tom clancy datorie de onoare

7/27/2019 Tom Clancy Datorie de Onoare

http://slidepdf.com/reader/full/tom-clancy-datorie-de-onoare 1/622

1



2



Chiar vre i s pune i în aplicare proiectul de reform ?ţ ă ţ ă— Sigur c da. Doar pentru câteva luni. Jack, trebuie s -iă ă

speriem pu in pe nemernici. Dup dou zeci de ani, e timpulţ ă ă s avem rela ii comerciale corecte. Trebuie s în eleag cuă ţ ă ţ ă to ii c de data asta vorbim serios. Le va fi greu, dar pesteţ ă câteva luni vor în elege şi îşi vor modifica pu in legile. Noiţ ţ vom face la fel şi vom ajunge astfel la un sistem economic

echitabil.— V intereseaz p rerea mea?ă ă ăDurling d du din nou din cap.ă— Pentru asta te pl tesc. Ai impresia c îi strângem preaă ă

tare cu uşa?— Da, domnule. Nu dorim înlocuirea lui Koga, iar dacă

vrem s -l salv m, trebuie s -i oferim ceva tentant. Gândindă ă ă în perspectiv , trebuie s v hot râ i cu cine s face iă ă ă ă ţ ă ţ

afaceri.Durling lu un raport de pe birou.ă— Brett Hanson mi-a spus acelaşi lucru, dar nu era chiar

atât de îngrijorat ca tine din cauza lui Koga.— Mâine pe vremea asta va fi, îl asigur Ryan.ă

3



TOMCLANCY

Datorie deonoare

*

VERSIUNE 1.O

4



Caracterul şi destinul omului sunt totuna

Heraclit

6



CUPRINS

CUVÂNT DE MULŢUMIRE

PROLOG1. Absolvenţii2. Fraternitate3. Societatea4. Activitatea5.Teoria complexităţii6. Priviri dinăuntru, priviri din afară7. Catalizatorul8. Derulare rapidă9. Superioritate numerică10. Seducţie11. Schimbarea cursului12. Formalităţi

13. Curenţi de aer şi curenţi de apă14. Reflecţii15. Un lucru blestemat, prostesc16. Încărcături explozive17. Prima lovitură18. Oul de Paşti19. Lovitura a doua, cursa 180020. Cea de-a treia lovitură21. Navy Blue22. Dimensiunea globală23. Vestea prinde aripi24. Bătând pasul pe loc

7



CUVÂNT DE MUL UMIREŢ

Întreaga mea recunoştin lui Carter şi Wox pentruţă metodologie, din nou lui Russ pentru no iunile de fizic , luiţ ă Tom, Paul şi Bruce pentru cea mai bun cartografieă disponibil , lui Keith pentru perspectiva aviatorului deă meserie, lui Tony pentru atitudine, lui Piola şi prietenilor s iă din Saipan pentru culoarea local şi, în fine, lui Sandyă pentru c mi-a fost mereu al turi.ă ă

8



PROLOG

Apus şi r s rită ă

Invit retrospectiv, ar fi putut p rea un mod ciudat de aă declanşa un r zboi. Doar unul dintre participan i ştia ce seă ţ întâmpla de fapt, şi asta din pur coinciden . Încheiereaă ţă tranzac iei privind proprietatea fusese devansat din cauzaţ ă unui deces survenit în familia avocatului, astfel încât acestase v zuse nevoit s urce cu ochii înroşi i în avionul careă ă ţ avea s aterizeze peste dou ore în Hawaii.ă ă

Era primul teren pe care domnul Yamata îl achizi iona peţ

o insul american . Deşi de inea mai multe propriet i peă ă ţ ăţ teritoriul continental al Statelor Unite, transferul efectiv altitlurilor de proprietate fusese intermediat de al i avoca i,ţ ţ invariabil cet eni americani, care f cuser exact ceea ce liăţ ă ă se ceruse în schimbul onorariului primit, fiind de obiceiverifica i de unul din salaria ii domnului Yamata. De dataţ ţ aceasta nu se întâmplase la fel. Existau mai multe motive.

Unul era acela c afacerea era doar a lui, neimplicând alteă persoane. Altul era faptul c se afla foarte aproape, laă numai dou ore de zbor cu avionul s u particular. Domnulă ă Yamata îi spusese avocatului îns rcinat cu efectuareaă tranzac iei c proprietatea va ad posti o cas de odihnţ ă ă ă ă pentru weekenduri. Cu pre ul astronomic al propriet ilorţ ăţ imobiliare din Tokio, ar fi putut cump ra mai multe sute deă acri, echivalentul costului unui apartament modest de bloc

în oraşul s u de reşedin . Casa pe care pl nuia s oă ţă ă ă

9



construiasc pe promontoriu urma s aib o panoramă ă ă ă asupra întinderii albastre a Pacificului şi a celorlalte insuledin Arhipelagul Marianelor, în condi ii atmosferice optime.ţ Pentru toate aceste motive, domnul Yamata oferise un preţ princiar, şi asta cu zâmbetul pe buze.

Mai exista îns un motiv.ăDiversele documente alunecau pe suprafa a meseiţ

circulare în sensul acelor de ceasornic, oprindu-se îndreptul fiec rui scaun, pentru a fi semnate în locul potrivită şi parafate; apoi domnul Yamata îşi strecur mâna înă buzunarul hainei şi scoase la iveal un plic. Extrase ceculă şi-l înmân avocatului.ă

— V mul umesc, domnule, spuse avocatul pe un ton plină ţ de respect, aşa cum f ceau americanii ori de câte ori erauă bani în joc.

Era uimitor cum reuşea banul s -i determine s facă ă ă orice. Cu trei ani în urm , ar fi fost imposibil ca un japoneză s cumpere legal p mânt în acest loc, dar, cu un avocată ă potrivit, ales în momentul optim şi r spl tit cu sumaă ă adecvat , acest aspect fusese solu ionat.ă ţ

— Transferul titlului de proprietate va fi înregistrat îndup -amiaza aceasta.ă

Yamata arunc o privire celui care vindea terenul, zâmbiă înclinând uşor capul, iar apoi se ridic şi p r si cl direa. Oă ă ă ă maşin aştepta la scar . Yamata lu loc pe scaunul deă ă ă lâng şofer şi îi f cu semn acestuia s demareze. Târgulă ă ă fusese încheiat şi farmecul personal devenise inutil.

Ca majoritatea insulelor din Pacific, Saipan este deorigine vulcanic . Imediat spre est se afl Groapaă ă Marianelor, o pr pastie adânc de unsprezece mii de metri,ă ă unde o plac tectonic alunec sub o alta. De aici rezult oă ă ă ă aglomerare de mun i înal i, de form conic , insulele în sineţ ţ ă ă reprezentând doar vârful acestor masive.

Jeepul Toyota înainta cu o vitez moderat , ocolindă ă Muntele Achugo şi country-clubul Mariana, îndreptându-se

spre Marpi Point. Acolo se opri. Yamata coborî, odihnindu-şi

10



îndep rtându-se de minge într-un arc perfect, se opriă pentru o frac iune de secund şi apoi se întoarse pe aceeaşiţ ă direc ie, accelerând din ce în ce mai mult, pe m sur ceţ ă ă cobora. B rbatul care o inea îşi mut greutatea de pe ună ţ ă picior pe cel lalt. La momentul potrivit r suci mâinile cuă ă

dexteritate, ceea ce imprim o mişcare rotativ capuluiă ă crosei, astfel încât, atunci când lovi mingea, ea era perfectperpendicular pe direc ia dorit . Sunetul era inconfundabilă ţ ă – un clinchet „ca la carte” (crosa avea un cap metalic).Acesta, precum şi impulsul tactil transmis prin mânerul degrafit, îi comunicau juc torului de golf tot ceea ce dorea să ă ştie. Nici m car nu era nevoie s priveasc . Crosa îşiă ă ă

încheiase deja mişcarea când b rbatul întoarse capul înă direc ia mingii.ţDin p cate, nu Ryan era acela care inea crosa.ă ţ Jack cl tin din cap cu un surâs mâhnit şi se aplec s -şiă ă ă ă

ridice mingea.— Frumoas lovitur , Robby.ă ăContraamiralul Robert Jefferson Jackson din marina

militar a Statelor Unite r mase nemişcat, privind cu ună ă

ochi de expert mingea care îşi începuse coborâşul,atingând în final cu un salt p mântul cam la dou suteă ă cincizeci de metri mai încolo. Tot s rind, mai parcurse încă ă vreo treizeci. B rbatul nu scoase niciun cuvânt pân cândă ă mingea nu se opri definitiv, exact în mijloc.

— Aveam de gând s o trimit pu in mai încolo.ă ţ— Via a e nedreapt , nu-i aşa? remarc Ryan, în timp ceţ ă ă

începea ritualul preg tirii urm toarei lovituri.ă ăGenunchii flexa i, spatele drept, capul plecat, dar nu preaţ mult, mâna încleştat pe cros , da, asta era F cea tot ce-iă ă ă spusese profesorul de golf cu o s pt mân în urm despreă ă ă ă apropierea crosei… aşezarea ei în pozi ia de lovire… şi nuţ fusese tocmai r u, doar cu pu in în afar , spre dreapta, camă ţ ă la o sut optzeci de metri, cea mai bun lovitur pe care peă ă ă care o reuşise vreodat . Şi aproximativ la aceeaşi distan ,ă ţă

folosind crosa lui, la care Robby ar fi lovit cu o crosă

12



metalic solid . Singurul lucru bun era c ceasul ar ta doară ă ă ă 7: 45 diminea a şi nu se afla nimeni în preajm ca s -iţ ă ă sporeasc jena.ă

Cel pu in ai l murit lucrurile.ţ ă— De cât timp joci, Jack?

— De dou luni încheiate.ă Jackson zâmbi, îndreptându-se spre minicarul parcat în

apropiere.— Eu am început când eram în anul doi la Annapolis.

Avantajul meu, b iete. Ce naiba, m car distreaz -te.ă ă ăAsta aşa era. Greenbriar se afl în mijlocul mun ilor dină ţ

Virginia de Vest. O cas de odihn datând de la sfârşitulă ă

secolului al optsprezecelea, a c rei intrare principală ă str lucea în lumina soarelui de octombrie, încadrat deă ă coroanele b tând în nuan e de galben şi purpuriu aleă ţ copacilor de esen tare.ţă

— P i, nu-mi închipuiam c te voi bate, recunoscu Ryan,ă ă luând loc în minicar.

O întoarcere, un surâs.— Nici s nu- i închipui. Mul umeşte-i lui Dumnezeu c nuă ţ ţ ă

lucrezi ast zi, Jack. Pentru c eu lucrez.ă ăNiciunul dintre cei doi b rba i nu se afla în vacan , oricâtă ţ ţă

de bine le-ar fi prins, şi nici nu erau r sf a i de izbânzi.ă ă ţ ţ Pentru Robby, slujba însemna un birou oficial în cl direaă Pentagonului. Pentru Ryan, lucrul ce nu înceta s -lă surprind chiar şi acum însemnase întoarcerea în lumeaă afacerilor în locul postului universitar pe care îl dorise – sau

cel pu in aşa îşi închipuise cu doi ani şi jum tate în urm –ţ ă ă în Arabia Saudit . Poate c era din cauza vie ii agitate,ă ă ţ încerca el s se conving . Devenise oare dependent deă ă acest stil de via ? se întreb el, alegând o alt cros . Nuţă ă ă ă era suficient de puternic pentru a trimite mingea în gaur ,ă ă dar nu înv ase înc subtilit ile jocului de golf. Da, eraăţ ă ăţ însetat mai mult de via a plin de ac iune decât deţ ă ţ evad rile ocazionale.ă

— Nu te gr bi şi nu lovi tare. Mingea e ca şi intrat .ă ă13



— Da, domnule amiral, r spunse Jack.ă— ine capul aplecat. Ajunge dac privesc eu.Ţ ă— În regul , Robby.ăConştiin a faptului c Robby nu va râde de el, oricât deţ ă

prost lovea, era parc mai rea decât b nuiala c ar puteaă ă ă

s o fac . Cu acest ultim gând, îşi îndrept pu in spateleă ă ă ţ înainte de a lovi. Fu recompensat de un sunet binevenit.Poc!

Mingea se afla deja la treizeci de metri când Ryan ridică în sfârşit capul, privind-o cum zbura tot spre stânga… darcu o uşoar deviere.ă

— Jack?

— Mda, zise Ryan, f r a întoarce capul.ă ă— Crosa de trei, continu Jackson amuzat, urm rind cuă ă privirea traseul mingii. Nu schimba nimic. F exact la fel deă fiecare dat .ă

Jack reuşi cumva s pun crosa la locul ei în sac, f r a oă ă ă ă trânti în capul amicului s u. Începu s râd de-abia cândă ă ă minicarul se puse în mişcare, îndreptându-se spre mingealui Robby, singura pat alb de pe întinderea verde aă ă

gazonului neted.— Î i lipseşte zborul? întreb el cu blânde e.ţ ă ţRobby îi arunc o privire.ă— Pe deasupra mai joci şi murdar, remarc el.ăÎn realitate îns , aşa st teau lucrurile. Îşi încheiase ultimaă ă

misiune de zbor, ceruse s fie trecut în rezerv şi primiseă ă postul de comandant al Centrului de Cercet ri al Avia ieiă ţ

Navale din Patuxent River, Maryland, unde ar fi trebuit să îndeplineasc func ia de pilot-şef de încercare. În loc deă ţ aceasta, Jackson lucra la serviciul J-3, direc ia opera ionalţ ţ ă a şefilor de stat-major. Planuri de r zboi, o ocupa ie bizară ţ ă pentru un militar într-o lume în care r zboiul devenea ună apanaj al trecutului. Se putea face carier , dar oferea maiă pu ine satisfac ii decât via a de aviator dup care tânjea deţ ţ ţ ă fapt. Jackson încerc s se scuture de gândurile acestea. Înă ă

definitiv, zburase destul la via a lui. Începuse pe avioaneţ

14



toamna aproape toate meciurile de fotbal. Iar când Sally vamerge la prima ei întâlnire, eu nu voi fi la bordul unui VC-20B nenorocit, în drum spre cine ştie ce conferin careţă oricum nu are prea mare importan .ţă

Jack zâmbi, ceva mai relaxat.

— Şi cred c prefer asta chiar şi unei partide bune deă golf.

— Asta e bine, pentru c cred c nici m car Arnoldă ă ă Palmer nu va putea face mare lucru din tine. Dar voi încerca, ad ug Robby, doar pentru c m-a rugat Cathy.ă ă ă

Jack lovi mingea prea tare şi fu nevoit s o aduc înapoiă ă pe gazonul verde – cu gesturi neîndemânatice – ob inândţ

şapte puncte fa de perechea de patru a lui Robby.ţă— Un juc tor de golf care loveşte ca tine ar trebui să ă înjure mai mult, observ Jackson în drum spre cea de-aă doua int .ţ ă

Ryan nu avu r gazul s -i dea replica. Cum era deă ă aşteptat, purta un pager la centur . Era racordat la ună sistem capabil s te depisteze oriunde te-ai fi aflat.ă Tunelurile s pate în mun i sau întinderile de ap ofereau oă ţ ă

anumit protec ie, dar nu cine ştie ce. Jack scoase pagerulă ţ de la brâu. Probabil c era în leg tur cu afacerea Siliconă ă ă Alchemy, îşi zise el, deşi l sase instruc iuni precise.ă ţ Probabil c cineva îşi terminase rezerva de clame de birou.ă Privi num rul de pe afişajul cu cristale lichide.ă

— Credeam c ai sediul în New York, observ Robby.ă ăCodul poştal afişat pe ecran era 202 şi nu 212, cum se

aşteptase Jack.— Aşa este. Pot s -mi fac aproape toat munca prină ă teleconferin e de la Baltimore, dar m car o dat peţ ă ă s pt mân trebuie s iau trenul pân acolo.ă ă ă ă ă

Ryan se încrunt . 757-5000. Biroul de Transmisiuni ală Casei Albe. Îşi verific ceasul. Era 7: 55 diminea a şiă ţ aceast or ar ta mai limpede ca orice altceva caracterulă ă ă urgent al apelului. Cu toate acestea, nu era chiar surprins,

reflect el. Cu tot ce publicau zilnic ziarele… Singurul lucruă

16



neaşteptat era ora aleas . Se aşteptase s fie c utat multă ă ă mai devreme. Se apropie de minicar şi îşi lu sacul de golf,ă în care inea telefonul celular. De fapt, era singurul obiectţ din sac pe care ştia cum s -l foloseasc .ă ă

Conversa ia nu dur mai mult de trei minute, sub privirileţ ă

amuzate ale lui Robby, care r m sese la volan. Da, se aflaă ă la Greenbrier. Da, ştia c nu departe de locul în care eraă exista un aeroport. Patru ore? Mai pu in de o or dus-întors,ţ ă nu mai mult de o or pân la destina ie. Se va puteaă ă ţ întoarce la timp pentru cin . Ar avea chiar timp s termineă ă partida de golf, s fac un duş şi s se schimbe înainte de aă ă ă pleca, socoti Jack, închizând telefonul şi strecurându-l în

buzunarul sacului de golf. Acesta era unul din avantajelecelui mai bun serviciu de şoferi din lume. Problema era c ,ă atunci când puneau mâna pe tine, nu erau dispuşi s teă lase cu una, cu dou . Avantajele aveau menirea de a faceă mai confortabil sechestrarea. Jack cl tin din capă ă ă preocupat în timp ce se aşeza în pozi ia de tragere şi acestţ lucru avu un efect straniu. Lovitura trimise mingea pe iarbatuns scurt, cu dou sute zece metri mai încolo, şi Ryan seă ă

întoarse f r o vorb la minicar, întrebându-se ce avea s -iă ă ă ă spun lui Cathy.ă

Totul era nou-nou şi imaculat, dar avea ceva vulgar, îşiţ zise inginerul. Oricât de mult ar fi urât compatrio ii s iţ ă focul, cu siguran c genul de obiecte care urmau s fieţă ă ă fabricate în aceast înc pere le stârnea pur şi simpluă ă

repulsia. Nu se putea elibera de acest gând sâcâitor. Era cabâzâitul unei insecte într-o camer – ceea ce era pu ină ţ probabil aici, unde fiecare molecul de aer fusese filtrată ă prin cel mai sofisticat sistem de filtrare creat în această ar . Talentul ingineresc al colegilor era o surs deţ ă ă

mândrie, mai ales c se num ra el însuşi printre cei maiă ă buni. Îşi d dea seama c , datorit acestui sentiment deă ă ă mândrie putea face abstrac ie de bâzâitul imaginar în timpţ

ce inspecta utilajul. În definitiv, dac americanii, ruşii,ă

17



englezii, francezii, chinezii şi chiar şi indienii şi pakistaneziiputuser s -l construiasc , de ce n-ar putea şi ei? La urmaă ă ă urmei, exista o anumit simetrie.ă

Într-o alt arip a cl dirii, modelarea materialului brut nuă ă ă luase înc sfârşit. Furnizorii munciser din greu pentruă ă

achizi ionarea componentelor-unicat. Erau câteva piese deţ o valoare inestimabil . Majoritatea fuseser fabricate înă ă str in tate, dar unele fuseser produse în ar , pentru uză ă ă ţ ă extern. Fuseser create pentru un scop, apoi adaptateă pentru un altul, dar existase întotdeauna o posibilitate – îndep rtat , dar foarte real – s fie utilizate în scopulă ă ă ă original. Pentru muncitorii din diferitele corpora iiţ

produc toare devenise subiect de glume, ceva ce nuă trebuia luat în serios.Dar acum iat c o luaser în serios, îşi zise inginerul.ă ă ă

Stinse luminile şi trase uşa dup el. Trebuia s respecte ună ă termen şi avea de gând s înceap imediat, dup ce se vaă ă ă fi odihnit câteva ore.

Deşi fusese de nenum rate ori aici, Ryan avea oă

admira ie mistic fa de locul acesta, pe care nici m carţ ă ţă ă modul ciudat al sosirii din ziua aceea nu izbutise s oă clinteasc . Un telefon discret dat la hotelul unde locuiaă aranjase transportul la aeroport.

Evident, avionul îl aştepta: o pas re de o el cu două ţ ă motoare, tras la cap tul pistei, absolut obişnuit dacă ă ă ă f ceai abstrac ie de însemnele USAF şi uniformele verde-ă ţ

oliv ale membrilor echipajului. Fireşte, fusese întâmpinat cuzâmbete amicale, pline de respect. Un sergent inuse s seţ ă încredin eze c Ryan ştia s foloseasc centura deţ ă ă ă siguran . Apoi i se prezentaser superficial m surile deţă ă ă siguran şi cele pentru cazuri de urgen . Dup o privireţă ţă ă aruncat peste um r de pilot, care avea totuşi de respectată ă un orar, decolaser purtându-l cu ei pe Ryan, care seă întreba unde erau dosarele cu instruc iuni, în timp ceţ

sorbea dintr-o coca-cola oferit de Foi ele Aeriene. Îşiă ţ

18



reproşa c nu îmbr case costumul cel bun, apoi îşi aduseseă ă aminte c nu o f cuse în mod deliberat. O prostie deă ă neiertat din partea lui. Dup un zbor de patruzeci şi şapteă de minute sosiser la Baza Andrews. Singurul element deă rutin din program la care se renun ase era c l toria cuă ţ ă ă

elicopterul de la Andrews, prea b t toare la ochi.ă ă Întâmpinat de un maior respectuos al For elor Aeriene,ţ fusese condus la o maşin de serviciu nepreten ioas , cuă ţ ă un şofer taciturn. Ryan se instalase comod pe bancheta dinspate, l sându-l pe maior s ocupe locul din fa . Încercaseă ă ţă s a ipeasc . Nu str b tea pentru prima oar Suitlandă ţ ă ă ă ă Parkway şi cunoştea drumul pe dinafar . De pe o alee oă

luau pe 1-295, coteau imediat pe 1-395 şi apoi spreieşirea din Maine Avenue. Ora, imediat dup prânz,ă înlesnea circula ia şi în scurt timp maşina se oprise înţ dreptul punctului de control de la intrarea din partea devest a personalului administrativ unde, lucru foarteneobişnuit, santinela se mul umise s le fac doar semn sţ ă ă ă treac . Uşa capitonat de la intrarea în Casa Alb îiă ă ă întâmpinase având în prag o siluet cunoscut .ă ă

— Bun , Arnie, zise Ryan, întinzându-i mâna şefului deă personal al preşedintelui.

Arnold van Damm era mult prea bun pentru ca RogerDurling s se poat lipsi de ajutorul s u în perioada deă ă ă tranzi ie. Foarte curând preşedintele Durling ajunsese s -lţ ă compare pe propriul s u şef de cabinet cu Arnie,ă constatând c omul s u l sa de dorit. Ryan observ c nuă ă ă ă ă

se schimbase prea mult. Aceleaşi c m şi L. L. Bean şiă ă aceeaşi figur onest , numai c Arnie era mai îmb trânit şiă ă ă ă mai obosit ca înainte. De fapt, cine nu era?

— Ultima oar am stat de vorb când m-ai pus pe liber,ă ă vorbi din nou Ryan, încercând s se l mureasc cumă ă ă st teau lucrurile.ă

— Cu to ii facem greşeli, Jack.ţAha. Ryan deveni imediat circumspect, dar mâna care o

strângea pe a lui îl trase dincolo de uş . Agen ii Serviciuluiă ţ

19



Secret îi preg tiser deja un permis de liber trecere şiă ă ă totul merse ca pe roate pân la detectorul de metale. Ryană scoase cheia camerei sale de hotel şi f cu o nou încercare,ă ă auzind un al doilea iuit. Singurul obiect metalic pe care-lţ avea asupra lui, în afar de ceasul de mân , se dovedi a fiă ă

instrumentul pentru cur irea crosei de golf.ăţ— Când te-ai apucat de golf? întreb van Damm cu ună

chicot înfundat, care se potrivea cu expresia de pe fa aţ agentului din apropiere.

— Îmi pare bine s aflu c nu m-a i spionat. De dou luni.ă ă ţ ăŞeful de personal îl invit pe Ryan spre scara mascată ă

din partea stâng .ă

— Ştii de ce i se spune „golf”?— Da, pentru c termenul „rahat” fusese deja dat, ziseă Ryan, oprindu-se pe palier. Arnie, care-i treaba?

— Cred c b nuieşti, fu singurul r spuns pe care-l primi.ă ă ă— Bun ziua, domnule doctor Ryan.ăAgentul special Helen D’Agustino era la fel de dr guă ţă

cum o ştia şi f cea înc parte din detaşamentul special ală ă preşedintelui.

— V rog s m urma i.ă ă ă ţPreşedin ia nu era una din acele slujbe menite sţ ă

întinereasc omul. Roger Durling f cuse parte din trupeleă ă paramilitare care b tuser mun ii din partea central aă ă ţ ă Vietnamului; practica în mod curent joggingul şi se spuneac îi f cea pl cere s joace squash ca s se men in înă ă ă ă ă ţ ă form , dar, cu toate acestea, în dup -amiaza aceea p reaă ă ă

un om epuizat. Jack reflect repede la faptul c fuseseă ă introdus direct în biroul preşedintelui, f r a aştepta într-ă ăuna din numeroasele anticamere, iar zâmbetele de pefe ele întâlnite pe drum purtau un mesaj al lor. Durling seţ ridic prompt, cu o rapiditate ce voia sa sugereze pl cereaă ă de a-şi revedea oaspetele. Sau poate c altceva.ă

— Cum merg afacerile la burs , Jack?ăStrângerea de mân care înso i întrebarea era ferm şiă ţ ă

uscat , dar tr da o anume încordare.ă ă20



— M in ocupat, domnule preşedinte.ă ţ— Dar nu prea ocupat Joci golf în Virginia de Vest?

întreb Durling, invitându-l pe Ryan s ia loc pe unul dină ă scaunele din fa a şemineului. Asta-i tot, se adres el celorţ ă doi agen i ai Serviciului Secret care-l înso iser pe Ryan, Vţ ţ ă ă

mul umesc.ţ— Ultimul meu viciu, domnule preşedinte, zise Ryan,

auzind uşa cum se închide în spatele lui.Era un lucru neobişnuit s te afli în preajma şefuluiă

executivului f r prezen a ocrotitoare a g rzilor Serviciuluiă ă ţ ă Secret, cu atât mai mult pentru el, care nu mai era de atâtatimp în slujba guvernului.

Durling lu loc şi se l s pe spate în scaun. Trupul tr da oă ă ă ă anumit vigoare, îns de genul aceleia emanate maiă ă degrab de spirit decât de corp. Venise momentul să ă discute despre afaceri.

— i-aş putea spune c regret c i-am întrerupt vacan a,Ţ ă ă ţ ţ dar nu o s-o fac, începu preşedintele Statelor Unite. Ai avuto vacan de doi ani. Acum s-a încheiat.ţă

Doi ani. În primele dou luni nu f cuse absolut nimic;ă ă

cânt rise câteva oferte în înv mânt, retras în intimitateaă ăţă biroului s u, îşi privise so ia plecând în fiecare dimineaă ţ ţă spre cabinetul medical pe care îl avea la Johns Hopkins,preg tise gust rile copiilor şi îşi repetase cât era deă ă minunat s te relaxezi. Îi fuseser necesare dou luni ca să ă ă ă recunoasc fa de sine însuşi c lipsa de activitate îl stresaă ţă ă mai mult decât oricare din ocupa iile pe care le avuseseţ

pân atunci. Dup numai trei interviuri pentru ob inereaă ă ţ unei slujbe, se alesese cu un post în investi ii, cuţ „privilegiul” de a pleca de acas mai devreme decâtă nevast -sa, de a se plânge de ritmul infernal de lucru şi deă a încerca s nu-şi piard min ile. Cu timpul începuse să ă ţ ă câştige bine, dar, trebuia s recunoasc , pân şi asta îşiă ă ă pierduse farmecul. Înc nu îşi g sise locul şi se întreba dacă ă ă îl va g si vreodat cu adev rat.ă ă ă

— Domnule preşedinte, am terminat de mult armata,

21



Departamentul de Stat e slab. Ap rarea e slab .ă ă— Fiedler de la Trezorerie este excep ional, îşi permiseţ

Ryan. Şi dac -mi permite i o sugestie pentruă ţ Departamentul de Stat, promova i-l pe Scott Adler. Esteţ tân r, îns cunoaşte foarte bine procedurile şi este destulă ă

de perspicace.— Cu condi ia s fie supravegheat îndeaproape dinţ ă

aceast cl dire, iar eu nu am timp pentru aşa ceva. Îi voiă ă comunica lui Buzz Fiedler aprecierile tale, ad ug Durlingă ă cu un surâs.

— Este un tehnician remarcabil şi tocmai de aşa cevaave i nevoie în preajm . Pentru Dumnezeu, dac vre i sţ ă ă ţ ă

struni i infla ia, face i-o acum…ţ ţ ţ— Cu toate implica iile politice, zise Durling. Sunt exactţ ordinele pe care le-a primit şi Fiedler. S protejeze dolarulă şi s reduc infla ia la zero. Cred c e în stare s o fac .ă ă ţ ă ă ă Primele semne sunt încurajatoare.

Ryan d du din cap.ă— Cred c ave i dreptate.ă ţOK, treci la subiect.

Durling îi întinse dosarul cu rezumatul principalelorprobleme.

— Citeşte.— Da, domnule. Jack deschise dosarul, întorcând una dup altaă

obişnuitele pagini cartonate ce îl avertizau în privin aţ multiplelor sanc iuni juridice de care era pasibil în caz c arţ ă

fi dezv luit informa iile pe care urma s le citeasc . Ca deă ţ ă ă obicei, informa iile aflate sub protec ia Codului Statelorţ ţ Unite nu se deosebeau de ceea ce putea afla oricarecet ean din revista Time, doar c nu erau scrise la fel deăţ ă bine. Întinse mâna dreapt dup ceaşca de cafea, spreă ă mâhnirea lui alta decât vechea can f r toart pe care oă ă ă ă prefera. Vesela de la Casa Alb era pe cât de elegant , peă ă atât de nepractic . De câte ori venea aici avea impresia că ă

se afla în vizit la un şef foarte bogat. Atât de multeă

23



întâlniri erau un pic prea…— Ştiu câte ceva despre asta, dar nu-mi închipuiam că

este atât de… interesant, murmur Jack.ă— Interesant? repet Durling cu un surâs abia perceptibil.ă

Frumos spus.

— Mary Pat este acum director-adjunct la Opera iuni?ţ întreb Ryan, iar preşedintele îi confirm printr-o înclinareă ă scurt a capului.ă

— A fost aici acum trei luni ca s pledeze cauzaă departamentului ei. A fost foarte insistent . Al Trent i-aă ob inut chiar ieri aprobarea din partea comisiei.ţ

Jack chicoti.

— Ce-o s fie de data asta, Agricultura sau Internele?ăAcea parte a bugetului CIA nu era dat niciodată ă publicit ii.ăţ

Întotdeauna o parte a fondurilor alocate DirectoratuluiOpera iunilor era ob inut prin manevre abile.ţ ţ ă

— Cred c Departamentul S n t ii.ă ă ă ăţ— Dar dureaz oricum doi sau trei ani pân …ă ă— Ştiu, zise Durling, foindu-se pe scaun. Uite ce e, Jack,

dac avea atât importan pentru tine, de ce…ă ţă— Domnule, dac mi-a i citit dosarul, atunci şti i de ce.ă ţ ţDumnezeule, fu tentat s adauge, cât crede i c pot s …ă ţ ă ă

Dar nu putea s o fac , nu în acest loc, în fa a acestui om,ă ă ţ aşa c se ab inu. Îşi îndrept din nou aten ia asupraă ţ ă ţ dosarului, întorcând paginile pe care le citea cât de repedeputea pentru a le în elege con inutul.ţ ţ

— Ştiu, a fost o greşeal c am neglijat factorul uman.ă ă Mi-au spus-o Trent şi Fellows. Mi-a spus-o şi doamna Foley.Biroul acesta te poate suprasolicita uneori, Jack.

Ryan ridic ochii şi aproape c zâmbi, dar observ la timpă ă ă fa a preşedintelui. Ochii erau umbri i de o oboseal pe careţ ţ ă Durling era incapabil s o ascund . La rândul s u, Durlingă ă ă observ şi el expresia de pe fa a lui Jack.ă ţ

— Când po i începe? întreb preşedintele Statelor Unite.ţ ă

24



Inginerul se întoarse, aprinzând pe rând luminile şiinspectând maşinile-unelte. Biroul s u de supraveghetoră era construit aproape în întregime din sticl şi pu in în l at,ă ţ ă ţ astfel încât putea observa întreaga activitate din atelierf r prea mult efort, ridicând doar capul. Muncitorii urmauă ă

s soseasc în câteva minute, iar prezen a sa în birou, cuă ă ţ mult înaintea primului sosit – într-o ar unde regula era sţ ă ă vii la lucru cu dou ore mai devreme – va fi un exemplu.ă Primul salariat sosi dup numai zece minute, îşi puse hainaă şi se îndrept spre col ul îndep rtat al atelierului ca s pună ţ ă ă ă cafeaua la fiert. Nu ceaiul, îşi ziser cei doi b rba i înă ă ţ acelaşi timp. Surprinz tor de occidental. Ceilal i sosir înă ţ ă

grup, irita i şi invidioşi totodat pe colegul lor, pentru cţ ă ă observaser cu to ii prezen a şefului în biroul luminat.ă ţ ţ Câ iva îşi f ceau de lucru la mese, încercând s intre înţ ă ă ritm, dar şi din dorin a de a-şi manifesta devotamentul.ţ Exact cu dou ore înainte de începerea programului deă lucru, şeful ieşi din birou şi îşi convoc echipa la primaă discu ie de diminea despre ceea ce aveau de f cut.ţ ţă ă Desigur, ştiau cu to ii, dar era oricum obligatoriu s li seţ ă

comunice. Discu ia dur zece minute şi, odat încheiat , seţ ă ă ă întoarser cu to ii la bancurile de lucru. Iar acesta nu eraă ţ deloc un mod ciudat de a începe un r zboi.ă

Cina elegant era servit în sufrageria enorm , cu tavană ă ă înalt, în acorduri de pian şi de vioar şi în clinchetulă ocazional al cristalelor. Conversa ia din jurul mesei era câtţ

se pete de banal , sau cel pu in aceasta era impresia luiă ţ Jack, ocupat s soarb câte o înghi itur de vin în timp ceă ă ţ ă se lupta cu felul principal de mâncare. Sally şi micu ul Jackţ se descurcau bine la şcoal , iar Kathleen, tiranic şiă ă alintat , lumina ochilor t ticului ei şi spaima gr dini ei, careă ă ă ţ f cea primii paşi şov itori în casa de la Peregrine Cliff,ă ă împlinea peste o lun doi anişori. Robby şi Sissy, care, înă ciuda str daniilor lor, nu aveau copii, erau în ochii triouluiă

Ryan un fel de surogat de unchi şi m tuş şi se mândreauă ă

25



cu progeniturile la fel de tare ca Jack şi Cathy. Era trist, darasta era situa ia, îşi zise Jack, întrebându-se dac Sissyţ ă plângea înc , singur în pat, în timp ce Robby era plecat înă ă misiune cine ştie unde. Jack nu avea fra i. Robby îi era maiţ apropiat decât i-ar fi putut fi un frate şi ar fi meritat o

soart mai bun . Iar Sissy… ei bine, Sissy era o comoar deă ă ă fat .ă

— M întreb ce mai e pe la birou.ă— Probabil c preg tesc un plan pentru invaziaă ă

Bangladeshului, se amestec Jack în conversa ie, ridicândă ţ privirea.

— Asta a fost s pt mâna trecut , surâse Jackson.ă ă ă

— Oare cum se descurc f r noi? se întreb Cathy cuă ă ă ă glas tare, probabil cu gândul la vreun pacient.— Ei bine, eu nu încep lucrul decât luna viitoare, remarcă

Sissy.— Îhî, murmur Ryan, coborându-şi din nou privirea înă

farfurie şi gândindu-se cum s le spun vestea.ă ă— Jack, ştiu, zise Cathy într-un târziu. Nu ştii s teă

prefaci.

— Cine…— A întrebat unde eşti, explic Robby, privindu-l pesteă

mas . Un ofi er nu poate min i.ă ţ ţ— Credeai c o s m sup r? îşi întreb Cathy so ul.ă ă ă ă ă ţ— Da.— Voi nu şti i cum face, li se adres Cathy celorlal i. Înţ ă ţ

fiecare diminea îşi ia ziarul şi morm ie. În fiecare searţă ă ă

ascult ştirile şi morm ie. În fiecare diminea urm reşteă ă ţă ă emisiunea de interviuri şi morm ie. Jack, ad ug ea încet,ă ă ă crezi c eu aş putea renun a vreodat la chirurgie?ă ţ ă

— Probabil c nu, dar e altceva…ă— Nu, nu este, e acelaşi lucru. Când începi? întrebă

Caroline Ryan.

26



1. Absolven iiţ

Jack auzise odat c , undeva în Midwest, exista oă ă universitate care dispunea de o aparatur proiectat să ă ă penetreze o tornad . În fiecare prim var studen iiă ă ă ţ absolven i, împreun cu unul sau doi profesori, alegeau oţ ă zon predispus la formarea de tornade şi, de îndat ceă ă ă observau una, încercau s plaseze pachetul de instrumenteă denumit „Toto” – cum altfel? – în calea furtunii dezl n uite.ă ţ Pân acum nu reuşiser . Poate c pur şi simplu aleseseră ă ă ă locul nepotrivit, îşi zise Ryan, privind pe fereastr la copaciiă desfrunzi i din Lafayette Park. Biroul consilierului peţ problemele de securitate na ional era cu siguran destulţ ă ţă

de „furtunos” pentru gustul oricui şi, din nefericire, multmai uşor accesibil.— Ştii, zise Ryan, l sându-se pe sp tarul scaunului, ar fiă ă

trebuit s fie mult mai simplu.ăIar eu chiar credeam c va fi, se ab inu el s adauge.ă ţ ă— Înainte existau nişte legi în lumea asta, observ Scottă

Adler. Acum nu mai exist .ă— Ce-a mai f cut preşedintele, Scott?ă— Chiar vrei s-auzi adev rul? întreb Adler,ă ă

subîn elegând. Suntem la Casa Alb , ai uitat? şi întrebându-ţ ăse dac înc perea era cu adev rat împânzit cuă ă ă ă microfoane. Am încurcat situa ia în Coreea, dar am avutţ baft . Slav Domnului c n-am bramburit prea tare lucrurileă ă ă în Iugoslavia, pentru c în locul acela nu po i avea noroc.ă ţ Cu Rusia nu ne-am descurcat prea bine. Tot continentul

african s-a dus de râp . Şi singurul lucru pe care l-am f cută ă

27



Proiectul implica lucr ri de foraj petrolier şi lucr riă ă miniere, urmate de o finisare atent . Toate acesteaă trebuiau încheiate la termen. Pu urile de foraj nefinisateţ erau aproape gata. Nu era uşor de s pat nici m car o gaură ă ă în stratul de bazalt din vale, cu atât mai pu in zece, fiecareţ

cu o adâncime de patruzeci de metri şi un diametru dezece. În ciuda precau iunilor, echipa format din nou suteţ ă ă de lucr tori, împ r i i în trei schimburi, dep şise totuşiă ă ţ ţ ă termenul oficial cu dou s pt mâni. Se construise o caleă ă ă ferat lung de şase kilometri, pornind de la cea maiă ă apropiat linie Shin-Kansen, iar trei stâlpi catenari, folosi iă ţ în mod curent pentru sus inerea cablurilor electriceţ

aeriene, fuseser utiliza i la sus inerea celor patru mileă ţ ţ liniare de re ea deas de camuflaj.ţ ăŞeful de şantier se gândea c aceast vale japoneză ă ă

trebuia s fi avut un trecut geologic interesant. Spre vest,ă versantul era atât de abrupt, încât nu puteai vedea soareledecât la o or sau mai mult dup ce r s rea. Nu era deă ă ă ă mirare c inginerii de c i ferate care v zuser valea seă ă ă ă hot râser s construiasc în alt parte. Canionul îngust –ă ă ă ă ă

în unele locuri cu o l ime mai mic de zece metri – fuseseăţ ă s pat de un râu, îndiguit de mult vreme, iar ceea ceă ă r m sese aducea mai degrab cu o tranşee de piatr , ca oă ă ă ă reminiscen a unui r zboi. Sau ca o preg tire a unuia, îşiţă ă ă zise el. În definitiv, era destul de limpede, deşi nu i sespusese niciodat nimic cu privire la proiect, în afaraă sfatului de a-şi ine gura. Singura cale de ieşire din acestţ

loc era în sus sau pe lateral . Un elicopter ar face fa înă ţă prima variant , iar un tren în a doua dar orice alt tentativă ă ă presupunea violarea tuturor legilor balisticii, o sarcină foarte grea.

În timp ce privea, un uriaş excavator Kowa r sturn încă ă ă o cup plin de roc sf râmat în vagonul-siloz. Era ultimulă ă ă ă ă din garnitura de tren pe care în curând locomotiva avea să o remorcheze pân la linia principal , unde va fi preluat deă ă ă

o locomotiv electric obişnuit .ă ă ă29



bun şi confiden ial .ă ţ ăÎşi consult ceasul. Întâlnirea trebuia s aib loc pesteă ă ă

nou zeci de minute, dar el sosise mai devreme, ca să ă verifice terenul. Era cald şi pustiu, ceea ce nu era osurpriz , iar locul se afla la vreo dou zeci de mile distană ă ţă

de muntele despre care avea s se mai vorbeasc . Seă ă g sea la o întret iere de drumuri b t torite, unul peă ă ă ă direc ia nord-sud, cel lalt aproximativ pe direc ia est-vest,ţ ă ţ ambele destul de vizibile; în ciuda nisipului şi pietrişuluir scolit de vânt, care ar fi trebuit s acopere orice urm deă ă ă prezen uman , Clark nu reuşea s în eleag . Nu puteaiţă ă ă ţ ă ine piept anilor lungi de secet , dar, chiar şi cu câte oţ ă

ploaie ocazional , era incredibil c cineva putea supravie uiă ă ţ aici. Şi totuşi, unii reuşiser şi, din câte ştia el, tr iau şiă ă acum, dac aveau destul iarb pentru capre… şi nu erauă ă ă tulbura i de b rba i cu arme, care s le fure animalele şi sţ ă ţ ă ă ucid ciobanii. Cei doi ofi eri superiori ai CIA şedeau înă ţ maşina cu geamurile l sate, beau ap îmbuteliat şiă ă ă transpirau, epuizând toate subiectele de discu ie.ţ

Camioanele îşi f cur apari ia spre amurg. Mai întâiă ă ţ

observar trâmbele de praf, asemenea urmelor l sate deă ă b rcile cu motor, sclipind galbene în lumina slab . Într-oă ă ar atât de dezolant şi de pustie, cum de se pricepeau sţ ă ă ă

le p streze în stare de func ionare? Cineva ştia s leă ţ ă între in şi sta era un lucru remarcabil. Însemna c nu eraţ ă ă ă totul pierdut pentru locul acesta arid. Dac oamenii r i erauă ă în stare s o fac , o puteau face şi cei buni. Exact acestaă ă

era motivul pentru care Clark şi Chavez se aflau aici.Primul camion era cu mult înaintea celorlalte. Era vechi,probabil c fusese ini ial un camion militar, deşi, după ţ ă caroseria deteriorat , nu puteai decât ghici ara de origineă ţ şi numele produc torului. Ocoli Roverul lor pe o raz deă ă vreo sut de metri, suficient pentru ca echipajul, inclusiv ună b rbat postat în spatele unei arme ce p rea o mitralieră ă ă ruseasc de calibrul 12,7 mm, aşezat în spateleă ă

camionului, s -i studieze discret şi prudent. Şeful lor leă

32



spunea „poli işti” – pe vremuri fuseser „tehnicieni”. Dupţ ă ă un timp se opri şi coborâr , r mânând pe loc, cu ochiiă ă a inti i pe Rover, inând în mâini puşti murdare, dar,ţ ţ ţ probabil, în stare de func ionare. În curând, oamenii vor fiţ mai pu in importan i. Era sear . Chavez privi spre un b rbatţ ţ ă ă

aşezat în umbra unui camion oprit la vreo sut de metri,ă care mesteca haşiş.

— Prost nacul la n-ar putea cel pu in s -l fumeze?ă ă ţ ă întreb ofi erul exasperat, în aerul fierbinte din maşin .ă ţ ă

— Face r u la pl mâni, Ding. Doar ştii şi tu.ă ăPartenerul lor de discu ii din seara aceea câştigaţ

frumuşel de pe urma importului de haşiş. De fapt, cam

dou cincimi din produc ia intern a rii se duceau peă ţ ă ţă finan area acestui comer , între inând o flot de avioane ceţ ţ ţ ă aduceau marfa din Somalia. Acest fapt îi deranja pe Clark şipe Chavez, dar misiunea lor nu avea nicio leg tur cuă ă preferin ele lor personale. Era în leg tur cu o datorieţ ă ă veche. Generalul Mohammed Abdul Corp – gradul i-ld duser ziariştii care nu ştiau cum s -l numeasc altfel –ă ă ă ă purta r spunderea mor ii, cu mult timp în urm , a dou zeciă ţ ă ă

de solda i americani. Mai precis, cu doi ani în urm , multţ ă peste capacitatea de memorare a mass-media, pentru c ,ă dup ce îi omorâse pe solda ii americani, revenise laă ţ principala sa preocupare, aceea de a-şi ucide compatrio ii.ţ Clark şi Chavez se aflau aici pentru cel din urm motiv, dară dreptatea putea avea multe forme şi nuan e, astfel încâtţ Clark g sea o pl cere aparte în îndeplinirea unui plană ă

paralel. Faptul c Abdul Corp se ocupa şi de narcotice p reaă ă cadoul special al unui Dumnezeu cu sim ul umorului.ţ— Ne punem la patru ace înainte s ajung aici? întrebă ă ă

Ding, tr dându-şi pu in nervozitatea.ă ţCei patru b rba i de lâng camion st teau pur şi simplu,ă ţ ă ă

mestecând tutun şi privind, cu puştile culcate pe genunchi,uitând de tot de mitraliera din spate. Ei erau avanpostul desecuritate al Generalului.

Clark cl tin din cap.ă ă33



— Pierdere de timp.— La dracu’, suntem aici de şase s pt mâni.ă ăŞi asta pentru o singur întâlnire. Ei bine, sta era mersulă ă

lucrurilor.— Trebuia s dau jos astea trei kile transpirând, replică ă

Clark cu un zâmbet iritat.Probabil chiar mai mult de trei, îşi zise el în gând. E

nevoie de timp ca s faci cum trebuie lucrurile astea.ă— M întreb cum se descurc Patsy la colegiu? murmură ă ă

Ding, privind urm toarea trâmb de praf care se apropia.ă ăClark nu-i r spunse. Nu pricepea cum de fiica sa puteaă

s -l considere pe partenerul lui de teren exotic, interesantă

şi… fermec tor. Ding era mai scund decât ea – Patsyă sem na cu mama ei, înalt şi zvelt – şi provenea dintr-ună ă ă mediu pestri . John nu putea nega faptul c Chavezţ ă muncise mai mult ca orice alt b rbat pe care-l cunoscuseă vreodat ca s devin cineva, în ciuda soartei potrivnice.ă ă ă B iatul avea acum treizeci şi unu de ani. B iatul? îşi repetă ă ă Clark. Cu zece ani mai în vârst decât feti a lui, Patriciaă ţ Doris Clark. Ar fi putut spune câte ceva despre via a astaţ

nenorocit de teren, dar Ding i-ar fi replicat c nu el era celă ă care trebuia s hot rasc şi sta era adev rul. Era şiă ă ă ă ă p rerea lui Sandy.ă

Gândul care nu-i d dea pace lui Clark era acela că ă Patricia, copilul lui, ar putea avea rela ii sexuale cu… Ding?ţ P rintele din el se sim ea tulburat de aceast idee, dară ţ ă trebuia s recunoasc faptul c şi el îşi tr ise din plină ă ă ă

tinere ea. Îşi zise c fetele erau pedeapsa lui Dumnezeuţ ă pentru c te-ai n scut b rbat; tremurai în permanen deă ă ă ţă fric s nu întâlneasc pe cineva ca… tine, la vârsta aceea.ă ă ă În cazul lui Patsy, aceast similitudine era mult preaă izbitoare ca s fie uşor acceptat .ă ă

— Concentreaz -te asupra misiunii, Ding.ă— Am în eles, domnule C.ţClark nu trebui s întoarc capul. Îşi imagin zâmbetul deă ă ă

pe buzele partenerului s u. Şi aproape c -l sim i disp rând,ă ă ţ ă

34



atunci când aerul încins fu tulburat de alte dâre de praf.— Punem noi mâna pe tine, nenorocitule, şopti Ding,

revenind la realitate şi luându-şi morga de „misiune”.Nu era vorba doar de solda ii americani ucişi. Oameniiţ

asemenea lui Corp distrugeau tot ce atingeau, iar această

parte a lumii merita o şans pentru viitor. Şansa aceasta ară fi fost posibil cu doi ani mai devreme, dac preşedintele ară ă fi ascultat sfatul comandan ilor de teren, nu pe cel al ONU.ţ Totuşi, se p rea c tr sese unele înv minte, ceea ce eraă ă ă ăţă un punct bun pentru el.

Soarele coborâse mult la orizont, gata s apun , şi o dată ă ă cu asta c ldura se mai domolise. Alte camioane. Amândoiă

sperau s nu urmeze prea multe. Chavez îşi ridic privireaă ă spre cei patru b rba i afla i la vreo sut de metri distan .ă ţ ţ ă ţă Discutau f r prea mult vlag , moleşi i de haşiş. În modă ă ă ă ţ normal ar fi fost periculos s te afli în preajma unor b rba iă ă ţ droga i şi înarma i, dar, aşa cum se mai întâmplaţ ţ câteodat , în seara aceea pericolul le juca feste. Cel de-ală doilea camion era vizibil şi se apropia din ce în ce mai mult.Cei doi ofi eri CIA coborâr din maşin s -şi dezmor eascţ ă ă ă ţ ă

oasele şi s -i salute, precau i, pe noii veni i.ă ţ ţGarda personal a generalului, format din „poli işti” deă ă ţ

elit , nu era cu nimic mai presus decât cei care sosiseră ă primii, deşi unii purtau c m şi descheiate la nasturi. Primulă ă care se apropie de ei duhnea a whisky, subtilizat probabildin stocul personal al generalului. Era un afront aduspreceptelor islamice, dar la fel era şi traficul de droguri.

Unul din lucrurile pe care le admira Clark la saudi i era felulţ direct şi energic de a judeca acest tip de delincven i.ţ— Salut, îi zâmbi Clark b rbatului. M numesc John Clark.ă ă

Acesta este domnul Chavez. Îl aştept m pe general, aşaă cum ne-a i spus…ţ

— Ce transporta i? întreb „poli istul”, surprinzându-l peţ ă ţ Clark cu cunoştin ele sale de englez .ţ ă

John ridic geanta plin cu mostre de roc , în timp ceă ă ă

Ding îi ar ta instrumentele electronice. Dup o verificareă ă

35



superficial a maşinii, avur parte de surpriza pl cut de aă ă ă ă nu fi perchezi iona i mai atent.ţ ţ

Dup aceasta sosi Corp, înso it de garda personal deă ţ ă încredere, dac se putea spune aşa ceva. Aceştia ocupauă un automobil marca Zil, de fabrica ie sovietic . Generalulţ ă

însuşi c l torea într-un Mercedes care apar inuse unuiă ă ţ membru al guvernului, înainte ca acesta s se fi dizolvat.ă Avusese parte şi de zile mai bune, dar era probabil cel maibun automobil din ar . Corp era îmbr cat în hainele bune,ţ ă ă de duminic : o c maş kaki, îmbr cat peste pantalonii cuă ă ă ă ă vipuşc , cu nişte însemne de grad pe epole i şi o perecheă ţ de cizme ce fuseser lustruite probabil cu o s pt mân înă ă ă ă

urm . Acum soarele era chiar sub linia orizontului. Foarteă curând avea s se întunece, dar atmosfera rarefiat aă ă deşertului aflat la mare altitudine l sa deja s se vad oă ă ă mul ime de stele.ţ

Generalul era un b rbat politicos, cel pu in dup propriileă ţ ă sale criterii. Se apropie de ei cu paşi aler i şi le întinseţ mâna. În timp ce i-o strângea, Clark se întreb ce seă întâmplase cu proprietarul Mercedesului. Mai mult ca sigur

c fusese asasinat, împreun cu ceilal i membri aiă ă ţ guvernului. Muriser în parte din cauza incompeten ei, dară ţ mai ales a barbariei, probabil chiar de mâna sigur şiă prietenoas pe care o strângea el acum.ă

— A i terminat prospec iunile topografice? întreb Corp,ţ ţ ă surprinzându-l înc o dat pe Clark cu corectitudinea saă ă gramatical .ă

— Da, domnule. Îmi permite i s v ar t?ţ ă ă ă— Desigur.Corp se apropie în urma lui de portbagajul Roverului.

Chavez scoase la iveal o hart topografic şi câtevaă ă ă fotografii luate din satelit, cump rate.ă

— S-ar putea s fie cel mai mare z c mânt, dup cel dină ă ă ă Colorado, iar puritatea este uimitoare. Chiar aici, ad ugă ă Clark, împungând harta cu un indicator metalic.

— La treizeci de kilometri de locul în care ne afl m…ă36



Clark zâmbi.— Şti i, cu toate c lucrez de atâta timp în branşa asta,ţ ă

nu pot s nu m minunez. Cu milioane de ani în urm , ună ă ă bulg re uriaş din chestia asta a âşnit din inima P mântului.ă ţ ă

Perora foarte poetic. Avea mult experien şi, în afară ţă ă

de asta, citise din pl cere o gr mad de tratate deă ă ă geologie, împrumutând frazele cele mai frumoase.

— Oricum, interveni Ding dup câteva clipe, suprasarcinaă nu constituie o problem . Am localizat z c mântul cuă ă ă precizie.

— Cum a i reuşit? întreb Corp.ţ ăH r ile de care dispunea ara sa erau produsul unei alteă ţ ţ

epoci, mult mai primitive.— Cu aceasta, domnule, r spunse Ding, întinzându-iă instrumentul.

— Ce este acesta? se interes Generalul.ă— Un detector SPG, explic Chavez. Ne ajut s neă ă ă

descurc m. Trebuie doar s ap sa i pe butonul acela deă ă ă ţ cauciuc.

Corp f cu exact cum i se spusese, apoi ridic cutia mareă ă

din plastic verde, sub ire, şi privi afişajul. Mai întâi îi ar tţ ă ă ora exact , apoi începu s se desf şoare, dovedind c eraă ă ă ă în leg tur cu unul, apoi cu doi şi, în sfârşit, cu trei sateli iă ă ţ ai Sistemului de Pozi ionare Global .ţ ă

— Ce instrument uluitor, zise el, deşi nu v zuse nici peă jum tate din ce putea acesta s fac .ă ă ă

Ap sând pe buton, trimise în eter un semnal radio. Eraă

atât de uşor s uite c se aflau la numai o sut de mile deă ă ă Oceanul Indian şi c undeva, dincolo de linia orizontului,ă s-ar putea afla un portavion. O nav cu puntea pustie peă moment, pentru c elicopterele care obişnuiau să ă sta ioneze acolo decolaser cu o or mai devreme şi seţ ă ă retr seser într-un loc sigur, cu treizeci şi cinci de mile maiă ă spre sud.

Corp arunc înc a privire detectorului, apoi îl d duă ă ă

înapoi.

37



— Ce e cu zgomotul sta? întreb el, trecându-i-l înă ă mâinile lui Ding.

— Bateria este prost fixat , explic Chavez, surâzând.ă ăEra de la singura arm pe care o aveau, şi înc una deă ă

dimensiuni modeste. Generalul nu acord prea mareă

aten ie explica iei superficiale şi se întoarse din nou spreţ ţ Clark.

— Cât? întreb el simplu.ă— P i, determinarea exact a dimensiunii z c mântuluiă ă ă ă

ar necesita…— Bani, domnule Clark.— Anaconda este gata s v ofere cincizeci de milioaneă ă

de dolari, domnule. V vom pl ti în patru rate a câteă ă dou sprezece milioane şi jum tate, plus zece la sut dină ă ă beneficiul brut al lucr rilor miniere. Avansul şi restul pl iiă ăţ se vor achita în dolari.

— Nu e suficient. Ştiu cât valoreaz molibdenul.ăÎn drum spre locul întâlnirii consultase un exemplar din

Financial Times.— Dar vor fi necesari doi, poate chiar trei ani pentru

începerea lucr rilor. Apoi va trebui s g sim cea mai bună ă ă ă cale de a transporta minereul pe coast . Poate cu camioaneă sau pe calea ferat , dac z c mântul este atât de mare peă ă ă ă cât credem noi. Costul lucr rilor va fi de ordinul a trei suteă de milioane.

Chiar la pre ul mâinii de lucru de aici, îşi zise Clark.ţ— Am nevoie de mai mul i bani ca s asigur fericireaţ ă

poporului meu. Trebuie s în elege i asta, zise Corpă ţ ţ chibzuit.Clark îşi spuse c , dac ar fi fost un om de onoare,ă ă

negocierile ar fi fost chiar interesante. Corp avea nevoie demai mul i bani ca s cumpere arme cu care sţ ă ă recucereasc ara al c rei st pân fusese odat . Na iunileă ţ ă ă ă ţ Unite îl îndep rtaser de la putere, dar nu f cuser o treabă ă ă ă ă foarte conştiincioas . Exilat în obscuritatea primejdioas aă ă

unei regiuni pustii, supravie uise în timpul anului ce trecuseţ

38



— BIRD DOG ONE, aici BAG MAN.— Bun seara, BAG MAN, BIRD DOG ONE ine situa ia subă ţ ţ

control. Ateriza i, chicoti Clark în aparatul de emisie.ţPrimul elicopter ateriz cu mult în afara spa iuluiă ţ

iluminat. Membrii grupului de asalt ap rur din umbră ă ă

asemeni unor n luci, înaintând cu armele preg tite, la câteă ă cinci metri distan unul de cel lalt.ţă ă

— Clark? se auzi o voce r spicat şi nervoas .ă ă ă— Da, r spunse John, f când semn cu mâna. I-am prins.ă ăC pitanul grupului de comando veni mai aproape. Oă

figur latino-american , br zdat de dâre de vopsea deă ă ă ă camuflaj şi îmbr cat în uniform de deşert. Participase laă ă ă

ultima misiune de pe continentul african ca locotenent şi îşiamintea de serviciul funerar inut în memoria oamenilorţ c zu i din plutonul s u. Aducerea grupului de comandoă ţ ă fusese ideea lui Clark şi fusese acceptat uşor. În spateleă c pitanului Diego Checa îşi f cur apari ia înc patruă ă ă ţ ă b rba i. Restul grupului se împr ştie ca s -i perchezi ionezeă ţ ă ă ţ pe „poli işti”.ţ

— Ce facem cu ştia doi? întreb unul din ei, ar tândă ă ă

spre bodyguarzii personali ai lui Corp.— L sa i-i în pace, r spunse Ding.ă ţ ă— Am în eles, domnule, replic lupt torul din For eleţ ă ă ţ

Speciale care apoi scoase la iveal dou perechi de c tuşeă ă ă pe care le fix , pentru mai mult siguran , al turi deă ă ţă ă leg turile din plastic de pe mâinile celor doi.ă

C pitanul Checa puse el însuşi c tuşele pe încheieturaă ă

mâinilor lui Corp. Ajutat de un sergent, îl ridic de jos, înă timp ce Clark şi Chavez îşi luau lucrurile personale dinmaşin şi porneau în urma solda ilor spre elicopter. Unulă ţ din lupt tori îi întinse un bidon lui Chavez.ă

— Salut ri din partea lui Oso, spuse sergentul-major.ăDing întoarse brusc capul.— Ce mai face?— E la şcoala de plutonieri-majori. E sup rat c a pierdută ă

ocazia asta. M numesc Gomez, Foxtrot, ofi er secund dină ţ

41



plutonul 175. Atunci am fost şi eu aici.— A i f cut ca totul s par foarte simplu, îi spuneaţ ă ă ă

Checa lui Clark la câ iva metri dep rtare.ţ ă— Şase s pt mâni, r spunse ofi erul superior cu oă ă ă ţ

indiferen bine studiat . Regulamentul impune unţă ă

asemenea demers. Patru s pt mâni am ars gazul înă ă pustietatea asta, dou s pt mâni a durat preg tireaă ă ă ă întâlnirii, şase ore am aşteptat sosirea lor şi cam în zecesecunde l-am capturat.

— Ca la carte, remarc Checa îi întinse o doz deă ă Gatorade. Privirea c pitanului se fix asupra superioruluiă ă s u. Oricine ar fi, îşi zise la început Checa, e prea în vârstă ă

ca s se mai joace de-a v-a i ascunselea cu trafican ii înă ţ ţ pustietatea asta. Apoi îl privi pe Clark în ochi, cu mai multă aten ie.ţ

— Cum naiba reuşi i? îl întreb Gomez pe Chavez în uşaţ ă elicopterului.

Ceilal i se traser mai aproape, curioşi s audţ ă ă ă r spunsul.ă

Ding arunc o privire echipamentului pe care-l purta şiă

izbucni în râs.— Prin magie.Gomez era nemul umit c întrebarea sa r m sese f rţ ă ă ă ă ă

r spuns.ă— Pe indivizii ia îi l sa i acolo?ă ă ţ— Da, replic Chavez, aruncând o ultim privire în spate.ă ăMai devreme sau mai târziu unul dintre „poli işti” vaţ

reuşi – probabil – s -şi elibereze mâinile, va scoate cu itul şiă ţ îl va dezlega pe cel lalt, dup care nu le mai r mâneaă ă ă decât s -şi bat capul cum s scape de c tuşe.ă ă ă ă

— Pe noi ne interesa şeful lor.Gomez se întoarse şi scrut orizontul.ă— Pe-aici sunt lei sau hiene?Ding cl tin din cap.ă ăMare p cat, îşi zise sergentul.ăSolda ii îşi fixar centurile de siguran . De îndat ceţ ă ţă ă

42



elicopterul se desprinse de la p mânt, Clark îşi puse oă pereche de c şti şi aştept ca şeful grupului s reglezeă ă ă frecven a radio.ţ

— CAPSTONE, aici BIRD DOG, începu el.

Cu o diferen de fus orar de opt ore, la Washington eraţă trecut cu pu in de amiaz . Semnalul radio transmis dinţ ă elicopter pe unde ultrascurte fu mai întâi recep ionat deţ nava Tripoli, iar de acolo preluat de un satelit. Biroul detransmisiuni dirij apelul chiar la telefonul de pe biroul luiă Ryan.

— Da, BIRD DOG, aici CAPSTONE.

Vocea lui Clark era greu de recunoscut, dar cuvinteleerau cele convenite: „Niciunul din amicii noştri nu ester nit. Repet, ra a este în traist şi nu avem pierderi printreă ţ ă amici”.

— Am în eles, BIRD DOG. Începe livrarea, conformţ planului.

Era, într-adev r, revolt tor, îşi zise Jack, aşezândă ă receptorul în furc . Asemenea opera iuni erau de obiceiă ţ

rezolvate pe teren, dar, de data aceasta, preşedintele însuşi insistase. Se ridic de la birou şi se îndrept spreă ă Biroul Oval.

— L-a i prins? întreb D’Agustino, v zându-l pe Jackţ ă ă gr bit pe coridor.ă

— Tu de unde ştii?— Şeful era foarte îngrijorat, îi explic Helen încet.ă

— Ei bine, nu mai are motive s fie.ă— Asta a fost una din socotelile care trebuiau încheiate.Bine a i venit înapoi, domnule doctor Ryan.ţ

În acea zi, o alt persoan era bântuit de amintirileă ă ă trecutului.

— Continu , spuse psihologul.ă— A fost îngrozitor, începu femeia, privind fix podeaua. A

fost singura oar în via când mi s-a întâmplat şi…ă ţă43



Deşi vorbele curgeau molcom, pe un ton f r inflexiuni,ă ă femeia mai în vârst se sim ea tulburat în primul rând deă ţ ă aspectul ei fizic. Pacienta avea treizeci şi cinci de ani şi ar fitrebuit s fie sub iric , minion şi blond ; fa a ei îns eraă ţ ă ă ă ţ ă buh it de prea mult mâncare şi b utur , iar p rul cu greuă ă ă ă ă ă

putea fi numit atr g tor. Pielea, care ar fi trebuit s fieă ă ă alb , era doar palid şi mat , asemenea cretei, cu poriiă ă ă deschişi, pe care nici m car fondul de ten nu reuşea s -iă ă ascund . Doar vocea ar ta ce fusese pacienta odat , iară ă ă vocea ei relata evenimentele petrecute cu trei ani în urmă ca şi cum mintea i-ar fi func ionat pe dou niveluri, primul –ţ ă al victimei, iar al doilea – al observatorului care, într-un

mod intelectual, distant, îşi punea întrebarea dacă participase cu adev rat.ă— Vreau s spun, el e cine e, iar eu lucram pentru el şiă

ineam la el…ţVocea i se frânse din nou. Femeia înghi i în sec şi t cu oţ ă

clip înainte de a continua.ă— Adic , îl admir, admir tot ce face, tot ceea ceă

reprezint .ăÎşi ridic privirea. În mod ciudat, ochii îi erau usca i caă ţ

celofanul, o întindere neted , reflectând lumina f r un lic ră ă ă ă de lacrim .ă

— Este atât de fermec tor, de grijuliu şi…ă— E-n regul , Barbara.ăCa în nenum rate ocazii, psihologul încerc s -şiă ă ă

înfrâneze dorin a de a-şi consola pacienta. Ştia îns cţ ă ă

trebuia s r mân distant , c trebuia s -şi ascundă ă ă ă ă ă ă propria ur fa de ceea ce i se întâmplase acestei femeiă ţă inteligente şi capabile. Totul se petrecuse din cauza unuib rbat care uzase de pozi ia şi de puterea pe care leă ţ de inea pentru a atrage femei, asemenea luminii care,ţ hipnotizând musculi ele, le atrage din ce în ce mai aproape,ţ în cercuri str lucitoare, pân le distruge. Era o schemă ă ă caracteristic vie ii în acel oraş. De atunci, Barbara p r siseă ţ ă ă

doi b rba i care i-ar fi putut fi parteneri ideali într-o viaă ţ ţă

44



echilibrat . Era o femeie inteligent , absolvent aă ă ă Universit ii din Pennsylvania, cu o diplom în ştiin eăţ ă ţ politice şi doctoratul în probleme de administra ie public .ţ ă Nu era o secretar prostu sau o student angajat peă ţă ă ă timp de var , şi poate c din aceast cauz fusese cu atâtă ă ă ă

mai vulnerabil ; intrase în politic , ştiind c era destul deă ă ă capabil şi c nu-i mai r mânea de f cut decât un singură ă ă ă lucru care s o treac dincolo de culme, sau de linie, sauă ă care o fi fost eufemismul folosit în mod curent pentruCapitol Hill. Problema era c acea linie nu putea fiă traversat decât într-o singur direc ie, iar ceea ce se aflaă ă ţ dincolo de ea nu putea fi observat cu uşurin din parteaţă

cealalt .ă— Ştii, aş fi f cut-o oricum, zise Barbara într-o clip deă ă sinceritate brutal . N-ar fi trebuit s …ă ă

— Te sim i vinovat din cauza asta? întreb doctori aţ ă ă ţ Clarice Golden.

Barbara Linders încuviin din cap. Golden îşi în buşi unţă ă oftat şi continu pe un ton blând:ă

— Şi crezi c i-ai dat…ă— Semnale, d du pacienta din cap. Aşa mi-a spus: „Mi-aiă

dat semnale”. Poate c i le-am dat.ă— Nu i le-ai dat, Barbara. Acum te rog s continui, oă

îndemn Clarice încet.ă— Pur şi simplu nu aveam chef. Nu spun c n-aş fi f cut-ă ă

o, poate alt dat , în alt zi, dar atunci nu m sim eam bine.ă ă ă ă ţ Când venisem la birou în diminea a aceea m sim eamţ ă ţ

bine, dar probabil c m p ştea o r ceal sau altceva,ă ă ă ă ă pentru c dup -mas mi s-a f cut grea şi aş fi vrut s plecă ă ă ă ţă ă acas mai repede. Dar era ziua în care discutamă amendamentele la legisla ia privind drepturile civile, peţ care o sponsoriza el, aşa c am luat dou tablete de Tylenolă ă pentru febr şi am r mas. Pe la nou nu mai eram decâtă ă ă noi doi în birou. Drepturile civile sunt specialitatea mea.Şedeam pe canapeaua din biroul lui, iar el se plimba prin

camer , aşa cum face întotdeauna când îşi formulează ă

45



ideile, şi deodat m-am pomenit cu el în spatele meu. Îmiă amintesc c vocea i-a devenit dulce şi prietenoas şi dină ă senin mi-a zis „Ai cel mai frumos p r, Barbara”, iar eu i-amă r spuns „Mul umesc”. M-a întrebat cum m simt şi i-amă ţ ă spus c m paşte o boal şi atunci mi-a zis c -mi d cevaă ă ă ă ă

ce foloseşte el de obicei – coniac.Povestea repede, ca şi cum ar fi sperat s termine parteaă

aceasta a povestirii cât mai curând, asemenea uneipersoane care deruleaz rapid o videocaset împ nat cuă ă ă ă reclame.

— Nu l-am v zut punând ceva în b utur . Avea o sticlă ă ă ă de Remy în dul piorul din spatele biroului şi b nuiesc că ă ă

înc ceva. Am b ut pe ner suflate. St tea acolo, privindu-ă ă ă ăm , f r s scoat m car o vorb , doar uitându-se la mine,ă ă ă ă ă ă ă ca şi cum ar fi ştiut c se va întâmpla repede. Era ca şiă cum… nu ştiu. Îmi d deam seama c ceva nu era în regul ,ă ă ă ca atunci când te îmbe i imediat şi î i pierzi autocontrolul.ţ ţ

Vocea i se frânse timp de vreo cincisprezece secunde, iardoctori a Golden aştept , privind-o aşa cum f cuse şi el, îiţ ă ă trecu ei prin minte. Aceast ironie a soartei o stânjenea, dară

aici era vorba de profesia ei: era un gest medical, menit să ajute, nu s fac r u. Pacienta ei retr ia acum totul. Caă ă ă ă întotdeauna, î i puteai da seama dup ochii ei. Ca şi cumţ ă mintea i-ar fi fost într-adev r un aparat video, scena seă desf şura în fa a ei, iar Barbara Linders nu f cea altcevaă ţ ă decât s comenteze ceea ce vedea, refuzând s relateze cuă ă adev rat experien a personal îngrozitoare pe care o tr ise.ă ţ ă ă

Timp de zece minute descrise totul, f r a uita niciună ă am nunt clinic, relatând pas cu pas, cu mintea organizat aă ă profesionistei care era. De-abia când ispr vi fu cuprins dină ă nou de emo ie.ţ

— Nu era nevoie s m violeze. Ar fi putut s m … roage.ă ă ă ă Aş fi… vreau s spun, în alt zi, la sfârşit de s pt mân …ă ă ă ă ă ştiam c era însurat, dar mi-a pl cut de el şi…ă ă

— Dar te-a violat, Barbara. Te-a drogat şi te-a violat.

De data aceasta, doctori a Golden se aplec şi îi luţ ă ă

46



mâna într-a sa, pentru c acum ştia totul. Barbara Lindersă povestise întreaga întâmplare îngrozitoare, probabil pentru întâia oar de când se petrecuse. În perioada intermediară ă dezv luise fragmente şi secven e, în special cele maiă ţ terifiante, dar aceasta era prima oar când trecuse prină

toat întâmplarea, în ordine cronologic , de la început până ă ă la sfârşit, iar impactul povestirii era, cum şi trebuia s fie deă fapt, traumatizant şi purificator.

