Tradiţiile sărbătorii Sfântului Andrei la români

Peste tot în lume există datini şi obiceiuri populare, însă parcă niciunde tradiŃiile nu cunosc „fastul” şi semnificaŃiile celor româneşti. Legendele spun că în noaptea Sfântului Andrei (29/30 noiembrie) se practică ritualuri cu scopul de a proteja oamenii, animalele şi gospodăriile. Este noaptea în care spiritele negre bântuie locurile pământeşti. De aici tradiŃia că de Sfântul

Andrei se dezleagă secrete, se găsesc autorii unor crime, ale unor furturi. Acest obicei se desfaşoara la miezul nopŃii, în cimitir, cu apă sfinŃită , lumânări, un vas nou cu gura largă şi câŃiva bănuŃi de argint care se pun pe un mormânt părăsit. După ce se spun câteva rugăciuni, se poate vedea în apa turnata în vas firul evenimentelor...

TradiŃiile de Sfântul Andrei sunt variate şi multiple, poate nicio altă sărbătoare nu este aşa de plină de simboluri ca aceasta. Legendele din Bucovina spun ca în noaptea Sfântului Andrei lupii încep să vorbească şi îşi mişcă gâturile înŃepenite. Cel ce vrea să audă vorbele lupilor, va muri repede, iar dacă un om este atacat de lupi, acesta se va transforma în vârcolac.

De Sfântul Andrei femeile întorc oalele şi cănile cu gura în jos sau scot din sobă cenuşă caldă pentru că strigoii să nu se adapostească la caldură sau împrăştie prin curte bucăŃi de pâine pe care strigoii să le mănânce şi să nu mai intre în casă. Ca să se apere de vârcolaci atârnă şiruri de usturoi la intrare şi lasă candela aprinsă (în unele zone există obiceiul de a se unge cu usturoi tocurile uşilor şi ferestrelor). Animalelor li se amestecă în hrană câte un fir de busuioc sau li se pune o picătură de aghiazmă în apă. În trecut exista „descântecul sării”: un drob de sare descântat era îngropat în faŃa grajdului. El era dezgropat în primăvară, de Sfantul Gheorghe, când sarea era amestecată în hrana animalelor pentru ca să le ferească de farmece.

Sărbătoarea Sfântului Andrei este prevestitoarea ursitului pentru fetele tinere, nemaritate. Se spune că un fir de busuioc aşezat sub pernă face ca în vis să apară imaginea ursitului. În alte părŃi se foloseşte metoda „făcutului cu ulcica”: singură în faŃa sobei, fata întoarce un vas nou de lut pe fundul căruia lasă să ardă 3 cărbuni. Rostind o incantaŃie ea roteşte uşor vasul şi atrage atenŃia celui iubit. Un alt obicei pentru a ghici viitorul constă în a privi un pahar cu apă neîncepută în care aruncă o verighetă sfinŃită de preot în mijlocul căruia apare chipul ursitului. Tot pentru aflarea viitorului o fată dezbracată se aşeaza între două oglinzi cu o lumânare în fiecare mână şi priveşte intens în oglida aflată în faŃa ei. Se spune că în oglinda din spate i se reflectă scene din viitor şi imaginea viitorului soŃ. Tot de Sfântul Andrei se poate afla prognoza pentru anul urmator. TradiŃia spune că se iau 12 cepe care se duc în podul casei şi se lasă acolo pâna în seara de Crăciun. Fiecărei luni a anului îi corespunde o ceapă. Cepele care s-au stricat semnifică luni ploioase cu grindină iar cele care au încolŃit, luni favorabile pentru recoltă. La fel se face şi cu grâul care este pus la încolŃit pentru fiecare membru al familiei. Cel al cărui grâu este frumos şi înalt se spune că va avea un an bun cu bani şi sănătate. Dacă în noaptea Sfântului Andrei este senin şi cald, atunci vom avea o iarna blândă iar dacă este ger, vom avea o iarnă grea.

