Scoala Nationala de Studii Politice si AdministrativeFacultatea de Administratie PublicaCursuri universitare de Masterat,,Spatiul public european

Tratatul de la Lisabona siPolitica de Mediu

Referat

Masterand:Dima (cas.Bucur) Cornelia Grupa 102, Anul I

Mediu notiuni generale.

Relatia dintre drepturile fundamentale si protectia mediului inconjurator se intemeiaza pe relatia om-mediu inconjurator, privita intr-un sens general, ca o legatura necesara intre cele doua parti ale aceluiasi sistem , care este biosfera. Pentru Comunitatile europene mediul reprezinta ansamblul elementelor care , in complexitatea relatiilor lor,constituie cadrul , ambianta si conditiile vietii oamenilor, astfel cum exista sau cum sunt percepute . Aparuta pe agenda de lucru europeana la inceputul anilor '70 , preocuparea pentru mediu dobandeste un caracter distinct odata cu semnalul dat de Clubul de la Roma , privind diminuarea resurselor naturale si a deteriorarii apei , aerului si solului. Actiunea comunitara privind mediul s-a declansat expres la 9 februarie 1971, cand Consiliul ministrilor si guvernelor statelor membre ale Comunitatilor Europene (C.E.) au exprimat, pentru prima data , ideea protrivit careia politica economica a Comunitatii nu poate sa se limiteze la crestere. Ea are un sens daca, in acelasi timp , contribuie la cresterea unor mai bune conditii de existenta ori la ameliorarea calitatii vietii . Comisia Europeana a adoptat , in consecinta , la 22 iulie 1971 , primul comunicat privind politica CEE in materie de mediu , schitand marile linii de actiune viitoare. Creerea politicii comunitare de mediu s-a realizat un an mai tarziu , in 1972, dezvoltandu-se ca una dintre cele mai importante politici comunitare. Importanta sa este datorata faptului ca politica de mediu a devenit politica orizontala a Uniunii Europene , aspectele de protectie a mediului fiind obligatorii pentru celelalte politici comunitare. O competenta explicita in problema mediului pentru Comunitate a luat fiinta abia cand asa-numitul Single European Act a intrat in vigoare , pe 1 iulie 1987. Articolele 130r 130t ale Tratatului EEC sunt fundamentul politicii de mediu comunitare. Pornind de la faptul ca eforturile precedente ale Comunitatii in problema mediului nu au dat intotdeauna roadele dorite si tinand cont de rezultatele Conferintei Natiunilor Unite despre Mediu si Dezvoltare ( U.N.C.E.D. ) , care a avut loc la Rio de Janeiro in 1992 , cel de-al cincilea Program de Actiune pentru Mediu a fost conceput pentru a indruma Comunitatea Europeana pe un curs de dezvoltare sustinuta. Dezvoltarea sustinuta sau managementul inseamna ca fiecare generatie trebuie sa lase generatiilor urmatoare un mediu la fel de intact ca acela de care a beneficiat ea insasi. Politica de mediu a Uniunii Europene , asa cum a fost stabilita prin Tratatul CE , are ca scop asigurarea sustenabilitatii activitatii de protectie a mediuliu , prin includerea acesteia in politicile sectoriale ale UE, pprin elaborarea de masuri de prevenire , prin respectarea principiului cel care polueaza plateste , prin combaterea la sursa a poluarii , si prin asumarea in comun a responsabilitatii. Acquis-ul cuprinde aproximativ 200 de instrumente legislative care acopera un numar mare de sectoare,precum poluarea apei si a aerului , gestionarea rezidurilor si produselor chimice, biotehnologia protectia impotriva radiatiilor si conservarea naturii. Statele membre trebuie sa se asigure ca o evaluare a impactului asupra mediului inconjurator a fost efectuata inainte de a aproba dezvoltarea anumitor proiecte din sectorul public sau privat. Carta Alba, destinata pregatirii tarilor asociate din estul si centrul Europei in vederea integrarii in Piata Interna a Uniunii ( 1995 ) , acopera doar o mica parte din acquis-ul din domeniul protectiei mediului , mai precis partea referitoare la legislatia privind produsele , care este direct legata de prevederile la libera circulatie a bunurilor.