— Trebuie s mai fie ceva, spuse Golden dup ceă ă hohotele de plâns se stinser .ă

— Aşa e, r spunse Barbara imediat, deloc surprins că ă ă psihologul îşi d duse seama de asta. A mai fost cel pu in oă ţ

femeie de la birou, Lisa Beringer. S-a… s-a sinucis dup ună an, a intrat cu maşina într-un pilon de pod, ca şi cum ar fifost un accident, din cauza b uturii, dar a l sat un bilet înă ă birou. Eu i-am strâns lucrurile şi… l-am g sit.ă

Spre stupefac ia doctori ei Golden, Barbara Lindersţ ţ deschise poşeta şi îl scoase la iveal . „Biletul” era într-ună plic albastru şi cuprindea şase coli de corespondenţă personal , acoperite cu scrisul des şi lizibil al unei femeiă

care hot râse s -şi pun cap t zilelor, dar care dorea caă ă ă ă cineva s afle din ce cauz o f cuse.ă ă ă

Medicul psihiatru Clarice Golden mai v zuse astfel deă scrisori şi de fiecare dat se sim ise cuprins de un fel deă ţ ă uimire melancolic la gândul c oamenii puteau face aşaă ă ceva. Întotdeauna scriau despre o durere insuportabil , însă ă de cele mai multe ori tr dau un psihic deprimat, care ar fiă

putut fi salvat, vindecat şi redat vie ii normale, dacţ ă persoana în cauz ar fi avut inspira ia s dea un singură ţ ă telefon sau s stea de vorb cu un singur prieten apropiat.ă ă Doctorul Golden nu citi mai mult de dou paragrafe şi îşiă d du seama imediat c Lisa Beringer fusese înc o victimă ă ă ă f r rost, o femeie care se sim ise singur , p r sit , într-ună ă ţ ă ă ă ă serviciu plin de lume care i-ar fi putut veni în ajutor.

Medicii specializa i în s n tatea mintal erau antrena iţ ă ă ă ţ

s -şi ascund sentimentele, din motive lesne de în eles.ă ă ţ

47



şi instruc ia pân la limitele supreme. Nimic nu puteaţ ă dep şi performan a unui submarin cu propulsie nucleară ţ ă atunci când venea vorba de urm rirea altuia. Îns nimeniă ă nu s-ar fi aşteptat ca submarinele cu propulsie nuclear aleă adversarului s reuşeasc s scape. Mancuso se antrenaseă ă ă

toat via a pentru ceva care spera s nu se întâmpleă ţ ă niciodat , detectând, localizând, încercuind şi distrugândă submarine sovietice, fie ele lansatoare de torpile sau navede asalt. De fapt, realizase ceva la care nu ar fi visat niciunalt comandant de submarine. Participase la capturarea unuisubmarin rusesc, o victorie p strat înc în cel mai mareă ă ă secret de guvernul rii sale – iar o captur era preferabilţă ă ă

unei distrugeri, nu-i aşa? — dar, în definitiv, lumea seschimbase. Avusese şi el un rol în asta, de care eramândru. Uniunea Sovietic nu mai exista.ă

Din nefericire, dac se gândea mai bine, nu mai existaă nici marina sovietic , iar în lipsa submarinelor inamice araă ţ sa îşi recompensase lupt torii, ca-n atâtea alte ocazii,ă dându-i uit rii. Acum torpiloarele nu prea mai aveau multeă misiuni de îndeplinit. Marina sovietic , pe vremuriă

numeroas şi redutabil , era de-acum o amintire. Chiară ă s pt mâna trecut v zuse nişte fotografii luate din satelită ă ă ă care înf işau bazele de la Petropavlovsk şi Vladivostok.ăţ Toate navele de care se ştia c dispuneau sovieticii – ruşii!ă – st teau ancorate, iar pe partea superioar a câtorva seă ă puteau chiar observa dâre portocalii de rugin , acolo undeă vopseaua neagr se scorojise.ă

Alte misiuni posibile? Urm rirea navelor comerciale era oă glum – mai r u chiar, din moment ce mecanicii de laă ă Orion, cu colec ia lor proprie de avioane P-3C, proiectate deţ asemenea pentru doborârea submarinelor, îşiperfec ionaser demult aparatele, dotându-le cu racheteţ ă aer-sol şi m rindu-le viteza de zece ori fa de cea aă ţă oric rui submarin, astfel încât, în eventualitatea pu ină ţ probabil c cineva ar inten iona s atace o navă ă ţ ă ă

comercial , puteau face o treab mult mai rapid şi maiă ă ă

50



bun .ăAcelaşi lucru era valabil şi pentru navele de r zboi – sauă

ceea ce mai r m sese din ele. Crudul adev r, dac seă ă ă ă putea spune aşa, era c marina Statelor Unite, aşa sub iată ţ ă şi devastat cum era, putea face fa for elor navale a treiă ţă ţ

ri într-un timp mai scurt decât i-ar fi fost necesarţă inamicului s -şi mobilizeze trupele şi s dea un comunicată ă de pres în care s -şi dezv luie inten iile duşm noase.ă ă ă ţ ă

Ei, şi? Chiar dup ce triumfai în Super Bowl, tot maiă r mâneau echipe pe care s le înfrun i în anul urm tor. Dară ă ţ ă în jocurile acestea mai serioase victoria trebuia luat adă litteram. Nu mai existau inamici pe mare, pe uscat

r m seser doar câ iva, iar dup cum mergeau lucrurile înă ă ă ţ ă lumea aceasta nou , submarinele erau primele dintre toateă for ele armate care r mâneau f r lucru. Singurul motivţ ă ă ă pentru care mai exista înc un ComSubPac era iner iaă ţ birocratic . Exista un Com-orice-ar-fi-Pac, iar for ele armateă ţ submarine trebuiau s aib un comandant ca echivalentă ă social şi militar al altor trupe – aeriene, terestre şi de între inere.ţ

Din cele nou sprezece nave de asalt de care dispuneau,ă în prezent doar şapte erau pe mare. Patru erau în revizie,iar atelierele tr geau cât puteau de timp ca s -şi justificeă ă infrastructura. Celelalte erau ancorate de b rcile de serviciuă sau în dane, în timp ce mecanicii de între inere îşi c utauţ ă noi lucruri interesante de f cut, protejându-şi propriaă existen şi identitatea militar şi civil . Din cele şapteţă ă ă

nave aflate pe mare, una urm rea un submarin nucleară chinezesc; submarinele acestea f ceau atâta zgomot, încâtă Mancuso spera din tot sufletul c urechile operatorilor de laă sonar nu vor avea prea mult de suferit. Urm rirea lor era oă treab cam la fel de dificil ca urm rirea unui orb într-oă ă ă parcare goal , ziua-n amiaza mare. Alte dou submarine seă ă ocupau de cercetarea mediului; de fapt, urm reau coloniileă de balene din adâncuri – nu pentru baleniere, ci la cererea

comunit ii ecologiste. În aceast privin a, submarinele luiăţ ă ţ

51



balene în Golful Alaska. Cred c acum o s ob in contractulă ă ţ de la NOAA. Îmi pot permite s te invit la mas , conchiseă ă Jones, aşezându-se într-un fotoliu de piele.

Se sim ea bine în Hawaii şi purta haine adecvate – oţ c maş obişnuit şi tenişi Reebok, înc l a i pe piciorul gol.ă ă ă ă ţ ţ

— i-e dor vreodat de vremurile trecute? întreb Bart cuŢ ă ă un zâmbet poznaş.

— Vrei s spui de h ituielile de-a lungul şi de-a latulă ă oceanului, la o sut cincizeci de metri adâncime, închis câteă dou luni încheiate într-o conduct de o el duhnind ca oă ă ţ canistr de benzin şi cu aerul unui vestiar, mâncând înă ă fiecare s pt mân aceeaşi mâncare, privind la un televizoră ă ă

cu ecranul cât o coal de hârtie filme vechi şi spectacole TVă înregistrate pe band , lucrând şase cu doisprezece,ă dormind, în cel mai bun caz, cinci ore pe noapte şiconcentrat tot timpul ca un neurochirurg? Da, Bart, au fosttimpuri frumoase.

Jones c zu o clip pe gânduri.ă ă— Îmi pare r u c nu mai sunt destul de tân r ca s credă ă ă ă

c e distractiv. Am fost destul de buni, nu-i aşa?ă— Mai buni ca media, recunoscu Mancuso. Care-i treaba

cu balenele?— B ie ii mei au pus la punct un pachet de programeă ţ

care le detecteaz b t ile inimii şi respira ia. E o undă ă ă ţ ă hertzian foarte clar . Ei bine, dac le-ai pune un stetoscopă ă ă pe piept atunci când înoat , i-ar sparge timpanele.ă ţ

— Ini ial pentru ce a fost preg tit programul?ţ ă

— Pentru detectarea navelor din categoria Kilo, desigur,zâmbi Jones şi-şi întoarse privirile spre baza naval aproapeă goal ce se întindea dincolo de ferestre. Îns acum nu maiă ă pot spune acelaşi lucru. Am modificat vreo câteva sute derânduri de coduri, am încropit un nou înveliş pentru cutie şil-am prezentat celor de la NOAA.

Mancuso ar fi putut spune câte ceva despre folosireaprogramului în detectarea navelor din clasa Kilo pe care le

de ineau iranienii în Golful Persic, dar biroul de informa iiţ ţ

53



raportase c una din ele lipsea. Probabil c submarinulă ă nimerise în calea unei super nave-cistern şi fusese zdrobită sau pur şi simplu sf râmat de fundul apei nu prea adânci,ă de c tre o nav al c rei echipaj nici m car nu sesizaseă ă ă ă bubuitura. În orice caz, celelalte nave de aceeaşi categorie

erau în siguran , ancorate în danele lor. Sau poate cţă ă iranienii auziser în sfârşit de porecla folosit de b trâniiă ă ă lupi de mare pentru submarine şi hot râser s nu se maiă ă ă ating de noile lor nave – în definitiv, pe vremuri li seă spunea pigboats2

— Z u c pare pustiu afar , zise Jones, ar tând spre ceeaă ă ă ă ce fusese cândva cea mai mare baz naval construită ă ă

vreodat .ăNu se vedea niciun portavion, ci doar dou cruciş toare,ă ă jum tate de escadr de distrug toare, cam tot atâteaă ă ă fregate şi cinci tractoare de flot .ă

— Şefule, cine comand acum flota din Pacific?ă— Pentru numele lui Dumnezeu, Ron, hai s nu le d mă ă

idei, bine?

2 Submarin (jargon); cuvînt cu cuvînt: barc -porc (n.tr.).ă54



2. Fraternitate

— L-a i prins? întreb preşedintele Durling.ţ ă— Cu mai pu in de jum tate de or în urm , confirmţ ă ă ă ă

Ryan, luând loc.— Nu e nimeni r nit?ăAcesta era un lucru important pentru preşedinte. Şi

pentru Ryan era important, dar nu chiar atât de mult.— Clark nu a raportat nicio pierdere dintre ai noştri.— Dar din tab ra cealalt ?ă ăAceast întrebare fusese formulat de actualul Secretară ă

de Stat Brett Hanson, absolvent la Choate şi Yale. Ryan îşizise c guvernul avea o sl biciune pentru absolven ii de laă ă ţ

Yale, îns Hanson nu era la fel de bun ca predecesorul s u.ă ă Scund, sub ire şi hiperactiv, Hanson era un tip schimb tor,ţ ă a c rui carier oscilase între serviciul guvernamental,ă ă consultan , un post secundar de redactor de televiziune –ţă unde aveai o influen real – şi o slujb avantajoas la unaţă ă ă ă din firmele cele mai scumpe din oraş. Era specializat înlegisla ie economic şi drept interna ional, experien careţ ă ţ ţă îi fusese de folos în negocierea unor afaceri multina ionale.ţ Jack ştia c se descurcase foarte bine. Din nefericire,ă preluase acest post din guvern, convins fiind c problemeleă de stat puteau şi chiar trebuiau s fie rezolvate cu ajutorulă aceloraşi maniere elegante.

Ryan z bovi câteva clipe înainte de a r spunde.ă ă— N-am întrebat.— De ce?

Jack ar fi putut r spunde orice, dar hot rî c era timpulă ă ă

55



s -şi precizeze pozi ia. De aceea, replic iritat:ă ţ ă— Pentru c nu era important. Domnule Secretar, elulă ţ

nostru era s -l captur m pe Corp. Am reuşit. Peste vreoă ă treizeci de minute va fi predat autorit ilor judec toreşti dinăţ ă ara sa, pentru a fi judecat în conformitate cu legile lor, deţ

un tribunal format din oameni de acelaşi rang cu el, saucum s-o fi f când pe-acolo.ă

Ryan nu-şi d duse osteneala s afle.ă ă— Lucrul acesta echivaleaz cu o crim .ă ă— Domnule Secretar, nu e vina mea c semenii lui nu-lă

agreeaz . De asemenea, e r spunz tor şi pentru moarteaă ă ă solda ilor americani. Chiar dac am fi hot rât s -l lichid mţ ă ă ă ă

noi, tot n-ar fi fost o crim . Ar fi fost un act deschis deă securitate na ional . M rog, în alte vremuri asta ar fi fost,ţ ă ă admise Ryan.

Adev rul era c vremurile se schimbaser , iar Ryană ă ă trebuia s se adapteze şi el noii realit i.ă ăţ

— Noi îns ne comport m ca nişte buni cet eni ai lumiiă ă ăţ atunci când, dup ce captur m un criminal interna ional, îlă ă ţ pred m guvernului rii sale, care-l va judeca pentru trafică ţă

de droguri ceea ce, dup câte ştiu, este un delict înă sistemul juridic al oric rei ri. Ce se va întâmpla după ţă ă aceea depinde de sistemul justi iar din ara lui. Este un statţ ţ cu care avem rela ii diplomatice şi alte acorduri neoficialeţ de ajutorare, de aceea suntem obliga i s -i respect mţ ă ă legile.

Asta nu-i pl cu lui Hanson. Se vedea clar dup felul înă ă

care se l s pe sp tarul scaunului pe care şedea. Îns înă ă ă ă public trebuia s sus in ideea pentru c nu avea de ales.ă ţ ă ă În anul care trecuse, Departamentul de Stat anun ase înţ vreo şase ocazii acordarea ajutorului american guvernuluirespectivei ri. Ceea ce-l ustura mai tare pe Hanson eraţă îns faptul de a fi fost pus la punct de acest tân r obraznică ă din fa a lui.ţ

— Ar putea avea o şans s o fac acum, Brett, remarcă ă ă ă

Durling încet, dându-şi acordul tacit în privin a Opera iuniiţ ţ

56



WALKMAN. Dar n-au f cut-o.ă— Da, domnule preşedinte.— Jack, ai avut dreptate în leg tur cu tipul sta, Clark.ă ă ă

Ce facem cu el?— Asta aş l sa-o în seama Departamentului Central deă

Informa ii. Poate îi vor acorda o nou medalie, suger Ryan,ţ ă ă în speran a c Durling va înainta propunerea lui la Langley.ţ ă

Dac n-o va face, poate c -i va da m car un telefonă ă ă discret lui Mary Pat. Acum îns era timpul s se pun bineă ă ă cu cineva, o practic cu totul nou pentru Ryan.ă ă

— Domnule Secretar, în caz c nu şti i, oamenii noştriă ţ aveau ordin s nu foloseasc arme mortale, dac eraă ă ă

posibil. În rest, singura mea preocupare a fost via aţ oamenilor noştri.— Ar fi trebuit s clarifici asta mai întâi cu oamenii mei,ă

morm i Hanson.ăInspir adânc, îşi impuse Ryan. Încurc tura era operaă ă

Departamentului de Stat, cu contribu ia predecesorului luiţ Ryan. Intrând în ar ca s restabileasc ordinea distrus deţ ă ă ă ă for ele militare locale – un alt termen folosit pentru a-iţ

desemna pe cu itarii obişnui i – conduc torii de atunciţ ţ ă hot râser , dup ce toat misiunea se dusese dracului, că ă ă ă ă militarii respectivi trebuiau s fac parte din „solu iaă ă ţ politic ” a problemei. Faptul c problema în sine fuseseă ă creat în primul rând chiar de c tre militari era dată ă frumuşel uit rii. Ceea ce-l deranja cel mai mult pe Ryan eraă circularitatea logicii şi chiar se întreb dac la Yale seă ă

predau no iuni de logic . La Boston College fusese un cursţ ă obligatoriu.— Lucrul e f cut, Brett, zise Durling încet, şi nimeni nu vaă

deplânge dispari ia domnului Corp. Ce mai urmeaz ? i seţ ă adres el lui Ryan.ă

— Indienii au început s se cam agite. Au înte it ritmul deă ţ activitate a for elor lor navale şi desf şoar opera iuni înţ ă ă ţ jurul statului Sri Lanka.

— Au mai f cut-o şi alt dat , interveni Secretarul de Stat.ă ă ă57



— Dar nu cu atâta for , şi apoi nu-mi place felul în careţă decurg tratativele cu „tigrii tamili” sau cum dracu’ îşi maispun fanaticii ia. Ducerea unor tratative extensive cu ună grup de gheril ce ac ioneaz pe teritoriul unui stat vecină ţ ă nu e o dovad de prietenie.ă

Aceasta era o nou problem ce preocupa guvernulă ă Statelor Unite. Cele dou foste colonii britanice vecineă tr iser mult vreme într-o atmosfer amical , dar deă ă ă ă ă câ iva ani popula ia tamil din Sri Lanka alimenta oţ ţ ă insurgen sup r toare. Poporul din Sri Lanka, cu leg turiţă ă ă ă de rudenie pe continentul indian, solicitase interven iaţ trupelor str ine pentru men inerea p cii în ar . India îşiă ţ ă ţ ă

oferise ajutorul, dar ceea ce începuse într-un mod onorabil începea acum s se denatureze. Se zvonea c guvernul dină ă Sri Lanka va solicita în curând plecarea trupelor indiene. Semai spunea, de asemenea, c vor ap rea anumiteă ă „dificult i de ordin tehnic” în retragerea solda ilor.ăţ ţ Concomitent cu aceasta, se primise o comunicare despre oconversa ie ce avusese loc între ministrul de externe indianţ şi ambasadorul Statelor Unite, cu prilejul unei recep ii datţ ă

la New Delhi.— Şti i, spusese ministrul dup câteva pahare în plus,ţ ă

probabil inten ionate, întinderea aceea de ap de la sudţ ă poart numele de Oceanul Indian şi noi avem o flot care îlă ă ap r . Ne întreb m de ce, dup dispari ia pericoluluiă ă ă ă ţ reprezentat de fosta Uniune Sovietic , marina americană ă pare înc atât de hot rât s -şi men in trupele acolo.ă ă ă ă ţ ă

Ambasadorul Statelor Unite fusese numit în această func ie din motive politice – nu se ştie din ce cauz , Indiaţ ă devenise un loc de prestigiu, în ciuda climatului s u – dară era şi o excep ie izbitoare de la regula snobismuluiţ profesional al lui Scott Adler. Fostul guvernator al statuluiPennsylvania zâmbise şi îng imase ceva despre libertateaă m rilor, iar seara, înainte de culcare, expediase un raportă cifrat adresat celor de la Foggy Bottom. Adler trebuia să

afle c nu erau cu to ii tâmpi i.ă ţ ţ58



— În partea aceea nu observ m niciun semn deă agresiune, spuse Hanson dup o clip de gândire.ă ă

— Elementul etnic este îngrijor tor. India nu se poateă extinde spre nord din cauza mun ilor. Vestul este exclus.ţ Pakistanezii au şi ei arme nucleare. În partea de est se află

Bangladeshul – de ce s caute necazul cu lumânarea? Sriă Lanka le ofer posibilit i strategice reale, poate func ionaă ăţ ţ ca o trambulin .ă

— În ce direc ie? întreb preşedintele.ţ ă— Australia. Mult spa iu, resurse, popula ie pu inţ ţ ţ

numeroas şi for e armate prea reduse pentru a opuneă ţ rezisten .ţă

— O asemenea posibilitate mi se pare exclus , ziseă Secretarul de Stat.— Dac tigrii trec la ac iuni armate, mi se pare foarteă ţ

probabil ca India s -şi înt reasc prezen a pacifist . Pasulă ă ă ţ ă urm tor ar fi anexarea, date fiind circumstan ele favorabile,ă ţ şi dintr-o dat ne vom pomeni cu un imperiu puternic care-ăşi va face de cap foarte departe de noi, amenin ând chiarţ existen a unuia din alia ii noştri istorici.ţ ţ

— Stimularea tigrilor s întreprind ceva ar fi fost ună ă lucru simplu, o tactic folosit de veacuri. În definitiv,ă ă înlocuitorii pot fi uneori foarte folositori, nu?

— În termeni istorici, cel mai avantajos este s în buşiă ă din timp asemenea ambi ii.ţ

— Acesta este motivul pentru care marina militar se află ă în Oceanul Indian, remarc Hanson sigur de sine.ă

— Adev rat, recunoscu Ryan.ă— Suntem suficient de puternici ca s -i împiedic m?ă ă— Deocamdat da, domnule preşedinte, dar nu-mi placeă

cât de mult au sl bit for ele noastre maritime. Cu excep iaă ţ ţ celor dou portavioane aflate în repara ii capitale, toateă ţ celelalte de care dispunem sunt casate sau se preg tesc să ă intre la casare. Nu avem niciun fel de rezerve strategicecare s merite aceast denumire.ă ă

Cu toate c îşi d dea seama c întindea prea multă ă ă

59



viceamiralul V. K. Chandraskatta, era comandant de flot înă marina indian şi se afla în concediu. Cel lalt, Zhang Hană ă San – în traducere, numele s u însemna „Muntele Rece” şiă nu-i fusese dat de p rin i – era un diplomat de rang înalt,ă ţ acreditat la una din misiunile comerciale chineze din Tokio.

Acesta din urm era acceptat mai uşor decât primul. Cuă pielea m slinie şi tr s turile ascu ite, Chandraskatta eraă ă ă ţ privit de ceilal i cu condescenden . Deşi educat şi un aliatţ ţă poten ial foarte inteligent, Chandraskatta era chiar maiţ gaijin decât oaspetele chinez şi fiecare din cei opt zaibatsudin jurul mesei avea impresia c îi sim ea mirosul, în ciudaă ţ sakéului îngurgitat care avea de obicei darul de a anihila

sim urile. Din aceast cauz , Chandraskatta ocupa locul deţ ă ă onoare, iar în dreapta lui şedea Yamata. Japonezii se întrebau dac indianul îşi d dea seama c aşa-zisa onoareă ă ă era, de fapt, un semn rafinat de dispre . Probabil c nu. Laţ ă urma urmei, era un barbar, deşi unul util.

— Yamata-san, recunosc c nu sunt la fel ca pe timpuri,ă dar v asigur c au înc o flot naval extraordinar , ziseă ă ă ă ă ă Chandraskatta în cea mai bun englez de Dartmouth peă ă

care o ştia. Cele dou portavioane din ocean sunt suficienteă pentru a pune pe gânduri for ele noastre navale.ţ

Yamata întoarse capul.— Nu i-a i putut înfrânge nici submarinele?ţ— Nu, r spunse amiralul sincer, prea pu in marcat deă ţ

b utur şi întrebându-se ce scop avea toat această ă ă ă conversa ie. Trebuie s în elege i c aceast problem esteţ ă ţ ţ ă ă ă

mai ales un exerci iu tehnic – hai s spunem un experimentţ ă ştiin ific.ţChandraskatta îşi aranj chimonoul pe care-l primise deă

la Yamata, ca s par un adev rat membru al grupului,ă ă ă dup cum i se spusese.ă

— Ca s înfrângi o flot inamic trebuie s te apropiiă ă ă ă suficient de mult pentru ca armele tale s poat nimeriă ă navele ei. Cu aparatura lor de supraveghere, ne pot sesiza

prezen a şi pot intercepta orice mişcare de la mareţ

61



distan . Astfel, ne pot ine sub observa ie discret pe oţă ţ ţ ă raz de… s zicem, şase sute de kilometri. Dat fiind c noiă ă ă nu dispunem de sisteme asem n toare pentru localizareaă ă pozi iei lor şi a direc iei de naviga ie, nu ne este foarte uşorţ ţ ţ s -i gonim.ă

— De asta n-a i intrat înc în Sri Lanka? întreb Tanzanţ ă ă Itagake.

— Este unul din considerente, încuviin amiralul.ţă— Câte portavioane au acum? continu Itagake.ă— În flota din Pacific? Patru. Dou în oceanul nostru şiă

dou la baza din Hawaii.ă— Şi celelalte dou ? se interes Yamata.ă ă

— Kitty Hawk şi Ranger sunt în repara ii generale şi nuţ vor intra pe mare decât peste unul, respectiv trei ani. Înprezent, flota a şaptea dispune de toate portavioanele.Flota întâi nu are niciunul. Marina Statelor Unite are altecinci portavioane în func iune. Acestea fac parte din flota aţ doua şi respectiv a şasea, una urmând s intre în revizieă general peste şase s pt mâni, zâmbi Chandraskatta.ă ă ă

De inea informa ii de ultim or şi voia ca gazdele saleţ ţ ă ă

s o ştie.ă— Trebuie s v spun c , oricât de fragmentat ar p reaă ă ă ă ă

marina SUA fa de cum era în urm cu… cât s zic? Cinciţă ă ă ani? Deci, fa de cum era acum cinci ani, este într-adev rţă ă sl bit , dar comparativ cu oricare alt marin militar dină ă ă ă ă lume tot este extraordinar de puternic . Unul singur dină portavioanele lor face cât orice alt nav de acest fel dină ă

lume.— Deci, sunte i de acord c portavioanele sunt cea maiţ ă puternic arm de care dispun? se interes Yamata.ă ă ă

— Desigur.Chandraskatta începu s rearanjeze lucrurile pe mas . Înă ă

mijlocul ei aşez o sticl goal de sake.ă ă ă— Închipui i-v c acesta este portavionul. Desena i înţ ă ă ţ

jurul lui un cerc cu o raz de o mie de kilometri. În cerculă

acesta nu poate p trunde nimic f r acordul echipajului deă ă ă

62



pe portavion. De fapt, dac îşi intensific ritmul de lucru,ă ă putem vorbi chiar de o raz de ac iune de o mie cinci suteă ţ de kilometri. Dac e nevoie, pot lovi chiar la distan maiă ţă mare, dar şi la dep rtarea minim de care v-am vorbit suntă ă în m sur s controleze o zon întins a oceanului. Dac leă ă ă ă ă ă

distrugem portavioanele, nu le mai r mâne decât o flot deă ă fregate. Problema e cum s le distrugem, conchise amiralulă în câteva cuvinte, pe în elesul industriaşilor.ţ

Chandraskatta avea dreptate atunci când presupunea că aceşti comercian i ştiau foarte pu in despre treburileţ ţ militare. Dar le subestimase capacitatea de a înv a.ăţ Amiralul venea dintr-o ar cu o tradi ie militar pu inţ ă ţ ă ţ

cunoscut dincolo de hotarele ei. Poporul indian fuseseă acela care îl înfruntase pe Alexandru cel Mare, îi ciuntisearmata, îl r nise pe cuceritorul macedonean, poate chiară mortal, şi pusese cap t expansiunii sale, acolo unde perşiiă şi egiptenii d duser greş. Trupele indiene luptaser al turiă ă ă ă de armata japonez la Imphal, am nunt pe care nu doreaă ă s -l aduc în discu ie, pentru c unul din comeseni luptaseă ă ţ ă ca soldat în b t lie. Nu-şi putea imagina ce inten ii aveau,ă ă ţ

dar pe moment se mul umea s se bucure de ospitalitateaţ ă lor şi s le r spund la întreb ri, chiar dac erau atât deă ă ă ă ă simple. Amiralul, înalt şi chipeş, se l s pe spate, jinduind înă ă t cere dup un scaun confortabil şi o b utur ca lumea.ă ă ă ă Sakeul oferit de comercian ii ştia sclifosi i aducea maiţ ă ţ degrab a ap decât a gin, b utura lui favorit .ă ă ă ă

— Dar dac a i reuşi? întreb Itagake.ă ţ ă

— Aşa cum v-am spus, ar r mâne cu o armat deă ă fregate, îi r spunse amiralul cu r bdare. Format din naveă ă ă de suprafa superbe, v garantez, dar raza de ac iune aţă ă ţ fiec reia ar fi mult mai restrâns . O fregat î i poate oferiă ă ă ţ protec ie, dar nu şi preten ii de control.ţ ţ

Îşi d du seama, c formularea înghe ase pentru o clipă ă ţ ă conversa ia.ţ

Unul dintre cei prezen i era îns familiarizat cuţ ă

subtilit ile lingvistice. Itagake se l s pe sp tar cu un oftatăţ ă ă ă

63



prelung, de parc tocmai aflase ceva important.ă Chandraskatta considera problema cât se poate de simpl –ă uitând pentru o frac iune de secund cât de profund puteaţ ă ă fi uneori. Totuşi, îşi d dea seama c se întâmplase cevaă ă deosebit de important.

La ce te gândeşti? Ar fi v rsat sânge, chiar şi pe al luiă însuşi, ca s afle r spunsul la întrebare. Oricare ar fi fostă ă acesta, cu un avertisment potrivit, ar fi putut fi folositor. Arfi fost uimit s afle c ceilal i b rba i din jurul mesei erauă ă ţ ă ţ fr mânta i exact de acelaşi gând.ă ţ

— Da’ ştiu c ard o gr mad de petrol, remarc unul dină ă ă ă

ofi erii de avia ie în timp ce deschidea raportul deţ ţ diminea .ţăNava USS Dwight D. Eisenhower naviga pe direc ia 098ţ

grade, uşor spre sud, la dou mii de mile marine de Atolulă Felidu. Avea o vitez de naviga ie de optsprezece noduri,ă ţ urmând s creasc o dat cu începutul opera iunilor deă ă ă ţ lansare. Radarul unui avion de cercetare E-3C Hawkeyeadusese la zi schema tactic a unei nave-amiral cuă

patruzeci de minute în urm şi, într-adev r, se p rea că ă ă ă marina indian consuma cantit i impresionante de petrol,ă ăţ sau ce combustibil o fi folosit la ora aceea, pentrupropulsarea navelor.

Schema din fa a lor ar fi putut fi foarte bine cea a unuiţ escadron de lupt format din portavioane americane. Celeă dou portavioane indiene, Viraat şi Vikrant, se aflau înă

mijlocul unei forma iuni circulare a c rei dispunere fuseseţ ă inventat cu aproape optzeci de ani în urm de ună ă american pe nume Nimitz. Le urmau îndeaproapedistrug toarele de rachete Delhi şi Mysore, de construc ieă ţ indigen , prev zute cu sisteme de rachete sol-aer, despreă ă care se ştia foarte pu in – ceea ce reprezenta întotdeauna oţ grij în plus pentru aviatori. Cel de-al doilea cerc era formată din distrug toare de tip rusesc din clasa Kashin, dotate deă

asemenea cu rachete aer-sol. Totuşi, partea cea mai

64



interesant o reprezentau al i doi factori.ă ţ— Navele de alimentare Rajaba Gan Palan şi Shakti s-au

al turat grupului de lupt dup o scurt sta ionare înă ă ă ă ţ Trivandrum…

— Cât timp au sta ionat în port? întreb Jackson.ţ ă— Mai pu in de dou zeci şi patru de ore, r spunseţ ă ă

comandantul Ed Harrison, şeful forma iunii aviatice. S-auţ întors repede.

— Deci au venit numai pentru o alimentare rapid . Câtă petrol transport ?ă

— Combustibil pentru cazane, în jur de treisprezece miide tone fiecare, şi înc o mie cinci sute de tone deă

combustibil pentru reactoare. Deepak s-a detaşat deforma iunea de lupt şi se îndreapt spre nord-vest,ţ ă ă probabil tot spre Trivandrum, dup ce ieri a efectuat oă opera iune secret .ţ ă

— Deci lucreaz din greu ca s -şi men in rezervoareleă ă ţ ă pline. Interesant. Continu , îi ordon Jackson.ă ă

— B nuim c forma iunea este înso it de patruă ă ţ ţ ă submarine. Cunoaştem pozi ia aproximativ a unuia, iarţ ă

dou le-am pierdut cam în zona aceasta, zise Harrison,ă descriind cu mâna un cerc aproximativ pe schem . Nuă cunoaştem amplasarea submarinului num rul patru. Înă cursul zilei de azi ne vom str dui s-o afl m.ă ă

— Ce submarine avem acolo? i se adres Jacksonă ofi erului aflat la comanda grupului.ţ

— Santa Fe se afl în imediata apropiere, iar Greenvilleă

este între pozi iile noastre şi ale lor. Cheyenne se g seşteţ ă în vecin tatea lor, pentru a le intercepta orice mişcare,ă r spunse contraamiralul Mike Dubro, sorbind din cafeauaă de diminea .ţă

— Ast zi inten ion m s lans m patru nave Echoe F/A-18ă ţ ă ă ă în direc ia est fa de punctul denumit POEMT BAUXITE, deţ ţă unde se vor întoarce spre nord-vest, se vor apropia pân laă treizeci de mile de forma iunea de lupt a indienilor, vorţ ă

z bovi vreo treizeci de minute, iar apoi se vor întoarce laă

65



BAUXITE ca s se alimenteze şi s se refac dup un zboră ă ă ă de patru ore şi patruzeci şi cinci de minute.

Pentru ca cele patru avioane s poat realiza asta eraă ă nevoie de alte opt pentru a le asigura realimentarea întimpul zborului. Câte unul la ducere şi unul la întoarcere.

Lucrul acesta era valabil pentru majoritatea navelorcistern cum era Ike.ă

— Deci vrem s -i facem s cread c suntem înc acolo,ă ă ă ă ă d du Jackson din cap zâmbind, f r vreun comentariuă ă ă asupra uzurii la care erau supuse avioanele în cursul uneiasemenea ac iuni. Tot şiret ai r mas, dup câte v d, Mike.ţ ă ă ă

— Înc nu au nicio informa ie despre noi. Vom avea grijă ţ ă

nici s nu afle ceva, ad ug Dubro.ă ă ă— Ce înc rc tur au „gândacii”? întreb Robby, folosindă ă ă ă porecla consacrat a navelor F/A-18 Hornet, „gândacii deă plastic”.

— Câte patru harpoane fiecare, r spunse Dubro.ăÎn marin proiectilele de manevr erau codificate prină ă

culoarea albastr . Rachetele de r zboi erau în generală ă vopsite în alb. Harpoanele erau proiectile aer-sol. Jackson

nu avea nevoie s se intereseze de rachetele aer-aer, careă f ceau parte din armamentul de baz al Hornetului.ă ă

— Vreau numai s ştiu ce dracu’ au de gând? întrebă ă încet comandantul forma iunii de lupt .ţ ă

Asta ar fi de dorit s ştie cu to ii. Grupul de atac indian –ă ţ îl numeau astfel pentru c exact asta era – se afla pe mareă de opt zile, navigând la sud de coasta statului Sri Lanka.

Aşa-zisa sa misiune consta în sprijinirea trupelor indienedesemnate pentru men inerea p cii în zon prin rezolvareaţ ă ă problemei tigrilor tamili. Adev rul era îns altul: tigrii tamiliă ă îşi aveau cuibul în partea de nord-vest a insulei, în timp ceflota indian se g sea în sud. Cele dou portavioaneă ă ă indiene se str duiau în permanen s navigheze departeă ţă ă de rutele navelor comerciale, în afara câmpului devizibilitate al observatorilor de pe uscat, dar în raza de

ac iune a radiolocatoarelor aeropurtate. Nu era o sarcinţ ă

66



dificil saltea departe de marina sri-lankez . Cea mai mareă ă nav de care dispunea ara aceasta ar fi fost potrivit în celă ţ mai bun caz ca iaht pentru un cet ean proasp t îmbog it,ăţ ă ăţ dar nimic mai mult. Pe scurt, marina indian desf şura oă ă opera iune clandestin , departe de locul în care ar fi trebuitţ ă

s se afle. Prezen a navelor-cistern însemna că ţ ă ă inten ionau s sta ioneze mai mult acolo, dar şi c armataţ ă ţ ă indian câştiga timp considerabil efectuând manevre peă mare. În realitate, marina indian proceda exact ca marinaă Statelor Unite timp de mai multe genera ii. Cu deosebireaţ c Statele Unite nu avuseser vreo ambi ie legat de Sriă ă ţ ă Lanka.

— Exerseaz în fiecare zi? se interes Robby.ă ă— Sunt foarte disciplina i, domnule, confirm Harrison.ţ ă Nu ar fi de mirare ca dou Harrieruri s se alinieze amical înă ă forma ie cu Horneturile noastre.ţ

— Nu-mi place, observ Dubro. Povesteşte-i despreă s pt mâna trecut .ă ă ă

— A fost amuzant de privit.Harrison c ut în înregistr rile de pe calculator, derulândă ă ă

informa iile cu vitez mare.ţ ă— Cam acesta este momentul de încercare a exerci iului,ţ

domnule J.Robby observ cum o escadril de distrug toare seă ă ă

desprinde de forma iunea principal şi se îndreapt spreţ ă ă sud-vest, întâmpl tor chiar în direc ia unde se afla înă ţ momentul respectiv grupul de pe Lincoln, stârnind interesul

grupului opera ional. La un semn, distrug toarele indieneţ ă începur s se mişte dezordonat, dup care se îndreptar înă ă ă ă mare vitez spre nord. Apoi semnalele radio şi radar aleă indienilor disp rur şi toate echipajele se întoarser repedeă ă ă spre est.

— Comandantul de la radioloca ie îşi cunoaşte meseria.ţ Grupul de portavioane se aştepta desigur s se îndrepteă spre est şi s treac pe sub frontul sta ionar. Dup cumă ă ţ ă

vede i, avioanele lor au luat-o în direc ia aceea.ţ ţ67



unde era uscatul şi unde se g seau navele. Marina indiană ă naviga în aşa fel încât s se interpun între insul şi oricineă ă ă ar fi avut inten ia de a se apropia de ea dinspre sud. Cumţ ar fi fost marina SUA, de exemplu. Efectuase chiar unexerci iu de atac asupra unei asemenea for e. În acest scopţ ţ

era preg tit s r mân pe mare oricât timp ar fi fostă ă ă ă ă necesar. Dac era cu adev rat un exerci iu, era unul foarteă ă ţ scump. Dar dac nu era? Nu prea î i puteai da seama.ă ţ

— Unde sunt amfibiile?— Destul de departe, r spunse Dubro. În afar de asta,ă ă

nu ştiu nimic. Nu am mijloacele necesare s aflu şi nuă dispun de informa ii despre ei. Au în total şaisprezeceţ

portavioane, dintre care dou sprezece cred c pot forma ună ă grup. Îmi imaginez c pot deplasa cu ele o brigad cuă ă armament de r zboi, preg tit s acosteze undeva pe plaj .ă ă ă ă ă Pe coasta de nord a insulei sunt câteva locuri prielnice. Deaici nu putem ajunge la ei, cel pu in nu foarte uşor. Amţ nevoie de mai multe nave, Robby.

— N-am de unde s - i mai dau, Mike.ă ţ— Dou submarine. Nu sunt exagerat, vezi şi tu.ăCele dou submarine puteau asigura supraveghereaă

Golfului Mannar, zona cea mai susceptibil de a fi invadat .ă ă— Am nevoie de mai multe informa ii, Rob. Î i dai seamaţ ţ

de ce.— Mda, aprob Jackson. Voi face tot posibilul. Când pleci?ă— Peste dou ore.ăUrma s se îmbarce pe un distrug tor de submarine S-3ă ă

Viking. „Hoover”, cum mai era cunoscut, avea un tir bun.sta era un lucru important. Va zbura spre Singapore c sĂ ă ă lase impresia c grupul de asalt al lui Dubro se afla laă sud-est de Sri Lanka, nu la sud-vest. Jackson se gândi că trebuia s zboare dou zeci şi patru de mii de mile pentruă ă ceea ce ar fi însemnat o jum tate de or de verificareă ă pentru un pilot experimentat de portavion. Jackson îşi împinse scaunul mai în spate pe podeaua acoperit cuă

gresie, în timp ce Harrison reducea scara imaginii de pe

69



ecran. Acum se vedea nava Abraham Lincoln, deplasându-se la nord-est de Diego Garcia, înt rind for ele aerieneă ţ comandate de Dubro. Viteza de ac iune necesar pentru a-iţ ă domina pe indieni – chiar şi iluzoriu – solicita extraordinarde mult echipajul şi avioanele. Suprafa a oceanelor lumiiţ

era prea întins pentru a putea fi acoperit de optă ă portavioane în func iune, dar nimeni de la Washington nuţ în elegea asta. Enterprise şi Stennis se preg teau s leţ ă ă înlocuiasc peste câteva luni pe Ike şi Abe, iar asta însemnaă c prezen a americanilor în zon va fi precar câtva timp.ă ţ ă ă Îşi vor da şi indienii seama de asta. Nu aveai cum să ascunzi data întoarcerii grupurilor de lupt fa de familiileă ţă

acestora. Vestea se va r spândi şi vor afla şi indienii. Ce voră face atunci?— Bun , Clarice.ă

Murray se ridic pentru a-şi întâmpina oaspetele la prânz.ă Se gândea la ea ca la o doctori Ruth numai a lui. Scund ,ţă ă un pic supraponderal , doctori a Golden era o femeieă ţ trecut de cincizeci de ani, cu ochi albaştri, sclipitori, şi oă

fa care î i l sa întotdeauna impresia c era pe punctul deţă ţ ă ă a spune poanta unui banc bun. Rela ia lor fuseseţ consolidat de asem n rile dintre ei. Amândoi erau foarteă ă ă inteligen i, buni profesionalişti, dar cu o aparenţ ţă intelectual înşel toare. Plini de via , sufletul oric reiă ă ţă ă petreceri la care luau parte, ascundeau sub zâmbete şichicote min i ascu ite care înregistrau totul, f r a pierdeţ ţ ă ă

prea multe am nunte. Murray era de p rere c Golden ar fiă ă ă fost o poli ist excep ional , iar Golden îl aprecia pe Murrayţ ă ţ ă cam în aceiaşi termeni profesionali.

— C rui fapt îi datorez aceast onoare, doamn ? întrebă ă ă ă Dan pe obişnuitul s u ton curtenitor.ă

Osp tarul le prezent lista de bucate şi femeia aşteptă ă ă amabil s se îndep rteze. Pentru Murray, acesta era ună ă ă prim indiciu şi, deşi fa a îi r mase zâmbitoare, privirea i seţ ă

fix mai p trunz toare asupra invita iei sale.ă ă ă ţ70



— Am nevoie de un sfat, domnule Murray, începu Golden,iar acesta fu cel de-al doilea indiciu. Sub jurisdic ia cui seţ afl un delict comis pe o proprietate federal ?ă ă

— A Biroului, desigur, r spunse Dan, l sându-se pe spateă ă şi pip indu-şi pistolul.ă

Datoria lui Murray era aceea de a ap ra legea, iar arma,ă aflat la locul obişnuit, era ca un talisman care îi aminteaă c , oricât de pompos suna titlul înscris pe uşa biroului s u,ă ă îşi începuse cariera investigând jafuri la b nci în brigadaă mobil din Philadelphia, pe când insigna şi arma pe care leă purta demonstrau c era înc membru al celei mai buneă ă structuri de poli ie din ara sa.ţ ţ

— Chiar dac s-a întâmplat pe Capitol Hill? se interesă ă Clarice.— Chiar şi acolo, repet Murray.ă T cerea care urm îl uimi. Golden nu prea era taciturn .ă ă ă

Ştiai întotdeauna ce gândea – adic , se corect Murray,ă ă ştiai ceea ce voia ea s ştii. Îşi f cea micile ei jocuri,ă ă asemenea lui.

— Povesteşte-mi, doamn doctor Golden.ă— Viol.Murray d du din cap şi puse lista de bucate jos.ă— În regul , în primul rând vorbeşte-mi despre pacientaă

ta.— O femeie de treizeci şi cinci de ani, nec s torit . Mi-aă ă ă

fost trimis de ginecologul ei, un vechi prieten. A venit laă mine cu o depresiune nervoas . Am avut trei şedin e cu ea.ă ţ

Numai trei, îşi zise Murray. Clarice era o vr jitoare înă privin a asta, extrem de perspicace. Isuse, ce anchetator arţ fi putut deveni, cu zâmbetul ei blând şi vocea aceeamatern .ă

— Când s-a întâmplat?Deocamdat , numele nu avea importan . Murray voia să ţă ă

înceap cu faptele în sine.ă— Acum trei ani.

Agentul FBI – înc prefera titlului oficial actual deă

71



director- adjunct pe cel de „agent special” – se încrunt .ă— A trebuit mult timp, Clarice... B nuiesc c nu există ă ă

probe?— Nu, doar cuvântul ei împotriva cuvântului lui. Îns ară

mai fi ceva.

Golden c ut în poşet şi scoase fotocopiile m rite aleă ă ă ă scrisorii lui Beringer. Murray parcurse încet paginile, în timpce Golden îi scruta tr s turile în aşteptarea reac iei.ă ă ţ

— Dumnezeule! exclam Dan, inspirând adânc, în timpă ce osp tarul, care trecea la o dep rtare de vreo dou zeciă ă ă de paşi, îşi spuse c erau probabil un reporter şi sursa luiă de informa ii, cum se vedeau adeseori la Washington.ţ

— Unde este originalul?— În cabinetul meu. Am umblat cu foarte mare grij cuă el.

Asta îl f cu pe Murray s zâmbeasc . Coalaă ă ă monogramat era un prim ajutor. În plus, hârtia p straă ă foarte bine amprentele, mai ales atunci când era inut într-ţ ăun loc r coros şi uscat, cum se întâmpla cu scrisorile deă acest tip. Respectiva func ionar a Senatului fuseseţ ă

verificat şi amprentele ei figurau probabil în eviden e,ă ţ ceea ce f cea posibil identificarea cert a autoareiă ă ă probabile a documentului. În scrisoare se precizau locul,momentul şi evenimentele, precum şi dorin a ei de a muri.ţ Oricât de trist ar fi fost, documentul era o declara ie l satţ ă ă cu limb de moarte, deci admisibil ca prob într-un cază ă ă penal judecat de un tribunal federal. Ca întotdeauna,

avocatul ap r rii se va opune, îns va fi respins –ă ă ă întotdeauna se întâmpla astfel – iar jura ii vor sorbi fiecareţ cuvânt, ascultând cu urechile ciulite vocea ce venea dedincolo de mormânt. Cu deosebirea c în acest caz nu voră exista jura i, cel pu in la prima audiere.ţ ţ

Murray avea o repulsie special fa de tot ceea ce ineaă ţă ţ de viol. Ca b rbat şi poli ist, sim ea o sil deosebit fa deă ţ ţ ă ă ţă aceast categorie de delincven i. Faptul c cineva puteaă ţ ă

comite un act atât de josnic şi de s lbatic era o pat peă ă

72



propria lui b rb ie. Din punct de vedere profesional,ă ăţ tulbur tor era faptul c adeseori cazurile de viol se limitauă ă la confruntarea declara iilor celor dou p r i. Ca oriceţ ă ă ţ poli ist anchetator, Murray era foarte sceptic în ceea ceţ priveşte m rturiile martorilor oculari. Oamenii nu erau buniă

observatori – sta era adev rul – iar victimele, zguduite deă ă experien a tr it , nu erau martori conving tori, mai ales cţ ă ă ă ă depozi iile lor erau ulterior atacate de avocatul ap r rii. Peţ ă ă de alt parte, dovezile materiale erau ceva palpabil, cevaă ce nu putea fi contestat. Murray era adeptul acestui gen dem rturii.ă

— Este suficient ca s începi o investiga ie penal ?ă ţ ă

Murray ridic privirea şi vorbi încet:ă— Da, doamn .ă— Dar pozi ia în care este…ţ— Asta-i treaba mea obişnuit . Ei bine, sunt un fel deă

versiune de strad a adjunctului lui Bill Shaw. Nu-l cunoştiă pe Bill Shaw, nu-i aşa?

— Doar dup renume.ă— Cât se poate de meritat, o asigur Murray. Am fostă

colegi de clas la Quantico şi ne-am început cariera înă acelaşi fel, f când acelaşi lucru, în acelaşi loc. Un delictă este un delict, iar noi suntem poli işti. Şi cu asta am spusţ totul, Clarice.

Dar, chiar în timp ce enun a crezul agen iei pentru careţ ţ lucra, îşi repeta în gând neîncetat Dumnezeule mare! Cazulacesta avea o dimensiune politic uriaş . Preşedintele nuă ă

avea nevoie de necazuri. De fapt, cine avea? BarbaraLinders şi Lisa Beringer fuseser violate de un om care ar fiă trebuit s fie de încredere. Esen a problemei era simpl : cuă ţ ă treizeci de ani în urm , Daniel E. Murray absolviseă Academia FBI de la Quantico, Virginia, ridicase mânadreapt spre cer şi depusese un jur mânt în fa a luiă ă ţ Dumnezeu. Existau zone obscure. Întotdeauna vor exista.Un agent bun era obligat s -şi foloseasc judecata, s -şiă ă ă

dea seama care legi erau flexibile şi care nu. În cazul

73



acesta îns , legea nu putea fi desconsiderat . Bill Shawă ă avea aceeaşi concep ie. Binecuvântat de soart s ocupeţ ă ă un post atât de apolitic cât putea fi un serviciu laWashington D.C., Shaw îşi cl dise o reputa ie bazat peă ţ ă integritate şi era prea b trân ca s se schimbe. Ună ă

asemenea caz trebuia deschis din biroul s u de la etajulă şapte.

— Sunt nevoit s te întreb: toate acestea sunt reale?ă— Specialistul din mine e de p rere c pacienta meaă ă

spune adev rul adev rat.ă ă— E dispus s depun m rturie?ă ă ă ă— Da.

— Ce p rere ai despre scrisoare?ă— Din punctul de vedere al psihologului, şi ea esteveritabil .ă

Murray ştia asta din proprie experien , dar mai întâi el,ţă apoi ceilal i agen i şi în cele din urm jura ii trebuiau sţ ţ ă ţ ă aud asta din gura unui specialist.ă

— Ce facem acum? întreb psihologul.ăMurray se ridic , spre dezam girea osp tarului surprins.ă ă ă— Acum ne urc m în maşin şi mergem la sediu ca s neă ă ă

întâlnim cu Bill. Punem agen ii s întocmeasc un dosar. Billţ ă ă şi cu mine, împreun cu ceilal i, d m o fug pân laă ţ ă ă ă Departament şi st m de vorb cu Procurorul General. După ă ă asta, n-aş putea s - i spun exact. N-am mai avut ună ţ asemenea caz de prin anii şaptezeci şi nu mai ştiu care-iprocedura. Audierea pacientei tale. Interogatorii lungi,

chinuitoare. Vom sta de vorb cu familia domnişoareiă Beringer, cu prietenii ei, vom c uta scrisori, jurnale intime.ă Dar asta ine de partea tehnic . Partea politic va fiţ ă ă delicat .ă

Dan ştia c , din ace motiv, el va fi acela care se va ocupaă de caz. Amintindu-şi de sec iunea din Constitu ie care vaţ ţ reglementa întreaga procedur , îşi mai în buşi o înjur tur .ă ă ă ă Doctori a Golden sesiz ezitarea din privirile lui şi, lucru rarţ ă

pentru ea, o interpret greşit.ă74



— Pacienta mea vrea…Murray clipi. Şi ce dac ? se întreb în sinea lui. R mâneă ă ă

totuşi un delict.— Ştiu, Clarice. Vrea dreptate. Ca şi Lisa Beringer. Ştii

ceva? Asta vrea şi guvernul Statelor Unite ale Americii.

Nu sem na cu un programator de calculatoare. Nu aveaă deloc o inut neglijent . Purta un costum cu dungi fine, iarţ ă ă în mân avea o serviet . Ar fi putut pretinde c era un modă ă ă de a se deghiza de dragul clientelei şi al atmosfereiprofesionale din zon , dar adev rul era c îi pl cea pur şiă ă ă ă simplu s fie îngrijit.ă

Procedeul era cât se poate de simplu. Clientul foloseacalculatoare Stratus, maşini compacte, puternice, cu uncircuit simplu, preferate de multe servicii care lucrau pebaz de buletine concise, datorit pre ului rezonabil şiă ă ţ preciziei electronice. În înc pere erau trei maşini de tipulă acesta. „Alpha” şi „Beta”, etichetate astfel cu litere albe,scrise pe panouri albastre, erau calculatoarele principale,preluând datele cele mai importante din zile alternative. Cel

de-al treilea calculator, „Zulu”, era piesa de rezerv pentruă cazuri urgente, astfel încât, atunci când func iona, ştiaiţ sigur c o echip de interven ie se afla deja acolo sau urmaă ă ţ s vin . Un alt calculator, absolut identic, cu excep iaă ă ţ num rului de operatori, se afla pe cel lalt mal al lui Eastă ă River, dar avea un alt amplasament fizic, alt surs deă ă alimentare, alte linii telefonice şi alte leg turi prin satelit.ă

Fiecare cl dire era o construc ie înalt , rezistent laă ţ ă ă incendii, cu sisteme automate de stropire în jurul centruluide calcul, iar în interior prev zut cu un sistem DuPont 1301,ă cel mai eficient în stingerea focului în câteva secunde.Fiecare grup de trei calculatoare avea baterii de rezerv ,ă care permiteau func ionarea neîntrerupt timp deţ ă dou sprezece ore. Regulamentele de siguran şi deă ţă protec ie a mediului din New York nu permiteau prezen aţ ţ

generatoarelor de urgen în cl diri, fapt foarte sup r torţă ă ă ă

75



pentru inginerii de sistem care erau pl ti i s îşi bat capulă ţ ă ă cu asemenea lucruri. Şi şi-l b teau într-adev r, în ciudaă ă faptului c duplicatele, aceste redundan e minunate,ă ţ denumite în limbaj militar „protec ie de profunzime”,ţ ofereau o alternativ în cazul oric rui pericol imaginabil.ă ă

În sfârşit, aproape al oric ruia.ăPe pupitrul frontal al fiec rui calculator se g sea o intrareă ă

SCSI. Era o inova ie folosit la modelele noi, o recunoaştereţ ă implicit a faptului c PC-urile erau atât de puternice, încâtă ă puteau stoca informa ii importante cu mai mult uşurinţ ă ţă decât vechile aparate cu band .ă

În acest caz, terminalul de înregistrare constituia un

accesoriu permanent al sistemului. La panoul de controlcare deservea calculatoarele Alpha, Beta şi Zulu eraconectat un alt PC din genera ia a treia, iar la acesta unţ mecanism de rulare cu disc mobil, tip Bernoulli. Cunoscut îngeneral sub porecla de „pr jitor”, pentru c discheta eraă ă cam de m rimea unei felii de pâine, maşina avea oă capacitate de stocare de un gigabit, cu mult mai maredecât era necesar pentru acest program.

— OK? întreb inginerul.ăControlorul de sistem mişc mouse-ul şi alese dintreă

op iuni calculatorul Zulu. Operatorul din spatele s uţ ă confirm corectitudinea alegerii. Alpha şi Beta îşiă desf şurau programul obişnuit şi nu puteau fi deranjate.ă

— Eşti pe Zulu, Chuck.— Am în eles, r spunse Chuck cu un surâs.ţ ă

Inginerul în costum dungat strecur cartela înă deschiz tur şi aştept apari ia imaginii pe ecran. Ap s peă ă ă ţ ă ă o tast şi aştept afişarea con inutului cartelei PORTA-1.ă ă ţ

Pe ecran ap rur doar dou cuvinte: INSTALLER şiă ă ă ELECTRA-CLERK-2.4.0. Un program automat antivirusparcurse imediat noile date şi, dup o aşteptare de cinciă secunde, le declar în regul .ă ă

— Se pare c e bine, Chuck, spuse controlorul de sistem.ăŞeful lui încuviin cu o mişcare a capului.ţă

76



vis tor. Ei bine, avioanele erau mai rapide şi nici nu eraiă obligat s te întorci cu zborul urm tor.ă ă

Controlorul de sistem, aşezat în fa a pupitrului deţ comand , conect calculatorul Zulu. La 16:10:00 EST,ă ă maşina de rezerv începu s dubleze opera iunile efectuateă ă ţ

de Alpha, fiind la rândul ei asistat de Beta. Cu o diferen .ă ţă Monitorul care supraveghea transferul informa iilor ar ta cţ ă ă Zulu mergea pu in mai repede. Într-o zi ca asta, Zulu aveaţ de obicei tendin a de a merge mai încet, dar acum avea oţ asemenea vitez , încât la fiecare minut maşina f cea oă ă pauz de câteva secunde.ă

— Fumeg , Chuck, observ controlorul de sistem.ă ă

Searls îşi goli sticla de ap , o arunc în cel mai apropiată ă coş de gunoi şi se apropie.— Da, am t iat vreo zece mii de linii. Nu era de vină ă

computerul, ci programul. Ne-a luat ceva timp pân amă descoperit cauza, dar cred c acum am în eles.ă ţ

— Care-i deosebirea? întreb şeful controlorului deă sistem, care avea ceva cunoştin e de programare.ţ

— Am schimbat sistemul ierarhic, felul în care preia

informa iile de la un panou la altul. Mai trebuie s insistţ ă pu in la sincronizare, înregistrarea nu este la fel de rapidţ ă ca transmiterea. Cred c într-o lun sau dou îi dau deă ă ă cap t dac mai tai pu in din fa .ă ă ţ ţă

Controlorul de sistem ap s pe comand pentru primulă ă ă test de reper. R spunsul veni imediat.ă

— Cu şase la sut mai repede decât 2.3.1. Nu-i r u.ă ă

— Avem nevoie de cele şase procente, zise controlorul-şef, subîn elegând c ar fi avut nevoie de mai mult.ţ ăConcuren a era uneori crâncen şi, ca toat lumea înţ ă ă

Depositary Trust Company, şi el tr ia cu teama de a nuă r mâne în urm .ă ă

— Trimite-mi câteva date la sfârşitul s pt mânii şi poateă ă c î i dau nişte am nunte în plus, promise Searls.ă ţ ă

— Ai f cut o treab bun , Chuck.ă ă ă— Mul umesc, Bud.ţ

78



— Cine-l mai foloseşte?— Versiunea asta? Nimeni. La CHIPS se foloseşte un

program obişnuit.— Ei bine, eşti omul nostru, remarc operatorul-şef cuă

m rinimie.ăDac s-ar fi gândit mai bine, nu ar fi fost atât de generos.ă

Operatorul-şef participase la proiectarea întregului sistem:toate duplicatele, toate sistemele de siguran , felul în careţă erau scoase benzile în fiecare sear din maşini pentru a fiă duse în nordul statului. Lucrase cu o comisie pentru adetermina toate m surile de siguran necesare afacerii.ă ţă Dar goana dup eficien – şi, în mod pervers, goana după ţă ă

siguran – creaser o vulnerabilitate pe care el nu o puteaţă ă sesiza. Toate computerele foloseau acelaşi program. Aşatrebuia s fie. Folosirea unor programe diferite pentruă fiecare calculator ar fi împiedicat, sau cel pu in ar fiţ îngreunat, comunicarea între sistemele individuale, caatunci când într- un birou se vorbeau limbi diferite; iar astaar fi fost împotriva propriilor interese. De aici rezultase c ,ă în ciuda m surilor de siguran , toate cele şaseă ţă

calculatoare aveau un singur punct comun vulnerabil. Toatefoloseau acelaşi limbaj. Aşa trebuia. Erau cea maiimportant , deşi cea mai pu in cunoscut , verig din lumeaă ţ ă ă afacerilor comerciale din America.

DTC nu ignora pericolele poten iale. ELECTRA-CLERK ţ 2.4.0. nu urma s fie transferat pe calculatoarele Alpha şiă Beta decât dup ce va fi fost rulat timp de o s pt mân peă ă ă ă

Zulu, iar dup aceasta urma s mai treac o s pt mână ă ă ă ă ă pân ce va fi trecut pe calculatoarele suplimentareă „Charlie”, „Delta” şi „Tango”. Era o modalitate de a seasigura c programul 2.4.0. era eficient, dar şi c meritaă ă efortul, cum spuneau inginerii de calculatoare. Curând,lumea avea s se familiarizeze cu noul program şi s seă ă minuneze de viteza sa sporit . Toate maşinile Stratus voră vorbi acelaşi limbaj de programare, iar informa iileţ

comerciale vor circula de colo-colo, într-o conversa ieţ

79



format din cifre de zero şi unu, ca nişte amici aduna i înă ţ jurul mesei, care trateaz afaceri.ă

Curând, toate îşi vor spune aceeaşi glum . Unii o voră considera reuşit , dar nu şi cei de la DTC.ă

80



3. Societatea

— Deci ne-am în eles? întreb preşedintele Comisieiţ ă Federale pentru Rezerve.

Cei din jurul mesei d dur din cap. Nu era o decizie preaă ă grea. Pentru a doua oar în ultimele trei luni, preşedinteleă Durling d duse de în eles, prin intermediul Secretaruluiă ţ Trezoreriei, c nu ar avea nimic de obiectat la o creştere cuă o jum tate de procent a ratei reducerilor. Aceasta eraă dobânda pe care Rezervele Federale o aplicau b ncilor careă împrumutau bani – de unde altundeva ar fi putut împrumuta asemenea sume de bani, dac nu din fondurileă federale? Desigur, orice creştere a acestei rate se repercuta

imediat asupra consumatorilor.Pentru b rba ii şi femeile aduna i în jurul mesei lustruiteă ţ ţ de stejar, era o echilibristic permanent . Ei erau aceiaă ă care controlau întreaga cantitate de bani din economiaamerican . Ca şi cum ar fi ac ionat o van care închideaă ţ ă sau deschidea ecluza unui bazin de iriga ii, puteau reglaţ cantitatea monetar disponibil , str duindu-se întotdeaunaă ă ă s nu dea nici prea mult, nici prea pu in.ă ţ

Desigur, problema era mult mai complex . Banii nuă aveau o existen fizic . Monet ria SUA, situat la o milţă ă ă ă ă dep rtare, n-ar fi avut nici hârtie, nici cerneal suficientă ă ă pentru a tip ri atâtea bancnote de un dolar câte ar fi fostă necesare pentru tot ceea ce expedia în fiecare zi BiroulFederal. „Bani” era în special o vocabul din limbajulă electronicii, un mijloc de a exprima mesaje: înştiin mţă

Prima Banc Na ional din Podunk c i s-a acordat oă ţ ă ă

81



suplimentare de trei milioane de dolari pentru a efectua împrumuturile solicitate de firmele Joe’s Hardware sau Gasand Go, proprietatea lui Jeff Brown, ori noilor proprietari decase, sub form de credite, rambursabile într-un interval deă dou zeci de ani. Pu ini dintre aceşti oameni primeau înă ţ

mân bani lichizi. C r ile de credit descurajau ho ii sauă ă ţ ţ func ionarii necinsti i şi, mai presus de toate, d deau maiţ ţ ă pu in de furc angaja ilor care trebuiau s numere, sţ ă ţ ă ă renumere şi s se deplaseze la filiala local a b ncii. Prină ă ă urmare, ceea ce ap rea prin magia calculatorului ca mesajă teleimprimat sau poştal era expediat sub forma unui extrasscris, care ulterior trebuia rambursat printr-o alt expresieă

teoretic , de obicei printr-un cec completat pe un petic deă hârtie special , adeseori purtând efigia unui vultur sau aă unei nave plutind pe un lac inexistent, asta pentru că b ncile se aflau în permanent concuren pentru clien i,ă ă ţă ţ iar oamenilor le pl cea aşa ceva.ă

Puterea de care dispuneau persoanele din această înc pere era atât de uluitoare, încât pân şi ei înşişi seă ă gândeau rareori la ea. Printr-o simpl decizie, oamenii dină

jurul mesei tocmai scumpiser totul în America; orice credită autoreglabil pentru case, orice împrumut pentru maşini,orice credit cu reînnoire urma s se scumpeasc progresivă ă de la o lun la alta. Ca urmare a acestei decizii, fiecareă firm sau familie din America va avea mai pu ini baniă ţ disponibili pentru beneficiile salaria ilor sau pentru juc riileţ ă de Cr ciun. Ceea ce ap ruse ca un simplu comunicat deă ă

pres avea s afecteze buzunarul fiec rui american.ă ă ă Bunurile de consum se vor scumpi, începând cuminicomputerele şi terminând cu guma de mestecat,reducând astfel şi mai mult puterea real de cump rare aă ă oamenilor.

Biroul Federal considera acesta un lucru bun. To iţ indicatorii statistici ar tau c economia avea un ritm preaă ă intens. Exista un real pericol de creştere a infla iei. De fapt,ţ

infla ia exista permanent, pân la un anumit grad, iarţ ă

82



creşterea dobânzii era menit s o limiteze la un nivelă ă acceptabil. Pre urile vor continua s creasc , iar sporireaţ ă ă ratei reducerilor le va umfla şi mai mult.

Era un exemplu de combatere a focului prin foc.Ridicarea dobânzilor însemna c oamenii vor împrumutaă

mai pu in, ceea ce va reduce volumul de bani afla i înţ ţ circula ie, de unde va decurge sl birea presiunii deţ ă cump rare care, la rândul ei, va stabiliza mai mult sau maiă pu in pre urile, prevenind producerea unui fenomen multţ ţ mai nociv decât o explozie monetar a dobânzilor.ă

Asemenea undelor care se propag în jurul unei pietreă aruncate în ap , vor urma şi alte efecte. Dobânda bonuriloră

de tezaur va creşte. Acestea erau instrumentele de creditale guvernului însuşi. Oamenii – de fapt, în majoritateinstitu ii, b nci, fonduri de pensii ori firme de investi ii careţ ă ţ trebuiau s stocheze într-un fel banii clien ilor lor, înă ţ aşteptarea unui prilej favorabil la burs – vor trimite prină mijloace electronice bani guvernului pe un termen între treiluni şi treizeci de ani, pentru folosirea c rora guvernul vaă pl ti la rândul s u dobând (în mare parte recuperat prină ă ă ă

impozite, desigur). Creşterea marginal a ratei fonduriloră federale va duce la creşterea dobânzii pl tite de guvern –ă stabilit în cadrul unei licita ii. În acest fel, volumulă ţ deficitului federal urma s creasc la rândul s u, for ândă ă ă ţ guvernul s absoarb o mai mare parte a banilor dină ă interior, reducând volumul fondurilor destinate împrumuturilor personale sau de afaceri şi m rind din nouă

dobânzile c tre public prin instrumente ale pie ei, ghidateă ţ de Biroul Federal însuşi.În sfârşit, simplul fapt c ratele dobânzilor la banc şi aleă ă

bonurilor de tezaur vor creşte îi va descuraja pe investitoriiinteresa i de bursa de valori, pentru c rambursareaţ ă garantat de guvern este mai „sigur ” decât ceaă ă speculativ , anticipat de o companie ale c rei produseă ă ă şi/sau servicii trebuie s fac fa concuren ei de pe pia .ă ă ţă ţ ţă

Investitorii particulari şi managerii de pe Wall Street care

83



controlau indicatorii economici primiser cu resemnareă vestea serii (scumpirea pre urilor federale era de obiceiţ programat dup închiderea pie elor) şi luaser m surileă ă ţ ă ă necesare pentru reducerea sau vinderea anumitor bunuri.Aceasta urma s duc la reducerea valorilor a numeroaseă ă

stocuri şi, implicit, la sc derea indicelui Dow Jones. Acestaă reprezenta suma valorilor curente a treizeci de stocuriimportante, începând cu Allied Signal şi terminând cuWoolworth. Era un indicator a c rei utilitate prezent eraă ă aceea de a oferi un subiect mass-mediei, care îi raportapublicului, în mare parte ignorant în ceea ce priveştesemnifica ia sa real . Pr buşirea indicelui Dow Jones îi vaţ ă ă

nelinişti pe unii şi îi va determina s vând sau s refuzeă ă ă oferte, în timp ce al ii vor descoperi m rfuri la un preţ ă ţ nesperat de mic. Intuind c valoarea real a acestor bunuriă ă era mult peste cea de pe pia , ei vor începe s cumpere înţă ă cantit i moderate, favorizând din nou creşterea indiceluiăţ Dow şi a altor indici de pia , pân la atingerea unuiţă ă echilibru şi redobândirea încrederii. Toate aceste schimb riă cu implica ii multiple erau impuse vie ii fiec rui individ de oţ ţ ă

mân de oameni, aduna i într-o camer de consiliuă ţ ă elegant din Washington, D.C., al c ror nume era cunoscută ă de pu ini investitori, nemaivorbind de marele public.ţ

Lucrul extraordinar era c toat lumea accepta f ră ă ă ă re ineri întregul proces, ca şi cum ar fi fost vorba de legileţ fizicii, în ciuda faptului c în realitate el avea cam tot atâtaă consisten cât un curcubeu. Banii nu aveau o existenţă ţă

fizic . Chiar şi banii „adev ra i” nu erau altceva decâtă ă ţ buc i de hârtie special , imprimate pe o parte cu cernealăţ ă ă neagr , iar pe cealalt cu cerneal verde. În spatele baniloră ă ă nu se afla aurul sau vreo valoare, ci mai degrabă convingerea unanim c banii aveau valoare pentru c aşaă ă ă trebuia s fie. Aşa se face c sistemul monetar al Stateloră ă Unite şi al oric rei alte ri din lume nu era altceva decât ună ţă uriaş exerci iu de psihologie, o n scocire a min ii, iar de aiciţ ă ţ

rezulta c aceeaşi caracteristic o avea oricare alt aspect ală ă

84



economiei americane. Dac banii nu erau altceva decât oă chestiune de credin colectiv , atunci aşa erau şi celelalte.ţă ă Ceea ce f cuse Comisia Federal pentru Rezerve în dup -ă ă ăamiaza aceea fusese un exerci iu ponderat de zdruncinareţ a acestei credin e, care îi va permite apoi s seţ ă

restabileasc de bun voie prin min ile celor care o nutreau.ă ă ţ Printre cei care aveau aceast convingere se num rau şiă ă guvernatorii Comisiei Federale, pentru c îi în elegeau cuă ţ adev rat mecanismul – sau, cel pu in, aşa îşi închipuiau. Înă ţ particular puteau glumi, spunând c nimeni nu în elegeaă ţ mecanismul, aşa cum nimeni nu putea explica naturadivinit ii, dar, asemenea teologilor preocupa i încontinuuăţ ţ

de determinarea şi comunicarea naturii dumnezeieşti,sarcina lor era de a men ine lucrurile în mişcare, de a da unţ suport real şi tangibil credin ei, f r a realiza vreodat c ,ţ ă ă ă ă de fapt, nu exista nicio baz real , nici m car câtă ă ă consisten a bancnotelor pe care le purtau la ei atunci cândţ folosirea c r ilor de credit nu le era la îndemân .ă ţ ă

Oamenii credeau în ei în felul distant în care credeau înpreo i, în capacitatea lor de a men ine structura pe care seţ ţ

bazase întotdeauna credin a lumeasc , proclamândţ ă realitatea a ceva ce nu putea fi v zut, a unui edificiu aleă c rui manifest ri fizice se reg seau doar în cl dirile deă ă ă ă piatr şi în privirile serioase ale celor care lucrau în ele. Înă sinea lor, îşi repetau c totul mergea bine. Şi nu aveauă dreptate?