Cordon Cosmina, clasa a VIII –a A

AS ÎN MILENIUL III 25/26 – 2009/2010 PAGINA 53

PROGRAM DE IARNĂ

CU COLINDE DE CRĂCIUN ÎN ŞCOALA NOASTRĂ

Vineri, 11 decembrie 2009, a avut loc spectacolul tradiŃional, ,,COLINDE DE CRĂCIUN ÎN ŞCOALA NOASTRĂ’’. Şi-au dat concursul copiii de la grădiniŃă – grupa mare, educator Taras Claudia şi elevii claselor: I B, învăŃător Popa Anişoara şi a II-a A, învăŃător Bontea Mihaela. Elevii de la gimnaziu au fost reprezentaŃi de ansamblul artistic coordonat de prof. Ioan-Alexandru Filip şi Lungu Aurica. Programul s-a încheiat cu colidele interpretate de grupul elevilor reprezentanŃi ai claselor V-VIII sub atenta îndrumare a pr. prof. Pahonea Constantin.

COLINDE LA PORŢI BĂTRÂNE

Tot în spiritul Crăciunului, activitatea coordonată de doamna prof. Lungu Aurica în cadrul căreia elevii au adunat fotografii şi aspecte ale tradiŃiilor româneşti de la sate a avut un mare succes în rândul elevilor dar şi al profesorilor noştri. Această manifestare a venit în întâmpinarea unui proiect care se va derula pe parcursul semestrului al doilea în colaborare cu AsociaŃia ,,Mâini întinse’’ şi care se va adresa elevilor din mediul rural.

AS ÎN MILENIUL III 25/26 – 2009/2010 PAGINA 54

PROGRAM DE IARNĂ CU COLINDE DE CRĂCIUN ÎN ŞCOALA NOASTRĂ

Mai presus de orice comentariu sunt imaginile nemaipomenite de care cei mici îşi vor

aduce aminte cu plăcere peste ani...

... pentru că nici cei mici nu s-au lăsat mai prejos. Ei şi-au organizat şi au desfăşurat

spectacole-carnaval pe teme de iarnă sprijiniŃi îndeaproape de doamnele învăŃătoare

Poveste DiduŃa, Glugă Ionica, Rus Emilia şi Şavlovschi Viorica dar şi de doamnele

educatoare.

AS ÎN MILENIUL III 25/26 – 2009/2010 PAGINA 55

OBICEIURI DE OBICEIURI DE OBICEIURI DE OBICEIURI DE PAŞTEPAŞTEPAŞTEPAŞTE Paştele creştin are o durată de 40 de zile, cuprinse între sărbătoarea Învierii Domnului (prima duminică de Paşte) şi sărbătoarea ÎnălŃării Domnului, care se celebrează la 40 de zile de la Înviere într-o zi de joi. Primele trei din cele 40 de zile pascale sunt zile de mare sărbătoare.

De Paşte se vopsesc ouă, în special roşii. Creştinii se duc în Săptămâna Mare (ultima săptămână înainte de Paşti) să se spovedească şi să se împărtăşască. În Vinerea Mare, seara, se obişnuieşte ca grupul de credincioşi să înconjoare Biserica împreună cu preotul şi, cu un buchet de flori în mână, să treacă pe sub masa din Biserică de trei ori la rând pentru a aduce sănătate şi noroc, masa simbolizând mormântul lui Iisus Hristos.

Cu ocazia sărbătorilor Pascale gospodinele prepară pască, cozonac, drob şi alte mâncăruri tradiŃionale.

MĂRłIŞORMĂRłIŞORMĂRłIŞORMĂRłIŞOR MărŃişorul este un mic obiect de podoabă legat de un şnur împletit dintr-un fir alb şi unul roşu, care apare în tradiŃia românilor şi a unor populaŃii învecinate. Femeile şi fetele primesc mărŃişoare şi le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii. Împreună cu mărŃişorul se oferă adesea şi flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul. Conform unei legende, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat cum, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsărea un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute şi a început să dea la o parte zăpada şi să rupă ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat şi a chemat vântul şi gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a îngheŃat imediat. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărŃişorului simbolizează sângele ei roşu pe zăpada albă.

AS ÎN MILENIUL III 25/26 – 2009/2010 PAGINA 56