totul despre succesiune

8/8/2019 Totul despre succesiune

http://slidepdf.com/reader/full/totul-despre-succesiune 1/32

Totul despre succesiune

Noţiunea de succesiune desemnează transmiterea unui patrimoniu, fracţiune de patrimoniu sau a unor bunuri singulare de la o persoană fizică decedată la una sau mai

multe persoane fizice sau juridice în fiinţă.

FELURILE SUCCESIUNII1. Succesiunea legală este cea care se face în virtutea legii, în cazul în care de cujus

( persoana decedată) nu lasă testament, acesta nu este valabil, este caduc ori nucuprinde dispoziţii referitoare la bunurile succesorale – se mai numeşte ab intestat ,adică fără testament.

2. Succesiunea testamentară este cea care se face în virtutea voinţei persoanei decedate,manifestate pe timpul cât aceasta a fost în viaţă prin una din formele de testamente prevăzute de lege.

3. Succesiunea convenţională se poate realiza printr-o donaţie de bunuri viitoare, care

poate avea ca obiect fie întregul patrimoniu ce îl va lăsa donatorul la moartea sa, fie ofracţiune din acesta, fie unele bunuri anume individualizate.

CARACTERELE JURIDICE ALE TRANSMISIUNIISUCCESORALE

1. Este o transmisiune mortis causa. Art. 651 C.civ. ,,succesiunile se deschid prinmoarte”. Dar cum prin moarte pier doar pers. fizice, rezultă că regulile transmisiuniisuccesorale sunt aplicabile doar în cazul pieirii unor asemenea persoane, nu şi celor juridice. Succesiunea este o transmisiune specifică, ea se delimitează net de toatecelelalte transmisiuni patrimoniale, care nu se pot realiza decât între persoane în fiinţă

la data când survin.2. Este o transmisiune universală.3. Este o transmisiune unitară. În principiu, patrimoniul este un tot unitar, adică

nefracţionat, transmisiunea acestuia prin succesiune se realizează de asemenea în modunitar, adică după aceleaşi reguli, fără a se face vreo distincţie între bunurilesuccesorale după natura ori provenienţa acestora.

4. Este o transmisiune indivizibilă. Indivizibilitatea transmisiunii succesorale denotăfaptul că moştenirea nu poate fi acceptată în parte, renunţându-se la rest.

DESCHIDEREA MOŞTENIRIIPrin deschiderea succesiunii se înţelege faptul ce dă naştere transmisiunii succesorale.

Potrivit art. 651 C.civ. ,,succesiunile se deschid prin moarte”. Moartea unei persoanefizice poate fi constatată direct prin examinarea cadavrului sau declarată pe cale judecătorească.

DATA DESCHIDERII MOŞTENIRIIData deschiderii nu poate fi decât momentul morţii celui care lasă moştenirea.



CONDIŢIILE CERUTE DE LEGE PENTRU A PUTEA MOŞTENI1. Capacitatea succesorală. Art. 654 C.civ. prevede ca persoana care succede săexiste la momentul deschiderii succesiunii.

Persoanele care au capacitate succesorală:- persoanele fizice în viaţă la data deschiderii succesiunii.- persoanele dispărute. Cel dispărut este socotit în viaţă dacă nu a intervenit o hotărâre

declarativă de moarte rămasă definitivă.- persoanele concepute dar nenăscute la data deschiderii succesiunii. Drepturile

copilului sunt recunoscute de la concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu.- persoanele juridice în fiinţă la data deschiderii succesiunii. Persoanele juridice au

capacitate succesorală la data dobândirii personalităţii juridice în condiţiile legii. Persoanele care nu au capacitate succesorală: persoanele fizice predecedate şi persoanele juridice care au încetat să aibă fiinţă.incapacităţi speciale de a dobândi anumite bunuri prin succesiune.

cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.certificatele de proprietate nu pot fi înstrăinate către persoane fizice sau persoane juridice

străine.- comorienţii. sunt persoanele care, având vocaţie succesorală una faţă de alta,

decedează în aceeaşi împrejurare fără a se putea stabili dacă una a supravieţuitceleilalte şi, deci, cine pe cine moşteneşte.

2.Nedemnitatea succesorală. În cazul moştenirii legale se mai cere o condiţienegativă: aceea ca moştenitorul să nu fie nedemn. Nedemnitatea sau nevrednicia constăîn decăderea din dreptul de a moşteni a succesibililor vinovaţi de săvârşirea unor fapte

grave faţă de defunct sau de memoria acestuia.Cazurile de nedemnitate:

- Atentatul la viaţa celui care lasă moştenirea ( să existe din partea succesibilului oacţiune intenţionată de ucidere sau o tentativă de ucidere a celui despre a căruimoştenire este vorba; să existe o hotărâre judecătorească de condamnare asuccesibilului vinovat).

- Acuzaţia capitală calomnioasă împotriva celui care lasă moştenirea. Este acuzaţiacare poate duce la condamnarea la moarte. Este inoperantă, deoarece pedeapsa cumoartea a fost abolită în legislaţia română.

- Nedenunţarea omorului a cărui victimă a căzut cel despre a cărui moştenire estevorba.



Efectele nedemnităţii.Fiind o pedeapsă civilă care operează în virtutea legii, nedemnitatea face ca moştenitorul

vinovat să fie înlăturat de la succesiunea persoanei faţă de care s-a făcut culpabilde faptele expres şi limitativ prevăzute de lege.

În raport cu ceilalţi moştenitori, nedemnul este obligat să restituie toate bunurile pe care

le-ar deţine în calitate de moştenitor legal al defunctului.În raport cu terţii, problema care se pune este aceea a soartei juridice a actelor încheiatede nedemn cu privire la bunurile succesorale în intervalul de timp de la datadeschiderii succesiunii şi până în momentul constatării nedemnităţii.

În raport cu descendenţii nedemnului, aceştia nu pot veni la moştenirea unui ascendent prin reprezentarea nedemnului, ci numai în nume propriu.

3.Vocaţia (chemarea) succesorală. Este conferită fie de lege, fie de voinţa lui de

cujus prin testament sau contract de donaţie de bunuri viitoare.Determinarea persoanelor cu vocaţie la moştenirea unei persoane decedate poartă denumirea dedevoluţiune succesorală.

DEVOLUŢIUNEA LEGALĂ A MOŞTENIRIIÎn principiu legea cheamă la moştenire rudele apropiate ale defunctului (indiferent dacă

legătura de rudenie rezultă din căsătorie, din afara căsătoriei ori din adopţie), precum şi pe soţul supravieţuitor. Rudenia este legătura bazată pe descendenţaunei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au unascendent comun. În primul caz, rudenia este în linie dreaptă, iar în cel de-al doilecaz, în linie colaterală. Rudenia în linie dreaptă poate fi ascendentă saudescendentă.

Potrivit art.659 C.civ. ,, succesiunile sunt deferite copiilor şi descendenţilor defunctului,ascendenţilor şi rudelor sale colaterale”.

Ordinea de preferinţă în care rudele defunctului sunt chemate de lege la moştenire estestabilită de art.669-675 C.civ., prin stabilirea a patru clase de moştenitori:

clasa I- clasa descendenţilor în linie dreaptă , este alcătuită din copiii defunctului,nepoţii, strănepoţii acestuia, fără limită de grad.

- clasa a II a- clasa ascendenţilor şi colateralilor privilegiaţi, cuprinde părinţiidefunctului, fraţii şi surorile acestuia, precum şi descendenţii acestora până la gradulIV inclusiv.

- clasa a III a- clasa ascendenţilor ordinari, cuprinde bunicii, străbunicii defunctului,fără limită de grad.

- clasa a IV a- clasa colateralilorordinari, cuprinde rudele în linie colaterală aledefunctului, altele decât cele din clasa a II a până la gradul IV inclusiv (mătuşile, verii

primari, fraţii şi surorile bunicilor defunctului).Gradul de rudenie se stabileşte astfel:în linie dreaptă , după numărul naşterilor. Fiul şi tatăl sunt rude de gradul întâi, nepotul de

fiu şi bunicul sunt rude de gradul al doilea.- în linie colaterală,după numărul naşterilor, urcând de la una dintre rude până la

ascendentul comun şi coborând de la acesta până la cealaltă rudă. Fraţii sunt rude degradul al doilea, unchiul şi nepotul de frate sunt rude de gradul al treilea, verii primarisunt rude de gradul al patrulea.



Principiile generale ale devoluţiunii legale a moştenirii şi excepţiile de laacestea

Principiul priorităţii clasei de moştenitori în ordinea stabilită de lege între moştenitoriidin clase diferite.Sunt chemaţi la moştenire moştenitorii din clasa I, cu excludereacelor din clasele II, III, IV. În lipsa moştenitorilor din clasa I sau dacă aceştia sunt

renunţători sau nedemni, vin la succesiune moştenitorii din clasa a IIa. La fel se procedează şi în celelalte două cazuri. Prioritatea chemării la moştenire esteordinea claselor de moştenitori stabilită de lege şi nu gradul de rudenie cudefunctul. Prin excepţie de la această regulă, soţul supravieţuitor, care nu esteinclus în nici una din cele patru clase de moştenitori, vine la moştenire în concurscu fiecare clasă de moştenitori; el nici nu înlătură, dar nici nu este înlăturat de lamoştenire, indiferent de clasa de moştenitori chemată la moştenirea defunctului.

Principiul proximităţii gradului de rudenie cu defunctul între moştenitorii din aceeaşiclasă. Între moştenitorii din aceeaşi clasă au prioritate la moştenire cei care suntîn grad mai apropiat de rudenie cu defunctul. Prin excepţie, în clasa a IIa demoştenitori, părinţii defunctului, care sunt rude de gradul întâi, nu înlătură de la

moştenire pe fraţii şi surorile defunctului, care sunt rude de gradul al doilea,venind împreună la moştenire.1. Principiul împărţirii moştenirii în părţi egale (pe capete) între rudele din aceeaşi

clasă şi acelaşi grad. În cazul în care la moştenire vin mai mulţi moştenitori dinaceeaşi clasă şi aceştia au acelaşi grad de rudenie cu defunctul, moştenirea se împarte pe capete, adică în atâtea părţi egale câţi moştenitori sunt.