În multe privin e, Wall Street era singurul loc din Americaţ unde cet enii japonezi, în special cei din Tokio, se sim eauăţ ţ în largul lor. Cl dirile erau atât de înalte, încât nu puteaiă vedea niciun petic de cer, iar str zile atât de aglomerate,ă încât un vizitator extraterestru şi-ar fi închipuit c taxiurileă galbene şi limuzinele negre erau cea mai important formă ă de via de pe p mânt. Oamenii se mişcau de-a lungulţă ă trotuarelor aglomerate şi murdare ca o mas anonim şiă ă

frem tând , cu privirea a intit înainte, atât pentru a daă ă ţ ă

85



impresia de hot râre, cât şi pentru a evita orice contactă vizual cu ceilal i, poten iali concuren i sau, mai degrab ,ţ ţ ţ ă piedici. Întregul New York împrumutase comportamentulacestui loc – brusc, rapid, impersonal, în aparen dur, darţă nu şi în profunzime. Locuitorii îşi spuseser c locul lor eraă ă

în vârtejul ac iunii, astfel încât erau atât de preocupa i deţ ţ propriile lor eluri, individuale sau colective, încât nu-iţ priveau cu ochi buni pe cei care nutreau aceleaşisentimente. În acest sens, era o lume perfect . Toată ă lumea gândea la fel. Nim nui nu-i p sa de cel lalt. Celă ă ă pu in în aparen . În realitate, oamenii care lucrau aiciţ ţă aveau so ii şi copii, interese şi hobby-uri, dorin e şi vise, caţ ţ

orice alt om, dar, între orele opt diminea a şi şase seara,ţ totul se subordona regulilor de serviciu. „Serviciu” însemna,bineîn eles, banii, o clas de produse care nu avea nimicţ ă de-a face cu locul sau loialitatea. Aşa se face c , peă Columbus Lane 6, noul sediu al Grupului Columbus, aveatotuşi loc o schimbare.

Înc perea î i t ia r suflarea sub toate aspectele. Pere iiă ţ ă ă ţ erau din lemn de nuc, nu din placaj, între inut cuţ

devotament de o echip de meşteri bine pl ti i. Doi dintreă ă ţ pere i erau forma i din panouri de sticl şlefuit , de laţ ţ ă ă podeaua acoperit de covoare pân la tavanul din panouriă ă din Celotex, şi ofereau o privelişte ampl a portului Newă York şi mai departe. Covoarele erau atât de groase, încât iţ se afundau picioarele, creând un şoc static sup r tor, peă ă care oamenii înv aser îns s -l tolereze. Masa de consiliuăţ ă ă ă

din granit roşu avea o lungime de doisprezece metri, iarscaunele care o înconjurau erau evaluate la aproape două mii de dolari bucata.

Grupul Columbus, fondat cu numai unsprezece ani înurm , evoluase de la stadiul de simpl apari ie la cel deă ă ţ enfant terrible, iar apoi de luceaf r str lucitor, ajungândă ă printre cele mai bune firme din domeniu, iar în prezent lastatutul de temelie a comunit ii fondurilor de ajutorăţ

reciproc. Întemeiat de George Winston, compania controlaă

86



o armat întreag de echipe de gestionare a fondurilor.ă ă Primele trei echipe purtau numele potrivite de Nina, Pinta şiSanta Maria, pentru c , atunci când Winston fondaseă compania, la vârsta de dou zeci şi nou de ani, fuseseă ă captivat de romanul lui Samuel Eliot Morrison. Descoperirea

Lumii Noi de c tre europeni şi, entuziasmat de curajul,ă perspicacitatea şi încrederea suprem în propriile for e aleă ţ navigatorilor prin ului Henric, hot râse s le urmezeţ ă ă exemplul. Dup ce ajunsese la o avere confortabil , veniseă ă timpul s se retrag , s se bucure de natur , s se-mbarceă ă ă ă ă pe iahtul lui lung de treizeci de metri şi s porneasc înă ă croaziere prelungite. De fapt, planul lui era de a petrece

urm toarele câteva luni înv ând s navigheze cu Cristobolă ăţ ă ca un expert, aşa cum f cea totul în via , iar apoi să ţă ă repete c l toriile în fiecare var , pân ce va epuiza toateă ă ă ă exemplele demne de a fi urmate. Dup aceea, poate c vaă ă scrie propria lui carte despre cele tr ite.ă

Era un b rbat de talie mijlocie, îns personalitatea saă ă puternic îl f cea s par mai înalt. Un fanatic al condi ieiă ă ă ă ţ fizice ireproşabile – pe Wall Street stresul era ucigaşul

num rul unu – Winston radia de s n tate şi de mul umireă ă ă ţ de sine. Intr în camera de consiliu deja plin , cu aerul unuiă ă candidat la preşedin ie dup încheierea cu succes aţ ă campaniei electorale, cu un pas iute şi hot rât, cu zâmbetulă curtenitor şi deschis. Satisf cut fiindc îşi vedea carieraă ă încununat în aceast zi, înclin capul în fa a oaspetelui s uă ă ă ţ ă de onoare.

— Yamata-san, îmi pare bine s v rev d, rosti Georgeă ă ă Winston, întinzându-i mâna. A i f cut un drum lung pânţ ă ă aici.

— Puteam face altceva, când este vorba de uneveniment de o asemenea importan ? replic industriaşulţă ă japonez.

Winston îl conduse pe b rbatul mai scund la locul lui dină cap tul mesei, apoi se întoarse la al s u. Între ei doiă ă

st teau avoca ii şi directorii de investi ii – ca echipele deă ţ ţ

87



fotbal înainte de începerea meciului, îşi spuse Winston,trecând pe lâng ei, f r a-şi tr da îns gândurile m car cuă ă ă ă ă ă vreun muşchi al fe ei.ţ

La naiba, era singura cale de ieşire, îşi zise Winston. Nuexista alt solu ie. Primii şase ani petrecu i în frunteaă ţ ţ

companiei fuseser cei mai ame itori din via a lui. Începuseă ţ ţ cu mai pu in de dou zeci de clien i, sporindu-le banii şi, înţ ă ţ acelaşi timp, cl dindu-şi propria reputa ie. Îşi aduceaă ţ aminte cum lucra acas , cu gândurile alergându-i maiă repede decât paşii cu care m sura în lung şi-n lat camera înă care nu avea decât un calculator şi un telefon de serviciu,preocupat de între inerea familiei, bucurându-se îns de totţ ă

sprijinul so iei sale iubitoare care, deşi îns rcinat pentruţ ă ă întâia oar – şi chiar cu gemeni – nu pierdea nicio ocazie s -ă ăl asigure de dragostea şi încrederea sa. Astfel, ghidându-sedup instinct şi folosindu-şi priceperea, urcase trepteleă succesului. La treizeci şi cinci de ani era deja un omrealizat. De inea dou niveluri într-o cl dire cu mai multeţ ă ă etaje din centrul oraşului, propriul s u birou luxos şi oă echip de oameni tineri, care rezolvau toate problemeleă

secundare. Atunci se gândise pentru întâia oar s seă ă retrag .ă

Desigur, simultan cu sporirea banilor clien ilor s i îşiţ ă rotunjise şi el veniturile, pân când averea sa personal seă ă cifra la şase sute cincizeci şi şapte de milioane de dolari.Firea sa conservatoare nu-i îng duia s lase banii în circuită ă şi, în afar de asta, era interesat şi de evolu ia pie ei, astfelă ţ ţ

încât se hot râse s retrag banii, s -i încaseze şi să ă ă ă ă predea ştafeta unui director mai conservator. Această schimbare a situa iei îl umilea pân şi pe el, dar se deciseseţ ă pur şi simplu s nu mai aib nimic de-a face cu afacerile.ă ă Trecerea la „conservatorism” va sl bi mult ritmul şi vaă alunga mul i clien i, dar, aşa cum se întrebase ani de-aţ ţ rândul, ce rost avea? De inea şase case ca nişte palate,ţ câte dou automobile personale la fiecare dintre ele, ună

elicopter, un avion particular închiriat şi iahtul Cristobol,

88



juc ria sa preferat . Avea tot ce visase vreodat şi, chiar cuă ă ă o conducere conservatoare a companiei, averea lui avea să creasc mai rapid decât rata infla iei, pentru c nu era atâtă ţ ă de necump tat încât s cheltuiasc dobânda anual ce-iă ă ă ă revenea. Astfel, îşi împ r ise to i banii în pachete de câteă ţ ţ

cincizeci de milioane de dolari, pe care urma s leă investeasc în afaceri acoperind toate segmentele pie ei,ă ţ prin intermediul unor colegi care, deşi nu se bucuraser deă un succes la fel de mare ca al lui, erau oameni integri şiperspicace, demni de încrederea lui. Preg tea predareaă ştafetei de trei ani, încercând s g seasc un succesoră ă ă demn de a se afla în fruntea Grupului Columbus. Din

nefericire, singurul care se f cuse remarcat era m run elulă ă ţ sta nenorocităDesigur, „proprietate” era un termen nepotrivit.

Adev ra ii proprietari ai Grupului erau investitorii individualiă ţ care îi d duser banii în custodie, iar Winston nu va uitaă ă niciodat încrederea pe care i-o ar taser . Oamenii aceiaă ă ă se bazau pe el şi pe echipa sa, dar în special pe el, pentruc numele s u st tea înscris pe uşa celui mai importantă ă ă

birou. Încrederea atâtor oameni îi ap sase greu pe umeri,ă dar purtase povara cu pricepere şi mândrie. Îns ce-i multă stric . Sosise timpul s se dedice familiei, celor cinci copii şiă ă so iei sale credincioase, care osteniser s tot „în eleag ”ţ ă ă ţ ă de ce t ticul era nevoit s lipseasc atât de mult de acas .ă ă ă ă Nevoile celor mul i. Nevoile celor pu ini. Dar cei pu ini îiţ ţ ţ erau mai apropia i.ţ

Raizo Yamata acceptase s investeasc o mare parte aă ă averii sale personale şi o sum considerabil din fondurileă ă colective ale numeroaselor sale opera iuni industrialeţ pentru a compensa fondurile pe care le retr gea Winston.ă Oricât de mult ar fi dorit Winston s nu popularizezeă lucrurile şi oricât de fireasc ar fi fost hot rârea sa, eraă ă imposibil s evite comentariile. De aceea, era necesar caă succesorul s u s fie dispus s îşi investeasc propriii baniă ă ă ă

pentru a umple golul creat. O asemenea mutare va restabili

89



încrederea zdruncinat a partenerilor. În acelaşi timp, ea vaă consolida cooperarea dintre sistemul financiar japonez şicel american. Sub privirile lui Winston fuseser semnate oă serie de documente pentru transferul fondurilor din b ncileă interna ionale aflate în şase ri ale lumii. Raizo Yamata eraţ ţă

un om cu o mare avere personal .ăÎn fine, se corect Winston, cu multe lichidit i personale.ă ăţ

De când absolvise la Wharton, cunoscuse o mul ime deţ conduc tori inteligen i şi abili, cu to ii foarte vicleni, careă ţ ţ încercaser s -şi ascund caracterul hr p re sub mascaă ă ă ă ă ţ umorului şi a falsei bonomii. Dup un timp înv ai s -i sim iă ăţ ă ţ dup instinct. Era foarte simplu. Poate c Yamata îşiă ă

închipuia c moştenirea sa îl f cea mai greu de „citit”, totă ă aşa cum, f r îndoial , se credea mai deştept decâtă ă ă semenii s i. Poate c era, poate c nu, îşi zise Winston,ă ă ă privind în lungul mesei de consiliu. De ce nu exista pic deentuziasm în omul sta? Japonezii aveau şi ei sentimente.ă Cei cu care f cuse afaceri atunci fuseser destul de afabili,ă ă mul umi i, ca oricare om care d duse lovitura pe Wallţ ţ ă Street. Dup câteva pahare nu se mai deosebeau cu nimică

de americani. A, poate c erau un pic mai rezerva i, maiă ţ timizi, dar r mâneau întotdeauna politicoşi; asta îi pl cea laă ă ei, manierele lor elegante, ceva ce nu le-ar fi stricat nicinew-yorkezilor. Asta era, îşi zise Winston. Yamata erapoliticos, dar polite ea lui, nu era veritabil . În cazul lui eraţ ă ceva de form şi nu avea nicio leg tur cu timiditatea. Caă ă ă un robo el…ţ

Nu, nici asta nu era adev rat, îşi zise Winston, privindă hârtiile împinse uşor pe mas în direc ia lui. Yamata seă ţ înconjurase de un zid mai gros ca al ii, încercând s -şiţ ă disimuleze mai bine sentimentele. De ce ridicase unasemenea zid? Aici nu era necesar, nu? În aceast înc pereă ă era înconjurat de oameni egali lui; mai mult, de parteneride afaceri. Tocmai îşi transferase banii, punând propria sabun stare în aceeaşi barc cu cea a celorlal i. Transferândă ă ţ

aproape dou sute de milioane de dolari, el de inea acumă ţ

90



mai mult de unu la sut din fondurile administrate deă Columbus, devenind cel mai important investitor alinstitu iei. Acest statut îi garanta libertatea de a controlaţ fiecare dolar, ac iune sau op iune de inute în grup. Desigur,ţ ţ ţ nu era cea mai mare companie de pe Wall Street, dar era

unul din lideri. Lumea inea cont de ideile şi tendin eleţ ţ dictate de Grupul Columbus. Yamata cump rase mai multă decât o firm comercial . Acum de inea o pozi ie real înă ă ţ ţ ă rândul principalilor oameni de finan e americani. Numeleţ lui, pân atunci prea pu in cunoscut în America, avea s fieă ţ ă de acum înainte rostit cu respect, ceea ce, îşi spuseWinston în sinea lui, ar fi trebuit s -i provoace un zâmbet.ă

Dar nu se întâmplase aşa.Unul din principalii s i subalterni împinse ultima foaie deă hârtie în fa a lui. O semn tur şi totul va trece în mâinile luiţ ă ă Yamata. Era atât de simplu. O semn tur , o cantitateă ă infim de cerneal albastr aranjat într-un anume felă ă ă ă punea punct celor unsprezece ani din via . Printr-oţă semn tur , trecea compania în mâinile unui om pe care nu-ă ăl în elegea.ţ

P i, nici nu e nevoie, nu? Va încerca s fac bani, pentruă ă ă el şi pentru ceilal i, ca şi mine. Winston scoase stiloul şiţ semn f r s -şi ridice privirea. De ce nu te-ai uitat maiă ă ă ă întâi?

Auzi pocnetul unui dop de şampanie şi îşi ridic ochii spreă fe ele zâmbitoare ale foştilor s i angaja i. Cât lucraserţ ă ţ ă împreun , devenise pentru ei un simbol. B rbatul deă ă

patruzeci de ani, bogat, plin de succes, retras din afaceri şiliber s -şi îndeplineasc toate mofturile, f r a mai fi nevoită ă ă ă s mişte un deget tot restul vie ii. Acesta era elul personală ţ ţ al oricui lucra într-un astfel de loc. Oricât ar fi fost deinteligen i aceşti oameni, pu ini dintre ei se încumetau sţ ţ ă încerce. Chiar dac o f ceau, cei mai mul i d deau greş, îşiă ă ţ ă reaminti Winston, îns el era dovada vie a faptului c eraă ă totuşi posibil. Cât ar fi fost de duri şi cinici aceşti specialişti

în investi ii – sau ar fi dorit s par – în adâncul sufletului lorţ ă ă

91



nutreau acelaşi vis, de a face o gr mad de bani şi de a seă ă retrage, de a se elibera de tensiunea incredibil provocată ă de responsabilitatea de a g si noi posibilit i în mormaneleă ăţ de rapoarte şi analize, de a atrage oamenii dispuşi să investeasc , de a face lucruri bune pentru aceştia şi pentruă

propria lor persoan – şi de a pleca.ăBorcanul cu miere se afla în curcubeu, iar la cap tulă

drumului era o porti de ieşire. Un vaporaş, o cas înţă ă Florida, înc una în Virginia, o alta în Aspen… s dormiă ă uneori chiar pân la opt, s joci golf. Era o viziune foarteă ă tentant asupra viitorului.ă

Dar acum de ce nu era la fel?

Doamne Dumnezeule, ce f cuse? Mâine diminea se vaă ţă trezi şi nu va şti cu ce s -şi umple timpul. Era posibil să ă renun e chiar aşa?ţ

Acum e cam târziu, George, îşi spuse el, întinzând mânadup paharul de Moët oferit şi luând o înghi itur deă ţ ă şampanie, aşa cum o cerea protocolul. Ridic paharul înă direc ia lui Yamata, pentru c şi gestul acesta eraţ ă obligatoriu. Atunci îi z ri zâmbetul aşteptat, care totuşi îlă

surprinse. Era zâmbetul unui înving tor. De ce? se întrebă ă Winston. Pl tise cel mai mult. Nu era genul de afacere înă care „câştigai” sau „pierdeai”. Winston îşi retr gea banii,ă Yamata îi b ga pe ai s i în afacere. Şi, cu toate acestea, ceă ă zâmbet. F cea not discordant , cu atât mai mult cu cât nuă ă ă putea în elege. Gândurile îi alergau în minte, în timp ceţ sorbea vinul spumos. Cel pu in dac ar fi fost un zâmbetţ ă

prietenos şi amabil, dar nu era. Privirile celor doi b rba iă ţ separa i de masa de consiliu lung de doisprezece metri seţ ă întâlnir , într-o încleştare neobservat de nimeni altcineva,ă ă şi, în ciuda faptului c nu se d duse nicio lupta şi nu ieşiseă ă nimeni victorios, era ca şi cum s-ar fi aflat în plin r zboi.ă

De ce? Instinctele. Al lui Winston se desc tuş imediat.ă ă Sim ea ceva… oare ce? Yamata avea ceva periculos. F ceaţ ă oare parte dintre aceia pentru care totul se reducea la o

lupt ? Aşa fusese şi Winston pe vremuri, dar, cu trecereaă

92



timpului, se dezb rase de aceast caracteristic .ă ă ă Concuren a era întotdeauna dur , dar civilizat . Şi pe Wallţ ă ă Street exista concuren pentru sfaturi, siguran , consens,ţă ţă iar competi ia era dur , dar amical , atâta vreme cât toatţ ă ă ă lumea se supunea aceloraşi reguli.

Tu nu faci parte din jocul sta, nu-i aşa? ar fi vrut el să ă întrebe, dar era deja prea târziu.

Winston încerc o nou tactic , intrigat de jocul ceă ă ă începuse atât de neaşteptat. Ridic paharul şi toast înă ă direc ia succesorului s u, în timp ce to i ceilal i din înc pereţ ă ţ ţ ă erau absorbi i de conversa ie. Yamata îi imit gestul, iarţ ţ ă fa a sa c p t o min şi mai arogant , exprimând cât seţ ă ă ă ă ă

poate de limpede dezgustul pe care i-l stârnea acest omstupid, care tocmai îi vânduse compania.Pân acum i-ai ascuns cu atâta iscusin sentimentele,ă ţ ţă

acum de ce n-o mai faci? Chiar crezi c eşti buricul târgului,ă c ai f cut ceva… nemaipomenit, cum nici nu-mi potă ă imagina. Ce?

Winston întoarse capul şi privi întinderea liniştit aă oceanului ce se z rea dincolo de fereastr , dincolo deă ă

cl dirile portului. Dintr-o dat se sim i plictisit de acest joc,ă ă ţ indiferent în privin a competi iei, care o fi fost aceea, peţ ţ care acest nemernic mititel îşi închipuia c o câştigase. Laă dracu’, îşi zise, am ieşit din joc. Nu am pierdut nimic. Mi-amcâştigat libertatea. Mi-am c p tat banii. Am tot ce-miă ă trebuie. OK, în regul , eşti liber s conduci compania, să ă ă câştigi bani, s ai masa ta la orice restaurant sau club dină

oraş, ori de câte ori te afli aici, s - i repe i cât eşti deă ţ ţ important, iar dac tu crezi c asta este o victorie, fie. Dară ă nu e o victorie asupra cuiva anume, conchise Winston.

P cat ca de obicei, Winston sesizase totul, identificândă toate elementele. Dar, pentru întâia oar dup mul i ani, nuă ă ţ izbutise s le îmbine pentru a ob ine scenariul corect. Nuă ţ era vina lui. Îşi cunoştea la perfec ie jocul şi îşi închipuise,ţ în mod greşit, c era singurul jucat în oraş.ă

93



Chet Nomuri se str duia din r sputeri s nu fie ună ă ă cet ean american. Familia sa se stabilise în Statele Uniteăţ cu patru genera ii în urm – primul dintre str moşii s iţ ă ă ă sosise chiar la începutul secolului, cu pu in înainte deţ semnarea tratatului americano-japonez care interzicea

dreptul la imigrare. Cel mai ruşinos era ce p timiseră ă bunicii şi str bunicii lui, în ciuda drepturilor garantate deă cet enia lor american . Bunicul s u se folosise de ocaziaăţ ă ă de a-şi dovedi loialitatea fa de patrie, înrolându-se înţă regimentul de lupt 442, dar, când revenise acas , purtândă ă trese de sergent-major şi dou medalii Purple Heart,ă descoperise c firma familiei – un magazin de rechizite deă

birou – fusese vândut pe nimic, iar ai lui fuseser trimişi înă ă lag r. Cu o r bdare plin de stoicism, o luase de la cap t,ă ă ă ă punând pe picioare o nou firm , sub denumireaă ă neechivoc de „Mobilier vechi de birou” şi f cuse destuiă ă bani ca s -şi trimit cei trei fii la colegiu şi chiar maiă ă departe. Tat l lui Chet era chirurg, un omule scund şiă ţ jovial, care se n scuse în captivitate şi ai c rui p rin i – dină ă ă ţ cauza aceasta şi pentru a-i face pe plac bunicului lui –

p straser anumite tradi ii, cum ar fi limba str moşeasc .ă ă ţ ă ăŞi au reuşit chiar foarte bine, îşi zise Nomuri. În câteva

s pt mâni se debarasase de accentul american, iar acum,ă ă în baia public din Tokio, toat lumea din jur se întreba dină ă ce prefectur provenea. Nomuri avea documente deă identitate pentru mai multe dintre ele. Era ofi er de teren alţ CIA, aflat în misiune din partea Departamentului Justi iei dinţ

SUA, f r ştirea Departamentului de Stat. Unul din lucrurileă ă pe care le înv ase de la tat l s u, chirurgul, fusese acelaăţ ă ă de a privi drept înainte, spre lucrurile pe care le putearealiza, nu înapoi, spre ceea ce nu mai putea fi schimbat.Din acest punct de vedere, îşi zise Nomuri, familia sa sel sase asimilat de poporul american. Într-un mod t cut,ă ă ă lipsit de dramatism şi cu succes.

Regulamentul b ii publice era cât se poate de limpede.ă

Puteai vorbi despre orice, în afar de afaceri, ba puteaiă

94



vorbi chiar şi despre asta, atâta timp cât te limitai la bârfelede serviciu şi nu divulgai aspecte esen iale ale felului înţ care câştigai banii sau încheiai un târg. Respectând acestelimite, în aparen puteai aborda orice subiect de discu ie,ţă ţ şezând în forumul surprinz tor de neprotocolar al uneiă

societ i dintre cele mai bine structurate. Nomuri venea înăţ fiecare zi, cam la aceeaşi or , şi asta de suficient de multă timp ca cei pe care-i reg sea acolo s -l cunoasc şi s -lă ă ă ă accepte. Ştia deja tot ce era de ştiut despre so iile şiţ familiile lor, aşa cum şi ei ştiau totul despre ai lui – sau, maibine zis, despre „legenda” pe care şi-o crease şi care acumi se p rea şi lui la fel de real ca şi cartierul din Los Angelesă ă

unde crescuse.— Am nevoie de o amant , zise pentru a cine ştie câtaă oar Kazuo Taoka. De când s-a n scut fiul nostru, nevesti-ă ămii nu-i mai place decât s se uite la televizor.ă

— Tot timpul se plâng, înt ri un alt b rbat.ă ăDin bazin se auzi un murmur de voci aprobatoare.— O amant te cost , observ Nomuri din col ul înc perii,ă ă ă ţ ă

întrebându-se dac , în baia lor, femeile purtau acelaşi genă

de conversa ie. Şi timp, şi bani.ţDin aceste dou lucruri, timpul era cel mai important.ă

Fiecare dintre tinerii directori – termen aproximativ, pentruc linia de demarcare dintre ceea ce în America însemnaă func ionar şi factor de decizie era în Japonia destul deţ neclar – câştiga bine, dar pre ul pl tit pentru via aă ţ ă ţ îndestulat era dependen a absolut de companie,ă ţ ă

asemenea minerilor lui Ernie Ford, lega i de minele deţ c rbune din Tennessee. Se trezeau de multe ori înainte deă ivirea zorilor, luau trenul care-i ducea în oraş unde îşi aveauserviciul, lucrau din greu pân târziu în birouri aglomerate,ă iar când ajungeau acas îşi g seau de cele mai multe oriă ă so ia şi copiii dormind. Cu toate c , înainte de a veni aici, seţ ă documentase din c r i şi din emisiunile TV, Nomuri eraă ţ şocat s descopere c afacerile periclitau îns şi structuraă ă ă

social a rii, implicit pe cea a familiei. Era un lucru cu atâtă ţă

95



mai surprinz tor cu cât tocmai for a unit ii familieiă ţ ăţ japoneze fusese aceea care permisese str moşilor s îşiă ă croiasc drum într-o Americ unde rasismul p rea s fie ună ă ă ă obstacol insurmontabil.

— Într-adev r, te cost , încuviin moroc nos Taoka, dară ă ţă ă

unde altundeva îşi poate satisface un b rbat necesit ile?ă ăţ— Aşa este, interveni un altul din cealalt parte aă

bazinului (în fine, nu era chiar un bazin, ci o cadă supradimensionat ). Te cost , dar nu merit ?ă ă ă

— Pentru şefi este mai uşor, continu Nomuri, curios să ă vad unde va duce conversa ia.ă ţ

Era de-abia la începutul misiunii, punând bazele

opera iunii adev rate pentru care fusese trimis, f r grab ,ţ ă ă ă ă aşa cum îl instruiser Ed şi Mary PaLă— Ar trebui s vezi ce afacere învârte Yamata-san, seă

amestec un alt salariat, chicotind r ut cios.ă ă ă— Serios? întreb Taoka.ă— E în rela ii bune cu Goto, continu b rbatul cu un aerţ ă ă

conspirativ.— A, da, politicianul.

Nomuri se l s pe spate şi închise ochii, cufundându-se înă ă apa cald a b ii, str duindu-se s nu-şi tr deze interesul,ă ă ă ă ă deşi creierul începuse s înregistreze fiecare cuvânt.ă

— Politician, murmur el somnoros. Hm.ă— Luna trecut a trebuit s duc nişte hârtii la Yamata-sană ă

acas , un loc liniştit, nu departe de aici. De fapt, erauă documentele unei afaceri pe care a încheiat-o chiar azi.

St tea de vorb cu Goto. M-au l sat s intru, b nuiesc că ă ă ă ă ă Yamata-san a vrut s arunc o privire. Era o fat cu ei…ă ă continu el pe un ton admirativ. Înalt , blond , cu nişte sâniă ă ă superbi.

— De unde po i face rost de o amant americanc ?ţ ă ă interveni un altul cu vocea gâtuit .ă

— Îşi cunoştea bine locul, continu povestitorul. Cât timpă Yamata-san a r sfoit hârtiile, a aşteptat liniştit . Nu eraă ă

deloc timid . Avea nişte sâni superbi, repet concluzivă ă

96



b rbatul.ăDeci zvonurile despre Goto sunt adev rate, îşi ziseă

Nomuri. Cum naiba ajung oamenii ca el atât de departe înpolitic ? Dup o frac iune de secund , se mustr în gândă ă ţ ă ă pentru prostia întreb rii. Înc de pe timpul R zboiuluiă ă ă

Troiei, sau poate chiar mai devreme, politicienii avuseseră acelaşi comportament.

— Doar n-ai de gând s te opreşti tocmai acum? insistă ă Taoka bine dispus.

Omul continu , insistând asupra am nuntelor, spreă ă satisfac ia celorlal i, care-l ascultau cu aten ia încordat . Cuţ ţ ţ ă to ii ştiau tot ce era de ştiut despre so iile celor prezen i şiţ ţ ţ

se sim eau excita i de descrierea fiec rui detaliu anatomicţ ţ ă al „noii” fete.— Cui îi pas de ele? întreb Nomuri ursuz, cu ochiiă ă

închişi. Sunt prea înalte, au picioare prea mari, manierecare las de dorit şi…ă

— Las -l s povesteasc , îi t ie vorba o voce excitat .ă ă ă ă ăNomuri d du din umeri şi se conform f r resentimente,ă ă ă ă

în timp ce mintea sa continu s înregistreze. Agentul aveaă ă

un spirit de observa ie dezvoltat şi, în mai pu in de unţ ţ minut, ob inu o descriere fizic fidel . Va trimite un raportţ ă ă prin intermediul şefului de central c tre Langley, pentru că ă ă CIA întocmea dosare despre obiceiurile personale aletuturor politicienilor din lume. Niciun am nunt nu era lipsită de interes, deşi Nomuri spera ca în curând s ob in şi alteă ţ ă informa ii, mai importante decât înclina iile sexuale ale luiţ ţ

Goto.

Prezentarea raportului avu loc la Ferma cunoscut oficială sub denumirea de Camp Peary, o baz de antrenament aă CIA, amplasat în apropierea şoselei interstatale 64, întreă Williamsburg şi Yorktown, Virginia. Sticlele reci eraudestupate cu repeziciune, f când dopurile s sar , în timpă ă ă ce cei doi b rba i prezentau h r i şi d deau am nunteă ţ ă ţ ă ă

despre misiunea de şase s pt mâni în interiorul rii, careă ă ţă

97



se terminase atât de bine. Potrivit ştirilor difuzate de CNN,procesul lui Corp urma s înceap peste o s pt mân . Nuă ă ă ă ă prea existau dubii în privin a verdictului. Undeva, în araţ ţ aceea ecuatorial , cineva preg tise deja trei metri deă ă sfoar groas , deşi ambii ofi eri se întrebau de unde voră ă ţ

procura lemnul pentru eşafod. Probabil c vor fi nevoi i s -lă ţ ă importe, îşi zise Clark. În drumul lor nu prea v zuseră ă copaci.

— Ei bine, zise Mary Patricia Foley, dup ce ascultaseă versiunea final . Se pare c a i lucrat curat, b ie i.ă ă ţ ă ţ

— Mul umesc, doamn , replic Ding curtenitor. John seţ ă ă pricepe s -şi joace c r ile.ă ă ţ

— S iei noti e, i-o întoarse Clark chicotind. Ce mai faceă ţ Ed?— Înva s se acomodeze cu situa ia, surâse maleficţă ă ţ

directoarea-adjunct a Departamentului Opera iuni.ă ţAtât ea, cât şi so ul ei urmaser cursurile de la Ferm ,ţ ă ă

unde Clark fusese unul dintre instructorii lor. Formaser ceaă mai bun echip compus din so -so ie pe care o avuseseă ă ă ţ ţ vreodat Agen ia, dar adev rul era c Mary Pat era maiă ţ ă ă

iscusit în munca de teren, în timp ce Ed se pricepea laă organizarea ac iunilor. În aceste condi ii, era de aşteptat caţ ţ Ed s ocupe o func ie mai important , dar postul oferit luiă ţ ă Mary Pat fusese mult prea tentant, politic vorbind, şi oricumlucrau tot împreun , fiind codirectori-adjunc i, deşi func iaă ţ ţ real a lui Ed era înv luit în mister.ă ă ă

— Ave i dreptul la o mic vacan şi, apropo, cei de peţ ă ţă

malul cel lalt al râului v transmit felicit ri.ă ă ăAsta nu era o noutate pentru nici unul dintre cei doiofi eri.ţ

— Ştii, John, chiar a sosit momentul s te întorci la matc .ă ăPrin asta se în elegea o întoarcere definitiv la baza deţ ă

antrenament din apele c ldu e ale Virginiei. Agen ia îşiă ţ ţ m rea efectivele umane – termenul birocratic pentru aă defini sporirea num rului de agen i (considera i de inamiciiă ţ ţ

Statelor Unite drept spioni) ce urmau s fie trimişi pe teren.ă

98



Doamna Foley dorea s -i antreneze împreun cu Clark. Înă ă definitiv, în urm cu dou zeci de ani f cuse treab bun cuă ă ă ă ă ea şi cu so ul ei.ţ

— Doar dac vrei s m pensionez. Îmi place acolo.ă ă ă— Uita i cât poate fi de prost, doamn , se amestecţ ă ă

Chavez zâmbind. Cred c vârsta e de vin .ă ăDoamna Foley nu f cu niciun comentariu. Cei doi formauă

una dintre cele mai bune echipe de teren pe care le avea şinu dorea câtuşi de pu in s o destrame.ţ ă

— Corect, b ie i. Sunte i liberi. Dup -amiaz sunt deă ţ ţ ă ă serviciu Oklahoma şi Nebraska.

— Ce mai fac copiii, MP?

Era porecla ei de serviciu, deşi nu toat lumea îşiă permitea s o foloseasc .ă ă— Bine, John, mul umesc de întrebare.ţClark şi Chavez schimbar o privire, ca doi oameni care-şiă

încheiaser cu bine treaba. Opera iunea WALKMAN intraseă ţ în anale cu binecuvântarea oficial a Agen iei şi, implicit, aă ţ Casei Albe.

— E timpul s ne odihnim, domnule C.ă— B nuiesc c vrei c te duc cu maşina, nu?ă ă ă— Dac ai fi atât de amabil, domnule, replic Ding.ă ă John Clark îşi studie colegul. Mda, se primenise. P rulă

negru era tuns scurt şi îngrijit, iar barba neagr şi deasă ă care-i întunecase fa a în Africa disp ruse. Sub veston purtaţ ă o c maş alb şi chiar o cravat . Clark îşi zise c purtaă ă ă ă ă hainele adecvate unei vizite de curtoazie, dar, gândindu-se

mai bine, îşi aduse aminte c Ding fusese înainte soldat şiă c solda ilor care se întorceau din manevre le pl cea să ţ ă ă înl ture toate amintirile fizice ale acestui aspect mai dur ală ocupa iei lor. Ei bine, nu era r u c se str duia s arate câtţ ă ă ă ă mai prezentabil. Oricare ar fi defectele lui Ding, îşi zise John, se purta întotdeauna cu respectul cuvenit.

— Hai, vino.Se urcar în Fordul lui Clark, parcat în locul s u obişnuit,ă ă

şi, dup un sfert de or , intrau pe aleea ce ducea la locuin aă ă ţ

99



acestuia. Situat în afara bazei de la Camp Peary, era oă cas obişnuit , cu etaj, mai goal acum decât fuseseă ă ă alt dat . Margaret Pamela Clark, fiica sa mai mare, studiaă ă la Universitatea Marquette. Patricia Doris Clark alesese oşcoal mai apropiat de cas , iar William şi Mary înv au laă ă ă ăţ

Williamsburg, unde urmau s absolve cursurile preg titoareă ă de medicin . Patsy, prevenit deja de sosirea lor, leă ă deschise uşa.

— T ticule!ăO îmbr işare, un s rut, urmate de ceva ce deveniseăţ ă

cumva mai important:— Ding!

Deşi nu fusese decât o îmbr işare, Clark nu se l săţ ă ă p c lit nicio secund .ă ă ă— Bun , Pats.ăDing intr în cas , inând-o de mân .ă ă ţ ă

100



4. Activitatea

— Noi avem alte cerin e, insist negociatorul.ţ ă— Cum adic ? întreb r bd tor partenerul s u de afaceri.ă ă ă ă ă— O elul, construc ia rezervorului sunt unice. Eu personalţ ţ

nu sunt inginer, dar colegii mei de la proiectare mi-au spusc produsul va suferi de pe urma înlocuirii altor p r i. Apoi,ă ă ţ continu el calm, intervine şi problema caracteristiciloră obişnuite ale pieselor. Dup cum ştii, multe din maşinileă asamblate în Kentucky sunt trimise spre vânzare înapoi în Japonia, iar în caz de avariere sau defectare se poate apelaimediat la reprezentan a din localitate. Dac am înlocuiţ ă piesele americane, dup cum propui, lucrurile s-ar schimba.ă

— Seiji, e vorba despre rezervorul de benzin . Din ceă este fabricat? Din cinci buc i de o el galvanizat, curbate şiăţ ţ îmbinate prin sudur , cu o capacitate intern de o sut deă ă ă litri. Nu exist nicio pies mobil , sublinie reprezentantulă ă ă Departamentului de Stat, amestecându-se în vorb şiă jucându-şi rolul pe care era pl tit s -l joace.ă ă

Reuşise chiar performan a de a simula exasperareaţ atunci când rostise numele partenerului s u de afaceri.ă

— A, dar o elul în sine, formula, propor iile diferitelorţ ţ materiale în aliajul final, toate acestea au fost îmbun t iteă ăţ în conformitate cu specifica iile formulate de produc tor…ţ ă

— Care sunt standardizate în toat lumea.ă— Din p cate, nu şi în acest caz. Specifica iile noastreă ţ

sunt mult mai riguroase decât ale celorlal i şi, îmi pare r uţ ă c trebuie s-o spun, mult mai exacte decât cele aleă

companiei Deerfield Auto Parts. Din aceast cauz , suntemă ă

101



nevoi i s respingem cererea.ţ ăCu aceste cuvinte, negocierea lu sfârşit. Intermediarulă

japonez se l s pe spate, radiind în costumul creat deă ă Brooks Brothers, cu cravata Pierre Cardin asortat şiă str duindu-se s nu-şi tr deze prea tare satisfac ia.ă ă ă ţ

Experien a îndelungat îl f cea un maestru al disimul rii;ţ ă ă ă câştigase prima mân . Dup asta, jocul nu devenea maiă ă complicat, ci mai uşor.

— Suntem extrem de dezam gi i, zise reprezentantulă ţ Departamentului Comer ului al Statelor Unite.ţ

Desigur, nici nu se aşteptase la altceva, aşa c trecu maiă departe, la urm torul punct de pe agenda de lucru aă

negocierilor. Era ca o pies greac , îşi zise el, ceva întreă ă tragedia lui Sofocle şi comedia lui Aristofan. Ştia tot ce seva întâmpla înc înainte de-a începe. În aceast privină ă ţă avea dreptate, deşi nu-şi imagina cum.

Esen a jocului fusese stabilit cu multe luni în urm ,ţ ă ă înainte ca negocierile s ajung la subiect în perspectiv ,ă ă ă min ile lucide l-ar fi numit cu siguran un simplu accident,ţ ţă

înc una din coinciden ele care modelau soarta na iunilor şiă ţ ţ a conduc torilor lor. Aşa cum se întâmpla frecvent cuă asemenea evenimente, totul începuse cu o simpl eroare,ă petrecut în ciuda precau iunilor maxime. Un banal cabluă ţ electric defect sc zuse curentul ce intra într-un rezervor deă imersiune, reducând implicit înc rc tura din lichidulă ă fierbinte în care se cufundau foile de o el. Acest lucruţ

dusese la rândul s u la reducerea galvaniz rii, astfel încât,ă ă în final, foile de o el fuseser acoperite doar cu un stratţ ă foarte sub ire, deşi p reau acoperite în întregime. Foileţ ă negalvanizate fuseser stivuite pe pale i şi legate cu benziă ţ de o el, pentru mai mult stabilitate, şi acoperite cu folii deţ ă plastic. Eroarea se amplificase în timpul procesului definisare şi asamblare.

Instala ia unde se întâmplase totul nu f cea parte dinţ ă

linia de montaj. Ca multe alte firme americane, companiile

102



de asamblare a pieselor auto care proiectau automobilele şi îşi puneau sigla pe ele cump rau majoritateaă componentelor de l firme mai mici, produc toare de pieseă ă auto. În Japonia, rela ia dintre peştii mai mari şi cei m run iţ ă ţ era în acelaşi timp stabil , dar şi ucigaş : stabil , în sensulă ă ă

c leg turile de afaceri dintre cele dou tipuri de companiiă ă ă erau de lung durat ; ucigaş , pentru c cerin ele uzineloră ă ă ă ţ de montaj erau dictatoriale şi exista întotdeaunaamenin area ca ele s apeleze la o alt firm , deşi asta seţ ă ă ă întâmpla rareori. Câte o remarc indirect , de obicei câtevaă ă cuvinte amabile despre mersul afacerilor unei alte firmemai mici, referin e la inteligen a copiilor patronului acesteiţ ţ

firme sau amintirea, în treac t, a faptului c reprezentantulă ă uzinei de montaj îl v zuse zilele trecute la un meci sau înă baia public . Cuvintele aveau mai pu in importan decâtă ţ ă ţă subîn elesul mesajului, recep ionat de fiecare dat clar şiţ ţ ă r spicat. Rezultatul era c micile firme produc toare deă ă ă piese erau departe de a fi fa ada industriei grele dinţ Japonia, admirat şi respectat de na iunile lumii, care oă ă ţ cunoşteau din emisiunile televizate. Muncitorii nu purtau

salopete de lucru, nu mâncau la aceeaşi mas cuă direc iunea, în cantine luxoase, nu munceau în uzine deţ montaj impecabile şi bine organizate. Salariile acestormuncitori difereau sim itor de cele, foarte generoase, aleţ lucr torilor de la montaj şi, deşi angajamentul de lucru peă via era pe punctul de a deveni fic iune chiar şi pentruţă ţ muncitorii de elit , pentru ceilal i el nici nu existaseă ţ

vreodat .ăPachetele cu foile de o el nu-prea-galvanizat fuseserţ ă desf cute la unul din aceste ateliere de prelucrare aă metalelor, cu un specific greu de definit, iar pl cileă introduse manual în maşinile de t iat. Acolo, fiecare foaieă p trat era t iat şi finisat mecanic – iar resturile adunateă ă ă ă ă şi reciclate în moara de o el – astfel încât s coincid cuţ ă ă dimensiunile prev zute în proiect, cu o toleran mai mică ţă ă

de un milimetru, pe care patronul probabil c nici n-ar fiă

103



excelente, de control al calit ii de la instala iile deăţ ţ asamblare desp r ite de şase mii de mile de întindere deă ţ ap şi p mânt. În cazul celor asamblate în Japonia, maşinileă ă fuseser înc rcate pe nişte nave dintre cele mai urâteă ă fabricate vreodat , nişte transportoare de maşini cu pere iă ţ

laterali, care sem nau cu nişte vase cu pânze, aşa cumă înaintau cu greu, înfruntând furtunile de toamn dină Pacificul de Nord. Aerul s rat p trunsese prin sistemele deă ă ventila ie pân la automobile. Nimic r u nu se întâmplaseţ ă ă pân când vapoarele avuseser de traversat un front deă ă aer cald, iar aceast schimbare brusc a umidit ii,ă ă ăţ combinat cu aceea a aerului din rezervoarele deă

combustibil, determinase formarea unui strat umed, saturatcu sare, care atacase o elul de sub stratul protector. Sareaţ începuse s ac ioneze imediat, acoperind cu rugin şiă ţ ă sub iind şi mai mult stratul de metal al rezervoarelor plineţ cu benzin cu cifra octanic 92.ă ă

Ryan se v zu nevoit s recunoasc c , orice alte p cateă ă ă ă ă ar fi avut, Corp ştiuse s înfrunte moartea cu demnitate.ă

Tocmai terminase de vizionat un fragment de film pe careCNN îl considerase necorespunz tor pentru a fi difuzat înă cadrul programului obişnuit de ştiri. Dup o cuvântare peă care Ryan o avea tradus pe dou coli de hârtie pe care leă ă inea pe genunchi, i se pusese ştreangul în jurul gâtului şiţ

se deschisese trapa. Echipa de filmare a CNN-ului seconcentrase asupra corpului care, dup câteva zvâcnituri,ă

se oprise, punând punct unui capitol din istoria rii.ţă Mahomed Abdul Corp. Tiran, ucigaş, traficant de droguri.Mort.

— Sper c nu am creat un martir, rupse Brett Hansonă t cerea ce se instalase în biroul lui Ryan.ă

— Domnule Secretar, r spunse Ryan, întorcând capul şiă privindu-şi oaspetele care parcurgea o traducere aultimelor cuvinte spuse de Corp. To i martirii au o tr s turţ ă ă ă

comun .ă105



— Care anume, Ryan?— To i sunt mor i.ţ ţ Jack f cu o pauz pentru a savura efectul.ă ă— Tipul sta nu a murit pentru Dumnezeu sau pentruă

ara sa. A pl tit cu via a pentru crimele pe care le-aţ ă ţ

s vârşit. Nu l-au spânzurat pentru uciderea americanilor. L-ăau spânzurat pentru omorârea compatrio ilor s i şi pentruţ ă traficul cu droguri. Martirii adev ra i nu sunt pl m di iă ţ ă ă ţ dintr-un asemenea aluat. Cu asta, cazul este închis,conchise Jack, aruncând exemplarul lui necitit în coşul degunoi. Şi-acum, ce am aflat despre India?

— În termeni diplomatici, nimic.

— Mary Pat? continu Jack, adresându-se reprezentanteiă CIA.— În regiunea din sud exist o brigad care dispune deă ă

mijloace mecanizate şi care se antreneaz intensiv. Avemă nişte fotografii luate de un satelit acum dou zile. Par s seă ă antreneze ca o unitate.

— Agen i secre i?ţ ţ— Nu avem niciun fel de surse în teren, recunoscu

doamna Foley, repetând ceea ce devenise o incanta ieţ proprie CIA. Îmi pare r u, Jack. Vor trece ani pân vom reuşiă ă s infiltr m oameni în toate locurile care ne intereseaz .ă ă ă

Ryan îşi în buşi un morm it nemul umit. Fotografiile dină ă ţ satelit erau bune, dar nu erau decât nişte poze. Î i ofereauţ doar nişte siluete, nu şi idei. Ryan avea nevoie de idei. Îşiaduse aminte c Mary Pat f cea tot ceea ce-i st tea înă ă ă

putere s rezolve aceast latur a problemei.ă ă ă— Potrivit informa iilor furnizate de marin , flota esteţ ă foarte activ , iar schema opera iunilor sugereaz o misiuneă ţ ă de grani .ţă

Fotografiile din satelit ar tau într-adev r c garnitura deă ă ă nave-amfibie de r zboi a indienilor era dispus în două ă ă escadroane. Unul se afla pe mare, la aproximativ dou suteă de mile de baz , şi executa manevre ca un grup compact.ă

Cel lalt se afla ancorat la aceeaşi baz naval , fiind înă ă ă

106



— În regul , îl întrerupse Ryan calm, pentru a atenua ună pic lovitura pe care urma s o dea. Bine, Brett. Dară inten iile se mai schimb , iar ei ne-au dat de în eles cţ ă ţ ă doresc s ne retragem flota. Îmi trebuie informa ii. Î i ceră ţ ţ s -i dai mân liber ambasadorului Williams s adulmeceă ă ă ă

pu in în dreapta şi-n stânga. Este un om inteligent şi amţ încredere în discern mântul lui. Din partea mea este oă rug minte. Îl pot îns ruga pe preşedinte s o transforme înă ă ă ordin. Hot r şte, domnule Secretar.ă ă

Hanson îşi cânt ri alternativele, apoi d du din cap câtă ă putu de demn. Ryan tocmai rezolvase în Africa o situa ie ceţ îl m cinase timp de doi ani pe Roger Durling, astfel încâtă

pentru moment era favoritul acestuia. Nu se întâmpla chiar în fiecare zi ca un func ionar al guvernului s sporeascţ ă ă şansele preşedintelui de a fi reales. B nuiala c CIA nu eraă ă str in de sfârşitul lui Corp se infiltrase deja în mass-media,ă ă iar purt torul de cuvânt al Casei Albe nu pusese prea multă ă ardoare în a infirma suspiciunile. Nu era modul potrivit de aduce o politic extern , dar acest lucru urma s fie l murită ă ă ă în alte cercuri.

— Rusia, zise Ryan, încheind o discu ie şi trecând la alta.ţ

Inginerul de la complexul de lans ri spa iale Yoshinobuă ţ ştia c nu era primul om care admira frumuse ea r ului. Cuă ţ ă siguran nu primul în ara şa, unde mania na ional pentruţă ţ ţ ă art începuse probabil cu grija iubitoare acordat s biiloră ă ă lungi de un metru ale samurailor, numite katana. Pe

vremurile acelea, o elul era b tut cu ciocanul, îndoit, b tutţ ă ă din nou, iar şi şi iar şi, de dou zeci de ori, într-un procesă ă ă de laminare în urma c ruia rezultau peste un milion deă straturi de o el, toate dintr-o singur pies turnat . Unţ ă ă ă asemenea proces presupunea o r bdare imens din parteaă ă viitorului proprietar, for at s dea dovad de o supunereţ ă ă care nu caracteriza defel vremurile acelea. Şi totuşi, aşafusese, pentru c samuraiul avea nevoie de o sabie pe careă

numai un meşter priceput putea s i-o fac .ă ă108



Ast zi lucrurile st teau altfel. Samuraiul de azi – dac seă ă ă mai putea numi astfel – se folosea de telefon şi cerearezultate imediate. Ei bine, îşi zise inginerul, privind spreobiectivul din fa a sa, va trebui totuşi s aştepte.ţ ă

De fapt, ceea ce se afla în fa a ochilor s i era o minciunţ ă ă

elaborat , îns inteligen a cu care fusese creat şiă ă ţ ă frumuse ea execu iei inginereşti îi a â au orgoliul. Fişele deţ ţ ţ ţ conectare laterale erau false, dar asta nu o ştiau decât şasepersoane, iar inginerul care tocmai cobora scara din parteasuperioar a eşafodajului spre nivelul inferior era ultimulă dintre aceştia. De aici, urmau s ia ascensorul pân laă ă rampa de beton unde erau aştepta i de un autobuz care-iţ

va duce la bunc rul de control. În autobuz, inginerul îşiă scoase casca de protec ie din plastic alb şi începu s seţ ă relaxeze. Zece minute mai târziu, era instalat confortabil într-un scaun rotativ, sorbindu-şi ceaiul. Prezen a sa aici şiţ pe ramp nu fusese absolut necesar , dar, atunci când aiă ă construit un lucru, vrei s -l urm reşti pân la sfârşit şi, înă ă ă afar de asta, Yamata-san ar fi insistat s fie prezent.ă ă

Racheta H-11 era nou . Era doar a doua lansareă

experimental . De fapt, avea la baz tehnologia sovietic ,ă ă ă unul dintre cele mai importante proiecte ICBM elaborate deruşi înainte de dezmembrarea rii lor, pe care Yamata-sanţă îl cump rase pe o nimica toat (deşi în valut forte), iară ă ă apoi d duse toate schi ele şi datele pe mâinile specialiştiloră ţ s i pentru a fi modificate şi îmbun t ite. Nu fusese oă ă ăţ treab grea. Prin folosirea unui o el superior şi a sistemeloră ţ

electronice de ghidare perfec ionate, reuşiser s reducţ ă ă ă greutatea navei cu 1.200 kilograme; alte îmbun t iriă ăţ aduse combustibililor lichizi sporiser performan a racheteiă ţ cu şapte la sut . Fusese un act de bravur din parteaă ă echipei de proiectan i, suficient ca s atrag aten iaţ ă ă ţ inginerilor de la NASA, dintre care trei se aflau chiar în clipaaceea în bunc rul de observare. Nu era o glum bun ?ă ă ă

Num r toarea invers se desf şura conform planului.ă ă ă ă

Schela începu s se retrag . Racheta, aşezat pe ramp ,ă ă ă ă

109



asemenea unui monument – deşi nu genul de monument lacare se gândeau americanii – era sc ldat în luminileă ă reflectoarelor.

— Frumos pachet de instrumente grele, remarc unul dină observatorii de la NASA.

— Vrem s demonstr m c suntem capabili s lans m peă ă ă ă ă orbit o înc rc tur grea, replic simplu unul din ingineriiă ă ă ă ă care lucraser la construc ie.ă ţ

— P i, s -i d m drumul.ă ă ăMotorul rachetei porni, iar ecranele monitoarelor TV

scânteiar scurt pentru a compensa electronic for a uriaşă ţ ă a fl c rii albe. Racheta H-11 âşni drept în sus, urmat de oă ă ţ ă

coloan de fl c ri şi o dâr de fum.ă ă ă ă— Ce-a i f cut cu combustibilul? întreb specialistul de laţ ă ă NASA.

— Prelucr ri chimice mai bune, r spunse japonezul,ă ă privind nu spre ecran, ci spre o baterie de instrumente. Uncontrol mai bun al calit ii, în special al purit ii oxidantului.ăţ ăţ

— Niciodat n-au fost prea pricepu i la asta, încuviină ţ ţă americanul.

Pur şi simplu priveşte, dar nu vede ce are în fa , îşiţă ziser cei doi ingineri. Yamata-san avusese dreptate. Eraă uluitor.

Camerele de luat vederi ghidate de radar urm reauă racheta în zborul ei spre cerul senin. La început, cam peparcursul a trei sute de metri, racheta se ridic perfectă vertical, apoi vir uşor şi elegant, devenind vizibil subă ă

forma unui disc alb-g lbui. Traseul de zbor c p t dină ă ă ă ce în ce mai mult o direc ie orizontal , pân când racheta,ţ ă ă intrat în accelera ie, p ru c se dep rteaz pe acelaşiă ţ ă ă ă ă nivel pe care se aflau camerele de luat vederi.

— BECO, şopti specialistul de la NASA cu r suflareaă t iat , exact la momentul oportun.ă ă

BECO era termenul folosit de astronau i pentruţ opera iunea de separare a rachetei acceleratoare.ţ

— Acum separarea… şi aprinderea treptei a doua…

110



Folosea corect termenii. Una dintre camere urm riă pr buşirea în mare a primei trepte, str lucind înc dină ă ă cauza arderii combustibilului rezidual.

— O recupera i? întreb americanul.ţ ă— Nu.

Când contactul vizual nu mai fu posibil, to i îşi întoarserţ ă privirea spre afişajele telemetrice. Nava se îndrepta spresud-est, accelerând încontinuu, exact aşa cum prevedeacurba nominal de performan . Afişajele electroniceă ţă indicau traseul navei H-11 atât numeric, cât şi grafic.

— Traiectoria este pu in cam înalt , nu crede i?ţ ă ţ— Inten ia noastr este s ne înscriem pe orbita minim ,ţ ă ă ă

explic şeful de proiect. De îndat ce ne vom convinge că ă ă ne putem înscrie pe orbit cu aceast greutate şi vomă ă putea demonstra precizia înscrierii, racheta va ieşi de peorbit în câteva s pt mâni. Nu inem s sporim mald rul deă ă ă ţ ă ă gunoi existent deja acolo.

— Ave i dreptate. Navele noastre pilotate de echipajeţ umane au deja probleme cu resturile din spa iu.ţ

Omul de la NASA f cu o pauz , apoi se hot rî s pun oă ă ă ă ă

întrebare mai delicat .ă— Care este înc rc tura maxim pe care a i prev zut-o?ă ă ă ţ ă— În ultim instan , cinci tone metrice.ă ţăCel lalt fluier surprins.ă ă— Crede i c pas rea asta este capabil de o asemeneaţ ă ă ă

performan ?ţăCifra magic era cinci mii de kilograme. Dac reuşeai să ă ă

plasezi pe o orbit minim o asemenea greutate, atunciă ă acelaşi lucru îl puteai face şi cu sateli ii geosincronici deţ comunica ii. Cinci mii de kilograme vor permite satelituluiţ propriu-zis şi rachetei purt toare s ating o altitudine maiă ă ă mare.

— Treapta intermediar trebuie s fie grozav .ă ă ăInterlocutorul s u zâmbi, apoi r spunse sec:ă ă— Acesta este un secret de fabrica ie.ţ— În sfârşit, vom vedea peste vreo nou zeci de secunde.ă

111



Americanul se r suci în scaun pentru a arunca o privireă sistemului telemetrie digital. Era pare posibil ca oameniiştia s ştie ceva ce le era necunoscut lui şi specialiştiloră ă

din ara sa? Îi venea greu s admit aşa ceva, dar trebuiaţ ă ă s se conving . NASA avea o camer de observare a intită ă ă ţ ă

asupra rachetei H-11. Desigur, japonezii nu ştiau nimic deasta. NASA dispunea de facilit i de urm rire a activit iiăţ ă ăţ spa iale americane în toat lumea şi, pentru c de multe oriţ ă ă nu prea aveau ce face, spionau tot felul de lucr ri. Cele dină Insula Johnston şi de pe Atolul Kwajalein fuseser instalateă ini ial pentru testarea lans rilor speciale şi supraveghereaţ ă lans rilor de rachete sovietice.ă

Camera de luat vederi de pe Insula Johnston purtanumele de Amber Ball, iar echipajul s u, format din şaseă persoane, fusese avertizat în leg tur cu lansarea lui H-11ă ă de un satelit din cadrul programului de ap rare defensiv ,ă ă proiectat şi lansat pe orbit tot în scopul spion riiă ă rachetelor sovietice. To i erau de p rere c el apar ineaţ ă ă ţ deja unor timpuri apuse.

— Seam n cu un -19, zise tehnicianul-şef, iar to i ceilal iă ă ţ ţ îl aprobar .ă

— Şi traiectoria e la fel, declar un altul, dup ce verifică ă ă direc ia de zbor şi altitudinea.ţ

— S-a oprit şi s-a desprins treapta a doua, acum treaptaintermediar şi înc rc tura sunt libere… s-a produsă ă ă aprinderea de acomodare… Hei!

Imaginea disp ru subit de pe ecran.ă— Am pierdut semnalul, am pierdut semnalul telemetrie!

strig o voce în camera de control.ăInginerul-şef japonez morm i ceva ce sem na cu oă ă

înjur tur la adresa reprezentantului NASA, care îşi coborî ă ă privirea pe ecranul de prezentare grafic . Semnalulă disp ruse la câteva secunde dup aprinderea trepteiă ă

intermediare. Asta nu putea însemna decât un singur lucru.

112



— Ni s-a întâmplat şi nou de mai multe ori, spuseă americanul în eleg tor.ţ ă

Totul se datora combustibililor, mai ales celor lichizi,folosi i în faza final a lans rilor spa iale, care aveau oţ ă ă ţ mare predispozi ie la explozie. Ce s-o fi întâmplat?ţ

Specialiştii NASA şi cei din for ele armate ale SUA seţ c zniser timp de peste patruzeci de ani s descopere oriceă ă ă accident posibil.

Armurierul nu-şi pierdu st pânirea de sine, aşa cum i seă întâmplase ofi erului îns rcinat cu supravegherea zborului,ţ ă iar americanul de lâng el puse acest fapt pe seamaă profesionalismului, ceea ce era perfect adev rat. De fapt,ă

americanul nici nu ştia c era armurier. Pân la acestă ă punct, totul se desf şurase conform planului. Rezervele deă combustibil din treapta intermediar fuseser înc rcate cuă ă ă un combustibil exploziv care detonase imediat după separarea modulului.

Modulul era un obiect de form conic , cu o l ime de oă ă ăţ sut optzeci de centimetri la baz şi o în l ime de două ă ă ţ ă sute şase centimetri. Era confec ionat din uraniu-238, faptţ

care i-ar fi surprins şi neliniştit pe reprezentan ii NASA. Peţ lâng faptul c este un metal cu densitate mare şi foarteă ă dur, uraniul-238 are şi calit i refractare excep ionale, ceeaăţ ţ ce înseamn c rezist extrem de bine la c ldur . Multeă ă ă ă ă vehicule spa iale americane erau fabricate din acelaşiţ material, îns niciunul nu era proprietatea Administra ieiă ţ Na ionale Aeronautice şi Spa iale. Obiectele cu forme şiţ ţ

dimensiuni foarte asem n toare, montate pe cele câtevaă ă arme strategice nucleare, r mase erau dezafectate, înă conformitate cu tratatul ruso-american de dezarmare. Cumai mult de treizeci de ani în urm , un inginer de la AVCOă propusese ca, din moment ce U-238 era un material foarterezistent la c ldura generat în timpul revenirii balistice şiă ă era folosit la construc ia treptei a treia a unui aparatţ termonuclear, s fie inclus şi în fabricarea bombelor. Eraă

genul de lucruri care îi atr geau întotdeauna pe ingineri,ă

113



aşa c ideea fusese testat , aprobat şi, începând cu aniiă ă ă şaizeci, devenise parte a arsenalului strategic american.

Înc rc tura recent inclus în construc ia rachetei H-11ă ă ă ţ era o imita ie perfect a unui focos nuclear şi, în timp ceţ ă Amber Ball şi celelalte instala ii de urm rire contemplauţ ă

r m şi ele treptei intermediare, acest con de uraniu rec zuă ă ţ ă pe p mânt. Pentru camerele de luat vederi americane nuă prezent niciun interes, din moment ce era doară înc rc tura lansat experimental pe orbit , care eşuase înă ă ă ă a atinge viteza necesar înconjur rii planetei.ă ă

Americanii nu aveau cunoştin nici de faptul cţă ă motonava Takuyo, navigând între Insul Paştelui şi coastaă

peruvian , nu desf şura lucr rile de cercetare şi pescuit peă ă ă care ar fi trebuit s le execute. La doi kilometri est deă Takuyo se g sea o saltea pneumatic pe care erau aşezateă ă un detector GPS şi un radio. Nava nu era prev zut cu ună ă radar capabil s sesizeze apropierea de p mânt a unei inteă ă ţ balistice, dar modulul aflat în coborâre îşi anun ase singurţ prezen a: intr asemenea unui meteor, str lucind alb-ţ ă ăincandescent din cauza fric iunii cu aerul, urmat de oţ

coam de foc şi uluindu-i pe privitorii de pe platforma deă zbor care, deşi fuseser preveni i de ceea ce urma s seă ţ ă întâmple, erau foarte impresiona i. Toat lumea întoarseţ ă capul ca la comand , urm rind c derea obiectului, la numaiă ă ă dou sute de metri de saltea. Calculele ulterioare aveau să ă stabileasc faptul c aterizarea se produsese exact la două ă ă sute şaizeci de metri distan de punctul de impactţă

programat. Nu era perfect şi, spre dezam girea unora, seă situa cu un grad de magnitudine sub performan a celor maiţ noi rachete americane, dar, pentru scopul urm rit deă experiment, era suficient. Mai mult, testul fusese realizat înv zul întregii lumi, f r ca nimeni s -şi dea seama. Câtevaă ă ă ă clipe mai târziu, din focos se ridic un balon, destinat s -lă ă men in la suprafa a apei. O barc l sat pe ap de peţ ă ţ ă ă ă ă Takuyo se îndrepta deja spre modul pentru a-l recupera şi

pentru a începe analizarea datelor culese.

114



Judec tor al Camerei Reprezentan ilor din Statele Unite.ă ţ Teoretic, Anne Cooper trebuia s coopereze cu preşedinteleă şi membrii comitetului, dar, practic vorbind, instrumentasecazul de una singur , „ajutorul” oamenilor din comitetă limitându-se la a contempla şi a strecura informa ii presei.ţ

Murray îi explic încet şi blând c furtuna va izbucniă ă atunci când preşedintele comitetului va afla ce urmeaz .ă Apoi acuza iile vor fi date publicit ii; dimensiunea politicţ ăţ ă f cea acest lucru inevitabil. Vicepreşedintele Edward J.ă Kealty va nega indignat totul, iar echipa sa de ap r tori vaă ă porni propria-i investiga ie asupra Barbarei Linders. Vorţ descoperi lucrurile pe care Murray le aflase deja din gura ei,

nu pu ine dintre ele d un toare, dar la început publicul nuţ ă ă va fi informat în leg tur cu f ptui c victimele violurilor şiă ă ă ă în special cele care nu-i denun au atacatorii sufereau oţ pierdere zdrobitoare a respectului de sine, manifestândadeseori un comportament sexual aberant (constatând că singurul lucru pe care-l urm reau b rba ii erau satisfac iileă ă ţ ţ sexuale, ajungeau s le practice excesiv, într-o c utareă ă inutil a propriei lor valori, smuls brutal de primulă ă

atacator). Aşa f cuse şi Barbara Linders; luaseă medicamente anti- depresive, schimbase vreo şase serviciişi trecuse prin dou avorturi. Dac toate acestea erauă ă rezultatul persecu iei la care fusese supus sau indicau unţ ă caracter nestatornic, asta urma s fie stabilit în fa aă ţ comisiei pentru c , o dat ce cazul devenea de notorietateă ă public , i se va refuza dreptul de a se ap ra singur , de aă ă ă

vorbi deschis, în vreme ce avoca ii şi investigatorii p r iiţ ă ţ adverse vor profita de cea mai mic ocazie pentru a atacaă la fel de crud şi de profund cum o f cuse Ed Kealty, dar înă v zul întregii lumi. Mass-media va avea grij de asta.ă ă

— Nu e drept, zise ea într-un târziu.— Ba este drept, Barbara. Este necesar, r spunse Murrayă

cât putu de blând. Şi ştii de ce? Pentru c , atunci când îlă vom pune sub acuzare pe nemernicul la, nu va mai existaă

nicio îndoial . Procesul din Senatul SUA va fi o formalitate.ă

116



dup un venit mai mare era de a furniza informa ii credibileă ţ cât timp se aflau înc în serviciul guvernului. Iar acesta seă chema spionaj, delict stipulat în punctul 18 al Codului Penalamerican. CIA desf şura împreun cu FBI o opera iuneă ă ţ secret pentru a afla ce se putea afla. Purta denumirea deă

Opera iunea SANDALWOOD, iar Nomuri f cea parte din ea.ţ ă— Deci, ce avem pân acum?ă— Nimic palpabil, deocamdat , r spunse Mary Pat. Dară ă

am aflat nişte lucruri interesante despre Hiroshi Goto. Arecâteva obiceiuri proaste.

Îi povesti ce aflase de la Nomuri.— Nu prea ne are la inim , nu-i aşa?ă

— Îi cam plac americancele, dac vrei s -i spui aşa.ă ă— Nu e un lucru de care s ne putem folosi prea uşor.ăRyan se l s pe spate în fotoliu. Era dezgust tor, maiă ă ă

ales în cazul unui b rbat a c rui fiic mai mare va începeă ă ă cât de curând s umble cu b ie i de vârsta ei, lucru greu deă ă ţ suportat de ta i.ţ

— Pe-acolo sunt multe suflete dec zute, MP, iar noi nu leă putem salva pe toate, zise Jack, nu prea convins.

— E ceva putred aici, Jack.— De ce spui asta?— Nu ştiu. Poate c din cauza nechibzuin ei pe care oă ţ

tr deaz , în dou s pt mâni, omul sta ar putea deveniă ă ă ă ă ă prim-ministru. Se bucur de mult sprijin din parteaă japonezilor. Pozi ia guvernului actual e cam şubred . Arţ ă trebui s se poarte ca lin b rbat de stat, nu ca un cocoş, să ă ă

se afişeze aşa cu o tân r …ă ă— Alt cultur , alte obiceiuri.ă ăRyan f cu greşeala de a închide pentru o clip ochii şiă ă

imagina ia îi evoc o scen pe m sura cuvintelor doamneiţ ă ă ă Foley. Jack, are cet enie american . De la ei î i primeştiăţ ă ţ salariul. Redeschise ochii.

— Cât de bun e ofi erul t u?ţ ă— E foarte abil. Se afl în ar de şase luni.ă ţ ă— Pân acum a recrutat pe cineva?ă

118



a reveni la Groom Lake, f r a fi detecta i. Era o opera iuneă ă ţ ţ destul de grea.

Jackson studia ultimul model intrat în seria aparatelor dezbor ultrasecrete. Modelul Comanche avea niştecaracteristici interesante, mai ales în privin a disponibilit iiţ ăţ

opera iunilor speciale, pe cale s devin ramura cea mai laţ ă ă mod din activitatea Pentagonului. Armata sus inea că ţ ă aveau o presta ie cu adev rat uimitoare, iar el se afla aiciţ ă ca s se conving cu ochii lui…ă ă

— Arme, arme, arme, spuse ofi erul pe frecven a deţ ţ siguran , nou zeci de minute mai târziu, apoi continu înţă ă ă

interfon: Doamne, ce privelişte minunat !ăRampa de la Baza Nellis a for elor aeriene ad posteaţ ă flancul de lupt cel mai numeros, lui ad ugându-i-se două ă ă escadrile din afar , participante la opera iunea comun , înă ţ ă curs de desf şurare, denumit Red Flag.ă ă

Astfel, num rul intelor stabilite pentru mitraliera deă ţ calibrul 20 cu care era echipat aparatul Comanche se ridicala peste o sut . Ofi erul îşi plimb tirul printre rândurileă ţ ă

uniforme de avioane, apoi se întoarse şi se îndrept spreă sud, ieşind din zon . F cu un luping pentru a l sa caleă ă ă liber celorlalte dou aparate Comanche, z ri în treac tă ă ă ă cazinourile din Las Vegas şi se întoarse imediat spre nord-est, survolând dunele inegale de nisip la o în l ime deă ţ numai şaptesprezece metri.

— Ne-au lovit din nou, zise colegul din spatele lui.

Trebuie s fie un pungaş de Eagle care nu ne sl beşte dină ă b taia puştii.ă— Încearc s ne blocheze?ă ă— Se str duieşte al naibii şi…Isuse!ăUn F-15C trecu scrâşnind chiar pe deasupra lor, astfel

încât turbulen a siajului zgudui pu in aparatul Comanche. Oţ ţ voce se f cu auzit pe frecven a de serviciu:ă ă ţ

— Dac sta n-a fost un Echo, îmi m nânc p l ria!ă ă ă ă ă— Ştiam c aşa sunte i voi, ştia din avia ie. Ne vedem laă ţ ă ţ

120



concet ean se ar ta atât de mercantil, dar în condi iileăţ ă ţ date ar fi p rut incredibil.ă

— În sfârşit, poate c vor deveni mai rezonabili.ă— Poate c ar fi mai în elept s laşi pu in de la tine, Seiji.ă ţ ă ţ

M car îndulceşte- i ofertam privin a licen ei.ă ţ ţ ţ— De ce, Chris?— Preşedintele este interesat personal.Cook f cu o pauz , v zând c Nagumo nu p trunseseă ă ă ă ă

înc în elesul cuvintelor sale. Era nou în treburile astea. Seă ţ pricepea la partea industrial , dar nu şi la politic .ă ă

— Deerfield se afl în zona a lui Al Trent, care are ună cuvânt greu de spus la Capitoll Hill. Este preşedintele

Comisiei de Contraspionaj.— Şi?— Şi e preferabil s nu fie sup rat.ă ăNagumo medit câteva secunde asupra ultimeloră

cuvinte, sorbind din vin şi privind absent pe fereastr . Dacă ă ar fi ştiut asta mai devreme, ar fi putut face nişte concesii,dar nu ştiuse nimic şi ac ionase ca atare. Dac seţ ă r zgândea acum, ar însemna c -şi recunoaşte greşeala,ă ă

ceea ce lui Nagumo nu-i pl cea mai mult ca oric rei alteă ă persoane. Se hot rî s propun un contract mai avantajosă ă ă pentru ob inerea licen ei – f r a şti c , refuzând sţ ţ ă ă ă ă recunoasc o eroare personal , gr bea producerea unuiă ă ă eveniment pe care ar fi vrut s -l evite cu orice pre .ă ţ

— M mir c n-a insistat, remarc Cristopher Cook.ă ă ăSe g seau într-o cas luxoas în imediata apropiere a luiă ă ă

Kalorama Road. Era unul din cartierele selecte aleWashingtonului, care ad postea reşedin ele unui num ră ţ ă apreciabil de diploma i, ale câtorva membri de rând aiţ comunit ii, oameni influen i, avoca i, şi ale tuturor celor ceăţ ţ ţ doreau s se afle aproape, dar nu chiar în centrul ac iunii,ă ţ care se desf şura în inima oraşului.ă

— M car dac Deerfield ar vinde licen a, oft Seiji. Le-amă ă ţ ă oferit un pre onorabil.ţ

— Adev rat, încuviin Cook, turnându-şi înc un pahară ţă ă

123



de vin alb.Ar fi putut spune c e inven ia lor şi vor s câştige de peă ţ ă

urma ei, dar se ab inu.ţ— Ai t i de ce nu…ă

124



5.Teoria complexit iiăţ

Rareori se întâmpl ca un lucru s se petreac dintr-ună ă ă singur motiv. Chiar şi cei mai inteligen i şi mai iscusi iţ ţ maeştri ai manipul rii recunosc c adev rata lor artă ă ă ă const în priceperea de a se folosi de imprevizibil. Deă obicei, Raizo Yamata g sea în informa ii un sprijin. Atunciă ţ când i se întâmpl ceva neaşteptat, ştia cum s ac ioneze –ă ă ţ chiar dac nu întotdeauna.ă

— Într-adev r, au fost nişte vremuri tulburi, dar am tr ită ă altele şi mai rele, zise unul dintre oaspe ii s i. Iar acumţ ă ac ion m iar şi aşa cum vrem, adev rat?ţ ă ă ă

— Calculatoarele noastre i-au f cut s dea înapoi,ă ă

observ un altul.ăCei aduna i în jurul m su ei joase încuviin ar , înclinândţ ă ţ ţ ă din cap.