M. Prieur. op. cit. pag.2 Activitatile pe care le desfasoara Uniunea Europeana in toate domeniile ne influenteaza viata cotidiana, dar provocarile cu care se confrunta continentul nostru in prezent sunt complexe si variate. Noul tratat de la Lisabona va ajuta Europa sa mearga mai departe in aceasta lume caracterizata de o concurenta in crestere si de schimbari profunde la nivel demografic . Asumarea rolului de lider in actiunea de combatere a schimbarilor climatice, edificarea unei politici spatial ambitioase , garantarea aprovizionarii cu energie, sunt doar cateva dintre obiectivele pe care UE le va putea indeplini datorita Tratatului de la Lisabona. Schimbarile climatice reprezinta una dintre cele mai grave amenintari cu care ne confruntam in prezent ,ele influenteaza nu numai mediul inconjurator, ci si viata sociala si economica. Derularea la nivel international a actiunilor de combatere a schimbarilor climatice reprezinta alaturi de dezvoltarea durabila , piatra de temelie a politicii de mediu a Uniunii Europene. Desi dezvoltarea durabila si protectia mediului figureaza si in celelalte tratate, Tratatul de la Lisabona stabileste definitii clare si consolideaza capacitatea de actiune in Uniunea Europeana in aceste domenii. Per ansamblu, societatea trebuie sa faca eforturi pentru a reduce impactul negativ exercitat de cresterea economica aspra mediului inconjurator. Activitatile economice trebuie derulate eficient din punct de vedere ecologic prin fabricarea cu mai putina energie a unei cantitati egale sau mai mari de produse ,avand ca rezultate mai putine deseuri. Modelele de consum trebuie sa devina mai sustenabile. Tinand seama de diversitatea situatiilor din regiunile Uniunii , politica comunitara de mediu, urmareste un nivel ridicat de protectie bazandu-se pe principiile precautiei si actiunii preventive , pe principiul remedierii la sursa a daunelor provocate mediului. Avand in vedere aceste aspecte , politica Uniunii Europene pe protectie a mediului se cncentreaza pe urmatoarele obiective:

conservarea , protectia si imbunatatirea calitatii mediului

ocrotirea sanatatii persoanelor

utilizarea prudenta si rationala a resurselor naturale

promovarea pe plan international a unor masuri destinate sa contracareze problemele de mediu la scara regionala sau mondiala si in special lupta impotriva schimbarilor climatice.

In elaborarea politicii sale in domeniul mediului, Uniunea Europeana tine seama de :

Datele stiintifice si tehnice disponibile.

Conditiile de mediu din diferitele regiuni ale Uniunii Europene.

Avantajele si costurile care pot rezulta din actiunea si inactiunea.

Dezvoltarea economica si sociala a Uniunii Europene in ansamblul sau si de dezvoltarea echilibrata a regiunilor sale.

Programul de actiune pentru mediu. Documentele care stau la baza politicii de mediu a Uniunii Europene sunt Programele de Actiune pentru Mediu ( P.A.M. ), primul dintre ele fiind adoptat de catre Consiliul European in 1972. Aceste programe de actiune sunt o combinatie de programe pe termen mediu si constau intr-o tratare verticala sectoriala a problemelor ecologice. Al 6-lea Program de Actiune pentru Mediu ( 2001 2010 ) numit si Alegerea noastra , viitorul nostru este o consecinta a procesului de evaluare globala a rezultatelor P.A.M. 5 ( 2000 ) si stabileste prioritatile de mediu pe parcursul perioadei 2001 2010 , fiind identificate astfel patru arii prioritare care definesc directiile de actiune ale politicii de mediu:

schimbarile climatice;

protectia naturii si biodiversitatea;

sanatatea in raport cu mediul ;

conservarea resurselor naturale si gestionarea deseurilor.

De asemenea este prevazuta si dezvoltarea a sapte strategii tematice care corespund unor aspecte importante ale protectiei mediului , precum protectia solului, protectia si conservarea mediului marin, reciclarea deseurilor, gestionarea si utilizarea resurselor in perspectiva dezvoltarii durabile , mediul urban , poluarea aerului. Abordarea acestor strategii este structurata in doua faze, prima, de descriere a starii de fapt si de indentificare a problemelor si cea de a doua de prezentare a masurilor propuse pentru rezolvarea acestor probleme.

Calitatea aerului. Scopul principal al acestei strategii este dezvoltarea unei politici , integrate si pe termen lung pentru protectia sanatatii umane si a mediului inconjurator impotriva efectelor negative ale poluarii aerului. Directiva cu privire la calitatea aerului se gaseste in cel de-al treilea grup de Directive . Ea stabileste standarde cu privire la calitatea aerului. Statele membre sunt obligate sa intocmeasca rapoarte periodice in ceea ce priveste calitatea aerului lor si sa initieze programe de recuperare, daca acest lucru este necesar. O directiva detaliata a fost deja implementata, fixand nivelul maxim de poluare cu dioxid de sulf , oxizi de nitrogen , praf si plumb in atmosfera . O alta directiva cu privire la limitele pentru monoxidul de carbon si benzol este actualmente in curs de pregatire. Politica Uniunii Europene cu privire la calitatea aerului poluatorii mari si mici si cerintele cu privire la combustibili si pe de alta parte, regulamentele in legatura cu standardele de calitate a aerului.