Reprezentarea succesoralăReprezentarea succesorală este un beneficiu acordat de lege moştenitorilor legali în gradmai îndepărtat de rudenie cu defunctul de a urca în locul şi gradul ascendenţilor lor decedaţi anterior deschiderii succesiunii, pentru a culege în locul acestora partea ce li s-ar

fi cuvenit din moştenire dacă nu ar fi încetat din viaţă.Ascendentul precedat se numeşte reprezentat, în timp ce persoana care vine la moştenire prin reprezentare se numeşte reprezentant.Potrivit Codului civil român, reprezentarea succesorală este permisă numai în cazuldescendenţilor în linie directă ai defunctului şi în cazul descendenţilor colaterali privilegiaţi.Condiţiile reprezentării succesoraleA. Persoana reprezentată să fie decedată la data deschiderii succesiunii.Art. 668 C.civ.

statuează că ,, nu se reprezintă decât persoanele moarte”.B. Locul persoanei reprezentate să fie util. Reprezentatul trebuie să îndeplinească toate

condiţiile pentru a putea moşteni pe defunct. Persoana care şi-a pierdut dreptul la

moştenire pentru nevrednicie nu poate fi reprezentată.C. Reprezentantul să aibă vocaţie succesorală proprie la moştenirea

defunctului.Reprezentantul trebuie să aibă toate condiţiile cerute de lege pentru a-lmoşteni pe defunct (să aibă capacitate succesorală, să nu fie nedemn faţă de acesta şisă aibă vocaţie proprie la moştenirea defunctului).



Efectele reprezentăriiMoştenirea se împarte în funcţie de numărul persoanelor chemate în nume propriu lamoştenire şi a persoanelor reprezentate la acest grad de rudenie, indiferent de numărulreprezentanţilor.

Reguli speciale aplicabile devoluţiunii legale a moşteniriiClasele de moştenitori

Clasa I – a descendenţilor. Primele rude chemate de lege la moştenire sunt descendenţii.În această categorie intră copiii defunctului şi urmaşii acestora la infinit, indiferent dacăsunt născuţi din căsătorie sau din afara căsătoriei. De asemenea, în această categorie intrăşi copiii adoptaţi de defunct. În clasa descendenţilor, regula este accea a împărţiriimoştenirii pe capete, adică în funcţie de numărul de descendenţi moştenitori de acelaşigrad.Descendenţii defunctului sunt moştenitori rezervatari, ceea ce înseamnă că defunctuleste oprit de lege să facă liberalităţi (donaţii şi legate) peste o anumită parte din moştenire(cotitate disponibilă), restul (rezerva) revenind în virtutea legii acestor moştenitori. De

asemenea, moştenitoriidefunctului sunt moştenitori sezinari, adică au dreptul de a intra în posesiunea moştenirii fără a fi necesară îndeplinirea vreunei formalităţi.Clasa a II a – a ascendenţilor privilegiaţi şi a colateralilor privilegiaţi.a. Ascendenţii privilegiaţi. Aceştia sunt părinţii defunctului, adică tatăl şi mama acestuia.În această categorie mai intră şi adoptatorii acestuia. b. Colateralii privilegiaţi. În această categorie intră fraţii şi surorile defunctului, precum şi descendenţii acestora până la gradul patru de rudenie cu defunctul inclusiv.Sunt colaterali privilegiaţi atât fraţii buni, născuţi din aceeaşi părinţi, cât şi fraţii vitregi.Clasa a III a – a ascendenţilor ordinari. Cuprinde pe ceilalţi ascendenţi ai defunctuluidecât părinţii, care sunt incluşi în clasa a II a de moştenitori. Ea cuprinde pe bunicii,străbunicii, etc. ai defunctului la infinit. Moştenirea se împarte conform principiilor

proximităţii gradului de rudenie şi al împărţirii pe capete între rudele de acelaşi grad.Clasa a IV a – a colateralilor ordinari. Aceştia sunt unchii, mătuşile, verii primari, precum şi fraţii şi surorile bunicilor defunctului. Moştenirea se împarte conform principiilor proximităţii gradului de rudenie şi al împărţirii pe capete între rudele deacelaşi grad. Colateralii ordinari pot veni la moştenire numai în nume propriu, iar nu prinreprezentare.



Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor Soţul supravieţuitor trebuie să întrunească condiţiile generale cerute de lege pentru a

putea moşteni, trebuie să aibă calitatea legală de soţ al defunctului la datadeschiderii moştenirii.

1. Drepturile de moştenire proprii ale soţului supravieţuitor în concurs cu fiecare clasăde moştenitori

În concurs cu descendenţii defunctului, indiferent de numărul acestora 1/4 din moştenire.În concurs cu ascendenţii privilegiaţi ai defunctului, atunci când aceştia vin împreună la

moştenire, 1/3 din moştenire, iar dacă vine în concurs ori numai cu ascendenţii privilegiaţi ori numai cu colateralii privilegiaţi, 1/2 din moştenire.

În concurs cu ascendenţii ordinari sau cu colateralii ordinari, indiferent de numărulacestora, 3/4 din moştenire.

În ipoteza în care nu există moştenitori în nici una din cele patru clase de moştenitori,soţul supravieţuitor va culege singur moştenirea defunctului. Soţul supravieţuitor poate veni la moştenirea defunctului numai în nume propriu, fiind exclusă

posibilitatea reprezentării. De asemenea, este moştenitor rezervatar şi datoreazăraportul donaţiilor primite de la defunct în cazul în care vine la moştenire cudescendenţii defunctului; el nu este moştenitor sezinar.

2. Dreptul special de moştenire al soţului supravieţuitor asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei casnice, precum şi asupra darurilor de nuntă

Când vine la moştenire cu alţi succesori decât descendenţii defunctului, în afară de parteasa succesorală stabilită de lege, soţul supravieţuitor are un drept special demoştenire asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei casnice, precumşi asupra darurilor de nuntă. În cazul în care la moştenire vin şi descendenţi aidefunctului, acest drept special al soţului supravieţuitor nu mai subzistă, bunurilerespective incluzându-se în masa succesorală.

3. Dreptul temporar de abitaţie al soţului supravieţuitor Potrivit art. 4 alin.1 din legea nr. 319/1944 ,,soţul supravieţuitor care nu are o locuinţă

proprie, va avea până la executarea ieşirii din indiviziune şi în orice caz, cel puţintimp de un an de la încetarea din viaţă a soţului său un drept de abitaţie asupracasei în care a locuit, dacă aceasta face parte din succesiune”.

Pentru aceasta sunt necesare următoarele condiţii:Soţul supravieţuitor să nu aibă o locuinţă proprie.Locuinţa asupra căreia se constituie dreptul să facă parte din masa succesorală, adică să

nu fi aparţinut în proprietate soţului decedat.Soţul supravieţuitor să fi locuit la data decesului lui de cujus în locuinţa respectivă, fie

împreună cu soţul său, fie separat.

Dacă locuinţa a aparţinut în exclusivitate defunctului, să existe mai mulţi moştenitori cuvocaţie la moştenirea lei de cujus.

Dreptul statului asupra moştenirilor vacantePotrivit art. 680 C.civ. ,,în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de

defunct trec în proprietatea statului".



DEVOLUŢIUNEA TESTAMENTARĂ A MOŞTENIRII

TESTAMENTULEste un act revocabil prin care testatorul dispune pentru timpul încetării sale din viaţă, de

tot sau de o parte din avutul său.

Testamentul poate să cuprindă:Sarcini impuse legatarilor.Exhederări, adică îndepărtări de la moştenire a unor moştenitori legali nerezervatari.Desemnarea unui executor testamentar, adică a unei persoane împuternicite să aducă la

îndeplinire ultima voinţă a defunctului.Revocarea dispoziţiilor dintr-un testament anterior.Retractarea revocării dispoziţiilor unui testament anterior.Un partaj de ascendent.Recunoaşterea unui copil din afara căsătoriei.Dispoziţii cu privire la îngroparea şi funeraliile defunctului.

Caracterele juridice ale testamentuluiÎntruneşte trăsăturile unui act juridic, deoarece conţine manifestări de voinţă făcute în

scopul de a produce efecte juridice.Este un act unilateral, întrucât efectele sale se datoresc unei singure voinţe – aceleia a

testatorului, iar nu voinţei beneficiarilor acestuia.Este un act solemn, întrucât el trebuie să îmbrace ad validitatem formele anume

prevăzute de lege.Este un act personal, neputând fi încheiat prin reprezentare.Este un act mortis causa, în principiu fiind destinat să producă efecte la moartea

testatorului.

Este un act esenţialmente revocabil, testatorul fiind în drept ca până la moartea sa sărevină oricând asupra dispoziţiilor unui testament al său anterior.

CONDIŢIILE DE VALIDITATE ALE TESTAMENTULUICondiţiile de fond

ConsimţământulEste unul din elementele esenţiale ale oricărui act juridic – deci şi al testamentului –

întrucât exprimă voinţa autorului la încheierea actului juridic respectiv.Lipsa consimţământului este sancţionată cu nulitatea absolută. Consimţământul nu este

valabil când este dat prin eroare, smuls prin violenţă sau surprins prin dol.Capacitatea

Manifestarea de voinţă (consimţământul) trebuie să emane de la o persoană cu capacitatede a dispune prin liberalităţi, iar persoana în favoarea căreia este făcut testamentulsă aibă capacitatea de a primi liberalităţi.

Incapacităţi de a dispune prin testament:Minorul sub 16 ani nu poate dispune în nici un fel prin testament.Minorii între 16-18 ani nu pot dispune decât de jumătate din ceea ce ar putea dispune ca

majori.



Minorii între 16-18 ani nu pot dispune prin testament în favoarea tutorelui lor;incapacitatea se menţine şi după vârsta majoratului până la predarea-primireasocotelilor tutelei.

Incapacitatea interzişilor judecătoreşti şi a persoanelor care, fără a fi puse sub interdicţie,sunt lipsite de discernământ la momentul încheierii actului de dispoziţie

testamentară. Incapacităţi de a primi prin testament Incapacităţi de folosinţă

I. Incapacităţile absolute de folosinţă care se referă la:Incapacitatea persoanelor fizice neconcepute până la data deschiderii succesiunii şi a

persoanelor care nu au luat fiinţă.Incapacitatea persoanelor juridice de a primi prin testament liberalităţi care nu corespund

scopului lor, determinat prin lege, actul de înfiinţare sau statu.Incapacităţile relative de folosinţă care se referă la:Incapacitatea medicilor şi farmaciştilor, care nu pot primi legate de la cei pe care i-au

îngrijit în ultima boală de care aceştia au decedat, dar liberalitatea a fost făcută în

cursul acestei boli.Incapacitatea preoţilor de a primi legate de la cei pe care i-au asistat religios în cursulultimei boli.

Incapacitatea ofiţerilor de marină de a primi legate de la călătorii aflaţi la bordul navelor în călătoriile maritime, dacă nu sunt rude cu testatorul.

Incapacităţi de exerciţiuMinorii şi interzişii lipsiţi de capacitate de exerciţiu nu pot exercita acest drept decât

prin reprezentanţii lor legali.ObiectulCa orice act juridic, testamentul pentru a fi valabil trebuie să aibă un obiect determinat,

licit şi posibil.