Pur şi simplu nu în eleg, îşi spuse Yamata. Situa ia nouţ ţ ă oferea o şans pentru rezolvarea problemelor rii sale.ă ţă Lumea se schimbase şi, în ciuda asigur rilor repetate aleă americanilor de a instala o nou ordine, stabilitatea sau celă pu in simplitatea care domnise timp de trei genera ii fuseseţ ţ înlocuit doar de haos. Simetria dintre Est şi Vest seă pierduse undeva, departe, în memoria contemporanilor s i,ă încât p rea aproape un vis frumos. Ruşii nu-şi reveniseră ă înc de pe urma experien ei lor nereuşite, ca şi americaniiă ţ de altfel, deşi aceştia din urm îşi creaser singuriă ă probleme dup consumarea faptelor. În loc s -şi men ină ă ţ ă puterea, americanii îi d duser cu piciorul tocmai când eraă ă

pe punctul de a se consolida, aşa cum f cuser de multe oriă ă

125



de-a lungul istoriei, iar confuzia care domnea în cele două foste mari puteri oferea o şans unei ri care merita cuă ţă adev rat s devin o for .ă ă ă ţă

— Acestea sunt lucruri m runte, prieteni, zise Yamata,ă aplecându-se cu elegan peste mas şi umplând din nouţă ă

ceştile. Sl biciunea na iunii noastre este structural şi nuă ţ ă s-a schimbat deloc de o genera ie încoace.ţ

— Raizo-chan, fii te rog mai explicit, îndr zni unul dină comeseni.

— Atâta timp cât nu avem acces direct la resurse şi nu leputem controla noi înşine, atâta timp cât nu suntem decâtvân tori pentru produsele altor na iuni, suntem vulnerabili.ă ţ

— A, nu sunt de acord cu asta, interveni un b rbat aşezată de cealalt parte a mesei, fluturând din mân . La lucrurileă ă importante suntem puternici.

— Şi care sunt acele lucruri? se interes Yamata cuă blânde e.ţ

— Primul şi cel mai important este h rnicia muncitorilor,ă apoi priceperea proiectan ilor noştri…ţ

Omul continu s peroreze, în timp ce Yamata şi restulă ă

oaspe ilor ascultau politicoşi.ţ— Dar cât timp vor r mâne astfel, dac nu vom mai aveaă ă

resurse disponibile şi nici petrol pentru combustibil? seinteres unul din alia ii lui Yamata, lansându-se în propriaă ţ lui litanie.

— Se va repeta 1941?— Nu, nu va fi… chiar aşa, zise Yamata, angajându-se din

nou în conversa ie. Pe vremea aceea îşi puteau permite sţ ă ne taie toate resursele de petrol pentru c îl cump ramă ă aproape în întregime de la ei. Ast zi lucrurile sunt mult maiă subtile. Pe-atunci trebuiau s ne înghe e fondurile ca s neă ţ ă împiedice s le investim în alt parte, corect? Aziă ă devalorizeaz dolarul comparativ cu yenul şi cu asta neă blocheaz to i banii, nu-i aşa? La ora asta ne p c lesc să ţ ă ă ă investim banii; dac o facem, se declar nemul umi i, neă ă ţ ţ

înşal la fiecare pas, îşi însuşesc ceea ce le d m, iar apoi neă ă

126



mult în plus, pentru simplul fapt de a le permite doritorilors cumpere aceste automobile minunate – astfel, cet eniiă ăţ americani deveniser pentru ei o for uriaş de vânzare.ă ţă ă

Yamata ştia c ceea ce nu le trecuse niciodat prin capă ă b rba ilor aduna i în jurul mesei era acelaşi lucru care leă ţ ţ

sc pase directorilor de la General Motors şi lideriloră sindicatului United Auto Workers. Şi unii şi ceilal i fuseserţ ă convinşi c afacerile înfloritoare vor continua veşnic.ă Uitaser îns c nu exista vreun drept divin al omului deă ă ă afaceri, aşa cum nu exista niciunul al regilor. Japonia înv ase s profite de o sl biciune a industriei produc toareăţ ă ă ă de automobile americane. Cu timpul, America înv ase dinăţ

greşeli şi, dup ce mizaser pe arogan a american , firmeleă ă ţ ă japoneze c zuser în capcana propriei lor lipse deă ă clarviziune. Între timp, companiile americane trecuser laă reduceri drastice, începând de la proiectele automobilelorpân la statele de plat , pentru c înv aser din nouă ă ă ăţ ă faptele economice ale vie ii exact în momentul în careţ japonezii îşi îng duiser s le uite. Procesul se desf şuraseă ă ă ă în mare parte neobservat, chiar de c tre p r ile interesateă ă ţ

care, lipsite de ajutorul „analiştilor” din mass-media, eraumult prea preocupate s admire copacii, f r a reuşi să ă ă ă vad p durea.ă ă

Pentru a normaliza mai mult lucrurile, rata de schimb semodificase – aşa cum era de aşteptat în condi iile în careţ banii se scurgeau într-o singur direc ie – dar faptulă ţ r m sese nesesizat de industriaşii japonezi, ca de altfel şiă ă

de cei din Detroit, neştiutori în ceea ce priveşte iminen aţ propriilor necazuri. Valoarea relativ a yenului urcase, iară cea a dolarului sc zuse, în ciuda eforturilor bancheriloră japonezi de a men ine propria lor moned la un nivelţ ă sc zut. Aceast schimbare d duse o lovitur serioasă ă ă ă ă profiturilor încasate de firmele japoneze – incluzândvaloarea propriet ilor achizi ionate în America, al c rorăţ ţ ă pre sc zuse într-atât, încât puteau fi considerate pierderiţ ă

nete. Şi în niciun caz nu s-ar fi putut muta Rockefeller

130



Center la Tokyo.Aşa trebuia s fie. Yamata îşi d dea bine seama, chiară ă

dac ceilal i nu reuşeau s-o fac . Afacerile erau ca un ciclu,ă ţ ă ca şi cum te-ai fi l sat purtat în sus şi în jos de un val –ă nimeni pân atunci nu reuşise s îl întrerup . Japonia era cuă ă ă

atât mai vulnerabil cu cât, servind în slujba Americii,ă industria japonez f cea de fapt parte din economiaă ă american , supus tuturor schimb rilor la care era obligată ă ă ă aceasta. Americanii nu puteau r mâne la infinit mai proştiă decât japonezii şi, o dat cu dezmeticirea lor, aveau s seă ă bucure din nou de avantajele pe care le reprezentauresursele şi puterea, iar asta însemna pierderea

iremediabil a şansei pentru propriii magna i. Ca şi pentruă ţ ar , îşi continu Yamata gândul. Şi acesta era un aspectţ ă ă important, dar era departe de a fi prima lui preocupare.

ara lui nu putea deveni puternic atâta timp câtŢ ă conduc torii ei – nu cei din guvern, ci cei aduna i în jurulă ţ acestei mese – nu izbuteau s în eleag ce însemnaă ţ ă m re ia. Capacitatea de produc ie nu însemna nimic. Prină ţ ţ simpla închidere a canalelor de naviga ie spre sursele deţ

materii prime se puteau scoate din func iune toate fabricileţ din ar , iar atunci priceperea şi sârguin a muncitoruluiţ ă ţ japonez nu mai f ceau doi bani. O na iune era mare prină ţ for a sa, iar cea a rii sale era la fel de artificial ca unţ ţă ă poem. Mai exact, m re ia na ional : nu era ceva pogorâtă ţ ţ ă din ceruri, ci trebuia câştigat ; trebuia recunoscut de oă ă alt mare na iune care înv ase ce este umilin a… sauă ţ ăţ ţ

chiar de mai multe. M re ia nu putea fi câştigat printr-oă ţ ă singur calitate na ional ; era nevoie de mai multe. Eaă ţ ă decurgea din independen în toate domeniile – în sfârşit, înţă cât mai multe. Tovar şii s i din jurul mesei trebuiau s -şiă ă ă dea seama de asta înainte ca el s poat ac iona în numeleă ă ţ lor şi al na iunii. Era de datoria lui s -şi ridice na iunea şiţ ă ţ s -i umileasc pe ceilal i. Era destinul şi datoria lui de aă ă ţ avea grij ca aceste lucruri s se realizeze, de a fiă ă

catalizatorul energiei celorlal i.ţ131



Deocamdat nu sosise momentul potrivit. Era conştientă de asta. Avea mul i alia i, dar nu suficien i, iar cei careţ ţ ţ aveau alte vederi decât el erau mult prea inflexibili îngândire pentru a putea fi convinşi. În elegeau ce vrea sţ ă spun , dar nu atât de limpede ca el şi, pân când nu îşiă ă

schimbau modul de gândire, nu putea face mai mult decâtf cea în prezent, dând sfaturi şi preg tind terenul. Înzestrată ă cu o r bdare nesfârşit , Yamata-san zâmbi politicos şiă ă scrâşni din din i, sim indu-se pe moment învins.ţ ţ

— Şti i, cred c încep s m obişnuiesc cu locul acesta,ţ ă ă ă spuse Ryan, luând loc în fotoliul de piele din stânga

preşedintelui.— Am spus-o şi eu odat , declar Durling. M-a costată ă creşterea ratei şomajului cu trei zecimi de punct, o ceartă cu Camera Reprezentan ilor pentru ob inerea fondurilor şiţ ţ zece procente pe scara popularit ii.ăţ

Deşi vorbea pe un ton grav, fa a îi era zâmbitoare.ţ— Ia zi, arde undeva de m-ai întrerupt în timpul

prânzului?

Jack nu-l l s s aştepte, deşi ştirile erau destul deă ă ă importante pentru un r spuns dramatic.ă

— Am ob inut acordul ruşilor şi ucrainenilor pentru ultimaţ „pas re”.ă

— Începând de când? se interes Durling, aplecându-seă peste birou şi uitând de salata din farfurie.

— Ce spune i de lunea viitoare? întreb Ryan cu unţ ă

surâs. Au acceptat propunerea lui Scott. Au fost atât demulte proceduri START, încât nu-şi doresc decât s termineă cu ultimele în linişte şi s anun e c au sc pat pentruă ţ ă ă totdeauna de ele. Inspectorii noştri se afl deja acolo, ai loră au venit la noi şi nu mai au decât s treac la treab .ă ă ă

— Asta îmi face pl cere, r spunse Durling.ă ă— Au trecut exact patruzeci de ani, exclam Ryană

înfl c rat, practic toat via a mea, de când ei au aruncat înă ă ă ţ

lupt aparatele SS-6, iar noi Atlasurile, nişte construc iiă ţ

132



urâte, cu o destina ie blestemat . Iar posibilitatea de aţ ă contribui la distrugerea lor, ei bine… domnule preşedinte,v r mân dator. Va r mâne contribu ia dumneavoastr , dară ă ă ţ ă le voi putea povesti nepo ilor c am participat personal laţ ă aceast ac iune.ă ţ

Faptul c propunerea lansata de Adler ruşilor şiă ucrainenilor fusese ini iativa lui Ryan ar fi putut sfârşi subţ form de not în subsolul paginii, dar şansele erau pu ine.ă ă ţ

— Nepo ilor noştri fie c nu le va p sa, fie c vor întrebaţ ă ă ă ce mare scofal am f cut, remarc Arnie van Damm cu oă ă ă figur impasibil .ă ă

— Ai dreptate, recunoscu Ryan.

Arnie avea un talent deosebit de a- i t ia elanul.ţ ă— Acum aş vrea s aud vestea proast , ceru Durling.ă ă— Cinci miliarde, zise Jack, deloc surprins de grimasa

care îi întâmpin cuvintele. Merit , domnule. Z u c merit .ă ă ă ă ă— Explic -mi de ce.ă— Domnule preşedinte, înc de pe vremea când eram înă

şcoala general , ara noastr a tr it sub amenin areaă ţ ă ă ţ lansatoarelor balistice cu înc rc tur nuclear , îndreptateă ă ă ă

spre Statele Unite, în şase s pt mâni, ultima dintre eleă ă putea fi distrus .ă

— Sunt deja a intite…ţ— Da, domnule, ale noastre sunt îndreptate spre Marea

Sargaselor, ca şi ale lor. O greşeal ce poate fi îndreptată ă prin deschiderea unei guri de observare şi schimbarea unorcircuite în sistemul de ghidare. Asta se poate face în zece

minute, începând din clipa în care deschidem uşa de acces în corpul rachetei, şi nu ne trebuie altceva decât oşurubelni şi o lantern .ţă ă

În realitate, acest lucru era adev rat doar în cazulă rachetelor sovietice. Ruseşti, se corect Ryan în sinea luiă pentru a mia oar . Cele americane erau mai sofisticate şiă reorientarea lor necesita mai mult timp. Dar astea eraucapricii ale ştiin ei inginereşti.ţ

— Domnule, pot disp rea toate, pentru totdeauna,ă

133



continu Ryan. Eu sunt adeptul solu iilor dure, şti i asta.ă ţ ţ Le-am putea face propunerea celor de pe Capitoll Hill.Merit banii şi chiar mai mult de atât.ă

— Ai dreptate, ca întotdeauna, remarc van Damm.ă— De unde va face OMB rost de bani? întrebă

preşedintele Durling.Ryan se f cu mic.ă— De la Ap rare, de unde altundeva?ă— Înainte de a ne ambala prea tare, in s v spun cţ ă ă ă

deja am exagerat pu in.ţ— Ce economii realiz m prin eliminarea ultimelor noastreă

rachete? se interes van Damm.ă

— Ne va costa bani, r spunse Jack. Deja pl tim de neă ă usc m pentru dezafectarea submarinelor lansatoare deă torpile, iar ecologiştii…

— Acei oameni minuna i… remarc Durling.ţ ă— … dar este o singur cheltuial .ă ăPrivirile se întoarser spre şeful de cabinet. Judecata saă

politic era impecabil . Acesta cânt ri toate aspectele, apoiă ă ă se întoarse spre Durling.

— Merit s ne asum m riscul, şefule, rosti el,ă ă ă adresându-se preşedintelui. La Capitoll Hill va exista într-adev r o disput , dar peste un an ve i putea spuneă ă ţ poporului american cum l-a i sc pat de amenin areaţ ă ţ s biei…ă

— … lui Damocles, interveni Ryan.— A şcolilor catolice, chicoti Arnie. Sabia care a stat timp

de genera ii deasupra capetelor americanilor. Presa va fiţ încântat , iar CNN va face mare caz de asta; unul din aceleă reportaje speciale, cu o mul ime de imagini frumoase şiţ comentarii inexacte.

— Cum i se pare, Jack? întreb Durling cu un zâmbetţ ă larg.

— Domnule preşedinte, eu nu, sunt politician.Deocamdat nu ajunge c dezafect m ultimele dou suteă ă ă ă

de rachete balistice intercontinentale?

134



fa . Deşi mâinile nu-i tremurau, aşez coala de hârtie peţă ă suprafa a lustruit a mesei, netezind-o cu grij , de parc arţ ă ă ă fi fost o bucat de m tase fin .ă ă ă

— Asta ne-ar putea dubla bog ia na ional .ăţ ţ ă— Este un punct de vedere conservator, remarc ofi erulă ţ

de contrainforma ii.ţLucrând sub acoperirea unei func ii diplomatice, Zhangţ

desf şura o activitate mai intens decât oricare alt ofi eră ă ţ superior de contrainforma ii din ara sa. Acest lucru era maiţ ţ stânjenitor pentru aceştia decât pentru el.

— Domnule ministru, trebuie s v reamintesc că ă ă aceasta este evaluarea pe care am primit-o de la japonezi.

Au preten ia la jum tate din ceea ce descoper şi, dinţ ă ă moment ce vor asigura aproape toat suma necesară ă deschiderii exploat rii…ă

Cuvintele sale fur întâmpinate cu un surâs.ă— Sigur, în timp ce noi ne asum m majoritatea riscuriloră

strategice. Nişte omule i nu prea simpatici, ad ugţ ă ă ministrul.

Ca şi cei cu care negociase Zhang la Tokio, ministrul şi

mareşalul erau veterani ai Armatei a 8-a. P strau şi eiă amintiri din r zboi – dar nu dintr-unul purtat împotrivaă americanilor. Ridic din umeri.ă

— Da, dar avem nevoie de ei, nu?— Au nişte arme formidabile, încuviin mareşalul. Însţă ă

pu ine.ţ— Asta o ştiu şi ei, li se adres Zhang Han San oaspe iloră ţ

s i. Aşa cum spune sursa mea principal , este o îmbinareă ă convenabil între necesit i şi cerin e, îns el sper s seă ăţ ţ ă ă ă transforme într-o rela ie sincer şi cordial între douţ ă ă ă popoare cu un adev rat…ă

— Cine va fi în frunte? întreb mareşalul, zâmbind for at.ă ţ— Ei, bineîn eles. Aşa crede el, ad ug Zhang Han San.ţ ă ă— În cazul acesta, pentru c ei sunt cei care ne fac curte,ă

tot ei trebuie s fac prima mişcare deschis , zise ministrul,ă ă ă

expunând politica rii sale într-un mod care s nu-lţă ă

138



jigneasc pe superiorul s u.ă ăAcesta, un b rbat m runt, cu o privire r ut cioas , d deaă ă ă ă ă ă

dovad de o îndârjire ce ar fi speriat chiar şi un leu. To iă ţ ceilal i erau de p rere c omul avea o rezisten la alcoolţ ă ă ţă ieşit din comun.ă

— Aşa cum m aşteptam, anun Zhang cu un zâmbet.ă ţă De fapt, aşa cum se aşteapt ei, cei care anticipeaz ună ă profit gras.

— Au tot dreptul s -şi fac iluzii.ă ă

— V admir optimismul, remarc inginerul de la NASA,ă ă stând în punctul de observare aflat deasupra atelierului.

Le admira şi fondurile. Guvernul avansase banii necesaripentru ca acest conglomerat industrial s achizi ioneze şiă ţ s construiasc modelul sovietic. În mod sigur, industriaă ă privatizat avea aici un cuvânt greu de spus.ă

— Credem c am rezolvat problema treptei intermediare.ă O valv defect , explic proiectantul japonez. Am folosit ună ă ă prototip sovietic.

— Ce vre i s spune i?ţ ă ţ— Vreau s spun c am folosit pentru rezervoarele deă ă

combustibil ale treptei intermediare modelul lor de valv .ă Nu era bun. Au încercat s rezolve totul cu piese extrem deă uşoare, îns …ă

Reprezentantul NASA clipi uimit.— Adic întreaga lor serie de produse a fost…ăCuvintele americanului se frânser sub privireaă

semnificativ a celuilalt.ă— Da. Cel pu in o treime din ele ar fi dat greş. Oameniiţ mei sunt de p rere c modelele de încercare au fostă ă fabricate special, dar c cele de serie au fost, m rog, tipică ă ruseşti.

— Hm!Americanul îşi f cuse deja bagajele şi era aşteptat de oă

maşin ce trebuia s -l duc la Aeroportul Naritaă ă ă

International pentru a se îmbarca pentru zborul interminabil

139



spre Chicago. Privi spre sec ia de produc ie a uzinei. Camţ ţ aşa trebuia s fi ar tat General Dynamics în anii şaizeci,ă ă epoca de glorie a R zboiului Rece. Rachetele st teauă ă înşirate precum cârna ii, cincisprezece la num r, în diferiteţ ă faze de asamblare, în timp ce o echip de tehnicieni înă

halate albe efectuau o serie de opera iuni complicate.ţ— Astea zece par aproape gata.— Sunt, îl asigur directorul uzinei.ă— Când a i programat urm toarea lansare de prob ?ţ ă ă— Luna viitoare. Am preg tit dej primele trei înc rc turi,ă ă ă ă

r spunse proiectantul.ă— Când v pune i ceva în minte nu şti i de glum , nu-iă ţ ţ ă

aşa?— Pur şi simplu este mai eficient dac proced m astfel.ă ă— Deci de-aici ies gata asamblate?…— Exact. Desigur, vom etanşa rezervoarele de

combustibil cu gaz inert, îns unul din lucrurile interesanteă legate de acest model este c proiectul prevede s fieă ă transportate ca unit i compacte. În acest fel, economisimăţ timpul de asamblare la punctul de lansare.

— Le transporta i cu autocamioanele?ţ— Nu, replic japonezul, cl tinând din cap. Cu trenul.ă ă— Şi înc rc tura?ă ă— Se monteaz în alt parte. M tem c sta este ună ă ă ă ă

secret.

Cealalt linie de produc ie nu avea vizitatori str ini. Deă ţ ă

fapt, nu prea avea deloc vizitatori, cu toate c se afla într-ăuna din suburbiile oraşului Tokio. Firma de la intrare anun aţ un centru de cercetare şi dezvoltare al unei mari corpora ii,ţ iar lumea din cartier îşi imagina c trebuia s fie în leg tură ă ă ă cu circuitele de calculator sau ceva asem n tor. Cablurileă ă electrice ce deserveau cl direa nu erau cu nimic ieşite dină comun, din moment ce aparatele cu consum mare deenergie erau doar instala iile de înc lzire şi cele de aerţ ă

condi ionat, montate în nişte cutii micu e, în spatele cl dirii.ţ ţ ă

140



Circula ia din preajm nu b tea nici ea la ochi. Exista oţ ă ă parcare cu o capacitate de cel mult opt automobile, care îns era mai tot timpul doar pe jum tate ocupat . Cl direaă ă ă ă era înconjurat de un gard simbolic, ca orice fabric dină ă lume, iar la ambele extremit i avea câte un post deăţ

control. Trec torul curios nu observa mare lucru, în afară ă de nişte maşini şi camioane care intrau şi ieşeau.

În untru lucrurile st teau altfel. Cu toate c cele două ă ă ă posturi de control din afar erau p zite de b rba iă ă ă ţ zâmbitori, care îndrumau amical câte un eventualmotociclist r t cit, în cl dire era cu totul altceva. Fiecareă ă ă ofi er de punct control avea câte un pistol nem esc P-38, iarţ ţ

g rzile nu se prea omorau cu zâmbitul. Desigur, habar nuă aveau ce p zeau. Anumite lucruri erau prea ciudate pentruă a putea fi identificate. Nimeni nu realizase înc un filmă documentar despre fabricarea armelor nucleare.

Atelierul avea o suprafa de cincisprezece metri şiţă ad postea dou rânduri de maşini-unelte, aşezate laă ă distan e egale şi protejate de pere i din plexiglas. Fiecareţ ţ c m ru avea propriul ei sistem de aeraj şi climatizare, caă ă ţă

de altfel întreaga înc pere. Tehnicienii şi cercet torii purtauă ă salopete şi m nuşi albe, asem n toare cu cele aleă ă ă lucr torilor din uzinele produc toare de circuite integrate,ă ă astfel încât înşelau uşor trec torii ocazionali care îi vedeauă afar , fumând o igar în pauz .ă ţ ă ă

În interiorul s lii sclipind de cur enie, emisfereleă ăţ nefinisate de plutoniu erau alimentate mecanic în diferite

utilaje, pân când ieşeau lucioase precum sticla. După ă aceea, fiecare în parte era aşezat în nişte suporturi dină plastic, transportat manual în depozit şi aşezat pe un raftă ă individual, f cut din o el şi acoperit cu o folie de plastic.ă ţ Contactul direct cu metalul era absolut interzis, deoareceplutoniul, în afar de faptul c este radioactiv şi cuă ă temperatur ridicat , datorit radia iilor alfa, este şi ună ă ă ţ metal ce intr uşor în reac ie în contact cu un alt metal,ă ţ

provocând incendii. Ca şi magneziul şi titanul, metalul

141



odat aprins este aproape imposibil de st pânit. Cu toateă ă acestea, manipularea celor dou zeci de emisfere deveniseă o treab de rutin . Era o sarcin înv at demult.ă ă ă ăţ ă

Greul venea o dat cu corpurile RV. Acestea erau nişteă corpuri conice mari, concave, cu o în l ime de 120 deă ţ

centimetri şi un diametru al bazei de 50 de centimetri,f cute din uraniu-238, un metal extrem de dur, de culoareă brun . Cânt rind pu in peste patru sute de kilogrameă ă ţ fiecare, conurile voluminoase trebuiau şlefuite cu precizie,pentru a se ob ine o simetrie dinamic absolut . Destinateţ ă ă s „zboare” atât în vid, cât şi în aer, trebuiau perfectă echilibrate, altfel ar fi devenit instabile în timpul zborului.

Spre mirarea tuturor, realizarea acestui lucru se dovedise afi sarcina cea mai dificil dintre toate. Procesul de turnareă fusese reproiectat de dou ori şi, chiar şi acum, corpurileă RV erau rotite periodic, asem n tor cu procesul deă ă echilibrare a pneurilor de automobil, doar c toleran eleă ţ admise erau mult mai stricte. În exterior, niciuna din piesenu era la fel de bine finisat ca în interior, deşi la pip ită ă p reau cât se poate de netede. Interiorul era diferit. Micileă

neregularit i simetrice permiteau o aderen milimetric aăţ ţă ă înc rc turii, gata s elibereze la momentul potrivit – deşiă ă ă toat lumea spera c acesta nu va veni niciodat – un fluxă ă ă uriaş de neutroni „rapizi”, cu mare înc rc tur energetic ,ă ă ă ă spre corpurile RV, generând o reac ie de fuziuneţ instantanee şi dublând energia eliberat de plutoniul,ă tritiumul şi litiul din interior.

Inginerii, în special cei nefamiliariza i cu fizica nuclear ,ţ ă considerau aceast faz ca fiind cea mai elegant . Uraniul-ă ă ă238, atât de dens, dur şi dificil de prelucrat, era un metaldeosebit de rezistent. Americanii îl foloseau chiar lablindarea tancurilor, datorit rezisten ei deosebite laă ţ impact. La o vitez de zbor de 27.000 kilometri pe or , celeă ă mai multe metale ar fi fost distruse în urma fric iunii cuţ aerul. Nu şi acesta, cel pu in nu în cele câteva secunde câtţ

dura procesul. La sfârşit, materialul urma s devin o parteă ă

142



component a bombei în sine. Foarte elegant, îşi spuneauă inginerii, folosind termenul cel mai îndr git în profesia lor,ă ca o compensa ie pentru efortul depus şi timpul pierdutţ Dup finisarea fiec rui corp, acesta era aşezat într-ună ă c rucior şi transportat spre camera de depozitare. Această ă

parte a proiectului dep şise termenul cu dou s pt mâni,ă ă ă ă spre dezam girea tuturor.ă

Corpul RV 8 intr pe linia de produc ie. În cazul în careă ţ bomba avea s fie detonat , uraniul din care era f cută ă ă ă urma s aib o contribu ie considerabil la producereaă ă ţ ă dezastrului. În fine, asta era fizica.

Era un accident ca multe altele, cauzat probabil de oramatinal . Ryan sosise la Casa Alb imediat dup ora şapte,ă ă ă aproximativ cu dou zeci de minute mai devreme ca deă obicei, pentru c circula ia de pe autostrada 50 fuseseă ţ neaşteptat de degajat , în consecin , nu avusese timp să ţă ă r sfoiasc ultimele note informative, pe care le r suci şi leă ă ă vârî sub bra înainte de a intra pe poarta de vest. Chiarţ dac era consilier pe problemele de securitate, Jack eraă

obligat s treac prin detectorul de metale şi, f când asta,ă ă ă se ciocni de cineva. Persoana respectiv tocmai îşi înmânaă pistolul de serviciu unui agent al Serviciului Secret, îmbr cat în uniform .ă ă

— Tot n-ave i încredere în Birou, hm? îl întreb o voceţ ă familiar pe agentul îmbr cat în haine civile de la punctulă ă de control.

— Mai ales în Birou, veni r spunsul amuzat.ă— Nici nu pot s -i condamn, interveni Ryan. Controleaz -lă ă şi la glezne, Mike.

Odat trecu i de poarta magnetic , Murray se întoarseă ţ ă spre el:

— Nu mai am nevoie de ajutoare.Directorul-adjunct ar t spre documentele de sub bra ulă ă ţ

lui Jack.

— Aşa se umbl cu documentele secrete?ă143



Murray avea un umor înn scut. Pur şi simplu nu putea să ă nu îşi în epe un vechi prieten. Apoi Ryan observ cţ ă ă Procurorul General trecuse şi el de detector şi privea acumoarecum iritat înapoi. De ce venise un membru alcabinetului atât de devreme? Dac ar fi fost vorba de oă

problem de securitate na ional , Ryan ar fi fost informat,ă ţ ă iar problemele juridice erau rareori atât de arz toare, încâtă s reclame prezen a preşedintelui la birou înainte de oraă ţ opt. Şi de ce venise înso it de Murray? Helen D’Agustino seţ afla de cealalt parte a por ii, aşteptând s -i conducă ţ ă ă personal prin coridoarele de la etaj. Toate aceste am nunteă ale întâlnirii accidentale îi stârnir curiozitatea lui Ryan.ă

— Ne aşteapt şeful, zise Murray precaut, citindă întrebarea din privirea lui Ryan.— Ai putea trece pe la mine când termini? Chiar voiam să

te sun în leg tur cu o problem .ă ă ă— Desigur.Murray se îndep rt f r m car s se intereseze deă ă ă ă ă ă

Cathy şi de copii.Ryan trecu prin detector, coti spre stâng şi urc sc rileă ă ă

spre biroul s u, pentru rapoartele de diminea . Termină ţă ă repede şi era pe punctul de a trece la treburile de rutin aleă fiec rei zile, când secretara îi anun sosirea lui Murray. Nuă ţă avea niciun rost s ocoleasc prea mult subiectul.ă ă

— Dan, mi se pare c Procurorul General a venit camă devreme azi. Aş putea afla şi eu de ce?

Murray cl tin din cap.ă ă

— Îmi pare r u, înc nu.ă ă— În regul , zise Ryan, schimbând uşor tonul. Ar trebuiă s ştiu de ce?ă

— Probabil c da, îns şeful vrea s p str m discre ia. Şiă ă ă ă ă ţ apoi, nici nu are implica ii pentru securitatea na ional . Ceţ ţ ă voiai s -mi spui?ă

Ryan z bovi câteva clipe înainte de a r spunde.ă ă Gândurile îi alergau prin minte ca întotdeauna în astfel de

cazuri. Apoi se resemn . Ştia c putea avea încredere înă ă

144



cuvântul lui Murray. În fine, de cele mai multe ori.— E o problem confiden ial , începu Jack.ă ţ ăÎi relat cele aflate cu o zi în urm de la Mary Pat.ă ă

Agentul FBI ascult cu o expresie impasibil .ă ă— Nu e chiar o noutate, Jack. În ultimii ani am fost

informa i c tinerele sunt… momite. E destul de greu deţ ă definit. Contracte cu agen ii de manechine, treburi de genulţ sta. Nu ştiu cine le recruteaz , dar cert e c este foarteă ă ă

prev z tor. Fetele pleac s devin manechine sau s facă ă ă ă ă ă ă reclam , e un lucru obişnuit. Unele şi-au început carieraă acolo, înainte de a o continua în America. Toate verific rileă pe care le-am f cut au r mas f r rezultat, îns avemă ă ă ă ă

informa ii c unele dintre ele au disp rut. De fapt, unaţ ă ă dintre ele se potriveşte cu descrierea ta. Kimberly nu-ştiu-cum. Nu-mi amintesc numele de familie. Tat l ei esteă c pitan de poli ie în Seattle, iar unul dintre vecinii lor esteă ţ un agent special de-al nostru de la biroul din Seattle. Amluat leg tura discret cu oamenii noştri din poli ia japonez .ă ţ ă Nimic.

— Flerul t u ce spune? întreb Ryan.ă ă— Uite ce e, Jack, oamenii dispar tot timpul. Sunt o

mul ime de fete care îşi fac bagajul şi pleac de-acas caţ ă ă s -şi încerce norocul în lumea larg . Po i s -i zici feminism,ă ă ţ ă po i s -i zici dorin de a deveni o fiin umanţ ă ţă ţă ă independent . Se întâmpl tot timpul. Tipa asta, Kimberlyă ă nu-ştiu-cum, are dou zeci de ani, n-a prea dus-o mintea laă şcoal şi a disp rut pur şi simplu. Nu avem nicio dovad că ă ă ă

a fost r pit şi apoi, la dou zeci de ani eşti cet ean liber,ă ă ă ăţ nu? Nu avem dreptul s începem o investiga ie juridic . Da,ă ţ ă într-adev r, taic -s u e poli ist, iar vecinul agent al Birouluiă ă ă ţ şi am f cut nişte taton ri în direc ia asta. Dar nu amă ă ţ descoperit nimic şi nici nu putem face mai mult, f r a aveaă ă vreun indiciu c s-a înc lcat legea. Oricum, nu avem nimică ă în acest sens.

— Vrei s spui c dispare o fat trecut pu in deă ă ă ă ţ

optsprezece ani şi nu po i…ţ145



puteau şti de cât ajutor s-ar fi bucurat din parteaautorit ilor locale, astfel încât fetele puteau disp reaăţ ă pentru totdeauna. Pe de alt parte, întreaga afacere puteaă fi dat în vileag, ap rând în pres ca un act rasist, îndreptată ă ă împotriva japonezilor.

— Oricum, mie mi se pare c Agen ia ar avea mai multeă ţ şanse. Sfatul meu este s profit m cât se poate de mult.ă ă Dac vrei, am putea convoca vreo câteva persoane, peă baza informa iilor pe care le avem. Nu e cine ştie ce, darţ avem ceva fotografii.

— De unde ştii atâtea am nunte?ă— Comandantul avia iei strategice din Seattle este Chuckţ

O’Keefe. Pe vremuri am fost subalternul lui. Mi-a înlesnit o întrevedere cu Bill Shaw pe problema asta, iar el a fost deacord s arunc o privire discret . Nu am ajuns la niciună ă rezultat. Chuck are şi aşa destul b taie de cap cu diviziaă ă lui.

— O s stau de vorb cu Mary Pat. Şi cu treaba cealalt ?ă ă ă— Amice, îmi pare r u, dar despre asta va trebui să ă

vorbeşti cu şeful.

La naiba, îşi zise Ryan, privindu-l pe Murray care ieşi dinbirou. De ce atâtea secrete?

147



6. Priviri din untru, priviri dină afară

Din multe puncte de vedere, desf şurarea uneiă opera iuni în Japonia prezenta multe dificult i. Desigur,ţ ăţ

exista aspectul rasial. Strict vorbind, Japonia nu avea osocietate omogen ; b ştinaşii, popula ia ainu, locuiau maiă ă ţ ales în Hokkaido, în extremitatea nordic a arhipelagului.ă Considera i înc un popor aborigen, ei tr iau destul deţ ă ă izola i de restul societ ii japoneze, cunoscând oţ ăţ marginalizare de sorginte pur rasial . De asemenea, înă Japonia tr ia şi o minoritate de origine coreean , formată ă ă din descenden ii lucr torilor aduşi la începutul secolului caţ ă for de munc ieftin , asemenea imigran ilor atraşi deţă ă ă ţ America atât pe coasta Pacificului, cât şi a Atlanticului. Spredeosebire de America, Japonia nu recunoştea drepturilecet eneşti ale imigran ilor decât în cazul în care aceştia seăţ ţ ar tau dispuşi s adopte f r rezerve o identitate nipon ,ă ă ă ă ă fapt cu atât mai ciudat cu cât rezultatele cercet riloră efectuate asupra ADN-ului demonstraser c poporulă ă

japonez era o ramur a poporului coreean. Această ă realitate era îns negat cu indignare de lumea bun dină ă ă societatea japonez . To i str inii erau considera i gaijin, ună ţ ă ţ cuvânt care, ca majoritatea celor japoneze, poseda omultitudine de semnifica ii. Tradus de obicei prinţ binevoitorul „str in”, termenul avea şi alte conota ii, cumă ţ ar fi aceea de „barbar”, medit Chet Nomuri, rememorândă toate în elesurile peiorative ale acestui cuvânt, de cândţ fusese inventat Ironia soartei f cea ca el însuşi, sut la sută ă ă

148



etnic japonez, s fie considerat un str in, datorit cet enieiă ă ă ăţ sale americane. Deşi toat via a condamnase în sinea luiă ţ politica rasist a Statelor Unite, care pe vremuri f cuseă ă atâta r u familiei sale, dup numai o s pt mân petrecută ă ă ă ă ă pe p mântul str moşilor s i tânjea dup sudul Californiei,ă ă ă ă

unde via a era atât de uşoar şi lipsit de griji.ţ ă ăA tr i şi a lucra aici era pentru. Chet Nomuri o experienă ţă

stranie. Înainte de a fi desemnat ca participant laOpera iunea SANDALWOOD, fusese verificat şi interogat cuţ grij . Intrase în Agen ie la scurt timp dup ce absolvise laă ţ ă UCLA, dintr-o vag dorin de aventur şi urmând tradi iaă ţă ă ţ familiei care avusese întotdeauna reprezentan i în serviciulţ

guvernamental, îns pe parcurs îşi d duse seama c iubeaă ă ă acest fel de a tr i. Aducea foarte bine cu munca poli iştilor,ă ţ iar Nomuri era un împ timit al filmelor şi romaneloră poli iste. În plus, era extraordinar de interesant. În fiecare ziţ înv a ceva nou. Era ca şi cum ar fi participat la o or deăţ ă istorie pe viu. Totuşi, cel mai important lucru pe care-laflase era c str bunicul s u fusese un om în elept, cu oă ă ă ţ minte p trunz toare. Cu toate c îşi d dea seama deă ă ă ă

lipsurile Americii, Nomuri prefera s tr iasc acolo decât înă ă ă orice alt ar din lume, iar asta îi d dea un sentiment deă ţ ă ă mândrie pentru ceea ce f cea, deşi nu ştia prea bine ceă scop urm rea. Desigur, acelaşi lucru se putea spune şiă despre Agen ie, cu toate c , atunci când i se spusese acestţ ă lucru la Ferm , nu pricepuse prea bine la ce se refereau.ă Cum s-ar fi putut? Îşi spusese c era cu siguran una dină ţă

glumele care circulau în rândurile celor aviza i.ţÎn acelaşi timp, datorit unui dualism pe care Nomuri,ă tân r fiind şi lipsit de experien , nu-l putea aprecia laă ţă adev rata sa valoare, Japonia putea oferi condi ii excelenteă ţ de ac iune. Unul din locurile ideale erau trenurile deţ navetişti.

Aglomera ia de aici îl înfiora. Nu fusese preg tit pentruţ ă confruntarea cu o ar a c rei popula ie era atât deţ ă ă ţ

numeroas , încât f cea aproape imposibil evitareaă ă ă

149



contactului nemijlocit cu tot felul de str ini, şi curând îşiă d du seama c mania cur eniei personale şi aă ă ăţ comportamentului politicos erau simple consecin e aleţ acestuia. Oamenii se ciocneau, se frecau unii de al ii cu oţ frecven atât de mare, încât lipsa manierelor civilizate ar fiţă

dus la lupte de strad ce ar fi f cut s p leasc de ciudă ă ă ă ă ă pân şi cel mai r u famat cartier din America. Afişând ună ă amestec de jen surâz toare şi de izolare glacial , localniciiă ă ă îşi f ceau via a suportabil , îns Nomuri nu reuşise încă ţ ă ă ă s -şi însuşeasc un astfel de comportament. La UCLAă ă aveau o vorb : Las loc de-ntors. Aici expresia îşi pierdeaă ă complet în elesul, pentru c pur şi simplu nu exista niciunţ ă

petic de loc liber.Un alt aspect era felul în care erau tratate femeile.Func ionarii care c l toreau în trenurile supraaglomerate,ţ ă ă stând în picioare sau şezând, citeau reviste cu benzicolorate, numite manga, versiune local a romanelor,ă majoritatea cu subiecte stânjenitoare. Nu demult sereeditase un roman în mare vog prin anii ’80, intitulat Rin-ă Tin-Tin. Personajul principal nu era îns câinele simpatică

prezentat în anii cincizeci de televiziunea american , ci ună patruped care avea ca amant o femeie cu care st tea deă ă vorb şi avea… rela ii sexuale. Ideea în sine îi repugna, dară ţ chiar în fa a sa şedea un b rbat între dou vârste, care nu-ţ ă ăşi dezlipea ochii de pe carte, în timp ce femeia care st teaă în dreptul lui privea absent pe fereastr . Poate c nici nuă ă ă observase, poate c da. În aceast ar r zboiul dintre sexeă ă ţ ă ă

avea cu siguran altfel de reguli decât cele din patria lui.ţă Nomuri renun s se mai gândeasc la acest subiect. Laţă ă ă urma urmei, nu se lega de misiunea pentru care fusesetrimis acolo. Curând avea s descopere c se înşelase.ă ă

Nici nu observ gestul. Cum st tea în cel de-al treileaă ă vagon al garniturii, aproape de uşa din spate, inându-se deţ bara de sus şi citind ziarul, nu b g de seam c cineva îiă ă ă ă strecur un plic în buzunarul pardesiului. De fiecare dat seă ă

întâmpla acelaşi lucru – în locul convenit, haina îi devenea o

150



idee mai grea. Se întoarse, dar nu v zu nimic. La naiba,ă lucra cu oameni care-şi cunoşteau meseria.

Dup optsprezece minute trenul intr în sta ia terminusă ă ţ şi masa de oameni începu s se scurg din vagoane,ă ă asemenea unei avalanşe pe orizontal , inundând garaă

spa ioas . Func ionarul îşi arunc „romanul ilustrat” înţ ă ţ ă serviet şi porni spre slujb cu obişnuita mimic impasibil ,ă ă ă ă t inuindu-şi cu grij gândurile. Nomuri îşi v zu de drum,ă ă ă încheindu-şi din mers pardesiul şi întrebându-se care eraunoile instruc iuni.ţ

— Preşedintele ştie?

Ryan cl tin din cap.ă ă— Înc nu.ă— Crezi c ar trebui s -i spunem? întreb Mary Pat.ă ă ă— La momentul potrivit.— Nu-mi place s -mi expun ofi erii la pericole pentru…ă ţ— Pericole? o îngân Jack. Nu-i cer decât s ob in nişteă ă ţ ă

informa ii, nu s fixeze contacte sau s se expun . Amţ ă ă ă în eles din rapoartele pe care le-am citit pân acum c n-ţ ă ăare altceva de f cut decât o urm rire de rutin şi, dacă ă ă ă vestiarele lor sunt ca ale noastre, nu-l paşte niciun pericol.

— Ştii bine ce vreau s spun, remarc directoarea-ă ăadjunct a Departamentului de Opera iuni.ă ţ

Avusese o zi obositoare şi o preocupa întotdeauna soartaagen ilor s i. Oricine în situa ia ei ar fi f cut la fel, iar ea eraţ ă ţ ă mam şi, în plus, fusese ridicat o dat chiar de agen iiă ă ă ţ

Direc iei a II-a a KGB-ului.ţOpera iunea SANDALWOOD demarase ca o ac iuneţ ţ relativ nevinovat , atâta cât putea fi nevinovat oă ă opera iune desf şurat pe un teritoriu str in. Ceaţ ă ă ă anterioar fusese o ac iune comun a FBI şi CIA şi sfârşiseă ţ ă cât se poate de prost: poli ia japonez surprinsese unţ ă cet ean american având asupra sa scule de sp rg tor,ăţ ă ă împreun cu un paşaport diplomatic care în cazul respectivă

îi f cuse mai mult r u decât bine. Ziarele men ionaser înă ă ţ ă

151



treac t incidentul. Din fericire, mass-media nu sesizaseă exact esen a întâmpl rii. Oamenii cump rau informa ii.ţ ă ă ţ Oamenii vindeau informa ii. De multe ori era vorba deţ informa ii considerate „secrete” sau chiar mai mult de atât,ţ al c ror scop explicit era de a leza interesele Statelor Unite.ă

— Cât e de bun? se interes Jack.ă— Foarte bun, replic Mary Pat şi tr s turile i seă ă ă

destinser pu in. Puştiul e un talent natural. Înva s seă ţ ţă ă acomodeze, s -şi formeze un grup de oameni de la care să ă ob in informa ii despre mediul lor. I-am deschis chiar şi unţ ă ţ birou. Ne aduce un profit frumos. Are ordin s fie foarteă prev z tor, sublinie doamna Foley înc o dat .ă ă ă ă

— Am în eles, MP, zise Ryan epuizat. Dar dac esteţ ă adev rat...ă— Ştiu, Jack. Nici mie nu mi-a pl cut ce ne-a trimisă

Murray.— Îl crezi? întreb Ryan, curios de reac ia pe care o vaă ţ

stârni.— Da, cred, şi crede şi Murray.F cu o pauz .ă ă— Dac ob inem informa iile, ce facem mai departe?ă ţ ţ— M voi duce la preşedinte şi probabil c -i vom retrageă ă

pe oamenii care doresc s fie retraşi.ă— Nu vreau ca Nomuri s -şi asume un asemenea risc,ă

insist directoarea-adjunct , ridicând tonul mai mult decâtă ă era necesar.

— Doamne, Mary Pat, nici nu mi-am închipuit c ai să ă

vrei. Uite ce e, şi eu sunt obosit, m crezi?ă— Deci vrei s trimit o alt echip , iar pe el s -l las să ă ă ă ă stârneasc valuri, în speran a c iese ceva la suprafa ?ă ţ ă ţă

— Tu conduci ac iunea, corect? Eu î i spun ce s faci, nuţ ţ ă cum. Linişteşte-te, MP.

Ultimele cuvinte ale lui Ryan atraser un zâmbet silit şi oă scuz stângace.ă

— Iart -m , Jack. Mereu uit c eşti nou în treaba asta.ă ă ă

152



— Substan ele chimice au multiple întrebuin riţ ţă industriale, îi spuse colonelul rus americanului.

— Cu atât mai bine pentru voi. Noi nu putem face altcevadecât s le ardem pe ale noastre, stârnind un nor de fumă ucig tor.ă

Desigur, nici gazele generate de combustibilii lichizi numiroseau chiar a adiere de prim var , dar erau totuşiă ă substan e chimice industriale, cu multe alte utiliz ri.ţ ă

Sub privirile celor doi colonei, o grup de tehnicieniă desf şura un furtun de la coloana montant , aflat lângă ă ă ă corpul rachetei, pân la un camion ce urma s transporteă ă ultima cantitate de tetraoxid de azot c tre un combinată

chimic. În partea inferioar se g sea un alt furtun ataşat deă ă corpul rachetei, prin care se pompa gaz cu presiune mare,pentru o mai bun degajare a substan elor chimiceă ţ corozive. Vârful proiectilului era bont. Americanii puteauvedea locul în care fusese montat focosul, dar acestafusese deja demontat şi se afla în alt camion, precedat dedou care de lupt BTR-70 şi escortat de alte trei, în drumă ă spre un loc necunoscut, unde urma s fie dezamorsat,ă

înainte de demontarea complet . Americanii cump rauă ă plutoniul. Tritiul din focoase urma s r mân în Rusia,ă ă ă probabil pentru a fi vândut ulterior pe pia a liber , sfârşindţ ă ca element component folosit la fabricarea cadranelor deceas sau a instrumentelor muzicale. Valoarea comercial aă tritiului era de aproximativ cincizeci de dolari gramul, aşac vânzarea lui avea s le aduc ruşilor un profit frumuşel.ă ă ă

Americanii îşi ziser c poate acesta era motivul pentruă ă care ruşii erau atât de gr bi i.ă ţAcesta era primul proiectil SS-19 dezactivat de

regimentul 53 de arme strategice. Sem na şi nu prea cuă modul de dezactivare a rachetelor americane subsupraveghere ruseasc . Aceleaşi cl diri din beton armat,ă ă deşi racheta aceasta era amplasat în p dure, în timp ceă ă cele americane se aflau pe teren deschis, fapt ce

demonstra înc o dat diferen a de p reri în privin aă ă ţ ă ţ

153



securit ii obiectivului. Clima era asem n toare. În Dakotaăţ ă ă de Nord erau vânturi mai puternice, datorit spa iiloră ţ deschise. În Rusia temperatura medie era pu in maiţ sc zut , ceea ce compensa vânturile geroase din prerie.ă ă Dup un anumit timp, tehnicienii închiser valva de peă ă

conduct , desprinser furtunul şi camionul se puse înă ă mişcare.

— Pot s arunc o privire? întreb colonelul american.ă ă— V rog, zise colonelul rus, f când un gest spre gauraă ă

deschis .ăÎi întinse chiar o lantern . Acum era rândul lui s râd .ă ă ăNemernicule, ar fi vrut s exclame colonelul Andrewă

Malcolm. La baza rachetei se afla o b ltoac de apă ă ă înghe at . Contrainforma iile greşiser din nou înţ ă ţ ă aprecierile lor. Cine ar fi crezut?

— Îl dubl m? se interes Ding.ă ă— S-ar putea s nu face i altceva decât s admira iă ţ ă ţ

peisajul, le zise doamna Foley, aproape convins deă propriile sale cuvinte.

— Prelu m misiunea? întreb John Clark, trecând laă ă afaceri.

În definitiv, era greşeala lui, din moment ce forma cuDing cea mai bun echip a Agen iei. Privi spre Chavez.ă ă ţ Puştiul evoluase mult în decursul celor cinci ani. Absolvisecolegiul, iar acum se preg tea pentru ob inerea uneiă ţ diplome în rela ii interna ionale. Slujba lui Ding i-ar fi adusţ ţ

pe profesorii lui în pragul infarctului, c ci imaginea loră despre rela iile transna ionale nu includea batjocorireaţ ţ altora – o glum inventat chiar de Domingo Chavez, înă ă timp ce citea o carte de istorie pentru un seminar, în întinderile nisipoase ale Africii. Mai avea de înv at pentruăţ a-şi putea disimula sentimentele. Chavez p stra înc cevaă ă din temperamentul vulcanic al mediului din care provenea,deşi Clark nu ştia exact cât din el era doar de ochii celor de

la Ferm sau de aiurea. Indivizii din orice organiza ieă ţ

154



trebuiau s aib o „reputa ie de serviciu”. Avea şi John una.ă ă ţ Lumea vorbea despre el în şoapt , închipuindu-şi prosteşteă c poreclele şi bârfele nu vor ajunge niciodat la urechileă ă lui. Ding voia şi el s -şi fac o reputa ie. Era un lucruă ă ţ normal.

— Fotografii? întreb Chavez calm, luând pachetul întinsă de doamna Foley.

Erau şase buc i. Ding le examin pe fiecare în parte,ăţ ă întinzându-le rând pe rând superiorului s u. Deşi vocea îiă r mânea inflexibil , fa a îi tr da dezgustul.ă ă ţ ă

— Şi ce se întâmpl dup ce Nomuri afl unde st tipa?ă ă ă ă întreb Ding.ă

— Voi doi lua i leg tura cu ea şi o întreba i dac nu i-arţ ă ţ ă surâde un bilet gratuit de avion spre cas , r spunseă ă directoarea-adjunct , trecând sub t cere faptul c înainteă ă ă de asta ar trebui s o supun unui interogatoriu minu ios,ă ă ţ semn c CIA nu f cea favoruri gratuite.ă ă

— Sub ce acoperire lucr m? întreb John.ă ă— Înc nu ne-am hot rât. Înainte de a pleca, trebuie să ă ă

ne ocup m pu in de limbajul vostru.ă ţ— Monterey? zâmbi Chavez.Era unul din cele mai pl cute locuri din America, înă

special în acea perioad a anului.ă— V da i la fund timp de dou s pt mâni. Lua i avionulă ţ ă ă ă ţ

în seara asta. Profesorul vostru se numeşte Oleg JureviciLialin, un maior KGB care a venit la noi cu mai mult timp înurm . A condus o re ea numit THISTLE. El e tipul care aă ţ ă

descoperit c tu şi cu Ding obişnuia i s instala iă ţ ă ţ microfoane pe avioanele de linie…— Oho! exclam Chavez. F r el…ă ă ăDoamna Foley d du din cap, mul umit c Ding sesizaseă ţ ă ă

atât de prompt toate conexiunile.— Exact. Are o cas foarte frumoas pe malul apei. Seă ă

pare c e un profesor excep ional de limbi str ine, poateă ţ ă pentru c el însuşi a fost nevoit s le înve e.ă ă ţ

CIA f cuse o afacere bun cu el. Dup ce fusese interogată ă ă

155



i se d duse o slujb la şcoala de limbi str ine a For eloră ă ă ţ Armate, iar salariul îi era asigurat de DepartamentulAp r rii.ă ă

— Oricum, pân înv a i s comanda i prânzul şi să ăţ ţ ă ţ ă întreba i unde este toaleta în limba localnicilor, o sţ ă

decidem sub ce identitate c l tori i.ă ă ţClark zâmbi şi se ridic în picioare, în elegând c eraă ţ ă

timpul s se retrag .ă ă— P i, în cazul sta, înapoi la lucru.ă ă— Servim patria, remarc Ding zâmbind şi puseă

fotografiile pe biroul doamnei Foley, convins c ap rareaă ă rii era de domeniul trecutului.ţă

Auzind remarca, Clark îşi zise c era o glum , dară ă amintirile care îi revenir în memorie îi înghe ar zâmbetulă ţ ă pe buze.

Nu era vina lor. Era o chestiune obiectiv . Cu o popula ieă ţ de patru ori mai mare decât cea a Statelor Unite şi unteritoriu locuibil reprezentând o treime din cel american,erau nevoi i s ac ioneze cumva. Oamenii aveau nevoie deţ ă ţ

slujbe, de produse, de posibilit i asem n toare cu cele aleăţ ă ă altor popoare din lume. Vedeau multe lucruri tentante latelevizor, care p reau s existe chiar şi în locurile unde nuă ă existau locuri de munc , şi, v zându-le, doreau s le aib .ă ă ă ă Era simplu. Nu puteai spune „nu” unei popula ii de nouţ ă sute de milioane de oameni.

Cu atât mai mult cu cât f ceai parte din acest popor.ă

Viceamiralul V. K. Chandraskatta şedea în fotoliul s u deă piele de pe puntea de semnalizare a portavionului Viraat.Obliga ia lui, consemnat prin jur mânt, era de a îndepliniţ ă ă ordinele guvernului, dar, mai mult de atât, avea o datoriefa de poporul s u. Era suficient s priveasc în jurul s uţă ă ă ă ă de pe portavionul pe care se afla, pentru a realiza acestlucru. D du cu ochii de ofi eri şi matrozi, cei mai buni peă ţ care-i putea da ara. Erau în special transmisionişti şi gradeţ

inferioare, care îşi p r siser via a chinuit de pe uscată ă ă ţ ă

156



pentru a se dedica unei alteia, pentru c , oricât ar fi fost deă meschin salariul pe care-l primeau, era de preferatriscurilor economice care-i amenin au într-o ar unde rataţ ţ ă şomajului oscila între dou zeci şi dou zeci şi cinci la sut .ă ă ă

rii sale îi fuseser necesari tot atâ ia ani numai pentru aŢă ă ţ

sc pa de spectrul foamei. Iar acest lucru putea fi considerată ca un capriciu binevoitor al soartei sau rezultatulprogresului ştiin ei în domeniul agriculturii occidentale,ţ succes ce deranja înc multe spirite, de parc ara lor, atâtă ă ţ de veche şi cunoscut , n-ar fi fost f uritoarea propriului s uă ă ă destin. Chiar şi atunci când aducea prosperitate, mila ap saă greu sufletul na iunilor…ţ

Iar acum? În sfârşit, economia rii era pe cale de a seţă redresa, îns posibilit ile erau limitate. India avea nevoieă ăţ de resurse suplimentare, dar, mai presus de orice, aveanevoie de spa iu, iar asta era problema cea mai spinoas .ţ ă În nord, ara era m rginit de un lan muntos aproapeţ ă ă ţ inaccesibil. La est se învecina cu Bangladeshul, care aveamai multe probleme chiar decât India. La vest eraPakistanul, de asemenea supraaglomerat şi unul din

inamicii religioşi str vechi ai Indiei. Un r zboi purtată ă împotriva acestei ri putea avea efectul nedorit de a stopaţă importul de petrol din rile islamice din Golful Persic.ţă

Ce ghinion, îşi zise amiralul, potrivindu-şi ochelarii şiplimbându-şi privirea peste flota pe care o comanda, pentruc pe moment nu avea nimic mai bun de f cut. Dac nuă ă ă întreprindeau ceva, cel mai bun lucru la care se putea

aştepta patria sa era stagnarea. În cazul în care s-ar fiorientat spre exterior, c utând noi terenuri… îns , „nouaă ă ordine mondial ” stipula limpede c ara sa nu avea dreptulă ă ţ la expansiune. India era exclus din cursa spre grandoareă chiar de c tre na iunile care încheiaser cursa şi care acumă ţ ă se temeau s nu fie ajunse din urm .ă ă

Avea dovada c lucrurile st teau astfel chiar în fa a lui.ă ă ţ Marina sa era una din cele mai puternice din lume,

organizat şi instruit cu pre ul unor cheltuieli exorbitante;ă ă ţ

157



naviga pe unul din cele şapte oceane ale lumii, singurul cepurta numele unei ri, dar chiar şi aici era pe locul secund,ţă fiind nevoit s se subordoneze unei p r i a Marinei Stateloră ă ă ţ Unite. Acest lucru îl irita şi mai tare. America era aceea carele spunea ce aveau şi ce n-aveau voie s fac . America,ă ă

ara care avea o istorie de… cât? De numai dou sute deţ ă ani. Nişte parveni i. Luptaser ei cu Alexandru Macedon sauţ ă cu Marele Han? C l toriile „de descoperire” întreprinse deă ă europeni avuseser unicul scop de a ajunge la ara sa, iară ţ continentul enorm, descoperit accidental, interzicea acumaccesul rii str vechi a amiralului la m re ie, putere şiţă ă ă ţ dreptate. Una peste alta, îi venea foarte greu s disimulezeă

atâtea lucruri sub masca detaş rii profesionale, în timp ceă echipajul se agita în jurul lui pe punte.— Semnalizare radar, relevment unu-trei-cinci, raza două

sute kilometri, se anun prin megafon. Direc ie spreţă ţ interior, vitez cinci sute noduri.ă

Amiralul se întoarse spre comandantul flotei şi d du dină cap. C pitanul Mehta ridic receptorul şi spuse câtevaă ă cuvinte. Flota se afla în afara c ilor comerciale aeriene şiă

maritime şi îşi putea da seama dup or despre ce fel deă ă curs era vorba. Era vorba de patru avioane de luptă ă americane F-18E de pe unul din portavioanele localizate lasud-est de pozi ia flotei indiene. Veneau zilnic, diminea a şiţ ţ dup -amiaza, uneori chiar şi în plin noapte, doar ca s leă ă ă demonstreze c puteau s o fac şi c le cunoşteau pozi iaă ă ă ă ţ exacta, în timp ce ei nu aveau posibilitatea s o afle pe ceaă

a americanilor.O clip mai târziu auzi huruitul motoarelor a dou dină ă avioanele de tip Harrier. Aparate bune, scumpe, dardeparte de avioanele performante ale americanilor. Azi valansa patru: dou de pe Viraat şi dou de pe Vikrant, înă ă încercarea de a intercepta cele patru aeronave Hornet aleamericanilor. Pilo ii vor schimba zâmbind semne amicale,ţ dar totul nu era decât minciun din partea ambelor tabere.ă

— Am putea închide sistemele de rachet sol-aer, ca să ă

158



le ar t m c ne-am al turat de jocul sta, suger încetă ă ă ă ă ă c pitanul Mehta.ă

Amiralul cl tin energic din cap.ă ă— Nu. Ştiu prea pu in despre sistemele noastre sol-aer,ţ

iar noi nu le vom da nicio informa ie.ţFrecven ele radar, impulsurile şi raporturile ciclice erauţ

informa ii secrete, iar serviciile americane de contraspionajţ nu se obosiser cu siguran niciodat s le afle. Astaă ţă ă ă însemna c americanii nu le puteau bloca sau induce înă eroare sistemele. Chiar dac aveau posibilitatea, nu puteauă fi siguri de rezultat, incertitudine ce trebuia s -iă nelinişteasc mai mult ca orice. Nu era o carte prea mare,ă

dar era tot ce avea Chandraskatta în mân . Amiralul sorbiă din ceai, mândru de firea sa imperturbabil .ă— Nu, vom sesiza apropierea lor, îi vom întâmpina

prieteneşte şi-i vom l sa s -şi vad de drum.ă ă ăMehta aprob din cap şi se îndep rt f r a scoate nicioă ă ă ă ă

vorb care i-ar fi putut tr da furia. Era de aşteptat. El eraă ă comandantul şi avea sarcina de a elabora un plan menit să înfrâng flota american în caz de nevoie. Faptul c oă ă ă

asemenea eventualitate era practic inimaginabil nu-lă scutea pe Mehta de îndatoririle sale şi deci nu era de mirarec ofi erul resim ea povara func iei pe care o îndeplinea.ă ţ ţ ţ Chandraskatta aşez ceaşca pe mas , privind cele două ă ă aparate Hanier cum îşi luau zborul de pe pistaportavionului.

— Cum se comport pilo ii? îl întreb amiralul peă ţ ă

comandantul avia iei.ţ— Sunt nemul umi i, dar pân acum şi-au îndeplinitţ ţ ă foarte bine misiunile.

R spunsul fusese dat pe un ton plin de mândrie, şi peă bun dreptate. Avea pilo i excep ionali. Amiralul luaă ţ ţ adeseori masa în compania lor, privindu-le figurile mândreşi f cându-şi curaj. Erau tineri capabili, unul şi unul, la fel deă buni ca orice alt pilot din lume. Mai mult, erau dornici s oă

dovedeasc .ă159



Dar avia ia indian nu avea, una peste alta, decâtţ ă patruzeci şi trei de avioane de lupt Harrier FRS 51. Pe celeă dou portavioane, Viraat şi Vikrant, se aflau doar treizeci deă aparate, ceea ce nu se compara cu efectivele saucapacitatea de pe un singur portavion american. Şi toate

acestea pentru c americanii intraser primii în curs , oă ă ă câştigaser şi dup aceea declaraser jocul închis, medită ă ă ă Chandraskatta, ascultând replicile pilo ilor în difuzor. Pur şiţ simplu nu era cinstit

— Deci, ce po i s -mi spui? întreb Jack.ţ ă ă— A fost o p c leal , r spunse Robby. Rachetele aleaă ă ă ă

necesit lucr ri de între inere periodice. Ia ghici. Nu au maiă ă ţ fost verificate de doi ani. M-a sunat în seara asta AndyMalcolm. A v zut azi o gaur pe fundul c reia era ap .ă ă ă ă

— Şi ce-i cu asta?— Mereu uit c eşti or şean, surâse ironic Robby. Dacă ă ă

faci o gaur în p mânt, mai devreme sau mai târziu seă ă umple cu ap , corect? Dac în gaura respectiv p streziă ă ă ă ceva de valoare, e indicat s pompezi apa afar . Apa deă ă

sub rachet demonstreaz c nu f ceau asta cuă ă ă ă regularitate. Asta înseamn prezen a vaporilor de ap şi aă ţ ă umidit ii în gaur . Ceea ce duce la coroziune.ăţ ă

În sfârşit, becule ul se aprinse.ţ— Vrei s spui c proiectilele…ă ă— Probabil c nu ar fi putut zbura chiar dac ar fi vrut.ă ă

Din cauza coroziunii. Sunt rachete scoase din uz, pentru c ,ă

o dat ce se defecteaz , este foarte greu s le repare.ă ă ă Oricum, acesta este raportul J-3.— Şi cu J-2 ce se întâmpl ? întreb Jack, referindu-se laă ă

concluzia direc iei de contraspionaj.ţ— Nu ne-au crezut pân acum, dar b nuiesc c , dacă ă ă ă

vom deschide mai multe g uri şi vom da peste acelaşiă lucru, ne vor crede. Eu personal? continu amiralul Jackson.ă P rerea mea este c , dac Ivan ne-a permis s vedem astaă ă ă ă

în prima gaur , vom g si cam acelaşi lucru şi în celelalte.ă ă

160



Nu le mai pas absolut deloc.ăDatele de contraspionaj proveneau dintr-o multitudine de

surse, iar un „operator” ca Jackson era de cele mai multeori sursa ideal . Asta spre deosebire de ofi erii deă ţ contrainforma ii, a c ror sarcin era de a apreciaţ ă ă

posibilit ile p r ii adverse, de cele mai multe ori din punctăţ ă ţ de vedere teoretic. Jackson era interesat de arme doar subaspectul modului lor de func ionare, iar experien aţ ţ îndelungat îl înv ase c folosirea lor era mult maiă ăţ ă preten ioas decât verificarea.ţ ă

— ii minte c ne închipuiam c sunt înalte de trei metri?Ţ ă ă— Eu nu am crezut niciodat aşa ceva, dar un pitic cu oă

arm poate foarte bine s - i strice ziua. Ia spune, câ i baniă ă ţ ţ au stors de la noi?— Cinci miliarde.— Halal afacere, to i banii noştri din taxele federale. Leţ

pl tim ruşilor cinci miliarde ca s dezactiveze nişte racheteă ă care n-ar fi putut fi lansate decât dac ar fi aruncat maiă întâi în aer înc rc tura nuclear . O lovitur de maestru,ă ă ă ă domnule doctor Ryan.

— Au nevoie de banii ştia, Rob.ă— Şi eu am nevoie de ei, amice. Dau din col în col ca sţ ţ ă

fac rost de carburant pentru avioanele noastre cu reac ie.ţNu toat lumea putea pricepe c fiecare nav din cadrulă ă ă

flotei şi fiecare batalion de blindate al armatei trebuia să tr iasc din buget. Deşi comandan ii nu ineau o evidenă ă ţ ţ ţă propriu-zis , fiecare dintre ei trebuia s se descurce cu oă ă

cantitate de materiale consumabile – combustibil, arme,piese de rezerv , iar în cazul navelor de r zboi chiar şiă ă alimente – alocate pentru un an întreg.

Nu era un fapt neobişnuit pentru navele de r zboi să ă lâncezeasc s pt mâni întregi ancorate la rm, pentru că ă ă ţă ă la sfârşitul anului fiscal îşi epuizaser rezervele. Acest lucruă însemna c undeva lucrurile şchiop tau, c un echipaj nuă ă ă era instruit corespunz tor. Pentagonul era unica agen ieă ţ

federal care trebuia s se descurce cu un buget fix,ă ă

161



ocazional chiar diminuat.— Ce p rere ai, cât de mult ni se va mai reduceă

activitatea?— O s -i spun, Rob, bine? Preşedintele…ă— Între noi fie vorba, preşedintele are impresia că

opera iunile se desf şoar în exclusivitate în spitale. Şiţ ă ă dac m dai de gol, adio lec ii de golf!ă ă ţ

— Ce avem de câştigat dac ruşii ies din joc? întrebă ă Jack, sperând s -l mai tempereze pe Robby.ă

— Nu atâta cât s compenseze tot ce-am pierdut prină reduceri, în caz c nu ai b gat de seam , din toat marinaă ă ă ă a r mas doar o mân de oameni şi suntem nevoi i s neă ă ţ ă

facem treaba cu numai patruzeci la sut din efectivul totală de nave. Oceanul a r mas tot atât de întins ca înainte, eştiă de acord? Armata o duce mai bine, crede-m pe cuvânt,ă dar nu pot spune acelaşi lucru şi despre avia ie, iar puşcaşiiţ marini sunt nişte copii de â , deşi, dac se-mpute treaba,ţ ţă ă ei sunt principala noastr for de atac.ă ţă

— Î i ba i gura degeaba, Rob.ţ ţ— Ba chiar mai r u, Jack. Noi înşine scoatem sufletul dină

oameni. Cu cât sunt mai pu ine nave, cu atât petrec maiţ mult timp pe ocean. Cu cât stau mai mult pe ap , cu atâtă ne cost mai mult între inerea. E ca în vremurile cele maiă ţ proaste din anii şaptezeci. Am început s pierdem oameni.ă E greu s -l convingi pe om s petreac atâta timp departeă ă ă de nevast şi copii. În avia ie se spune c „eşti pe margineaă ţ ă pr pastiei”. Când pierzi oameni experimenta i, cheltuieştiă ţ

mult mai mult pentru instruirea noilor specialişti. Indiferentce faci, scade eficien a în lupt , conchise Robby.ţ ă— Uite, Robby, acum câtva timp am spus şi eu acelaşi

lucru în aripa cealalt a cl dirii. Fac tot ce-mi st în putină ă ă ţă pentru tine.

Jack vorbea ca orice func ionar superior al guvernului. Ceiţ doi prieteni schimbar o privire.ă

— Suntem amândoi nişte ramoli i.ţ— A trecut cam multicel de când am terminat facultatea,

162



recunoscu Ryan. Eu cu orele de istorie, iar tu rugându-te înfiecare sear la Dumnezeu s - i vindece piciorul.ă ă ţ

— Ar fi trebuit s fiu m i insistent. Am artrit . Peste două ă ă ă luni am un examen medical. În elegi?ţ

— Un control?

— Decisiv. Jackson d du din cap resemnat. Ryan ştia bine ceă

însemna asta. Pentru un b rbat care pilotase avioane deă lupt timp de peste dou zeci de ani, era dificil s se împaceă ă ă cu gândul îmb trânirii. Nu-şi mai putea m sura for ele cuă ă ţ cei tineri. P rul c runt putea fi motivat prin moştenireaă ă genetic , dar un examen medical însemna s î i dezbraciă ă ţ

uniforma de zbor, s - i pui cascheta în cuier şi s recunoştiă ţ ă c nu mai eşti apt s faci singurul lucru pe care i l-ai dorită ă ţ de când aveai zece ani şi pe care îl f cuseşi cu rezultateă remarcabile o via întreag . Cel mai mult îl vor dureaţă ă amintirile de pe vremea când era locotenent, cuvintelesc pate la adresa pilo ilor mai în vârst , zâmbetele ironiceă ţ ă abia disimulate, privirile pline de subîn elesuri schimbate cuţ colegii de genera ie, convingerea c lor nu li se va întâmplţ ă ă

niciodat s îmb trâneasc .ă ă ă ă— Rob, exist atâ ia oameni capabili care nu au avută ţ

niciodat şansa de a comanda o escadril . Lucreaz vremeă ă ă de dou zeci de ani şi sfârşesc prin a pilota în schimbul deă noapte pe Federal Express.

— Cu un câştig bunicel.— i-ai scos deja cascheta?Ţ

Remarca avu darul de a risipi pu in proasta dispozi ie.ţ ţ Jackson ridic privirea şi surâse.ă— La naiba. Dac nu mai pot dansa, pot m car s privescă ă ă

de pe margine. Î i repet, amice, dac vrei s ducem la bunţ ă ă sfârşit toate ac iunile pe care le-am pl nuit, avem nevoieţ ă de ajutor din partea celor de pe malul cel lalt. Mike Dubroă face o treab excelent , dar şi trupele lui au nişte limite,ă ă pricepi?

— Bine, domnule amiral, uite ce- i promit, când va sosiţ

163



clipa s te arunci în lupt , voi avea grij s ai trupa ta.ă ă ă ăŞtiau amândoi c era o promisiune firav , dar în condi iileă ă ţ

date era unicul lucru pe care-l putea face Ryan.