Protectia apei. Protectia apei ,standarde de calitate pentru anumite ape; limitarea sau interdictia deversarii anumitor substante in apa ; directiva cu privire la calitatea apei. Pe langa politica deseurilor, politica apei a fost unul dintre primele domenii de actiune ale politicii europene a mediului. Incepand cu mijlocul anilor '70, Comunitatea a adoptat o serie de prevederi legale in domeniul prevenirii poluarii apelor. In principal, exista doua mari domenii de regulamente. Pe de o parte , o serie de Directive separate stabilesc standarde de calitate pentru fiecare tip de apa ( apa de suprafata pentru provizii de apa potabila, apa de scaldat, apa pentru cresterea molustelor, pentru pescuit). Pe de alta parte Comunitatea a adoptat prevederi pentru a proteja apele impotriva deversarii de substante periculoase si impotriva poluarii cu nitranti din surse agricole. Comunitatea publica anual un raport cuprinzator cu privire la calitatea apei de scaldat din Europa . Printre altele, turistii utilizeaza acest raport verificand statiunile de vacanta. Pe langa cateva prevederi cu privire la partea legata de emisia substantelor poluante, cele mai multe dintre legile Comunitatii se concetreaza pe aspectul legat de imisie (ce vine de la Comunitate si stabilesc care este calitatea minima ce trebuie pastrata pentru apa respectiva). Cu toate acestea,abordarea legata de imisie a Comunitatii a ridicat in mod repetat probleme de implementare, de vreme ce regulamtenele nationale ale unora dintre statele membre se concentreaza mai degraba pe latura legata de emisie. Intamplarea ce urmeaza nu se datoreaza insa diferitelor tipuri de abordare mentionate mai sus,ci unei discipline extrem de lejere in ceea ce priveste implementarea. Un stat membru pe care nu-l vom numi a fost condamnat de trei ori de catre Curtea Europeana de Justitie pentru a fi implementat una si aceeasi Directiva , mai precis Directiva privind apa potabila , in mod incorect, sau mai exact pentru a nu o fi implementat deloc. La inceput statul membru respectiv nu a implementat Directiva pana la data limita mentionata si a fost asadar judecat de Curte pentru neimplementare. Mai tarziu , acest stat membru a implementat Directiva , dar in mod incorect, si a fost din nou judecat , de aceasta data pentru implementare incompleta . In cele din urma Directiva a fost implementata corect , cu toate acestea , puterea executiva a dispus sa nu se faca uz de Directiva, ceea ce a condus la o a treia judecata din partea Curtii care l-a determinat in sfarsit pe statul membru respectiv sa sigure aplicarea corecta si deplina a legislatiei.

Protectia solului. In anul 2002 prin Comunicarea sa Catre o Strategie Tematica pentru Protectia Solului, Comisia Europeana a identificat principalele opt amenintari cu care se confrunta solul din Uniunea Europeana. Acestea sunt eroziunea , declinul materiei organice , contaminarea , salinizarea , compactarea , scoaterea din circuitul agricol si forestier , pierderea biodiversitatii solului , alunecarile de teren si inundatiile. In luna septembrie 2006 Comisia Europeana a lansat o comunicare referitoare la Strategia Tematica pentru Protectia Mediului , precum si propunerea Directiva privind stabilirea unui cadru pentru protectia solului si modificarea Directivei 2004/35/CE. Obiectivul general al celor doua propuneri il constituie protectia functiilor solului si utilizarea durabila a acestuia. Elementele cheie ale celor doua propuneri sunt: obligatiile de prevenire a degradarii solului, identificarea zonelor de risc si a siturilor contaminate, raportarea privind starea solului, programul de masuri necesare implementarii, strategia nationala de remediere a siturilor, mecanismul de finantare pentru remedierea siturilor orfane , integrarea masurilor de protectie a solului in politicile sectoriale care pot avea un impact asupra functiilor solului.