CauzaPentru ca testamentul să fie valabil, este necesar să aibă o cauză licită şi morală.Prohibiţia substituţiilor fideicomisareSubstituţia fideicomisară constă în instituirea ca legatar a unei persoane, numită institut,

cu obligaţia de a păstra şi remite la moartea sa unei alte persoane desemnate tot detestator, numită substitut, obiectul legatului.

Prohibiţia testamentului conjunctivDouă sau mai multe persoane nu pot testa prin acelaşi act, una în favoarea celeilalte, sau

în favoarea unei a treia persoane.Condiţiile de formă

Legislaţia română cunoaşte mai multe forme de testamente (autentice, olografe, misticesau secrete), dar oricare dintre acesteaeste aleasă de testator trebuie să îmbraceforma scrisă, testamentul verbal (nuncupativ) nefiind îngrădit.



DIFERITELE TIPURI DE TESTAMENTE1. Testamente ordinareTestamentul olograf - este testamentul scris în întregime, datat şi semnat de testator cu

mâna lui. El poate fi făcut oriunde, oricând şi fără participarea vreunei alte persoane. Poate fi păstrat secret şi revocat oricând.

Condiţii specifice de valabilitate ale testamentului olograf:Scrierea. Testamentul trebuie să fie scris în întregime de testator, întrucât prin aceasta, pe

de o parte, se poate presupune că exprimă voinţa sa liberă, iar pe de altă parte, încaz de contraprestaţie, prin procedura verificării de scripte, se poate atestacaracterul său de autenticitate, deci nu poate fi fost contrafăcut prin fals.

Data testamentului. Un alt element specific de validitate al testamentului olograf estedatarea lui de către testator. Data trebuie să fie scrisă de mâna testatorului.Semnătura. Garantează că actul provine de la testator şi confirmă că acesta şi-a însuşit

cuprinsul testamentului.În mod obligatoriu trebuie să fie manuscrisă.Testamentul olograf înainte de a fi pus în executare trebuie prezentat notarului public în a

cărui rază teritorială s-a deschis succesiunea pentru a se constata prin proces-verbal deschiderea lui şi starea în care a fost găsit.

Testamentul autentic – este acela care este adeverit de autoritatea anume investită înacest scop. Autentificarea testamentelor este de competenţa notarilor publici.Prezintă avantajul că poate fi folosit şi de persoanele care nu ştiu să scrie sau nu pot să citească.

Testamentul mistic sau secret – este testamentul scris de testator sau de o altă persoană,dar în ambele cazuri semnat de testator, care apoi fiind strâns şi sigilat este prezentat judecătoriei locale pentru îndeplinirea unor formalităţi. Asigură secretuldispoziţiilor testamentare.

2. Testamente privilegiateTestamentul militarilor – militarii ( atât cei de carieră, cât şi rezerviştii chemaţi sub

arme) pot testa în forma simplificată atâta timp cât se află în situaţii excepţionalecum sunt: expediţia militară pe teritoriul străin, prizonieratul sau staţionarea lor într-o localitate asediată din ţară ori într-un alt loc din care nu se poate comunicadin cauza războiului. Se poate testa în mod valabil în faţa comandantului militar al

unităţii sau în prezenţa unui alt ofiţer superior, cu asistarea a doi martori.Testamentul făcut în timp de boală contagioasă – în cazul în care o localitate esteizolată din cauza ciumei sau unei alte boli contagioase, persoanele aflate în acealocalitate pot testa în formă autentică în faţa unui memvru al consiliului localasistat de doi martori. Această formă de testare îşi are raţiunea doar dacă în acealocalitate nu există notar public.



Testamentul făcut pe mare (maritim) – această formă de testament este practicabilă doar atâta timp cât vasul se află în călătorie pe mare, iar nu şi în cazul în care se aflăancorat la ţărm. Se întocmeşte în faţa comandantului navei sau a unui înlocuitor alsău, asistat de ofiţerul intendent de bord şi de doi martori.

Reguli comune aplicabile testamentelor privilegiate

Trebuie să fie întocmite în formă scrisă.Trebuie să fie semnate de testator, de agentul instrumentator şi de către martori.Dacă testatorul nu ştie sau nu poate să scrie, se va face menţiune despre aceasta.În cazul martorilor este obligatorie semnarea testamentului de cel puţin unul dintre

aceştia.3.Alte testamente reglementate de legeTestamentul privind depunerile la CEC – titularul unei depuneri are dreptul să indice

CEC persoanele cărora urmează să li se elibereze sumele depuse în caz de moartea sa. Depunerile asupra cărora nu s-au dat dispoziţii testamentare se eliberează deCEC moştenitorilor legali.

Testamentul făcut de români în străinătate – cetăţenii români aflaţi în străinătate pot

dispune prin testament fie în forma testamentului olograf după legea română, fieîn forma autentică reglementată de legea locului unde se întocmeşte testamentul.

PRINCIPALELE DISPOZIŢII TESTAMENTARELEGATELE

Constituie dispoziţii de ultimă voinţă ale testatorului prin care acesta desemnează persoana sau persoanele care la moartea sa urmează să primească universalitateaîntregului patrimoniu succesoral, universalitatea unei frecţiuni din acesta sauanumite bunuri determinate din moştenire.

Desemnarea legatarului – poate fi făcută direct (fie prin nominalizare, fie prin arătareacalităţilor care îl individualizează pe acesta – fiu, frate, nepot, etc.) sau indirect

(cazul exhederării moştenitorilor nerezervatari sau a moştenitorilor rezervatari înlimitele cotităţii disponibile. Desemnarea legatarului trebuie să fie făcută printestament şi să fie făcută personal de testator.



Clasificarea legatelor după criteriul modalităţilor care afectează voinţa testatorului Legatul pur şi simplu – este legatul neafectat de modalităţi. Transferă proprietatea de la

testator la legatar deîndată ce intervine moartea lui de cujus, deci de ladeschiderea succesiunii.

Legatul cu termen – legatul poate fi supus de testator unui termen, adică să se stipuleze

că executarea sau stingerea lui va depinde de un eveniment viitor şi sigur în ceeace priveşte producerea lui. Legatul sub condiţie – este cel a cărui naştere sau stingere depinde de un eveniment

viitor şi nesigur în ceea ce priveşte producerea lui.Condiţia suspensivă face ca dreptul cuprins în legat să nu ia naştere de la data decesului

lui de cujus ci numai de la data împlinirii sale, efectele împlinirii ei urcând până ladata deschiderii succesiunii.

Condiţia rezolutorie face ca dreptul formând obiectul legatului să se nască pe datadecesului lui de cujus, dar existenţa acestuia atârnă de îndeplinirea sauneîndeplinirea condiţiei

Legatul cu sarcină – presupune stipularea transmiterii unor drepturi cu obligarea

legatarului de a îndeplini ceva (să dea, să facă) sau de a nu face ceva. Sarcinile potfi stipulate în interesul unei terţe persoane, în interesul testatorului sau în interesullegatarului.

Clasificarea legatelor după obiectul lor Legatul universal – este dispoziţia prin care testatorul lasă după moartea sa la una sau

mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale. Sunt considerate legateuniversale:

Legatul tuturor mobilelor şi imobilelor testatorului.Legatul nudei proprietăţi a întregii moşteniri.Legatul cotităţii disponibile a moştenirii.

Legatul prisosului succesoral rămas după plata tuturor celorlalte legate. Legatul cu titlu universal – este acela care conferă legatarului vocaţie la o fracţiune dinmoştenirea testatorului. Sunt legate cu titlu universal:

Legatul unei fracţiuni din moştenire.Legatul tuturor bunurilor imobile.Legatul tuturor bunurilor mobile.Legatul unei fracţiuni din totalitatea bunurilor imobile.Legatul unei fracţiuni din totalitatea bunurilor mobile. Legatul particular – este acela care are ca obiect unul sau mai multe obiecte determinate.

Legatul particular conferă vocaţie doar la anumite bunuri succesorale. Poate aveaca obiect atât bunuri corporale (individual determinate sau de gen), cât şi bunuriincorporale.

INEFICACITATEA LEGATELOR



1. Nulitatea – este sancţiunea civilă prin care actele juridice încheiate cu încălcareacondiţiilor de validitate (de fond sau de formă) sunt lipsite de efecte. Seîntemeiază pe motive anterioare sau concomitente actului. Cauzele de nulitate alegatelor pot fi atât din rândul celor comune tuturor actelor juridice (incapacităţi,vicii de consimţământ, cauză ilicită, etc.), cât şi din cele specifice actelor mortis

causa (nerespectarea interdicţiei testamentului conjunctiv, nerespectareainterdicţiei substituţiei fideicomisare, lipsa formelor anume prevăzute de lege).Termenul de prescripţie a acţiunii în anulare nu curge de la data întocmiriitestamentului, ci de la data când acesta urmează să producă efecte, adică de ladata deschiderii succesiunii.

Revocarea legatelor – există situaţii în care legatele iau naştere în mod valabil, dar datorită unor împrejurări intarvenite ulterior sunt desfiinţate. Este chiar cazulrevocării.

Revocarea legatelor prin manifestarea de voinţă a testatorului Revocarea voluntarăTestamentul fiind un act revocabil, până la ultima clipă a vieţii, testatorul poate reveni

oricând asupra dispoziţiilor sale testamentare anterioare. Revocarea voluntară expresă – în cazul în care rezultă dintr-o declaraţie anume a

testatorului în acest sens. Nu se poate face decât fie printr-un act autentic, fie printr-o formă de testament prevăzută de lege. Este un act solemn, iar lipsa formeieste sancţionată cu nulitatea absolută.

Revocarea voluntară tacită – revocarea tacită a unui testament anterior intervine numaidacă între acesta şi cel posterior există incompatibilitate sau contrarietate.Incompatibilitatea presuoune imposibilitatea absolută materială sau juridică de aaduce la îndeplinire două legate din două testamente succesive. Contrarietatea presupune o imposibilitate de executare concomitentă a două dispoziţiitestamentare succesive, dar această imposibilitate nu este una absolută, ci doar una relativă, deductibilă după intenţia subiectivă a testatorului

Revocarea voluntară tacită prin înstrăinarea sau distrugerea voluntară a bunului care formează obiectul legatului

Orice înstrăinare a obiectului legatului, făcută cu orice mod sau condiţie, revocă legatul pentru tot ce s-a înstrăinat, chiar când înstrăinarea va fi nulă, sau când obiectullegat va fi reintrat în starea testatorului. Înstrăinarea obiectului legatului de cătretestator relevă implicit intenţia acestuia de a-l revoca.Esenţială este nu atâtînstrăinarea bunului în sine, cât intanţia exteriorizată a testatorului de a dispunealtfel decât prin legatul iniţial de bunul respectiv

Revocarea (voluntară) tacită prin distrugerea voluntară a testamentului de cătretestator

Distrugerea materială a testamentului de către testator sau de către un terţ la ordinulacestuia echivalează cu o revocare voluntară tacită.