Fata avea num rul cinci. Lucru cu adev rat remarcabil…ă ă

La dracu’, îşi zise Murray, aflat în biroul s u, situat la şaseă blocuri de Casa Alb , totul era remarcabil. Cel mai mult îlă neliniştea profilul ac iunii. Împreun cu echipa saţ ă interogase mai multe femei care recunoscuser , uneleă ruşinate, altele f r s -şi tr deze emo ia, iar unele chiar cuă ă ă ă ţ mândrie şi amuzament, c se culcaser cu Ed Kealty, însă ă ă pentru cinci dintre ele actul nu fusese chiar voluntar. În

cazul acesteia, ultima de pe list , dependent de droguri,ă ă sentimentul c picase singur în capcan îi d dea oă ă ă ă senza ie de ruşine personal .ţ ă

— Deci? întreb Bill Shaw la sfârşitul zilei care şi pentruă el fusese extenuant .ă

— Cazul st în picioare. Avem acum cinci victimeă cunoscute, dintre care patru sunt în via . Dou dintre eleţă ă sunt dispuse s depun m rturie ca victime ale unui viol înă ă ă

oricare tribunal din ar . Asta f r a o pune la socoteal peţ ă ă ă ă Lisa Beringer. Celelalte dou sus in folosirea drogurilor peă ţ teritoriul unei propriet i federale. M rturiile lor coincidăţ ă aproape cuvânt cu cuvânt: au recunoscut eticheta de pesticla de coniac, efectele, totul.

— Sunt martore de încredere? se interes directorul FBI.ă— Atâta cât ne putem aştepta în cazuri de genul sta. Eă

timpul s -i d m drumul, ad ug Murray.ă ă ă ăShaw d du din cap în eleg tor. În curând, zvonul se vaă ţ ă r spândi. Era pur şi simplu imposibil s desf şori oă ă ă investiga ie în secret un timp mai îndelungat, chiar şi înţ cele mai bune condi ii. Aceşti „martori” aparent deţ încredere d deau dup aceea fuga la persoana acuzată ă ă pentru a o preveni, fie din convingerea în nevinov ia sa,ăţ fie în speran a ob inerii unui profit personal. Vinovat sauţ ţ

nu, vicepreşedintele era un b rbat cu o putere politică ă

164



remarcabil , capabil înc s r spl teasc generos pe ceiă ă ă ă ă ă care îi câştigau simpatia. În alte vremuri, era posibil caBiroul s nu fi putut ajunge atât de departe. Preşedinteleă însuşi sau Procurorul General ar fi dat o dispozi ie discret ,ţ ă iar func ionarii superiori ar fi pornit chiar ei în c utareaţ ă

victimelor pentru a le cump ra t cerea, în unele cazuriă ă izbutind. Singurul motiv pentru care se ajunsese pân aiciă era c FBI-ul ob inuse permisiunea preşedintelui şiă ţ cooperarea Procurorului General şi îşi desf şura activitateaă într-un climat juridic şi moral diferit.

— De îndat ce iei leg tura cu preşedintele Comisieiă ă Juridice…

Murray d du din cap.ă— Mda, am putea foarte bine organiza o conferin deţă pres în care s prezent m în mod am nun it toateă ă ă ă ţ dovezile pe care le de inem.ţ

Desigur, nu puteau face aşa ceva. Din momentul în careprezentau probele factorilor politici – în cazul acesta,preşedintelui şi membrilor Comisiei Juridice – cazul încetas mai fie secret. Puterea lui Murray şi a echipei sale se vaă

limita la fixarea orei întrevederii. O or cât mai târzie, astfelă încât ştirea s nu apar în ziarele de diminea , atr gândă ă ţă ă furia redactorilor de la Washington Post şi New York Times.Biroul trebuia s respecte cu stricte e regulamentul. Nuă ţ putea da nicio informa ie, pentru c era vorba de oţ ă procedur juridic şi aveau obliga ia de a ap ra drepturileă ă ţ ă acuzatului tot atât de bine – poate chiar mai bine – ca pe

cele ale victimelor, pentru a nu periclita bunul mers alprocesului.— O facem aici, Dan, se decise Shaw. Îl rog pe Procurorul

General s dea telefon şi s stabileasc ora întâlnirii. Poateă ă ă c în felul sta vom reuşi s p str m mai mult timp secretulă ă ă ă ă informa iilor. Ce i-a spus exact preşedintele deun zi?ţ ţ ă

— E un tip corect, r spunse directorul-adjunct, folosindă termenul preferat al agen ilor FBI. Mi-a spus: „Un delict esteţ

un delict”. A mai ad ugat c doreşte s ne ocup m de cază ă ă ă

165



cu maxim discre ie, dar m aşteptam la asta.ă ţ ă— Mi se pare cinstit. O s -l in personal la curent cu totă ţ

ce facem.

Ca de obicei, Nomuri se puse imediat pe treab . Eraă

seara pe care o petrecea la baia public , împreun cuă ă grupul de func ionari cunoscu i – probabil c el aveaţ ţ ă misiunea cea mai curat din toat Agen ia. În afar de asta,ă ă ţ ă era şi cel mai grozav mod de a stoarce informa ii din câteţ cunoscuse pân în prezent, iar el îl îmbun t ise, oferindu-ă ă ăţşi chiar o sticl de sake care se odihnea acum, pe jum tateă ă goal , pe marginea c zii de lemn.ă ă

— Mai bine nu-mi spunea i despre fata aceea cu ochiţ rotunzi, zise Nomuri, stând cu ochii închişi în col ul s uţ ă obişnuit şi savurând c ldura apei.ă

La 45 de grade era suficient de fierbinte ca s scadă ă tensiunea arterial şi s provoace o stare de euforie. Laă ă asta se ad uga şi efectul alcoolului. Foarte mul i japoneziă ţ aveau o dereglare genetic , numit de occidentali „be ieă ă ţ oriental ”, iar de cei mai sensibili la discrimin rile etniceă ă

„ebrietate patologic ”. Aceasta era de fapt oă disfunc ionalitate enzimatic şi se manifesta printr-o stareţ ă bahic avansat , chiar dup ingerarea unei cantit i relativă ă ă ăţ reduse de alcool. Din fericire, aceast tr s tur nu seă ă ă ă reg sea în familia lui Nomuri.ă

— De ce spui asta? întreb Kazuo Taoka din col ul opus.ă ţ— Pentru c acum nu mi-o pot scoate din minte, replică ă

Nomuri bine dispus.Un alt efect al b ii comune era o atitudine de bonomieă amical . B rbatul de lâng ofi erul CIA îşi frec râzândă ă ă ţ ă capul, în mijlocul hohotelor celorlal i.ţ

— Aha, şi acum ai vrea s afli mai multe, aşa este?ăNomuri nu avu nevoie s priveasc . B rbatul al c rui trupă ă ă ă

îl sim ea lipit de al s u se aplec pu in. Cu siguran c şiţ ă ă ţ ţă ă ceilal i f ceau la fel.ţ ă

— Ştii, ai avut dreptate. Au picioarele prea mari, ca şi

166



afla. Acest lucru nu diminua cu nimic sentimentul de ruşinepe care-l încerca pentru a fi fost nevoit s cear sprijin, iară ă ceilal i îi în elegeau durerea, cu toate c maniereleţ ţ ă elegante, dar distante, nu le tr dau compasiunea. Adev rulă ă era c cei care ascultau t cu i încercau şi un alt sentiment:ă ă ţ

frica. O dat ce ghea a fusese spart , era foarte probabil că ţ ă ă lucrurile se vor repeta. Cine va fi urm torul?ă

În general, nu exista investi ie mai sigur decât afacerileţ ă imobiliare, propriet ile fixe, realitatea fizic , ceva ce puteaăţ ă fi atins şi pip it, unde puteai construi şi locui, ceva ce puteaă fi v zut şi m surat de al ii. Deşi în Japonia se f ceau eforturiă ă ţ ă neîncetate de a smulge oceanului noi suprafe e de teren şiţ

se construiau aeroporturi noi, regula de aur era aceeaşi ca în oricare col al lumii: cump rarea de terenuri era oţ ă afacere rentabil , pe de-o parte pentru c suprafe eleă ă ţ disponibile erau limitate şi pe de alta pentru c pre ul lor nuă ţ avea cum s scad .ă ă

În Japonia aceast realitate fusese oarecumă distorsionat , datorit unor condi ii locale specifice. Politicaă ă ţ de exploatare a terenurilor din aceast ar eraă ţ ă

obstruc ionat de puterea nem surat a micilor fermieri şiţ ă ă ă nu era un fapt neobişnuit s vezi în plin cartier suburbană câte un petic de p mânt, cultivat doar pe un sfert dină suprafa cu zarzavaturi. Şi aşa delicat – toat ara avea oţă ă ă ţ suprafa comparabil eu cea a Californiei,ţă ă supraaglomerat de o popula ie reprezentând camă ţ jum tate din cea a Statelor Unite – situa ia era agravat deă ţ ă

faptul c terenurile arabile reprezentau doar o mic parteă ă din suprafa a total . Pentru c p mânturile roditoare erauţ ă ă ă preferate de locuitori, o mare parte a popula iei eraţ concentrat într-o mân de oraşe mari, unde pre urileă ă ţ terenurilor atingeau cote exorbitante. Aceste fapte aparentobişnuite rezultau în faptul c numai la Tokio propriet ileă ăţ comerciale imobiliare valorau mai mult decât toată suprafa a celor patruzeci şi opt de state interne ale Statelorţ

Unite. Mai surprinz tor înc era faptul c aceast situa ieă ă ă ă ţ

168



incredibil era acceptat de toat lumea ca ceva absolută ă ă normal, când de fapt era o pl smuire la fel de artificial caă ă mania lalelelor olandeze ce f cuse vâlv în secolul ală ă şaptesprezecelea.

Îns în cazul unei ri ca America, ce era economiaă ţă

na ional dac nu o credin general ? Sau, cel pu in,ţ ă ă ţă ă ţ aceasta fusese convingerea unanim timp de o genera ie.ă ţ Cet enii japonezi economiseau o mare parte a câştigurilorăţ ob inute. Toate aceste economii luau drumul b ncilor înţ ă cantit i enorme, care garantau un capital destinatăţ împrumuturilor corespunz tor de mare. Datorit acestuiă ă fapt, dobânzile percepute pentru împrumuturi erau relativ

sc zute, fapt ce facilita cump rarea terenurilor de c treă ă ă diverse companii care apoi le foloseau pentru construc ii, înţ ciuda pre urilor care în oricare alt ar a lumii ar fi fostţ ă ţ ă considerate imposibile. Aşa cum se întâmpla de regul înă cazul unei înfloriri economice rapide, procesul aveanumeroase corolare periculoase. Pre urile umflate aleţ propriet ilor de inute erau folosite mai departe dreptăţ ţ garan ie pentru ob inerea altor împrumuturi sau pentruţ ţ

pachetele de ac iuni cu acoperire. Încetul cu încetul,ţ oamenii de afaceri aparent inteligen i, capabili s vadţ ă ă lucrurile în perspectiv , cl diser un veritabil castel dină ă ă c r i de joc, la baza c ruia se afla convingerea că ţ ă ă metropola purtând numele Tokio avea o valoare intrinsecă mai mare decât cea a întregului teritoriu american, de laBangor pân la San Diego (o consecin adiacent a acestuiă ţă ă

fapt era convingerea oamenilor de afaceri japonezi că valoarea terenurilor americane, de altfel foarteasem n toare cu cele din propria lor ar , trebuia s fieă ă ţ ă ă mult mai mare decât pre ul cu care le vindeau proştii deţ yankei). La debutul anilor nou zeci începuser s seă ă ă vehiculeze nişte idei extrem de neliniştitoare. Pr buşireaă brusc a Bursei de Valori japoneze risca s blocheze marileă ă conturi, ceea ce îi determina pe unii oameni de afaceri să

recurg la vânzarea terenurilor pe care le de ineau pentruă ţ

169



a-şi acoperi pierderile. În aceast situa ie ei fuseseră ţ ă confrunta i cu o realitate uluitoare, dar perfect previzibil :ţ ă nimeni nu era dispus s cumpere propriet ile la valoareaă ăţ lor de burs ; cu toate c aceasta era teoretic acceptat ,ă ă ă când lucrurile luau o întors tur concret lumea d deaă ă ă ă

înapoi. Singura carte de joc pe care se sprijinea întregulcastel fusese clintit şi nu mai lipsea decât o adiere pentruă ca totul s se pr buşeasc – posibilitate ignorat în modă ă ă ă inten ionat în discu iile dintre func ionarii superiori.ţ ţ ţ

Pân în clipa aceea.ăB rba ii instala i comod în bazin erau prieteni şi asocia iă ţ ţ ţ

de mul i ani, iar vorbele demne şi m surate ale lui Kozoţ ă

Matsuda, prin care acesta anun a falimentul iminent alţ companiei sale, îi f cur pe to i cei de fa s vadă ă ţ ţă ă ă apropierea cu paşi repezi a unui dezastru pe care-l ignoraucu numai dou ore în urm . Bancherii care erau de fa ar fiă ă ţă putut acorda împrumuturi, îns cu dobânzi mai mari.ă Industriaşii puteau acorda favoruri, dar acestea ar fi afectatprofiturile, şi aşa foarte mici, ale afacerilor, cu efectenegative asupra valorilor de burs aflate în stagnare. Într-ăadev r, şi-ar fi salvat prietenul de la faliment, dar asta ar fiă adus dup sine dezonoarea şi excluderea definitiv dină ă cercul de intimi. Dac ei refuzau, Matsuda nu avea altcevaă de f cut decât s îşi asume riscul de a vinde câteva sedii deă ă firm , sperând, în sinea lui, s dea peste un cump r toră ă ă ă dispus s ofere un pre apropiat de cel real. Cu to ii ştiau că ţ ţ ă acesta era un lucru pu in probabil; nici chiar ei nu ar fi fostţ

dispuşi s o fac – iar dac valoarea la burs se dovedea aă ă ă ă fi o no iune tot atât de imaginar ca şi romanele lui Julesţ ă Verne, nu aveau decât de suferit. Bancherii ar fi fostconstrânşi s recunoasc faptul c siguran aă ă ă ţ împrumuturilor şi implicit cea a depunerilor clien ilor lorţ

ineau, de asemenea, de domeniul fic iunii. Un volum imensţ ţ de bani, de neimaginat altfel decât sub forma unui simplunum r, se va evapora ca prin farmec. Acestea erauă

motivele pentru care luaser decizia de a-i întinde o mână ă

170



de ajutor lui Matsuda şi companiei lui, primind dreptul deconcesiune în schimbul sumei pe care urmau s oă avanseze.

O puteau face o dat , poate de dou ori eventual chiară ă de trei ori, îns problema era c , foarte curând,ă ă

evenimentele urmau s se precipite, iar ei nu vor mai aveaă nicio posibilitate de a împiedica pr buşirea castelului dină c r i de joc. Consecin ele erau lesne de prev zut.ă ţ ţ ă

To i cei şase b rba i îşi plecar privirile asupra luciuluiţ ă ţ ă apei, incapabili de a se uita în ochii celorlal i, pentru c înţ ă societatea lor b rba ii îşi recunoşteau rareori teama, iară ţ acum asta sim eau cu to ii: fric . În definitiv, şi ei erauţ ţ ă

r spunz tori. Îşi conduceau propriile companii într-oă ă manier tot atât de autocratic ca şi companiile lui J.P.ă ă Morgan. Acest lucru le înlesnea un trai luxos, puterepersonal nelimitat şi, în final, dreptul exclusiv de a luaă ă decizii. Dac luaser hot râri greşite, erau obliga i s -şiă ă ă ţ ă asume r spunderea, pentru c în societatea din care f ceauă ă ă parte eşecul public era tot atât de dureros ca şi moartea.

— Yamata-san are dreptate, zise încet unul dintre

bancheri, f r a se mişca din locul în care şedea. A fost oă ă greşeal s m îndoiesc de p rerea lui.ă ă ă ă

Mira i de curajul s u, to i ceilal i murmurar ca un singurţ ă ţ ţ ă om:

— Hai.Deodat , r sun o alt voce:ă ă ă ă— Trebuie s -i cerem sfatul în problema asta.ă

Uzina lucra în dou schimburi, într-un ritm infernal, impusă de marea c utare de care se bucurau produsele sale.ă Aşezat în mijlocul colinelor din Kentucky, singura cl direă ă existent ocupa o suprafa de peste cincizeci de hectare şiă ţă era înconjurat de un spa iu de parcare pentruă ţ autoturismele lucr torilor, precum şi de un spa iu deă ţ depozitare a m rfii, desp r it în zona de sta ionare aă ă ţ ă ţ

camioanelor, respectiv de înc rcare a garniturilor de tren.ă171



Primul automobil lansat pe pia a americano-japonezţ ă primise numele Cresta, dup cel al pistei de s niuş de la St.ă ă Moritz, în Elve ia, unde unul din directorii japonezi ai uzineiţ de automobile, aflat oarecum sub influen a numeroaselorţ p h rele golite, acceptase s -şi încerce norocul pe una dină ă ă

cele mai simple pârtii. Îşi începuse coborârea vijelioas , dară d duse greş la curba periculoas Shuttlecock, pierzându-şiă ă echilibrul şi luxându-şi şoldul. În onoarea acestei curse,care îi d duse o lec ie binemeritat de umilin , se deciseseă ţ ă ţă s imortalizeze noua sa experien în maşina care, la aceaă ţă vreme, nu era decât un vraf de proiecte şi specifica iiţ tehnice.

La fel ca majoritatea produselor industriei japoneze deautomobile, Cresta era o capodoper a ştiin ei inginereşti.ă ţ Comercializat la un pre accesibil, cu trac iune pe fa ,ă ţ ţ ţă racordat la un motor cu patru cilindri şi şaisprezeceă supape, cu un consum de combustibil redus, ea puteaad posti doi adul i pe bancheta din fa şi doi sau trei copiiă ţ ţă pe cea din spate, devenind peste noapte atât maşinaanului, cât şi salvarea produc torului japonez, confruntată

trei ani la rând cu sc derea drastic a vânz rilor datorită ă ă ă eforturilor insistente ale uzinelor din Detroit de a recuceripia a american . Ca unic maşin popular şi destinatţ ă ă ă ă ă familiilor tinere cu copii, începu s fie produs pe ambeleă ă coaste ale Pacificului, încercând s satisfac valul deă ă solicit ri.ă

Aceast uzin , amplasat la treizeci de mile deă ă ă

Lexington, Kentucky, era din toate punctele de vedere ociud enie. Muncitorii primeau salarii f r a fi intrat înăţ ă ă sindicatul lucr torilor din industria de automobile şi, deă fiecare dat când se încercase atragerea lor în organiza iaă ţ patronat de Comitetul Na ional pentru Rela ii de Munc ,ă ţ ţ ă nu se ob inuser nici 40 la sut din voturi, în final seţ ă ă renun ase la o astfel de tentativ şi liderii sindicaliţ ă plecaser , bomb nindu-i pe muncitorii inimaginabil deă ă

proşti.

172



Ca în cazul oric rei opera iuni de acest fel, exista oă ţ oarecare senza ie de irealitate. Piesele disparate deţ automobile intrau pe la un cap t al uzinei, iar laă extremitatea cealalt ieşeau automobile gata finisate. Oă parte din piese erau chiar de fabrica ie american , deşi nuţ ă

atât de multe cum şi-ar fi dorit guvernul. Directorul uzineiar fi preferat şi el materiale indigene, în special pe timp deiarn , când condi iile atmosferice nefavorabile din Pacifică ţ puteau perturba livrarea pieselor – întârzierea cu o singură zi a unei nave putea duce la reducerea drastic a anumitoră inventare, deoarece fabrica lucra la nişte cheltuieli de regieminime – iar cererea de automobile Cresta era mai mare

decât capacitatea sa de fabricare. Piesele soseau încontainere transportate cu trenul de la porturile americanede pe ambele coaste, erau sortate în func ie de tip, iar apoiţ erau stocate în depozitele, aflate în imediata apropiere aliniei de asamblare, unde urmau s fie montate în maşini. Oă mare parte a opera iunilor era robotizat , îns nimic nuţ ă ă putea înlocui priceperea manual a unui muncitor calificat,ă cu un ochi format şi cu inteligen . De altfel, adev rul eraţă ă

c func iile automatizate erau în special cele nepl cute.ă ţ ă Pre ul accesibil al maşinilor Cresta era rezultatul direct alţ eficien ei produc iei, iar programul înc rcat, cu numeroaseţ ţ ă ore suplimentare, îi determina pe muncitorii în c utare deă slujbe bine pl tite s îşi dea silin a la fel de mult ca şiă ă ţ colegii lor japonezi, fapt recunoscut de inspectorii din Japonia atât în sinea lor, cât şi în cadrul şedin elor interneţ

ale companiei. Nu mai pu in de o duzin de inova iiţ ă ţ realizate de muncitorii din aceast linie de produc ieă ţ fuseser adoptate imediat de fabricile aflate la şase mii deă mile dep rtare. Inspectorii erau încânta i c aveu ocazia să ţ ă ă tr iasc în inima Americii. Ini ial fuseser şoca i de pre ulă ă ţ ă ţ ţ locuin elor şi al terenurilor aferente pe care le ocupau, dar,ţ dup perioada de acomodare cu via a într-o ar str in ,ă ţ ţ ă ă ă începuser cu to ii s cedeze în fa a ospitalit ii localnicilor.ă ţ ă ţ ăţ

Participau la partide de golf cu avoca ii din localitate, intrauţ

173



în câte un restaurant McDdonald’s pentru un hamburger, îşipriveau copiii b tând mingea împreun cu copiii americani.ă ă Toate acestea nu încetau s -i uimeasc , dup primirea laă ă ă care se aşteptaser (postul local de televiziune prin cabluă indusese în programul s u şi un program japonez, pentru aă

face pl cere celor dou sute de familii dornice s vad câteă ă ă ă ceva „de-acas ”). Pe parcurs aduseser un profită ă considerabil corpora iei care îi apar ineau şi care era înţ ţ prezent, din nefericire, în situa ia de a recupera cu greuţ costurile de produc ie, datorit productivit ii neaşteptat deţ ă ăţ ridicate a uzinei din Kentucky, precum şi pr buşirii valoriiă dolarului fa de cea a yenului. Conducerea uzinei era peţă

punctul de a achizi iona noi suprafe e de teren, destinateţ ţ m ririi capacit ii cu 60 la sut . Deşi posibil , introducereaă ăţ ă ă unui al treilea schimb de lucru ar fi d unat lucr torilor deă ă între inere a liniei de asamblare, ca şi controlului deţ calitate, riscuri imposibil de asumat în condi iile concuren eiţ ţ dure cu uzinele din Detroit.

Doi muncitori de la cap tul liniei de montaj fixauă rezervoarele de benzin . Unul scotea rezervorul din cutie şiă

îl aşeza pe o band rulant care îl transporta pân la cel de-ă ă ăal doilea lucr tor, a c rui sarcin era de a monta manuală ă ă piesa uşoar , dar voluminoas , la locul ei. Pân reuşea să ă ă ă fixeze definitiv rezervorul, acesta era sus inut de nişteţ cârlige din plastic care erau îndep rtate apoi, înainte caă şasiul s ajung la urm toarea opera iune.ă ă ă ţ

Femeia de la depozit observ c ambalajul de carton eraă ă

umed. Îşi duse mâna la nas şi sim i mirosul apei s rate aţ ă oceanului. Containerul în care se aflase ambalajul nu fusese închis ermetic şi o furtun îl n cl ise de ap . Din fericire, îşiă ă ă ă zise ea, rezervoarele erau protejate împotriva intemperiilorşi erau galvanizate. Avuseser de suferit vreo cincisprezeceă sau dou zeci de rezervoare. Se gândi s -l avertizeze peă ă supraveghetor, dar, privind în jurul ei, nu-l v zu nic ieri. Eraă ă autorizat s opreasc banda – privilegiu extrem de rară ă ă

pentru un muncitor de la linia de asamblare a automobilelor

174



– pân la clarificarea problemei rezervoarelor de benzin .ă ă Teoretic, fiecare lucr tor din uzina de automobile aveaă acest drept, dar ea era nou aici şi avea nevoie de acceptulă supraveghetorului. Privind înc o dat în jur, fu cât pe ce să ă ă opreasc toat linia de produc ie din cauza inactivit ii sale,ă ă ţ ăţ

ceea ce atrase fluierul iritat al supraveghetorului. În fine, nuputea fi chiar atât de grav. Împinse rezervorul pe bandarulant şi deschise cutia urm toare, uitând incidentul.ă ă N-avea s afle niciodat c devenise o verig a lan ului deă ă ă ă ţ evenimente ce va curma curând via a unei familii şi va r niţ ă altele.

Dou minute mai târziu rezervorul era montat în şasiulă

maşinii neterminate, care porni pe banda aparent infinită spre o uş larg deschis , imposibil de remarcat din punctulă ă acela de lucru. La momentul potrivit, celelalte piese vor fimontate pe scheletul de o el şi maşina va ieşi pe poartaţ uzinei, îndreptându-se spre Greeneville, Tennessee, undefusese comandat de o familie.ă

Culoarea fusese aleas în cinstea so iei, Candace Denton,ă ţ care tocmai îi d ruise so ului s u un fiu, dup dou gemeneă ţ ă ă ă

care aveau acum trei ani. Era prima maşin nou a familieiă ă şi era felul lui Pierce, so ul, de a-i ar t cât de mult apreciaţ ă ă dragostea so iei sale. Adev rul era c maşina dep şeaţ ă ă ă posibilit ile lor financiare, dar era vorba de dragoste, nu deăţ bani, iar b rbatul era convins c va g si o modalitate de aă ă ă ieşi din impas. A doua zi, maşina era urcat pe ună semitrailer pentru a fi transportat la comerciant, înă

Knoxville. Acesta fusese înştiin at printr-un telex trimis deţ la linia de montaj c maşina era deja pe drum, astfel încâtă nu mai pierdu nicio clip şi-i d du vestea cea bună ă ă domnului Denton.

Vânz torul avea nevoie de înc o zi pentru încheiereaă ă actelor, dar maşina avea s fie livrat cu o s pt mână ă ă ă ă întârziere, din cauza cererii mari de maşini Cresta, împreun cu contractul de asigurare şi numerele deă

înmatriculare provizorii. Şi cu rezervorul plin cu benzin ,ă

175



pecetluind o soart care fusese deja hot rât de oă ă ă multitudine de factori.

176



7. Catalizatorul

Faptul c lucrau noaptea nu-i ajuta cu nimic. Nici chiară lumina zecilor de becuri nu reuşea s suplineasc ceea ceă ă soarele oferea pe gratis. Lumina artificial desena umbreă ciudate exact în locurile unde nu ar fi trebuit s fie şi, deă parc asta nu ar fi fost de ajuns, oamenii care se mişcauă f r întrerupere le distr geau aten ia de la sarcinile extremă ă ă ţ de importante.

Fiecare din rachetele SS-19/H-11 era încapsulat .ă Planurile de construc ie a capsulelor – numite aici „coconi”ţ – fuseser anexate celor ale fiec rui proiectil, mai mult sauă ă mai pu in ca un gând de ultim moment; la urma urmei,ţ

compania japonez pl tise toate planurile şi, pentru c totă ă ă erau în acelaşi sertar, fuseser trimise împreun cuă ă celelalte. Inginerul îşi spuse c avuseser noroc, pentru că ă ă nim nui nu îi d duse prin cap s le cear în mod expres.ă ă ă ă

Rachetele SS-19 erau proiectile balisticeintercontinentale, nişte arme de r zboi proiectate de c treă ă ruşi, care avuseser în vedere şi eventualitatea manevr riiă ă brutale de c tre solda ii în termen slab instrui i. Din acestă ţ ţ punct de vedere, ruşii se dovediser geniali, demni de a fiă urma i şi de al ii. Concet enii s i aveau tendin a de aţ ţ ăţ ă ţ mecaniza excesiv totul, ceea ce ducea uneori la o fragilitatece nu îşi avea locul în genul acesta de aplica ii brutale.ţ Obliga i sa construiasc un proiectil capabil sţ ă ă supravie uiasc factorilor umani şi de mediu ostili, ruşiiţ ă proiectaser pentru rachetele lor un container de transportă

rezistent la orice. În acest fel, lucr torii de la uzina deă

177



platform pe o linie secundar , de unde va prelua o altă ă ă rachet . În noaptea aceea trebuiau montate două ă proiectile, ca şi în urm toarele patru nop i consecutive,ă ţ ocupând toate cele zece platforme. Personalul deconducere era uimit de uşurin a cu care decurseseţ

opera iunea, deşi nu avea motive s fie chiar atât deţ ă surprins. În fond, era o treab cât se poate de simpl . Într-ă ăadev r, aşa era, dar ştiau cu to ii c ceea ce f ceau înă ţ ă ă momentul acela avea s schimbe toat fa a lumii şi mai că ă ţ ă s-ar fi aşteptat ca cerul s -şi modifice culoarea sauă p mântul s se clatine la fiecare mişcare pe care o f ceauă ă ă în aplicarea proiectului. Nu se întâmpl îns nimic din toateă ă

acestea şi acum întrebarea era dac trebuiau s se simtă ă ă dezam gi i sau ferici i de aceast întors tur a lucrurilor.ă ţ ţ ă ă ă

— P rerea noastr este c ar trebui s fii mai dur cu ei,ă ă ă ă zise Goto în intimitatea biroului gazdei sale.

— Dar de ce? întreb primul ministru, cu toate c ştiaă ă r spunsul.ă

— Vor s ne striveasc . Încearc s ne pedepsească ă ă ă ă

pentru c suntem mai eficien i, pentru c lucr m mai bine,ă ţ ă ă pentru c atingem standarde mai înalte decât catadicsescă s o fac muncitorii lor puturoşi.ă ă

Liderul opozi iei îşi p str tonul categoric pentruţ ă ă cuvânt rile publice. Discutând între patru ochi cu liderulă guvernului, adoptase o atitudine politicoas , cu toate că ă inten iona s -l înlocuiasc pe omul acesta slab şi nehot rât.ţ ă ă ă

— Poate c lucrurile nu stau chiar aşa, Goto-san. Ştii laă fel de bine ca mine c în ultimul timp ne-am consolidată pozi ia în exporturile de orez, automobile şi circuite deţ calculator. Noi am ob inut concesiunea asupra lor, nuţ invers.

Primul-ministru se întreb ce inten ii avea Goto. Evident,ă ţ ştia câte ceva. Folosindu-şi iscusin a crud , proverbial ,ţ ă ă Goto uneltea s realinieze diferitele fac iuni din cadrulă ţ

Dietei. În cadrul ei, primul ministru avea o majoritate de

179



voturi firav şi, din acest motiv, guvernul pe care-lă conducea se concentrase asupra problemelor comerciale,pentru a-i domoli pe cei afla i la marginea bloculuiţ electoral, format în general din partide mici, a c ror aliană ţă cu guvernul le sporise într-atât for a, încât erau în situa iaţ ţ

de a-şi impune punctul de vedere pentru c de ineauă ţ balan a puterii. Primul ministru jucase un joc periculos, înţ care se avântase f r a se asigura mai întâi. Pe de o parteă ă trebuia s -şi mul umeasc diverşii alia i politici, iar pe deă ţ ă ţ alta nu-l putea ofensa pe cel mai important partenercomercial din ar . Cel mai r u dintre toate era faptul cţ ă ă ă jocul îl obosea cumplit, mai ales când se ştia observat pas

cu pas de oameni ca Goto, gata în orice clip s seă ă r steasc la el, în speran a c astfel îl vor descuraja.ă ă ţ ăParc tu ai face-o mai bine, îi spuse primul ministru înă

gând, umplând din nou ceaşc lui Goto cu ceai verde şiă primind ca r spuns o înclinare politicoas a capului.ă ă

În elegea mai bine decât liderul opozi iei parlamentareţ ţ problema fundamental . Japonia nu era o ar democratică ţ ă ă în adev ratul sens al cuvântului. Asemenea Americiiă

sfârşitului de secol al nou sprezecelea, guvernul jucaă practic (deşi nu legal) rolul unui paravan oficial pentruafacerile na ionale. ara era condus în realitate de o mânţ Ţ ă ă de oameni de afaceri – num rul lor nu dep şea cifra deă ă treizeci sau poate chiar dou zeci, în func ie de cum calculaiă ţ – şi, în ciuda faptului c marile companii conduse de aceştiă patroni p reau s fie într-o competi ie acerb , în realitateă ă ţ ă

erau cu to ii asocia i şi alia i din toate punctele de vedere:ţ ţ ţ sub aspectul conducerii, al rela iilor bancare, al contractelorţ de colaborare dintre companii. Rareori se întâmpla ca vreunparlamentar s nu asculte cu cea mai mare aten ieă ţ cuvântul unui reprezentant zaibatsu. Şi mai rar se întâmplaca un membru al Dietei s aib ocazia de a fi primită ă personal de unul din aceşti oameni şi, de fiecare dat ,ă func ionarul guvernamental binecuvântat de soart plecaţ ă

încântat de norocul ce d duse peste el, pentru c aceştiă ă

180



dac Goto îşi d dea seama c se afla într-o pozi ie maiă ă ă ţ delicat chiar decât cea a omului pe care voia s -lă ă înlocuiasc . Probabil c nu. Dar aceasta era o consolareă ă am gitoare. Dac Goto reuşea s -şi ating elul, va fi laă ă ă ă ţ cheremul st pânilor s i, care-l vor for a s aplice m suri ceă ă ţ ă ă

nu se ştia dac vor fi bine primite. Şi, spre deosebire de elă însuşi, Goto putea fi destul de naiv ca s -şi închipuie că ă ducea propria sa politic în eleapt . Cât timp putea dura oă ţ ă asemenea iluzie?

Christopher Cook ştia c era periculos s faci ună ă asemenea lucru prea des. Des? M rog, cam în fiecare lun .ă ă

Era des sau nu? Cook era asistentul Secretarului de Stat, nuofi er de contrainforma ii, şi nu citise manualul,ţ ţ presupunând c ar fi existat vreunul.ă

Ospitalitatea era la fel de impresionant ca întotdeauna,ă cu mâncare şi vinuri excelente şi cu o panoram superb ,ă ă iar conversa ia îşi urma cursul alene, de la întreb rileţ ă politicoase şi conven ionale privind s n tatea familiei,ţ ă ă trecând prin cele legate de partidele de golf şi pân laă

p rerea lui despre un subiect social sau altul. Într-adev r,ă ă timpul era neobişnuit de frumos pentru aceast perioad aă ă anului – o remarc normal din partea lui Seiji; desigur,ă ă toamna şi prim vara erau pl cute la Washington, dar verileă ă erau fierbin i şi în buşitoare, iar iernile umede şi reci. Era oţ ă discu ie plictisitoare chiar şi pentru diplomatul de carier ,ţ ă obişnuit cu flec relile lipsite de con inut. Nagumo îşiă ţ

petrecuse destul timp la Washington ca s epuizeze toateă remarcile originale şi în ultimele luni începuse s se repete.ă Ei bine, de ce ar trebui s se deosebeasc de ceilal iă ă ţ diploma i din lume? se întreb Cook, aproape mirat.ţ ă

— În eleg c a i încheiat un acord important cu ruşii,ţ ă ţ remarc Seiji Nagumo, în timp ce osp tarul strângea veselaă ă de pe mas .ă

— La ce te referi? întreb Cook, închipuindu-şi c eraă ă

doar o continuare a tr nc nelii de pân atunci.ă ă ă182



— Am auzit c urgenta i eliminarea rachetelor balisticeă ţ intercontinentale, continu japonezul, sorbind din paharulă cu vin.

— Eşti bine informat, observ Cook impresionat, f r aă ă ă avea vreo b nuial . E un subiect destul de delicat.ă ă

— F r îndoial , dar şi o mare realizare, nu crezi?ă ă ăRidic paharul, închinând amical. Cook îl imit încântat.ă ă— Cu siguran , aşa este, încuviin adjunctulţă ţă

Secretarului de Stat. Dup cum ştii, unul din scopurileă politicii externe americane – înc din anii patruzeci, de peă vremea lui Bernard Baruch – a fost eliminarea armelor dedistrugere în mas şi a pericolului latent la adresa raseiă

umane. Dup cum bine ştii…ăSpre surprinderea sa, Nagumo îl întrerupse brusc.— Christopher, ştiu mai bine decât î i imaginezi. Buniculţ

meu era din Nagasaki. Era mecanic la şantierul naval deacolo. A supravie uit bombei şi, îmi pare r u c trebuie sţ ă ă ă i-o spun, so ia lui n-a reuşit; a suferit îns arsuri grave înţ ţ ă

incendiul care a urmat şi-mi aduc aminte de cicatricele lui.Experien a aceasta i-a gr bit moartea.ţ ă

Era o carte abil jucat , cu atât mai mult cu cât era oă minciun .ă

— Seiji, nu am ştiut. Îmi pare r u, rosti Cook cu toată ă sinceritatea.

În definitiv, scopul diploma iei era prevenirea r zboiului,ţ ă ori de câte ori era iminent izbucnirea lui, sau, în cel maiă r u caz, împiedicarea v rs rilor prea mari de sânge.ă ă ă

— Aşa c , î i dai seama, sunt cât se poate de interesat deă ţ eliminarea acestor arme oribile.Nagumo îi umplu paharul lui Cook. Li se servise un

Chardonnay excelent, care se potrivea de minune cu felulprincipal de mâncare.

— Ei bine, informa ia pe care o ai este exact . Nu mi s-aţ ă spus nimic direct, dar am prins câte ceva la restaurant,explic în continuare Cook, dându-i amicului s u de în elesă ă ţ

c asta se întâmpla în restaurantul de la etajul şapte ală

183



Departamentului de Stat, nu în vreo bodeg plebee.ă— Recunosc, interesul meu este pur personal. În ziua în

care ultima bomb va fi distrus , am de gând să ă ă s rb toresc şi s închin rug ciuni sufletului bunicului, ca s -ă ă ă ă ăl asigur c nu a murit în zadar. Christopher, ai idee când vaă

fi ziua asta?— Nu ştiu nimic sigur. E o informa ie secret .ţ ă— De ce? Nu în eleg.ţ— P i, b nuiesc c preşedintele vrea s fac mare caz deă ă ă ă ă

asta. Roger ador s surprind mass-media cu câte o ştireă ă ă din asta, mai ales c urmeaz alegerile.ă ă

Seiji d du din cap.ă

— A, da, în eleg. Deci, nu e chiar o problem deţ ă securitate na ional , nu-i aşa? întreb el cu o aparentţ ă ă ă indiferen .ţă

Cook medit câteva secunde înainte de a r spunde.ă ă— P i, nu, nu cred. Într-adev r, nou ne d mai multă ă ă ă ă

siguran , dar felul în care se face… în sfârşit, este destulţă de blând.

— În acest caz, pot s - i cer o favoare?ă ţ— Ce anume? se interes Cook, bine dispus de vin şi deă

compania omului c ruia îi furniza de luni de zile informa iiă ţ economice.

— Ca o mic favoare personal , ai putea afla data exactă ă ă când va fi distrus ultimul proiectil? Vezi tu, ceremonia pecare inten ionez s o organizez este deosebit şi am nevoieţ ă ă de timp pentru a o preg ti.ă

Cook era pe punctul de a spune îmi pare r u, Seiji, dară din punct de vedere tehnic este o problem de securitate şiă nu am fost niciodat de acord eu transmiterea unoră asemenea informa ii. Figura de obicei impasibil aţ ă diplomatului tr da surprinderea, amestecat cu nehot râre.ă ă ă Încerc s gândeasc repede, în prezen a prietenului s u.ă ă ă ţ ă Desigur, timp de trei ani şi jum tate discutase cu Nagumoă multe probleme economice, ob inând uneori informa ii utileţ ţ

pe care le putuse folosi în propriul s u interes, urcând scaraă

184



ierarhic pân la postul de adjunct al Secretarului de Stat,ă ă iar uneori d duse şi el informa ii… pentru c … de ce?ă ţ ă Pentru c , în sinea lui, era s tul de corvoada de la Biroulă ă Federal şi de salariile de acolo, iar un coleg îi spusese odată c experien a dobândit în cei cincisprezece ani de serviciuă ţ ă

guvernamental l-ar putea lansa în industria particular ; ară putea deveni consultant sau lobbyist şi, la naiba, nu f ceaă spionaj împotriva rii sale, nu-i aşa? La dracu’, era vorbaţă doar de afaceri.

Asta însemna spionaj? se întreb Cook. Oare chiar astaă era? Proiectilele nu fuseser niciodat îndreptate asupraă ă Japoniei. De fapt, dac era adev rat ce spuneau ziarele, nuă ă

erau a intite spre nimic, în afar de mijlocul Oceanuluiţ ă Atlantic, iar efectul real era egal cu zero. Nimeni nu avea desuferit. Nimeni nu avea de câştigat cu adev rat, poate doară în termeni bugetari, dar acest lucru era de importanţă secundar pentru to i cei interesa i. Aşa c nu exista niciună ţ ţ ă element de siguran na ional , nu-i aşa? Deci, îi putea daţă ţ ă lui Seiji informa ia dorit .ţ ă

— În regul , Seiji. Mda, doar de data asta, da, cred c potă ă

s m interesez.ă ă— Î i mul umesc, Christopher, zâmbi Nagumo. Str moşiiţ ţ ă

mei î i vor fi recunosc tori, prietene. Va fi o zi mare pentruţ ă toat lumea şi merit s rb torit cum se cuvine.ă ă ă ă ă

Termenul sportiv era „lovitur la distan ”. În spionaj nuă ţă exista un termen exact pentru astfel de lucruri.

— Ştii, asta este şi p rerea mea, zise Cook dup o clipă ă ă

de medita ie.ţNici nu i-ar fi trecut prin minte s se mire de uşurin a cuă ţ care dep şise linia invizibil pe care el însuşi o trasase.ă ă

— Sunt onorat, spuse Yamata, f când mare parad deă ă umilin . Norocos este acela care are asemenea prieteniţă în elep i şi devota i.ţ ţ ţ

— Onoarea este de partea noastr , insist politicos unulă ă

dintre bancheri.

185



— Nu suntem camarazi? Nu ne servim cu to ii patria,ţ poporul, cultura, cu acelaşi devotament? Tu, de pild ,ă Ichiki-san, câte temple ai renovat. Ah!

Îşi plimb încet bra ul întins peste m su a lucioas .ă ţ ă ţ ă— Ne-am adus cu to ii contribu ia, f r a cere nimic înţ ţ ă ă

schimb, în afar de privilegiul de a face ceva concret pentruă ar , de a-i reda m re ia. Deci, cu ce v pot fi de folos înţ ă ă ţ ă

seara aceasta, prieteni?Fa a sa lu o expresie calm , impasibil , aşteptând sţ ă ă ă ă

aud ceea ce ştia deja. Alia ii s i cei mai apropia i,ă ţ ă ţ necunoscu i celorlal i nou sprezece, st teau asemeneaţ ţ ă ă unor monumente ale aştept rii curioase, abil disimulate. Cuă

toate acestea, în înc pere persista o atmosfer tensionat ,ă ă ă atât de real , încât putea fi aproape adulmecat , asemeneaă ă mirosului emanat de un str in.ă

Toate privirile se întorseser imperceptibil spre Matsuda-ăsan; mul i dintre cei prezen i credeau cu adev rat cţ ţ ă ă necazurile acestuia vor fi o surpriz pentru Yamata, cuă toate c solicitarea acestei întrevederi ar fi trebuit s -iă ă stârneasc suficient curiozitatea pentru a-şi pune înă

mişcare iscoadele. Conduc torul uneia dintre cele mai mariă corpora ii din lume vorbea cu o demnitate trist , dar calm ,ţ ă ă alegându-şi f r grab cuvintele, încercând s expliceă ă ă ă conjunctura care dusese la pierderile financiare alecompaniei, conjunctur independent de politicaă ă managerial a firmei. Se lansase în afaceri în domeniulă construc iilor de nave, trecuse apoi la cele imobiliare şiţ

sfârşise prin a se dedica industriei bunurilor electronice delarg consum; Matsuda devenise preşedintele companiei pela jum tatea anilor optzeci şi ştiuse s -şi domine ac ionariiă ă ţ într-un fel ia care mul i nici n-ar fi visat îşi dep na încetţ ă povestirea, dar Yamata nu d dea nici cel mai mic semn deă ner bdare. În fond, era interesul lui ca ceilal i să ţ ă recunoasc în istorisirea camaradului lor propriul drum spreă culmile succesului, pentru c astfel în elegeau c aceeaşiă ţ ă

catastrof îi putea strivi într-o zi şi pe ei. C idiotul acelaă ă

186



hot râse s devin cineva la Hollywood, aruncând pe apaă ă ă sâmbetei o gr mad de b net în schimbul a patru hectareă ă ă de teren pe Melrose Boulevard şi a unui petic de hârtiecare-l autoriza s produc filme… ei bine, fusese ghinionulă ă lui, nu?

— Acest popor este într-adev r de o necinste şi corup ieă ţ revolt toare, continu Matsuda pe un ton asem n tor cuă ă ă ă confesiunea f cut unui preot catolic, care nu ştia dacă ă ă p c tosul din fa a sa îşi regreta p catele sau îşi deplângeaă ă ţ ă ghinionul.

În cazul de fa , dou miliarde de dolari se evaporaserţă ă ă ca şi cum nici n-ar fi fost.

Yamata ar fi putut s spun „Te-am prevenit”, dară ă adev rul era c nu o f cuse, cu toate c aceeaşi afacereă ă ă ă fusese examinat de consilierii s i în investi ii, americani înă ă ţ cazul de fa , care-l avertizaser în termenii cei maiţă ă categorici. Se mul umi s dea din cap gânditor.ţ ă

— E limpede c nu puteai anticipa deznod mântul, înă ă special dup toate asigur rile pe care le-ai primit şiă ă condi iile extrem de corecte oferite. Prieteni, se pare cţ ă

etica în afaceri le este total necunoscut .ăPrivi în jur mul umit, culegând privirile aprobatoare aleţ

celorlal i.ţ— Matsuda-san, care om întreg la minte ar îndr zni să ă

afirme c ai greşit?ă— Destui, r spunse acesta cu un curaj care îi uimi peă

tovar şii s i.ă ă

— Eu nu, prietene. Care dintre noi este mai cinstit, maiager? Care dintre noi şi-a slujit compania cu mai multă sârguin ?ţă

Raizo Yamata cl tin din cap cu triste e.ă ă ţ— Ceea ce trebuie s ne îngrijoreze, prieteni, este c amă ă

putea avea cu to ii o soart asem n toare, spuse încet unulţ ă ă ă dintre bancheri, sugerând c banca sa fusese aceea careă finan ase achizi ionarea bunurilor imobiliare ale luiţ ţ

Matsuda, atât din Japonia, cât şi din America, iar pr buşireaă

187



companiei i-ar fi redus rezervele pân la un nivel alarmant.ăProblema era c , deşi ar fi putut supravie ui acestuiă ţ

dezastru, atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic,era suficient s se r spândeasc zvonul c dispunea deă ă ă ă bani mai pu ini decât în realitate pentru ca institu ia sa sţ ţ ă

porneasc pe calea declinului, iar aceasta era o ştire careă putea ap rea într-un ziar sau altul din cauza interpret riiă ă greşite a unui singur reporter. Consecin ele unei asemeneaţ r st lm ciri sau zvon puteau fi fatale b ncii, transformândă ă ă ă în realitate un fapt inexistent. Banii ar fi fost cu siguranţă retraşi şi depuşi în alt parte – în fond, existau sume uriaşeă puse „la saltea” – iar în acest caz bancherul respectiv,

coleg cu el, i-ar fi înapoiat sub form de împrumut, pentru aă consolida pozi ia tovar şului ajuns la ananghie, îns o aţ ă ă doua criz , foarte posibil , ar fi n ruit totul.ă ă ă

Ceea ce r m sese nerostit şi, în mare parte, negândit eraă ă faptul c b rba ii din aceast înc pere declanşaser singuriă ă ţ ă ă ă criza care se ab tuse asupra lor, prin decizii prost luate.ă Acesta era punctul nevralgic comun tuturor – sau aproapetuturor, îşi zise Yamata.

— Problema fundamental este c economia rii noastreă ă ţă a fost construit pe un teren nisipos, nu pe stânc solid ,ă ă ă începu Yamata cu aerul unui filosof. Cât ar fi americanii deslabi şi nechibzui i, soarta le-a d ruit lucruri care nou neţ ă ă lipsesc. Oricât de deştept este poporul nostru, vom fi întotdeauna dezavantaja i.ţ

Nu era prima oar c le spunea acest lucru, dar pân înă ă ă

clipa aceea nu fusese ascultat cu adev rat. Sim i o bucurieă ţ r ut cioas , înfrânt cu greu. Se hot rî s renun e laă ă ă ă ă ă ţ retoric , mai mult chiar decât cu alte ocazii, şi îşi mută ă privirea spre unul dintre ei, care era întotdeauna de altă p rere decât el.ă

— Î i aminteşti ce-ai spus, c adev rata for a poporuluiţ ă ă ţă nostru rezid în siguran a muncitorilor şi pricepereaă ţ proiectan ilor noştri? Aşa este, prietene. Acestea reprezintţ ă

o for şi, mai mult de atât, sunt calit i pe care americaniiţă ăţ

188



nu le posed în m sura în care le avem noi; dar, pentru că ă ă din motive necunoscute soarta le-a zâmbit str inilor, suntă capabili s ne înfrâng cu toate avantajele noastre, pentruă ă c şi-au transformat norocul într-o adev rat for , iar for aă ă ă ţă ţ este exact ceea ce ne lipseşte nou .ă

Yamata f cu o pauz , studiindu-şi înc o dat auditoriul,ă ă ă ă scrutându-le privirea şi cânt rind impasibilitatea careă r zb tea din ochii lor. Chiar pentru cineva provenind dintr-ă ăun asemenea mediu cultural şi educat în spiritul legilor salesosise momentul când trebuia s rişte. Era convins de asta.ă

— Dar, de fapt, nu despre asta este vorba. Ei au alesaceast cale, iar noi am refuzat-o. Aşa c acum trebuie să ă ă

pl tim pentru greşeala noastr . Dar mai exist ceva.ă ă ă— Ce anume? întreb unul dintre b rba i în numele celoră ă ţ de fa .ţă

— Prieteni, soarta ne este acum favorabil , iar calea spreă m re ia na ional larg deschis . Dac vrem cu adev rat,ă ţ ţ ă ă ă ă putem întoarce dezavantajele în favoarea noastr .ă

Yamata aşteptase cincisprezece ani clipa asta. Gândindu-se mai bine, în timp ce-şi privea tovar şii, aşteptându-leă

r spunsul, îşi d du seama c o aşteptase de o viaă ă ă ţă întreag , de la vârsta de zece ani când, în februarie 1944,ă fusese singurul din familie care se îmbarcase pe nava cetrebuia s -l aduc din Saipan în patrie, îşi aducea şi-acumă ă aminte cum st tuse pe punte, privindu-şi tat l, mama şiă ă fra ii mai mici, r maşi pe chei. Raizo fusese foarte curajos şiţ ă îşi în buşise lacrimile, sperând, aşa cum numai copiii ştiuă

s spere, c îi va revedea, dar dându-şi seama în adânculă ă sufletului c nu se vor mai întâlni niciodat .ă ăAmericanii, ei îi omorâser pe to i, îi şterseser neamulă ţ ă

de pe fa a p mântului, împingându-i s -şi ia singuri via a,ţ ă ă ţ aruncându-se de pe stânci în marea lacom , pentru că ă cet enii japonezi, fie c purtau uniform , fie c erau civili,ăţ ă ă ă pentru yankei nu erau decât nişte animale. Yamata îşiamintea ştirile transmise la radio, care relatau cum „Vulturii

S lbatici” de pe Kido Butai reuşiser s zdrobeasc flotaă ă ă ă

189



american , cum solda ii invincibili ai împ ratului îi goniseră ţ ă ă pe inamicii atât de urâ i înapoi pe mare, cum îiţ m cel riser ulterior cu sutele în mun ii de pe insulaă ă ă ţ recucerit de la nem i dup primul r zboi mondial; dar chiară ţ ă ă şi atunci îşi d duse seama de inutilitatea de a se preface că ă

înghi ea asemenea minciuni, pentru c minciuni trebuiau sţ ă ă fie, în ciuda vorbelor încurajatoare ale unchiului s u. Foarteă curând, radioul începuse s transmit altfel de ştiri, despreă ă b t liile victorioase repurtate împotriva americanilor ce seă ă retr geau spre patrie, iar el se sim ise cuprins de o furieă ţ neputincioas la gândul c o ar atât de mare şi deă ă ţ ă puternic , patria lui, nu-i putuse opri pe barbari, nu putuseă

evita teroarea bombardamentelor, mai întâi în timpulzilelor, apoi şi nop ile, pârjolind, ştergând oraş dup oraş deţ ă pe harta rii. Vâlv taia roşiatic ce lumina negura nop ii,ţă ă ă ţ câteodat mai aproape, alteori în dep rtare, minciunileă ă unchiului, str duindu-se s -i explice ce se întâmpla, şi, laă ă sfârşit, uşurarea pe care o observase pe chipul b trânuluiă când totul se terminase. Raizo Yamata nu putuse sim i paceţ în suflet atâta timp cât familia sa fusese m cel rit şiă ă ă

recunoscuse îndat inamicul atunci z rise pentru întâiaă ă oar în via un american – un tip m t h los, cu o claie deă ţă ă ă ă p r roşcat şi pielea l ptoas , stropit cu pistrui, care îlă ă ă ă b tea prieteneşte pe creştet.ă

Cel care se hot rî s -i dea replica fu Matsuda. Eraă ă imposibil. Trebuia s fie altcineva, a c rui companie eraă ă înc puternic , cel pu in în aparen . Trebuia, deă ă ţ ţă

asemenea, s fie cineva care s -i fi contestat întotdeaunaă ă p rerile. Era o regul nescris de maxim importan şi, cuă ă ă ă ţă toate c privirile r m seser netulburate, gândurile alergauă ă ă ă nebuneşte. B rbatul îşi coborî privirea în ceaşca de ceai –ă nu era o sear potrivit pentru alcool – şi medit câtevaă ă ă clipe asupra propriei sale soarte. Începu s vorbeasc f r aă ă ă ă ridica ochii, temându-se s nu citeasc aceleaşi gânduri înă ă privirile colegilor strânşi în jurul mesei de lac negru.

— Yamata-san, cum putem realiza ceea ce ne propui?

190



— Nu m -nnebuni! exclam Chavez.ă ăVorbea ruseşte, pentru c la Monterey nu aveai voie să ă

vorbeş i englezeşte, iar în japonez nu înv ase încţ ă ăţ ă termenul argotic.

— Paisprezece agen i, r spunse cât putu de neutruţ ă maiorul Oleg Iurevici Lialin, fost membru KGB.

— Şi nu i-au reactivat re eaua? interveni şi Clark,ţ ţ st pânindu-se cu greu s caşte ochii mari.ă ă

— Nu aveau cum, zâmbi Lialin şi b tu uşurel cu degetulă în frunte. THISTLE a fost crea ia mea. S-a dovedit a fi şiţ poli a mea de asigurare.ţ

Nu m -nnebuni! fu cât pe ce exclame şi Clark. Faptul că ă Ryan reuşise s -l scoat cu bine era pe undeva la limitaă ă imaginabilului. Lialin fusese judecat pentru tr dare înă procedura de urgen a KGB-ului, închis în celulaţă condamna ilor la moarte şi trecut prin toat rutina, ca oriceţ ă muritor de rând. Dup ce i se comunicase c urma s fieă ă ă executat peste o s pt mân , fusese condus în biroulă ă ă comandantului închisorii, care îl informase c avea dreptulă

s cear clemen însuşi preşedintelui şi chiar îl îndemnaseă ă ţă s scrie cu mâna lui o scrisoare în acest scop. Cei mai pu ină ţ versa i şi-ar fi închipuit c gestul era sincer. Lialin nu f ceaţ ă ă parte dintre aceşti naivi. Dup ce ar fi scris cererea, menită ă s -i uşureze execu ia, ar fi fost condus înapoi în celul , iară ţ ă c l ul ar fi ieşit pe nesim ite din spatele unei uşi aflate înă ă ţ dreapta sa, i-ar fi pus pistolul direct la tâmpl şi ar fi tras.ă

Astfel încât nu era de mirare c mâna în care inea pixul îiă ţ tremura şi c îşi sim ea genunchii de parc ar fi fost dină ţ ă cauciuc. Ritualul fusese îndeplinit întocmai şi Oleg Iureviciinea bine minte cât fusese de surprins s se reg seasc înţ ă ă ă

celula lui din subsol, unde i se ordonase s -şi strângă ă lucrurile şi s -l urmeze pe gardian – lucru şi mai uluitor –ă înapoi în biroul comandantului, unde era aşteptat de unb rbat ce nu putea fi decât cet ean american, cu ună ăţ

zâmbet permanent pe chip şi un costum f cut la comand ,ă ă

191



indiferent la ceremonialul ipocrit de r mas-bun al KGB-uluiă fa de ofi erul tr d tor.ţă ţ ă ă

— Eu aş fi f cut pe mine, remarc Ding, cutremurându-ă ăse.

— În privin a asta am avut noroc, zâmbi Lialin. Urinasemţ

chiar înainte de a fi ridicat. Familia m aştepta peă Aeroportul Şeremetievo. Era unul din ultimele zboruriPanam.

— B nuiesc c pe drum ai tras tare la m sea? surâseă ă ă Clark.

— O, da, îl asigur Oleg, trecând sub t cere faptul că ă ă tremurase şi vomitase mai tot timpul zborului interminabil

pân pe Aeroportul J.F. Kennedy, dup care insistase s fieă ă ă plimbat cu taxiul prin New York, pentru a se convinge că viziunea incredibil a libert ii era real .ă ăţ ă

Chavez umplu paharul mentorului s u. Lialin se str duiaă ă s se lase de b utur şi se mul umi cu un Coors Light.ă ă ă ţ

— Tovar şi, la via a mea am fost în multe situa ii critice,ă ţ ţ dar asta a fost cea mai nepl cut . Dup cum vede i, m-amă ă ă ţ pensionat. Domingo Estebanovici, unde ai înv at atât deăţ

bine ruseşte?— B iatul sta are un talent înn scut, nu-i aşa? remarcă ă ă ă

Clark. Mai ales în privin a argoului.ţ— Hei, îmi place s citesc, ce v mir ? Şi de câte oriă ă ă

reuşesc s prind un post de televiziune rusesc la birouă urm resc programele. Ce mare scofal ?ă ă

Ultimele cuvinte le rosti în englez . Rusa nu avea ună

sinonim corespunz tor.ă— „Marea scofal ”, amice, este c eşti într-adev ră ă ă talentat, observ maiorul Lialin, închinând în cinsteaă tân rului.ă

Chavez se sim i m gulit de acest compliment. Cândţ ă intrase în armat nu avea nici m car diploma deă ă bacalaureat şi nu promitea s ajung mai departe de gradulă ă de soldat, dar mite s devin tehnician aerospa ial. Eraă ă ă ţ

mândru c reuşise s absolve cursurile Universit ii Georgeă ă ăţ

192



Mason, iar acum îşi preg tea diserta ia pentru ob inereaă ţ ţ licen ei. Se minuna de norocul pe care-l avusese şi seţ întreba câ i al ii, de aceeaşi condi ie cu el, ar fi reuşit sţ ţ ţ ă profite la fel de mult de bun voin a soartei.ă ţ

— Deci doamna Foley ştie c ai l sat în urma ta o re ea?ă ă ţ— Da, îns to i vorbitorii de japonez pe care-i areă ţ ă

trebuiesc trimişi în alte p r i. Nu cred c ar fi încercat s oă ţ ă ă reactiveze f r s m anun e. În afar de asta, nu pot fiă ă ă ă ţ ă reactiva i decât dac li se spune ce trebuie.ţ ă

— Drace, murmur Clark tot în englez , pentru că ă ă oamenii nu înjurau decât în limba lor matern .ă

Aceasta era consecin a fireasc a neglij rii inteligen eiţ ă ă ţ

umane în favoarea tâmpeniilor electronice, utile, dar nuatât de mult cât îşi imaginau to i func ion raşii. Din totalulţ ţ ă de cincisprezece mii de agen i pe care-i avea CIA, patru miiţ cinci sute erau pe teren, efectiv pe str zi sau în tufişuri,ă stând de vorb cu oamenii obişnui i şi str duindu-se s afleă ţ ă ă ce le trecea prin cap, în loc s stea la c lduric , cu ochii peă ă ă pere i sau citind ziarul.ţ

— Ştii, uneori m întreb cum am reuşit s câştig mă ă ă

nenorocitul la de r zboi.ă ă— America s-a str duit din r sputeri s -l piard , dară ă ă ă

Uniunea Sovietic s-a str duit şi mai mult.ă ăLialin f cu o pauz .ă ă— Re eaua THISTLE era interesat în special de ob inereaţ ă ţ

informa iilor comerciale. Am furat multe proiecte şiţ procedee industriale de la japonezi, dar politica rii voastreţă

interzice folosirea serviciilor de contraspionaj în astfel descopuri.Urm o nou pauz .ă ă ă— Cu o singur excep ie.ă ţ— Care anume, Oleg? se interes Chavez, desf când oă ă

alt cutie de Coors.ă— Domingo, de fapt nu e nicio deosebire. Oamenii

voştri… am încercat luni de zile s le explic asta. Acoloă

afacerile guverneaz . Parlamentul şi ministerele nu suntă

193



decât un paravan, o maskirovka pentru imperiile oamenilorde afaceri.

— În acest caz, exist în lume un guvern care ştie ală naibii de bine s construiasc maşini, chicoti Chavez.ă ă

Renun ase s cumpere o Corvette, maşina visurilor sale,ţ ă

pentru c nenorocitul de automobil costa o avere, şi seă fixase asupra unui „Z”, cu un design asem n tor, dar laă ă jum tate de pre . Dac îşi pusese în gând s se însoareă ţ ă ă trebuia s arate mai respectabil şi mai aşezat, nu?ă

— Niet. Trebuie s în elege i un lucru: opozi ia nu esteă ţ ţ ţ ceea ce pare s fie. De ce crede i c ave i atâtea problemeă ţ ă ţ când negocia i cu ei? Am descoperit acest fapt mai demult,ţ

iar KGB-ul a în eles imediat.ţAşa cum ar fi trebuit s o fac şi ei, îşi zise Clark, dândă ă din cap. Teoria comunist prevedea asemenea „fapte”. Laă naiba, ce prostie.

— Ce rezultate a i ob inut?ţ ţ— Excelente, îl asigur Lialin. Cultura lor i-a înv at să ăţ ă

accepte foarte uşor insultele şi s r spund greu. Îşiă ă ă disimuleaz perfect furia. Nu ai altceva de f cut decât s leă ă ă

ar i în elegere.ăţ ţClark d du din nou din cap, gândindu-se c omul era,ă ă

într-adev r, un profesionist. Avea paisprezece agen i bineă ţ plasa i, c rora le memorase numele, adresele şi numereleţ ă de telefon, şi, fapt ce nu-l uimea câtuşi de pu in, nimeni deţ la Langley nu se gândea s mearg pe acest fir, din cauzaă ă acelor principii etice idioate, impuse Agen iei de c treţ ă

avoca i – o genera ie de slujbaşi guvernamentali careţ ţ r s riser ca iarba din p mânt, de parc tot ceea ce f ceaă ă ă ă ă ă Agen ia ar fi avut ceva de-a face cu etica. La dracu’, el şi cuţ Ding îl r piser pe Corp, nu? Desigur, o f cuser în numeleă ă ă ă justi iei, dar, dac l-ar fi adus în America, în loc s -l dea peţ ă ă mâna compatrio ilor lui, s-ar fi g sit vreun avocat cuţ ă principii etice elevate şi onorariu pip rat care ar fi tunat şiă fulgerat mai întâi în fa a camerelor de luat vederi, apoi înţ

fa a jura ilor, întru ap rarea acestui patriot, care seţ ţ ă

194



opusese invaziei îndreptate împotriva rii sale etc., etc.ţă— Ce sl biciune interesant , remarc Chavez pe bună ă ă ă

dreptate. Oamenii sunt la fel în toat lumea, nu-i aşa?ă— Alte m şti, dar dedesubt aceeaşi carne, spuse Lialin,ă

sim indu-se mai „profesor” ca niciodat .ţ ăRemarca nonşalant era încununarea lec iei din ziuaă ţ

aceea.

Cea mai frecvent lamentare rostit de oameni este, f ră ă ă ă îndoial , Dac-aş fi ştiut! Dar nu putem şti, aşa c ziua înă ă care mori sau în care î i ia foc maşina începe la fel ca zileleţ sc ldate în dragoste şi în elegere. Pierce Denton aranjă ţ ă

bagajele în maşin , preg tindu-se de drumul spre Nashviile.ă ă Nu era o treab simpl . Scaunele gemenelor erau montateă ă pe bancheta din spate a Crestei, iar între ele strecurasesc unelul mai mic al proasp tului lor fr ior, Matthew.ă ă ăţ Feti ele, Jessica şi Jeanine, aveau trei ani şi jum tate şiţ ă dep şiser perioada critic din via a fiec rei perechi deă ă ă ţ ă gemeni – sau, mai degrab , a p rin ilor lor – ca şi aventuraă ă ţ dubl a primilor paşi şi a primelor cuvinte. Acum, îmbr cateă ă

în rochi e roşii identice şi ciorapi albi, catadicsiser s leţ ă ă permit p rin ilor s le instaleze în maşin . Dup ele veneaă ă ţ ă ă ă Matthew, neastâmp rat şi plâng cios, dar fetele ştiau c , înă ă ă curând, zgomotul motorului şi vibra ia maşinii îl vor purta înţ lumea viselor. De fapt, îşi petrecea mai tot timpul dormind,cu excep ia perioadelor scurte când sugea la pieptulţ mamei. Era o zi mare, începutul unui weekend întreg

petrecut în casa bunicii.La cei dou zeci şi şapte de ani ai s i, Pierce Denton eraă ă ofi er de poli ie în Greeneville, Tennessee, şi urma cursurileţ ţ liceului seral, f r a avea îns alte ambi ii decât aceea de a-ă ă ă ţşi creşte copiii şi a duce o via tihnit în inima mun ilorţă ă ţ împ duri i, unde putea s vâneze şi s pescuiasc cuă ţ ă ă ă prietenii, s mearg la biserica micu a urbei şi, în general,ă ă ţă s tr iasc dup placul inimii. Avea o profesie cu mult maiă ă ă ă

pu in palpitant decât a colegilor s i din alte p r i, dar nu îiţ ă ă ă ţ

195



Matthew s se trezeasc , anun ându-şi din nou foamea,ă ă ţ deşi, cu pu in noroc, s-ar fi putut s reziste pân laţ ă ă Nashville.

Singura por iune dificil de drum, dac se putea spuneţ ă ă aşa, era în Knoxville, un oraş de m rime mijlocie, aşezat înă

partea de nord a râului Tennessee. Localitatea era suficientde mare pentru a avea o şosea de centur , 1-640, pe careă îns Denton prefer s-o ocoleasc , alegând în schimbă ă ă drumul direct spre vest.

Timpul era c ldu . În ultimele şase s pt mâni avuseseră ţ ă ă ă parte numai de furtuni de z pad , aşa încât Greeneville îşiă ă epuizase deja fondurile pentru sare şi plata orelor

suplimentare efectuate de echipajele de desz pezire.ă Fusese chemat la cel pu in cincizeci de accidente rutiereţ minore şi la dou grave, dar cel mai mult regreta c nuă ă apucase s duc maşina la service cu o sear în urmă ă ă ă pentru un sp lat bun. Vopseaua lucioas era br zdat deă ă ă ă dâre de sare, dar era mul umit c maşina cea nou aveaţ ă ă din fabrica ie un strat protector, pentru c vechea saţ ă camionet , care ducea lips de aşa ceva, era mâncat deă ă ă

rugin , chiar dac st tea mai mult parcat în fa a casei. Înă ă ă ă ţ afar de asta, p rea o maşinu bun . N-ar fi stricat s aibă ă ţă ă ă ă mai mult spa iu unde s -şi întind picioarele. Dar, la urmaţ ă ă urmei, era maşina ei, iar ea nu avea nevoie de aşa ceva.Automobilul era mai uşor decât maşina de poli ie pe careţ lucra, iar capacitatea motorului – cam jum tate din cea aă maşinii de serviciu. Din aceast cauz , vibra iile erau maiă ă ţ

puternice, în ciuda batiurilor din cauciuc pe care era montatmotorul. Cel pu in, asta îi adormea pe copii.ţDup câte vedea, aici avuseser chiar şi mai multă ă ă

z pad , în mijlocul benzii de drum pe care rula seă ă acumulase o gr mad de sare – bulg ri sau cevaă ă ă asem n tor. Ce p cat c trebuia s foloseasc atât deă ă ă ă ă ă mult sare. Distrugea maşinile. Îns nu şi pe a lui, îşi ziseă ă Denton, care citise toate specifica iile tehnice înainte de aţ

se hot rî s -i fac o surpriz lui Candy, cump rându-iă ă ă ă ă

197



Cresta roşie.

Lan ul muntos care traverseaz aceast parte a Americiiţ ă ă poart numele de Great Smokies, dat de însuşi Dan’lă Boone, dup cum sus ine legenda local . În realitate parteă ţ ă

a unui singur mare lan muntos ce se întindea din Georgiaţ pân în Mâine, îşi schimba denumirea dat de localnici laă ă fel de des cum schimba statele pe care le str b tea;ă ă umiditatea emanat de numeroasele lacuri şi pârâuri dină zon , combinat cu condi iile atmosferice, genera o perdeaă ă ţ de cea ce persista mai tot timpul anului.ţă

Will Snyder, de la Pilot Lines, lucra peste program, o

situa ie profitabil pentru un şofer sindicalist. Trailerulţ ă Fruehauf, ataşat camionului Kenworth cu motor Diesel, era înc rcat cu suluri de mochet de la o fabric din Carolina deă ă ă Nord ce trebuiau transportate la o firm din Memphis, înă vederea vânz rii en gros. Şofer cu mult experien , Snyderă ă ţă era perfect mul umit s se afle pe drum într-o sâmb t ,ţ ă ă ă pentru c se pl tea bine, iar sezonul fotbalistic se încheiaseă ă pân când avea s dea din nou col ul ierbii. Oricum, eraă ă ţ

convins c se va întoarce acas la cin . Din fericire,ă ă ă drumurile erau cur ate şi se încadra în timpul pe care-lăţ avea la dispozi ie, îşi zise şoferul, virând brusc spreţ dreapta, spre vale.

— Oho, bomb ni el în sinea lui.ăCea a nu era un fenomen neobişnuit în locul acesta, laţ

extremitatea nordic a autostr zii 95 care ducea spre Oakă ă

Ridge. Pe drumul na ional 1-40 existau câteva por iuniţ ţ periculoase, iar aceasta era una din ele.— Blestemata asta de cea .ţăÎntr-o asemenea situa ie aveai de ales între douţ ă

posibilit i. Unii frânau treptat, pentru a economisiăţ carburantul, sau poate pentru c nu le pl cea s ruleze cuă ă ă vitez prea mic . Nu şi Snyder. Fiind şofer profesionist, careă ă v zuse multe accidente grave pe magistralele rii, frână ţă ă

de îndat ce vizibilitatea începu s scad . Camionul uriaşă ă ă

198



pe care-l pilota avea nevoie de ceva timp ca s reducă ă viteza, iar el cunoscuse un şofer care pref cuse o maşinuă ţă de fabrica ie japonez , împreun cu şoferul între douţ ă ă ă vârste, în foi de metal, astfel încât nu merita s rişteţă ă pentru a câştiga timp. Coborî încet, alegând varianta pe

care o considera cea mai în eleapt , şi, pentru un plus deţ ă siguran , aprinse faza lung a farurilor.ţă ă

Pierce Denton întoarse capul iritat. O alt Cresta,ă versiunea sport, fabricat deocamdat numai în Japonia,ă ă vopsit în negru, cu o dung lateral roşie, trecu şuierândă ă ă pe lâng ei, cu vreo optzeci sau chiar mai mult la or . Înă ă

Greeneville, o asemenea îndr zneal ar fi atras pe loc oă ă amend de o sut de dolari şi o muştruial zdrav n dină ă ă ă ă partea judec torului Tom Anders. De unde r s riseră ă ă ă puştoaicele acelea? Nici m car nu le z rise venind înă ă oglinda retrovizoare. Le urm ri pu in cu privirea. Dou feteă ţ ă tinere, dintre care una, şoferi a, probabil c tocmai îşiţ ă primise carnetul de conducere pentru maşina f cut cadouă ă de t ticul, iar acum îi demonstra pe viu prietenei sale ceă

însemna adev rata libertate în America. Libertatea de aă face toate prostiile care- i trec prin cap şi de a încasa oţ amend chiar în prima zi de conducere pe şosea, îşi zise cuă ciud Denton. Dar nu se afla pe teritoriul circumscrip ieiă ţ sale. Era o treab ce îi privea pe cei de la administra iaă ţ statului. Tipic, îşi zise el, cl tinând din cap. Fetele seă îndep rtau clevetind, abia aruncând o privire pe drum, dară

el prefer s le aib în fa a lui decât în spate.ă ă ă ţ— Dumnezeule, oft Snyder.ăAuzise odat , într-o parcare, c localnicii d deau vina peă ă ă

„spiriduşii” din Oak Ridge. Oricare ar fi fost motivul,vizibilitatea sc zuse aproape instantaneu la zece metri. Nuă era bine. Rula cu farurile aprinse, stingându-le din când încând şi reducând şi mai mult din vitez . Nu f cuse niciodată ă ă

vreun calcul exact, dar, la greutatea pe care-o avea

199



camionul cu remorc şi la o vitez de rulare de cincizeci deă ă kilometri pe or , i-ar fi trebuit o distan de dou zeci deă ţă ă metri ca s se opreasc , în condi iile unui drum uscat, ceeaă ă ţ ce nu era cazul în ziua aceea. Pe de alt parte… nu, n-aveaă nicio şans . Reduse viteza la treizeci. Pierduse deja oă

jum tate de or . Şoferii cunoşteau bine por iunea aceastaă ă ţ şi obişnuiau s spun c era de preferat s pierzi timpă ă ă ă decât s - i pierzi via a. Şoferul întinse mâna spre aparatulă ţ ţ de emisie-recep ie pentru a lansa un avertisment colegilorţ camionagii care se aflau pe drum.

