HECTOR MALOT

SINGUR PE LUME

Traducere de

HARAI-AMB G. I-E,CCA

r- !-r-

-'--BUCURE$TI,2o19

I

CUPRINS

PARTEATNTAI

I.insat/3tI. Trupa lui Vitalis / r7IIL AcasH / 28IV. La tlrum / g4v. Cum am inceput / 40vt. lnvd! carte / 49\4I. Peste munti qi vdi / 56uII. Am intalnit un uriag cu cizme de opt coli / 5gx. Ia judecath / 66x. Pevapor / 76xr. intAiul meu prieten / 95xr. Copil gdsit / 1o7xn. Lupi Ei zdpadi / u3xlv. Inimioara / r3oxv. Intrarea ln Pans / t4tnn. Un

"Padrone" / r47xut. Pe drumuri / 16otcfiu. Lise / 162

xtx. Grxdinar / 17ro<. Nimicirea / r83

l412 4r3

PARTEAADOUA

r. inainte!... / r97rr. Un oraq negru / 213

fiI. Sub pdment / 222

rv. inecul / zz9v. in cuqci / 238w. Scdparea / 247

r,tr. O leclie de m:uzicir / 265uII. vaca prinlului / 274

x. Doica / 289x. Vechea qi noua familie / 3orn. Barberin / 3o4xII. Cercetiri / 32oxl. Familia Driscoll / 33rxw. Respect Pirintilor / 339xv. Capi iqi dl-n petic / 347xu. Au mintit semnele / 35rxvu. Unchiul lui Arthur / 3s6XEII. Noplile Cr[ciunului / 36oxtx. Frica lui Mattia / 364)oc Bob / 38o)oJ. Lebdda / 388lo(II. N-au minlit semnele / 394lo<rn. in familie / 4oz

4r4 4r5

Tipografi a SIflI( & $TEIIINSRIStrada N.Drigan nr. 10, sector 5, Bucureqti

Editor: George HuzumTehnoredactor: Daniela Dumitrescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RomdnieiMALOT, HECTOR

Singur pe lume / Hector Malot ; trad. de HaralambG. l,ecca. - Ed. a z-a. - Bucureqti: Astro,2ol5

ISBN 978-6o6-B14B-75-5I. Lecca, Haralamb (trad.)

821.133.1-93-31=13s.1

Editura ASTROStr. Iacob Negruzzi, nr. 37A,Sector t, BucureqtiTel./Fax: o27 223 04 Sr

Comenzi la:www.cartea-mea.rowww.depozit-de-carti.ro

PARTEA INTAT

IiN sar

Sunt copil gdsit.Am crezut ins[, pAnI la opt ani, ci qi eu aveam ca

toli ceilalti o mam5, cici, de cate ori plAngeam, o femeiemi strAngea aga de blend in brale legdnAndu-mi, incAtlacrimile mi se opreau.

Nu mi culcam niciodati fdrd sirutirile acelei femei,iar cdnd vintul iernii lipea zlpada pe geamurile aibite,imi lua picioarele intre miini qi mi le incdlzea, cAntAn-du-mi un cAntec pe care $i-acum ii 1in minte.

CAnd p5zeam vaca de-a lungui drumurilor pline deierburi, ori prin buruieni, qi cAnd mX prindea cAte o fur-tun[, imi ieqea inainte qi mi silea sX mi addpostesc subfusta ei ridicat[, cu care imi inve]ea capul qi umerii.

Apoi, de cAte ori md certam cu cite un copil, mi pu-nea si-i istorisesc necazul qi mai totdeauna glsea cu-vinte blAnde ca sI md mAngAie sau s[-mi dea dreptate.

Prin toate acestea, qi prin multe altele inci, prin fe-luI cum imi vorbea, prin felul cum se uita la mine, prindezmierddrile qi blAndelea cu care mi dojenea, credeamci mi-e mami.

gi iatd cum am aflat cd nu mi-era decAt doicI.Satul meu, sau mai exact satul in care am fost cres-

cut, c[ci un sat al meu n-am a\rrt, gi niciun loc de naq-tere, precum nici tatl nici mam5, satul in care mi-ampetrecut copiliria, se numeqte Chavanon, unul din celemai sdrace.

AceastX siricie o datoreazd nu nepdslrii sau le-nevirii locuitorilor ci aqezdrii lui intr-un loc nerodnic.

.)