Retractarea revocării voluntare a legatului Revocarea unui testament sau a unei dispoziţii testamentare, fiind o dispoziţie de ultimă

voinţă ca şi testamentul însuşi, poate fi revocată sau retractată. Retractareaexpresă a revocării testamentului nu se poate face decât prin act autentic distinctsau printr-un testament posterior.



Revocarea judecătorească a legatelor

Legatele sunt revocabile pe cale judecătorească pentru neîndeplinirea sarcinilor şi pentruingratitudine. Revocarea judecătorească pentru neîndeplinirea sarcinilor La deschiderea succesiunii legatarul este în drept să opteze între acceptarea legatului şi

renunţarea la acesta. Odată acceptat legatul, sarcinile instituite de testator devinobligaţii pentru legatar. Potrivit art.930 şi 830 C.civ. neîndeplinirea sarcinilor impuse de testator atrage revocarea legatului. Neîndeplinirea sarcinilor atragerevocarea legatului doar în cazul în care aceasta este culpabilă, deci imputabilălegatarului, iar nu şi atunci când se datoreşte unui caz fortuit sau de forţă majoră.

Revocarea judecătorească pentru ingratitudineRevocarea judecătorească pentru ingratitudine intervine pentru:

Atentat la viaţa testatorului.- Delicte, cruzimi sau injurii grave la adresa testatorului.- Injurie gravă la adresa memoriei testatorului.

3. Caducitatea legatelor – presupunând că testamentul este valabil încheiat, este totuşi posibil ca din pricina unor împrejurări survenite independent de voinţa testatoruluisă existe imposibilitatea de executare a legatelor la data deschiderii succesiunii.

Cazurile de caducitatePredecesul legatarului – orice dispoziţie testamentară devine caducă, când acela în

favoarea căruia a fost făcută a murit înaintea testatorului.Incapacitatea legatarului de a primi legatul survenită ulterior datei testamentului.

Neîndeplinirea condiţiei suspensive sub care a fost stipulat legatul.Refuzul legatarului de a primi legatul.Pieirea în întregime a lucrului legat.Dispoziţiile testamentare în favoarea ospiciilor, săracilor dintr-o comună sau stabilimente

de utilitate publică nu pot produce efecte decât dacă sunt autorizate de şefulstatului la propunerea Guvernului.

Destinaţia bunurilor care au format obiectul legatelor ineficiente – dreptul deacrescământ

În caz de ineficacitate a legatelor, bunurile care formează obiectul acestora vor reveni persoanelor cu vocaţie succesorală din a căror parte urmau să se execute acele legate,adică, după caz, moştenitorilor legali, legatarilor universali şi în mod excepţional,legatarilor particulari.



Legatul conjunctiv este legatul al cărui obiect este lăsat la mai mulţi legatari fără a se preciza partea ce revine fiecăruia, situaţie în care toţi legatarii au vocaţieeventuală la întregul obiect al legatului. În cazul în care legatul este ineficace înraport cu unul sau altul dintre legatari, dar valabil în raport cu cel puţin unul dintreei, în lipsă de prevedere testamentară contrară, legatul va reveni legatarului sau

legatarilor în raport cu care el este eficace. Acesta este aşa-numitul drept deacrescîmânt sau drept de creştere.



EXHEREDAREA (DEZMOŞTENIREA)Exheredarea este dispoziţia de ultimă voinţă a testatorului prin care acesta înlătură de la

moştenire unul sau mai mulţi mpştenitori legali. Exheredarea directă – rezultă dintr-o declaraţie expresă de voinţă a testatorului prin care

înlătură de la moştenire (în tot sau în parte) pe unul sau altul dintre moştenitorii

săi legali. Exheredarea indirectă – rezultă din instituirea de legatari asupra moştenirii fără a semenţiona expres exheredarea unuia sau altuia dintre moştenitorii legali.

Exheredarea totală – duce la înlăturarea de la moştenire a tuturor moştenitorilor legali aitestatorului.

Exheredarea parţială – este cea prin care se înlătură de la moştenire numai anumiţi erezi.

EXECUŢIUNEA TESTAMENTARĂDe regulă, aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor testamentare este asigurată de erezii

defunctului şi de legatarii universali. Potrivit art. 910 C.civ. testatorul poate numiîn acest scop unul sau mai mulţi executori testamentari. Nu pot fi executori

testamentari decât persoanele cu capacitate de exerciţiu deplină la data deschideriisuccesiunii.În esenţă execuţia testamentară este un mandat, executorul testamentar fiind un mandatar

al testatorului. De aici decurg următoarele consecinţe:executorul testamentar poate accepta sau refuza execuţiunea, după cum crede de cuviinţă.executorul poate fi revocat doar pentru incapacitate, infidelitate sau insolvabilitate. puterile executorului fiind conferite intuitu personae, mendatul de execuţiune

testamentară încetează la moartea executorului.executorului testamentar îi incumbă obligaţiile care incumbă oricărui mandatar (de a

îndeplini mandatul, de a da socoteală, de a răspunde pentru faptele persoanelor substituite în executarea mendatului).

Puterile şi îndatoririle executorului testamentarDiferă după cum aceştia au sau nu sezina, adică posesia în tot sau în parte a bunurilor succesorale.

Executorul fără sezină – are doar un rol de supraveghere şi control al executăriidispoziţiilor testamentare, neavând nici o abilitate pentru a le executa el însuşi.

Drepturi şi îndatoriri:De a cere punerea peceţilor atunci când există moştenitori minori, interzişi sau absenţi.De a stărui ca notarul public să facă inventarul bunurilor succesorale în prezenţa

moştenitorilor prezumtivi.De a se îngriji de luarea măsurilor de conservare a bunurilor succesorale.De a interveni ăn judecată pentru susţinerea validităţii testamentului contestat în cursul

executării sale. Executorul cu sezină – are nu numai rolul de supraveghere şi control al executăriitestamentului, ci şi pe acela de a duce la îndeplinire el însuşi dispoziţiiletestamentare.

Sezina executorului testamentar nu poate purta decât asupra bunurilor mobilesuccesorale, iar nu şi asupra imobilelor, chiar dacă testatorul i-ar fi conferit acestdrept prin testament.



Durata maximă a sezinei poate fi de cel mult un an. Sezina poate lua sfârşit înainteaîmplinirii termenului de un an în următoarele condiţii:

- Dacă executorul îşi îndeplineşte misiunea înaintea împlinirii termenului de un an.Dacă moştenitorii defunctului oferă executorului sume îndestulătoare pentru plata

legatelor de bunuri mobile sau dacă fac dovada că au plătit aceste legate.

În caz de deces al executorului înaintea împlinirii termenului de un an.Drepturi şi obligaţii:aceleaşi ca şi la executorul fără sezină.obligaţia de a achita legatarilor particulari legatele de bunuri mobile.dreptul de a urmări debitorii succesorali şi de a încasa creanţele datorate.

Încetarea execuţiunii testamentareExecuţia testamentară încetează prin:aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor testamentare.moartea executorului testamentar.revocarea executorului de către instanţa de judecată la cererea moştenitorilor defunctului

pentru abuzuri sau incapacitate în îndeplinirea funcţiilor încredinţate.renunţarea executorului pentru motiv de pagube însemnate pe care i le-ar pricinui

continuarea execuţiunii.

LIMITELE DREPTULUI DE A DISPUNE PRIN ACTE JURIDICEmortis causa DE BUNURILE SUCCESORALE

În principiu, orice persoană este liberă să dispună aşa cum crede de cuviinţă de bunurilesale pentru cauză de moarte. Dreptul de a dispune pentru cauză de moarte nu poate fi exercitat într-un mod cu totul discreţionar, pentru anumite raţiuni el fiindîngrădit în limite prevăzute de lege.

INTERDICŢIA PACTELOR ASUPRA SUCCESIUNILOR NEDESCHISE (VIITOARE)

Interdicţia posibilităţii renunţării la o succesiune nedeschisă, precum şi a pactelor (convenţiilor) asupra unor asemenea succesiuni intervenite între eventualii viitorisuccesibili şi terţi – art. 702 şi 965 al.2 C.civ.

Condiţii pentru ca un anumit act să intre în categoria pactelor asupra succesiunilor nedeschise prohibite de lege:

să existe o înţelegere.convenţia să aibă ca obiect o moştenire nedeschisă.convenţia să nu fie din categoria celor admise în mod excepţional de lege.

În cazul încălcării interdicţiei pactelor asupra succesiunilor viitoare intervine sancţiuneanulităţii absolute.

INTERDICŢIA ACTELOR DE DISPOZIŢIE CARE ÎNCALCĂREZERVA SUCCESORALĂ



Regula libertăţii de a dispune este aplicabilă şi în domeniul actelor de dispoziţie ale lui decujus cu referire la bunurile succesorale. Prin excepţie, acest drept de a dispuneeste îngrădit de reglementările legale referitoare la rezerva succesorală şi cotitateadisponibilă.

Rezerva succesorală este acea cotă-parte a averii defunctului pe care legea o atribuie unor

anumiţi moştenitori legali şi de care de cujus nu poate dispune prin liberalităţi niciîntre vii (donaţii) şi nici mortis causa (legate).Cotitatea disponibilă este acea parte a averii succesorale care excede rezervei succesorale

şi de care defunctul poate dispune în mod discreţionar, atât prin liberalităţi întrevii, cât şi mortis causa.

MOŞTENITORII REZERVATARIdescendenţii defunctului.ascendenţii privilegiaţi.soţul supravieţuitor.Rezerva succesorală a descendenţilor

Rezerva diferă în funcţie de numărul lor:1/2 din moştenire pentru un singur descendent.2/3 din moştenire pentru doi descendenţi.3/4 din moştenire pentru trei sau mai mulţi descendenţi.Rezerva succesorală se aplică în prezent nu numai copiilor născuţi din căsătorie, ci şicelor născuţi dinafara căsătoriei şi celor adoptaţi. Se iau în considerare doar descendenţiicare vin efectiv la moştenire, iar nu şi cei care devin străini de aceasta ca urmare arenunţării sau nedemnităţii.A. Rezerva succesorală a ascendenţilor privilegiaţiÎn această categorie intră tatăl şi mama defunctului, precum şi adoptatorii cu efectedepline sau restrânse ai defunctului. Rezerva succesorală a ascendenţilor privilegiaţi este

de 1/2 din moştenire, în cazul în care defunctul lasă doi sau mai mulţi părinţi şi de 1/4 dinmoştenire, când lasă un singur părinte.B. Rezerva succesorală a soţului supravieţuitorRezerva succesorală a soţului supravieţuitor este de 1/2 din cota succesorală ce i secuvine ca moştenitor legal.Cota succesorală a soţului supravieţuitor diferă în funcţie de clasa de moştenitori cu carevine în concurs:- în concurs cu descendenţii rezerva soţului supravieţuitor este de 1/8 din moştenire

(1/2 din 1/4).- în concurs cu ascendenţii privilegiaţi ai defunctului (părinţii) şi cu colateralii

privilegiaţi ai acestuia (fraţii şi surorile sau descendenţii acestuia) împreună, rezerva

este de 1/6 din moştenire (1/2 din 1/3).- în concurs ori numai cu ascendenţii privilegiaţi, ori numai cu colateralii privilegiaţi,

rezerva este de 1/4 din moştenire (1/2 din 1/2).- în concurs cu ascendenţii ordinar sau colateralii ordinari ai defunctului, rezerva este

de 3/8 din moştenire (1/2 din 3/4).- în concurs cu orice alţi moştenitori ai defunctului, afară de cei legali, rezerva soţului

supravieţuitor este de 1/2 din moştenire (1/2 din 1/1).Caracteristicile rezervei soţului supravieţuitor:



- constă într-o cotă fixă de 1/2 dintr-o cotă variabilă reprezentată de partea succesoralăla care are dreptul ca moştenitor legal, cotă ce diferă în funcţie de clasa de moştenitoricu care vine în concurs.