Se sim ea de parc ar fi fost închis într-o minge de ping-ţ ăpong, le zise el pe canalul 19. Conducea cu toate sim urileţ

ascu ite, scrutând perdeaua l ptoas de vapori de ap dinţ ă ă ă fa a sa, f r a b nui pericolul ce se apropia din spate.ţ ă ă ă

Cea a le lu cu totul pe nepreg tite. Denton apreciaseţ ă ă corect. Nora Dunn împlinise şaisprezece ani cu opt zile înurm , ob inuse permisul provizoriu de conducere cu trei zileă ţ mai devreme şi conducea cu o vitez de o sut zeceă ă kilometri. Alesese un drum lat şi bine între inut pentru aţ

testa maşina cea nou . Era tân r şi apoi Amy Rice,ă ă ă prietena ei, insistase foarte mult. Cu casetofonul dat lamaximum şi ocupat s schimbe impresii despre b ie ii deă ă ă ţ la şcoal , Nora abia dac era atent la drum, pentru c , înă ă ă ă fond, nu era mare filosofie s men ii maşina pe asfalt, întreă ţ linia continu şi marcajul punctat din stânga. În oglindaă retrovizoare nu se z rea nicio maşin pentru care ar fiă ă

trebuit s -şi fac griji şi oricum era mult mai pl cut s aiă ă ă ă maşina ta decât s ieşi cu un b iat, pentru c b ie ii, nu seă ă ă ă ţ ştia din ce motive, nu te l sau niciodat s conduci, deă ă ă parc o femeie în toat firea nu s-ar fi descurcat cu ună ă automobil.

Când vizibilitatea începu s scad – Nora nu putuă ă aproxima exact distan a – fata îşi lu piciorul de pe pedalaţ ă de accelera ie, privind oarecum surprins în fa a sa. Înţ ă ţ

spatele lor drumul era liber şi era sigur c la fel era şi înă ă

200



fa . Profesorii de la şcoala de şoferi o înv aser tot ceţă ăţ ă trebuia s ştie, dar, cu atâtea lec ii şi atâ ia instructori,ă ţ ţ Nora nu mai inea minte chiar totul. Ce era mai importantţ avea s înve e din experien . Totuşi, experien a era ună ţ ţă ţ profesor în mare parte necunoscut pentru ea, iar încercarea

la care urma s o supun o g sea înc nepreg tit .ă ă ă ă ă ăObserv farurile trailerului Fruehauf, dar lipsa deă

experien o f cu s le confunde cu lumina stâlpilor de peţă ă ă marginea şoselei, pentru c nu conducea de atâta vreme caă s ştie c pe autostrad nu exista aşa ceva. Oricum, fu ună ă ă avertisment tardiv. În momentul în care observ umbraă mare, cenuşie, era deja prea târziu, iar maşina ei rula încă

la o vitez de o sut de kilometri. La viteza trailerului deă ă treizeci, era ca şi cum ar fi izbit un obiect fix în greutate detreizeci de tone cu o vitez de şaizeci de kilometri pe or .ă ă

Fu un bubuit cutremur tor. Will Snyder îl auzise de multeă ori şi întotdeauna îi amintise de zgomotul unei înc rc turiă ă de cutii goale de bere proiectate sub un compresor. Erasunetul deloc muzical provocat de strivirea unei caroserii

de maşin sub influen a vitezei, a masei şi a legilor fizicii,ă ţ pe care el le înv ase din proprie experien , nu pe b ncileăţ ţă ă şcolii.

Şocul impactului primit în partea stâng , în spate, f cuă ă vehiculul lung de cincisprezece metri s se roteasc brusc,ă ă dar, mul umit vitezei reduse, şoferul izbuti s men inţ ă ă ţ ă controlul volanului şi s opreasc autocamionul. Privindă ă

înapoi, în stânga lui, observ r m şi ele maşinii japoneze,ă ă ă ţ aceeaşi la care tânjea şi fratele s u, şi primul lui gând fu că ă erau mult prea mici pentru a oferi siguran , de parc astaţă ă ar mai fi contat în condi iile date. Aripa din dreapta şiţ partea de mijloc erau complet zdrobite, iar şasiul curbat.Privind mai atent, observ o pat mare, roşie, acolo unde n-ă ăar fi trebuit s fie decât sticl transparent .ă ă ă

— Doamne, Dumnezeule!

201



Cu toate c perna de aer de protec ie func ionaseă ţ ţ ireproşabil, Amy Rice murise pe loc. Datorit vitezei deă coliziune, partea în care şedea ea intrase sub remorc ,ă unde amortizorul de şoc, destinat protej rii rampelor deă înc rcare, t iase caroseria metalic asemenea unuiă ă ă

fer str u cu lan . Nora Dunn era înc în via , inconştient .ă ă ţ ă ţă ă Maşina ei cea nou era un mald r de fiare, blocul motor dină ă aluminiu sf râmat, şasiul îndoit şi, cel mai grav, rezervorulă de benzin , deja mâncat de rugin , era zdrobit întreă ă buc ile de caroserie, iar din el se scurgea un firicel deăţ lichid.

Snyder observ scurgerea de combustibil. F r să ă ă ă opreasc motorul, înşf c extinctorul roşu şi s ri din cabină ă ă ă ă Faptul c ajunse acolo cu o frac iune de secund mai târziuă ţ ă îi salv via a.ă ţ

— Ce s-a întâmplat, Jeanine?— Jessica, îl corect feti a, întrebându-se de ce nuă ţ

reuşeau oamenii mari s le deosebeasc , nici chiar tat l lor.ă ă ă— Ce s-a întâmplat, Jessica? repet tat l, surâzândă ă

îng duitor.ă— Miroase, chicoti feti a.ţ— Bine, oft Pierce Denton.ăPrivi spre so ia lui şi îi puse mâna pe um r, încercând sţ ă ă

o trezeasc . În clipa aceea z ri cea a şi lu imediat piciorulă ă ţ ă de pe accelera ie.ţ

— Ce este, drag ?ă— Matt a f cut pe el.ă— Bine… zise Candace, apoi îşi deschise centura de

siguran şi se întoarse spre bancheta din spate.ţă— Candy, te sf tuiesc s nu faci asta.ă ăB rbatul se întoarse exact în momentul nepotrivit.ă

Maşina alunec pu in spre dreapta, în timp ce el încerca s -ă ţ ăşi împart aten ia între şoseaua din fa a lui şi ceea ce seă ţ ţ

întâmpla în maşin .ă202



— La dracu’!Instinctiv, vru s vireze la stânga, dar intrase prea multă

pe cel lalt sens de circula ie pentru a mai putea face asta.ă ţ Nici frâna brusc nu i-ar fi fost de folos. Ro ile din spateă ţ patinar pe carosabilul vâscos, împingându-l implacabilă

spre o alt Cresta. Ultimul s u gând lucid fu: Oare e aceeaşiă ă care…?

În ciuda culorii roşii, Snyder nu observ maşina decâtă atunci când nu mai putu evita ciocnirea. Şoferul camionuluise g sea la o dep rtare de şapte metri, apropiindu-se înă ă goan , cu extinctorul în bra e, asemenea unei mingi deă ţ

fotbal.Denton nici nu mai avu timp s exclame Isuse! Primulă s u gând fu acela c ciocnirea nu era chiar atât de grav .ă ă ă V zuse altele şi mai rele. For a de iner ie o împinsese peă ţ ţ so ia lui între fiarele contorsionate din dreapta şi acestţ lucru îl îngrijora. Îns copiii erau instala i în sc unelele loră ţ ă speciale, pe bancheta din spate, şi…

Ultimul factor hot râtor care puse cap t vie ii a cinciă ă ţ

oameni se dovedi a fi coroziunea chimic . Rezervorul deă benzin , asemenea celui din maşina C-99, nu fuseseă galvanizat corespunz tor, fiind expus ac iunii s rii atât înă ţ ă timpul c l toriei transoceanice, cât mai ales pe drumurileă ă abrupte din vestul statului Tennessee. Marginile sudate alerezervorului erau cele mai vulnerabile, astfel c în urmaă impactului se desprinseser . În urma deform rii şasiului,ă ă

rezervorul alunecase pe suprafa a dur a şoselei, zgâriindţ ă stratul protector superficial şi creând astfel un nou punctslab în peretele de metal. Fusese suficient o scânteieă provocat de frecarea cutiei din o el de asfaltul drumuluiă ţ pentru ca benzina scurs din rezervor s se aprind ca oă ă ă vâlv taie.ă

C ldura dogoritoare risipea oarecum cea a, creând oă ţ

pat orbitoare, astfel încât toate maşinile care se apropiauă

203



de locul accidentului se opreau cuprinse de panic , de oă parte şi de alta a şoselei. Datorit acestui fapt se maiă ciocnir alte trei maşini, la o sut de metri dep rtare spreă ă ă est, dar f r urm ri grave. Toat lumea coborî din maşini,ă ă ă ă îndreptându-se spre locul tragediei. Focul se extinse şi

asupra petei de benzin scurs din maşina Norei Dunn,ă ă înv luind-o într-o uriaş vâlv taie şi omorând-o pe fataă ă ă care, din fericire, nu mai avea s -şi recapete cunoştin a, înă ţ ciuda luminii orbitoare care o înconjura.

Will Snyder se aflase destul de aproape ca s z rească ă ă fe ele celor din Cresta. Nu avea s uite tot restul vie iiţ ă ţ

chipul femeii şi al copilului, felul în care ea se aplecaseprintre scaunele din fa , luându-l în bra e pe micu , cumţă ţ ţ întorsese apoi capul, privind moartea drept în ochi. Foculinstantaneu îl luase prin surprindere pe Snyder, dar el nu seopri din mers, încetinind numai pu in ritmul. Portiera dinţ stânga spate se deschisese în urma impactului, dându-i oşans lui Snyder, pentru c deocamdat focul cuprinseseă ă ă partea stâng a automobilului sf râmat. âşni înainte,ă ă Ţ

inând extinctorul ca pe o arm , împingând fl c rile spreţ ă ă ă rezervorul de sub maşina roşie. Clipa blestemat nu-i l să ă ă timp de gândire; trebuia s aleag dintre cei trei copii peă ă acela care avea cele mai mari şanse de a supravie ui dupţ ă acest infern care începuse s -i ard şi lui fa a şiă ă ţ îmbr c mintea deşi mâinile care ineau extinctorul erauă ă ţ înc protejate de m nuşile speciale. Gazul r coritor peă ă ă

care-l împr ştie spre bancheta din spate avea s salvezeă ă via a lui şi a înc unei fiin e. Îşi plimb privirea iscoditoareţ ă ţ ă printre scutecele galbene şi vaporii albi de gaz în c utareaă bebeluşului, dar acesta nu era de g sit, în timp ce copilulă din scaunul din stânga ipa de fric şi de durere chiar înţ ă fa a lui. C ut cu degetele înm nuşate catarama metalicţ ă ă ă ă şi o desf cu, eliberând feti a, dar rupându-i un bra înă ţ ţ timpul opera iunii şi str duindu-se din r sputeri s -şiţ ă ă ă

protejeze picioarele de limbile de foc ce-l înconjurau din

204



nou. Chiar lâng parapet z ri o gr mad de z pad aflată ă ă ă ă ă ă din întâmplare acolo şi s ri în ea, stingându-şi haineleă aprinse şi acoperind-o apoi şi pe feti cu z padaţă ă amestecat cu sare, schimonosindu-se de durerea care nuă era decât o anticipare blând a ceea ce avea s urmeze. Seă ă

for s nu întoarc deloc capul. Auzea ipetele din spateleţă ă ă ţ lui, dar s se întoarc la maşina care ardea ca o tor ar fiă ă ţă fost sinucidere curat . Dac ar fi aruncat o privire înapoi,ă ă poate c s-ar fi r zgândit. Îşi coborî privirea asupraă ă fe işoarei înnegrite a Jessic i Denton, care respira cu greu,ţ ă şi se rug s apar cât mai repede un poli ist înso it de oă ă ă ţ ţ ambulan . Când acest lucru se întâmpl în sfârşit, pesteţă ă

cincisprezece minute, atât el, cât şi feti a se aflau în stareţ de şoc.

205



8. Derulare rapidă

Penuria de ştiri din ziua aceea şi şansa de a avea un oraş în apropiere favorizaser r spândirea fulger toare a veştii,ă ă ă cutremur toare prin num rul şi vârstele victimelor. Unulă ă dintre posturile de televiziune locale din Knoxville avea uncontract cu canalul CNN, astfel încât pân la ora prânzuluiă accidentul de afla în topul ştirilor transmise în cadrulemisiunii CNN News Hour. Un reporter din localitate, carenu inten iona s se îngroape în Knoxville, reuşi s seţ ă ă lipeasc pe lâng un car de transmisie prin satelit, f cându-ă ă ăşi astfel un debut str lucit în fa a auditoriului de pe întregă ţ globul şi prezentând imagini foarte clare de la locul

accidentului, unde cea a începuse deja s se ridice.ţ ă— Fir-ar s fie, oft Ryan în buc t ria casei sale.ă ă ă ăEra una din pu inele sale sâmbete libere şi aştepta cuţ

ner bdare s ia masa cu ai lui, s mearg împreun laă ă ă ă ă liturghia de sear de la Biserica St. Mary şi s se trezească ă ă a doua zi diminea în sânul familiei. R mase cu privireaţă ă pironit pe ecranul televizorului şi aşez sandvişul înapoi înă ă farfurie.

La locul accidentului sosiser trei maşini de pompieri şiă patru ambulan e, dintre care dou se aflau înc acolo,ţ ă ă aşteptând înfricoş toare, în timp ce echipajele lor seă plimbau f r int , încoace şi-ncolo. Camionul care seă ă ţ ă vedea în planul secund nu avusese prea mult de suferit, cuexcep ia barei de protec ie îndoite. Adev rata m sur aţ ţ ă ă ă tragediei era îns dat de ceea ce se vedea în prim-plan.ă ă

Dou gr mezi de fiare înnegrite şi deformate de foc.ă ă

206



Portiere larg deschise, l sând privirea s se insinueze înă ă interiorul întunecat şi gol. În jur, cam o duzin de poli iştiă ţ nemişca i, cu f lcile încleştate, uitând cu des vârşire deţ ă ă glumele pe care obişnuiau s le schimbe între ei în leg tură ă ă cu accidentele rutiere. Deodat , Jack observ c doi dintreă ă ă

ei schimbau câteva cuvinte. D deau din cap încet,ă coborându-şi privirile pe asfalt, în timp ce reporterul, aflatla vreo zece metri, turuia f r întrerupere, repetândă ă aceleaşi lucruri pentru a cine ştie cita oar în scurta saă carier . Cea . Vitez mare. Cele dou rezervoare deă ţă ă ă benzin . Şase mor i, dintre care patru copii. V vorbeşteă ţ ă Bob Wright, de pe autostrada interstatal 40, în apropiereă

de Oak Ridge, Tennessee. Reclame. Jack începu din nou s m nânce, strivind între buze oă ă remarc la adresa nedrept ii vie ii cotidiene. Nimic nu l saă ăţ ţ ă de b nuit c ar fi trebuit s ştie sau s fac mai multe.ă ă ă ă ă

La o distan de trei sute de mile, în linie de zbor, fa deţă ţă Golful Chesapeake, apa se scurgea încet din cele două maşini, pentru c pompierii voluntari se sim iser datori să ţ ă ă

înece totul, deşi îşi d deau seama c pentru ocupan i acestă ă ţ efort nu mai avea niciun sens. Fotograful InstitutuluiMedico-Legal consumase trei role de film color,imortalizând gurile deschise ale victimelor, pentru ademonstra c muriser ipând. Ofi erul superior de poli ieă ă ţ ţ ţ care fusese desemnat pentru anchetarea cazului erasergentul Thad Nicholson. Era un poli ist cu experien ,ţ ţă

care îşi petrecuse dou zeci de ani din via ocupându-se deă ţă accidente de circula ie şi care acum sosise la timp ca sţ ă asiste la ridicarea cadavrelor. Revolverul de serviciu al luiPierce Denton c zuse pe asfalt, identificându-l mai bine caă orice altceva drept un coleg de breasl , înainte chiar deă verificarea oficial pe calculator. Patru puşti, doi copii şiă dou adolescente, şi doi adul i. Nu te puteai obişnui cu aşaă ţ ceva. Sergentul Nicholson se sim ea personal afectat.ţ

Moartea în sine era o cruzime, dar un sfârşit ca acesta…

207



cum de putuse permite Dumnezeu o asemenea oroare? Doicopilaşi… în fine… aşa voise Dumnezeu şi nu mai era nimicde f cut. Acum era timpul s se apuce de treab .ă ă ă

Spre deosebire de imaginea pl smuit la Hollywood,ă ă acesta era un accident foarte neobişnuit. Nu se întâmpla în

fiecare zi ca o maşin s se transforme în tor şi, după ă ţă ă cum sergentul îşi d dea seama cu ochiul s u experimentat,ă ă acest accident ar fi trebuit s fie mult mai pu in grav. Într-ă ţadev r, ar fi existat în mod inevitabil o victim a coliziunii,ă ă victima de pe „locul mortului” din prima maşin , careă fusese aproape decapitat . Dar moartea celorlal i era lipsită ţ ă de sens. Prima maşin Cresta izbise camionul din spate, cuă

o diferen de vitez de şaizeci de kilometri. Seţă ă deschiseser ambele perne de aer, ceea ce ar fi trebuit să ă salveze m car via a fetei de la volan. Cea de-a douaă ţ maşin lovise camionul la un unghi de aproximativ treizeciă de grade fa de prima. O prostie de neiertat din parteaţă unui poli ist, îşi zise Nicholson. Dar so ia nu avusese fixatţ ţ ă centura de siguran … poate c se ocupa de copiii de peţă ă bancheta din spate şi îi distr sese aten ia so ului.ă ţ ţ

Asemenea lucruri se întâmplau. Acum nimeni nu mai putearepara r ul f cut.ă ă

Dintre cele şase victime, una fusese ucis în timpulă coliziunii, iar celelalte cinci de incendiu. Asemenea lucrurinu trebuiau s se întâmple. Nu era normal ca o maşin să ă ă ia foc, de aceea Nicholson şi oamenii s i hot râr s barezeă ă ă ă şoseaua cu o jum tate de mil înaintea locului accidentuluiă ă

şi s lase cele trei maşini acolo un timp. Lu leg tura prină ă ă radioul de la bordul maşinii cu oficialit ile din Nashvilleăţ pentru a solicita ajutor suplimentar şi suger anun areaă ţ Comisiei de Securitate a Transporturilor Na ionale.ţ Întâmpl tor, una din membrele Comisiei locuia în apropiereă de Oak Ridge. Inginerul Rebecca Upton sosi la fa a locului laţ numai treizeci de minute dup ce fusese contactată ă telefonic. Absolvent a Facult ii de Mecanic din cadrulă ăţ ă

Universit ii Tennessee, în diminea a aceea tocmai seăţ ţ

208



preg tea pentru sus inerea examenului de inginer. Îşiă ţ îmbr c uniforma nou-nou şi începu s cerceteze epaveleă ă ţă ă înainte de sosirea echipei de interven ie a poli iei dinţ ţ Nashville, sub privirile operatorilor de pe maşina deremorcat. Femeia minion , roşcat , în vârst de dou zeci şiă ă ă ă

patru de ani, ieşi în sfârşit de sub r m şi ele Crestei roşii,ă ă ţ cu fa a pistruiat mânjit şi cu ochii înl crima i de vaporiiţ ă ă ă ţ de benzin înc persisten i. Sergentul Nicholson îi întinseă ă ţ un pahar de plastic plin cu cafea, pe care îl primise de launul dintre pompieri.

— Ce p rere ave i, doamn ? întreb Nicholson, sceptic înă ţ ă ă privin a competen ei fetei.ţ ţ

Dar ar ta cum ar ta şi nu se temea s -şi mânjească ă ă ă hainele, ceea ce era un semn bun.— Ambele rezervoare de benzin ; r spunse ea, ar tândă ă ă

apoi spre unul dintre ele. Acela a fost practic retezat.Cel lalt a fost zdrobit de impact şi a c zut. Care a fostă ă viteza?

— De impact? f cu Nicholson. Cu aproxima ie, întreă ţ cincizeci şi şaizeci.

— Cred c ave i dreptate. Rezervoarele de benzin suntă ţ ă fabricate dup standarde de rezisten structural şiă ţă ă coliziunea nu ar fi trebuit s le distrug .ă ă

Lu batista oferit de poli ist şi îşi şterse fa a.ă ă ţ ţ— Mul umesc, domnule sergent.ţSorbi din cafea şi privi înapoi gânditoare.— La ce v gândi i?ă ţ

Domnişoara Upton îşi întoarse privirea.— M gândesc c şase oameni…ă ă— Cinci, o corect Nicholson. Camionagiul a reuşit să ă

salveze un copil.— A, n-am ştiut. Nu ar fi trebuit s se întâmple. Nu există ă

niciun motiv plauzibil. Viteza de impact a fost sub nou zeciă de kilometri, factorii fizici nu aveau nimic neobişnuit. Pariezpe oricât c e ceva în neregul cu proiectul automobilului.ă ă

Unde le duce i? întreb fata, sim indu-se ca un adev ratţ ă ţ ă

209



profesionist.— Maşinile? La Nashville. Dac dori i, le pot ine la sediulă ţ ţ

poli iei.ţ— În regul . O s -l sun pe şeful meu. Probabil c vomă ă ă

ini ia o anchet federal . Şefii dumneavoastr ar avea cevaţ ă ă ă

împotriv ?ăNu mai fusese niciodat într-o astfel de situa ie, îns ştiaă ţ ă

din manual c era împuternicit s cear deschiderea uneiă ă ă ă investiga ii din partea Comisiei de Securitate aţ Transporturilor Na ionale. Deşi se ocupa în special deţ accidentele aviatice, comisia era abilitat s cerceteze şiă ă evenimentele rutiere sau feroviare suspecte şi avea

autoritatea de a apela la orice alt agen ie federal înă ţ ă vederea ob inerii datelor necesare.ţNicholson mai participase o dat la o asemeneaă

investiga ie.ţ— Doamn , c pitanul nostru v va da tot ajutorul de careă ă ă

ave i nevoie.ţ— Mul umesc, zise Rebecca Upton, înfrânându-şi unţ

zâmbet care în condi iile date ar fi p rut deplasat. Undeţ ă

sunt supravie uitorii? Va trebui s le lu m o declara ie.ţ ă ă ţ— Ambulan a i-a dus înapoi la Knoxville. Nu ştiu nimicţ

sigur, dar b nuiesc c vor fi transporta i cu avionul laă ă ţ Shriner’s.

Ştia c spitalul de acolo avea o sec ie foarte bine dotată ţ ă pentru cazurile de arsuri.

— Mai ave i nevoie de ceva, doamn ? Trebuie sţ ă ă

eliber m şoseaua.ă— V rog s umbla i cu grij cu maşinile. Va trebui…ă ă ţ ă— Le vom considera probe juridice, doamn , o asigură ă

sergentul Nicholson pe fetişcana dezghe at , zâmbindu-iţ ă p rinteşte.ă

Una peste alta, îşi zise domnişoara Upton, n-a fost chiar ozi proast . Desigur, nu acelaşi lucru se putea spune despreă ocupan ii ghinionişti ai celor dou maşini, a c ror moarteţ ă ă

tragic o impresionase profund, dar asta era meseria ei şiă

210



primul caz cu adev rat serios din cariera ei laă Departamentul Transporturilor. Se întoarse la maşin , ună Nissan break, şi îşi scoase salopeta, îmbr când în locul ei oă jachet pe spatele c reia era imprimat emblema Comisiei.ă ă ă Nu era prea cald, dar, pentru întâia oar de când se afla înă

serviciul guvernului, se sim ea cu adev rat un membru alţ ă unei echipe importante, purtând o mare r spundere peă umeri, şi voia s dea întregii lumi de ştire cine era şi cu ceă se ocupa.

— Bun .ăUpton se întoarse spre fa a zâmbitoare a unui reporter deţ

televiziune.

— Ce dori i? întreb ea pe un ton energic, hot rât s fieţ ă ă ă ă cât se poate de oficial .ă— Ne-a i putea da o declara ie? întreb reporterul f r a-iţ ţ ă ă ă

întinde microfonul, în timp ce cameramanul care-l înso eaţ nu d dea niciun semn c ar inten iona s pornească ă ţ ă ă aparatul de filmat.

— Doar cu titlu neoficial, r spunse Becky Upton după ă câteva clipe de gândire.

— Bine şi-aşa.— Ambele rezervoare de benzin au fost defecte. Dină

cauza lor au murit oameni.— Este un fapt neobişnuit?— Foarte, replic ea, continuând dup o scurt pauz : Seă ă ă ă

va deschide o anchet a Comisiei de Securitate. Nu există ă niciun motiv plauzibil pentru ceea ce s-a întâmplat

Mul umit?ţ— Ba bine c nu.ăWright îşi consult ceasul. Peste zece minute intra iar şiă ă

în emisie pe satelit, dar de aceast dat avea informa iiă ă ţ proaspete, ceea ce era întotdeauna un lucru bun. Ceevolu ie spectaculoas : Comisia Na ional urma sţ ă ţ ă ă deschid o anchet asupra posibilelor defecte capitale aleă ă maşinii anului. Moartea acestor oameni nu avea nicio

explica ie plauzibil . Se întreb dac ar fi fost posibil s seţ ă ă ă ă

211



apropie mai mult de maşina pe a c rei banchet din spateă ă se observau sc unelele carbonizate pentru copii. Era ună material excelent.

Ed şi Mary Patricia Foley se aflau în biroul lor de la ultimul

etaj al sediului CIA. Statutul neobişnuit al celor doi puseseAgen ia în fa a unor probleme arhitecturale şiţ ţ organizatorice inedite. Mary Pat era aceea care îndeplineafunc ia de director-adjunct al Departamentului deţ Opera iuni, fiind prima femeie din istoria celei maiţ importante agen ii americane de spionaj care ajunsese atâtţ de sus pe scara ierarhic . Era un ofi er de terenă ţ

experimentat, cu o carier îndelungat în urma sa, factorulă ă activ al celei mai bune echipe de spioni so -so ie pe care oţ ţ avusese vreodat Agen ia. So ul ei, deşi mai pu in sclipitor,ă ţ ţ ţ avea o înclina ie deosebit spre munca organizatoric .ţ ă ă Talentul lor tactic şi respectiv strategic se completaextraordinar de bine şi, deşi Mary Pat de inea o func ie maiţ ţ mare, de îndat ce fusese însc unat , rezolvase problemaă ă ă persoanei ce urma s -i fie adjunct, instalându-l pe Ed înă

biroul al turat şi f când din el egalul ei, chiar dac nu şi înă ă ă termeni oficiali. În peretele care desp r ea cele dou birouriă ţ ă se t iase o uş , astfel încât amândoi s poat circula înă ă ă ă voie, f r a fi nevoi i s ias în anticamera unde se aflaă ă ţ ă ă secretara. De acolo se ocupau împreun de soarta pu iniloră ţ ofi eri activi care r m seser . Rela ia de munc dintre eiţ ă ă ă ţ ă era la fel de strâns ca şi cea conjugal , cu toateă ă

compromisurile inerente acesteia din urm , de aiciă rezultând cea mai eficient manier de conducere aă ă Departamentului de Opera iuni din ultimii ani.ţ

— Scumpo, trebuie s alegem un nume.ă— Ce spui de FIREMAN?— Nu FIREFIGHTER?— Amândoi sunt b rba i.ă ţ— Lialin spune c se descurc foarte bine la lingvistic .ă ă ă— Atât cât s comande masa şi s întrebe unde esteă ă

212



— Tu s n-ai alt grij decât s fie masa gata la timp,ă ă ă ă Mary. Pentru ordine e timp şi luni.

— În drum spre cas trebuie s m opresc la Giants. Nuă ă ă mai avem pâine.

Congresmanul de Massachusetts Alan Trent se afla înlocalitatea Hartford, Connecticut. Îşi luase o sâmb t liberă ă ă pentru a prinde meciul de baschet dintre favoritele în cursapentru titlul de campioan a anului, U-Mass şi U-Conn.ă Totuşi, acesta nu era un motiv s -şi neglijeze sarcinile deă serviciu, astfel încât venise înso it de doi func ionari dinţ ţ echipa sa, un al treilea urmând s soseasc mai târziu, cuă ă

alte dosare de rezolvat. Camera sa de la Hotelul Sheraton, în imediata vecin tate a Stadionului Hartford Civic Arena,ă era mult mai confortabil decât biroul s u, iar acum st teaă ă ă întins pe pat, înconjurat de o mul ime de dosare – cam caţ Winston Churchill, îşi spuse el, minus sticla de şampanie întotdeauna la îndemân . Deodat , telefonul de lâng elă ă ă începu s sune. Nu schi niciun gest, pentru c asemeneaă ţă ă lucruri le f cea unul dintre asisten ii s i, iar Trent ajunseseă ţ ă

la performan a de a ignora cu des vârşire sunetul stridentţ ă al aparatului.

— Al, te caut George Wylie, de la Deerfield Auto.ăWylie era unul dintre principalii s i sus in tori înă ţ ă

campania electoral şi unul dintre marii industriaşi dină zon . Din aceste dou motive, îşi permitea s -l deranjezeă ă ă pe Trent ori de câte ori credea de cuviin .ţă

— Cum naiba m-a g sit şi aici? se întreb Trent, ridicândă ă privirea spre tavan înainte de a ridica receptorul. Salut,George, cum o mai duci?

Cei doi asisten i v zur cum Trent pune jos paharul cuţ ă ă sifon şi ia un carnet de noti e. Nu era un lucru neobişnuitţ s -l vezi c -şi scrie sieşi câteva rânduri. Nu acelaşi lucru s-ă ăar fi putut spune şi despre expresia fe ei sale. Şeful ar tţ ă ă spre televizor şi spuse scurt, pe un ton iritat:

— CNN!

214



Sincronizarea fu aproape perfect . Dup reclame şi oă ă scurt introducere, pe ecran ap ru figura lui Bob Wright.ă ă Trent era cel de-al doilea participant la joc care f ceaă cunoştin cu fizionomia ziaristului. De aceast dat eraţă ă ă vorba de o înregistrare. Imaginile o ar tau acum peă

Rebecca Upton, îmbr cat în jacheta sa cu înscrisul CSTNă ă al turi de cele dou maşini deformate care tocmai erauă ă ridicate cu macaraua.

— La dracu’! exclam unul din asisten ii lui Trent.ă ţ— Rezervoarele, zici? întreb Trent în receptor, iar apoiă

t cu, ascultând câteva clipe cuvintele celui de la cap tulă ă firului. Nemernicii, bomb ni el. Mul umesc pentruă ţ

încurajare, George. M voi ocupa de asta.ăAşez receptorul şi se ridic în capul oaselor. Întinseă ă mâna dreapt spre primul s u adjunct.ă ă

— Ia leg tura cu echipa de control a Comisiei deă Securitate pentru Transporturi Na ionale din Washington.ţ Vreau s vorbesc cu fata aia imediat. Numele, num rul deă ă telefon, unde locuieşte, afla i repede totul despre ea. Dupţ ă aceea face i-mi leg tura cu Securitatea Transporturilor.ţ ă

Îşi coborî din nou privirea asupra dosarului în lucru, întimp ce asisten ii se repezeau la telefoane ca sţ ă îndeplineasc ordinele. Ca majoritatea congresmenilor,ă Trent înv ase de mult s -şi împart timpul cât mai eficientăţ ă ă între slujb şi pl cerile personale. Curând, fu din nouă ă cufundat în studierea unui amendament la aprobarea dată de Interne Departamentului Na ional al Silviculturii, notândţ

din când în când câteva cuvinte pe marginea foilor cu uncreion verde. Acesta era un al doilea semn de iritare, înafar de expresia revoltat a fe ei, deşi stiloul roşu, celă ă ţ obişnuit, era aşezat lâng el, pe un carnet deschis la oă pagin alb . Combina ia dintre expresia moroc noas şiă ă ţ ă ă stiloul roşu ar ta limpede c Trent era cu adev rată ă ă preocupat de ceva.

Rebecca Upton se afla în Nissanul ei, mergând în urma

215



maşinii de interven ie pe drumul ce ducea la Nashville,ţ unde trebuia mai întâi s asiste la depozitarea celor două ă maşini Cresta arse, iar apoi s discute cu şefii filialei localeă în vederea începerii procedurii de investiga ie oficial – oţ ă mul ime de documente, de asta era sigur . Constat însţ ă ă ă

cu uimire c nu se sim ea iritat din cauza weekenduluiă ţ ă ratat. Serviciul pe care-l avea presupunea folosireatelefonului celular, iar ea îl folosea pe al ei numai pentrurezolvarea problemelor oficiale şi doar când era absolutnecesar. Dar nu se afla în serviciul guvernului decât dezece luni, ceea ce însemna c nici m car nu ajungea laă ă suma lunar alocat pentru aceste convorbiri. Telefonul dină ă

maşin nu sunase niciodat , astfel încât tres ri surprinsă ă ă ă când auzi ârâitul insistent de pe bancheta al turat .ţ ă ă— Alo? întreb ea, ridicând receptorul şi întrebându-seă

dac nu era cumva o greşeal .ă ă— Rebecca Upton?— Da. Cine vorbeşte?— V rog r mâne i pe fir, v caut domnul senator Trent,ă ă ţ ă ă

zise o voce b rb teasc .ă ă ă— Hm. Cine?— Alo? se auzi o alt voce.ă— Cine sunte i?ţ— Sunte i Rebecca Upton?ţ— Da, eu sunt. Dar dumneavoastr cine sunte i?ă ţ— M numesc Alan Trent, membru al Congresului,ă

reprezentantul statului Massachusetts.

Orice oficialitate din Massachusetts i-ar fi trântit-oţ imediat c acesta nu era „doar” un stat oarecare.ă— V-am g sit prin centrala Comisiei de Securitate.ă

Inspectorul dumneavoastr se numeşte Michael Zimmer,ă iar num rul s u de telefon din Nashville este…ă ă

— În regul , v cred. Cu ce v pot fi de folos?ă ă ă— Dac nu m înşel, cerceta i un accident rutier care aă ă ţ

avut loc pe şoseaua 1-40?

— Exact, domnule senator.

216



— Aş dori s -mi spune i ce şti i despre acest caz.ă ţ ţ— Domnule, începu Upton, reducând viteza pentru a se

putea concentra mai bine, înc nu am început cu adev rată ă investiga ia şi nu sunt în m sur s …ţ ă ă ă

— Domnişoar , nu v-am cerut concluzii, ci doar motivulă

care v determin s cere i o anchet oficial . Pot s vă ă ă ţ ă ă ă ă dau o mân de ajutor. Dac sunte i în eleg toare, vă ă ţ ţ ă ă garantez c Secretarul Transporturilor va afla ce ingineră competent sunte i. Îmi este prieten, în elege i? Am lucratţ ţ ţ împreun în Congres vreo zece-doisprezece ani.ă

Aha, îşi zise Rebecca Upton. Era o dovad deă incorectitudine şi inechitate, o contraven ie la regulamentţ

ce urma probabil s degenereze chiar într-o tentativ deă ă mituire pentru ob inerea de informa ii referitoare laţ ţ desf şurarea unei anchete privind un accident rutier. Pe deă alt parte, ancheta oficial nu începuse înc , nu-i aşa? Iară ă ă Upton se dorea remarcat şi promovat ca orice alt om. Nu-ă ăşi d du seama c cele câteva clipe de t cere îi spuneauă ă ă multe b rbatului de la cel lalt cap t al firului şi nici nuă ă ă putea vedea zâmbetul de pe fa a celui aflat în camera saţ

de hotel din Hartford.— Domnule senator, atât eu, cât şi ofi erul de poli ie careţ ţ

s-a deplasat la locul accidentului suntem de p rere c foculă ă a izbucnit din cauza defect rii rezervoarelor de benzin deă ă pe ambele maşini. La prima vedere nu se observ nicioă neregularitate de ordin mecanic a rezervoarelor. De aceea,voi propune şefului meu s ini ieze o anchet pentruă ţ ă

stabilirea cauzei ce a dus la un asemenea incident.— Ambele rezervoare de benzin aveau scurgeri?ă— Da, domnule, îns a fost mai mult decât o simplă ă

scurgere. Efectiv s-au dezmembrat.— Îmi mai pute i spune şi altceva?ţ— În momentul de fa , nu..ţăUpton f cu o pauz . Oare tipul sta chiar îi va vorbiă ă ă

Secretarului Transporturilor de ea? Dac da…ă— Domnule Trent, ceva nu e în regul în treaba aceasta.ă

217



Uita i, eu sunt inginer şi m-am specializat în rezisten aţ ţ materialelor. Viteza de impact nu justific distrugereaă structural catastrofal a rezervoarelor. Exist nişteă ă ă standarde federale de securitate a automobilelor şi ap r ilor lor componente, iar parametrii aceştia dep şesc cuă ţ ă

mult condi iile pe care le-am constatat la locul accidentului.ţ Ofi erii de poli ie cu care am stat de vorb sunt de acord cuţ ţ ă mine. Trebuie s facem nişte teste, ca s fim siguri, dară ă deocamdat asta este b nuiala mea. Îmi pare r u, dară ă ă deocamdat nu v pot spune mai multe.ă ă

Puştoaica asta va ajunge departe, îşi zise Trent în camerasa din Hotelul Sheraton.

— V mul umesc, domnişoar Upton. Mi-am dat num rulă ţ ă ă de telefon colegilor dumneavoastr din Nashville. V rog să ă ă m suna i când ajunge i la birou.ă ţ ţ

Trent închise şi r mase o clip pe gânduri, apoi i seă ă adres asistentului s u:ă ă

— Sun -l pe Secretarul Transporturilor şi spune-i că ă puştoaica asta, Upton, este foarte capabil … nu, mai bineă f -mi leg tura s -i spun chiar eu. Paul, cât de bine esteă ă ă

dotat laboratorul Comisiei de Securitate pentru efectuareaunor teste ştiin ifice? se interes el, sim indu-se şiţ ă ţ comportându-se din ce în ce mai mult ca Winston Churchillpe vremea când pl nuia invazia Europei.ă

M rog, îşi zise Trent, nu chiar aşa.ă— Nu-i r u deloc, dar Universitatea…ă— Bine.

Trent alese un buton liber de pe afişajul telefonului şiform un alt num r din memorie.ă ă

— Bun ziua, domnule senator, zise Bill Shaw înă microfonul aparatului de telefon, ridicându-şi privirea spreDan Murray. Apropo, trebuie s ne întâlnim neap rată ă s pt mâna viitoare şi…ă ă

— Bill, am nevoie de ajutor.

— Ce fel de ajutor, domnule?

218



Oficialit ile erau întotdeauna abordate cu apelativulăţ „domnule” sau „doamn ”, chiar şi de c tre directorul FBI.ă ă Acest lucru era cu atât mai valabil în cazul în carecongresmanul în cauz era preşedintele Comisei deă Informa ii, membru al Comisiei Juridice şi al Comisieiţ

Afacerilor Interne. În afar de asta şi în ciuda micilor saleă excentricit i personale, Trent fusese întotdeauna un bunăţ prieten şi un critic cinstit al Biroului Federal. Fondulproblemei era cât se poate de simplu: cele trei func ii aleţ sale din diferitele comisii aveau un impact major asupraFBI. Shaw ascult , notând din când în când câte cevaă

— Reprezentantul din Nashville este Bruce Cleary, dar

avem nevoie de o cerere oficial de ajutor adresată ă Transporturilor înainte de a putea s ... Bine, desigur, aşteptă s m sune. M bucur c v pot fi de folos. Da, domnule. Laă ă ă ă ă revedere.

Shaw îşi ridic privirea de pe birou.ă— De ce naiba se agit Al Trent pentru un accident deă

maşin din Tennessee?ă— Ce ne intereseaz pe noi asta? întreb la rândul s uă ă ă

Murray, mai la obiect.— Vrea ca Divizia de Laboratoare s dea o mân deă ă

ajutor Comisiei de Securitate a Transporturilor. Vrei s -lă suni pe Bruce şi s -i spui s -l preg teasc pe cel mai bună ă ă ă specialist al lui?

Nenorocitul sta de accident a avut loc azi diminea , dară ţă Trent vrea rezultatele ieri.

— Ne-a mai zorit pân acum cu ceva?ăShaw cl tin din cap.ă ă— Nu, niciodat . Cred c n-ar fi bine s -l sup r m. Vaă ă ă ă ă

face parte din comisie. Sper c n-ai uitat c trebuieă ă discutat situa ia lui Kealty, nu?ă ţ

Telefonul lui Shaw începu s sune.ă— Domnule director, ave i leg tura cu Secretarulţ ă

Transporturilor pe linia trei.

— Tipul sta, remarc Murray, îşi face serios de lucruă ă

219



pentru o sâmb t dup -mas .ă ă ă ăSe ridic de pe scaun şi se îndrept spre telefonul dină ă

cel lalt col al camerei, în timp ce directorul Shaw ridicaă ţ receptorul de la telefonul secretarului de cabinet.

— F -mi leg tura cu biroul din Nashville.ă ă

Terenul îngr dit pe care erau garate maşinile avariateă sau furate f cea parte din atelierul poli iei. Rebecca Uptonă ţ nu mai fusese niciodat acolo, dar şoferii de pe maşinile deă interven ie erau familiariza i cu locul şi era suficient sţ ţ ă mearg pe urmele lor. Ofi erul de gard de la poart strigă ţ ă ă ă câteva instruc iuni c tre primul şofer, iar cel de-al doilea îlţ ă

urm , talonat îndeaproape de inginer . Se îndreptau spre oă ă zon pustie, sau aproape pustie. Erau şase maşini – două ă autoturisme ale poli iei cu însemne şi patru f r însemne –ţ ă ă plus vreo zece oameni; dup cum ar tau, to i erau cadre deă ă ţ conducere. Unul era şeful Rebecc i şi, pentru prima oar ,ă ă aceasta îşi d du seama cât de serioas devenea treaba.ă ă

Cl direa service-ului avea trei ascensoare hidraulice.ă Cele dou maşini Cresta fur coborâte lâng atelier, apoiă ă ă

împinse în untru şi urcate pe şinele de o el. Amândou fură ţ ă ă ridicate simultan, permi ând grupului din ce în ce maiţ numeros de oameni s intre pe dedesubt. Upton era ceaă mai scund dintre to i şi se v zu nevoit s dea din coateă ţ ă ă ă pentru a-şi croi loc. În definitiv, era cazul ei, sau cel pu inţ aşa avea impresia. Un fotograf se apuc imediat de lucru şiă fata b g de seam c aparatul avea imprimate pe laterală ă ă ă ă

literele galbene „FBI”. Ce Dumnezeu?— F r îndoial , un defect de fabrica ie, zise un c pitană ă ă ţ ă de la Departamentul Poli iei, şeful serviciului de accidenteţ rutiere.

Ceilal i d dur din cap aprobator.ţ ă ă— Unde se afl cel mai bun laborator de cercet ri dină ă

regiune? întreb o persoan îmbr cat în haine civile.ă ă ă ă— Universitatea Yanderbilt ar fi pentru început cel mai

bun, interveni Rebecca. Sau, mai bun chiar, Laboratorul

220



Na ional din Oak Ridge.ţ— Sunte i domnişoara Upton? se interes un b rbat.ţ ă ă

Bruce Cleary, de la FBI.— De ce a i…ţ— Doamn , eu m duc acolo unde sunt trimis, zise elă ă

surâzând, apoi ad ug : Departamentul Transporturilor aă ă apelat la ajutorul nostru. În curând trebuie s soseasc ună ă specialist de la Divizia de Laboratoare din Washington.

Trecu sub t cere faptul c specialistul urma s fieă ă ă transportat cu un avion al Departamentului Transporturilor.Pân acum nici el, nici altcineva din cadrul Biroului Federală nu se ocupase de investigarea unui accident rutier, dar

primiser ordin de la directorul lor în persoan şi, în fond,ă ă asta era tot ce trebuia s ştie.ăDeodat , domnişoara Upton se sim i ca un pui pierdută ţ

într-o p dure de brazi uriaşi, dar avea şi ea, la rândul ei, oă sarcin de îndeplinit, şi în plus, era singurul specialist dintreă to i cei prezen i. Sco ând din buzunar o lantern , începu sţ ţ ţ ă ă cerceteze caroseria maşinilor şi r mase surprins de faptulă ă c lumea îi f cea loc. Era deja un lucru hot rât ca numele eiă ă ă

s figureze pe coperta raportului. Contribu ia FBI urma să ţ ă fie trecut sub t cere – fapt obişnuit în rela iileă ă ţ interdepartamentale, punând în valoare aportul deosebit alunei femei tinere, devotate, inteligente din cadrul Comisieide Securitate a Transporturilor Na ionale. Rebecca Uptonţ urma s fie în fruntea anchetei; ea avea s culeag to iă ă ă ţ laurii de pe urma muncii tuturor celorlal i, pentru c nu seţ ă

putea recunoaşte c era vorba de un efort concertat, înă vederea atingerii unui scop predeterminat, deşi exact deasta era vorba. Apoi, ea fusese aceea care demaraseac iunea şi, pentru a ob ine asemenea rezultate politiceţ ţ fructuoase, era obligatoriu s arunci câteva firimituri şiă oamenilor simpli. Dintre persoanele prezente, unii îşid duser deja seama de acest lucru, al ii b nuiau doar,ă ă ţ ă îns nimeni nu pricepea care era fondul problemei. Tot ceă

ştiau era c un senator captase imediat aten ia unuiă ţ

221



secretar de cabinet şi a directorului celei mai puterniceagen ii independente a guvernului, iar asta presupunea oţ ac iune rapid . Privind caroseria a ceea ce, cu câteva ore înţ ă urm , fusese maşina unei familii în drum spre casa bunicii,ă cauza dezastrului p rea simpl ca bun ziua. Tot ce le maiă ă ă

trebuia era expertiza tehnic a rezervorului de benzină ă deformat. Pentru asta vor ajunge la Oak Ridge, undeexistau laboratoare ce cooperaser în nenum rate rânduriă ă cu Biroul Federal. Aveau nevoie de acordulDepartamentului Energiei, dar, dac Al Trent era oă persoan atât de influent , asta era o joac de copil.ă ă ă

Urm rirea lui Goto era o sarcin uşoar , deşi uneori camă ă ă obositoare, constat Nomuri. La şaizeci de ani era înc ună ă b rbat viguros, dornic de a p rea mai tân r decât înă ă ă realitate. Şi obişnuia s mearg acolo cel pu in de trei oriă ă ţ pe s pt mân . Aceasta era ceain ria identificat de Kazuo,ă ă ă ă ă nu dup denumire, dar destul de exact pentru ca Nomuri să ă o poat g si. Îi v zuse intrând aici atât pe Yamata, cât şi peă ă ă Goto, dar de fiecare dat separat, la interval de câtevaă

minute, pentru c era improbabil s se adepte prea multă ă unul pe cel lalt Yamata pleca întotdeauna primul, în timpă ce cel lalt mai z bovea cel pu in o or , dar niciodat maiă ă ţ ă ă mult de dou . B nuia c era vorba de nişte întâlniri deă ă ă afaceri, urmate de o mic destindere, iar în alte seri doară de destindere. Ca într-o fars cinematografic , Goto ieşeaă ă întotdeauna cu o mimic satisf cut , îndreptându-se cu ună ă ă

mers leg nat spre maşina care-l aştepta. Şoferul s u era,ă ă cu siguran , avizat – portiera deschis , o plec ciune, apoiţă ă ă zâmbetul r ut cios de pe fa când se îndrepta spre loculă ă ţă s u de la volan. Nomuri urm rise de fiecare dat maşina luiă ă ă Goto, discret şi precaut. Îl pierduse de dou ori în traficulă aglomerat, dar în ultimele dou ocazii reuşise s mearg peă ă ă urmele lui pân la locuin a acestuia, asigurându-se c după ţ ă ă fiecare întâlnire destina ia lui era aceeaşi. În regul . Acumţ ă

va trebui s se ocupe de a doua parte a misiunii, îşi ziseă

222



Nomuri, stând în maşin şi sorbindu-şi ceaiul. Aşteptareaă dur patruzeci de minute.ă

Era Kimberly Norton. Nomuri avea ochi buni, iariluminatul str zii era suficient pentru a putea face câtevaă fotografii, înainte de a coborî din maşin . Mergea în urmaă

ei, pe cel lalt trotuar, ferindu-se s o priveasc direct.ă ă ă Urm rirea şi contraurm rirea erau dou din cuvintele-cheieă ă ă folosite la Ferm . Nu era o treab prea dificil , iar persoanaă ă ă pe care trebuia s o fileze acum îi înlesnea mult sarcina. Cuă toate c , dup standardele americane, nu era o femeieă ă înalt , aici nu putea trece neremarcat , ca şi pletele eiă ă blonde. În Los Angeles nici n-ai fi b gat-o în seam , îşi ziseă ă

Nomuri. O fat dr gu între alte mii de fete dr gu e. Nuă ă ţă ă ţ era nimic neobişnuit în felul ei de a merge – fata seadaptase normelor locale, era mai re inut , l sând locţ ă ă b rba ilor, deşi în America era valabil exact contrariul. Cuă ţ toate c îmbr c mintea ei occidental era într-o oarecareă ă ă ă m sur un semn distinctiv, mul i trec tori se îmbr cauă ă ţ ă ă dup aceeaşi mod – de fapt, costumele tradi ionaleă ă ţ formau chiar o minoritate, spre surprinderea lui Nomuri.

Fata o lu la dreapta pe strad , iar Nomuri o urm la vreoă ă ă şaizeci-şaptezeci de metri distan , de parc ar fi fost unţă ă pârlit de detectiv particular. Care era rostul acestei misiuni?se întreb din ce în ce mai contrariat ofi erul CIA.ă ţ

— Ruşi? întreb Ding.ă— Nici mai mult nici mai pu in decât coresponden iţ ţ

voluntari. Cum te descurci cu stenografia? se interesă Clark, absorbit de citirea unui telex.Mary Pat avea iar şi o criz de inteligen , dar, trebuia să ă ţă ă

recunoasc , era foarte priceput . B nuia de mult că ă ă ă Agen ia infiltrase un om în Agen ia de Ştiri Interfax dinţ ţ Moscova. Poate c avusese şi CIA un rol în preg tireaă ă scenariului, pentru c de multe ori era cea mai bun sursă ă ă de informa ii politice de la Moscova. Dar, din câte ştia el,ţ

era prima oar folosit de Agen ie ca acoperire. Pagina aă ă ţ

223



doua a ordinului de misiune era şi mai interesant . Clark i-oă întinse lui Lialin.

— Era şi timpul, chicoti fostul spion rus. Ave i nevoie deţ nume, adrese şi numere de telefon, nu?

— Ne-ar fi de ajutor, Oleg Iurevici.

— Vrei s spui c o s facem chiar spionaj? se interesă ă ă ă Chavez.

Pentru el, ar fi fost întâia oar c f cea aşa ceva. Până ă ă ă atunci participase împreun cu Clark numai la opera iuniă ţ paramilitare, îndeplinind misiuni fie prea periculoase, fieprea neobişnuite pentru un agent secret.

— Nici eu n-am mai f cut demult aşa ceva, Ding. Oleg,ă

nu te-am întrebat niciodat în ce limb vorbeai cu oameniiă ă t i.ă— Numai în englez . Nu mi-am dezv luit niciodată ă ă

cunoştin ele de japonez . În felul sta îmi era mai uşor sţ ă ă ă culeg informa ii. Îşi închipuiau c pot vorbi în voie de faţ ă ţă cu mine.

Dr gu . St teai acolo cu o mutr impasibil şi oameniiă ţ ă ă ă nici nu-şi d deau seama, îşi zise Clark. Numai c în cazul luiă ă

şi-al lui Ding chiar aşa urma s fie. În definitiv, scopulă misiunii nu era acela de a face pe spionii, iar pentru ceeace trebuiau s fac erau destul de bine preg ti i. Mar iă ă ă ţ ţ urmau s plece în Coreea.ă

Un elicopter UH-1H al G rzii Na ionale a statuluiă ţ Tennessee o duse pe Rebecca Upton, înso it de treiţ ă

b rba i şi rezervoarele de benzin , la laboratorul na ională ţ ă ţ din Oak Ridge. Rezervoarele fuseser introduse în pungi deă plastic şi ataşate de scaune, ca şi cum ar fi fost pasageri.

Adev rata istorie a localit ii Oak Ridge data de laă ăţ începutul anilor patruzeci, când fusese inclus în Proiectulă Manhattan, denumirea fictiv a primei încerc ri deă ă producere a bombei atomice. Instala ia de separare aţ uraniului, ad postit de cl diri uriaşe, era înc în stare deă ă ă ă

func ionare, deşi se schimbaser multe; ap ruse chiar şi oţ ă ă

224



pist de aterizare pentru elicoptere.ăDup ce descrise un cerc în aer, pentru a verifica direc iaă ţ

vântului, elicopterul ateriz . O santinel înarmat îiă ă ă conduse în untru, unde fur întâmpina i de un cercet tor-ă ă ţ ăşef şi de doi tehnicieni de laborator, cu to ii convoca i deţ ţ

însuşi Secretarul Energiei în aceast sâmb t sear .ă ă ă ăAspectul ştiin ific al cazului fu clarificat în mai pu in de oţ ţ

or . Testele suplimentare necesitau un timp maiă îndelungat. Raportul final al Comisiei de Securitate urma să se extind şi asupra centurilor de siguran , a eficien eiă ţă ţ scaunelor de copii din maşina lui Denton, a modului în carefunc ionaser pernele de aer şi aşa mai departe, deşi toatţ ă ă

lumea ştia c adev ratul motiv al mor ii celor cinciă ă ţ americani îl constituiau rezervoarele de benzin , fabricateă din o el tratat necorespunz tor, cu un grad de coroziune deţ ă pân la o treime din rezisten a structural proiectat .ă ţ ă ă Observa iile preliminare legate de acest aspect furţ ă dactilografiate – destul de prost – pe un procesor decuvinte, apoi imprimate şi trimise prin fax la sediulDepartamentului Transporturilor, aflat în imediata

vecin tate a Muzeului de Aeronautic Smithsonian dină ă Washington. Deşi cele dou pagini ale rezumatului purtauă titlul REZULTATE PRELIMINARE, informa iile urmau s fieţ ă considerate text de lege. Rebecca Upton era surprins maiă ales de faptul c totul fusese f cut în mai pu in deă ă ţ şaisprezece ore. Nu mai v zuse niciodat o ac iune atât deă ă ţ rapid a guvernului. Ce p cat c nu se întâmplă ă ă ă

întotdeauna aşa, medit domnişoara Upton, mo ind înă ţă elicopter pe drumul de întoarcere la Nashville.

În aceeaşi sear , un pic mai târziu, echipa Universit iiă ăţ din Massachusetts pierdea în fa a echipei din Connecticutţ cu 108-103, dup prelungiri. Deşi era un iubitor împ timit ală ă baschetului şi absolvent al Universit ii din Massachusetts,ăţ Trent ieşi zâmbind şi se îndrept spre centrul comercial dină

apropierea lui Hartford Civic Arena. Se gândea c în ziuaă

225



aceea câştigase un meci mult mai important – cu toate c ,ă în realitate, jocul nu era ceea ce credea el.

Arnie van Damm ura s fie trezit devreme duminica, maiă ales dac inten iona s lâncezeasc toat ziua – s seă ţ ă ă ă ă

scoale dup opt, s -şi citeasc ziarul la masa din buc t rie,ă ă ă ă ă ca orice cet ean obişnuit, s mo ie dup -amiaza în fa aăţ ă ţă ă ţ televizorului şi, în general, s -şi imagineze c se afla dină ă nou în Columbus, Ohio, unde ritmul vie ii cotidiene era multţ mai lent. Primul gând care-i veni în minte fu c era vorbaă de o problem major de securitate na ional . Preşedinteleă ă ţ ă Durling nu era omul care s -l sâcâie inutil pe şeful s u deă ă

cabinet. În afar de asta, pu ine erau persoanele care îiă ţ ştiau num rul de acas . Auzind vocea de la cel lalt cap t ală ă ă ă firului, f cu ochii mari şi îşi pironi privirea pe peretele de laă cap tul dormitorului.ă

— Al, sper c ai ceva important s -mi spui, bomb ni el laă ă ă şapte f r un sfert, dup care ascult câteva minute. Înă ă ă ă regul , aşteapt pu in, bine?ă ă ţ

O clip mai târziu punea în func iune computerul – înă ţ

vremurile acestea pân şi el era obligat s foloseasc unul –ă ă ă care se afla în leg tur direct cu Casa Alb . Al turi se aflaă ă ă ă ă un aparat de telefon.

— În regul , Al, am câteva clipe libere mâine diminea laă ţă opt şi un sfert. Eşti sigur de ce spui?

Ascult câteva momente, iritat la gândul c Trent mituiseă ă trei agen ii din cadrul ramurii executive, dar era membru alţ

Congresului şi înc unul foarte influent, iar exercitareaă puterii era pentru el la fel de simpl ca înotul pentru o ra .ă ţă— Întrebarea mea este, va fi dispus preşedintele s mă ă

sprijine?— Dac ai date concrete, da, b nuiesc c te va sus ine,ă ă ă ţ

Al.— De data asta am, Arnie. V-am avertizat demult, dar

acum nenoroci ii au ucis oameni.ţ— Po i s -mi trimi i raportul prin fax?ţ ă ţ

226



— M gr besc s prind avionul. i-l trimit imediat ceă ă ă Ţ ajung la birou.

Atunci de ce mai m-ai sunat acum? se ab inu van Dammţ s -l repead .ă ă

— Aştept.

Se ridic şi merse s ia ziarele de duminic din fa a uşii.ă ă ă ţ Extraordinar, îşi zise el, frunz rind ziarele. Bomba zilei,ă poate chiar a anului, şi nu fusese înc descoperit deă ă nimeni.

Tipic!În mod surprinz tor, cu excep ia faxului permanentă ţ

ocupat, restul zilei se desf şur în linii mari conformă ă

planului, dându-i şefului de cabinet preziden ial iluzia c eraţ ă un om obişnuit şi f cându-l s nici nu se gândeasc la ce i-ă ă ăar putea rezerva ziua urm toare. Nu-i nicio grab , îşi ziseă ă el, adormind pe canapeaua din salon şi pierzând meciuldintre Lakers şi Celtics de la Boston Garden.

227



9. Superioritate numerică

În ziua aceea de luni existau mai multe puncte peordinea de zi. Lucr rile Camerei Reprezentan ilor urmau să ţ ă înceap , ca de obicei, în jurul prânzului. Capelanul îşi recită ă rug ciunea, surprins s -l vad pe însuşi preşedinteleă ă ă Camerei instalat în fotoliul s u, în loc de altcineva, uimit deă faptul c auditoriul num ra peste o sut de membri, în loculă ă ă celor şase sau opt obişnui i, aşteptându-şi rândul la cuvântţ în fa a camerelor de luat vederi, precum şi de faptul cţ ă galeria rezervat ziariştilor era aproape plin , când deă ă regul era pustie. Singurul lucru normal era zona rezervată ă publicului, populat de obişnui ii turişti şi puşti de şcoal .ă ţ ă

Brusc intimidat, capelanul îşi termin rug ciuneaă ă poticnindu-se şi plec . Sau cel pu in asta inten ionase să ţ ţ ă fac . În final se hot rî s mai r mân , aproape de uş ,ă ă ă ă ă ă curios s vad ce se întâmpl .ă ă ă

— Domnule preşedinte, se auzi o voce, dar nimeni dintrecei prezen i în aul nu se ar t mirat.ţ ă ă ă

Preşedintele îşi îndreptase deja privirile în direc iaţ vorbitorului, avertizat din timp de un telefon primit de laCasa Alb .ă

— Prezidiul d cuvântul senatorului de Massachusetts.ăAl Trent se îndrept cu paşi repezi spre pupitru. Ajunsă

acolo, îşi aranj tacticos foile pe suprafa a de lemnă ţ înclinat , aşteptând ca cele trei ajutoare s instaleze ună ă suport sub privirile ner bd toare ale publicului. După ă ă câteva momente de t cere elocvent , menite s creezeă ă ă

atmosfera dramatic necesar discursului pe care urma s -lă ă ă

228



in , începu s vorbeasc :ţ ă ă ă— Domnule preşedinte, cer permisiunea de a face o

prezentare am nun it .ă ţ ă— Ave i cuvântul, replic preşedintele, mai pu in maşinalţ ă ţ

ca de obicei.

Toat lumea îşi d dea seama c atmosfera avea cevaă ă ă deosebit, cu excep ia turiştilor ai c ror ghizi se pomenirţ ă ă luând loc pe scaun, ceea ce nu f ceau niciodat . Optzeci deă ă membri ai partidului condus de Trent se aşezaser înă fotoliile lor şi înc vreo dou zeci se instalaser în parteaă ă ă opus a culoarului, inclusiv membrii conducerii minoritareă care întâmpl tor se aflau la Washington. Cu toate c uniiă ă

dintre aceştia din urm afişau o min dezinteresat , faptulă ă ă c binevoiser s vin pân acolo era demn de comentariiă ă ă ă ă jurnalistice. Mul i dintre ziariştii prezen i fuseser informa iţ ţ ă ţ c urma s să ă t întâmple ceva deosebit.

— Domnule preşedinte, sâmb t diminea a, peă ă ţ autostrada interstatal 40, între Knoxville şi Nashville, auă pierit în fl c ri cinci cet eni americani, ca urmare a uneiă ă ăţ neglijen e comise în industria produc toare de automobileţ ă

japonez .ă Trent d du citire listei victimelor, cu men ionarea vârsteiă ţ

fiec reia, în timp ce ajutorul s u prezenta prima fotografieă ă alb-negru luat la locul accidentului. Nu se gr bi, l sândă ă ă publicului r gazul de a asimila imaginea şi de a-şi închipuiă prin ce chinuri groaznice trecuser ocupan ii maşinilor.ă ţ Între timp, în galeria ziariştilor începuser s circuleă ă

fotocopii ale observa iilor şi fotografiilor prezentate peţ podium.— Domnule preşedinte, prima întrebare pe care trebuie

s ne-o punem acum este de ce a trebuit s moar aceştiă ă ă oameni, iar în al doilea rând trebuie s ne întreb m de ceă ă moartea lor afecteaz în asemenea m sur Camera.ă ă ă

Organele de poli ie au chemat la fa a locului accidentuluiţ ţ o tân r inginer a guvernului federal, Rebecca Upton, careă ă ă

a stabilit imediat c accidentul a fost provocat de un defectă

229



de construc ie foarte grav al ambelor automobile, cţ ă incendiul mortal s-a datorat de fapt construc ieiţ defectuoase a rezervoarelor de benzin cu care au fostă dotate cele dou maşini.ă

Domnule preşedinte, aceste rezervoare de benzin auă

constituit chiar subiectul negocierilor americano-japonezeprivind produsele indigene, negocieri desf şurate cu pu ină ţ timp în urm . Partea american a propus p r ii japoneze ună ă ă ţ produs de calitate superioar , fabricat întâmpl tor chiar înă ă circumscrip ia electoral pe care o reprezint. Piesaţ ă american este superioar atât din punct de vedere ală ă designului, cât şi sub aspectul costului de fabrica ie maiţ

sc zut, gra ie sârguin ei şi inteligen ei muncitoriloră ţ ţ ţ americani, îns delega ii japonezi au refuzat acest produsă ţ care, chipurile, nu corespundea standardelor elevate şipreten ioase ale industriei lor de automobile.ţ

Domnule preşedinte, aceste standarde elevate şipreten ioase au carbonizat cinci cet eni americani într-unţ ăţ accident de maşin care, dup opinia specialiştilor poli ieiă ă ţ statului Tennessee şi a celor de la Comisia de Securitate a

Transporturilor Na ionale, nu dep şea în niciun felţ ă parametrii de siguran stabili i de legile americane cuţă ţ cincisprezece ani în urm . Acesta ar fi trebuit s fie ună ă accident f r victime, îns o familie a fost aproape înă ă ă întregime ştears de pe fa a p mântului – dac nu ar fiă ţ ă ă intervenit un şofer curajos de camion, ea ar fi fost ucis înă întregime – iar alte dou familii îşi plâng fiicele adolescente,ă

pentru c muncitorilor americani nu li s-a permis s livrezeă ă o pies superioar nici m car modelului de automobilă ă ă produs chiar aici, în America. Unul din aceste rezervoaredefecte a parcurs un drum de şase mii de mile pentru a fimontat pe maşina care a ars împreun cu un so , o so ie,ă ţ ţ un copil de trei ani şi un nou-n scut.ă

Ce e mult, e mult, domnule preşedinte! Rezultatelepreliminare ale anchetei efectuate de Comisia de

Securitate, confirmate de cercet torii de la laboratorul dină

230



Oak Ridge, arat c ambele rezervoare de benzin , unulă ă ă produs în Japonia, cel lalt chiar aici, în Kentucky, nu s-auă înscris în parametrii de siguran stabili i de Departamentulţă ţ Transporturilor. În consecin , Departamentulţă Transporturilor a emis un ordin de retragere imediat de peă

pia a tuturor automobilelor tip Cresta destinateţă transportului de pasageri…

Trent f cu o pauz , privind în jurul s u. To i cei din sală ă ă ţ ă ştiau c partea important de-abia acum urma.ă ă

— În al doilea rând, l-am informat pe preşedintele riiţă despre acest incident şi despre implica iile sale profunde.ţ

Departamentul Transporturilor a stabilit, de asemenea,

c tipul de rezervor folosit pe aceste maşini se reg seşteă ă aproape în toate celelalte tipuri de maşini japonezeimportate de Statele Unite. Prin urmare, propunintroducerea unui proiect de lege, HR-12313, care îl vaautoriza pe preşedinte s cear Departamentuluiă ă Comer ului, Justi iei şi Finan elor s …ţ ţ ţ ă

— Prin ordin executiv şi în interesul securit ii publice,ăţ

anun purt torul de cuvânt al preşedintelui în biroul deţă ă pres de la Casa Alb , preşedintele a dat dispozi ie Direc ieiă ă ţ ţ V milor din cadrul Departamentului Finan elor s verificeă ţ ă fiecare maşin japonez în porturile respective de intrare înă ă ar , în scopul depist rii defectelor grave care, cu dou zileţ ă ă ă

în urm , au dus la moartea a cinci cet eni americani.ă ăţ Proiectul de lege care îl împuterniceşte pe preşedintele riiţă

în sensul mai sus-men ionat a fost introdus ast zi deţ ă onorabilul Alan Trent, senator de Massachusetts. Proiectulva fi sus inut de preşedinte şi sper m într-o ac iune rapid ,ţ ă ţ ă spre binele securit ii publice. Termenul tehnic careăţ defineşte aceast m sur este acela de „reciprocitateă ă ă sectorial ”. Aceasta înseamn c legisla ia noastr vaă ă ă ţ ă reflecta în cele mai mici am nunte practicile comercialeă japoneze. În alt ordine de idei, c l toria domnuluiă ă ă

preşedinte la Moscova a fost fixat pentru…ă231



— O clip , v rog, interveni un reporter, ridicându-şiă ă privirea, dup ce digerase timp de câteva secunde celeă spuse de purt torul de cuvânt Vre i s repeta i?ă ţ ă ţ

— Ce trebuie facem, şefule? întreb Ryan, parcurgândă

raportul.— Pagina a doua, Jack.— Bine.Ryan întoarse pagina şi r mase cu privirea fixat peă ă

rândurile dese.— La naiba, am v zut şi la televizor acum câteva zile. N-oă

s fie prea încânta i, ad ug el, ridicând privirea.ă ţ ă ă

— Sunt nişte înc p âna i, replic sec preşedinteleă ăţ ţ ă Durling. Un an sau doi negocierile comerciale au mers bine,dar tipul sta nou se las atât de mult manevrat de şefii ceiă ă mari, încât pur şi simplu nu ne mai în elegem cu ei. Ce-iţ mult nu-i s n tos. Ne opresc maşinile chiar în port şi practică ă vorbind le demonteaz pies cu pies , ca s se conving că ă ă ă ă ă sunt „sigure”, apoi trimit concluziile „inspec iei”ţ beneficiarilor.

— Ştiu asta, domnule preşedinte, dar…— Dar se întrec cu gluma.În afar de asta, se aflau în pragul alegerilor, iară

preşedintele avea nevoie de voturile sindicaliştilor, care îierau garantate prin aceast singur mişcare. Dar acestaă ă era fieful lui Jack şi consilierul pentru problemele desecuritate na ional avea destul minte ca s nu-şi bageţ ă ă ă

nasul.— Povesteşte-mi despre ruşi şi rachete, continu Rogeră Durling.

Adev rata bomb o p strase pentru sfârşit. A doua ziă ă ă dup -amiaz FBI-ul urma s se întâlneasc cu cei de laă ă ă ă judiciar. Nu, îşi zise Durling, dup câteva momente deă medita ie, va trebui s -l sune pe Bill Shaw ca s nu seţ ă ă amestece. Nu dorea ca cele dou ştiri de senza ie s -şiă ţ ă

dispute întâietatea pe primele pagini ale ziarelor. Kealty va

232



mai trebui s aştepte un timp. Îl va informa şi pe Ryan, dară cazul de agresare sexual va trebui p strat sub t cere încă ă ă ă vreo s pt mân .ă ă ă

Ora aleas era de natur s creeze confuzie. Telefoaneleă ă ă

începur s sune la Washington înainte de r s ritulă ă ă ă soarelui, aducând veşti dintr-o zon geografic cu oă ă diferen de fus orar de paisprezece ceasuri fa de oraţă ţă Coastei de Est.

