traseul anghelide

5/10/2018 TRASEUL ANGHELIDE - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/traseul-anghelide 1/4

TRASEUL ANGHELIDE

Spre satisfacţia noastră întîlnim din ce în ce mai mulţi tineri în zonele deabrupt ale Pietrei Craiului. Din păcate, nu toţi echipaţi corespunzător altitudinii şimai ales caracterului alpin al traseelor din acest masiv alcătuit numai din creste,

brîuri, văi de abrupt şi hornuri. De aceea, Piatra Craiului implică mai mult decîtalţi munţi cei puţin o pregătire documentară minimă pentru cunoaşterea unor variante de eventuală „retragere forţată " — în cazul unor schimbări bruşte devreme sau a apariţiei altor probleme, ca ezitări la treceri mai expuse, întîrzieri,rătăciri, etc.

Unii alpinişti încep 939e418j 59;tori care au avut diferite dificultăţi pe

traseul atît de frumos şi util descoperit de regretatul N. Anghelide cu 16 ani înurmă, ne-au sugerat să facem o punere la punct asupra respectivului traseu.Prietenul Emilian Cristea, marele nostru animator de alpinism, ne adresase aceeaşisolicitare în vederea reeditării monografiei sale despre Piatra Craiului; dar dispariţia sa sub a cărei impresie dureroasă încă ne aflăm, a împiedicat realizareaacestui proiect.

În descrierea prea rezumativă a traseului publicată chiar de N. Anghelide înAlmanahul Turistic din 1968 se arată că: „de la cabana Plaiul Foii urmăm potecamarcată către Lanţuri" — actualmente un bun drum forestier —" pe Valea Bîrsa

Tămaşului în sus pînă la Stîna din Şpirla aşezată la confluenţa Văii Şpirla cu Bîrsa(un km. de la cabană). (După ce am lăsat la dreapta marcajele de pe Raiul Mare

pentru Umeri — Marele Grohotiş — Păpuşa). „De aici" (unde în prezent există uncanton) ,,părăsind marcajul bandă roşie" — ne îndreptăm spre stînga pe ValeaŞpirlei (?) de-a lungul unui fost drum forestier. Noi considerăm că acest drumcare se ramifică la stînga aproape perpendicular din cel de pe valea Bîrsei, merge

pe valea Vlăduşca, nu pe valea Şpirlei! (după această ramificaţie, dacă amcontinua drumul principal, am ajunge la bifurcaţia: valea Şpirlei în stînga ce trece

pe sub Zaplaz şi valea Tămaşului în dreapta avîndu-şi obîrşia între Zaplaz şi

Umeri). N. Anghelide continua: ,,Parcurgerea văii în întregime durează o oră, pe

ultima porţiune aceasta transformîndu-se într-un rîu de grohotiş care vesteşteapropierea abruptului".

Această porţiune, care în fond reprezintă calea de acces a traseului, trebuiedescrisă mai în detaliu pentru că ea oferă cîteva prilejuri de „bîjbîială".. Astfel,



drumul forestier, azi deteriorat pe care ne-am angajat la stînga, se continuă curîndcu o potecă ce însoţeşte valea Vlăduşcăi care, după circa 20 de minute de lacantonul de unde s-a ramificat drumul nostru, face un cot mare la dreapta, lăsîndspre stînga o potecă părăsită pe o vale afluenţă, de obicei secată. Noi continuăm

poteca pe firul apei spre dreapta în urcuş din ce în ce mai pronunţat (pe valea alecărei maluri sînt acum dezgolite) pînă aproape de obîrşie. După circa 1 oră de lacanton ajungem la izvorul văii (situat în malul drept geografic al ei) loc de popasşi de aprovizionare cu apa — deoarece adesea în grota „La Ulcior" de pe Brîul deMijloc găsim „chiuveta" cu apă atît de dorită şi lăudată.... fără apă!

Valea se mai continuă puţin şi la izvor, aproape de abrupt, poteca se bifurcădin nou: la dreapta o potecă mai puţin umblată urcă prin pădure spre origineaculmii care ne separă de adevărata vale a Şpirlei, iar la stînga, ramura pe caremergem noi, vizînd un perete compact cu roca galbenă (asemănător cu cel de la

baza Padinei lui Călineţ), urmează un fir al văii plin de grohotiş ce urcă accentuatspre stînga pînă la perete (am parcurs pînă în acest punct circa 2 ore de la PlaiulFoii). De aici, la dreapta (spre sud) pe după peretele ce părea să ne închidă calea,urcăm pe un culoar larg cu grohotiş ce seamănă cu panta de sub Zaplaz (avînd şiaceeaşi orientare) ajungînd pe şeaua înierbată a „Porţii Mari" — denumirea datăde Anghelide trecătorii situate între peretele din stînga ce scapă de sub Brîul deMijloc şi peretele din dreapta al unei creste secundare paralele.

Din aceasta şa traseul Anghelide urmează practic o parte în Brîului de Josal abruptului vestic al Pietrei Craiului urcînd spre sud şi în sus, pentru a atingeBrîul de Mijloc în porţiunea sa cea mai înaltă aproape de terminarea lui încăldarea Ocolită (care, în partea ei inferioară la nivelul Brîulul de Mijloc, se

prezintă ca o vale iargă de abrupt).

