topografie inginereasca

Upload: mihai-cristian

Post on 22-Jul-2015

216 views

Category:

Documents


8 download

TRANSCRIPT

CAP 3 Trasarea constructiilor civile si industriale 3.1.Proiectarea retelei de constuctie Reteau de constructie se prezinta ca o retea compacta de patrate sau dreptunghiuri cu laturile de 100,200sau 400m avand coordonatele calculate intr un sistem particular de axe ,paralele cu axele constructiilor de trasat. Proiectarea retelei de constructie se efectueaza de obicei pe planul general al obiectuilui de proiectat si consta in amplasarea punctelor retelei si determinarea coordonatelor varfurilor retelei (coordonate de proiectare), compensarea retelei si trasarea definitiva a retelei . Conditii de indeplinit : -Laturile retelei sa fie paralele cu axele constructiilor , astfel ca majoritatea constructiilor sa se incadreze in dreptunghiuri sau patrate; -Punctele retelei de constructie sa se gaseasca in afara zonei sapaturilor ,iar liniile cat mai aproape de conturul obiectelor de trasat -Punctele retelei nde constructie sa permita masuratori liniare si unghiulare -Reteaua sa aiba o forma cat mai economica , care sa permita reducerea sau cresterea densitatii de puncte in functie de cerintele trasarii. Coordonatele retelei de patrate sau dreptunghiuri se calculeaza din sistemul general de coordonate prin transcalcul. Practic se calculeaza coordonatele a cel putin trei puncte amplasate pe fiecare aliniament.dupa verificarea coliniaritatii punctelor se trece la calculul coordonatelor celorlalte puncte , cunoscand distanta dintre punctele amplaste pe acelasi segement. Trasarea provizorie a retelei se realizeaza din punctele retelei de sprijin care au servit la ridicarea terenului destinat constructiei . Se procedeaza mai intaim la trasarea axei principale , operatie ce impune materializarea in teren a trei puncte P1, P2,P3 Pentru trasarea punctelor se utilizeaza una din metodele parcurse la 2,5, in cazul de fata metoda intersectiei unghiulare. Dupa ce se face controlulu coliniaritatii punctelor P1,P2,P3 prin determinareasuprafetei Care trebuie sa fie egal cu zero , se trece la trasarea cu ajutorul teodolitului a celei de adoua axe , perpendiculara pe prima . In continuarte se traseaza punctele retelei dce pe azele principale , utilizand teodolitulpentru masurarea unghilor drepte si ruleta sau panglica , pentru masurare4a distantelor. Dupa trasarea provizorie a retelei se efectueaza observatii unghiulare sau liniare intre punctele retelei, cu instumente care trebuie sa stisfaca erorile medii patratice stbilite initial , dupa cfare se trece la compensarea acestor observatii Metoda cea mai avantajoasa de compensare este metoda poligoanelor alocate, care consta in compensarea mai intai a unghiurilor , iar dupa aceea a coordonatelor . Valorile coordonate definitive ale retelei de construtie sunt cele rezultate dupa operatia de compensare. Intre coordonatele compensate si coordonatele retelei marcate porvizoriu se vor constata diferentele .Cu aceste diferente vor trebui reasezate centrele reperelor trasate provizoriu, obtinanad pozitia proiectata a fiecarui punct. Operatia de corectare a retelei de constructiei se exucta pentru fiecare punct al retelei prin metoda coordonatelor polare . Reperele provizorii ale retelei de comnstructie sunt inlocuite prin repere defintitive ,materializate prin borne de beton de 0,7-1m, avand la partea superioara o placa metalica pe care se materializeaza punctul prin chiurnaruire .1

Dupa marcarea definitiva a punctelor retelei de constructie se trece la masuratorile de control pentru a constata justetea reducerii (corectarii) si se obtine date asupra preciziei de alcatuire a retelei topografice de constructie . Masuratorile liniare se efectueaza prin sondaj , iar masuratorile unghiulare , de control , se efectueaza intr o singura serie cu teodolite, care ofera o precizie de lectura de +-2 secunde sau +- 2 secude centizimale. Daca abaterile la masurarea lungimii laturilor nu depasesc 10-15mm, iar abaterile fata de unghiul drept nu depasesc delta beta=+-10-15 secunde (30-45 secunde centizimale) , se considera ca reducerea retelei a fost executata corect. In continuare la trasarea constructiilor , ca si coordonate rectangulare ale punctelor bornatevor fi considerate celede la proiectare , iar unghiurile vor fi admise ca unghiuri drepte . Eroarea de pozitie reciproca a punctelor vecine ale retelei de constructiei pentru laturi de 200 m nu trebuie sa depaseasca+- 2 cm (1/10000). 3.2 Proiectarea retelei alimentrice In vederea trasarii pe inaltimea elementelor constructiilor se impune cererea unei retele de sprinjin alimentrice. Punctele de sprijin ale retelei altimetrice trebuie sa indeplineasca conditii legate de stabilitatea si accesibilitatea acestora in procesul de constructie . Pentru reaalizarea celor doua conditii pe suprafata platfomelor industriale se ampleaseaza dua tipuri de repere de nivelment: repere de control (principale),care realizeaza prima conditie si repere de executie (de constructie) care realizeaza cea de a doua conditie. Pe platforma industriala de intindere medie se amplaseaza 4 sau 5 repere de control si o retea de repere de constructie. Pe marile platforme industriale se amplaseaza o retea de control ce inconjoara santierul si o retea de repere de executie in apropierea constructiei. Reteaua reperelor de control se executa cu precizia nivelmentului geometric de ordinul II III. Reteaua reperelor de constructie poate fi realizata cu precizia nivelmentului de ordinul IV si V. 3.3 Trasarea axelor constructiilor Avand in vedere faptul ca toate detaliile constructiilor sunt date de axele lor tasarea constructiilor va consta din: trasarea axelor fata de punctele retelei de trasare ,trasarea in detaliu fata de axele materializate p teren. La proiectarea si executie se vor avea in vedere axele principale ,axele de baza si cele intermediare. Axele principale sunt constituite din 2 linii drepte perpendiculare I-I si II-II dispuse simetric in raport cu constructia . Punctul de intersectie a celor 2 axe i se determina coordonatele in sistemul dat. De regula ,axele principale se aplica pe teren pentru constructiile care au o suprafata mare si o configuratie complexa. Axele de baza sunt axele care formeaza conturul exterior al cladirii. In practica trasarii constructiilor se aplica pe teren tocmai aceste axe care trec prin punctele caracteristice principale date prin coord. carteziene ale retelei de constructie. Celelalte axe se numesc axe intermediare. Materializarea axelor prezentate se face prin minim 2 repere materializate de o parte si de alta a constructiei .Punctele axelor de baza se traseaza pe teren fata de punctele retelei de constructie prin metoda coord rectangulare sau prin celelalte prezentate.Verificarea trasarii punctelor constructiei se face prin : trasarea acestor puncte prin alta metoda ,trasarea punctelor de la alte laturi masurate ale retelei de constructie,utilizand aceeasi metoda,prin compararea distantei masurate intre punctele trasate,cu cea data in proiect. Pt controlul trasarii punctele caracteristice ale constructiei de mici dimensiuni se masoara diagonalele constructiei trasate ,diagonale care trebuie sa fie egale intre ele si egale cu cele din proiect. Abaterea admisa fata de unghiu drept nu trebuie sa depaseasca +- 60sec respectiv 185cente. La abateri mai mari se va corecta pozitia punctelor trasate .Pt trasarea in detaliu a constructiei ,cu o precizie2

ridicata se executa in jurul cladirii , o imprejmuire speciala din lemn.Imprejmuirea se proiecteaza si se traseaza cu laturile paralele cu axele cladirii si la o distanta egala cu inaltimea gropii de fundatie ,pot fii continue sau discontinue.Cele de tip continuu sunt formate dintr un sir de stalpi amplasati la distante de 3-4 m care inconjoara cladirea ,iar acestia se prind prin cuie ,dulapi cu muchiile superioare amplasate orizontal la o inaltime de 0,5-1,2m fata de sol.Cand terenul are o inclinare mare , imprejmuita se construieste in trepte .