Utilizarea pesticidelor in contextul dezvoltarii durabile strategie care a demarat in iulie 2002, prin comunicarea Comisiei: Catre o strategie tematica pentru utilizarea pesticidelor in contextelor dezvoltarii durabile. Strategia are ca scop reducerea riscurilor pe care le comporta utilizarea pesticidelor asupra agriculturii ,mediul si consumatorilor in mentinerea productivitatii culturilor. Comunicarea Comisiei contine o descriere detaliata a situatiei curente a pesticidelor si a domeniilor conexe , atat in cadrul Comunitatii, cat si la nivel de stat membru si de asemenea , identifica si analizeaza un numar de obiective si posibile solutii. O actiune pentru viitor este armonizarea nivelurilor maxime de reziduri pentru pesticide. Principalul obiectiv al acestei propuneri este transferul si actualizarea listei nivelurilor maxime de reziduri si a nivelurilor maxime de reziduri temporare ,bazate pe evaluarea Agentiei Europene pentru Protectia Mediului , pe modele matematice si pe calculele expertilor. Protectia si conservarea mediului marin Datorita pierderilor de biodiversitate cauzate de poluare, schimbari climatice, s-a initiat o dezbatere la nivel de state membre , care a condus la elaborarea de catre Comisia Europeana in octombrie 2002 a proiectului de directiva privind mediul marin. Scopul acestei directive este atingerea starii ecologice buna marilor si oceanelor europene pana in 2021.Acest lucru se poate realiza numai prin aplicarea unor masuri eficiente , care sa protejeze si sa conserve organismele si habitatele ecosistemelor marine.

Reciclarea si prevenirea deseurilor. Primul pas pentru dezvoltarea aceste strategii a fost adoptare de catre Comisiei a unei Comunicari spre o tematica privind prevenirea generarii deseurilor si reciclarea acestora. Aceasta strategie a constituit o recomandare pentru statele membre. In ceea ce priveste prevenirea generarii deseurilor,scopul Comunicarii a fost de a dezvolta o strategie cuprinzatoare care sa includa tinte de prevenire,respectiv masuri pentru atingerea acestora. Aceasta Strategie a proiectat cadrul si modul de abordare a managementului deseurilor in scopul protectiei mediului si a folosirii durabile a resurselor.

Mediul urban. Aceasta strategie are identificate patru teme prioritare in sensul dezvoltarii durabile , prin influenta lor asupra evolutiei mediului in spatiul urban : transport urban , gestionarea urbana durabila , domeniul constructiilor si urbanismului / arhitectura urbana.

Utilizarea durabila a resurselor. Comunicarea Comisiei pentru lansarea acestei strategii a fost adoptata la 1 octombrie 2003 si a marcart primul pas in dezvoltarea acestei strategii. Scopul sau este de a lansa o dezbatere privind cadrul utilizarii resurselor care vine in sprijinul obiectivelor Strategiei Lisabona si a strategiei de dezvoltare durabila. Ca o prelungire a acestui program de actiune pentru mediu, Comisia Europeana a impus in pachetul de lupta impotriva schimbarilor climatice ca in anul 2020 UE sa aiba 20% din consumul de energie provenit din surse regenerabile, consumul energetic trebuie sa scada cu 20% iar emisiile de gaze cu efect de sera sa scada cu 20% fata de 1990. In acest sens Joachin Almunia , comisar european pentru Economie si Afaceri Monetare a precizat : Trebuie create locuri de munca inteligente, iar actiunile trebuie sa fie coordonate. Trebuie realizata o legatura intre investitiile ce trebuie facute pe termen scurt pentru a combate somajul si cele pe termen lung referitoare la pachetul climatic si cel energetic.

Generatiile viitoare au dreptul de a trai intr-un mediu inconjurator corespunzator existentei vietii pe Terra. Acest drept nu poate fi inca subiectiv, pentru ca titularii trebuie sa fie persoanele , iar generatiile viitoare nu exista inca. El apare, insa, odata cu conceperea copilului ( infans conceputs pro nato habetur , quoties de comodiis eius agitur), care are dreptul de a se naste fara nici un fel de deficiente fizice sau psihice si de a trai apoi intr-un mediu inconjurator protejat. Cu alte cuvinte , cei care inca nu exista , dar se vor naste in viitor, au dreptul la un mediu sanatos, cel putin in aceleasi conditii de care s-au bucurat generatiile prezente ; in consecinta , contemporanilor le revin anumite obligatii de comportare, in sensul protectiei mediului. Unul dintre telurile politicii de mediu a Comunitatii este un mai bun access la informatiile despre starea mediului oferit populatiei. Cu cat publicul este mai bine informat despre starea mediului, cu atat el poate sa-si asume mai bine rolul sau in ceea ce priveste coresponsabilitatea in creearea politicii de mediu europene.

BIBLIOGRAFIE

Site-ul Ministerului Mediului;

Constitutia Romaniei, Cap. II , Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale;

www.europa.eu ;

Dreptul mediului Mircea Dutu Curs universitar;

Manualul Afacerilor Europene ;

Politicile Uniunii Europene.