După Poarta Mare, hăţaşul brîului pe care ne poartă traseul Anghelide,coboară şi urcă traversînd două fire de vale şi cîştigînd repede înălţime. În faţanoastră, dar mai jos, se vede Zăplazul, iar în dreapta pe culmea ce conduce laZaplaz zărim într-un luminiş refugiul Şpirla. Spre apus urmărim cu privirea pînădeparte drumul forestier spre Rudăriţa dincolo de care se înalţă Făgăraşul, iar

peste valea Dîmboviţei tronează impozantă Păpuşa.După ultimul fir a cărui traversare este ceva mai dificilă, hăţaşul fiind mai

îngust, urcăm un fel de horn deschis care la mijlocul pantei sale alcătuită dinlespezi, prezintă o săritoare ce se ocoleşte prin dreapta. Ajungem astfel într-o altăşa mai mică decît cea a Porţii Mari, locul fiind de aceea denumit „Poarta Mică".



Aşa cum cînd privim panta de sub Poarta Mare nu vedem ce urmează dupăşeaua ei, tot aşa, de sub strunga Porţii Mici, nu ştim ce surpriză ne aşteaptădincolo! Prin aceasta este atît de atractiv traseul Anghelide! Aici ne aflăm în fondîn cea mai frumoasă parte a ascensiunii noastre regretînd însă că ea reprezintă şi

sfîrşitul acestui traseu. Odată ajunşi în strunga Porţii Mici. În faţă ne apare ca ospărtură în peretele umbrit, al treilea element surpriză al traseului, micul canionfinal (in realitate un scurt fir abrupt de vale) prin a cărui spintecătură vom treceuşor mai departe, după ce admirăm privind înapoi, impresionantul ţanc, ca ocoloană verticală izolată — pe care Anghelide l-a asemuit cu „Degetul luiCălineţ". Ei mărgineşte spre apus strunga Porţii mici, dar se vede bine numai dincanion. Pentru ca într-adevăr acest monolit este un frumos monument al PietreiCraiului propunem să-i spunem „Degetul Şpirlei" (pe firele văi Şpirla mai sîntmulte alte ţancuri, dar nici unul nu este atît de bine individualizat ca acesta).

Din canion ieşim pe grohotişul unei văi largi ce, chiar sub noi în dreapta, prezintă o săritoare verticală. Noi urcăm la stînga circa 100 m pantele înclinate alevăii atingînd poteca Brîului de Mijloc aproape de coama de piatră pe care el trecespre nord pe sub grota La Ulcior — pînă la care continuăm la stînga încă 100 dem hăţaşul bine bătut ai brîului (de la Poarta Mare şi pînă aici am făcut circa o orăşi jumătate).

Se ştie că Brîul de Mijloc, continuat la stînga, ajunge pînă în ValeaPodurilor la mica strungă denumită „Termopile" de sub Colţii Gemeni, de unde în

jos, paralel cu valea Podurilor, (fără a trece prin „Termopile" şi deci fără a coborîîn vale) urmăm hăţaşul care coboară în Poiana Coţofenii şi la Plaiul Foii în 3—4ore de la grota La Ulcior) atenţie la urmărirea discretului, dar corectului, marcaj„cruce verde" şi a momîilor de pietre, mai ales în zonele de denivelare a brîului).

Dacă vrem să ieşim în creastă, din locul unde am ajuns în Brîul de Mijloc,continuă poteca brîului spre dreapta (sud) 50—80 m şi înainte de a depăşi ultimacoamă dincolo de care brîul se pierde în Căldarea Ocolită (el se întrerupe pe

peretele Colţilor Răi de vis-â-vis) părăsim brîul şi urcăm la stînga valea stîncoasădar lungă (un fir al Şpirlei) ce ne scoate într-o oră în Creasta Nordică şi vîrful La

Om, unde pe la „Lanţuri" putem reveni la Raiul Foii în 4 ore.Pentru coborîrea din Brîul de Mijloc pe traseul Anghelide la Plaiul Foii.

descrierea făcută de autor în Almanahul Turistic 1968 este suficientă şi ne oprim puţin numai asupra începutului ei: "urmînd Brîul de Mijloc către miazăzi, neoprim în dreptul primului vîlcel pe care-l întîlnim după ce am trecut de grota „LaUlcior", acolo unde brîul începe urcuşul final către „Căldarea Ocolită"... (După



cum am arătat, nu brîul începe urcuşul final, ci valea pe care ne angajăm la stînga pentru a ajunge la creasta nordică, părăsind brîul.)

Pentru a coborî însă traseul Anghelide, după grota La Ulcior traversăm spresud creasta de pe care ne apare în faţă Căldarea Ocolită, iar sus, în stînga, vîrfulLa Om şi coborîm oblic spre dreapta pantele înierbate de sub această Creastă. Elese adună într-o vale — într-adevăr este prima vale pe care o întîlnim după grotaLa Ulcior — în al cărei fir cu grohotiş ajungem după 100 m de coborîre). „Urmămcătre vale firul Vîlcelului, care este însă curînd întrerupt de o mare ruptură de

pantă ce exclude orice posibilitate de intrare. Spre dreapta (N) găsim însă intrareaîntr-un canion îngust şi întunecos. Coborîm uşor canionul prin ai cărui pereţi abiase poate strecura un om şi la ieşire, descoperim una din cele mai spectaculoaseformaţiuni din abrupt: un imens ţanc de calcar"... „De-a lungul unui brîneagocolim ţancul prin dreapta" (adică trecem prin Poarta Mică, strungă ce se

formează între ţanc şi perete) „coborîm un horn înierbat" (este vorba de panta culespezi şi cu o săritoare la mijloc care se ocoleşte la coborîş pe stînga), „traversămun fir al Şpirlei, depăşim o muchie slab conturată, coborîm 50 m pe o faţăînclinată şi împădurită (cu arbori foarte rari) şi după o ultimă traversare a unui fir secundar ai Şpirlei poposim într-o strungă pe care am denumit-o „Poarta" (conf.M. Anghelide ..Almanahul Turistic", 1968, pag. 129).

traseul anghelide

Documents