3.4Trasarea axelor de imprejmuiri Intrucat pctele caracteristice ale cladirilor dispar in timpul executarii gropilor de fundatie este necesar ca axele de baza sa fie materializate prin imprejmuiri .Pt trasarea axei AA se stationeaza cu teodolitul in pct I se da viza la pct IV dupa care se blocheaza miscarea orizontala .Prin bascularea lunetei in plan vertical se marcheaza pct B1,pe imprejmuire.daca distanta intre pctI si IV este mai mare de 50 m se recomanda ca trasarea pct B1 sa se faca in ambele poz ale lunetei.Se traseaza apoi un unghi de 200 g sau se da luneta peste cap si se materializeaza p imprejmuire pozitia pct B2.din acelasi pct I se vizeaza pct II si se materializeaza p imprejmuire poz pct m2.Prin rotirea teodolitului cu 200g se traseaza pct m1.Dupa acestea instrumentul se muta in pct III si se traseaza in mod analog axele D-D si 8-8 .pt control trasarea se poate face din pvt II si IV /pt verificare trasarii axelor p imprejmuiri se fac masuratori intre pcyele materializate p muchia superioara a dulapilor daca lungimile masurate difera de cele date n proiect,pctele determinate se aduc la pozitiile prevazute n proiect.Dupa trasarea axelor de baza ale cladirii se va trece la trasarea axelor intermediare B-B,C-C ,2-2...7-7.Materializarea axelor p imprejmuiri se realizeaza prin cuie sau crestaturi.pt o mai buna conservare axele principale si de baza se materializeaza la sol prin minimum 4 repere,plantate la o adancime de 1,2-1,5m 3.5 Trasarea fundatiilor Trasarea in detaliu a fundatiilor cuprinde : trasarea gropilor de fundatii ,trasarea corpului fundatiei si ridicariile de executie ale fundatiei .Gropile de fundatii se executa p intreaga suprafata a constructiei proiectate sau numai p directia zidurilor portanta sau de compartimentare.Trasarea gropilor fundatiei se face de la axele de baza ale constructiei materializate p imprejmuiri de la care se masoara distantele pana la axele fundatiilor,de o parte si de alta a axelor de baza.Prin intinderea unor fire de sarma intre cuiele batute p imprejmuiri se obtine conturul fundatiei transmiterea la sol a conturului se face cu ajutorul firelor cu plumb,iar materializarea se face cu tarusi.In timpul executarii gropii de fundatie, periodic se controleaza adancimea cu teuri si sabloane fata de cota imprejmuiri . Groapa de fundatie se considera terminata dupa ce s a controlat largimea si adancimea ei si nu s au constatat abateri inadmisibile de la proiect ,tolerantele admise d la dimensiunile proiectate ale gropii fundatiei sunt in limitele de +-3-5cm.Cand gropa de fundatie e gata se trece la ridicarea de executie a acesteia .Fata de axele longitudinale si transversale ale fundatiei se masoara distantele pana la marginile taluzurilor si se efectueaza niv geometric al fundului sapaturiip patrate cu laturi de 5-8m.p baza acestor date se intocmeste schema de executie a gropii de fundatie,in care se arata dim acesteia fata de axele fundatiei si se trec cotele suprafetei terenului inainte de excavarea gropii si cotele de executie ale bazei gropii.Dupa terminarea si verificare gropii de fundatie se trece la trasarea corpului fundatiei care se prezinta sub forma unei fundatii p piloti,fundatii de prefabricate de beton armat,tip pahar .Functie de tipul fundatiei se monteza cofrajul pt montarea armaturilor si tuirnarea3

betonului.Pozitia in plan a cofrajului se controleaza in raport cu axele dce trasare si se considera buna atunci cand devierea axelor fundatiei nu e mai mare decat 1,5-2 cm.Latimea cofrajului nu se admite mai mica decat cea proiectata,iar majorarea sa se admite de max 5mm.Cu ajutorul firului cu plumb se controleaza verticalitatea cofrajului iar cu instrumentul de nivelat se dau cote p peretii cofrajului.Abateerea de la verticala a cofrajului nu trebuie sa depaseasca 2mm/m.dupa ce cofrajul a fost receptionat se trece la executarea betonarii. .Dupa turnarea fundatiei se determina cateva cote prin niv geometric care se compara cu cele proiectate.se acepta o diferenta de +- 2-3cm. 3.6.1 Trasarea cotelor la fundatii Se poate realiza in functie de adancimea gropii fie prin niv geometric ,de la mijloc sau cu ajutorul unui late,unui boloboc. atunci cand gropile nu sunt f adanci fie utilizand metoda citirilor simultane p o ruleta lestata la partea inferioara atunci cand adancimea gropilor e mare . Relatia de calcul a cotei fundatiei: Hf=Hr+Ir-(a-b)-If ; Unde Hr=cota reperului de lucru; Ir=citirea p mira din pct r ;If=citirea p mira plasata in gropaa de fundatie; a,b-lecturi p ruleta. Atunci cand cota gropii de fundatie e impusa prin proiect se calculeaza citirea p mira necesara trasarii cotei impuse din pr: If=Hr+Ir-(a-b)-Hf pr 3.6.2 Trasarea cotelor la plansee Pt transmiterea cotei la plansee se foloseste metoda cirtirilor simultane la 2 instrumente de nivelat.Citirile se efectueaza p o ruleta sau o panglica lestata la partea inferioara pt a o fixa in poz verticala.Cota plaanseului se va obtine cu rel:Ha =Hr1+r1+(d-c)-a unde Ha-cota planseului; r1-lectura p mira plasata n r; a lectura p mira amplasata n a; c,d-lecturi pe ruleta In cazul cand cota planseului este impusa prin proiect se va calcula lectura p mira din pct A care va trebui sa satisfaca COTA PROIECTATA (Hapr) Vom avea : apr=Hr1+r1+(d-c)-Hapr : unde Ha-cota planseului; r1lectura pe mira plasata n r; a lectura pe mira amplasata in a; c,d lecturi p ruleta; m1 si m2 lecturi p ruleta jos si sus .m3 si m4 erori de citire p mire m5si m6 erori de comparare a celor 2 mire.m7 eroare de comparare a ruletei 3.7 Urmarirea comportarii consrtuctiilor Consta in realizarea determinarilor privind trasarea si inclinarea acestora 3.7.1 Determinarea modului de trasare a constructiilor Consta in obs de nivelment efevtuate repetat asupra unor marci de urmarire fixate p constructia luata in studiu p baza pr intocmit la fiecare lucrare n parte .Masurarea deplasarilor p verticala se realizeaza prin parcurgerea urmatoarele etape: Crearea unei retele speciale de nivelment Amplasarea reperelor de control si marcilor de trasare Alegerea instrumentelor, ametodelor si a preciziei de executare a nivelmentului Stabilirea transeelor de masuratori Executarea observatiilor Compensarea tasarii si deformatiei la fundatiile constructiilor. Reteaua speciala de nivelment se realizeaza 1.repere mobile fixate p constructia care se taseaza si repere de control amplasate in afra zonei de influenta 2.repere de control amplasate in afara zoneide influenta a constructiei. Alegerea instrumentelor.La executarea observatiilor se folosesc instrumente de nivelment de inalta precizie(ni 004,ni 002,ni007)sistdii de invar. Transele de masuratori Acestea vor fi stabilite in functie de evolutia fenomenului de trasare ,fiind mai dese la inceput si din ce in ce mairare p masura ce fenomenul se stabilizeaza iar primul ciclu de obs. Va incepe imediat dupa realizarea fundatiei constructiei.4