- este reprezentată de o fracţiune raportată la porţiunea ereditară care i se cuvine camoştenitor legal.

- se atribuie întotdeauna individual.

COTITATEA DISPONIBILĂ SPECIALĂ A SOŢULUI SUPRAVIEŢUITOR ÎNCONCURS CU COPIII DINTR-O CĂSĂTORIE ANTERIOARĂ A

DEFUNCTULUIConform art. 939 C.civ. ,,bărbatul sau femeia care, având copii dintr-un alt maritagiu, vatrece în al doilea sau subsecvent maritagiu, nu va putea dărui soţului din urmă decât o parte egală cu partea legitimă a copilului ce a luat mai puţin, şi fără ca, nici într-un caz,donaţiunea să treacă peste cuartul bunurilor”. Raţiunea acestui text de lege este aceea de aapăra pe copiii din prima căsătorie de influenţele şi presiunile pe care cel de-al doilea soţle-ar putea exercita asupra părintelui recăsătorit. Acest text de lege se aplică şi asupra

copiilor din afara căsătoriei, precum şi asupra copiilor adoptaţi, cu singura condiţie caactul de încuviinţare a adopţiei să fie anterior încheierii căsătoriei subsecvente.Termenul de ,,dăruire” se referă nu numai la donaţii, ci şi la legate, deci la liberalităţilemortis causa. Intră sub incidenţa art.939 C.civ.:- toate donaţiile şi legatele făcute soţului supravieţuitor în timpul căsătoriei

subsecvente.- donaţiile anterioare căsătoriei subsecvente, în măsura în care au fost făcute în vederea

acesteia.- legatele făcute anterior căsătoriei subsecvente.Sancţiunea încălcării cotităţii disponibile speciale este reducţiunea, adică restrângerealiberalităţilor făcute de defunct soţului supravieţuitor în limitele cotităţii disponibile

speciale.

CALCULUL REZERVEI ŞI AL COTITĂŢII DISPONIBILERezerva şi cotitatea disponibilă sunt stabilite de lege prin cote procentuale asupra maseisuccesorale. Pentru determinarea masei succesorale sunt necesare următoarele operaţiuni:a. Stabilirea activului brut al moştenirii . Presupune identificarea tuturor bunurilor

mobile şi imobile aflate în patrimoniul defunctului la data deschiderii moştenirii şistabilirea valorii lor în raport cu momentul respectiv.

b. Stabilirea activului net al moştenirii . Presupune scăderea din activul brut almoştenirii a pasivului succesoral, adică a obligaţiilor ce grevează patrimoniul lui decujus la momentul decesului.

c. Reunirea fictivă (pentru calcul) la activul net al moştenirii a valorii donaţiilor făcute de defunct în timpul vieţii. Această operaţiune implică reunirea fictivă şi nuefectivă a donaţiilor făcute de defunt în timpul vieţii. Include toate donaţiile făcute dedefunct

IMPUTAREA LIBERALITĂŢILOR ŞI CUMULUL REZERVEICU COTITATEA DISPONIBILĂ



Determinarea concretă a drepturilor succesorale a moştenitorilor pune şi problemaimputării liberalităţilor, adică de a şti asupra căreia din părţile moştenirii se calculeazăliberalităţile – asupra rezervei sau asupra cotităţii disponibile.În această privinţă principiul este că liberalităţile (donaţiile şi legatele) se socotesc asupracotităţii disponibile a moştenirii şi nu asupra rezervei. Depăşirea cotităţii disponibile

atrage reducţiunea liberalităţilor excesive.REDUCŢIUNEA LIBERALITĂŢILOR EXCESIVE

Reducţiunea este o sancţiune civilă care lipseşte de eficacitate actele de liberalitate aledefunctului (donaţiile şi legatele), în măsura în care acestea aduc atingere rezerveiconferite de lege moştenitorilor rezervatari.Reducţiunea liberalităţilor între vii nu va putea fi cerută decât numai de erezii rezervatari,de erezii acestora sau cei care înfăţişează drepturile lor.Căile pe care se realizează reducţiunea – reducţiunea nu operează de drept ci trebuiecerută. Ea se poate realiza atât prin acordul rezervatarilor cu cei gratificaţi (pe caleconvenţională), cât şi pe cale judiciară.

Reducţiunea pe cale convenţională se realizează în cazul în care rezervatarii, pe de o parte, şi donatarii şi legatarii gratificaţi de defunct, pede altă parte, ajung la o înţelegere înlegătură cu liberalităţile excesive care încalcă rezerva succesorală.Reducţiunea judiciară survine de regulă atunci când bunurile de care defunctul a dispus prin liberalităţi se află în posesia altor persoane decât rezervatarii, iar aceştia din urmă auinteresul de a cere să li se predea bunurile respective.Acţiunea în reducţiune este o acţiune personală şi patrimonială. De aici decurgurmătoarele consecinţe:- acţiunea în reducţiune nu poate fi formulată decât de cel în prejudiciul căruia s-a făcut

liberalitatea.- acţiunea în reducţiune este divizibilă şi nu se poate porni decât în limitele porţiunii

cuvenite rezervatarului reclamant.- este supusă prescripţiei extinctive în termenul general de trei ani.Pentru admiterea acţiunii în reducţiune, rezervatarii trebuie să facă dovada încălcăriirezervei prin liberalităţile făcute de defunct.Ordinea reducţiunii liberalităţilor excesive:

- legatele se reduc înaintea donaţiilor.- legatele se reduc toate deodată şi în mod proporţional.- donaţiile se reduc în mod succesiv, în ordinea inversă a datei lor, începând cu cea mai

nouă. Efectele reducţiunii În cazul legatelor, reducţiunea duce la caducitatea totală sau parţială a acestora, în funcţie

de faptul dacă încalcă în întergul lor sau doar în parte rezerva succesorală.În cazul donaţiilor, reducţiunea are ca efect rezoluţiunea acestora. Această rezoluţiune poate fi totală sau parţială, în funcţie de faptul dacă depăşeşte în întregul ei cotitateadisponibilă sau numai în parte.Reducţiunea donaţiilor se face în natură, rezervatarii fiind în drept la restituirea chiar a bunurilor care au format obiectul donaţiilor excesive.Prin excepţie, reducţiunea donaţiilor se face şi prin echivalent în următoarele cazuri:



- în cazul în care donaţia excesivă a fost făcută unui descendent sau soţuluisupravieţuitor cu scutire de raport.

- în cazul în care donaţia este făcută unui succesibil fără scutire de raport şi priveşte unimobil, iar partea supusă reducţiunii (ceea ce excede limitele cotităţii disponibile) estemai mică de jumătate din valoarea imobilului.

- în cazul în care donatarul a înstrăinat obiectul donaţiei sau l-a grevat cu sarciniînaintea deschiderii moştenirii.- în cazul în care bunul donat a pierit din culpa donatarului.- în cazul în care bunul donat a fost un bun fungibil şi consumptibil.

DREPTUL DE OPŢIUNE SUCCESORALĂ.TRANSMITEREA MOŞTENIRII

DREPTUL DE OPŢIUNE SUCCESORALĂ

Opţiunea succesorală este acel drept subiectiv, născut la data decesului persoanei despre acărei moştenire este vorba, în persoana succesibililor acesteia, care constă în dreptul de aalege între acceptarea succesiunii (pură şi simplă sau sub beneficiu de inventar) saurenunţarea la aceasta şi care se exercită în anumite condiţii prevăzute de lege.De la data deschiderii moştenirii, dreptul de opţiune succesorală se naşte în favoareatuturor succesibililor defunctului, indiferent dacă izvorul vocaţiei succesorale este legeasau testamentul şi indiferent dacă vocaţia la succesiune este universală, cu titlu universalsau cu titlu particular.Caracterele juridice ale actului de opţiune succesorală- este un act unilateral, reprezentând voinţa unei singure persoane.- este un act juridic întotdeauna pur şi simplu, neputând fi afectat de modalităţi (termen

sau condiţie).- este un act juridic indivizibil (unitar), nefiind posibil ca o succesiune să fie acceptată

în parte, iar în parte nu.- este un act juridic irevocabil când se referă la acceptarea succesiunii şi revocabil, în

anumite condiţii, atunci când se referă la renunţarea la succesiune.- este un act juridic declarativ, în sensul că efectele sale se produc retroactiv de la data

deschiderii succesiunii.Condiţiile de validitate ale actului juridic de opţiune succesorală- să emane de la o persoană capabilă. Minorii şi interzişii nu pot face valabil acceptarea

unei moşteniri, decât conformându-se regulilor referitoare la minoritate şi tutelă.- consimţământul exprimat să nu fie viciat.

- obiectul actului de opţiune să fie licit şi posibil şi să aibă o cauză licită şi morală.- să întrunească condiţiile de formă cerute de lege.Revocarea pauliană a actului juridic de opţiune succesoralăRenunţarea la moştenire făcută de un succesibil în dauna creditorilor săi. Acţiunea poatefi promovată doar de creditorii personali ai succesibilului renunţător cu creanţe anterioarerenunţării, iar nu şi de creditorii succesiunii. Admiterea acţiunii pauliene are ca efectrevocarea renunţării şi desfiinţarea consecinţelor acesteia, adică a transmisiuniisubsecvente a actului de renunţare la moştenire. Această desfiinţare operează numai în



favoarea creditorului reclamant, el nu devine proprietar al bunurilor succesorale a căror transmitere este revocată, având doar dreptul de a proceda la vânzarea silită a acestora pentru satisfacerea creanţei sale.Prescripţia dreptului de opţiune succesoralăDreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la data

deschiderii succesiunii. Prin împlinirea termenului, dreptul de a accepta moştenirea sestinge, aceasta constituind o renunţare implicită la moştenire.