Caracterul neobişnuit al ac iunii americane, care ocoliseţ c ile obişnuite din cadrul guvernului şi, prin urmare, şi peă cei care aveau sarcina de a culege informa ii pentru rileţ ţă

lor, luase pe toat lumea pe nepreg tite. Ambasadorulă ă Japoniei se afla într-unul din restaurantele luxoase, luândmasa în compania unui prieten apropiat, iar ora aleas l saă ă s se cread c acelaşi lucru îl f ceau to i înal ii func ionariă ă ă ă ţ ţ ţ ai ambasadei de pe Massachusetts Avenue. În cafeneauaambasadei, ca şi în nenum rate alte locuri din oraş,ă pagerele se pornir s sune, reclamând luarea leg turii deă ă ă urgen cu sediul, dar era deja prea târziu. Vestea începuseţă

deja s circule pe diferite canale de televiziune prin satelit,ă alertând acele persoane din Japonia care aveau datoria dea urm ri asemenea lucruri şi care se v zur puse în situa iaă ă ă ţ de a-şi alarma superiorii. Astfel, ştirea parcurse rapid toateverigile lan ului informa ional, f când s sar somnul unuiţ ţ ă ă ă num r impresionant de zaibatsu, la o or la care nu teă ă puteai aştepta decât la comentarii acide. La rândul lor,

aceştia luar imediat leg tura cu adjunc ii lor, dintre careă ă ţ mul i erau de mult treji, şi le d dur dispozi ie sţ ă ă ţ ă contacteze de urgen grupul de lobbyişti. Majoritatea seţă apucaser deja de lucru, din proprie ini iativ , dup ceă ţ ă ă urm riser interven ia televizat a lui Al Trent, str duindu-ă ă ţ ă ăse s st pâneasc situa ia chiar înainte de a primi ordineă ă ă ţ de la şefii lor. Peste tot li se rezervase o primire glacial ,ă chiar din partea acelora care se bucuraser de sprijinul loră

financiar în timpul campaniei electorale. Existaser îns şiă ă

233



unele excep ii.ţ— Uita i cum stau lucrurile, zise un senator, preocupatţ

deja de viitoarea sa campanie electoral , pentru care aveaă nevoie disperat de fonduri, lucru binecunoscut şi deă vizitatorul s u. Eu nu pot s le spun cet enilor c este oă ă ăţ ă

m sur incorect , când se ştie c au murit opt oameni.ă ă ă ă L sa i timpul s lucreze în favoarea dumneavoastr . Fi iă ţ ă ă ţ diploma i, în elege i?ţ ţ ţ

Lobbyistul îi r spunse în gând c nu muriser decât cinciă ă ă oameni, dar sfatul senatorului era rezonabil, sau aşa ar fifost în condi ii normale. Lui i se pl teau peste trei sute deţ ă mii de dolari anual în schimbul experien ei vaste pe care oţ

avea – timp de zece ani fusese func ionar superior alţ Senatului – şi al promisiunii de a furniza informa ii precise.ţ În afar de asta, era pl tit pe de o parte pentru a face rostă ă pe c i nu tocmai cinstite de fonduri pentru campaniileă electorale, iar pe de alt parte pentru a-şi informa st pâniiă ă despre posibilit ile existente.ăţ

— Bine, domnule senator, zise el pe un ton în eleg tor.ţ ă Totuşi, v-aş ruga s ave i în vedere faptul c acest proiectă ţ ă

de lege ar putea declanşa un conflict economic, iar asta arafecta pe toat lumea.ă

— Asemenea evenimente au un curs natural şi nudureaz o veşnicie, replic senatorul.ă ă

Aceast afirma ie, care sintetiza p rerea majorit ii, f cuă ţ ă ăţ ă ocolul rii pân la cinci dup -amiaza, respectiv şapteţă ă ă diminea a, ora Japoniei. Greşeala consta în faptul c nimeniţ ă

nu sesizase un lucru: nu exista un precedent pentru ceeace se întâmpla acum. Telefoanele din birourile membrilor celor dou Camereă

ale Congresului se pornir s sune. Cele mai multeă ă exprimau revolt fa de ceea ce se petrecuse peă ţă autostrada 1-40. În America existau câteva sute de mii decet eni, r spândi i în fiecare stat şi în fiecare din celeăţ ă ţ patru sute treizeci şi cinci de circumscrip ii electorale, careţ

nu pierdeau nicio ocazie de a-şi suna reprezentan ii laţ

234



Washington şi de a le comunica p rerea, indiferent despreă ce subiect. Func ionarii inferiori r spundeau la apeluri,ţ ă notând ora şi data, numele şi adresa fiec rei persoane –ă adeseori era chiar inutil s întrebe, vocea respectivului eraă edificatoare. Apelurile erau apoi catalogate în func ie deţ

subiect şi de p rerea exprimat şi incluse în raportul de peă ă masa fiec rui membru, fiind uitate aproape imediat.ă

Unele apeluri erau transmise func ionarilor superiori sauţ chiar senatorilor înşişi. Acestea veneau din partea unoroameni de afaceri din ar , în majoritate produc tori deţ ă ă articole care fie c se aflau în concuren cu produsele deă ţă peste ocean pe pia a intern , fie c încercaser s seţ ă ă ă ă

impun pe pia a japonez şi constataser c nu era ună ţ ă ă ă lucru tocmai simplu. Cu toate c aceste apeluri nu erauă întotdeauna b gate în seam , rareori se întâmpl s fieă ă ă ă ignorate total.

Incidentul, aflat în fruntea ştirilor transmise de fiecareagen ie de pres , se estomp rapid, pierzându-se înţ ă ă obscuritatea obişnuit a evenimentelor trecute. Buletineleă de ştiri ale zilei prezentau fotografii de familie, înf işându-iăţ

pe ofi erul de poli ie, so ia şi cei trei copiii ai lor, precum şiţ ţ ţ pe Nora Dunn şi Amy Rice, urmate de un interviu scurt, înregistrat pe band , cu bravul şofer de camion şi deă imagini luate de la distan , care o prezentau pe orfanaţă Jessica Denton într-o camer de spital steril , zvârcolindu-ă ăse de durere sub privirile înl crimate ale asistenteloră medicale, ocupate s -i cure e fa a şi bra ele carbonizate.ă ţ ţ ţ

Toate familiile afectate erau acum asaltate de avoca i careţ se întreceau în a le înv a ce s declare în fa a camerelorăţ ă ţ de luat vederi şi care pretindeau la rândul lor onorarii caremai de care mai umflate. Echipe de reporteri înregistrauopiniile membrilor de familie, ale prietenilor şi vecinilor, şinu pu ini erau aceia care vedeau în durerea neputincioasţ ă a celor care suferiser o pierdere neaşteptat şi ireparabilă ă ă doar un prilej de a profita de situa ie.ţ

Îns cea mai semnificativ era povestea rezervoarelor deă ă

235



benzin . Rezultatele preliminarii ale anchetei efectuate deă Comisia de Securitate a Transporturilor Na ionaleţ deveniser de notorietate public la numai câteva minuteă ă dup ce li se d duse citire în cadrul Camerei. Era o ştireă ă prea bun ca s fie trecut sub t cere. Marile companiiă ă ă ă

produc toare de automobile din America îşi împuterniciseră ă inginerii s ofere detalii ştiin ifice referitoare la problema înă ţ cauz şi fiecare dintre aceştia observa cu o satisfac ieă ţ r ut cioas abia disimulat c aveau de-a face cu ună ă ă ă ă exemplu tipic de neglijen în controlul calit ii unei pieseţă ăţ simple de automobil şi c japonezii nu erau, la urma urmei,ă chiar atât de grozavi cum îşi imagina lumea.

— Ştii, Tom, oamenii se ocup cu galvanizarea o elului deă ţ peste un secol, explic un inginer între dou vârste de laă ă firma Ford în cadrul emisiunii Nightly News a canalului NBC.Şi pubelele sunt f cute tot din aşa ceva,ă

— Pubelele? se mir coordonatorul emisiunii, ştiind c aleă ă lui erau din plastic.

— Ani de zile ne-au b tut la cap cu controlul de calitate,ă ne-au acuzat c nu suntem suficient de conştiincioşi, deă

siguri, de meticuloşi ca s p trundem pe pia a lor deă ă ţ automobile… iar acum ne d m seama c nu sunt nici eiă ă chiar atât de deştep i. Aceasta este esen a problemei,ţ ţ continu inginerul, st pân pe situa ie. Rezervoarele deă ă ţ benzin din cele dou maşini Cresta au avut o rezistenă ă ţă structural mai mic decât cea a unei pubele fabricateă ă dup tehnologia din 1890. Şi aceasta este cauza mor iiă ţ

celor cinci oameni.Aceast remarc întâmpl toare deveni marca întregiiă ă ă întâmpl ri. A dou zi diminea a, în fa a por ii principale aă ă ţ ţ ţ Uzinelor Cresta din Kentucky fur g site cinci pubele dină ă o el galvanizat, înso ite de o inscrip ie: CE-AR FI DAC LE-ţ ţ ţ ĂA I ÎNCERCA PE ACESTEA? O echip a canalului deŢ ă televiziune CNN, avertizat din timp, se deplas imediat laă ă fa a locului, astfel încât la prânz ştirea era deja în frunteaţ

celor prezentate pe post. Totul era o chestiune de

236



percep ie. Era nevoie de câteva s pt mâni bune pentru aţ ă ă se stabili cauza real a tragediei, dar pân atunci percep iaă ă ţ şi reac iile ce aveau s -i urmeze vor fi dep şit de multţ ă ă realitatea.

Comandantul motonavei Nissan Courier nu primise nicio înştiin are. Nava lui era atât de urât , încât l sa tuturorţ ă ă impresia c fusese ini ial un bloc de o el, scobit ulterior laă ţ ţ pror pentru a-l transforma în ceva capabil s pluteasc peă ă ă ap . Având o greutate neobişnuit de mare şi o linie deă plutire ce o punea adeseori la cheremul vânturilor celor maiblânde, nava avea nevoie de patru remorchere Moran

pentru a acosta în portul Baltimore, în imediata apropiere aaerog rii Dundalk. Pe vremuri primul aeroport al oraşului,ă suprafa a neted , uriaş , servea acum drept spa iu naturalţ ă ă ţ de depozitare a automobilelor. Urm rind cu aten ieă ţ opera iunile complexe şi delicate de ancorare, c pitanul nuţ ă observ decât într-un târziu faptul c spa iul de parcare eraă ă ţ neobişnuit de aglomerat. Acest lucru i se p ru straniu.ă Ultima nav care transporta Nissanuri intrase în port joiaă

trecut şi parcarea ar fi trebuit s fie pe jum tate goal ,ă ă ă ă f când loc pentru transportul adus de nava sa. Privind maiă departe, observ doar trei autocamioane cu remorc ,ă ă aşteptând s fie înc rcate maşinile comandate de firmeleă ă distribuitoare când, de obicei, ele se înşirau ca taxiurile înfa a g rii.ţ ă

— Se pare c au vorbit serios, remarc pilotulă ă

remorcherului din Golful Chesapeake.Se urcase la bordul navei Courier la Capul Virginia şiprinsese ştirile de la televizor pe nava-pilot ancorat acolo.ă D du din cap şi se îndrept spre scara de serviciu, hot râtă ă ă s lase în seama agentului comercial sarcina de a-l informaă pe c pitan.ă

Aceasta era şi problema care-l preocupa pe agentulcomercial, în timp ce urca scara ce ducea spre punte.

Spa iul de depozitare putea ad posti înc dou sute deţ ă ă ă

237



maşini, dar în niciun caz mai mult de atât, iar el nu primiseniciun fel de instruc iuni de la conducerea companieiţ maritime în leg tur cu ceea ce trebuia s -i spună ă ă ă c pitanului. Nava sta iona de obicei dou zeci şi patru deă ţ ă ore, timpul necesar pentru desc rcarea automobilelor,ă

realimentarea cu combustibil şi reaprovizionarea sa înaintede a porni înapoi, pe acelaşi traseu ce traversa practic jum tate de glob; acolo urma s treac , prin aceleaşiă ă ă opera iuni de rutin , de ast dat în sens invers, înc rcândţ ă ă ă ă maşinile în transportorul gol şi pornind într-o nou c l torieă ă ă spre America. Navele acestei flote aveau un programplictisitor, dar totodat necru tor, cu date ce trebuiauă ţă

respectate cu stricte e.ţ— Ce vre i s spune i? întreb c pitanul.ţ ă ţ ă ă— Trebuie s verific m fiecare maşin din punctul deă ă ă

vedere al siguran ei de func ionare, explic agentulţ ţ ă comercial, ar tând spre aerogar . Convinge i-v singur.ă ă ţ ă

C pitanul duse la ochi binoclul Nikon şi observ câ ivaă ă ţ lucr tori de la vam , mai exact şase, preocupa i s ridiceă ă ţ ă cu un cric hidraulic una din maşini, f când loc unuia dintreă

ei s se strecoare dedesubt în c utarea cine ştie c ruiă ă ă lucru, în timp ce ceilal i notau câte ceva pe formulareleţ oficiale pe care le de ineau pe planşetele cu clam . Cuţ ă siguran , nu aveau aerul de a fi prea gr bi i. Îi vedea prinţă ă ţ binoclu, leg nându-se veseli, înainte şi înapoi, în loc s -şiă ă fac meseria cu scrupulozitate, cum se c dea s o facă ă ă ă orice angajat al guvernului. Din aceast cauz nu f cuă ă ă

leg tura cu numeroasele ocazii în care asistase laă efectuarea aceloraşi mişc ri de c tre vameşii japonezi careă ă verificau, ce-i drept, mult mai am nun it, maşinileă ţ americane, germane sau suedeze sosite în portul Yokohama.

— Dar asta înseamn c trebuie s r mânem aici câtevaă ă ă ă zile! izbucni c pitanul.ă

— Poate chiar o s pt mân , îl linişti încrez tor agentulă ă ă ă

comercial.

238



— Dar nu este loc decât pentru o singur nav . Pesteă ă şaptezeci de ore trebuie s soseasc Nissan Voyager.ă ă

— N-am ce face.— Dar programul…Vocea c pitanului tr da groaz pur .ă ă ă ă— V repet c n-am ce face, îi zise agentul cu un aeră ă

senin omului care tocmai îşi v zuse d râmat lumea lumeaă ă ă previzibil cu care era obişnuit.ă

— Cu ce putem fi de ajutor? întreb Seiji Nagumo.ă— La ce te referi? se interes func ionarul dină ţ

Departamentul Comer ului.ţ

— La acest accident teribil.Nagumo era cu adev rat îngrozit. Construc iileă ţ tradi ionale japoneze din lemn şi hârtie cedaser de multţ ă locul altora mai solide, îns groaza de incendii r m seseă ă ă inoculat adânc în sufletul locuitorilor insulei. Cet eanulă ăţ care permitea ca incendiul izbucnit pe proprietatea sa s seă extind asupra celor învecinate era înc supus sanc iuniloră ă ţ juridice, în afar de oprobriul public. Se sim ea sinceră ţ

ruşinat la gândul c un produs fabricat în ara sa dusese laă ţ un sfârşit atât de îngrozitor.

— Nu sunt înc în posesia unui comunicat oficial ală guvernului nostru, dar, vorbind numai în numele meu, suntde p rere c este o tragedie imposibil de redat în cuvinte.ă ă Te asigur c vom deschide şi noi o anchet .ă ă

— Seiji, e cam târziu pentru asta. Dac ii minte, amă ţ

discutat chiar despre aşa ceva…— Da, într-adev r, recunosc, dar trebuie s în elegi c , şiă ă ţ ă dac am fi ajuns la o în elegere, materialele respective ar fiă ţ fost deja pe band … nu ar fi avut mare importan pentruă ţă oamenii aceia.

Cu toate acestea, negociatorul american tr ia o mareă satisfac ie. Moartea celor din Tennessee era, într-adev r,ţ ă un fapt regretabil, dar, cu toat tragedia evenimentelor, eraă

încântat c avea prilejul s -şi ia revanşa în fa a acestuiă ă ţ

239



tic los arogant cu care lucra de trei ani.ă— Seiji-san, aşa cum am spus, este cam târziu. B nuiescă

c vom accepta o oarecare cooperare din partea voastr ,ă ă dar avem treaba noastr de f cut. În fond, sunt convins că ă ă vei în elege c protejarea vie ii şi a securit ii cet enilorţ ă ţ ăţ ăţ

americani este sarcina guvernului Statelor Unite. E limpedec am neglijat sarcina şi suntem datori s ne repar mă ă ă aceast greşeal nefericit .ă ă ă

— Robert, ceea ce putem face este s subven ion mă ţ ă opera iunile. Mi s-a spus c produc torii noştri deţ ă ă automobile vor angaja ei înşişi inspectori care s verificeă maşinile din porturile voastre…

— Seiji, nu putem accepta aşa ceva. Nu putem l saă reprezentan ii produc torilor s îndeplineasc func iiţ ă ă ă ţ guvernamentale.

Era un neadev r şi func ionarul o ştia prea bine.ă ţ Asemenea lucruri se f ceau în mod frecvent.ă

— În interesul p str rii rela iilor comerciale amicaleă ă ţ dintre rile noastre, ne oferim s suport m toateţă ă ă cheltuielile suplimentare cerute de guvernul vostru. Noi…

Nagumo se opri brusc, v zând mâna ridicat aă ă partenerului s u.ă

— Seiji, sunt nevoit s te rog s te opreşti aici. Te rog,ă ă în elege c ceea ce propui tu ar putea fi considerat, dinţ ă punctul de vedere al principiilor noastre etice, drept otentativ de mituire.ă

Câteva clipe cuvintele le înghe ar amândurora pe buze.ţ ă

— Ascult , Seiji, dup votarea noii legi, situa ia se vaă ă ţ rezolva repede.Asta avea s se întâmple foarte curând. O mare deă

scrisori şi telegrame fuseser expediate de grupuri deă „cet eni” constituite ad-hoc – primii care adulmecaserăţ ă asemenea rechinilor mirosul sângelui în ap fuseser ceiă ă din sindicatul lucr torilor din industria de automobile, careă incitau lumea s telefoneze la sediul Western Union tocmaiă

în acest scop. Surse bine informate considerau c proiectulă

240



de lege Trent, care ocupa deja locul de frunte pe listaaudierilor de la Capitol Hill, urma s fie înaintat în mai pu ină ţ de dou s pt mâni preşedintelui spre semnare.ă ă ă

— Dar proiectul de lege propus de Trent…Func ionarul din Departamentul Comer ului se aplecţ ţ ă

peste birou.— Seiji, care-i problema? Mul umit proiectului de legeţ ă

Trent, preşedintele, cu asentimentul juriştilor dinDepartamentul Comer ului, va putea promulga legiţ comerciale identice cu cele din ara ta. Cu alte cuvinte,ţ legile voastre vor fi reflectate ca într-o oglind aici, la noi.ă Atunci cum ar putea fi un lucru incorect s aplic m legileă ă

corecte ale rii tale produselor voastre, aşa cum voi leţă aplica i celor ale noastre?ţPân în momentul acela Nagumo nu pricepuse prea bineă

unde intea partenerul s u.ţ ă— Dar nu în elegi! Legile noastre corespund tradi iilor peţ ţ

care le avem. Ale voastre sunt diferite şi…— Da, Seiji, ştiu asta. Legile voastre sunt f cute s apereă ă

industria împotriva concuren ei neloiale. Noi vom face înţ

curând acelaşi lucru. Asta-i partea nepl cut . Parteaă ă pl cut este c , de fiecare dat când ve i deschide o nouă ă ă ă ţ ă pia de desfacere a produselor noastre, noi vom faceţă acelaşi lucru pentru voi. Vestea proast , Seiji, este c vomă ă aplica propriile voastre legi produselor pe care le exporta iţ şi abia atunci, prietene, vom vedea cât de corecte sunt,dup criteriile noastre de apreciere. De ce eşti sup rat? Deă ă

ani de zile îmi spui c legile voastre nu constituie o piedică ă în calea rela iilor noastre comerciale şi c singura vin oţ ă ă poart industria american , care este incapabil să ă ă ă negocieze cu Japonia tot atât de profitabil ca voi cu noi.

Se l s pe spate, surâzând.ă ă— În regul , acum vom vedea cât de exacte au fostă

informa iile tale. Sper c nu ai de gând s -mi spui c m-aiţ ă ă ă indus în eroare în anumite privin e, nu-i aşa?ţ

Dac ar fi fost creştin, Nagumo ar fi murmurată

241



Dumnezeule! dar spiritualitatea religiei sale dicta un alt soide reac ii interne, cu toate c în esen aveau aceeaşiţ ă ţă semnifica ie. Fusese tratat drept mincinos, dar parteaţ proast era c … acuza ia era fondat .ă ă ţ ă

Proiectul de lege Trent, denumit oficial Amendamentul Trent, fu prezentat publicului american chiar în searaaceea, dup ce fusese îndelung dezb tut de purt torii deă ă ă cuvânt. Avea o simplitate de concep ie elegant . Purt toriiţ ă ă de cuvânt ai Administra iei şi chiar Trent în persoanţ ă explicar c legea prevedea constituirea unui comitetă ă restrâns de jurişti şi exper i în tehnica comer ului din cadrulţ ţ

departamentului de resort, seconda i de organeleţ competente din domeniul comer ului interna ional,ţ ţ împuternici i s analizeze normele comerciale str ine înţ ă ă scopul formul rii unei reglement ri care s reproducă ă ă ă prevederile acestora cât mai fidel, dup care le vor înaintaă Secretarului Comer ului. Acesta le va prezentaţ preşedintelui care, la rândul s u, era împuternicit s leă ă promulge prin hot râre executiv . Ordinul putea fi validată ă

printr-o majoritate simpl a celor dou Camere aleă ă Congresului, prevedere menit s evite contesta iileă ă ţ juridice pe baza separ rii puterilor. Amendamentul Trentă avea şi o ultim clauz potrivit c reia îşi înceta automată ă ă existen a dup patru ani de la intrarea sa în vigoare, dacţ ă ă nu era promulgat de c tre Congres din nou şi reaprobat deă preşedintele în func ie. Aceast men iune conferea legii unţ ă ţ

caracter provizoriu, care l sa de în eles c singurul s uă ţ ă ă scop era stabilirea unor rela ii comerciale libere întreţ na iuni. Era o minciun f iş , dar una foarte credibil , chiarţ ă ăţ ă ă şi pentru cei care cunoşteau adev rul.ă

— Ce ar putea fi mai corect decât asta? se întreb Trentă retoric. Nu facem decât s copiem legile altor ri. Dacă ţă ă aceste legi sunt corecte fa de comer ul american, trebuieţă ţ s fie corecte şi fa de industriile altor ri. Prietenii noştriă ţă ţă

japonezi, continu el zâmbind, ne repet de ani de zile că ă ă

242



legile lor nu sunt discriminatorii. În regul . Vom folosi legileă lor, tot atât de corect ca şi ei.

Trent se amuz privindu-l pe b rbatul de la cel lalt cap tă ă ă ă al mesei strâmbându-se. Fostul adjunct al Secretarului deStat, care în prezent câştiga un milion de dolari pe an ca

lobbyist al firmelor Sony şi Mitsubishi, şedea eap n,ţ ă c utând cu disperare s spun ceva inteligent, iar Trent îiă ă ă putea citi gândurile pe fa . Nu g sea nimic de replicat.ţă ă

— Acesta ar putea însemna un adev rat r zboiă ă economic… începu el, dar fu întrerupt în clipa urm toare.ă

— Sam, nici Conven ia de la Geneva nu a dus laţ declanşarea unor r zboaie, nu-i aşa? Pur şi simplu a aplicată

aceleaşi reguli de conduit tuturor participan ilor la conflict.ă ţ Dac insinuezi c folosirea reglement rilor japoneze înă ă ă porturile americane va duce la izbucnirea unui r zboi,ă atunci înseamn c acest r zboi exist deja, iar tu lucreziă ă ă ă de un timp pentru partea advers , corect?ă

Perora ia lui avu ca rezultat câteva clipe de t cereţ ă jenant . La o asemenea întrebare era imposibil de r spuns.ă ă

— Oho! exclam Ryan în sufrageria locuin ei sale, într-ă ţuna din pu inele sale ore de r gaz.ţ ă

— Are adev rate instincte de ucigaş, observ la rândulă ă s u Cathy, ridicându-şi privirea de pe un raport medical.ă

— Aşa este. C veni vorba despre rapiditate, de-abia ieriă am primit raportul.

— Ei bine, dup p rerea mea au dreptate. Tu ce crezi?ă ă

— Cred c lucrurile se cam precipit , zise Jack,ă ă continuând dup câteva clipe de t cere: Cât de capabiliă ă sunt medicii lor?

— Medicii japonezi? Dup criteriile noastre, nu cine ştieă ce.

— Serios?Sistemul medical japonez constituia un subiect de

profund emula ie. În definitiv, acolo totul era „gratuit”.ă ţ— Cum adic ?ă

243



— Se ploconesc prea mult, r spunse Cathy, întorcându-seă din nou la noti ele sale. Profesorul are întotdeaunaţ dreptate, chestii de genul sta. Medicii tineri nu sunt l sa iă ă ţ niciodat s se descurce singuri, iar când ajung la vârsta laă ă care ar putea fi ei înşişi profesori, uit cam tot ce auă

înv at.ăţ— Cât de des i se întâmpl s te înşeli, doamn profesorţ ă ă ă

în chirurgie oftalmic ? chicoti Jack.ă— Practic, niciodat , îşi ridic din nou privirea Cathy, dară ă

nici nu-i împiedic pe cei interesa i s se întrebe de ce.ţ ă Acum avem la Wilmer trei tipi din Japonia. Sunt medici buni,cu cunoştin e tehnice bogate, dar cam rigizi. Încerc m s leţ ă ă

schimb m mentalitatea. Nu e uşor.ă— Şeful are întotdeauna dreptate…— Nu, nu întotdeauna, zise Cathy, f când câteva adnot riă ă

pe marginea raportului pe care-l avea în fa .ţăRyan întoarse capul, întrebându-se dac nu cumvaă

tocmai aflase ceva important— Sunt pricepu i la elaborarea unor tratamente noi?ţ— Jack, de ce crezi c vin la noi s fac practic ? De ceă ă ă ă

crezi c sunt atât de mul i japonezi la universitatea de peă ţ Charles Street? De ce crezi c sunt atât de mul i în araă ţ ţ noastr ?ă

La Tokio era nou diminea a şi ştirea venit din Americaă ţ ă prin intermediul sateli ilor p trunse în fiecare birou deţ ă director din oraş. Conversa ia era tradus în japonez deţ ă ă

traduc tori cu preg tire superioar . Totul era înregistrat peă ă ă band , pentru a fi analizat ulterior, deşi ceea ce auzeau eraă edificator pentru fiecare manager.

Aşezat la biroul s u, Kozo Matsuda tremura. Îşi ascunseă mâinile nesigure în poal , ferindu-le de privirea celoră aduna i în înc pere. Ceea ce în elegea în ambele limbi –ţ ă ţ vorbea engleza foarte bine – îl cutremura. Ceea ce vedeaera, admi ând c se putea, şi mai r u. Corpora ia saţ ă ă ţ

pierdea deja bani din cauza… unor nereguli de pe pia aţ

244



interna ional . Nu mai pu in de o treime din produc iaţ ă ţ ţ companiei sale lua drumul Americii, şi dac acest segmentă al afacerii era în vreun fel periclitat…

Interviul continua cu o serie de imagini în prim-planulc rora se vedea nava Nissan Courier, ancorat la Baltimore,ă ă

precum şi sora sa geam n , Nissan Voyager, leg nându-seă ă ă pe valuri în Golful Chesapeake. O alt nav transportoareă ă de automobile tocmai trecuse de Capul Virginia, iar primasosit nu era desc rcat nici m car pe jum tate. Singurulă ă ă ă ă motiv pentru care erau prezentate aceste nave anume îlconstituia distan a mic ce separa Baltimore deţ ă Washington. Aceeaşi stare de lucruri putea fi întâlnit înă

porturile Los Angeles, Seattle şi Jacksonviile. De parcă aceste maşini ar servi la transportul ilegal de droguri, îşizise Matsuda. Era sfâşiat între un sentiment de revolt şiă unul de panic nedefinit . Dac americanii vorbeau serios,ă ă ă atunci…

Nu, era imposibil.— Ce p rere ave i despre eventualitatea unui r zboiă ţ ă

economic? i se adres Jim Lehrer lui Trent.ă— Jim, am spus-o de ani de zile, ne afl m în r zboiă ă

economic cu Japonia de o genera ie. Noi n-am f cut altcevaţ ă decât s nivel m terenul pentru to i participan ii.ă ă ţ ţ

— Degenerarea situa iei nu ar atrage dup sine lezareaţ ă intereselor americane?

— Care sunt acele interese, Jim? Merit s moar copii înă ă ă incendii în numele acestor interese mercantile? replică

t ios Trent.ă La auzul acestor cuvinte, Matsuda se strâmb . Era oă imagine prea brutal pentru b rbatul a c rui prim amintireă ă ă ă din copil rie se lega de zorii zilei de 10 martie 1945. Nuă împlinise înc trei ani când mama sa plecase, purtându-l înă bra e pe copilul care nu-şi putea dezlipi ochii de peţ vâlv taia de foc generat de bombardierele din escadrilaă ă 21 a lui Curtis Lemay. Mul i ani dup aceea se trezise dinţ ă

somn ipând şi toat via a sa de adult se desf şurase subţ ă ţ ă

245



semnul rela iilor pacifiste. Studiase istoria, aflase cum şi dinţ ce cauz izbucnise r zboiul, cum americanii îi împinseseră ă ă pe ai lui într-un col din care nu exista decât o unicţ ă sc pare – şi aceea fals . Îşi zisese c poate Yamata aveaă ă ă dreptate, poate c totul nu era decât o maşina iune aă ţ

americanilor. La început, for aser implicarea Japoniei înţ ă r zboi, o zdrobiser pentru a anihila ascendentul natural ală ă unei na iuni a c rei menire era s îşi m soare for ele cuţ ă ă ă ţ puterea american Cu toate acestea, nu putea în elegeă ţ cum de aşa-numi ii zaibatsu din vremurile acelea, membriţ ai Societ ii Dragonului Negru, nu g siser o cale maiăţ ă ă potrivit , pentru c , în definitiv, r zboiul era un lucruă ă ă

îngrozitor. Nu era oare preferabil pacea, cât ar fi fost deă umilitoare, distrugerii teribile provocate de un r zboi?ăAcum îns lucrurile st teau altfel. Acum era unul de-ai loră ă

şi îşi d dea seama de toate implica iile ce decurgeau dină ţ refuzul de a intra în lupt . Greşeau oare atât de mult? seă întreb el, uitând de televizor şi de traduc torul de lâng el.ă ă ă Ei erau în c utarea unei stabilit i economice reale pentruă ăţ Japonia: Sfera de Prosperitate Reciproc din Asia Oriental .ă ă

Potrivit c r ilor de istorie din tinere ea lui, totul nu eraă ţ ţ decât o minciun ; dar oare aşa st teau lucrurile?ă ă

Pentru ca economia rii sale s poat func iona, ea aveaţă ă ă ţ nevoie de resurse, de materii prime, îns Japonia nu aveaă practic nimic, în afar de c rbune, iar acesta polua aerul.ă ă Japonia avea nevoie de bauxit , de petrol, aproape de oriceă putea fi ob inut din import şi transformat în produse finite,ţ

gata de export. Aveau nevoie de bani pentru a cump raă materii prime, iar aceşti bani erau asigura i de cump r toriiţ ă ă produselor finite. Dac America, cel mai mare şi maiă important partener economic al rii sale, înceta tranzac iileţă ţ economice cu Japonia, sursa de bani lichizi seca brusc. Eravorba de aproape şaizeci de miliarde de dolari.

Desigur, vor urma o serie de ajust ri. Pe pie eleă ţ financiare interna ionale, yenul va fi raportat la dolar şi laţ

toate celelalte monede din lume. Urmarea va fi o ieftinire a

246



produselor japoneze…Europa avea s urmeze şi ea exemplul, de asta eraă

convins. Reglement rile comerciale, deja rigide, vor deveniă şi mai stricte decât cele americane, antrenând reducereaacestui surplus economic şi, în acelaşi timp, pr buşireaă

valorii yenului. Vor avea nevoie de mai mul i bani pentru aţ procura materiile prime f r de care economia rii n-ară ă ţă putea supravie ui. Asemenea pr buşirii într-o pr pastie,ţ ă ă c derea va deveni din ce în ce mai rapid şi singuraă ă consolare era c el nu va fi acolo ca s contemple sfârşitul,ă ă pentru c pân atunci acest birou nu va mai fi al lui. Va fiă ă dezonorat, împreun cu to i colaboratorii s i. Poate c uniiă ţ ă ă

vor prefera moartea, dar aceştia vor fi pu ini. Vecheaţ tradi ie, n scut dintr-o civiliza ie plin de mândrie, darţ ă ă ţ ă s rac în orice alt privin , era de-acum doar un apanaj ală ă ă ţă televiziunii. Via a era prea pl cut ca s renun i la ea cuţ ă ă ă ţ uşurin … dar oare chiar aşa era? Ce viitor va avea ara saţă ţ în urm torii zece ani? Reîntoarcerea la s r cie… sau…ă ă ă poate altceva?

Matsuda ştia c decizia îi va apar ine par ial, pentru c înă ţ ţ ă

realitate guvernul rii sale nu era decât o prelungire aţă voin ei colective a celor asemenea lui. Îşi privi mâinileţ tremurânde, aşezate pe genunchi. Înainte de a întindemâna şi de a ridica receptorul, îi concedie cu un gestelegant al capului pe cei doi func ionari.ţ

Clark avea senza ia nepl cut a unui zbor „pe vecie” şi,ţ ă ă

deşi compania aerian KAL adusese îmbun t iri parculuiă ă ăţ de avioane, ridicându-le la nivelul celor de clasa întâi, nu seschimbaser prea multe; nici chiar stewardesele dr gu e,ă ă ţ îmbr cate în frumoase costume tradi ionale, nu reuşeau să ţ ă ştearg prima impresie. Cu prilejul altor zboruri v zuse dejaă ă dou din cele trei filme, iar cel de-al treilea nu era delocă interesant. Şirile transmise prin radio îi re inuser aten iaţ ă ţ timp de patruzeci de minute, cât s se pun la curent cuă ă

evenimentele din lume, dar dup aceea începuser s seă ă ă

247



repete, iar memoria sa bine antrenat nu avea nevoie deă aşa ceva. Jurnalul oferit de compania KAL nu re inea aten iaţ ţ mai mult de treizeci de minute – şi asta cu indulgen – iarţă ziarele americane nu aveau s -i ofere nimic nou. Nuă r mânea altceva decât o plictiseal ap s toare. Cel pu ină ă ă ă ţ

Ding se putea distra citind un curs. Acum r sfoia lucrareaă clasic a lui Massey, Dreadnought, despre pr buşireaă ă rela iilor interna ionale, în urm cu un secol, datoritţ ţ ă ă faptului c unele na iuni europene – mai bine zis,ă ţ conduc torii lor – nu d duser dovad de imagina iaă ă ă ă ţ necesar p str rii p cii. Clark îşi aducea aminte c o citiseă ă ă ă ă la scurt timp dup apari ie.ă ţ

— Nu prea reuşesc, nu-i aşa? îşi întreb colegul după ă vreo or de lectur , privind peste um rul acestuia.ă ă ăDing citea încet, rumegând fiecare cuvânt în parte. În

fond, era material de studiu.— Nu e prea amuzant, John.Chavez îşi ridic privirea de pe noti e şi se întinse, lucruă ţ

mult mai uşor pentru un om cu conforma ia lui m runtţ ă ă decât pentru unul asemenea lui Clark.

— Profesorul Alpher mi-a cerut s scriu o lucrare despreă trei sau patru greşeli capitale, decizii eronate, chestii degenul sta. Dar ştii ceva? Ceea ce ar fi trebuit s fac ar fiă ă ă fost s -şi ias din propria piele, s priveasc înapoi şi să ă ă ă ă vad despre ce era vorba, dar tâmpi ii n-au ştiut cum să ţ ă procedeze. N-au putut fi obiectivi.

De fapt, nu au judecat deloc. Aveau o gr mad de ideiă ă

tactice m re e, dar nu s-au gândit niciodat cu adev rată ţ ă ă unde vor ajunge. Ştii, nu mi-e greu s descop r greşelile şiă ă s le prezint, frumos ambalate, profesorului, dar va fi apă ă de ploaie. Nu deciziile au fost problema. Problema a constat în oamenii care le-au luat. Au fost pl ti i s nu vad înă ţ ă ă perspectiv , în elegi?ă ţ

Chavez îşi frec ochii, recunosc tor pentru clipa deă ă respiro. Studia de unsprezece ore, cu mici întreruperi

pentru mas şi necesit i fiziologice.ă ăţ248



— Nu mi-ar strica s alerg câteva mile, morm i el,ă ă plictisit de zbor.

John îşi privi ceasul.— Înc patruzeci de minute. Am început deja să ă

coborâm.

— Dup p rerea ta, politicienii de azi sunt altfel? întrebă ă ă Ding obosit.

Clark izbucni în râs.— B iete, care este singurul lucru din lume care nu seă

schimb niciodat ?ă ăOfi erul cel tân r surâse.ţ ă— Mda, iar cel de-al doilea este c , atunci când o dau înă

bar , oamenii ca noi trag ponoasele.ăSe ridic şi porni spre toalet ca s se spele pe fa .ă ă ă ţă Privindu-se în oglind , se sim i recunosc tor pentru faptulă ţ ă c aveau s petreac o zi într-una din casele conspirativeă ă ă ale Agen iei. Avea nevoie de o baie bun şi de pu inţ ă ţ ă relaxare, înainte de a îmbr ca noua identitate pe care oă cerea misiunea aceasta. Poate c va avea timp chiar s îşiă ă înceap lucrarea.ă

Aruncându-şi privirea pe hublou, Clark z ri peisajulă coreean, sc ldat în lumina trandafirie a r s ritului. Puştiulă ă ă începea s -şi dea aere de intelectual fa de el. B iatul eraă ţă ă inteligent, dar ce se va întâmpla când Ding va scrie în tezasa formule de genul tâmpi ii nu ştiau cum…? În definitiv, seţ referea la Gladstone şi la Bismarck. Asta îl amuz aşa deă tare, încât fu cuprins de un acces de tuse. Deschizând ochii,

îşi v zu colegul ieşind din toalet . Ding fu la un pas de a seă ă lovi de una dintre stewardese şi Clark remarc faptul c ,ă ă deşi se trase în l turi pentru a-i face fetei loc s treac ,ă ă ă zâmbind politicos, nu întoarse privirile dup ea, gest peă care l-ar fi f cut orice alt b rbat când era vorba de oă ă persoan atât de tân r şi de atr g toare. Era limpede că ă ă ă ă ă gândurile sale erau preocupate de o alt femeie.ă

La naiba, se îngroaş gluma.ă

249



Murray aproape c explod .ă ă— Nu putem face asta acum! Pe to i dracii, Bill, amţ

aranjat totul, mai mult ca sigur c informa iile vor fi f cuteă ţ ă publice, iar acest lucru nu este corect fa a de Kealty şi cuţ atât mai pu in fa de martora noastr .ţ ţă ă

— Dan, noi lucr m pentru preşedinte, remarc Shaw. Iară ă ordinul a fost dat de el personal. Şi, de fapt, de când î iţ pas atât de mult de Kealty?ă

Erau aceleaşi cuvinte pe care Shaw i le adresasepreşedintelui Durling. Chiar dac era sau nu era un violatoră nenorocit, avea dreptul la o judecat dreapt şi laă ă posibilitatea de a se ap ra. Din acest punct de vedere, FBI-ă

ul era pu in obsedat, îns adev ratul motiv pentru careţ ă ă inea atât de mult la fair-play-ul ac iunilor judec toreşti eraţ ţ ă acela c , dup ce condamnai un individ dup toate regulileă ă ă jocului, puteai fi sigur c l-ai încol it pe nenorocitul careă ţ trebuia. În acelaşi timp, recursurile deveneau mai uşor desuportat.

— Chestia asta cu accidentul, nu-i aşa?— Mda. Nu vrea dou ştiri de senza ie pe primele paginiă ţ

ale ziarelor. Povestea asta economic e destul de serioasă ă şi înseamn c la ora asta Kealty mai poate aştepta oă ă s pt mân , dou Dan, domnişoara Linders a aşteptată ă ă ă câ iva ani, ce mai conteaz dou s pt mâni…ţ ă ă ă ă

— Da, şi o ştii foarte bine, izbucni Murray.F cu o pauz jenată ă ă— Îmi cer scuze, Bill. Ştii ce vreau s spun. Ceea ce voiaă

s spun era cât se poate de simplu: avea un caz gata să ă ă fie supus deliber rilor şi sosise momentul s -i dea drumul.ă ă Pe de alt parte, nu-l putea refuza pe preşedintele rii.ă ţă

— A stat deja de vorb cu cei de la Capitol Hill. Vor p straă ă secretul.

— Dar nu şi func ionarii lor.ţ

250



10. Seduc ieţ

— Sunt de acord c nu este bine, zise Chris Cook.ăNagumo st tea cu privirile pironite asupra covorului dină

camera de zi. Era prea uluit de evenimentele ultimelorcâteva zile pentru a fi furios. Era ca şi cum ar fi aflat c seă apropia sfârşitul lumii, iar el nu putea face nimic pentru a-l împiedica. Era doar un func ionar al Ministerului de Externe,ţ care nu lua parte la negocierile la nivel înalt. Dar aceastaera numai fa ada. Sarcina lui era de a fixa cadrul necesarţ pozi iilor de negociere ale rii sale şi, în plus, de a culegeţ ţă informa ii secrete despre inten iile reale ale americanilor,ţ ţ astfel încât şefii s i s ştie exact ce mut ri de deschidere să ă ă ă

fac şi pân unde puteau merge cu insisten ele. În fapt,ă ă ţ Nagumo era ofi er de contrainforma ii, chiar dac titulaturaţ ţ ă sa oficial era alta. Datorit acestui fapt, era personală ă interesat şi, în mod surprinz tor, afectat de întregul proces.ă Seiji se considera un ap r tor şi protector al rii şiă ă ţă poporului s u şi, în acelaşi timp, o punte de leg tură ă ă cinstit între ara sa şi America. Dorea ca americanii să ţ ă aprecieze poporul şi civiliza ia sa. Dorea s se bucure deţ ă produsele lor. Dorea ca America s vad în Japonia un egală ă al s u, un prieten bun şi în elept, de la care avea ce înv a.ă ţ ăţ Americanii erau nişte oameni pasionali, adeseori incapabilide a-şi da seama de adev ratele lor necesit i – aşa cum seă ăţ întâmpl frecvent cu oamenii mândri şi r zgâia i. Pozi iaă ă ţ ţ actual a Americii fa de rela iile comerciale putea fiă ţă ţ comparat cu o palm primit din partea propriului copil.ă ă ă

Oare nu îşi d deau seama c aveau nevoie de Japonia şi deă ă

251



produsele sale? Nu instruise chiar el personal func ionariţ americani din domeniul comer ului atâ ia şi atâ ia ani deţ ţ ţ zile?

Cook începu s se foiasc în fotoliu. La rândul s u, era ună ă ă ofi er experimentat al Departamentului de Stat şi seţ

pricepea s citeasc gândurile oglindite pe fe eleă ă ţ oamenilor. În fond, erau prieteni şi, mai mult decât atât,Seiji reprezenta garan ia lui pentru o via îndestulat dupţ ţă ă ă ce va ieşi din serviciul guvernamental.

— Dac te linişteşte pu in, e vorba de treisprezece.ă ţ— Hm? ridic Nagumo ochii.ă— Data când va fi distrus ultima rachet . Ce m-ai rugată ă

s aflu. ii minte?ă ŢNagumo clipi, amintindu-şi cu greu de întrebarea pe careo pusese mai devreme,

— De ce atunci?— Preşedintele se va afla la Moscova. Acum n-au mai

r mas decât o mân de proiectile. Nu cunosc num rulă ă ă exact, dar sunt mai pu ine de dou zeci, de ambele p r i.ţ ă ă ţ Ultima rachet o p streaz pentru vinerea viitoare. E oă ă ă

coinciden pu in stranie, dar aşa s-a f cut programarea.ţă ţ ă B ie ii de la televiziune au fost puşi deja în tem , dară ţ ă p streaz deocamdat t cerea. În ambele locuri vor fiă ă ă ă instalate camere de luat vederi care vor prezenta simultandistrugerea ultimelor dou rachete.ă

Cook t cu câteva clipe, apoi continu :ă ă— Deci, aceasta este data ceremoniei despre care îmi

vorbeai, aceea în memoria bunicului t u.ă— Î i mul umesc, Chris.ţ ţNagumo se ridic şi se îndrept spre bar ca s -şi umpleă ă ă

din nou paharul. Nu ştia motivul pentru care ministerulavea nevoie de aceast informa ie, dar primise ordin şiă ţ trebuia s se conformeze.ă

— Prietene, ce putem face?— Nu prea multe, Seiji, cel pu in nu acum. ii minte ce i-ţ Ţ ţ

am povestit despre rezervoarele alea blestemate de

252



benzin ? i-am spus c nu e bine s te încurci cu un om caă Ţ ă ă Trent. De ani de zile aşteapt un prilej ca acesta. Uite, aziă am fost la Capitol Hill şi am stat de vorb cu oamenii. Nuă am mai v zut telegrame sau scrisori ca astea primite acum,ă iar CNN nu vrea s lase povestea din mân .ă ă

— Ştiu, zise Nagumo, dând din cap.Era ca un film de groaz . Senza ia zilei era Jessicaă ţ

Denton. Vindecarea ei era urm rit de toat ara, ca şi de oă ă ă ţ mare parte a rilor lumii. Feti a se întorsese de laţă ţ marginea mormântului, iar starea ei actual eraă considerat drept „critic ”. În fa a rezervei sale se aflau oă ă ţ mul ime de flori care l sau impresia unei gr dini luxuriante.ţ ă ă

A doua ştire de senza ie a zilei era cea referitoare laţ înmormântarea p rin ilor şi a fra ilor s i, ceremonieă ţ ţ ă întârziat de formalit ile medicale şi legale. Participaseră ăţ ă sute de persoane, inclusiv to i membrii Congresuluiţ originari din Tennessee. Preşedintele companieiproduc toare de automobile îşi manifestase şi el inten ia deă ţ a participa la înmormântare, pentru a-şi cere personalscuze familiei, dar fusese sf tuit s renun e din motive deă ă ţ

securitate. Se mul umise s -şi exprime regretul, în numeleţ ă întregii companii, pe postul de televiziune, promi ândţ totodat c va suporta toate cheltuielile de spitalizare şiă ă educare a micu ei Jessica, f r a uita s sublinieze c aveaţ ă ă ă ă şi el dou fiice. Ceva şchiop ta. În Japonia, scuzele sincereă ă aveau o mare greutate, aşa cum se întâmplase atunci cândse pr buşise unul din avioanele 747 ale companiei Boeing,ă

omorând câteva sute de cet eni japonezi. În America însăţ ă lucrurile st teau altfel, fapt comunicat de Nagumoă superiorilor s i. Avocatul familiei Denton, un jurist faimos şiă foarte abil, îi mul umise preşedintelui companiei pentruţ scuzele prezentate, dar declarase sec c r spundereaă ă mor ii celor cinci persoane era de-acum de notorietateţ public , fapt ce uşura mult preg tirea cazului. De-acum eraă ă o simpl chestiune financiar . Se zvonea deja c avocatulă ă ă

va cere un milion de dolari.

253



Compania Deerfield Auto Parts se afla în negocieri cutoate uzinele de asamblare din Japonia, şi Nagumo ştia că firma din Massachussetts va beneficia de condi ii extrem deţ favorabile, îns nu neglijase s -i atrag aten ia Ministruluiă ă ă ţ de Externe c , aşa cum spunea un proverb american,ă

„z vorau poarta grajdului dup ce-a fugit calul”. Nu va fiă ă nici pe departe vorba de controlul asupra pierderilor, ci de orecunoaştere suplimentar a greşelii comise, lucruă nerecomandabil în condi iile jurisdic iei americane.ţ ţ

În ar , ştirea fusese digerat mai îndelung. Oricât deţ ă ă îngrozitor ar fi fost accidentul produs, el p rea un lucruă minor, iar comentariile de televiziune aduseser caă

exemplu incidentul în care fusese implicat avionul 747,pentru a demonstra c asemenea accidente se produceauă destul de frecvent şi c americanii fuseser aceia careă ă purtau r spunderea unei nenorociri mult mai mari ce seă ab tuse asupra poporului japonez. Îns în ochii americaniloră ă versiunea japonez p rea a fi mai degrab o justificareă ă ă decât o compara ie, iar americanii care o sus ineau erauţ ţ cunoscu i ca figurând pe statele de plat nipone. Totul seţ ă

ducea de râp . Ziarele publicau liste cu numele unoră oficialit i guvernamentale care acceptaser asemeneaăţ ă slujbe, men ionând func iile pe care le îndepliniser şiţ ţ ă remunera iile aferente, comparându-le cu ceea ce f ceau înţ ă prezent şi sumele cu care erau retribui i aceştia. Termenulţ cel mai blând cu care erau cataloga i era acela deţ „mercenar”. Epitetul cel mai frecvent folosit era îns acelaă

de „tr d tor”, în special de c tre membrii organiza iiloră ă ă ţ sindicale şi candida ii la func ii în Congres.ţ ţCu aceşti oameni nu se putea sta de vorb .ă— Ce-o s se întâmple, Chris?ăCook îşi puse paharul pe mas , cânt rindu-şi propriaă ă

pozi ie şi deplângând proasta inspira ie în alegereaţ ţ momentului. Începuse deja s -şi taie craca de sub picioare.ă Mai avea de aşteptat câ iva ani înainte de a putea beneficiaţ

de toate drepturile cuvenite pensionarilor – îşi f cuseă

254



calculele de câteva luni. Vara trecut , Seiji îi d duse deă ă în eles c , pentru început, venitul s u net va fi de patru oriţ ă ă mai mare şi c patronii s i aveau mare încredere înă ă planificarea pensiilor; în definitiv, nu îşi va pierde pensiaacordat de guvernul federal. Aşa c intrase în hor .ă ă ă

Începuse prin a se adresa ireveren ios superiorilor şi a l saţ ă de în eles, cui voia s -l asculte, c , dup p rerea sa,ţ ă ă ă ă politica economic a rii sale se afla în mâinile unoră ţă incompeten i, convins fiind c vorbele sale vor ajunge laţ ă urechile cui trebuia. Apoi redactase câteva rapoarte de uzintern, care spuneau acelaşi lucru în termeni birocratici. Trebuia s aranjeze astfel lucrurile, încât plecarea sa s nuă ă

ia pe nimeni prin surprindere şi s par mai degrab oă ă ă chestiune de principiu decât una de interes material.Problema era c , ac ionând astfel, pusese de fapt punctă ţ carierei sale. Nu va mai fi promovat niciodat şi, în cazul înă care îşi putea p stra postul din Departamentul de Stat, celă mai bun lucru la care putea spera era un post deambasador, poate în… Sierra Léone, iar asta dac nuă descopereau un loc mai ascuns de lume. Poate chiar

Guineea Ecuatorial . În mijlocul gâng niilor.ă ăEşti compromis, îşi zise Cook şi trase adânc aer în piept,

înainte de a sorbi din pahar.— Seiji, trebuie s gândim în perspectiv . PRC – aici nuă ă

putea spune explicit Proiectul de Reform Comercial – vaă ă trece prin Congres în mai pu in de dou s pt mâni, iarţ ă ă ă preşedintele îl va semna. La Departamentele Comer ului şiţ

Justi iei au început deja s se formeze grupele de lucru.ţ ă Desigur, va participa şi Departamentul de Stat. Au fosttrimise telegrame la mai multe ambasade, prin care sesolicit ob inerea unor copii referitoare la reglement rileă ţ ă comerciale din toat lumea…ă

— Nu numai la ale noastre? întreb Nagumo surprins.ă— Inten ioneaz s le compare pe ale voastre cu celeţ ă ă

provenind din alte ri cu care avem rela ii economice maiţă ţ

pu in… controversate în momentul de fa .ţ ţă255



Cook trebuia s fie foarte atent la ce spunea. În fond,ă avea nevoie de omul acesta.

— Ideea este de a ob ine un termen de compara ieţ ţ pentru legile rii tale. Oricum, acest lucru va necesita unţă anumit timp, Seiji.

Ceea ce nu era un lucru prea r u, îşi zise Cook. În fond, îiă asigura slujba atunci când – şi dac – va trece de la ună patron la altul.

— Vei face parte din grupul de lucru?— Probabil c da.ă— Chris, ajutorul t u va fi inestimabil, zise Nagumo încet,ă

în timp ce gândurile îi alergau cu repeziciune. Î i pot da oţ

mân de ajutor în interpretarea legilor noastre… desigur, înă mod confiden ial, ad ug el, ag ându-se de firul de paiţ ă ă ăţ care i se întindea.

— Seiji, adev rul e c nu inten ionez s r mân prea multă ă ţ ă ă în Zona Crepuscular . Ne-au r mas ochii la o cas nou şi…ă ă ă ă

— Chris, avem nevoie de tine acolo unde eşti. Avem… eupersonal am nevoie de tine s ne aju i în aplanarea acesteiă ţ conjuncturi nefericite. Avem de-a face cu o situa ie critic ,ţ ă

ce ar putea avea urm ri grave pentru ambele ri.ă ţă— În eleg ce vrei s spui, dar…ţ ăBani, suspin Nagumo, oamenii ştia nu se gândescă ă

decât la bani.— Pot s fac demersurile necesare, zise el, mai multă

prad unui impuls necontrolat decât ca urmare a unuiă demers logic.

De multe ori i se întâmpla s realizeze ce f cea de-abiaă ă dup ce rostea cuvintele… dar, la urma urmei, era curios să ă vad reac ia lui Cook.ă ţ

Adjunctul Secretarului de Stat r mase nemişcat câtevaă clipe. La rândul s u, era atât de preocupat de evenimente,ă încât aproape c nu sesiz adev ratele implica ii aleă ă ă ţ ofertei. Se mul umi s dea din cap, f r a-l privi în ochi peţ ă ă ă Nagumo.

Privit în retrospectiv , primul pas – divulgarea unoră

256



informa ii secrete – fusese mai greu, iar cel de-al doileaţ p rea atât de uşor, încât lui Cook nici m car nu-i trecu prină ă minte c înc lca f iş regulamentul federal. Tocmaiă ă ăţ acceptase s furnizeze informa ii unui guvern str in înă ţ ă schimbul unor avantaje materiale. În condi iile date, p reaţ ă

un lucru cât se poate de logic. Îşi doreau mult casa aceeadin Potomac şi nu peste mult timp vor trebui s -şiă preg teasc temeinic copiii pentru colegiu.ă ă

Diminea a aceea avea s persiste mult timp în memoriaţ ă celor de la Nikkei Dow. Mult timp le trebuise oamenilor să realizeze ceea ce Seiji Nagumo ştia deja – c de dataă

aceasta nu era vorba de o glum . De data aceasta nuă aveau de-a face numai cu orez sau cu componenteelectronice de calculator, nici cu automobile sau piese derezerv , ori cu sisteme de telecomunica ii, contracte deă ţ construc ie sau telefoane celulare. De fapt, era vorba deţ toate acestea la un loc, de dou zeci de ani de resentimenteă şi ur în buşite, poate justificate, poate nu, dar extrem deă ă reale şi care r bufneau în acelaşi timp. Ini ial, editorii dină ţ

Tokio nu acordaser credit oamenilor lor din Washington şiă New York şi îşi reformulaser ştirile, astfel încât s seă ă potriveasc propriilor lor concluzii; încetul cu încetul însă ă reuşiser s regândeasc informa iile primite, ajungând eiă ă ă ţ înşişi la o concluzie cutremur toare. Cu numai dou zile înă ă urm ziarele decretaser c proiectul de reform Trent nuă ă ă ă era decât o gogoaş , o glum , o no iune n scocit deă ă ţ ă ă

câ iva oameni nechibzui i cu vechi sentimente de antipatieţ ţ fa de ara noastr , sentimente care în curând vorţă ţ ă disp rea de la sine. Acum era vorba de altceva. Ast zi seă ă vorbea despre o evolu ie nefericit , a c rei şans deţ ă ă ă legiferare nu poate fi ignorat cu des vârşire.ă ă

O dat ce-i descifrezi codul, limba japonez poateă ă transmite informa iile la fel de bine ca oricare alt limb . Înţ ă ă America, titlurile articolelor de ziar sunt mult mai explicite,

dar aceasta nu este decât o expresie a lipsei de delicate eţ

257



tipice gaijin-ilor. În Japonia, vorbirea este mult mai eliptic ,ă deşi mesajul nu pierde nimic din claritate şi exactitate.Milioanele de de in tori de ac iuni din Japonia, care citeauţ ă ţ aceleaşi ziare de diminea şi urm reau ştiri de la televizor,ţă ă ajunser curând la o concluzie comun . Odat sosi i laă ă ă ţ

birouri, ridicar telefonul gr bi i.ă ă ţNikkei Dow ajunsese odat la o valoare de burs de pesteă ă

treizeci de mii de yeni. La începutul anilor nou zeci sc zuseă ă la jum tate, astfel încât valoarea total a ac iunilor abiaă ă ţ dep şea datoria total a guvernului SUA la acea dat , faptă ă ă ce trecuse neobservat în America – nu şi de cei care îşiretr seser banii din banc , investindu-i în ac iuni, înă ă ă ţ

aşteptarea unui câştig mai consistent decât dobândaanual de 2%ă . Oamenii aceia pierduser sume importanteă din economiile lor de o via , f r a şti pe cine s trag laţă ă ă ă ă r spundere pentru asta.ă

Nu vor repeta aceeaşi greşeal şi de data aceasta, îşiă spuneau acele persoane. Sosise momentul s -şi lichidezeă ac iunile şi s depun iar şi banii în b nci – institu iiţ ă ă ă ă ţ financiare sigure, care ştiau s protejeze fondurileă

depun torilor lor. Chiar dac erau cam zgârci i în privin aă ă ţ ţ dobânzii, m car nu pierdeai nimic, în fond.ă

Reporterii occidentali ar fi apelat la termeni ca„avalanş ” sau „fluidizare” pentru a descrie fenomenulă declanşat o dat cu intrarea în func iune a computerelor. Înă ţ aparen , procesul nu avea nimic neobişnuit. Marile b nciţă ă comerciale, afiliate corpora iilor uriaşe, expediau prin uşaţ

din spate banii depuşi de cei ce intrau pe uşa din fa ,ţă pentru a le proteja valoarea ac iunilor comune. Nu existaţ nicio alt posibilitate. Erau obliga i s cumpere pacheteă ţ ă mari de ac iuni, în încercarea anemic de a ine pieptţ ă ţ valului distrug tor. Pe parcursul unei singure zile, Nikkeiă Dow pierdu o şesime din valoarea net pe care o de inea şi,ă ţ cu toate c analiştii sus ineau c pia a se afla mult subă ţ ă ţ valoarea real şi c o reglare tehnic de amploare eraă ă ă

inevitabil , în sinea lor oamenii îşi spuneau c , dacă ă ă

258



proiectul de lege american va fi aprobat, pia a de desfacereţ a m rfurilor produse de ara lor se va volatiliza aidoma ce iiă ţ ţ de diminea . Procesul nu mai putea fi oprit şi, cu toate cţă ă nimeni nu o spunea deschis, toat lumea o ştia. Iară bancherii mai bine decât oricine.

Pe Wall Street lucrurile st teau altfel. Câ iva în elep iă ţ ţ ţ deplânser amestecul guvernului în treburile bursei; apoi şiă aceştia începur s gândeasc mai profund. În definitiv, eraă ă ă limpede pentru oricine c maşinile japoneze întâmpinauă dificult i la vam şi c tragedia de care se lega numeleăţ ă ă maşinilor Cresta nu avea s fie uitat prea curând, iar astaă ă

însemna c automobilele americane se vor vinde mai bine.ă Acesta era un lucru pozitiv pentru uzinele din Detroit, undese asamblau maşinile, şi pentru cele din Pittsburgh, careasigurau cea mai mare parte a o elului necesar; era unţ lucru bun pentru miile de oraşe din America (Canada,Mexic) unde se fabricau piesele de rezerv . În sfârşit, eraă bine pentru to i muncitorii care participau la fabricareaţ pieselor componente şi la asamblarea acestora şi care vor

dispune astfel de mai mul i bani, pe care-i vor putea cheltuiţ dup bunul lor plac. Cât de bine? P i, cea mai mare parte aă ă balan ei de pl i deficitare rezultat în urma leg turilorţ ăţ ă ă comerciale cu Japonia provenea din importul deautomobile. În urm toarele dou sprezece luni, cele treizeciă ă de miliarde de dolari puteau fi aloca i economiei americane,ţ iar acesta era un lucru extraordinar, chiar şi pentru cineva

neavizat. Cele treizeci de miliarde de dolari, împ r ite întreă ţ diferitele companii americane, vor aduce într-un fel saualtul profit marilor corpora ii. Chiar şi impoziteleţ suplimentare pl tite vor contribui la reducerea deficituluiă federal, diminuând astfel solicit rile de bani şi, implicit,ă pre ul obliga iunilor guvernamentale. Economia americanţ ţ ă va fi de dou ori binecuvântat . A â ând pu in bucuriaă ă ţ ţ ţ r ut cioas a oamenilor în fa a ghinionului japonezilor, eraă ă ă ţ

mai mult ca sigur c aceştia se vor n pusti s -şiă ă ă

259



f ceau prezen a sim it cât mai pu in. De fapt, seă ţ ţ ă ţ renun ase chiar şi la obişnuita sp lare ritual . Dup ceţ ă ă ă schimbaser câteva formule scurte de salut, b rba ii îşiă ă ţ dezbr caser sacourile şi îşi scoseser cravatele, aşezându-ă ă ăse în cerc, pe podea, f r s mai piard timp cuă ă ă ă

preliminariile uzuale.— Mâine va fi chiar mai r u, observ unul dintreă ă

bancheri.Asta fu tot ce avea de spus. Yamata îşi plimb privirea prin înc pere. Îi venea greu s -ă ă ă

şi st pâneasc râsul. Primele semne ap ruser deja cu cinciă ă ă ă ani în urm , când prima mare companie produc toare deă ă

automobile renun ase la politica asigur rii serviciului peţ ă via . Cursul liber al afacerilor japoneze se sfârşise de faptţă chiar în clipa aceea, lucru limpede pentru cei suficient deperspicace în în elegerea fenomenului. În ochii tuturorţ celorlal i, toate neregularit ile erau simple chestiuni deţ ăţ conjunctur , „erori” temporare, aşa cum le pl cea să ă ă spun , îns miopia de care d duser dovad lucrase înă ă ă ă ă favoarea lui Yamata. Elementul de şoc era cel mai bun aliat

al s u. Era dezam git, dar nu surprins de faptul c doar oă ă ă mân de oameni dintre cei prezen i în înc pere îşi d duseră ţ ă ă ă seama de ce se întâmpl cu adev rat. Aceştia erau, înă ă majoritate, cei mai apropia i colaboratori ai lui Yamata.ţ

Asta nu însemna c el însuşi sau colegii s i se dovediseră ă ă imuni la necazurile care rezultaser în atingerea unei rate aă şomajului de aproape cinci la sut , ci pur şi simplu că ă

ştiuser s -şi controleze pierderile printr-o serie de m suriă ă ă bine gândite. Acele m suri fuseser suficiente pentru a-iă ă pune pe b rba ii care le luaser în postura de modele deă ţ ă perspicacitate.

— Exist o vorb de pe vremea Revolu iei Americane,ă ă ţ remarc sec unul dintre ei, care avea reputa ia unuiă ţ intelectual. Dac re in bine, îi apar ine lui Benjamină ţ ţ Franklin. Ori ne spânzur pe to i împreun , ori cu sigurană ţ ă ţă

c ne vor spânzura separat. Prieteni, dac nu r mânemă ă ă

261



uni i, vom fi distruşi. Unul câte unul sau to i deodat , nu areţ ţ ă importan cum.ţă

— Şi o dat cu noi şi ara, ad ug bancherul, atr gându-ă ţ ă ă ăşi recunoştin a lui Yamata.ţ

— ine i minte când aveau nevoie de noi? întrebŢ ţ ă

Yamata. Aveau nevoie de bazele noastre ca s -i in în şah,ă ţ ă s -i sprijine pe coreeni, s -şi repare navele. Ei bine,ă ă prieteni, acum de ce ar mai avea nevoie de noi?

— Da, îns avem noi nevoie de ei, remarc Matsuda.ă ă— Exact, Kozo, replic t ios Yamata. Avem atâta nevoieă ă

de ei, încât suntem dispuşi s ne distrugem economiaă na ional şi civiliza ia şi s aducem na iunea la condi ia deţ ă ţ ă ţ ţ

supuşi. Din nou!— Yamata-san, acum nu avem timp pentru asta,interveni blând un alt preşedinte de corpora ie. Cu prilejulţ ultimei întâlniri ne-ai propus un lucru foarte îndr zne şiă ţ extrem de periculos.

— Eu am convocat întâlnirea de ast zi, remarc demnă ă Matsuda.

— Î i cer iertare, Kozo, se înclin Yamata în semn deţ ă

iertare.— Tr im vremuri grele, Raizo, replic Matsuda,ă ă

acceptând cu elegan scuzele şi ad ugând: Înclin s mţă ă ă ă al tur propunerii tale.ă

Yamata trase adânc aer în piept, furios pe sine însuşipentru interpretarea greşit pe care o d duse încord riiă ă ă celuilalt. Kozo are dreptate. Tr im vremuri grele.ă

— Te rog, prietene, împ rt şeşte-ne gândurile tale.ă ă— Avem nevoie de americani… sau de altceva.Cu excep ia unuia, care r m sese cu privirea a intit înţ ă ă ţ ă

p mânt, to i cei prezen i întoarser capul. Citindu-leă ţ ţ ă gândurile întip rite pe fe e, Yamata f cu un efort spre a-şiă ţ ă st pâni tulburarea, pentru c îşi d du seama c vedeaă ă ă ă aievea ceea ce-şi dorise întotdeauna. Nu era vorba dedorin sau de iluzie. Era o realitate.ţă

— Acum trebuie s analiz m un lucru grav, un joc cu oă ă

262



miz uriaş . Dar m tem c este un joc de la care nu neă ă ă ă putem sustrage.

— Putem s-o facem cu adev rat? întreb cu disperare înă ă glas unul dintre bancheri.

— Da. O putem face. Desigur, exist un anumit grad deă

risc, nu neg. Dar multe lucruri sunt în favoarea noastr .ăLe prezent pe scurt faptele. În mod surprinz tor, deă ă

data aceasta opiniile sale nu întâmpinar nicio rezisten . Iă ţă se puser întreb ri, multe întreb ri interminabile, la careă ă ă era preg tit s r spund , dar nimeni nu avu nicio re inere.ă ă ă ă ţ Probabil c unii dintre ei erau îngrijora i, îngrozi i chiar, dară ţ ţ Yamata îşi d du seama c cel mai mult îi neliniştea gândulă ă

la ceea ce avea s se întâmple în diminea a urm toare şi înă ţ ă cele care aveau s vin . Parc vedeau sfârşitul modului deă ă ă via cu care se obişnuiser , al câştigurilor grase, alţă ă prestigiului personal, iar acest lucru îi speria mai tare decâtorice. ara le era datoare pentru tot ceea ce f cuser ,Ţ ă ă pentru drumul anevoios pe scara ierarhic a corpora iiloră ţ lor, pentru munca şi sârguin a de care d duser dovad ,ţ ă ă ă pentru hot rârile juste pe care le luaser . Astfel încât, deşiă ă

f r prea mult entuziasm, hot rârea fu luat de comună ă ă ă acord.

Prima sarcin pe care trebuia s o îndeplinească ă ă Mancuso în diminea a aceea era citirea ordinelor de zi.ţ Asheville şi Charlotte trebuiau s renun e la extrem de utilaă ţ lor activitate, aceea de a urm ri balenele din Golful Alaska,ă

şi s se al ture suratelor lor John Stennis, Enterprise şiă ă celelalte în Opera iunea DATELINE PARTNERS. Desigur,ţ opera iunea fusese planificat cu multe luni în urm şi nuţ ă ă era decât o întâmplare fericit faptul c ordinul nu era înă ă totalitate rupt de realitate în aceast zon , unde flotaă ă înjum t it din Pacific era nevoit s suplineasc lipsaă ăţ ă ă ă ă efectivelor. Pe data de dou zeci şi şapte, la dou s pt mâniă ă ă ă dup încheierea Opera iunii DATELINE PARTNERS, naveleă ţ

Stennis şi Big-E urmau s se îndrepte spre sud-vest, cu oă

263



singur escal de curtoazie la Singapore, pentru a leă ă schimba pe Ike şi pe Abe.

— Ştii, acum sunt mai numeroşi decât noi, observă comandantul Wally Chambers.

Renun ase cu câteva luni în urm la comanda navei USSţ ă

Key West, iar Mancuso îl solicitase pentru postul de ofi erţ de opera iuni. Transferul de la Groton, unde Chambersţ sperase s ob in un post administrativ, în Honolulu nu îlă ţ ă încântase deloc. În urm cu zece ani, Wally ar fi putut faceă fa în postul de comandant al unui bombardier sau al uneiţă nave-baz , poate chiar şi al unei escadrile. Dară bombardierele se volatilizaser , nu mai r m seser decâtă ă ă ă

trei nave-baz în stare de func ionare, iar escadrilele îşiă ţ aveau comandan ii lor. Astfel încât, pân la ivirea postuluiţ ă vacant mult aşteptat, Wally fusese trecut în rezerv , iară pân atunci Mancuso îl voia înapoi. Nu de pu ine ori ofi eriiă ţ ţ de marin sfârşeau prin a se îngropa în birourile în care îşiă începuser cariera.ă

Amiralul Mancuso îşi ridic privirea, nu atât surprins, câtă mai ales izbit de adev rul ce se ascundea în spateleă

cuvintelor rostite. Wally avea dreptate. Marina militară japonez dispunea de dou zeci şi opt de submarine,ă ă ambarca iuni cu ac ionare conven ional , denumite SSK, înţ ţ ţ ă timp ce el nu avea decât nou sprezece.ă

— Câte dintre ele sunt în stare de func ionare? întrebţ ă Bart, curios s afle care era intervalul la care se efectuaă revizia general a navelor.ă

— Dup câte am v zut ieri, dou zeci şi dou . Dar,ă ă ă ă domnule amiral, la exerci iu nu particip decât zece,ţ ă inclusiv toate navele Harushio. Din câte am aflat de laserviciul de contraspionaj al flotei, muncesc pe brânci.

Chambers se l s pe spate şi îşi netezi musta a. De-abiaă ă ţ o l sase s creasc , pentru c avea o fa de copil şi nutreaă ă ă ă ţă convingerea c un comandant trebuia s arate mai înă ă vârst . Nu-şi închipuise îns c o s -l m nânce pielea.ă ă ă ă ă

— Toat lumea mi-a spus c sunt bunicei, remarcă ă ă

264



Mancuso.— N-ai fost înc acolo?ăAmiralul cl tin din cap.ă ă— Mi-am programat un drum pentru vara viitoare.P i, ar face bine s fie bunicei, îşi zise Chambers. Laă ă

exerci iu participau cinci dintre submarinele lui Mancuso.ţ Trei se vor afla în apropierea grupului de portavioane, iarAsheville şi Charlotte vor desf şura opera iuni în modă ţ independent, cel pu in în aparen . De fapt, vor participa laţ ţă un joc, împreun cu patru submarine japoneze, la cinci miiă de mile nord-vest de Atolul Kure, simulând un atac împotriva unei patrule de submarine.

Exerci iul era foarte asem n tor cu ceea ce inten ionauţ ă ă ţ s fac în largul Oceanului Indian. Marina militar japonez ,ă ă ă ă în esen o forma iune defensiv alc tuit dinţă ţ ă ă ă distrug toare, fregate şi submarine, va încerca s in pieptă ă ţ ă grupurilor de lupt formate din câte dou portavioane.ă ă Sarcina lor era s moar glorios – în privin a asta, japoneziiă ă ţ aveau o tradi ie istoric , surâse Mancuso r ut cios – dar vorţ ă ă ă încerca în acelaşi timp s fac şi o demonstra ie deă ă ţ

m iestrie. Vor face tot ce le va sta în putere s se furişezeă ă cu cutiile lor de tinichea cât mai aproape de inamic, încercând s -şi lanseze rachetele sol-sol Harpoon, şi eraă mai mult ca sigur c distrug toarele lor de tip mai nou voră ă avea şanse s reziste. Portavioanele din clasa Kongo,ă prev zute cu sisteme radar Aegis, erau deosebit de bune,ă corespunzând categoriei de nave americane Arleigh Burke.