Executarea observatiilor Se vor efectua cu instrumente de nivelment de inalt a precizie ,efectuarea la intervale de timp bine stabilite.Efectuarea observatiilor consta in relizarea unui nivelment geometric de la mijloc de ordinul I sau II executat in conditii atmosferice favorabile,in sens direct si invers sau cu 2 planuride vizare , obtinandu se astfel cotele tuturor marcilor de trasare .Neinchiderile trasarilor de nivelment trebuie sa se incadreze in toleranta T = +-0.5mm radicaldin n unde n-nr statiilor.Observatiile se fac la anumite intervale Prelucrarea observatiilor Pt calculul deplasarilor p verticala ale marcilor de trasare se folosesc 2 procedee:-calculul trasarilor p baza diferentelor de nivel intre punctele urmarite -calculul tasarilor p baza cotelor absolute a marcilor de tasare Tasarile absolute sau totale ale fiecarei marci (Ti)se calculeaza ca diferenta dintre cotele ciclului de observatii curente (Hi i)si cotele ciclului de obsrevatii initiale (Hi o).Astfelputem scrie:Ti=Hi I hi o Tasarea mediea intregii constructii se determina cu relatia : Tm =(T1S1+T2S2+T3S3+ +TnSn)/S1+S2+S3++Sn)unde T-subt tasarile absolute ale marcilor S suprafata talpilor fundatiilor aferente elementelor de rezistentap care s au fixat marcile.In practica tasrea medie poate fi calculate ,ca medie aritmeticaa tasarilor tuturor marcilor.Rezultatele fiecarui ciclu de observatii se trec intr o fisa speciala si se intocmeste pt fiecare reper un graphic al evolutiei saleintimp ,obtinandu securbele de trasare ale reperilor. 3.7.2 Masurarea inclinarii construtiilor inalte Poate fi realizata pentru urmatoarele procedee:-prin bascularea lunetei teodolitului in plan vertical,cu ajutorul firului cu plumb,cu ajutorul verticalei optice,prin vizarea laterala cu teodolitul,prin masuratori unghiulare. a)Procedeul prin bascularea lunetei teodolitului se poate utilize atat pt montareasi verificarea verticalitatii elementelor de constructie cat si la monatrea in poz verticala a stalpilor prefabricate.In cazul primului procedeu vom proceda la plonjarea lunetei teodolitului instalat p prelungirea unei laturi a fig de baza din reteaua spatiala de trasare montare. Eetapele p care le vom parcurge sunt: - instalarea teodolitului in 2 pcte de statie (O1,O2)la o distanta de 2-3ori inaltimea constructiei,proiectandu se punctual P d la partea superioara la cea inferioara a constructiei. -efectuarea de lecturi in punctele p prim si p second ,iar la mijlocul distantei punctual P0. - efectuarea de vize si lecture la punctual R situate la baza constructiei in mod similar cu punctual P ,rezultand punctele R prim si R second,iar la mijlocul distantei punvtul P0. In urma efectuarii acestor operatii vom constata oabatere a pctului P0 fata de punctual R0 rezultand o marime liniara delta l a inclinarii zidului. Delta l1=Ro-Po Marimea unghiulara a inclinarii gama1 se va calcula cu relatia:gama 1 cc=(delta l 1/h)*ro cc Unde h h constructiei. Precizia rezultata prin utilizarea acestui procedeu ,va fi influentata de :eroarea de Calare,de vizare,de instalare a teodolitului in aliniament ,eroarea datorata conditiilor exterioare. b)Procedeul cu ajutorul firului cu plumb Este cel mai simplu procedeu de verificare a verticalitatii zidurilor si a elementelor prefabricate.Operatia consta in a lansa de la partea superioara a constructiei fire de otel care se lesteaza cugreutati de 20-30kg pt a reduce osilatiile firului . In etapa a II a vor fi masurate cu rigle gradate milimetrice ,distantele orizontale la partea superioara si inferioara a cladirii ,de la firul suspendat pana la zid.daca distantele masurate sunt egale ,zidul este vertical ,iar in caz contrar diferenta celor 2 valori ne va da inclinarea5

liniara a zidului sau a elementului prefabricat.Precizia medie de montare si de verificare a poz verticale prin acest procedeu e de 1:1000 din h medie a constructiei. c)Procedeul cu ajutorul verticalei optice Este un procedeu care se executa cu ajutorul unui aparat adaptat pt acest lucru ,P.Z.L-Zeiss jena care faciliteaza transmiterea p verticala a punctelor cu o eroare a verticalitatii de + - 1mm/100m.Pt a determina o inie verticala se aseaza aparatul intr un pct de statie situate la o distanta orizontala de 0.5 -1 m si se vor da vize in plan vertical la o mira orizontala pozitionata in puncte diferite p verticala interesata efectuand citirile Ca1,Ca2,Ca3etc.Daca lecturile vor fi egale atunci elemental verificat e vertical . Precizia de trasare prin acest procedeu: m=+- radical din h 2/ro 2(0.25t2+400/v2+mc2): unde:h-h de proiectare a verticalei; t-sensibilitatea nivelei torice; v-puterea de marire a lunetei; mc-eroare de centrare d)Procedeul prin vizarea laterala cu teodolitul Este un procedeu utilizatla determinarea inclinarii transversale a elementelor de constructie.In vederea verificarii unui sir de stalpi situati p axa A-A vom trasa o axa paralela cu aceasta la distanta a marcand capetele ei .Se va stationa cu teodolitul in pct A dand viza la marca de vizare situata in A prim.In dreptul rizurilor verticale vor fi effectuate citiri successive jos sis us p fiecare stalp stabilind inclinarea transversala in cele 2 pozitii ale lunetei cu relatia:delta l I =Ci s Ci j.Pozitia in plan a stalpilor delta alfa I este data de relatia delta alfa i=a-Ci j. Inclianrea longitudinala a stalpilor in lungul sirului se va determina prin masurarea distantelor intre vizarile de la baza si partea superioara a stalpilor vecini.Precizia acestuui procedeu va fidata de eroarea de trasare a aliniamentului parallel,eroarea de centrare si reducere a marcii de vizare ,de Calare ,de citire p nivela laterala ,eroare datorata conditiilor exterioare. e)Procedeul prin masuratori unghiulare Este cel mai prcis procedeu de determinare a inclinarii constructiilor bazandu se p masurarea unghiurilor in plan orizontal ,atat la punctul de la baza cat si la cel situat in varful acesteia ,utilizand 2 statii situate p prelungirea a2 pereti care se intersecteaza.se masoara distantele orizontale de la punctul de statie la cele d intersectie precum si unghiurile gama si gama 1 ,determinate intre prelungirile respective si 2 puncte alese C si C1.Daca masuram periodic unghiurile gama si gama1 vom determina cresterile partiale ale constructiei exprimate in grade : delta gama 1 = gama 1 secund gama 1 prim Si delta gama 2 = gama 2 secund gama2 prim. Pentru trasarea la marimi liniare a cresterii inclinatiilor delta q vom utiliza relatia Delta q 1 =delta gama 1 cc /ro cc *L=delta gama 1 cc /636620cc*L In care delta q 1 = cresterea partiala a inclinariii in mm; L= dist orizontala d la statia A pana la pct B in mm; Delta gama cc cresterea partiala a unghiului gama intre 2 masuratori successive. Marimea totala a cresterii inclinarii Q in pct B situat la varful constructiei care : Delta Q= radical din delta q1 patrat + delta q 2 patrat. Pt determinarea inclinarii turnurilor si a cosurilor inalte vom proceda astfel:-la o distanta egala cu 2-3 ori h turnului se vor materializa cu tarusi 2 statii S1 si S2 care vor forma cu cosul respectivun unghi de 100 g. Din pctul S1 se vor executa observatii in ambele poz ale lunetei la pctele C1 ,C2,C3,C4 iar in pct S2 se vor efectua obs azimutale la pct C,5,6,7,8. Facand media obs la pctele 2,3 si 6, 7 se va obtine poz axului cosului de fum la partea superioara ,iar din media lecturilorr la punctele 1,4 respectiv 5,8 se va obtine poz axului turnului la partea inferioara.Din diferenta pozitiei axului la partea superioara si inferioara p cele 2 directii perpendiculare ,se va obtine abaterea unghiulara de la verticala a cosului de fum: alfa1 =(c2+c3)/2-(c1+c4)/2 alfa2 =(c6+c7)/2-(c5+c8)/2 Pentru a afla marimea deplasarii liniare a centrului de sus vom utiliza urmatoarele relatii: q1=L1*tg alfa1=alfa1/ro *L16