PimAntul n-are adAncime qi spre a da recolte bune, i-artrebui ingrdqXminte care nu se gdseau pe acolo. De ace-ea, nu te intAineqti (sau cel pu(in nu te intAlneai, pe we-mea de care vorbesc), decdt cu puline cimpii muncite,c[ci mai pretutindeni sunt nesfArgite intinderi, piine deburuieni gi de neghini. Unde pier buruienile incep bi-rigane pe a cdror creasti vAnturile prea reci pipernicescbietele tufiquri care qi-arati, pe ici pe colo, crengile ri-sucite Si scuturate.

Ca sI giseqti pomi {rumoqi trebuie sX te cobori incutele viilor, pe malul rAurilor, unde cresc, prin ingustelivezi. castani uriagi qi stejari voinici.

intr-una din aceste cute, pe malul unui rAuqor,care-qi pierde apa intr-unul din afluenlii Loarei, acolo eziditi casa in care mi-am petrecut primii ani.

PAnd la opt ani nu vdzusem niciun b[rbat prin casi,qi mama nu era vlduvd, dar bdrbatu-sdu, care era pie-trar, ca mulli alli lucritori din partea locului, lucra inParis, qi nu mai ddduse pe-acasl, de la vArsta-n careputeam vedea qi inlelege ce era imprejuru-mi. Numaidin cAnd in cAnd primea veqti, prin cAte unul din tova-rhqii lui. care se intorcea-n sa[.

- Maici Barberin, !i-e bine b[rbatul. M-a insdrci-nat s5-!i spun cd munca merge qi s5-{i dau banii dqtia; iavezi, numird-i.

$i atdt. Iar ea se mullumea cu vestea cd birbatu-siue bine, cd munca merge qi cX-qi cAqtiga traiul.

Lunga lui qedere, la Paris, nu insemna cd era ceftatcu nevast[-sa. Neinlelegerile n-aveau nicio legdturh cuabsenla sa de acasd. Sta la Paris, fiindci il linea acolomunca. Avea si se-ntoarc[, la b5trenete, lAngi baba lui,ferind-o, cu banii strAnqi, de nevoiie wemurilor, in carevArsta le va lua puteriie.

intr-o zi de noiembrie, pe cdnd se-nsera, un om, pecare nu-l cunoqteam, s-a oprit dinaintea porlii noastre,Eram in pragul casei; spirgeam nigte agchii. Fdr[ s[

deschidd poarta, dar ridicdnd capul pe deasupra ei qi ui-tdndu-se la mine, m-a intrebat dacd acolo st5 MaicaBarberin.

I-am spus si intre.A impins poarta care scA4Aia-n 1A1Ane qi, cu paqi

domoli, s-a apropiat de casd.N-am vdzut de cAnd sunt aqa noroi!... pete mari de

noroi, unele inc5 umede, altele uscate, il acopereau desus pAnljos gi pricepeai, vdzAnduJ, cd mult trebuie sd fiumblat prin mocirle.

Zgomotul vorbelor noastre a chemat pe bltranaBarberin gi cAnd omul a intrat in casI, s-a pomenit cu eldrept in fa!5.

- Aduc veqti din Paris, a zis el.Patru cuvinte simple, care-mi izbiserd adeseori ure-

chile, dar glasul, cu care erau rostite, nu semdna deloccu cel care-nsolise odinioar[ cuvintele: ,,bdrbatul 1i-ebine qi munca merge".

- Doamne! a strigat bAtrana, impreunAndu-qi mdi-nile. I s-a intimpiat ceva lui Jer6mel...

* Da, i s-a intAmplat; dar nu te prdpddi de frici. Nue decAt rinit, n-a murit. Poate sX rdmAnd schilod. Deo-camdat5, e la spital, i-am fost vecin de pat, Ei, fiindcimd intorc acasi, mi-a cerut s5-ti dau vestea, in treac[t.Nu mi pot opri, pentru cd mai am trei leghe, qi noapteavine repede.

B[trAna insd, care voia si afle mai multe, l-a rugats[ stea la mas5. Erau aqa rele drumurile! Se vorbea delupii ivili prin pXdure. Putea s[ p]ece a doua zi.

$i drumelul, uscAndu-gi glezna pantalonilor, care se

scoroja sub pdtura de noroi intXrit, bombhnea mereu:

,,n-am noroc!", cu o mdhnire sincerl, care ar[ta cd e] s-arfi schilodit de bund voie pentru nddejdea de a rimAnecu o pensie.

- I-am spus, a addugat el la incheierea istorisirii,l-am sfituit sA faci proces antreprenorului.