ACCEPTAREA MOŞTENIRIIEste actul sau faptul juridic prin care succesibilul îşi însuşeşte calitatea de moştenitor aldefunctului. Poate fi pură şi simplă sau sub beneficiu de inventar.

ACCEPTAREA PURĂ ŞI SIMPLĂ A MOŞTENIRIIConstă în actul sau faptul juridic care face ca succesibilul să devină moştenitor aldefunctului prin confuziunea patrimoniului personal cu acela succesoral, astfel încâtrăspunderea lui pentru datoriile şi sarcinile succesiunii poate opera dincolo de limitele

patrimoniului succesoral, dar numai în proporţie cu partea ce îi revine din moştenire.A. Acceptarea pură şi simplă voluntară1. Acceptarea voluntară expresă – este atunci când se însuşeşte titlul sau calitatea

de erede într-un act autentic sau privat. Poate fi făcută numai în scris. Acceptareavoluntară expresă poate fi făcută atât personal, cât şi prin mandatar.

2. Acceptarea voluntară tacită – este atunci când eredele face un act pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede şi care lasă a se presupune neapăratintenţia de acceptare.

B. Acceptarea pură şi simplă forţatăÎn cazul în care erezii au dat la o parte sau au ascuns lucruri ale unei succesiuni, nu mai pot renunţa la succesiune, cu toată renunţarea lor, ei rămân erezi şi nu pot lua nici o parte

din lucrurile ascunse. Eredele care a ascuns obiecte ale succesiunii sau care cu ştiinţă şirea-credinţă nu a trecut în inventar efecte din succesiune, nu se poate folosi de beneficiulde inventar.În aceste cazuri, moştenitorii care se fac vinovaţi de săvârşirea acestor fapte pierd cu titlude sancţiune dreptul de opţiune.Condiţii cerute pentru aplicarea sancţiunilor :- să existe un element obiectiv de dare la o parte sau de ascundere ori de nedeclarare la

inventar a unor bunuri succesorale din partea unui succesibil.- să existe un element subiectiv constând în intenţia de a frauda pe ceilalţi

comoştenitori.- acţiunea frauduloasă să fie susceptibilă de a păgubi alte persoane.

Sancţiunile atrase sunt:- succesibilul este considerat că a acceptat moştenirea pur şi simplu, pierzând dreptul

de a o accepta sub beneficiu de inventar.- succesibilul nu poate lua nimic din lucrurile pe care le-a dosit.

ACCEPTAREA SUB TITLU DE INVENTAR A MOŞTENIRIILa această soluţie se recurge când există unele incertitudini cu privire la solvabilitateamoştenirii, subzistând pericolul ca acceptând moştenirea pur şi simplu moştenitorul să fie



obligat la plata unor datorii sau sarcini ale succesiunii dincolo de limitele activuluisuccesoral insuficient.

Este obligatorie în următoarele cazuri anume prevăzute de lege:- în cazul succesibililor minori sau puşi sub interdicţie.

- în cazul moştenitorilor succesibilului decedat înainte de a-şi fi exercitat dreptul deopţiune succesorală, care nu se înţeleg asupra modului de exercitare a dreptului deopţiune succesorală.

Condiţiile impuse de lege pentru acceptarea sub beneficiu de inventar a moştenirii :- o declaraţie expresă a succesibilului făcută în faţa notarului public de la locul

deschiderii succesiunii în sensul acceptării moştenirii sub beneficiu de inventar.- întocmirea inventarului fidel şi exact al bunurilor succesorale. Efectele acceptării moştenirii sub beneficiu de inventar :- de a răspunde pentru pasivul succesoral numai în limita activului succesiunii.- de a nu opera confuziunea între patrimoniul său şi cel succesoral.

RENUNŢAREA LA MOŞTENIRERenunţarea expresă la moştenire este manifestarea de voinţă a unui succesibil din carerezultă că acesta nu îşi însuşeşte titlul de moştenitor la care îi dă dreptul legea sautestamentul. Renunţarea la moştenire este un act solemn.Efectele renunţării:- partea de moştenire ce s-ar fi cuvenit renunţătorului revine prin acrescământ

moştenitorilor (legali sau testamentari) care au acceptat succesiunea.- renunţătorul nu poate fi reprezentat, descendenţii săi putând moşteni doar în nume

propriu.- drepturile stinse prin consolidare sau confuziune renasc-

renunţătorul nu are obligaţia de a raporta donaţiile primite de la defunct, fiind în dreptsă le păstreze în limita disponibilului succesoral.Retractarea renunţării poate surveni dacă:- nu s-a împlinit în raport cu renunţătorul termenul de prescripţie.- succesiunea nu a fost acceptată de alţi moştenitori.

TRANSMISIUNEA ACTIVULUI ŞI PASIVULUI MOŞTENIRIIObiectul transmisiunii succesorale îl constituie patrimoniul succesoral, adică drepturile şiobligaţiile cu conţinut patrimonial al defunctului.Activul succesoral cuprinde:- dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile sau imobile.

- drepturile reale derivate din dreptul de proprietate (dreptul de uzufruct, uz, abitaţie,superficie şi servitute).- drepturile reale accesorii (ipoteca şi gajul).- dreptul real de folosinţă sau de accesiune.- drepturile de creanţă.- drepturile patrimoniale de autor.



- acţiunile patrimoniale (acţiunea pentru anularea unui contract pentru vicii deconsimţământ, acţiunea pentru repararea unui prejudiciu patrimonial cauzatdefunctului, etc.).

Pasivul succesoral cuprinde datoriile succesiunii, adică obligaţiile cu caracter patrimonial aflate în patrimoniul defunctului la data decesului, indiferent de izvorul lor

(contractual, delictual, quasicontractual).TRANSMISIUNEA ACTIVULUITransmisiunea universală sau cu titlu universal – conferă moştenitorilor vocaţie laîntreaga moştenire, în timp ce transmisiunea cu titlu universal conferă vocaţie la ofracţiune (cotă-parte) din moştenire.Transmisiunea cu titlu particular – decurge întotdeauna dintr-un legat cu titlu particular,care poate avea ca obiect unul sau mai multe bunuri aparţinând defunctului.

TRANSMISIUNEA PASIVULUIPasivul succesoral (datoriile şi sarcinile moştenirii) este suportat de moştenitorii legali,legatarii universali şi legatarii cu titlu universal, adică de moştenitorii universali sau cu

titlu universal ai defunctului.Principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral – obligaţia de plată a pasivuluisuccesoral se divide de drept la deschiderea succesiunii între persoanele ţinute la aceastăobligaţie, proporţional cu partea ce revine fiecăreia din moştenire.Excepţii de la principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral . Principiul nu seaplică în următoarele situaţii:- când obligaţia are ca obiect un lucru cert, caz în care moştenitorul posesor este ţinut

singur la executare.- când obligaţia de plată a fost stabilită de testator în sarcina unuia sau altuia dintre

comoştenitori.- când obligaţia de plată este indivizibilă fie prin natura ei, fie prin voinţa părţilor

contractante.

SEPARAŢIA DE PATRIMONIISeparaţia de patrimonii este un privilegiu conferit de lege creditorilor succesiunii şilegatarilor particulari prin care aceştia obţin delimitarea bunurilor succesorale de aceleaale succesorilor în vederea îndestulării din acestea cu preferinţă faţă de creditoriisuccesorilor.Separaţia de patrimonii poate fi cerută de orice creditor al succesiunii, indiferent dacăeste privilegiat sau chirografar şi indiferent dacă are o creanţă exigibilă sau neexigibilă.Mai pot cere separaţia şi legatarii particulari ale căror legate au ca obiect bunuri de gensau obligaţii de a face sau a nu face.

Separaţia de patrimonii poate fi invocată atât pe cale directă, prin acţiune, cât şi pe caleindirectă. Efectele separaţiei de patrimonii – dă creditorilor succesorali şi legatarilor separatiştidreptul de a fi plătiţi cu preferinţă faţă de creditorii moştenitorilor din preţul bunurilor succesorale cu privire la care s-a invocat separaţia.

TRANSMISIUNEA POSESIUNII MOŞTENIRII



Numai descendenţii şi ascendenţii au posesiunea de drept a moştenirii din momentuldeschiderii succesiunii, ceilalţi moştenitori legali sau testamentari trebuind să cearătrimiterea în posesie. Posesiunea de drept a moştenirii poartă numele de sezină, iar moştenitorii care beneficiază de ea sunt moştenitorii sezinari.Din unghiul de vedere al posesiunii moştenirii, Codul civil face distincţie între:

- moştenitorii legali sezinari.- moştenitorii legali nesezinari, care trebuie să ceară trimiterea în posesie.- legatari, care obţin trimiterea în posesie prin cererea de predare a legatelor.

DOBÂNDIREA DE DREPT A POSESIUNII MOŞTENIRII DE CĂTREMOŞTENITORII LEGALI SEZINARI

Moştenitorii sezinari sunt descendenţii şi ascendenţii defunctului, deci rudele în liniedreaptă ale acestuia, indiferent dacă rudenia rezultă din căsătorie, din afara căsătoriei saudin adopţie.Sezina – este beneficiul conferit de lege unor categorii de moştenitori legali aidefunctului (rude în linie dreaptă) de a exercita acţiunile care sancţionează drepturile

aflate în patrimoniul succesoral fără a fi necesar ca în prealabil să se facă o verificare şiatestare notarială sau judecătorească a titlurilor de moştenitor. Efectele sezinei:- moştenitorii care beneficiază de sezină sunt în drept să exercite toate acţiunile

patrimoniale ale defunctului (acţiunea în revendicare, acţiunea pentru plata preţuluiunui lucru vândut de defunct, acţiunea pentru plata unei chirii).

- dreptul moştenitorului însezinat de a administra averea succesorală percepând fructelenaturale şi civile.

TRIMITEREA ÎN POSESIE A MOŞTENITORILOR LEGALI NESEZINARI

Ceilalţi moştenitori legali ai defunctului decât descendenţii şi ascendenţii, adicăcolateralii privilegiaţi, colateralii ordinari, soţul supravieţuitor şi statul, dobândesc posesiunea moştenirii (sezina) numai după trimiterea lor în posesie.În principiu, procedura de trimitere în posesie este graţioasă (necontencioasă) şi serealizează de notarul public de la locul deschiderii succesiunii. Se realizează efectiv prineliberarea certificatului de moştenitor sau de vacanţă succesorală.Efectele trimiterii în posesie ale moştenitorilor legali nesezinari sunt identice cu efectelesezinei în cazul moştenitorilor legali sezinari.