q 2=L2*tg alfa2=alfa 2/ro *L2 Q=+-radical din q1 patrat + q2aptrat In care: q1 ,q2-marimea depalsarii axei de sus,determinate din cele2 statii L1,L2-distantele de la instrument la centrul cosului de fum Alfa1-diferenta valorilor medii ale citirilor,la partea de sus (3-2)si de jos(1-4)effectuate la punctele marginle ale cosului din statia S1; Alfa 2- diferenta valorilor medii ale citirilor ,la partea de sus(6-7)si de jos(5-8)effectuate la punctele marginale ale cosului din statiaS2; q-marimea totala a inclinarii cosului. e) Procedeul prin masuratori unghiulare Este cel mai prcis procedeu de determinare a inclinarii constructiilor, bazandu-se pe masurarea unghiurilor in plan orizontal, atat la pct de la baza cat si la cel situate in varful acesteia, utilizand 2 statii situate pe prelungirea a 2 preti care se intersecteaza. Se masoara distantele orizontale de la punctual de statie la cele de intrsectie(2050m) precum unghiurile si 1 determinate intre prelungirile respective si 2 pct alese C si C1. Daca masuram periodic unghiurile si 1 vom determina cresterile partiale ale constructiilor exprimate in grade 1=1-1 si 2=2-2 Pentru trecerea la marimi liniare a cresterilor inclinarilor q vom utilize relatia: q1=1cc / cc *L= 1cc /636620*L in care: q1-cresterea partiala in mm L-dist orizontala de la statia A pana la pct B in mm 1cc crestera partiala a unghiului intre doua masuratori successive Marimea totala a cresterii inclinarii Q in pct B situate la varful constructiei este: Q=q12 + q22 Pentru determinarea inclinarii turnurilor si a cosurilor inalte vom proceda astfel: -la o dist egala cu de 2-3 ori inaltimea turnului se vor materialize cu tarusi 2 statii S1 si S2 care vor forma cu cosul respective un unghi de 100g. Din pct S1 se vor executa observatii in ambele pozitii ale lunetei la pct C1 C2 C3 C4, iar din pct S2 se vor efectua observatii azimutale la punctele C,5,6,7,8. facand media observatilor la punctele 2,3 si 6,7 se va obtine pozitia axului cosului de fum la partea superioara, iar din media lecturilor la punctele 1,4 si 5,8 se va obtine pozitia axului turnului la partea inferiora. Din diferenta pozitiei axului la partea superioara si inferioara, pe cele 2 directii perpendiculare se va obtine abaterea unghiulara de la verticala a cosului de fum: 1=(c2+c3)/2 (c1+c4/2) : 2=(c6+c7)/2 (c5+c8)/2 Pentru a afla marimea deplasarii liniare a centrului de sus vom utilize relatiile: q 1 =L1*tg1=(1/)*L1 : q2=L2*tg2=(2/)*L2 : Q=q12+q22 in care:-q1 si q2-marimea deplasarii axei de sus determinate din cele 2 statii -L1 si L2 dist de la instrument la centrul cosului de fum -1 diferenta valorilor medii ale citirilor, la partea de sus (3-2)si partea de jos (1-4) effectuate la puntele marginale ale cosului din statia S1 -2 diferenta valorilor medii ale citirilor, la partea de sus (6-7)si partea de jos (5-8) efectuate la puntele marginale ale cosului din statia S2; Q marimea totala a inclinarii cosului. CAP. 4. Trasarea cailor de comunicatii 4.1Generalitati: Constructia cailor de comunicatii necesita un insemnat volum de lucrari topo la proiectare, trasare si executie. Etapele de realizarea a acestei lucrari constau in: Proiectarea pe plan a axei caii la scara 1:5000 1:25000 Trasarea pe teren a axei proiectate7

Ridicarile topo de detaliu in jurul axei, necesare intocmirii proiectului definitive Stabilirea unui traseu definitiv Trasarea curbelor de racordare Trasarea pe teren in plan si in inaltime a caii de comunicatie

4.2 Aplicarea pe teren a traseului provizoriu si ridicarea in plan a benzii de studiu. Traseul stabilit pe harta sub forma de linia franta denumit si poligonul de baza, se aplica prin teren prin metoda drumuirii. Cand traseele sunt lungi neincadrate intre pct cunoscute, sau fara vize de referinta, se vor efectua intersectii inapoi nu numai la capete ci si pe parcurs, ori de cate ori e posibil. Fasia de teren din lungul acestui traseu denumita banda de studiu, se ridica in plan prin metoda radierii, pe o latime corespunzatoare, obtinand in final un plan de situatie cu curbe de nivel, pe care se alege traseul definitiv. 4.3 Pichetarea traseului definitiv Marcarea varfurilor de unghi V1,V2, V3.Vn ale liniei poligonale se face prin metoda polara, din punctele de drumuire D1, D2.Dn executata in scopul trasarii axei cai de comunicatie. Uneori se apeleaza si la coordonate echerice sau reperaj prin distante fata de detaliile existente pe teren.

Dupa materializarea varfurilor de unghi se marcheaza corespunzator punctele caracteristice ale traseului: inceputul si sfarsitul caii de comunicatie, punctele obligate (intersectii), hectometri intregi, punctele principale ale punctelor de racordare, schimbarile de panta, lucrarile de arta si se intocmeste carnetul de pichetaj. 4.4 Trasarea punctelor principale ale curbelor de racordare Pt asigurarea circulatiei diferitelor mijloace de transport, traseul caii de comunicatie, compus din aliniamente care se intersecteaza in varfurile de unghi Vi necesita racordarea aliniamentelor prin curbe de racordare. Cele mai folosite curbe de racordare sunt cele in arc de cerc. In cazul vitezelor nari de circulatie, intre aliniamnet si curba de racordare principala se introduc, pt evitarea socurilor curbe de tranzitie sau curbe progresive (parabola cubica, clotoida, lemniscata). Punctele principale ale curbei de racordare sunt: varful de unghi V, punctul de intrare in curba Ti, punctul de iesire din curba Te, punctul de varf al curbei (bisector) B si cebtrul de racordare O. 4.4.1 Trasarea punctelor principale ale curbelor de racordare, cand varful de unghi V este accesibil. In functie de raza de racordaere aleasa R si unghiul dintre aliniamentele se calculeaza: Unghiul la centru: =200g- Lungimea tangentei T: T1=T2=Vti=Vte=R*ctg() Lungimea bisectoarei b: b=VO-BO=[R/cos(/2)]-R=R(sec/2-1) Lungimea curbei lc: lc=R/200g Depasirea tangentei D: D=2T-lc Pt verificarea trasarii pct B se calculeaza coord. rectangulare pe tg: XB=R*sin(/2)Y=R(1-cos /2) Elementele de trasare ale curbelor de racordare in arc de cerc au fost calculate in functie de raza de racordare R si unghiul dintre aliniamentele si prezentate sub forma tabelara. Trasarea efectiva se face cu teodolitul si ruleta. Astfel din varful de unghi V, pe directia celor 2 aliniamente se aplica cu ruleta lungimea tangentelor obtinand punctul de intrare in curba Ti si punctul de iesire din curba Te. Trasand cu8