- Ehei procesele costd mult.

- Da, dar cAnd le cAgtigi!Bdtrdna ar fi rrut sd plece la Paris, dar era dandana

mare sd porneasc[ la un drum aqa lung qi costisitor.A doua zi, ne-am dus in sat, sd ne sfdtuim cu preo-

tul, care n-a rrut s-o lase, pAnd n-o qti intAi dacd i-ar fide weun folos b[rbatului. A scris agadar duhormiculuide la spitalul in care intrase Barberin, gi peste cAteva zilea primit un rdspuns care spunea cA bitrana nu trebuiasX plece, ci sa-i trimiti o anume sumi de bani, fiindcdavea de gAnd s[ deschidi proces antreprenorului la carefusese rXnit.

S-au scurs zile qi sdptXmAni, numai cu cAteva scri-sori care toate cereau bani. Ultima, mai stdruitoare ca

celelalte, spunea ci, daci nu mai are, sX vAndd vaca.Doar cei care au trdit la trar5, cu liranii, gtiu ce necaz

gi ce durere e intr-aceste trei cuvinte: ,,sd vinzi vaca".Pentru naturaligti, vaca e un animal rumegStor;

pentru cilitori, e un animal foarte nimerit intr-un pei-saj, mai ales cAnd iqi ridicX din iarbd botul umed de ro-u5; pentru ordqeni, e un izvot de cafea cu lapte qi debrAnzX cu smAntAnd; pentru !5ran insi, e altceva qi maimult. OricAt de sdrac ar fi qi cu oricAli copii, ldranul e si-gur cX nu va rdbda de foame, cAt va avea o vacS-n staul.Cu o funie, sau numai cu un qtreang de coarne, un copilo plimbi de-a lungul drumurilor ierboase, pe unde p5-

Sunea nu e a nimdnui, gi seara tot neamul are unt pepAine qi lapte de inmuiat cartofii. Tatil, mama, copiii,mari gi mici, toli trhiesc de pe urma vacii.

Aqa de bine triiam gi noi, b[trAna qi eu, dintr-anoastrd, ci pAn-atunci mai niciodatd nu mAncasem car-ne. Dar nu ne era numai doicd; ne era gi tovarXqd, prie-ten5, cdci nu trebuie sX ne-nchipuim cd vaca e un patru-ped dobitoc; dimpotrivi, e un animal foarte degtept qiplin de insuqiri morale, cu atAt mai dezvoltate, cu cAt i lecultivi prin creqtere. Noi o mdngAiam pe a noastri, ii

6

vorbeam, iar ea ne in{elegea qi, cu ochii ei mari gi

blinzi, qtia si ne dea a-nlelege ce voia, sau ce simlea.Pe scurt, o iubeam gi ne iubea.A trebuit totuqi sd ne despirlim, cbci numai vdn-

zAnd vaca, puteam mullumi pe Barberin.A venit la noi un negustor qi, dupd ce a cercetat bine

pe Roussette, dupi ce-a pipXit-o mult, dAnd cu nemul-

lumire din cap, dupi ce a spus qi rdspuns de zeci de orici nu-i convine deloc, cd e vaci de oameni siraci pe ca-re n-o s-o poatl vinde niminui, cd n-are lapte gi cX diunt prost, a incheiat zicdnd ci ar lua-o, dar numai deinimd buni qi ca s5-i facd un bine bitranei, fiindcX erafemeie de isprav5.

Biata Roussette, ca gi cum ar fi inteles ce se petrece,nu voise sd iasd din staul qi-ncepuse a mugi.

- Treci de dupi ea qi goneqte-o, mi-a zis negus-torul, intinzAndu-mi biciul, pe care-l purta dupd gAt.

- Ba asta, nu! a rispuns bdtrdna.

$i ludnd vaca de qtreang, i-a vorbit biniqor.

- Haide, frumoaso!... haide!

$i Roussette nu s-a impotrivit. CAnd a ajuns indrum, negustorul a legat-o inapoia trisurii, qi n-a alrrtincotro; a trebuit sd se ia dupX cal.

Noi ne-am intors in casd, qi mult timp apoi i-amauzit mugetele.

Adio lapte qi unt!... Dimineala, pAine, seara, cartoficu sare.

Am intrat in post, foarte curind dupd v|nzarea va'cii. Cu un an inainte, la ldsata secului, bdtrAna mi risfl-lase cu o pldcintd qi cu clitite. AtAt m-am indopat, incAtea nu mai putea de bucurie.

