Slide 1

RECOLTAREA PROBELOR BIOLOGICE IN SUSPICIUNEA DE OTRAVIREColectarea probelor Calitatea probelor fizice depinde de buna observare, documentare, de colectare,conservarea, ambalarea acestora la locul crimei, precum si a celor ce provin de la victima si suspect. Acest lucru solicita calificare si meticulozitate din partea anchetatorilor si patologilor la locul crimei, precum si utilizarea metodelor stiintifice sofisticate n laborator. Acest lucru este realizat prin instruirea corespunzatoare si prin experienta anchetatorilor, precum si a oameni de stiinta medico-legala care vor examina probele fizice n laborator. Este necesar sa se cunoasca pozitia probelor fizice de la scena crimei nainte de colectare si de ambalare. Aceasta se realizeaza de obicei prin fotografie, note scrise si diagrame. Colectarea probelor fizice impune o atentie deosebita asupra tipului de dovezi ntlnite si ambalarea lor corespunzatoare. Dovezile nu trebuie sa se modifice, denatureze sau sa fie contaminate nainte de analiza. Elementele colectate trebuie marcate cu un numar secvential, n functie de locul unde au fost descoperite, notnd ora si data si parafarea acestor informatii de catre persoana care a colectat probele. Materiale cu risc biologic, cum ar fi sngele si fluidele corpului, trebuie recoltate in containere inscriptionate. Expertizele toxicologice au drept obiectiv confirmarea sau infirmarea mai ales a intoxicaiilor cu prognostic grav sau urmate de moarte. Probele sunt constituite din corpuri delicte (ap, resturi de alimente sau buturi, obiecte suspecte etc.) i materiale biologice (snge, urin, coninut stomacal, organe). Acestea sunt colectate prin cercetarea la faa locului sau cu ocazia efecturii autopsiei/necropsiei de ctre medicul legist, avnd grij ca proba s fie reprezentativ din punct de vedere calitativ i cantitativ, ambalat corespunztor, etichetat i sigilat. Cercetarea la faa locului se nscrie printre activitile de baz ce contribuie n mod substanial la aflarea adevrului n cauz, de ea depinznd lmurirea problemelor referitoare la faptele i mprejurrile acesteia, inclusiv cu privire la persoana vinovata.

Trebuie spus c orice analiz toxicologic este n esen o cercetare tiinific care are drept obiectiv cutarea unor cantiti extrem de mici de substan toxic ntr-un mediu extrem de variat i complex i cu un volum deosebit de mare.Pentru a stabili dac moartea victimei provine prin otrvire trebuie s existe o colaborare strns ntre medicul legist i toxicolog.Probele materiale existente la faa locului sau cele identificate cu ocazia examinrii cadavrului pot aduce informaii importante dac victima a murit prin otrvire sau nu. Informaiile provin anchetatorilor sub diverse forme i pe diverse ci. Astfel, ambalajele medicamentelor sau chimicalelor de uz casnic, etichetele de pe sticle, formele medicamentoase gsite intacte sau resturi ale lor, cutii, pahare, ceti, vesel, eprubete i alte recipiente, gsite n apropierea victimei sau n locuri ce au legtur cu aceasta, ofer informaii importante.

Ancheta toxicologica ale unei morti prin otravire poate fi mpartita n trei etape:Obtinerea studiilor de caz si a probelor (dovezilor) adecvate; Analizele toxicologice; Interpretarea rezultatelor analizelor. Stabilirea cauzei de deces drept otravire se poate face numai prin autopsie/necropsie si analiza chimica. ntr-un numar de cazuri de intoxicatii, aspectul individului decedat poate conduce la aflarea cauzei de deces.Trebuie, de asemenea, cautate, n primul rnd, la locul incidentului otravurile reziduale, sub forma de comprimate, pulbere, sau reziduuri n flacoanele de medicamente. Deasemenea, se vor cauta ambalajele, prafurile, cutiile aruncate si alte recipiente (tuburi, fiole,flacoane). Toate indicile trebuie recuperate si ambalate separat, ntr-un tub sau plic.n cazurile n care moartea nu se datoreaza otravirii, toxicologul criminalist poate oferi, de cele mai multe ori, dovezi incontestabile cu privire la mprejurarile n care a avut loc un deces.Precum in cazul oricaror altor dovezi, lantul de custodie trebuie sa fie pastrat in permanenta de la morga pana la testele de laborator, intocmirea rapoartelor si depozitarea acestora pentru a putea fi folosite in instanta.