teodolitul unghiul /2 fata de directia aliniamentului, se obtine directia bisectoarei pe care se traseaza lungimea b, obtinand punctul de mijloc al curbei B. Pt verificarea trasarii punctului B se masoara din punctul de intarre in curba, pe directia aliniamentului coordonatele rectangulare pe tangenta (XB, YB) 4.4.2Trasarea punctelor principale la racordarea in arc de cerc, cand varful V este inaccesibil. Atunci cand varful de unghi este inaccesibil, ca elemnetele de trasare ale punctelor de intrare si iesire in curba, se calculeaza distantele HTi si GTe. Pt a calcula aceste elemente pe directai aliniamentelor A1 F1 si B1F1 se aleg punctele H si G. Se masoara distanta de la H la G si unghiurile si . In functie de aceste elemente se deduc unghiurile si : =200 ; = 200- Unghiul dintre aliniamentele se calculeaza cu relatia: =200g-( +). Unghiul la centru va fi egal cu unghiul de frangere al aliniamentelorsi se calculeaza cu relatia: =200g=+. In continuare se calculeaza lungimea segmentelor VH si VG aplicand teorema sinusului: GH/sin=GV/sin=HV/sin de unde rezulta: GV=GH(sin/sin) : HV=GH(sin/sin). Elementele de trasare se calculeaza din tg T, calculata cu relatia lungimii tg, rezultand: HTi=T-VH si GTe=T-VG, care aplicate pe teren din pct H si G definesc pozitia punctelor de intrare si de iesire din curba. Pt trasarea varfului de varf a curbei se calculeaza tg auxiliara: t=Rtg(/4). Masurand din punctele de intrare si de iesire din curba, pe directia celor 2 aliniamente, valoare tangentei auxiliare T, se obtine din punctele F1 si E1, iar la jumatatea segmentului F1B1 se picheteaza punctul de varf al curbei B. 4.4.3Trasarae punctelor principale a curbelor de racordare in cazul in care nu exista vizibilitate intre punctele H si G. In cazul in care nu exista vizibilitate intre punctele H si G se va executa o drumuire pe traseul G-201-202-203-H cu vize indepartate spre E si F. In traseul poligonal se masoara unghiurile 1, 25 si distantele d1, d2,d3, d4. Coordonatele puncetlor G si H se determina din punctele retelei de triangulatie prin una din metodele cunoscute. Unghiul dintre aliniamente se va calcula cu relatia: =200g*(n-2)-i.; Unghiul la centru =200g-. In punctele G si H se calculeaza punctele si cu relatiile: = GH-EG si =FH-HG Orientarile din relatiile de mai sus se calculeaza din coordonatele punctelor. Distanta de la G la H se calculeaza de asemenea din coordonate, iar apoi problema se reduce la cazul anterior tratat. 4.5 Trasarea in detaliu a curbelor de racordare Executia viitorului drum presupune pichetarea pe teren nu numai a punctelor principale ci si a unor puncte intermediare, suficient de dese pe arcele TiB si TeB. Trasarea in detaliu se poate face prin metode diferite pe baza unor tabele special intocmite, date in literatura de specialitate. Trasarea puntelor de detaliu se face de la punctele de intrare si de iesire din curba spre punctul de varf al curbei si, intrucat trasarea este simetrica se va prezenta in continuare doar trasarea de la punctul de intrare spre punctul de varf al curbei. La trasarea punctelor de detaliu, se aplica mai multe metode din care se pot aminti: Coordonate rectangulare pe tangenta (abscise si arce egale) Metoda polara Metoda coardelor prelungite Met coordonatelor rectangulare pe coarda Met sfertului9

4.5.1 Metoda coordonatelor rectangulare pe tangenta, ordonate sau abscise egale. Pt materializarea pe teren a punctelor de detaliu, este necesar sa se calculeze, mai intai, elementele de trasare a acestora. In functie de densitatea impusa a punctelor de detaliu, se alege valoare ordonatei X1, fata de care se vor calcula celelalte ordonate si abscise. Astfel se pot scrie relatiile: x1=2,3,4,5.20m: y1=R-R2-(x1)2 x2=2*x1; y2=R-R2-(2x1)2 xn=n*x1; yn=R-R2-(nx1)2 Pt trasarea punctelor de detaliu, in punctul de intrare in curba pe directia tangentei se masoara abscisele x1,x2.. obtinand in final punctele de detaliu 1,2 . Metoda se aplica in cazul cand exista vizibilitate spre punctul de frangere al aliniamentelor si terenul este orizontal. 4.5.2 Metoda coordonatelor rectangulare pe tangeni, arce egale La aceast metod, trasarea punctelor de detaliu se fiice n mod similar cu metoda precedent, ns elementele de trasare se obin diferit . Ii funcie de densitatea punctelor de detaliu, se alege lungimea arcului 1 ca fiind egal cu 5,10 ... 20 m, fata de care se calculeaz unghiul la centru . Cu unghiul la centru si raza de racordare impus, se calculeaz coordonatele rectangulare pe tangent aplicnd relaiile: xi=Rsini ; yi=R-Rcosi = R(1-cosi) i - numrul punctului de detaliu (i = 1,2,...) 4.5.3 Metoda polari Metoda se aplic n cazul terenurilor accidentate (ramblee nalte i deblee adnci) i respectiv cnd exist vizibilitate spre punctul de frngere al aliniamentelor V. La aceast metod elementele de trasare ale punctelor de detaliu se calculeaz n funcie de lungimea corzii S, care poate fi de 2, 5 sau 20 m si raza de racordare R. Unghiul polar de trasare se calculeaz cu relaia: /2=arcsin(S/2R) Pentru trasarea punctelor de detaliu, se staioneaz cu teodolitul n punctul de intrare m curb se vizeaz vrful de unghi V, cu Om aparat dup care se rotete aparatul cu micarea nregistratoare pn cnd la microscopul de lectur se va executa o citire egal cu valoarea unghiului A/2- calculat. Cu ruleta se msoar pe aceeai direcie lungimea corzii S obinandu-se punctul 1. Se traseaz apoi unghiul 2/2 iar cu un capt al ruletei n punctul 1, cu lungimea ruletei egal cu valoarea S, se aduce cel de-al doilea capt al ruletei pe direcia de viz, obinnd poziia punctului 2. In continuare se traseaz unghiul 3/2, iar cu un capt al ruletei n punctul 2 se aduce cel de-al doilea capt pe direcia de viz, materializnd punctul 3.Similar se procedeaz pentru trasarea celorlalte puncte de detaliu. Intruct erorile de trasare se acumuleaz, dup 5-6 puncte trasate, se amplaseaz teodolitul n punctul 5, se d viz spre punctul de intrare m curb i se traseaz unghiut 6/2. Pe aceast direcie se materializeaz punctul 6 ta distana S. 4.5.4 Metoda coardelor prelungite Metoda prezint particularitatea c operaiile de trasare se realizeaz in apropierea curbei de racordare, cu ajutorul a dou rulete, n funcie de densitatea punctelor de detaliu care trebuie asigurat se alege lungimea corzii S. Primul punct de detaliu se traseaz prin metoda coordonatelor rectangulare pe tangent Pentru trasarea celorlalte puncte de detaliu, se calculeaz lungimea segmentului k din asemnarea triunghiurilor O12 cu 122. Astfel se poate scrie:S/R=K/S ; K=S2/R Pentru trasarea punctului 2 se prelungete coarda Ti1 cu o lungime egal cu S obinnd punctul 2, iar n continuare cu10