Dar atunci aveam pe Roussette, care ne dase lap-tele, pentru a pl5mddi coca, qi untul, pentru prijit.

,,S-a dus Roussette, s-a dus qi laptele, qi untul, qi ld-sata secului"!... Aqa mi-am zis eu, intristat.

Dar bitrAna tot mi-a fdcut o pldcere. Deqi nu cereaprin vecini, se imprumutase la una cu o ceagcX cu lapte,cu o bucat[ de unt de la alta, qi, cAnd m-am intors, la a-miaz5, am gXsit-o turnind ffini intr-o cratitd de pdmant.

- A! Uite f5ind! am zis eu, apropiindu-md.

- Da, mi-a r[spuns ea, zAmbind; fiind e, mititelule,fhind bunX, de grAu: ia uite aici, ce fiumos miroase!...

Dac-ag fi-ndrdznit, aq fi intrebat la ce-avea si slu-jeasc[ fhina aceea. Dar, nu cutezam se-ntreb. $i-apoi, pede altd parte, nu voiam s-arit ci qtiu cd e ldsata seculuica si n-o amdr5sc pe bdtrAnX.

- Ce se face din f5in[? m-a intrebat ea, uitAndu-sela mine.

- PAine.

- $i mai ce?

- Nu qtiu.

- Ba qtii; dar fiindcX egti bdiat cuminte, nu indr[z-neqti sd spui. $tii ce azi intrem in post, ziua pldcintei Ei-aclltitelor, dar fiindcd mai qtii ci n-avem nici lapte niciunt, nu-!i vine s[ vorbeqti. Aga e?

- De!...

- Pentru c[ le-am ghicit dinainte, toate astea, euam ficut aqa ca sd nu rabzi, ia uiti-te-n copaie.

RidicAnd capacul, am zirit lapte, unt, oud qi treimere.

- Dd-mi ou51e, mi-a zis ea; qi pe cind eu ie sparg,tu curSld merele. Le-am tiiat, cum mi-a spus, felii, iarea a spart ou5le in fhind qi s-a pus sX le bat[ la un loc,turnAnd deasupra, din cAnd in cAnd, cite o linguri(d delapte.

CAnd s-a subliat aluatul, a pus cratila pe cenuqa cal-dd qi nu ne-a mai rlmas decAt s-agteptim seara, cdci a-tunci trebuiau mAncate clititele qi pl5cinta.

Ca sX spun drept, trebuie si mdfiurisesc cd ziua mis-a plrut lungi qi cd m-am dus de mai multe ori sd ridiccArpa care acoperea cratila.

B

- O sd ricegti aluatul, imi zicea bdtrnna, 9i n-o sd sedospeascl bine. Dar s-a dospit stragnic, qi, pe ici qi pecolo, se iveau umfldturi, ca niqte blqici care cr5pau, iardin toati coca ieqea un miros pldcut de oud gi de lapte.

- Sparge aqchii! Ne trebuie jiratic fhrd fum. insf5rgit. am aprins lumanarea.

- Pune lemne-n locl mi-a zis ea.Nu mi-au trebuit de dou5 ori vorbele astea, pe care

le-aqteptam cu neastAmpir. in doud minute, o flacdrimare se ridica din vatri, umplAnd bucitiria cu pAlpAitaei lumini.

Atunci, b[trana a desprins dintr-un cui tigaia deprijit qi-a pus-o pe flaciri.

- D5-mi untul.A luat pe vArful culitului o bucilicd cAt o nuci qi-a

pus-o in tigaie, unde s-a topit sfArAind.Ah! Ce miros bun qi ce pldcut ne gAdila gAturile, mai

ales ci de mult nul mai respirasem!... Iar sfirditul un-tului era cel mai sprinten cAntec.

Dar, cu toate c-ascultam foarte bine, mi s-a pdrut ciaud niqte pagi in curte.

Cine putea sd ne supere aqa tArziu? Vreo vecinXpoate, ca s[ ne ceari foc.

Nu m-am oprit insX la acest gAnd, c5ci bitrAna, carescufundase lingura in cratiti, mutase in tigaie o patimare de cocd albh, qi nu era vremea si md las in voiagAndurilor.

Un bdt a bitut in uqa care s-a deschis chiar atunci.

- Cine e? a intrebat bdtrena, fird sd se intoarcd.Intrase un om, qi flacXra, care-l luminase drept in

fa!X, mi-l ardtase imbrXcat intr-o bluzi albd qi cu unbaston gros in mAni,

- Dar ce, petreceti aici?... Si vi fie de bine!... ainceput el aspru.