PREDAREA LEGATELOR Legatarii intră în categoria moştenitorilor nesezinari, adică a celor care trebuie să fie puşi

în posesie.Predarea legatelor universale – când testatorul are moştenitori rezervatari, predarealegatului universal se va cere de la aceştia. Legatarul universal are dreptul la fructele bunurilor succesorale din ziua în care a cerut punerea în posesie sau din ziua în care ereziiţinuţi în executare îi predau de bunăvoie legatul.În ipoteza în care nu există moştenitori rezervatari, cererea de predare a legatului se facede către notarul public competent cu aducerea la îndeplinire a procedurii succesoralenotariale.



Predarea legatelor cu titlu universal – există mai multe ipoteze:- dacă există numai moştenitori rezervatari, cererea de predare se va adresa acestora.- dacă există numai moştenitori nerezervatari, cererea va fi adresată acestora, după

trimiterea lor în posesie.- dacă există atât moştenitori rezervatari cât şi nerezervatari, punerea în posesie va fi

cerută de la rezervatari atâta timp cât nerezervatarii nu au fost puşi în posesie, iar după acest moment de la nerezervatari.- dacă nu există rezervatari şi există un legatar universal, predarea se cere acestuia,

după punerea lui în posesie.- dacă există moştenitori rezervatari şi un legatar universal, punerea în posesie se va

cere legatarului, după punerea în posesie.Predarea legatelor cu titlu particular – legatarii cu titlu particular intră în posesie dinziua în care solicită în justiţie predarea legatului de la cei ţinuţi la executare sau din ziuaîn care predarea se face de bună-voie.În caz de opunere la predare din partea persoanelor ţinute la aceasta, legatarul particular are la dispoziţie următoarele acţiuni:

- o acţiune în constatare, care se sxercită când se află în posesia bunului legat, dar i secontestă într-un mod oarecare dreptul.

- o acţiune personală întemeiată pe testament, când obiectul legatului este un drept decreanţă.

- o acţiune ipotecară, care poartă asupra imobilelor succesorale şi care garanteazălegatarilor ale căror legate au ca obiect o sumă de bani executarea acestora.

- o acţiune reală, care conferă legatarilor particulari ale căror legate au ca obiect bunuriindividual determinate dreptul de a exercita acţiunea în revendicare.

PETIŢIA DE EREDITATEEste acţiunea prin care succesorul neposesor al bunurilor succesorale solicită în justiţie ca posesorul acelor bunuri să recunoască calitatea sa de moştenitor legal sau testamentar cuvocaţie universală sau cu titlu universal şi să îi predea bunurile succesorale pe care ledeţine, în tot sau în parte, în virtutea unui titlu aparent de moştenitor.Caractere juridice:- este o acţiune reală, deoarece se urmăreşte deposedarea moştenitorilor aparenţi de

bunurile succesorale.- este o acţiune divizibilă.- este o acţiune imprescriptibilă, deoarece prin intermediul ei adevăratul moştenitor

cere să i se constate această calitate şi să i se predea bunurile succesorale.Pentru ca acţiunea în petiţie de ereditate să fie admisă este necesar ca reclamantul să

dovedească calitatea sa de moştenitor legal sau testamentar cu vocaţie universală sau cutitlu universal la moştenire. Dovada titlului de moştenitor se poate face cu certificatul demoştenitor.Efectele petiţiei de ereditate:- efectele în raporturile dintre adevăratul moştenitor şi moştenitorul aparent –

moştenitorul aparent are obligaţia să restituie reclamantului recunoscut ca adevăratmoştenitor bunurile succesorale.



- efectele în raporturile dintre adevăratul proprietar şi terţi – dacă moştenitorul aparenta încheiat acte de conservare şi administrare cu terţii, acestea vor fi menţinute cavalabile, deoarece de ele profită adevăratul moştenitor.

PROCEDURA SUCCESORALĂ NOTARIALĂ.

CERTIFICATUL DE MOŞTENITOR Procedura succesorală notarială este o procedură graţioasă, necontencioasă. Ea nu esteobligatorie, în caz de litigiu moştenitorii putând să se adreseze direct instanţei de judecată. Competenţa teritorială de rezolvare a procedurii succesorale notariale revinenotarului public mai întâi sesizat din circumscripţia teritorială a judecătoriei de la loculultimului domiciliu al defunctului.Procedura succesorală notarială se poate deschide la cererea oricărei persoane interesate,a procurorului, precum şi a secretarului consiliului local al localităţii în raza căreiadefunctul şi-a avut ultimul domociliu.Inventarierea bunurilor succesorale se poate face numai cu acordul persoanei în posesiacăreia se află bunurile, iar în caz de refuz se va încheia un proces-verbal de inventariere

ce va cuprinde enumerarea, descrierea şi evaluarea provizorie a bunurilor ce se aflau în posesia defunctului la data decesului. Notarul public dispune citarea moştenitorilor legali care au vocaţie la moştenire, iar dacăexistă testament vor fi citaţi şi lagatarii, precum şi executorii testamentari instituiţi (atuncicând este cazul).Suspendarea procedurii succesorale:- când au trecut 6 luni de la deschiderea succesiunii şi succesibilii deşi au fost legal

citaţi nu s-au prezentat ori au abandonat procedura succesorală, fără a cere eliberareacertificatului de moştenitor şi există dovada că cel puţin unul dintre ei a acceptatmoştenirea.

- când succesibilii îşi contestă unul altuia calitatea sau nu se înţeleg cu privire la

compunerea masei succesorale şi la întinderea drepturilor ce li se cuvin.- când moştenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada că s-au adresat

instanţei de judecată pentru stabilirea drepturilor lor.

INDIVIZIUNEA SUCCESORALĂ ŞIÎMPĂRŢEALA MOŞTENIRII

INDIVIZIUNEA SUCCESORALĂDacă la moştenire vin mai multe persoane cu vocaţie universală, patrimoniul succesoralse va transmite la acestea în indiviziune, adică în stăpânire comună, afară de cazul în care

defunctul a făcut o împărţeală de ascendent.Regimul juridic al indiviziunii succesorale. Reguli generale aplicabile proprietăţii:- actele juridice referitoare la bunurile succesorale privite individual sunt guvernate de

regula unanimităţii, conform căreia acestea sunt valabile numai cu acordul tuturor coindivizionarilor.

- coindivizionarii pot dispune liber şi fără consimţământul celorlalţi de cota-parte ce lerevine din bunurile succesorale.



Imprescriptibilitatea dreptului de a cere ieşirea din indiviziune – nimeni nu poate fiobligat a rămâne în indiviziune. Coindivizarii pot conveni să menţină starea deindiviziune pe termen de 5 ani, cu posibilitatea de prelungire; în nici un caz însă, prelungirea stării de indiviziune nu poate fi perpetuă.

ÎMPĂRŢEALA MOŞTENIRII. RAPORTULSUCCESORALÎmpărţeala sau partajul moştenirii este operaţiunea juridică prin care se pune capăt stăriide indiviziune succesorală, drepturile de proprietate ale coindivizarilor asupra cotelor ideale din moştenire fiind transformate în drepturi exclusive asupra bunurilor succesorale prin atribuire în natură, eventualele diferenţe valorice rezultate ca urmare a acesteioperaţiuni fiind compensate între coindivizari prin echivalent bănesc (sultă).Persoanele care pot cere împărţeale moştenirii- coindivizarii, adică oricare dintre titularii de drepturi indivize (moştenitorii legali,

legatarii universali şi legatarii cu titlu universal).- creditorii personali ai coindivizarilor.

- creditorii succesiunii.- cesionarii de drepturi succesorale.

OBIECTUL ÎMPĂRŢELII Îl constituie bunurile (drepturile) care intră în masa succesorală. În categoria bunurilor care există în patrimoniul defunctului la data deschiderii moştenirii intră drepturile realecu privire la bunurile aflate în patrimoniul defunctului, cum ar fi: dreptul de proprietate,dreptul de superficie, dreptul de servitute, etc.Bunurile care fac obiectul partajului deşi nu există la data deschiderii moştenirii:- bunurile care intră în patrimoniul succesoral după deschiderea moştenirii ca urmare a

subrogaţiei reale cu titlu universal.- bunurile care sunt aduse în masa succesorală ca efect al reducţiunii liberalităţilor

excesive.- bunurile care sunt aduse în masa succesorală ca efect al raportului donaţiilor.- fructele naturale, civile şi industriale produse de bunurile succesorale după data

deschiderii succesiunii.- îmbunătăţirile aduse de coindivizari bunurilor succesorale după data deschiderii

succesiunii dacă nu sunt atribuite celui care le-a făcut.- terenurile agricole asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate al defunctului

în condiţiile Legii 18/1991.Bunurile care deşi există în patrimoniul defunctului la data deschiderii moştenirii

nu sunt supuse partajului:- bunurile individual determinate sau creanţele lăsate de defunct cu titlu de legat

particular.- bunurile care prin natura sau destinaţia lor nu sunt susceptibile de a fi împărţite

(amintirile de familie, diplomele, decoraţiile, etc.).

RAPORTUL SUCCESORAL



Conform disp. Art.738 C.civ. ,,fiecare erede raportează la masa succesiunii…,donaţiunile ce a primit şi sumele ce este dator către succesiune”. Acesta este raportulsuccesoral.RAPORTUL DONAŢIILOR Descendenţii şi soţul supravieţuitor care au primit donaţii de la defunct în timpul vieţii

acestuia, direct sau indirect, în cazul în care la moştenire vin mai mulţi descendenţi oriunul sau mai mulţi descendenţi şi soţul supravieţuitor, au obligaţia de a aduce la masasuccesorală acele donaţii, la cererea celor care nu au fost gratificaţi, dacă donatorul nu adispus altfel.Condiţiile în care ia naştere obligaţia de raport:- la moştenire să vină doi sau mai mulţi descendenţi ai defunctului ori unul sau mai

mulţi descendenţi în concurs cu soţul supravieţuitor.- moştenirea să fie legală.- unul sau mai mulţi dintre moştenitorii menţionaţi mai sus să fi primit donaţii de la

defunct în timpul vieţii acestuia.- succesibilul donatar să fi acceptat moştenirea.

- donaţia să fi fost făcută fără scutire de raport.- bunul donat să nu fi fost scos din circuitul civil printr-o dispoziţie a legii sau bunul

donat individual să nu fi pierit în mod fortuit.Persoanele care pot cere raportul donaţiilor – raportul donaţiilor este o obligaţiereciprocă ce fiinţează numai între descendenţii defunctului, atunci când aceştia vinsinguri la moştenire, ori între descendenţii defunctului şi soţul supravieţuitor, atunci cândvin împreună la moştenire. Oricare dintre aceşti moştenitori pot cere raportul succesoralmoştenitorilor gratificaţi prin donaţii de defunct. Raportul nu poate fi cerut de legatari şicreditori.Donaţiile supuse raportului - ,,tot ce a primit de la defunct prin dar, atât direct cât şiindirect”. Obligaţia de raport se referă la toate formele de donaţii, atât la cele făcute prin

act autentic, cât şi la cele făcute sub forma darului manual, a donaţiei deghizate ori adonaţiei indirecte.Donaţiile exceptate de la raport:- cheltuielile făcute de defunct pentru hrana, întreţinerea, educaţia şi învăţarea unui

meşteşug de către succesibil, pentru nunta succesibilului, precum şi darurile obişnuitefăcute cu ocazia unor evenimente.