ajutorul a dou rulete, prin metoda interseciei liniare, avnd ca elemente liniare de trasare S si k se obine punctul 2.Pentru trasarea celorlalte puncte se procedeaz in mod similar. 4.5.5 Metoda coordonatelor rectangulare pe coard Metoda se aplic atunci cnd tangentele T sunt inaccesibile din cauza obstacolelor existente pe teren, dar m schimb exist vizibilitate sj accesibilitate pentru msurarea distantelor pe direcia corzii TiTe. Deoarece trasarea punctelor de detaliu este simetrici fat de punctul bisector B se va prezenta in continuare metodologia de trasare de la punctul de intrare in curbi spre punctul bisector. Dupa ce se stabilete densitatea de pichetare din care rezuli lungimea de arc l, se calculeaz ntr-o prim 6z unghiurile si : =1/R*; =/2 i Se calculeaza coordonatele pe tangenta cu relatiile: xi=Rsin(i) si yi=R[1-cos(i)] => x i =x i si y i =y indice Ti - y i =R(1-cos /2)-R[1-cos(i )]=R[cos(i )-cos /2] Trasarea arcului BT i se face prin coordonatele rectangulare pe coarda, pentru x de la B spre T i aplicand x1,x2,x3,,xi si cu yi ,perpendicular pe coarda. Controlul tasarii se face aplicand pe coarda TiB ordonatele(x Ti -x i ) in care x Ti =R sin /2; 4.5.6 Metoda sfertului Este o metoda expeditiva de intercalare a punctelor de indesire pe arce de cerc intinse intre punctele intermediare fixate anterior la distante prea mari. Calculul elementelor de trasare se va baza pe consideratiile matematice deduse din teorema inaltimii inscise in triunghiul dreptunghic BT e M . S Conform acestei teoreme se obtine =h(2R-h)=2Rh-h 2 2 Deoarece sageata h 1 are o valoare mica in comparatie cu raza, in al doilea termen din relatia(4.26) 2 S poate fi neglijata,iar relatia devine: =2h i R. 2 hi =2

2 2 S2 h 2 = ( Ti B ) = ( BTe ) 8R 8R 8R Valorile segmentelor T i B si BT e se pot obtine din triunghiurile TiBD si TeBD, aplicand teorema lui Pitagora : 2 S 2 2 2 (TiB) =(BTe) =h 1 + => (TiB) 2 =(BC) 2 =2h i R (4.31) 2 2h R h Inlocuind relatia (4.31) in relatia (4.29) se obtine : h 2 = i = 1 (4.32) 8R 4 Potrivit acestei relatii (4.32) a doua sageata reprezinta un sfert din prima de unde deriva si h denumirea metodei.Similar se pot scrie relatiile entru celelalte sageti. h i = i 1 4 Trasarea consta in ridicarea unor perpendiculare pe mijlocul corzilor AB si BC pe directia caroara se masoara lungimea sagetilor h 2 obtinand puncele E si I.

4.6 Trasarea serpentinelor

11

In cazul terenurilor accidentate si a unghiului mid din aliniamente, racordarea aliniamentelor se face prin curbe exterioare complexe numite serpentine. Partile principale ale serpentinelor sunt: - curba circulara principala de raza r amplasata in exteriorul varfului ascutit V; - doua curbe auxiliare Ti-Bi-Te si Ti-B2-Te de raza R ; - doua aliniamente intermediare Te-D si D-Te. In cazul cand valorile razelor R sunt egale si valorilealiniamentelor de redresare sunt de asemenea egale, serpentinele sunt simetrice. Elementele cunoscute sunt unghiul U dintre aliniamnete ,raza r a curbei principale , raza R a curbelor auxiliare si lungimea portiunii de redresare l .Marimile r,Rsi l se aleg in functie de situatia din teren,tinand cont de valorile minime prescrise. Pentru executarea trasarii se calculeaza : unghiurile , si lungimea S. r r In acest sens in triunghiul V1DV se poate scrie : Tg = = (4.34) DV1 Rtg / 2 + l Valoarea tg se poate exprima in functie de unghiul pe jumatate cu relatia: 2tg / 2 Tg = => (2R+r)tg 2 /2+2l*tg /2-r=0 1 tg 2 / 2 1 + l 2 + r (2 R + r ) (4.37) 2R + r Unghiul la centru , aferent curbei principale se calculeaza cu relatia : =200-(2 -U) ( R * tg / 2 + l ) r Distanta S se calculeaza cu relatia : S= Pentru control se calculeaza : S= sin cos Pentru trasarea puncelor principale ale serpentinei , se stationeaza cu teodolitul in varful de unghi V , se da viza pe directia aliniamentului A1 cu zero in aparat si se traseaza unghiul( 200 g - ) pe directia caruia se masoara distanta r. La capatul distantei se obtine punctul de intrare in curba principala D.Trasand unghiul fata de punctul D se obtine directia spre punctul de iesire din curba D , pozitia acestuia fiind materializata la distanta r. Pentru a obtine varfurile de unghi V1 si V2 aferente curbelor auxiliare , din punctul V pe direcia celor doua aliniamente se masoara distana S. Din V1 se masoara pe directia aliniamnetului A1 tangenta T, obtinandu-se punctul de intrare in curba auxiliara Ti. Pentru a obtine punctul de iesire din curba auxiliara , pe directia ViD se masoara tangenta T. Pentru verificare se masoara distanta TeD, care trebuie sa fie egala cu l. Prin rezolvare rezulta : tg /2=

4.7 Trasarea curbelor progresive Curbele progresive asigura trecerea lina a vehiculului din aliniament in curba virajului arc de cerc. Aliniamentul se caracterizeaza prin raza infinita( = ), curba (q=1/ =0) , iar curba de racordare viraj arc de cerc prin raza finita(R) si curbura(q=1/R). Pentru prevenirea socului provocat de forta centrifuga mai ales in punctele de intrare si iesire din curba unde are valori maxime este necesar ca aceasta sa apara si sa dispara treptat printr-o variatie progresiva a12

curburii de la 0 la 1/R.Acest lucru se realizeaza prin introducerea unor curbe progresive de raza variabila numite si radioide iar arcul care ramane in partea centrala a racordarii se numeste viraj. La drumuri cele mai des utilizate curbe progresive sunt clotoidele , la calea ferata parabola cubica iar la canale lemniscata. Curba clotoidei variaza liniar de la 0 la 1/R iar pentru a determina curbura unor puncte intermediare situate la o anumita distanta de punctul de intrare in curba se poate scrie : 1 1 S R S : = = *s=R*l=A 2 unde : 1/ - curbura curbei progresive in punctul M (punct R l l intermediar pe curba progresiva) ;1/R- curbura la sfarsitul curbei progressive si intrarea in viraj arc de cerc ;s-distanta de la punctul de intrare in curba la punctul intermediar ;l-lungimea curbei progresive ;A- modulul clotoidei . Se calculeaza modulul clotoidei : A= * s = R * l Modulul clotoidei depinde si de viteza de circulatie a masinilor :A=0,207 V 3 Unde : V-viteza autovehiculului in km/h. Variabila independenta a clotoidei se calculeaza cu relatia : i = S indice i la patrat / 2Apatrat = s supra 2p = (A/p)la patrat Unde, i - unghiul format de tangenta la clotoida in punctul i cu sensul pozitiv al axei absciselor Si- lungimea arcului de clotoida; A-modulul clotoidei Pentru punctul final al clotoidei i se noteaza cu : 0 = 1 , unde; l-lungimea clotoidei R-raza virajului 2R

arc de cerc Raza de curbura a clotoidei variaza de la infinit (la intrarea in curba) pana la R (la intrarea in si viraj arc de cerc )si se calculeaza cu relatia: pi = 2 i Coordonatele rectangulare ale punctelor de detaliu ale clotoidei se calculeaza cu relatiile: t5 t9 t3 t7 t 11 xi = A 2 (t + ...) ; y i = A 2 ( + ) , unde t = radical din alfa indice i 10 216 3 42 1320 Coordonatele centrului de racordare viraj arc de cerc se calculeaza cu relatia: xoi = xi pi * sin i ; y oi = y i + pi * cos i