- Doamne! a strigat bitrAna, l[sAnd repede tigaia.Tu eqti Jer6me?

Apoi, luAndu-mi de mAni, m-a impins spre omulcare se oprise-n prag.

- E tatil teu!...M-apropiasem s[-1 imbrhliqez gi eu, dar m-a oprit

cu vArful b5!ului.

- Cine e dsta?... Tu-mi spuseseqi.'.

- Ji-am spus, da... dar nu e adevirat, fiindcd...

- Aa! Nu e adevdrat?A fXcut cAliva paqi spre mine cu bitul ridicat, iar eu

m-am dat, fhr[ sh weau, inapoi.Ce fhcusem? De ce eram vinovat? De ce md primea

astfel, cAnd eu mi duceam sXJ imbrSliqez?N-am al'ut weme s[ l5.muresc aceste felurite intre-

bdri care se ingrimddeau in mintea mea tulburatX.

- Cum vdd eu, v[ pregdtili de ldsata secu]ui' Toc-mai bine, cX mi-e o foame straqnicd! Ce-ai de mAncare?

- Fdceam cldtite.

- VXd. Dar n-o sb dai clitite unui om care-a bdtutzece leghe.

-Yezi c ... n-am nimic... nu te-aqteptam.

- Cum nimic... n-ai nimic de mAncare?gi se uita imprejur.

- Uite unt.Apoi a ridicat ochii in tavan, spre locul unde alt[-

datd spAnzuram sldnina; dar cuiul de mult era gol, iarde pe grindX, n-atArnau acum decAt cAteva funii de cea-

pX gi de usturoi.

- Uite ceap5, a zis el, dAndjos cu bd;ul o funie. Pa-

tru-cinci cepe qi o bucatd de unt ne-ajung pentru o

ciorb5. D5-ncolo clititele 9i prdjegte-ne ceapa in tingire.Cum! Si ia cldtitele din tingire? Dar bdtrAna n-a

rlspuns nimic. Din contrd, s-a grdbit s[ facX ce-i ceruse

bdrbatul, pe cAnd el se ageza pe o bancd din collul vetrei.Eu nu indrdzneam sd mI miqc din locul unde mX

trimisese bastonul qi sprijinit de masd mi uitam.

10

Era de weo cincizeci de ani, cu un chip aspru qi in-cruntat la vedere. Avea capul inclinat pe umlrul drept,din cauza r[nii alute Ei betegugul acesta ii f5cea infE-ligarea mai nepldcutS.

BdtrAna pusese tigaia pe foc.

- Da, ce! Cu buc5lica aia de unt o si faci ciorba?$i, luAnd el singur farfuria pe care era untul, a trAn-

tit in tigaie toat[ bucata.Nu mai rdmAnea nici pic, pentru clXtite!...Negreqit cd in orice alte imprejur5ri m-ar fi miqcat

aceastX catastrofh; acum ins5, nu mX mai gAndeam nicila clitite, nici la pldcintd: gdndul care imi stdpAnea min-tea, era ch omul acela, atdt de aspru, mi-era tatd.

- Tat[] meu! aqa imi ziceam intruna, fdrd sd weau.Nu mI-ntrebasem niciodatd clar ce inseamnd un

tath, qi, nedesluEit, instinctiv, credeam ci tatdl e o ma-mX cu glas mai gros, dar, uitAndu-m5. acum la cel care-micXzuse din cer, parci m[ cutremura un fior dureros.

Voisem sdl imbrdliEez, qi md gonise cu bd1ul, pen-tru ce? BitrAna nu mX gonea niciodatd cAnd md duceams-o sdrut: ba incX mi lua in bra{e qi mi strAngea.

- Decit sX stai aqa, parc-ai fi inghelat, mi-a zis el,mai bine pune farfuriile pe masd.

M-am grdbit s5l ascult. Ciorba era gata, 9i, dupd cebitrAna a turnat-o in farfurii, el s-au pus la mash gi-ainceput sd mdnAnce, oprindu-se cAteodatX, ca sd se uitela mine.

Eram aga de tulburat qi de sfios, ci nu puteam mdn-ca qi md uitam qi eu la el, dar pe furiq, lisAnd ochii injos, cAnd se-ntAlneau cu ailui.

- Tot aqa pulin mdndnch totdeauna? a intrebat eldeodata, intinzAnd lingura spre mine.

- Ba nu! MXnAncd bine.