Sngele este de multe ori proba aleasa pentru detectarea, cuantificarea i interpretare concentraiilor medicamentelor si a altor toxine. Snge post-mortem prezint probleme cauzate de diferite boli i modificri ale concentraiilor de la o regiune la alta n organism dup moarte. Gradul de descompunere poate interfera cu testarea astfel incat aceste probe pot fi dificil de analizat.Urina - prezena unei substane n urina denota csubstan a fost prezenta n snge inainte (de obicei, este vorba de cteva zile) i au fost metabolizata (detectarea unor astfel de metabolii d dovada c medicamentul a fost ingerat). Ficatul este un esut important pentru utilizare n toxicologia post-mortem deoarece in acest organ organismul metabolizeaza cele mai multe droguri i substane toxice. Multe medicamente devin concentrate n ficat i pot fi gsite chiar i atunci cnd nu sunt detectate n snge. n aceast din urm situaie, interpretare a rezultatelor este complexa.Continut stomacal - Pentru c drogurile si otravurile pot fi adesea ingerate, continutul stomacului poate oferi indicii importante pentru investigaie. ntr-un caz de potenial supradozaj sau intoxicaie acut, concentraii mari de droguri sau toxine pot fi detectate, n funcie de ct de mult timp scurs ntre ingestie i moarte. n multe cazuri de intoxicaii acute, capsulele nedizolvate sau tabletele pot fi descoperite, permind relativ simplu indentificarea drogurilor sau otravrilor. Cantitatea total a unui medicament sau otrav prezenta n stomac este mai importanta dect concentraia acesteia, deoarece nu a fost inca metabolizata de ctre organism.Os si maduva osoasa - maduva osoasa este mai usor de prelevat din oasele mari, este greu de stabilit cu certitudine momentul cand anumite toxine s-au depus la nivel osos sau a maduvei osoase Prezenta de metale toxice in organism este foarte importanta pentru ca ele sunt capabile de a provoca probleme grave de sanatate. Desi acestea pot fi gasite n concentratii mari n organism, o serie dintre aceste metale grele (aluminiu, beriliu, cadmiu, plumb si mercur) nu au nici o functie biologica cunoscuta. Altele (arsen, cupru, fier si nichel) sunt considerate a fi esentiale in concentratii mici, dar sunt toxice la concentratii ridicate. n general vorbind, metale grele perturba functiile metabolice n doua moduri de baza:se acumuleaza si, prin urmare, perturba functia organelor vitale si glandelor, cum ar fi inima, creier, rinichi, oase, ficat, etc.inlocuiesc mineralele vitale nutritionale de unde acestea ar trebui sa fie n organism, pentru a oferi functia biologica. De exemplu, enzimele sunt catalizatori practic pentru orice reactie biochimica, n toate procesele vietii pentru sustinerea metabolismului. Dar, n locul calciului din enzima, poate fi plumb sau cadmiu. Metalele toxice nu pot ndeplini acelasi rol ca mineralele nutritive, prin urmare, prezenta lor devine extrem de perturbatoare pentru activitatea enzimei.

Arsen: materialele de constructii tratate la foc cu arsen, arderea carbunelui,insecticide, pesticide.

Drogurile si substantele cu regim special sunt recoltate pentru identificare si cntarire; acestea pot fi materii prime vegetale, pulberi, tablete, capsule sau alte preparate.

Materialele explozive si lichidele inflamabile, materialul solid sau resturile arse pentru identificarea de acceleratori si reziduuri explozive sunt de interes criminalistic general, mai putin interesnd toxicologul. Acelasi lucru se poate afirma despre armele de foc, proiectilele sau gloantele gasite la locul unei crime, etc.

Cunoaterea nemijlocit a locului svririi faptei ofer aadar posibilitatea unei interpretri mai juste a urmelor descoperite n cursul cercetrilor, prin ncadrarea lor n tabloul de ansamblu al locului faptei, asigurnd o reprezentare mai fidel a mprejurrilor care le-au dat natere.

Culegerea unui material probator primar, necesar elaborrii ct mai juste a versiunilor, ajut la reprezentarea ct mai clar a mecanismului svririi infraciunii respective i a succesiunii n care s-au desfurat diferitele aciuni ale infractorului sau a modului n care faptele s-au petrecut.