- fructele sau veniturile bunurilor supuse raportului nu sunt datorate de moştenitoridecât din ziua deschiderii moştenirii.

Modalităţi de efectuare a raportului donaţiilor:a) Raportul în natură constă în readucerea la masa succesorală a însuşi bunului primit

de donatar de la defunct.

b) Raportul prin luare mai puţin constă în păstrarea bunului donat de către donatar şiluarea din masa succesorală de către acesta doar a diferenţei până la valoarea coteisale succesorale.Se realizează prin preluare (luarea din masa succesorală de cătremoştenitorii îndreptăţiţi la raport aunor bunuri) şi prin imputaţie (reunirea pe hârtie avalorii donaţiei raportabile la masa succesorală).

c) Raportul prin echivalent se face în bani sau în bunuri mobile sau imobile. Se face înurmătoarele ipoteze:

- atunci când donatarul a dispus aceasta în mod expres.



- în ipoteza în care bunul donat a pierit din motive imputabile donatarului înainte deefectuarea raportului.

- în ipoteza în care bunul donat a fost înstrăinat sau ipotecat de donatar înainteadeschiderii succesiunii.

Raportul imobilelor – raportul bunurilor imobile se face ăn natură, adică prin aducerea

lor efectivă la masa succesorală pentru a putea fi împărţite între moştenitori.- imobilul care piere fortuit nu este supus raportului sub nici una din formele sale,

întrucât riscul pieirii este al succesiunii şi nu al donatarului sub condiţie rezolutorie.- donatarul este răspunzător pentru toate degradările şi deteriorările care au micşorat

valoarea bunului din culpa sa.- în afară de cazul ipotecii, sarcinile reale (uzufruct, servitute) constituite de donatar

înaintea deschiderii succesiunii se desfiinţează retroactiv ca urmare a îndepliniriicondiţiei rezolutorii.

Raportul mobilelor – se face prin luare mai puţin.Spre deosebire de imobile, în cazulmobilelor nu are loc o desfiinţare a donaţiei făcute de defunct. Rezultă deci că donatarulrămâne proprietarul bunurilor donate.

- riscul pieirii fortuite a bunurilor individual determinate îl suportă donatarul încalitatea sa de proprietar, având obligaţia de a aduce la masa succesoralăcontravaloarea bunului pierit.

- actele de înstrăinare sau grevare făcute de donatar sunt valabile, nesupuse desfiinţăriicu efect retroactiv.

RAPORTUL DATORIILOR Art. 738 C.civ. prevede că obligaţia de raport se referă nu numai la donaţii, ci şi ladatoriile pe care moştenitorii le-ar fi avut către de cujus, indiferent de izvorul acestor obligaţii (contractual, delictual, gestiunea de afaceri, îmbogăţirea fără justă cauză, etc.).

FORMELE ÎMPĂRŢELIIÎmpărţeala prin bună învoială – se poate realiza atunci când sunt prezenţi toţicoindivizarii şi aceştia au capacitatea deplină de exerciţiu. Partajul voluntar nu se poaterealiza în mod valabil decât după deschiderea succesiunii.Împărţeala pe cale judecătorească – se realizează în următoarele cazuri:- când moştenitorii nu se înţeleg cu privire la aceasta.- când autoritatea tutelară refuză să autorizeze împărţeala.Împărţeala judecătorească se face la cererea oricăruia dintre coindivizari, deoarecenimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune.

Efectele împărţelii. Efectul declarativ – partajul succesoral are un caracter declarativ şinu translativ de drepturi. Fiecare coindivizar devine proprietar exclusiv al bunurilor cei-au fost atribuite.Consecinţele efectului declarativ al partajului:- actele de dispoziţie făcute de un coindivizar înaintea partajului cu privire la un bun

individual determinat din succesiune se desfiinţează retroactiv în cazul în care bunulrespectiv cade în lotul altui coindivizar.



- actul de partaj nu este supus înscrierii în registrele de publicitate imobiliară pentru a fiopozabil terţilor.

- actul de partaj nu poate servi ca just titlu pentru uzucapiunea de 10-20 de ani.

OBLIGAŢIA DE GARANŢIE ÎNTRE

COINDIVIZARICoerezii sunt datori garanţi unul către altul despre tulburările şi evicţiunile ce preced

dintr-o cauză anterioară împărţelii.Condiţii în care operează garanţia:- unul dintre coindivizari a suferit o tulburare sau evicţiune.- tulburarea sau evicţiunea să aibă o cauză anterioară partajului.

Cazuri în care garanţia nu operează:- atunci când coindivizarii au stabilit aceasta printr-o clauză expresă, arătându-se

anume cazul de evicţiune.- atunci când tulburarea sau evicţiunea sunt imputabile coindivizarului care a suferit

pierderea.Efectele obligaţiei de garanţie – dacă tulburarea sau evicţiunea s-a produs, fiecarecoindivizar este obligat să indemnizeze pe cel păgubit, în proporţie cu partea ce îi revinedin moştenire, la valoarea bunului din momentul evicţiunii.

DESFIINŢAREA ÎMPĂRŢELIIÎn cazul în care împărţeala moştenirii se face cu încălcarea legii, ea este supusădesfiinţării. Împărţelile pot fi desfiinţate pentru violenţă sau dol. Partajul este nul absolutdacă s-a făcut cu participarea unei persoane străine de moştenire ori dacă s-a făcut cuomiterea unui moştenitor. Un alt caz de desfiinţare a partajului este pentru lipsa

capacităţii depline de exerciţiu a unuia sau altuia dintre copărtaşi.Efectele desfiinţării împărţelii – renaşte starea de indiviziune cu efect retroactiv da ladata partajului, ca şi când acesta nu ar fi avut loc. Coindivizarii trebuie să înapoiezemasei succesorale indivize bunurile pe care le-au primit în temeiul partajului împreună cufructele culese.

PARTAJUL DE ASCENDENTEste actul juridic între vii sau pentru cauză de moarte prin care o persoană împarte întredescendenţii săi bunurile sale, în tot sau în parte, creând între aceştia cu privire la acele bunuri raporturi juridice specifice împărţelii.

CONDIŢII DE FONDPersoanele care pot face partajul de ascendent – poate fi făcut doar de tatăl, mama sauceilalţi ascendenţi (bunuci, străbunici) ai moştenitorilor, iar nu şi de alte rude ale acestora,cum ar fi colateralii.Persoanele între care se poate face partajul de ascendent – se face între copii şiceilalţi descendenţi ai defunctului cu vocaţie efectivă la moştenirea acestuia. Esteindiferent dacă rudenia în linie descendentă rezultă din căsătorie, dinafara căsătoriei, dinrudenia firească sau din adopţie.



Obiectul împărţelii – îl poate forma toate bunurile succesorale sau numai o parte aacestora. Bunurile care nu sunt cuprinse în actul de partaj se vor împărţi conformdreptului comun.Modul de efectuare a partajului – partajul trebuie să întrunească următoarele cerinţe:- trebuie să fie efectiv, adică ascendentul să atribuie bunurile succesorale

descendenţilor şi nu doar să prevadă ce cotă ideală revine fiecăruia.- trebuie să se asigure respectarea rezerveu succesorale a fiecărui descendent, căci în

caz contrar cel lezat are dreptul să introducă acţiune în reducţiune.

CONDIŢII DE FORMĂPartajul de ascendent trebuie făcut cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute de lege pentru donaţii şi testamente. Nerespectarea acestei condiţii atrage nulitatea absolută a partajului.

EFECTELE PARTAJULUI DE ASCENDENTEfectele partajului realizat prin donaţie

Efectele între momentul donaţiei şi momentul deschiderii succesiuniiA. Raporturile de donaţie dintre ascendentul-donator şi descendenţii-donatari secaracterizează prin:- transferul dreptului de proprietate de la ascendent la descendenţi pe data partajului,

aceştia putând să dispună liber de bunurile ce le-au fost atribuite.- descendenţii, fiind dobânditori cu titlu particular, nu au obligaţia de a plăti datoriile

ascendentului, afară de cazul în care această obligaţie le-a fost impusă ca sarcină adonaţiei.

- creditorii ascendentului-donator pot ataca donaţia cu acţiune pauliană în condiţiile dindreptul comun.

- valoarea donaţiei va trebui să fie reunită fictiv la nivelul net al succesiunii pentru

calculul cotităţii disponibile.- donaţia poate fi revocată pentru neîndeplinirea sarcinilor sau pentru ingratitudine.B. Raporturile dintre descendenţii-donatari sunt raporturi specifice între copărtaşi, adică persoanele între care s-a realizat un partaj. În consecinţă:- descendentul evins are acţiune în garanţie împotriva celorlalţi pentru a suporta în mod

proporţional evicţiunea.- dacă prin actul de partaj s-a stipulat plata unei sulte, aceasta este garantată ca un

privilegiu asupra imobilelor împărţite de ascendent.

Efectele după deschiderea succesiuniiDescendenţii care acceptă moştenirea:

- păstrează fiecare ceea ce a primit de la defunct prin donaţie.- vor fi ţinuţi de sarcinile şi datoriile succesiunii.- în cazul în care rezerva succesorală a unui descendent este încălcată, acesta are

dreptul de a cere reducţiunea loturilor descendenţilor avantajaţi de defunct.- descendenţii-donatari nu sunt obligaţi la raport întrucât au fost gratificaţi printr-un cat

care constituie şi o lichidare anticipată a moştenirii.Descendenţii care renunţă la moştenire pot păstra donaţia în limitele cotităţii disponibile.



Efectele partajului realizat prin testament – nu produce efecte decât la data deschideriisuccesiunii. Între moştenitorii ascendentului care a făcut partajul pe cale testamentară nusubzistă nici un moment starea de indiviziune cu privire la bunurile cuprinse în testament,acestea transmiţându-li-se în mod individual în deplină proprietate conform voinţei

defunctului. Descendenţii nemulţumiţi de partaj nu pot renunţa la testament şi să pretindăo altă împărţire, ei ori acceptă moştenirea şi se supun voinţei defunctului în privinţa partajului, ori renunţă la moştenire şi nu mai primesc nimic din aceasta.

http://www.ecursuri.ro/

totul despre succesiune

Documents