- Atunci, cum? Parcd n-ar mAnca deloc...Negreqit cd n-aveam poftd de vorbX, 9i nici bltrena

nu era mai pornitd pe taifas. Umbla de colo pdnd colo,imprejurul mesei, cu grijd sd-qi slujeascd bhrbatul.

11

- Zi nu !i-e foame? m-a intrebat el.

- Nu.

- Atunci, du-te de te culcd, 9i, vezi de adormi iute,ch, de nu, m[ supdr!

BltrAna mi-aruncb o uititurd care-mi zicea s-ascultflrd vorbd; dar sfatul era de prisos c[ci n-aveam degAnd sd md rdzwitesc.

Cum se vede prin multe case l5r5neqti, bucitirianoastri ne era, in acelaqi timp, qi odaie de culcare. LAn-gI vatri, era tot ce servea la mAncare: masa, copaia qi

dulapul. intr-un col1, patul bhtrAnei; iar in celdlalt, almeu, ca un fel de lavi[5 cu perdele de pAnzd rogie.

M-am grdbit sX md dezbrac Ei si md culc; dar sidorm, era altceva. Nu doarme cineva la comandd; doar-me fiindcd ii e somn gi n-are griji. Mie, nici somn numi-era, qi nici liniqtit, nu eram, dimpotrivi, foarte neli-niEtit qi foafte nenorocit.

Cum era omul acela, tatdl meu, gi de ce se purta aqa

aspru?Cu nasul lipit de perete mi sileam si-mi gonesc

gdndurile gi s-adorm cum imi poruncise, dar mi-erapeste putinld. Nu venea somnul; eram mai treaz ca ziua.

Dupd cdtva, n-aq gti cam cAt, am auzit apropiindu-sede patul meu. Dupd pagii rari, greoi qi tdrAiti am cunos-cut numaidecAt ci nu e bltrAna.

O respiralie uqoar5 mi-a atins pirr .

- Dormi? m-a intrebat un glas qoptit.Nu eram nebun sd rdspund, c[ci grozavele cuvinte

,,md supir". tot imi rhsunau in ureche.* Doarme, a qoptit b[trena. Aqa e totdeauna: cum

se culcd, adoarme. Poli vorbi fdri fricl.Binein{eles c-ar fi trebuit sd spun ci nu dorm, dar

n-am indrdznit. Mi se poruncise si dorm, 9i nu dor-meam; ficeam deci riu c[ nu spun.

- Cum stai cu procesul? a intrebat betrana.

- L-am pierdut!... Judecdtorii au pretins cd rdu amfdcut stAnd sub schele qi cd antreprenorul nu-mi datorantmlc,

$i, odati cu vorbele din urmd, a dat un pumn inmasd qi s-a pus sX injure, bItAnd cAmpii.

- Pierdut qi procesul, pierdut qi banii, 9i schilod, 9isdrac!... asta e! $i, parcd nu mi-ar fi fost destul, cAndintru aici, dau de-un copil!... Ia sX faci bine sd-mi spuide ce n-ai ficut ce !i-am spusl...

- Fiindc[ n-am putut.* Nu l-ai putut duce la copiii gisifi?

- Nu-qi poate p[rdsi cineva un copil, pe care l-ahrinit la sAn qi-l iubegte.

- Nu era copilul tdu.

- A€ fi wut si te-ascult, dar s-a intAmplat de s-aimboln[vit.

- S-a imbolnivit?

- Da. Nu era nimerit sd-l duc acolo, ca sdJ omoare.

- Dar cind s-a vindecat?

- Nu s-a vindecat curAnd. Duph boala intAia, a ve-nit alta: tuqea, s5racul, de !i se rupea inima. A,ga a muritbietul Nicolae al nostru! gi mi se pXrea cd, daci l-ag du-ce qi pe ista in oraq, ar muri qi el.

- Dar pe urmd?

- Fiindcd trecuse weme gi aqteptasem atAt, mai pu-team sX mai aqtept inci.

* De ce vArstl e acum?

- De opt ani.

- Ei! O sd se ducl acum, la opt ani, unde trebuia sdse duci atunci gi tot aga n-o s5-i placl!...

- Nu, Jer6me! Si nu faci asta!...

- $i de ce nu? Crezi ci-l putem {ine aqa, intruna?A urmat o tdcere, qi am putut respira, cici emolia

md strAngea de gAt, gata sd md indbuqe.Pe urm5, bdtr6na a urmal:

- Curn te-a schimbat Parisul! inainte, nu vorbeai aga!

13