4.8Tratarea curbelor verticale: Racaordarea declivitatilor se executa prin curbe verticale in arc de cerc , care pot fi convexe sau concave. Pentru asigurarea unei bune vizibilitati a traseului in fata autovehiculelor , raza curbei verticale d 2 f + h2 convexe se calculeaza cu relatia R= , df- este h2 distanta de franare; h- inaltimea ochiului conducatorului autovehiculelor Racordarea se face cu raze mari , pana la 10000m, pentru racordarea cu curbe convexe si pana la 2000, pentru racordari cu curbe concave .Unghiul la centru delta al racordarii este egal cu suma unghiurilor13

de panta , fara a tine cont de conventia ca unghiurile de rampa se considera pozitive , iar unghiurile de anta negative. Tinand cont de figura 4.14 se poate scrie: = p1 + p 2 : unde, p1 si p2 reprezinta pantele celor 2 aliniamente , care pentru drumuri se exprima in procente , iar pentru cai ferate in promile. Racordarea verticala se face in mod similar cu metoda racordarii in arc de cerc de la partea planimetrica. Astfel se scrie : T=Rtg / 2 Pentru a calcula bisectoarea b, in triunghiul OAV se poate scrie: T 2 + R 2 = (OV ) 2 = ( R + b) 2 = R 2 + 2bR + b 2 , Neglijind termenul bpatrat si efectuand operatiunile de calcul rezulta :b= Tpatrat supra 2R Acceptand ca b aprox. Yindice M si T aprox.Xindice M , estimari ce pot fi determinate pe baza relatiilor: YM = b cos / 2 b ; T X M = V 'V = b sin / 2 = 0 Se poate scrie: YM =2 XM 2R

X i2 2R Dand valori diferite lui xi se deduc valorile yi cu care se traseaza curba de racordare prin coordonate rectangulare pe tangenta. Datorita faptului ca unghiurile de panta si rampa sunt mici , abscisele xi se pot lua in valori orizontale si ordonatele yi pot fi masurate pe verticala. Trasarea se va face de la punctul de intrare in curba spre punctul de varf , masurand xi in valoare orizontala , iar in punctul gasit se va trasa prin nivelment , cota punctului. Valoarea acesteia se calculeaza cu relatia: Hi = H A + xi tg y i = H A + xi p y i , in care: HA- este cota punctului A, din profilul longitudinal proiectat p- panta aliniamentului Relatia este valabila pentru orice punct curent de pe curba si atunci se poate scrie : Yi =

4.9 Trasarea profilului longitudinal si a profilelor transversale Trasarea pe teren a profilelor longitudinale se efectueaza in doua faze: in timpul executarii terasamentelor si in timpul realizarii imbracamintii , cand se efectueaza racordarea declivitatilor. Profilul in lung se ridica prin drumuiri de nivelment geometric , iar profilele transversale prin radieri.In cazul drumurilor de coasta , cu pante mari , profilele transversale se ridica cu lata si bolobocul.

Trasarea pe teren a prof long se realiz in urmat etape: - trasarea cotelor14

- trasarea pct de indesire pe liniile de panta data , intre punctele de schimbare a declivitatilor - trasarea racordarii verticale ale declivitatilor din prof long Linia rosie din prof long se traseaza pe teren in functie de cotele de executie calculate ca diferenta intre cotele proiectate si cotele terenului.Cand diferenta dintre cota proiectului si cota terenului este pozitiva (z1 z2 z3) drumul se executa in rambleu, negativa in debleu. Cota de umplutura Zu se marcheaza in axul drumului printr-o sipca de inaltime coresp.in profil de rambleu, iar cota de rambleu Zs se inscrie pe sipca scurta. Trasarea profilelor transversale comporta urmat faze: - calc elementelor necesare pichetarii prof transv - trasarea amprizei caii fata de tarusul din axa - trasarea pe teren a pantelor taluzurilor cu aj jaloanelor si a sabloanelor 4.9.1 Calculul amprizei in rambleu pe un teren orizontal . La acest profil , latimea rambleului la bazase determina relatia:2L=b+2a 1 hu Din relatia de mai sus valoarea a o determinam cu relatia: = a=m*h u m a b Inlocuindu-l pe a in relatie se va obtine: 2L=b+2mh u iar L= +mh u 3

4.9.2 Calculul latimii debleului la suprafatza terenului aproximativ orizontal Pentru un astfel de profil vom determina latimea debleului cu relatia : 2L=b+2c+2a=b+2mh u +2c b Din relatia de mai sus : L= +mH +c unde : b3 latimea platformei ;m=d/h indicele taluzului; h u =cota de executie in ax ; a- latimea santului de scurgere a apei

4.9.3 Calculul amprizei in debleu pe teren orizontal Atunci cand terenul este inclinat , atat in cazul rembleului cat si al debelului cailor de comunicatie , com determina doua distante inegale( L1 si L2) din axa C. Pentru rembleu (figura 4.18) , in vederea determinarii celor doua latimi vom considera ca panta terenului este aceeasi intre punctele A si B ( 1 :n) , ca panta taluzului proiectat este (1 :m) si cota de terasament in axa (h u ). Cele doua distante orizontale L1 si L2 se vor determina astfel : Pentru determinarea distantei L1 din figura avem : SC = SM + MC = SO OC 1 SO b L 1 SM = de unde SM = ; MC = hr (cota de terasament in axa) ; = de unde SO = 1 m L1 2m m b/2 m15

1 OC b 1 1 L = + hr = L1 ( ) de unde O C = 1 ; n L1 m n n 2m Si dezvoltand in serie aceasta relatie se va ajunge la formula: L1 = b ( + mhr ) m 2 1 n 1

Pentru determinarea distantei L2 plecand de la relatia geometrica

1 b L2 = ( + mhr ) b 1 1 S C = S M + MC = S E + E C sau + hr = L2 ( + ) dezvoltand in serie : m 2 1+ 2m m n n Pentru marcarea amprizei debleului prin punctele A si B de asemenea vom determina distantele orizontale L1 siL2 . Cele doua relaii de calcul sunt: 1 b 1 b L1 = ( + c + mhs L 2 = ( + c + mhs ) m 2 m 2 ); 1+ 1 n n unde c - limea anului colector 4.9.4 Gabaritarea proflelor transversale Pe baza elementelor de trasare a amprizei se trece la gabaritarea profilelor transversale care se face cu: panglica de oel, ruleta, lata, bolobocul, abloane, jaloane, rui, instrumente de nivelat i mire. Taluzele se marcheaz cu abloane de pci de pante date n profilele transversale tip, montate cu fire cu plumb, boloboc sau echere de pant .

CAP. 5 Trasarea podurilor si viaductelor 5.1 Documentaia topografic i reeaua de sprijin pentru ridicarea i trasarea cursului de ap Pentru proiectarea i trasarea podurilor i viaductelor avem nevoie n primul rnd de planul bazinului hidrografic n cauz, care poate fi obinut prin copiere de pe hrile existente la scrile de16

1:100000 ... 1:50000, astfel ca dimensiunile acestuia s nu depeasc 40x20cm la scara dat i care constituie baza pentru ntocmirea planului de situaie i a planului la scar mare necesar proiectrii n detaliu a podului. Planul de situaie: se ntocmete la scara de 1:5000 pentru rurile mici i 1:10000 pentru cele cu lime mare, utiliznd de regul metoda aerofotogrametric, metoda tahimetric pentru zonele cu ntindere mic sau fototeodolitul pentru zonele accidentate. Planul la scar mare: se ntocmete la scara de 1:1000 cu echidistana curbelor de nivel E = 0,5m pentru o lungime a traversrii < 300 m i la scara de 1:2000 cuE= 1 m pentru lungimi mai mari, fiind utilizat pentru proiectarea n detaliu a podului i pentru studiile de detaliu a traseelor cilor de acces la pod. Reeaua de sprijin pentru proiectarea podurilor i pentru trasarea capetelor acestora se realizeaz prin drumuiri planimetrice i altimetrice pe ambele maluri (fig. 5.1), legate de reeaua geodezic. Dac rul are o lime mai mare de 300 m drumuirile planimetrice se leag de reeaua geodezic de baz i n regiunea traversrii- De asemenea se vor executa ridicri de detalii pe cale tahimetric prin metoda coordonatelor polare. Pe acestemagistrale se vor trasa profle transversale cu detalii de teren, care vor fi determinate nivelitic, la o distan ntre ele de 1/5 din limea albiei. Profille transversale trebuie legate nivelitic i planimetric Ia capetele de pe ambele maluri de reeaua de sprijin. Ridicarea topografic se execut pe ct posibil mpreun cu studiile geotehnce i hidrogeologice din aceast zon i de aceea o parte din punctele reelei vor servii ca baz pentru aceste studii n vederea stabilirii deplasrii terenurilor i terasamentelon Precizia triangidatiei podului trebuie astfel realizat nct erorile medii ptratice n poziia centrelor uurastructurilor i n determinarea lungimilor deschiderilor podului s nu depeasc l,5...2cm iar erorile n poziia punctelor triangulapei podului, care trebuie s fie de 1,5...2 ori mai mici, vor fi n medie de 1 cm 5.2 Determinarea lungimii podurilor i viaductelor La acest mod de trasare punctele M i N care constituie lungimea trecerii L sunt amplasate fiecare pe cte un mal n locuri ferite de inundaie. Cnd nu se cunoate poziia n teren a celor dou puncte, proiectate n prealabil pe planul de situaie, se va efectua trasarea lor fie prin reperaj fe de obiectele nconjurtoare existente n teren i pe planul de situaie fie prin trasarea din vrfurile de unghi (Via V13) a axelor cilor de acces la pod. Lungimea unui pod poate fi determinat prin metoda tahimetric, metoda geometric, metoda prin msurare direct metoda prin msurare paralactic, metoda trigonometric. Metoda tahimetric - const n msurarea lungimii axei podului dup ce n prealabil s-au determinat diviziunile mirei si constantele tahimetrului. 5.2.1 Metoda geometric Se utilizeaz cnd avem materializate pe teren capetele podului ns acestea nu sunt legate la sistemul geodezic de coordonate. Se vor construi pe unul din maluri dou unghiuri drepte n punctele A C cu un echer topografic.17

Din asemnarea triunghiurilor dreptunghice care se formeaz putem scrie: AB = CD Toate elementele se vor msura n valori orizontale cu ruleta.

AE EC

5.2.2 Metoda prin msurare direct: Se poate aplica in urmatoarele trei ipoteze: a) Cand valea peste care trece podul este uscat; b) de pe podina construit pe rurile cu adncimea apei < 3m; c) iarna pe gheat. La msurarea peste valea uscata sau iarna pe ghea (a i c) se vor utiliza fire de invar sau panglici cu diviziuni milimetrice fiind necesar: -s se curee terenul pe, direcia axei podului, pentru a face posibil aezarea instrumentului de msurare direct a distanelor; -sa se aplice coreciile de reducere la orizont s se alinieze panglica ct mai exact pe aliniament i s se foloseasc dinamometru: In cazul msurrii distanei peste ruri cu adncimea apei pn la 3 m se poate construi un eafod din piloi btui la intervale de cte 3...4 m li i solidarizai prin dulapi la partea superioar. Pe piloi se va monta o podin orizontal la partea superioar i o alta lungimilor la partea inferioar pe care se deplaseaz operatorul. 5.2.3 Metoda paralactic de determinare a lungimii podului Aceast metod se utilizeaz de obicei pentru lungimi ale podurilor i viaductelor < 400 m utiliznd o baza de trasare AB ,determinat prin msurare precis i un unghi paralactic determinat cu un aparat de precizie. Relaia de calcul pentru obinerea distanei l orizontale va fi: L = * ctg . Condiiile care trebuie 2 2 respectate pentru obinerea preciziei necesare sunt; -realizarea perpendicularitii bazei AB pe axa podului, trasnd direciile CB i CA ca echerul cu prisme, iar distanele (CB = CA = 20m), cu o rulet divizat milimetric i etalonat; -punctele C, D, A i B se vor materializa corespunztor i se materializeaza prin utilizarea unor cuie subtiri; -la distanele msurate CB si CA se vor aplica toate coreciile pentru obinerea valorilor lor orizontale; -baza AB va fi aezat pe un teren orizontal, iar vizele spre capetele acesteia vor trece cu cel puin 3 m peste nivelul apei; -msurarea unghiului paralactic spre punctele A i B din staia D se va face dup o semnalizare prealabil a acestora cu inte de vizare. Msurnd unghiul paralactic cu un teodolit de precizie i utiliznd o baz paralactic bine constituit vom obine o precizie de cea. 1 :4000.

5.2.4 Metoda trigonometric de determinare a lungimii trecerii peste obstacole Se bazeaz pe determinarea unor baze orizontale de ambele pri ale rului sau numai de o parte a lui i pe determinarea cu precizie a tuturor unghiurilor care se formeaz ntre acesta i axa podului. Schemele pentru calculul lungimii podului pe cale trigonometrica sunt: a) Determinarea lungimii CD a podului din doua baze CB i CA situate de o parte a rului msurnd cu precizie toate unghiurile care se formeaz i aplicnd teorema sinusurilor.18

Dac abaterile dintre cele dou valori obinute pentru lungimea CD sunt nesemnificative se va lua media lor. b) Determinarea lungimii CD a podului din dou baze situate de o parte i de alta a podului.In funcie de obstacolele de pe leren, pentru amplasarea pe bazele de aceeai parte a axei podului sau opuse la cele dou capete (fig. 5.7b) cu lungimi de 0,7...1 din lungimea CD Determinarea lungimii podului pe cale trigonometric, utiliznd patrulatere cu ambele diagonale observateSe vor msura gi compensa toate unghiurile n triunghi, dup care aplicnd regula sinusurilor vom calcula mai multe valori independente a lui CD din fiecare triunghi. c) Determinarea lungimii axei podului (CD) cu ajutorul a dou baze egale, perpendiculare i simetrice fa de axa CD a podului.Aplicnd aceast metod va crete precizia de determinare a axei, ntruct avem un numr dublu de vrfuri staionabile, comparativ cu metoda anterioar, iar precizia de calcul va fi de circa 1:5000. Ca regul general la toate cele trei scheme, trebuie menionat faptul c punctele C i D care reprezint capetele podului trebuie s fie foarte bine marcate i legate planimetria i altimetric de reeaua de sprijin a antierului. 5.3 Trasarea centrelor infrastructurii la poduri Punctele M i N ale axei longitudinale a podului trebuie amplasate la o deprtare suficient de malurile rului, pentru a nu fi deteriorate n timpul procesului de construcie, iar dac acestea au disprut, se vor reconstrui fie pornind de la vrfurile de frngere ale cilor de acces la pod; de la punctele de reperaj ale capetelor axei podului sau ale reelei de sprijin existente (vezi fig. 5.2) Trasarea centrelor infrastructurii pe pilele podurilor i viaductelor se va face prin aplicarea de distane cu benzi de oel divizate milimetric, prin intersecie reperat sau prin intersecie unghiular nainte. -Aplicarea distanelor din proiect cu ruletele divizate milimetric, n scopul aplicrii centrelor infrastructurii se va face n cazul albiilor uscate sau arna pe ghea. Distanele se vor apiica de Ia punctele M i N prin msurarea pe podine orizontale pe direcia axei longitudinale a podului, introducnd corecii de etalonare i temperatur pentru mrimea msurat a fiecrei deschideri. -Trasarea prin intersecie reperat se va face diferit n funcie de adncimea rurilor astfel: a) Pe rurile- mici cu adncimea apei