Erau nişte nave foarte scumpe, purtând, f r excep ie,ă ă ţ denumiri din timpul celui de-al doilea r zboi mondial. Primaă nav care purtase numele de Kongo c zuse prad unuiă ă ă submarin american, Sealion II. Aceast denumire apar ineaă ţ în prezent unuia dintre pu inele submarine noi din flotaţ american din Atlantic. Deocamdat , sub comanda luiă ă Mancuso nu se afla nicio nav din clasa Seawolf. În oriceă caz, aviatorii vor fi nevoi i s g seasc o cale de a le veniţ ă ă ă

de hac navelor Aegis, ceea ce nu era de natur s -i încânteă ă

265



prea tare.Una peste alta, pentru Flota a Şaptea va fi un

antrenament bun. Aveau nevoie de un asemenea exerci iu.ţ Indienii deveneau într-adev r din ce în ce maiă neastâmp ra i. Şapte dintre navele flotei se aflau subă ţ

comanda lui Mike Dubro, iar cele r mase participau laă Opera iunea DATELINE PARTNERS – şi cam acesta era totţ efectivul activ de care dispuneau. Ce s-a putut alege de ceiputernici, îşi zise Mancuso. Din p cate, de obicei aceastaă era soarta care-i aştepta pe cei mari.

Stabilirea contactului nu diferea prea mult de ritualul de

împerechere al lebedelor. Te înfiin ai la o anumit or , într-ţ ă ăun anumit loc, purtând în mân un ziar – împ turit, nu rulată ă – şi începeai s studiezi aparatele electronice de menaj şiă camerele de luat vederi expuse într-o vitrin , aşa cum ară face orice turist rus aflat pentru întâia oar în Japonia, careă se extaziaz în fa a abunden ei de produse oferite celor ceă ţ ţ dispun de valut forte. Dac era urm rit – posibil, dar pu ină ă ă ţ probabil – atitudinea lui ar fi p rut absolut normal . Laă ă

momentul cuvenit, exact la ora stabilit , cineva trebuia să ă se ciocneasc de el.ă

— Scuza i-m , rosti persoana în englez , lucru deţ ă ă asemenea normal, pentru c cel de care se lovise era înă mod evident un gaijin.

— Nu face nimic, rosti Clark f r s se întoarc .ă ă ă ă— Sunte i pentru prima oar în Japonia?ţ ă

— Nu, dar n-am mai fost în Tokio.— În regul , s-a marcat.ăPersoana porni mai departe pe strad , lovindu-se înă

trecere din nou de el. Clark z bovi înc patru sau cinciă ă minute înainte de a porni în urm rire. Era un rituală plictisitor, dar foarte necesar. Japonia nu era un teritoriuinamic. Nu se asem na cu misiunile pe care le îndeplinise laă Leningrad (în mintea lui Clark numele oraşului r mânea celă

vechi; în plus, vorbea cu accentul caracteristic zonei) sau la

266



Moscova, dar era mai s n tos s se prefac . Deşi nu eraă ă ă ă aşa. Oraşul era atât de împânzit de cet eni str ini, încâtăţ ă serviciul de securitate japonez ar fi înnebunit dac i s-ar fiă ordonat s -i urm reasc pe to i.ă ă ă ţ

De fapt, chiar era prima oar când se g sea aici, cuă ă

excep ia escalelor între avioane, care îns nu contau.ţ ă Niciodat nu v zuse str zi atât de aglomerate, nici m car laă ă ă ă New York. De asemenea, se sim ea stânjenit c r mâneaţ ă ă atâta timp descoperit. Pentru un ofi er de contrainforma iiţ ţ nimic nu este mai nepl cut decât s nu se poat pierde înă ă ă mul ime, iar statura lui impozant f cea not discordantţ ă ă ă ă printre cei din jurul s u, expunându-l de departe priviriloră

oricui ar fi fost curios s -l urm reasc . Clark observ c eraă ă ă ă ă privit de mult lume. Mai surprinz tor era faptul c oamenii,ă ă ă în special femeile şi copiii, îi f ceau loc s treac , copleşi i,ă ă ă ţ de parc s-ar fi aflat în fa a lui Godzilla îns şi, întoars cuă ţ ă ă gândul de a nimici oraşul. Deci, era adev rat. Auzise multeă zvonuri, dar nu le d duse niciodat crezare. Barbarul p ros.ă ă ă Ciudat, nu m-am imaginat niciodat astfel, îşi zise John,ă intrând într-un restaurant McDonald’s. Era ora prânzului şi

incinta era plin de lume, astfel încât, dup ce privi pu in înă ă ţ jurul s u, fu nevoit s se aşeze la masa unui alt b rbat.ă ă ă Mary Pat avea dreptate. Nomuri era foarte capabil.

— Ia zi, cum st m? întreb Clark în zumzetul care dominaă ă restaurantul.

— P i, am identificat-o şi am localizat cl direa în careă ă locuieşte.

— Ai lucrat repede.— N-a fost mare lucru. Securitatea amicilor noştri habarn-are de neutralizarea urm ritorului.ă

În afar de asta, îşi zise Clark, tu ar i ca unul de-ai lor,ă ăţ chiar şi atunci când î i iei masa, gr bit şi timorat c întârziiţ ă ă la biroul t u de func ion raş. În fond, pentru un spion nuă ţ ă era un lucru greu de simulat. Când te g seai în misiune, eraă inevitabil s fii încordat. Aşa cum li se explicase la baz ,ă ă

mai greu era s pari în largul t u.ă ă267



— În regul , atunci nu-mi r mâne decât s ob ină ă ă ţ permisiunea de-a o ridica.

Printre multe alte lucruri. Nomuri nu trebuia s afleă despre misiunea sa legat de THISTLE. John ar fi fost curiosă s ştie dac acest aspect avea s se schimbe vreodat .ă ă ă ă

— Sayonara, salut Nomuri şi porni spre ieşire, l sându-lă ă pe Clark c atace por ia de orez din farfurie.ă ţ

Nu-i r u. B iatul nu se gândeşte decât la treab . Gândulă ă ă imediat urm tor fu îns : Orez fiert la McDonald’s?ă ă

Deşi rapoartele de pe birou nu aveau nicio leg tur cuă ă func ia sa de preşedinte al rii, ele necesitau totuşi aten iaţ ţă ţ

sa şi din acest motiv se aflau întotdeauna deasupracelorlalte documente. Cota ascendent a popularit ii saleă ăţ era foarte… edificatoare, îşi zise Durling. Din num rul totală de voturi probabile – în fond, acestea erau cele maiimportante – înc 10 se declaraser de acord cu politicaă ă dus de el, un spor numeric ce acoperea atât m surileă ă externe, cât şi pe cele de ordin intern luate de actualulpreşedinte. Una peste alta, se sim ea ca un absolvent deţ

liceu care le aduce p rin ilor neîncrez tori carnetul de noteă ţ ă plin cu note neobişnuit de bune. Iar cei zece la sut nu erauă decât începutul, îl asigurase şeful serviciului de sondare aopiniei publice, pentru c era nevoie de un anumit timpă pentru în elegerea tuturor implica iilor schimb rii deţ ţ ă tactic . Deja cele trei mari companii din ar îşiă ţ ă exprimaser public inten ia de a reangaja o parte din ceiă ţ

700.000 de muncitori concedia i pe parcursul ultimelorţ decenii – şi nu era vorba decât de cei de la uzinele demontaj. Apoi, mai erau cei din uzinele produc toare deă piese pentru automobile, de cauciucuri, de sticl , deă baterii… Era un prim pas spre revitalizarea acestei ramuriruginite a industriei, iar asta însemna o mul ime de voturi.ţ

Era evident, sau aşa ar fi trebuit s fie, c procesul nuă ă avea s se limiteze la industria automobilelor. Era imposibil.ă

Sindicatele unite ale lucr torilor din uzinele de automobileă

268



(inclusiv cele produc toare de piese de maşini) aşteptau cuă ner bdare repunerea în drepturi a mii de membri cotizan i.ă ţ Imediat dup ei vor veni cei din confedera ia lucr torilor dină ţ ă industria electronic (televizoare, chiar videorecordere), iară apoi al ii şi al ii, dintre care unii de-abia începuser sţ ţ ă ă

mediteze la felia de cozonac ce li s-ar cuveni. Cu toate că proiectul de reform Trent era în aparen simplu, elă ţă reprezenta totuşi, ca multe alte concepte simple, oschimbare cu efecte multiple a modului american de a faceafaceri. Preşedintele Durling avusese impresia c în eleseseă ţ conceptul, dar curând vor începe s sune telefoanele. Parcă ă auzea vocile care-l vor c uta şi nu trebuia s depun ună ă ă

efort prea mare pentru a-şi imagina cuvintele pe care i levor spune, argumentele şi promisiunile cu care îl vorcopleşi. Iar el va pleca urechea la promisiunile f cute.ă

Nu pl nuise niciodat s devin preşedinte al Stateloră ă ă ă Unite, cel pu in nu aşa cum o f cuse Bob Fowler, care îşiţ ă dedicase întreaga via acestui scop şi nu se l sase ab tutţă ă ă de pe calea aleas nici m car de moartea primei sale so ii.ă ă ţ Cel mai îndr zne vis al lui Durling fusese acela de a deveniă ţ

guvernatorul statului California, iar atunci când i se oferiseşansa de a ocupa locul al doilea pe lista lui Fowleracceptase, mai presus de toate, din patriotism. Acesta eraun am nunt pe care nu l-ar fi m rturisit nici celor maiă ă apropia i consilieri ai s i, pentru c în lumea politicţ ă ă ă modern patriotismul era un sentiment desuet. Totuşi,ă Roger Durling fusese c l uzit de el; îşi adusese aminte deă ă

faptul c cet eanul american obişnuit avea un nume şi oă ăţ personalitate, c unii dintre compatrio ii s i muriser înă ţ ă ă Vietnam, luptând sub comanda sa, astfel încât considerasec trebuia s dea tot ce avea mai bun în el pentru poporulă ă s u.ă

Dar ce avea mai bun de dat? se întreb el pentru a cineă ştie câta oar . Biroul Oval era un loc singuratic. De multeă ori era plin de vizitatori, de la şefi ai unor state str ine până ă

la elevi premia i la vreun concurs de compuneri, dar dupţ ă

269



un timp aceştia plecau, iar preşedintele r mânea din nouă singur, la datorie. Jur mântul pe care-l depusese era atâtă de simplu, încât p rea aproape golit de sens. „S -miă ă îndeplinesc cu credin datoria… s fac tot ce-mi st înţă ă ă putin pentru p strarea, protejarea şi sus inerea…”ţă ă ţ

Frumoase cuvinte, dar care era de fapt în elesul lor? Poateţ c Maddison şi ceilal i îşi închipuiser c el va şti. Poate că ţ ă ă ă în 1789 ştiuser cu to ii – era de la sine în eles – dar deă ţ ţ atunci trecuser peste dou sute de ani şi nimeni nu îşiă ă d duse osteneala s lase în scris îndrum rile atât deă ă ă necesare genera iilor urm toare.ţ ă

Partea proast era c o mul ime de oameni se ofereau să ă ţ ă

te l mureasc asupra sensului cuvintelor, iar când puneaiă ă cap la cap toate explica iile, doi şi cu doi ajungeau s facţ ă ă şapte. Muncitorul şi directorul, consumatorul şiproduc torul, contribuabilul şi intermediarul, cu to ii îşiă ţ aveau nevoile lor proprii. Cu to ii aveau un program. Cuţ to ii dispuneau de argumente, abil formulate de purt toriiţ ă de cuvânt, iar partea cea mai înfricoş toare era aceea c ,ă ă într-un fel sau altul, fiecare dintre ele p rea logic, astfelă

încât în final erai tentat s crezi c doi şi cu doi f ceau într-ă ă ăadev r şapte. Asta pân rosteai cu glas tare rezultatul,ă ă pentru c în momentul acela toat lumea te apostrofa că ă ă asta era prea de tot, c ara nu îşi putea permite să ţ ă satisfac cererile altor grupuri.ă

Colac peste pup z , dac voiai s realizezi ceva, trebuiaă ă ă ă s ajungi pân aici şi, odat ajuns în aceast func ie,ă ă ă ă ţ

trebuia s î i p strezi scaunul, iar pentru asta erai obligat să ţ ă ă faci promisiuni ce trebuiau respectate. Cel pu in o parteţ dintre ele. Astfel, undeva, pe parcursul procesului, ajungeais pierzi din vedere ara şi, o dat cu ea, şi Constitu ia, iară ţ ă ţ pân la urm te întrebai ce ai ap rat, p strat şi sus inut…ă ă ă ă ţ

Nu e de mirare c niciodat nu am tânjit dup func iaă ă ă ţ aceasta, îşi spuse Durling, stând singur, cu privirea a intitţ ă asupra unui alt sondaj de opinie. De fapt, totul era rodul

unei întâmpl ri. Bob avusese nevoie de California, iară

270



Durling, guvernatorul tân r şi popular, cu orient ri deă ă dreapta, se dovedise a fi cel mai indicat pentru a-i netezicalea. Acum îns devenise preşedintele Americii şi eraă m cinat de teama c func ia îi dep şea puterile. Tristulă ă ţ ă adev r era acela c nimeni nu ar fi putut avea capacitateaă ă

intelectual de a în elege m car toate problemele pe careă ţ ă trebuia s le rezolve un preşedinte. Economia, spreă exemplu, unul dintre domeniile cele mai importante după dizolvarea Uniunii Sovietice, era un subiect controversatchiar de practicienii s i, care nu se puteau pune de acord înă privin a unui set de reguli, inteligibile oricui avea oţ preg tire rezonabil .ă ă

În fine, m car se pricepea la servicii. Era mai bine caă oamenii s aib slujbe decât s duc lips de ele. Înă ă ă ă ă general, era mai bine ca o ar s -şi produc singurţ ă ă ă ă articolele de care avea nevoie decât s trimit banii pesteă ă ocean, pentru a pl ti for a de munc a altei ri. Acesta eraă ţ ă ţă un principiu pe care-l putea pricepe, ba chiar îl puteaexplica şi altora, şi, din moment ce oamenii c rora li seă adresa erau americani, putea spera c va fi în eles.ă ţ

Sindicatele vor fi încântate. Şi patronatul va fi mul umit – înţ definitiv, era o tactic bun s mul umeşti ambele p r i.ă ă ă ţ ă ţ Aşa trebuia s fie. Ar fi fost mul umi i chiar şi economiştii.ă ţ ţ În plus, era convins c muncitorul american era la fel deă bun ca oricare altul din lume, mai mult decât dispus s -şiă m soare puterile cu un adversar… iar acesta era scopulă politicii sale, nu?

Durling se întoarse în scaunul rotativ luxos şi privicl dirile Washingtonului, ce se profilau dincolo deă geamurile groase ale ferestrei. Pentru George trebuie s fiă fost mult mai simplu. Da, e adev rat, el fusese primul şiă fusese confruntat cu Revolta Whiskyului care, după manualele de istorie, nici nu fusese chiar atât de grav , şiă tot el fusese cel care trasase exemplul ce trebuia urmat deviitorii preşedin i ai rii. Singurele impozite pretinse peţ ţă

vremea aceea erau cele pe tarife şi accize – destul de

271



severe, dup criteriile contemporane, dar menite în fond să ă descurajeze importurile şi s st vileasc setea nepotolită ă ă ă de alcool a oamenilor. De fapt, Durling nu inten iona sţ ă frâneze leg turile comerciale externe, pentru singurulă motiv c aşa era corect. Înc de la Nixon încoace, guvernulă ă

Statelor Unite depusese armele în fa a acestor oameni, înţ primul rând pentru c aveau nevoie de bazele lor (de parcă ă japonezii ar fi fost dispuşi s încheie o alian cu cel maiă ţă vechi inamic al lor), apoi pentru c … pentru ce? Pentru că ă devenise avantajos? Ştia oare cineva cu adev rat? Ei bine,ă lucrurile aveau s se schimbe acum şi toat lumea va ştiă ă din ce cauz .ă

Sau, mai degrab , îşi zise Durling, îşi va imagina c ştie.ă ă Poate c cei mai cinici vor ghici motivul real, dar toată ă lumea va avea par ial dreptate.ţ

Ferestrele de la biroul primului ministru din sediul Dietei japoneze – o cl dire hidoas , într-un oraş a c rui frumuse eă ă ă ţ arhitectural l sa destul de mult de dorit – d deau spre oă ă ă zon verde, îns b rbatul aşezat în fotoliul scump, rotativ,ă ă ă

r mânea pe moment indiferent la peisaj. La ce bun, dină moment ce foarte curând se va afla oricum de cealaltă parte a ferestrelor, privind în untru.ă

Treizeci de ani, medit el. Lucrurile ar fi putut cu uşurină ţă s stea altfel. Când nu împlinise înc treizeci de ani i seă ă oferise, nu o dat , un loc comod în Partidul Liberală Democrat, aflat pe vremea aceea la putere, cu posibilit iăţ

de ascensiune rapid , datorit inteligen ei sale ieşite dină ă ţ comun, recunoscut pân şi de adversarii s i. Astfel încât îlă ă ă abordaser cât se poate de amical, mizând pe patriotismulă s u şi pe visele pe care le nutrea pentru viitorul rii, viseă ţă pe care nu ezitaser s le fluture în fa a ochilor tân ruluiă ă ţ ă idealist care era. Îi d duser de în eles c va dura un timp,ă ă ţ ă dar c , într-o zi, va avea şansa de a se afla chiar în biroul şiă chiar pe scaunul acesta. Garantat. Nu avea altceva de f cută

decât s ridice mingea, s intre în joc, s li se al ture…ă ă ă ă272



Îşi aducea şi acum aminte ce le replicase de fiecare dat ,ă pe acelaşi ton, cu aceleaşi cuvinte, pân ce reuşise s -iă ă fac s priceap c nu avea rost s insiste; în finală ă ă ă ă plecaser , cl tinând din cap intriga i.ă ă ţ

De fapt, nu dorise altceva decât ca Japonia s devin oă ă

ar democrat în adev ratul sens al cuvântului, nu un rmţ ă ă ă ţă al nim nui, aflat la cheremul unui partid sau altul, înă simbria unui cerc restrâns de potenta i. Primele semne aleţ corup iei deveniser vizibile chiar cu treizeci de ani în urm ,ţ ă ă pentru oricine era înzestrat cu pu in discern mânt, însţ ă ă aleg torii, obişnui i de peste dou mii de ani cu condi ia deă ţ ă ţ vasalitate, ac ionaser f r s judece, deoarece r d cinileţ ă ă ă ă ă ă

democra iei erau la fel de fragile ca cele ale plantei de orez,ţ crescut pe un teren aluvionar moale. Aceasta era cea maiă mare dintre minciuni, atât de mare, încât fusese crezut deă toat lumea din ar şi din str in tate. Civiliza ia rii saleă ţ ă ă ă ţ ţă nu se schimbase prea mult. Desigur, se f cuser anumiteă ă retuşuri cosmetice. Acum femeile aveau drept de vot, dar,asemenea b rba ilor, acestea votau dup cât le ineaă ţ ă ţ punga, pentru c tradi ia impunea fiec rui membru ală ţ ă

na iunii s -şi demonstreze, într-un fel sau altul, supunerea.ţ ă Tot ce venea „de sus” trebuia acceptat f r crâcnire, ceeaă ă ce f cea ca poporul s fie uşor manevrabil.ă ă

Ceea ce-l întrista cel mai mult pe primul ministru erafaptul c avusese într-adev r convingerea c va puteaă ă ă modifica aceast stare de lucruri. În realitate, visul s uă ă fusese acela de a schimba din r d cini situa ia rii. Peă ă ţ ţă

atunci nu p ruse un el grandios. Când dezv luise şiă ţ ă înfierase corup ia din cercurile oficiale nu dorise decât sţ ă demonstreze poporului c cei pe care-i votaser nu erauă ă demni de încrederea lor, c cet enii onorabili ai rii aveauă ăţ ţă inteligen a şi discern mântul necesare pentru a-şi alegeţ ă atât drumul în via , cât şi guvernul care corespundea celţă mai bine necesit ilor lui.ăţ

Prostule, chiar ai crezut asta? se apostrof el în gând, cuă

ochii a inti i asupra telefonului. În definitiv, era greu s teţ ţ ă

273



dezbari de visurile idealiste ale tinere ii. Nimic nu seţ schimbase din aspira iile nutrite atunci. Doar c acum ştiaţ ă c era imposibil s le realizeze un singur om, o singură ă ă genera ie. Acum ştia c , pentru a face posibil schimbarea,ţ ă ă era nevoie de o stabilitate economic în ar care nu puteaă ţ ă

fi ob inut decât folosindu-se de vechea ordine, iar aceastaţ ă era corupt . Ironia soartei f cuse ca el s ajung pe acestă ă ă ă fotoliu gra ie lipsurilor vechiului sistem, îns în acelaşi timpţ ă era nevoit s -l restaureze pentru a-l putea nimici după ă aceea. Vechiul sistem exercitase presiuni prea mari asupraamericanilor, smulgând avantaje materiale la care DragoniiNegri nici n-ar fi îndr znit s viseze, iar atunci când yankeiiă ă

reac ionaser , uneori pe bun dreptate, alteori r uţ ă ă ă inten iona i, se crease conjunctura optim pentru propriaţ ţ ă lui ascenden . Dar aleg torii care-i facilitaser creareaţă ă ă coali iei aveau preten ia ca lucrurile s se îmbun t easc ,ţ ţ ă ă ăţ ă şi asta cât mai repede, astfel încât îi fusese aproapeimposibil s fac mai multe concesii americanilor f r aă ă ă ă agrava situa ia economic a rii sale; în final, încercase sţ ă ţă ă se opun pe de-o parte, în timp ce pe de alt parte f ceaă ă ă

tranzac ii. Acum îşi d dea seama c era imposibil s le faciţ ă ă ă în acelaşi timp, pentru c era nevoie de o m iestrie pe careă ă nu o putea avea nimeni.

Adversarii s i ştiau asta. O ştiuser şi cu trei ani în urm ,ă ă ă când el formase coali ia, dar aşteptaser cu r bdare s seţ ă ă ă pr buşeasc , împreun cu idealurile sale. Ac iunileă ă ă ţ americanilor nu afectaser deznod mântul, ci îl gr biseră ă ă ă

doar.Ar mai putea îndrepta acum lucrurile? Nu trebuia decâts ridice receptorul şi s vorbeasc personal cu Rogeră ă ă Durling, rugându-l s revoce noua lege şi s treac laă ă ă negocieri. Îns ar fi fost în zadar. Dac f cea asta, Durlingă ă ă îşi pierdea popularitatea. Mai r u, cel lalt nici nu l-ar fiă ă crezut. Rela iile dintre cele dou ri erau atât de otr viteţ ă ţă ă de tranzac iile încheiate pe parcursul unei întregi genera iiţ ţ

suspicioase, încât americanii nu aveau niciun motiv să

274



cread c lucrurile se schimbaser – şi, la drept vorbind, elă ă ă nu putea schimba prea multe. Coali ia sa parlamentar nuţ ă va supravie ui concesiilor pe care va fi obligat s le fac ,ţ ă ă pentru c în joc se aflau locurile de munc , iar el nu de ineaă ă ţ puterea politic necesar pentru a risca m rirea rateiă ă ă

şomajului, aflat deja în jurul lui 5%. Aşa c , fiind înă ă imposibilitate de a rezista la efectele politice ale uneiasemenea oferte, trebuia s se aştepte la ceva şi mai r u,ă ă care-l va zdrobi definitiv. Singura întrebare la care nug sise înc r spunsul era dac trebuia s -şi distrug singură ă ă ă ă ă cariera sau s aştepte s-o fac altcineva în locul lui. Careă ă variant era mai dezonorant ? Nu ştia.ă ă

Ştia un singur lucru, c nu se putea hot rî s -l sune peă ă ă omologul s u american. Ar fi fost un lucru inutil, ca de altfelă întreaga sa carier . Romanul fusese deja scris. Dar capitolulă final va fi elaborat de altcineva.

275



11. Schimbarea cursului

Proiectul de reform economic avea de-acum dou suteă ă ă de cosponsori bipartizani. Audierile din cadrul comisiilorfuseser surprinz tor de scurte, pentru c pu ini erau aceiaă ă ă ţ care ar fi îndr znit s se opun . Una din marile firme deă ă ă publicitate din Washington renun ase brusc la contractul peţ care-l avea cu un consor iu japonez şi d duse chiar unţ ă comunicat de pres în care anun a sfârşitul unei rela iiă ţ ţ vechi de paisprezece ani. Evenimentul de la Oak Ridge,combinat cu aluzia r ut cioas , des citat , a lui Trent la oă ă ă ă persoan politic important , îngreunau considerabil via aă ă ă ţ acelor membri ai Congresului afla i în serviciul unei puteriţ

str ine. Niciunul dintre lobbyişti nu încerc s se opună ă ă ă proiectului. To i, pân la unul, raportar patronilor lorţ ă ă str ini c proiectul nu putea fi împiedicat, c era imposibilă ă ă s i se aduc vreo schimbare şi c unica posibilitate care leă ă ă r mânea era aceea de a privi în perspectiv şi de a acceptaă ă situa ia. Cu timpul, prietenii lor din Congres vor aveaţ posibilitatea de a-i sprijini din nou, dar pe moment acestlucru era imposibil.

Pe moment? Defini ia cinic a unui bun politician eraţ ă aceeaşi în America şi în Japonia: un func ionar public care,ţ odat cump rat, r mânea cump rat toat via a. Patronii seă ă ă ă ă ţ gândeau la tot b netul pe care-l investiser în atâteaă ă campanii electorale, la miile de dolari cheltui i pe platourileţ de mâncare mediocr , cump rat de (în realitate, pentru)ă ă ă angaja ii americani din companiile lor multina ionale, laţ ţ

cursurile de golf, la excursiile de agrement f cute în Japoniaă

276



şi aiurea, la contactele personale – pentru a-şi da seama c ,ă în fond, nimic din toate acestea nu avea importan .ţă America era total diferit de Japonia. Legislatorii americaniă nu se sim eau obliga i s -şi onoreze datoriile, iar lobbyiştii,ţ ţ ă cump ra i şi pl ti i la rândul lor, le explicaser c aşaă ţ ă ţ ă ă

trebuia s fie. Atunci, pentru ce cheltuiser atâ ia bani?ă ă ţS priveasc în perspectiv ? Perspectiva era bun şiă ă ă ă

frumoas atâta timp cât viitorul se anun a pl cut şi clar.ă ţ ă Datorit condi iilor existente, Japonia avusese ocazia să ţ ă priveasc în perspectiv timp de aproape patruzeci de ani.ă ă Acum se sfârşise. Pe data de 4, într-o miercuri, ziuaaprob rii proiectului de reform economic , bursa de laă ă ă

Nikkei Dow înregistr o c dere de 12.841 yeni, cam oă ă treime din valoarea anterioar , iar ara c zu prad panicii.ă ţ ă ă

— Prunii înfloresc, iar preotesele pl cerii cump r eşarfeă ă ă noi într-o camer de bordel.ă

Poate c în japonez cuvintele acestui faimos haikuă ă sunau poetic, îns în englez n-aveau nicio noim , îşi ziseă ă ă Clark. Cel pu in pentru el, c ci b rbatul din fa a lui p reaţ ă ă ţ ă

destul de afectat.— Salut ri din partea lui Oleg Iurevici.ă— A trecut mult vreme, îng im omul dup cinciă ă ă ă

secunde de panic greu st pânit .ă ă ă— Am avut greut i acas , explic Clark, vorbind cu unăţ ă ă

uşor accent.Isamu Kimura era un func ionar superior al Ministeruluiţ

Comer ului Interna ional şi Industriilor, MCII, cheia de boltţ ţ ă a unei întreprinderi numite odinioar Japan Inc. În această ă calitate se întâlnea frecvent cu str ini, în special cuă reporteri, astfel încât acceptase f r re ineri invita ia luiă ă ţ ţ Ivan Sergheevici Klerk, proasp t sosit în Japonia de laă Moscova împreun cu fotoreporterul care, în clipa aceea, îşiă f cea meseria în alt parte a oraşului.ă ă

— Se pare c şi ara dumneavoastr trece printr-ună ţ ă

impas, ad ug Klerk, curios s vad cum va reac ionaă ă ă ă ţ

277



japonezul. Trebuia s fie pu in mai dur cu individul. Existaă ţ

posibilitatea ca acesta s se opun încerc rii de reactivareă ă ă dup mai bine de doi ani de t cere. În acest caz, tacticaă ă KGB-ului era aceea de a-i da de în eles celui în cauz c , oţ ă ă

dat ce fusese prins în plas , era imposibil s scape.ă ă ă Desigur, aceasta era şi politica CIA.

— E un coşmar, rosti Kimura dup câteva clipe deă gândire şi sorbi din ceşcu a cu sake.ţ

— Dac ai impresia c americanii v fac greut i, ară ă ă ăţ trebui s fii în pielea unui rus. ara în care am crescut, careă Ţ m-a hr nit şi m-a educat nu mai exist . Î i dai seama că ă ţ ă

sunt nevoit s m între in din munca mea de la Interfax?ă ă ţ Nici m car nu-mi pot dedica tot timpul sarcinilor pe care leă am.

Clark cl tin din cap cu n duf şi îşi goli ceaşca cu sake.ă ă ă— Vorbeşti o englez perfect .ă ă„Rusul” d du din cap politicos, desluşind în spateleă

cuvintelor primul semn de capitulare din partea japonezului.

— Mul umesc, am lucrat câ iva ani la New York, caţ ţ reporter al Pravdei pentru ONU. Printre altele.

— Serios? Ce ştii despre politica şi afacerile americane?— M-am specializat în domeniul economic. În condi iileţ

actuale îmi pot face munca şi mai bine, iar serviciile talevor fi deosebit de valoroase pentru ara mea. Pe viitor, teţ vom putea recompensa substan ial, prietene.ţ

Kimura cl tin din cap.ă ă— Acum nu mai timp de aşa ceva. Din motive evidente,situa ia de la birou este foarte confuz .ţ ă

— În eleg. De fapt, scopul acestei întâlniri este de a neţ cunoaşte. Nu- i cerem nimic deocamdat .ţ ă

— Şi ce mai face Oleg? se interes func ionarul de laă ţ MCII.

— Acum o duce bine, are o pozi ie foarte confortabil ,ţ ă

mul umit ajutorului pe care i l-ai dat.ţ ă278



Era chiar adev rul. Lalin era în via , ceea ce eraă ţă preferabil unui glon în cap, primit în beciurile sediului KGB.ţ Acest b rbat era agentul care îi transmisese lui Lalină informa iile ce le facilitaser p trunderea în Mexic. Clarkţ ă ă sim ea o sincer p rere de r u pentru faptul c nu-i puteaţ ă ă ă ă

mul umi acestui om care contribuise şi el laţ preîntâmpinarea unui r zboi nuclear.ă

— Acum te întreb în calitatea mea de reporter: cât degrav este situa ia cu americanii? M -n elegi, trebuie să ţ ă ţ ă scriu un articol.

R spunsul avea s -l surprind tot atât de mult ca şi tonulă ă ă vehement.

— Ne vor distruge, r spunse Isamu Kimura, plecându-şiă privirea— E chiar aşa de grav? întreb „Klerk” surprins şi sco ândă ţ

carnetul de noti e, ca orice reporter care-şi cunoşteaţ meseria.

— Pentru noi, asta înseamn r zboi economic.ă ăB rbatul se întrerupse, incapabil de a continua.ă— P i, un astfel de r zboi va afecta ambele ri, nu-i aşa?ă ă ţăClark auzise de prea multe ori cuvintele acestea pentru a

nu le da crezare.— Aşa am spus şi noi ani de-a rândul, dar este o

minciun . În fond, e foarte simplu, continu Kimura,ă ă închipuindu-şi c rusul nu cunoştea mecanismul sistemuluiă capitalist. Avem nevoie de pia a lor de desfacere ca s neţ ă vindem produsele. Ştii ce înseamn un r zboi economic?ă ă

Înseamn c vor refuza s ne cumpere marfa şi vor ineă ă ă ţ banii în ar , investindu-i în propria lor industrie care,ţ ă mul umit nou , acum este mai eficient . Toate ramurileţ ă ă ă industriei se vor dezvolta şi vor prospera, urmând exempluldat de noi, şi astfel vor recâştiga terenul în zoneledominate de noi timp de dou zeci de ani. Dac ne pierdemă ă pie ele de desfacere, s-ar putea s nu le mai recâştig mţ ă ă niciodat .ă

— Dar de ce? se interes Clark, notând gr bit în carnet şiă ă

279



surprinzându-se sincer interesat.— Când am p truns pe pia a american , yenul avea doară ţ ă

cam o treime din valoarea sa actual . Pre urile noastre neă ţ f ceau foarte competitivi. Dup ce ne-am consolidat pozi iaă ă ţ pe pia a lor, ne-am impus m rcile şi aşa mai departe; amţ ă

putut m ri pre urile, men inând în acelaşi timp nivelulă ţ ţ vânz rilor, în unele domenii reuşind chiar s ne extindem,ă ă în ciuda creşterii valorii yenului. Ast zi ar fi mult mai greuă s realiz m o asemenea performan .ă ă ţă

E o ştire extraordinar , îşi zise Clark, p strându-şi însă ă ă atitudinea impasibil .ă

— Dar vor putea înlocui produsele pe care le importau de

la voi?— Cu muncitorii lor? Toate? Probabil c nu, dar nici nu auă nevoie. Anul trecut, maşinile şi piesele de rezerv pentruă automobile au reprezentat şaizeci şi unu la sut dină produsele noastre exportate în America. Americanii ştiu să fac maşini, iar ce nu ştiau au înv at de la noi. Alteă ăţ produse, cum ar fi aparatele de filmat, de exemplu, sefabric acum şi în alte ri: Singapore, Coreea, Malaiezia.ă ţă

Acelaşi lucru este valabil şi pentru aparatele electrice de uzcasnic. Klerk-san, deocamdat nimeni nu ştie exact ce seă petrece.

— Americanii chiar pot s v fac atâta r u? E posibil?ă ă ă ăLa naiba, îşi zise Clark, poate c era.ă— E foarte posibil. ara mea nu a fost confruntat cu oŢ ă

asemenea situa ie din 1941.ţ

De îndat ce rosti cuvintele aruncate accidental, Kimuraă îşi d du seama de adev rul pe care-l con ineau.ă ă ţ— Asta nu pot s o descriu în articol. E prea alarmant.ăKimura ridic privirea.ă— Nici nu i-am spus-o ca s o pui în articol. Ştiu cţ ă ă

agen ia dumitale are leg turi cu americanii. E inevitabil.ţ ă Acum nu ascult ce spunem noi. Poate c v vor asculta peă ă ă voi. Au mers prea departe. Japonezii sunt dispera i. Totul s-ţa petrecut prea repede şi a luat o amploare prea m re.ă

280



Cum ar reac iona ara dumitale dac şi-ar vedea economiaţ ţ ă atacat în felul sta?ă ă

Clark se l s pe spate, înclinându-şi capul într-o parte şiă ă închizând ochii pe jum tate, cum ar fi f cut un rus. Nu seă ă aşteptase s ob in prea multe informa ii de la Kimura cuă ţ ă ţ

prilejul primei întâlniri, dar cu toate acestea aflase câtevalucruri interesante. Nepreg tit pentru o asemeneaă eventualitate, se hot rî totuşi s profite de ocazia care i seă ă prezenta. B rbatul din fa a lui p rea s fie o sursă ţ ă ă ă excelent , în mare parte datorit disper rii sale. În afar deă ă ă ă aceasta, p rea s fie un func ionar conştiincios şi devotată ă ţ şi, oricât de trist ar fi p rut acest lucru, acesta era modul deă

operare al serviciilor de spionaj.— Ne-au f cut-o şi nou în anii optzeci. Concentrareaă ă armamentului, planul lor nebunesc de a lansa sistemeledefensive în spa iul cosmic, politica sinucigaş dus deţ ă ă Reagan. Ştiai c , pe vremea când lucram la New York, amă participat la Proiectul RYAN? Am crezut c vor s ne atace.ă ă Un an de zile am c utat planurile alea.ă

Clark intrase în pielea personajului pe care-l interpreta,

vorbind calm, liniştit, aproape didactic, aşa cum ar fi f cut-oă colonelul I. S. Klerk de la Serviciul de Contraspionaj Rus.

— Dar nu am c utat acolo unde trebuia… nu, nu-i asta.ă Tot timpul a fost în fa a noastr , dar am fost orbi. Ne-auţ ă for at s cheltuim tot mai mult, pân ne-au distrusţ ă ă economia. Mareşalul Ogarkov a f cut un apel la economie,ă cerându-i s dea mai mult, pentru a putea ine pasul cuă ţ

americanii, dar ara nu avea de unde da mai mult ca s - iţ ă ţ r spund pe scurt la întrebare, Isamu, aveam de ales între aă capitula şi a intra în r zboi. Perspectiva r zboiului neă ă îngrozea, aşa c iat -m în Japonia, ca reprezentant al uneiă ă ă

ri noi.ţăUrm toarea afirma ie a lui Kimura îl uimi prin acurate eaă ţ ţ

sa.— Dar voi avea i mai pu in de pierdut. Se pare cţ ţ ă

americanii nu în eleg asta.ţ281



Se ridic , l sând pe mas destui bani pentru a achitaă ă ă toat consuma ia. Ştia c o mas la Tokio dep şeaă ţ ă ă ă posibilit ile financiare ale unui rus.ăţ

Dumnezeule, îşi zise Clark, privind în urma b rbatului.ă Fusese o întâlnire deschis , aşa c nu era nevoie s -şi iaă ă ă

m suri de precau ie. Asta însemna c era liber s se ridiceă ţ ă ă de la mas şi s plece. Prefer s mai z boveasc o clip .ă ă ă ă ă ă ă Isamu Kimura era un func ionar superior, îşi zise ofi erulţ ţ CIA, sorbind ultima pic tur de sake. Peste el mai exista ună ă singur eşalon de func ionari şi, în afar de asta, era oţ ă persoan politic , reprezentant al func ionarilor de carier .ă ă ţ ă Ca ministru secretar de stat, Kimura avea acces la orice. O

dovedise deja, ajutându-i s p trund în Mexic, unde John şiă ă ă Ding îi arestaser pe Ismael Qati şi Ibrahim Ghosn. Fie şiă numai pentru acest motiv, America avea de pl tit o datorieă de onoare fa de acest b rbat. Mai exact, îl califica drept oţă ă prim surs de informa ii de maxim importan . CIA puteaă ă ţ ă ţă crede aproape tot ce spunea acest om. Era imposibil caaceast prim întâlnire s se fi desf şurat dup un scenariuă ă ă ă ă dinainte redactat. Gândurile şi temerile lui probabil c erauă

sincere, de aceea Clark îşi zise c trebuiau comunicate câtă mai repede la Langley.

Niciunul din cei care-l cunoşteau nu fusese surprins să constate c Goto era un om slab. Deşi pentru politica riiă ţă acesta era un blestem, acum faptele lucrau în avantajul lui Yamata.

— Nu vreau s devin prim-ministru, anun teatrală ţă Hiroshi Goto, pentru a fi groparul economiei rii.ţăFolosea un limbaj stilizat şi poetic, asemenea celui folosit

pe scenele Kabuki. Industriaşii îl cunoşteau drept un omcult. Studiase îndelung istoria şi artele şi, ca mul iţ politicieni, punea mai mare pre pe aparen decât peţ ţă esen . Asemenea multor oameni slabi, f cea mare paradţă ă ă de for a personal . Acesta era motivul pentru care Kimberlyţ ă

Norton era atât de des solicitat în apartamentul lui.ă

282



Conform tradi iei, înv ase cum trebuia s se comporteţ ăţ ă amanta unui personaj important. Şedea t cut , umplândă ă din când în când ceştile cu sake sau ceai şi aşteptândr bd toare plecarea lui Yamata-san, dup care, lucru de laă ă ă sine în eles, avea s fie solicitat în patul lui Goto. F rţ ă ă ă ă

îndoial , b rbatul avea impresia c astfel îşi va impresionaă ă ă oaspetele. Nu era decât un idiot care gândea cu testiculele,nu cu capul. În fine, nu era nicio problem , Yamata eraă preg tit s gândeasc în locul lui.ă ă ă

— Chiar asta ne aşteapt , replic brutal Yamata.ă ăO m sur pe tân r din cap pân -n picioare, pe de-oă ă ă ă ă

parte din curiozitate, pe de alt parte pentru a-i da lui Gotoă

impresia c îl invidia. Fata avea o privire absent . Oare eraă ă chiar atât de proast pe cât i se d duse de în eles? Seă ă ţ l sase destul de uşor ademenit în col ul acesta de lume.ă ă ţ Era o activitate profitabil pentru Yakuza, la care participauă şi unii dintre colegii s i. Deşi Yamata contribuise indirect laă înfiriparea leg turii dintre cei doi, nu se considera deloc ună codoş, pentru c nu f cuse altceva decât s se asigure că ă ă ă cineva potrivit îi va şopti ce trebuia acestui om politic

important. Fusese o mutare inteligent , cu toate c fireaă ă slab a lui Goto era de notorietate public . Cum sunaă ă eufemismul acela american? „Dus de nas”? Cam astaf cuse Yamata, deşi exprimarea american era neobişnuită ă de delicat pentru un gaijin.ă

— Ce putem face? întreb liderul opozi iei.ă ţ— Avem dou posibilit i.ă ăţ

Yamata f cu o pauz , privind-o din nou pe fat şiă ă ă dorindu-şi ca Goto s o trimit afar din camer . În fond,ă ă ă ă era o problem foarte delicat . Dar Goto se mul umi s oă ă ţ ă mângâie pe cap, iar fata îi surâse. Ei bine, îşi zise Yamata,putea fi cel pu in mul umit c Goto nu o dezbr case înainteţ ţ ă ă de sosirea lui. V zuse destui sâni la via a lui, chiar sâniă ţ mari, europeni, şi ştia prea bine ce f cea Goto cu tân ra.ă ă

— Nu pricepe o boab , râse politicianul.ăKimba-chan zâmbi, iar Yamata r mase surprins deă

283



expresia fe ei sale. Un gând neliniştitor începu s -şi fac locţ ă ă în mintea lui: era o pur reac ie politicoas la râsulă ţ ă st pânului ei sau altceva? Ce vârst putea avea fata?ă ă Probabil în jur de dou zeci, deşi nu se pricepea prea bine laă aprecierea vârstei str inilor. Apoi îşi aminti un lucru: în araă ţ

sa exista obiceiul de a oferi demnitarilor str ini afla i înă ţ vizit înso itoare japoneze, aşa cum f cea de altfel şi el cuă ţ ă partenerii de afaceri. Era un obicei ale c rui r d cini seă ă ă pierdeau în istorie, menit pe de-o parte s facilitezeă încheierea afacerilor poten iale – b rbatul satisf cut de oţ ă ă curtezan iscusit se purta de obicei mai frumos cuă ă tovar şii s i – şi pe de alt parte s dezlege limbaă ă ă ă

b rba ilor, ceea ce se întâmpl de multe ori simultan cuă ţ ă dezlegarea pantalonilor. Despre ce putea discuta Goto cufata aceasta? Cui ar putea transmite cele aflate? Deodat ,ă ideea de a i-o prezenta pe fat lui Goto nu mai p rea chiară ă atât de inspirat .ă

— Te rog, Hiroshi, f -mi pl cerea doar de data asta…ă ă— O, prea bine. Kimba-chan, prietenul meu şi cu mine

am dori s discut m câteva minute între patru ochi.ă ă Yamata observ c fata era destul de bine crescut ca să ă ă ă

nu comenteze, deşi nu îşi putu ascunde dezam girea ce iă se citea pe fa . Asta însemna oare c era antrenat s nuţă ă ă ă reac ioneze sau s reac ioneze ca o fat f r minte? Aveaţ ă ţ ă ă ă oare importan c fusese scoas din camer ? Poate cţă ă ă ă ă Goto îi va relata toat discu ia? Oare era atât de vr jit deă ţ ă ea? Yamata nu ştia, iar neştiin a îl îngrijora.ţ

— Ador s trosnesc americance, zise Goto pe un tonă gutural, dup ce uşa se închise în urma ei.ăCurios. Cu tot limbajul s u elevat, în privin a aceastaă ţ

vorbea ca un vagabond. Era, cu siguran , o dovad deţă ă sl biciune alarmant .ă ă

— Îmi pare bine s aud asta, prietene, pentru c înă ă curând vei avea ocazia s te exersezi cu vârf şi-ndesat,ă r spunse Yamata f r a-şi tr da gândurile.ă ă ă ă

284



O or mai târziu, Chet Nomuri ridic privirea de peă ă maşina pachinko şi îl v zu pe Yamata ieşind. Ca de obicei,ă era înso it de şofer şi de un alt b rbat, cu o înf işare multţ ă ăţ mai sobr , f r îndoial bodyguard sau agent de securitate.ă ă ă ă Nomuri nu îi cunoştea numele, dar apar inea unui genţ

inconfundabil. Zaibatsu îi adres câteva cuvinte, dară Nomuri nu îşi putu da seama despre ce vorbise. Apoi ceitrei b rba i urcar în maşina care demar imediat.ă ţ ă ă Nou zeci de minute mai târziu Goto ieşi şi el din cas ,ă ă proasp t ca întotdeauna. Observându-l, Nomuri încet s seă ă ă mai joace cu bila pe care o avea în mân şi îşi schimbă ă postul de observa ie, deplasându-se pu in pe strad . Încţ ţ ă ă

treizeci de minute de aşteptare şi îşi f cu apari ia şi fata.ă ţ De data aceasta Nomuri f cu câ iva paşi, mergând în fa aă ţ ţ ei, iar apoi d du col ul şi reap ru în spatele fetei. Bun, îşiă ţ ă zise el cinci minute mai târziu. Acum ştia cu siguran înţă care cl dire locuia domnişoara Norton. Fata cump r cevaă ă ă de mâncare şi se întoarse acas . În regul .ă ă

— Bun diminea a, MP, salut Ryan, de-abia întors de laă ţ ă

raportul obişnuit prezentat preşedintelui.În fiecare diminea asista timp de vreo treizeci-patruzeciţă

de minute la rapoartele diferitelor agen ii de securitate aleţ guvernului, apoi prezenta un rezumat al datelor înCabinetul Oval. În diminea a aceasta îl informase din nouţ pe şeful s u c nu se profila nimic neliniştitor la orizont.ă ă

— SANDALWOOD, r spunse Mary Pat, în loc deă

introducere.— Ce-i cu asta? se interes Jack, l sându-se pe spate înă ă fotoliu.

— Mi-a venit o idee şi am pus-o în practic .ă— Care anume? se interes consilierul pe problemele deă

securitate na ional .ţ ă— I-am îns rcinat pe Clark şi pe Chavez s reactivezeă ă

re eaua THISTLE, cea condus pe vremuri de Lialin înţ ă

Japonia.

285



— Vrei s spui c nimeni, niciodat nu a… rosti Ryan,ă ă ă clipind des.

— Se ocupa mai ales de problemele comerciale şi, dacă ii minte, noi avem ordinul acela executiv…ţ Jack îşi în buşi un morm it. THISTLE adusese odată ă ă

servicii Americii, dar nu prin spionaj economic.— S-aud, care-i situa ia?ţ— Poftim.Doamna Foley îi întinse foaia de hârtie cu nu mai mult de

cinci sute de cuvinte tip rite.ăDup ce citi primul paragraf Ryan îşi ridic ochii.ă ă— Panic la MCII?ă

— Omul aşa spune. Citeşte mai departe. Jack lu un creion în mân şi începu s -l road gânditor.ă ă ă ă— În regul , altceva?ă— Mai mult ca sigur c guvernul lor va c dea. În timp ceă ă

Clark st tea de vorb cu omul sta, Chavez discuta cu altul.ă ă ă Peste o zi-dou vor afla şi cei de la Departamentul de Stat,ă dar deocamdat se pare c suntem primii care ştiu.ă ă

Jack se îndrept în fotoliu. Nu era foarte surprins. Brettă

Hanson îl avertizase în leg tur cu posibilitatea aceasta. Deă ă fapt, Departamentul de Stat era singura institu ieţ guvernamental care avea rezerve fa de proiectul deă ţă reform economic , deşi nu-şi f cuse publice motivele.ă ă ă

— Mai este ceva?— P i, ar mai fi. Am g sit-o pe fata disp rut . Se pare că ă ă ă ă

e vorba de Kimberly Norton, care a devenit amanta lui

Goto, viitorul prim-ministru.Desigur, nu era o situa ie amuzant , deşi depindea deţ ă unghiul din care priveai lucrurile. Acum, americanii aveauceva la mân împotriva lui Goto care, dup toateă ă probabilit ile, urma s devin noul premier al rii. Nu eraăţ ă ă ţă chiar un lucru r u.ă

— Spune mai departe.— Avem dou variante: ori îi oferim un bilet de avionă

gratuit spre cas , ori…ă286



— MP, la asta r spunsul meu este „nu”.ăRyan închise ochii. Se gândise şi el la asta. Înainte, el era

cel care privea lucrurile detaşat, dar, dup ce v zuă ă fotografia fetei, indiferen a i se risipise pe loc, pentru cţ ă gândurile îi fugir la propriii s i copii. Poate că ă ă

incapacitatea lui de a privi vie ile oamenilor din perspectivaţ intereselor rii era o dovad de sl biciune. Dac aşaţă ă ă ă st teau lucrurile, atunci era o sl biciune uşor de iertat deă ă conştiin a sa. Şi-apoi, îşi închipuia cineva c fata era înţ ă stare s se poarte ca o spioan versat ? Pentru Dumnezeu,ă ă ă nu era decât o copil derutat care fugise de acas pentruă ă ă c lua note proaste la şcoal .ă ă

— Jack, e de datoria mea s prezint toate variantele.ăEra o practic familiar tuturor guvernelor lumii, inclusivă ă celui american, chiar în vremurile acelea de emancipare afemeii. Erau fete dr gu e, de regul inteligente, majoritateaă ţ ă secretare în slujba guvernului, instruite de serviciile secreteale diferitelor ri, care f ceau bani frumoşi servindu-şiţă ă patria. În mod oficial, Ryan nu ştia nimic despre naturaactivit ii lor şi prefera ca lucrurile s r mân aşa. Ce fel deăţ ă ă ă

om ar fi dac ar fi informat oficial şi nu ar lua pozi ie fa deă ţ ţă cele aflate? Lumea credea în general c func ionariiă ţ guvernamentali erau nişte robo i cu sim moral, care îşiţ ţ f ceau datoria fa de patrie f r re inere, netulbura i deă ţă ă ă ţ ţ propria conştiin . Poate c era adev rat în unele cazuri,ţă ă ă dar acum lumea se schimbase; în plus, Ryan era fiu deofi er de poli ie.ţ ţ

— ii minte c tu ai spus-o prima? Fata aceea este unŢ ă cet ean american care are, probabil, nevoie de ajutor. Haiăţ s nu devenim ceea ce nu vrem, bine? De asta se ocupă ă Clark şi Chavez.

— Exact.— Cred c ar trebui s fim mai precau i, dar s -i oferimă ă ţ ă

totuşi fetei posibilitatea de a reveni în ar . Dac refuz ,ţ ă ă ă abia atunci ne putem gândi la o alt variant , îns f r s oă ă ă ă ă ă

strângem cu uşa. Trebuie s -i facem o propunere cinstită ă

287



de întoarcere acas .ăRyan reciti cu mai mult aten ie raportul lui Clark. Dacă ţ ă

ar fi venit din partea altcuiva, n-ar fi luat lucrurile prea înserios, dar îl cunoştea bine pe Clark.

— Asta r mâne la mine. Cred c ar trebui s-o citeasc şiă ă ă

preşedintele.— De acord.— Dac mai apare ceva de genul sta…ă ă— Te in la curent.ţ— Ai avut o idee bun cu THISTLE.ă— L-am rugat pe Clark s insiste pu in, poate ajungem laă ţ

un numitor comun.

— Se aprob . Insista i cât crede i c trebuie.ă ţ ţ ăAvionul personal al lui Yamata era un Gulfstream G-IV.

Deşi fusese prev zut cu rezervoare de combustibilă suplimentare, nu putea parcurge f r escal distan a deă ă ă ţ 6.740 de mile ce separa Tokio de New York. Pilotul îlinform c aceast c l torie va decurge pu in diferit. Timpă ă ă ă ă ţ de câteva ore, cât dura traversarea Oceanului Pacific,

avionul zbur cu o vitez de 190 de noduri. Astfel, vitezaă ă medie de zbor s ri pân la 782 mile pe or , permi ândă ă ă ţ scurtarea duratei cu dou ore.ă

Yamata era mul umit. Timpul era foarte pre ios. Nuţ ţ aşternuse pe hârtie nimic din ceea ce-l preocupa, astfel încât nu avea nimic de studiat. Deşi se sim ea ostenit deţ zilele şi, mai nou, de s pt mânile interminabile de lucru,ă ă

era incapabil s închid un ochi. Cititor împ timit, nimic dină ă ă ceea ce se afla la bordul avionului nu îi putea stârniinteresul. C l torea singur, aşa c nu avea nici m car cuă ă ă ă cine s schimbe o vorb . Nu avea absolut nimic de f cut şiă ă ă acest lucru era neobişnuit pentru el. Avionul zbura la o în l ime de 14.000 de metri, în atmosfera limpede aă ţ dimine ii. Dedesubt z ri apele oceanului, cresteleţ ă înspumate ale valurilor nesfârşite, gonite de vânturile

puternice. Oceanul veşnic. Toat via a îl cunoscuse ca pe oă ţ

288



de ori aterizarea la cablul 3.Uşurel, uşurel, se îndemn el singur, cu mâna dreaptă ă

tr gând înapoi maneta, iar cu stâng manevrând clapetele.ă ă Urm rea încordat traiectoria de aterizare şi… asta era. Înă momentul contactului cu cablul 3 sim i cum avionulţ

zvâcneşte pu in, apoi încetineşte, parcurgând pista pân înţ ă unghiul în care o elul l sa loc albastrului oceanului. Înţ ă realitate, pân acolo erau înc treizeci de metri buni.ă ă Sanchez desf cu cârligul de la coada avionului, l sândă ă cablul s revin la locul s u. Un membru al echipajului deă ă ă pe punte începu s -i fac semne, c l uzindu-l spre locul deă ă ă ă oprire, astfel încât pre iosul avion cu reac ie se transformţ ţ ă

temporar într-un vehicul rutier greoi, evoluând pe cel maiscump loc de parcare din lume. Cinci minute mai târziu,Sanchez opri motoarele, verific dac toate cablurile deă ă ancorare erau la locul lor şi d du deoparte ap r toarea deă ă ă plexiglas, apoi coborî scara de o el aşezat de c pitanulţ ă ă s u, înveşmântat în uniform maro.ă ă

— Bun venit la bord, domnule c pitan. Vreo problem ?ă ă— Niciuna, zise Sanchez, întinzându-i cascheta şi pornind

spre marginea pistei. Trei minute mai târziu asista, al turi de ceilal i, laă ţ

aterizarea celorlalte avioane.Porecla semioficial a portavionului era Johnnie Reb,ă

dup numele senatorului de Mississippi, prieten devotat ală marinei militare. Nava, abia ieşit din şantierul naval de laă Newport, mirosea înc a nou. Dup ce fusese încercat înă ă ă

apele din largul Coastei de Est se îndreptase spre PearlHarbor, via Capul Horn. Sora sa mai mic , nava Unitedă States, urma s fie terminat anul viitor şi se preconizaă ă deja începerea construc iei celui de-al treilea portavion deţ acest tip. Era reconfortant s ştii c cel pu in una dină ă ţ ramurile marinei militare avea de lucru – mai mult sau maipu in.ţ

Avioanele aflate sub comanda sa aterizau la intervale de

nou zeci de secunde. Mai întâi dou escadrile, formateă ă

290



fiecare din dou sprezece avioane F-14 Tomcat, apoi încă ă dou , alc tuite din acelaşi num r de aparate, dar tip F/A-18ă ă ă Hornet. O escadril de asalt compus din zece avioane A-6Eă ă Intruder, apoi aparatele speciale, trei avioane de cercetareE-3C Hawkeye, dou C-2 COD-uri, patru EA-6B Prowler… şiă

cam asta era tot, conchise, nu tocmai mul umit, Sanchez.ţ Johnnie Reb ar fi putut ad posti cu uşurin înc dou zeciă ţă ă ă

de avioane, dar avia ia militar nu mai era ceea ce fuseseţ ă pe vremuri, îşi zise Sanchez, care îşi aducea bine amintecât de aglomerate erau pe atunci portavioanele. Parteabun era c aparatele aveau mai mult spa iu de mişcare peă ă ţ pist . Partea proast îns era c for a de atac a grupuluiă ă ă ă ţ

s u de avioane reprezenta doar dou treimi din cea deă ă odinioar . Mai mult, în ultimul timp avia ia de lupt , caă ţ ă institu ie, întâmpina multe greut i. Aparatele Tomcatţ ăţ fuseser proiectate la începutul anilor şaizeci – pe vremeaă când Sanchez se preg tea s intre la liceu şi nu ştia dacă ă ă va fi în stare m car s conduc o maşin . Primul avionă ă ă ă Hornet, purtând denumirea YF-17, începuse s zboare laă începutul anilor şaptezeci. Modelul Intruder data din anii

cincizeci, cam de pe vremea când Bud primise în dar primabiciclet . De atunci nu mai fusese lansat niciun model nouă de avion de lupt . Marina militar ratase de dou ori ocaziaă ă ă de a achizi iona tehnologia Stealth, prima dat atunci cândţ ă refuzase s cumpere proiectul F-117 al for elor aeriene,ă ţ apoi când acceptase s foloseasc avioanele A-12 Avenger,ă ă care se dovediser greoaie la zbor. Astfel, acest pilot deă

avioane de lupt , cu o carier de peste dou zeci de aniă ă ă petrecu i pe diferite portavioane, condamnat la o retragereţ prematur din activitate – acesta era ultimul şi cel mai bună post pe care îl ocupa – dispunea de cele mai pu ineţ mijloace de a-şi exercita meseria dintre to i comandan iiţ ţ care se perindaser înaintea lui. Acelaşi lucru era valabil şiă pentru Enterprise, aflat la o distan de cincizeci de mileă ţă est.

Cu toate acestea, portavionul era înc regele oceanului.ă

291



Chiar cu capacitatea diminuat , Johnnie Reb dispunea de oă for de atac cât amândou portavioanele indiene luate laţă ă un loc, iar Sanchez avea convingerea c punerea la punct aă marinei indiene, în caz c aceasta devenea prea agresiv ,ă ă nu va fi o treab prea extenuant . Norocul lor c aceastaă ă ă

era unica problem care îi preocupa.ă— Asta a fost! exclam şeful grupului de avioane cândă

ultimul aparat EA-6B atinse platforma. Recuperarecomplet . Se pricep oamenii t i, Bud.ă ă

— Ne-am dat silin a, Todd.ţSanchez se ridic de pe scaun şi se îndrept spre cabin .ă ă ă

Dorea s se r coreasc pu in înainte de întâlnirea cuă ă ă ţ

comandan ii escadroanelor şi apoi cu şefii de opera iuni,ţ ţ pentru proiectarea componentelor lui DATELINE PARTNERS.Va fi un exerci iu binevenit, îşi zise Sanchez. Îşi petrecuseţ cea mai mare parte a carierei în Oceanul Atlantic şi aceastaera prima ocazie de a arunca o privire marinei militare japoneze. Se întreba ce ar fi zis bunicul s u, Henry Gabrielă „Mike” Sanchez, care, aflat în 1942 la bordul navei USSWasp, participase la campania din Guadalcanal dusă

împotriva japonezilor. Ar fi fost curios s ştie ce ar fi gândită Big Mike despre exerci iul care-i aştepta.ţ

— Nu se poate, trebuie s -mi da i ceva, insist lobbyistul.ă ţ ăFaptul c patronii s i îi d duser de în eles c inten ionauă ă ă ă ţ ă ţ

s -şi reduc cheltuielile la Washington era un semn sigur ală ă gravit ii situa iei. Asta era o veste foarte nepl cut . Doarăţ ţ ă ă

n-am fost numai eu, îşi zise fostul senator de Ohio. Trebuias aib grij de to i cei dou zeci de salaria i din birou, careă ă ă ţ ă ţ erau americani ca şi el. Astfel încât îşi alesese inta cuţ mult grij . Senatorul era un om cu probleme, dar seă ă dovedise un adversar de temut în alegerile preliminare şiun oponent pe m sur în cele generale. Avea nevoie deă ă fonduri substan iale. Poate c asta îl va determina s revinţ ă ă ă la gânduri mai bune.

— Roy, ştiu c am lucrat zece ani împreun , dar, dacă ă ă

292



votez împotriva proiectului de reform economic , sunt ună ă om mort, în elegi? Terminat. Îngropat, trimis înapoi laţ Chicago s predau nişte cursuri plictisitoare despreă activitatea guvernamental şi traficul de influen .ă ţă

Poate o s ajung chiar ca tine, se ab inu senatorul să ţ ă

adauge. Nici nu era nevoie. Mesajul era limpede. Nu era ungând liniştitor. Îi pl ceau via a de aici, colegii, avantajele peă ţ care le avea în locurile de parcare, c l toriile gratuite cuă ă avionul de Illinois, modul de a fi tratat drept cineva oriundeintra. Devenise deja membru al Clubului „Tuesday- Thursday” şi, în aceast calitate, se întorcea acas înă ă fiecare joi seara pentru un weekend prelungit în care ineaţ

discursuri la Cluburile Rotary şi Elks, participa la diverse întruniri, t ia panglici inaugurale la toate cl dirile noi pentruă ă care reuşise s strâng bani, îşi desf şura de fapt campaniaă ă ă electoral cu îndârjirea cu care o f cuse pentru a ob ineă ă ţ func ia asta blestemat . Nu îl încânta ideea de a mai treceţ ă o dat prin asta. Şi mai pu in l-ar fi încântat însă ţ ă posibilitatea de a fi f cut totul în zadar. Era obligat să ă voteze proiectul de lege economic . Oare Roy nu ştia asta?ă

— Ştiu, Ernie. Dar am nevoie de ceva, insist lobbyistul.ăNu se asem na cu activitatea de la Capitol Hill. Avea ună

personal de dimensiuni asem n toare, dar salariileă ă oamenilor nu proveneau din impozite. Acum trebuia să lucreze efectiv pentru a face rost de bani.

— Am fost întotdeauna cei mai buni prieteni, nu-i aşa?Formula nu era cu adev rat o întrebare. Era mai degrabă ă

o afirma ie în care se amestecau amenin area şiţ ţ promisiunea. Dac senatorul Greening refuza colaborarea,ă poate c Roy aranja, pentru început, o întrevedere discretă ă cu unul din adversarii s i politici. Eventual chiar cuă amândoi. Senatorul ştia c Roy nu se jena s colaboreze cuă ă ambele tabere. Era în stare s -l ştearg de pe lista peă ă Ernest Greening şi s -şi ofere serviciile altui posibilă candidat. Într-un fel, aceştia erau bani „de s mân ”, careă ţă

pe viitor aveau s fac pui, pentru c japonezii se pricepeauă ă ă

293



de minune s gândeasc în perspectiv . Toat lumea ştiaă ă ă ă acest lucru. Pe de alt parte, dac accepta s le dea ceva…ă ă ă

— Uite ce e, mi-e imposibil s -mi schimb votul, repetă ă senatorul Greening.

— Dar ce-ai zice de un amendament? Am impresia c ară

putea..— Nicio şans , Roy. Ai v zut cum trateaz comisiileă ă ă

aceast problem . La dracu’, preşedin ii se preg tesc chiară ă ţ ă în clipa asta s analizeze detaliile. Trebuie s le expliciă ă prietenilor t i c de data asta n-am avut încotro.ă ă

— Altceva? se interes Roy Newton, f r a-şi tr daă ă ă ă dezam girea.ă

Dumnezeule, s ajung înapoi la Cincinnati, s predauă ă dreptul?— P i, nimic deosebit, în afar de câteva lucruriă ă

interesante care se petrec de partea cealalt .ă— Care anume? întreb Newton.ăÎntre timp, în sinea sa îşi zise: Exact ce-mi trebuia. Nişte

bârfe obişnuite. Cât durase mandatul lui de şase luni îlamuzaser , dar acum…ă

— E posibil ca Ed Kealty s fie audiat în vederea unuiă viitor proces.

— Glumeşti! exclam cel lalt, întrerupându-şi şirulă ă gândurilor. S nu-mi spui c l-au prins iar cu pantalonii înă ă vine.

— Viol. F r glum , e acuzat de viol. FBI-ul se ocup deă ă ă ă câtva timp de cazul lui. Îl cunoşti pe Dan Murray?

— C elul lui Shaw?ăţSenatorul d du din cap.ă— Chiar el. A raportat la Comisia Juridic a Camerei, dară

între timp a ap rut chestia asta economic şi preşedintele aă ă oprit ancheta. Kealty nu ştie nimic – cel pu in, vinereaţ trecut nu aflase înc – deci vezi cât de confiden ial eă ă ţ ă treaba. Îns unul din subalternii mei e logodit cu şefa deă personal a lui Sam Fellows, care a considerat ştirea prea

bun ca s fie trecut sub t cere.ă ă ă ă294



sta-i Washingtonul, îşi zise Newton, strâmbându-seĂ pu in. Dac doi oameni ştiu despre un lucru, la nu mai eţ ă ă secret

— E grav?— Din câte am auzit, Ed Kealty e b gat pân -n gât.ă ă

Murray şi-a declarat limpede inten ia. Îl vrea pe Eddie înţ spatele gratiilor. E vorba şi de o moarte.

— Lisa Beringer.Dac se putea spune despre un politician c avea cevaă ă

bun, acel lucru era memoria numelor.Greening d du din cap.ă— V d c nu te-a l sat înc memoria.ă ă ă ă

Newton se ab inu s fluiere a uimire, dar lumea nu seţ ă aştepta ca un fost senator s ia asemenea lucruri în glum .ă ă— Nu e de mirare c vrea s p streze secret oă ă ă ă

asemenea boal . Nu i-ar ajunge prima pagin a ziarelor, nu-ă ăi aşa?

— Asta-i problema. Probabil c nu ar afecta votareaă proiectului de lege, dar cui îi trebuie complica ii? Proiectulţ de lege, apoi c l toria la Moscova. Aşa c s-a amânat până ă ă ă

se întoarce din Rusia— Îl va sacrifica pe Kealty.— Roger nu l-a simpatizat niciodat . L-a adus pe Ed înă

Consiliu pentru cunoştin ele lui legislative, ii minte?ţ ţ Preşedintele avea nevoie de cineva familiarizat cu sistemul.Acum la ce-i mai foloseşte, chiar presupunând c va fiă absolvit de vin ? Apoi, e un atu important pentru viitoareaă

campanie electoral . Din punct de vedere politic, e logic să ă scape acum de el, nu-i aşa? Sau m car dup ce se rezolvă ă ă cealalt problem .ă ă

Interesant, îşi zise Newton, meditând câteva clipe la celeauzite. Nu putem opri proiectul de reform . Pe de altă ă parte, ce-ar fi s -l boicot m pe preşedinte? Aşa ar veni laă ă putere o nou Administra ie şi, dac o manipul m cumă ţ ă ă trebuie…

— OK, Ernie, tot am aflat ceva.

295



12. Formalit iăţ

Era inevitabil s se in discursuri. Mai r u, eraă ţ ă ă obligatoriu s se in multe discursuri. Într-o problem de oă ţ ă ă asemenea importan , to i cei 435 de reprezentan i ai celorţă ţ ţ 435 de districte aveau preten ia de a vorbi timp de câtevaţ minute în fa a camerelor de luat vederi.ţ

Reprezentantul Carolinei de Nord reuşi s -l aduc cu elă ă pe Will Snyder, cu mâinile înc bandajate, şi se zb tu până ă ă când îi ob inu un loc în primul rând de la balcon. Profitândţ de acest avantaj, el nu ezit s ridice în sl vi curajulă ă ă aleg torului s u, s laude sindicatele pentru noble eaă ă ă ţ membrilor lor şi s introduc o rezolu ie prin care solicitaă ă ţ

recunoaşterea oficial a actului eroic al lui Snyder în cadrulă Congresului.Urm la cuvânt un membru al Congresului din estulă

statului Tennessee, care l ud în termeni asem n toriă ă ă ă poli ia rutier a statului s u şi personalul ştiin ific de laţ ă ă ţ laboratorul Oak Ridge. Noua legisla ie urma s favorizezeţ ă pe mul i, iar laboratorul avea s primeasc nişte milioane înţ ă ă plus. Comisia specializat din cadrul Congresului începuseă deja evaluarea cotelor de impozit ce vor fi ob inute prinţ sporirea produc iei de automobile a Statelor Unite, iarţ senatorii salivau deja cu gândul la câştig, asemeneac eilor lui Pavlov.ăţ

Un senator din Kentucky se d du de ceasul mor ii să ţ ă explice faptul c automobilele Cresta erau în mare parteă americane, cu atât mai mult dup montarea pieseloră

suplimentare incluse în proiect (acest lucru fusese deja

296



stabilit de conducerea corpora iei într-un efort disperat, darţ absolut necesar de adaptare), şi c el personal spera caă lumea s nu dea vina pe muncitorii din circumscrip ia saă ţ pentru o tragedie cauzat , în fond, de nişte piese fabricateă în alt ar . Le reaminti tuturor c uzina de automobile dină ţ ă ă

Kentucky era cea mai eficient din lume, un model pentruă ceea ce ar putea şi ar trebui s fie cooperarea americano-ă japonez . El nu putea fi de acord cu proiectul de reformă ă decât în m sura în care acesta era un mod de a favorizaă cooperarea dintre cele dou ri. Era un mod admirabil de aă ţă r mâne în expectativ , îşi ziser colegii senatorului.ă ă ă

Discu iile continuar pe acelaşi ton. Redactorii ziaruluiţ ă

Roll Call, cel care se ocupa de activitatea Congresului, se întrebau dac va îndr zni cineva s se opun proiectul deă ă ă ă lege economic .ă

— Uite ce e, i se adres Roy Newton clientului s u. Deă ă data asta o s r mâne i cu buzele umflate, şi ce-i cu asta?ă ă ţ Nimeni nu poate schimba situa ia. Dac vrei, spune-iţ ă ghinion, dar asta e, tot timpul se fac porc rii.ă

Oaspetele s u era surprins mai ales de tonul folosit.ă Newton era aproape insolent. Nici m car nu-şi cerea scuzeă pentru eşecul grosolan în încercarea de a schimba lucrurile,deşi pentru asta era pl tit şi asta promisese când fuseseă angajat s netezeasc drumurile japonezilor în America.ă ă P rea neverosimil din partea unui slujbaş s se adreseze peă ă un asemenea ton binef c torului s u, îns americanii erauă ă ă ă

oameni imprevizibili: tu le d deai banii, iar ei…ă— Dar se petrec şi alte lucruri interesante, aşa c , dacă ă ai r bdare şi priveşti în perspectiv îndep rtat …ă ă ă ă

Perspectiva imediat fusese deja luat în considerare şiă ă Newton era recunosc tor pentru faptul c oaspetele s uă ă ă st pânea suficient de bine limba englez pentru a puteaă ă pricepe diferen a de nuan .ţ ţă

— … atunci exist şi alte posibilit i demne de luat înă ăţ

seam .ă297



— Şi care ar fi acelea? întreb caustic Binichi Murakami.ăDe data aceasta era prea furios ca s -şi mai ascundă ă

sentimentele. Era prea de tot. Venise la Washington însperan a c va putea lua personal pozi ie împotriva acestuiţ ă ţ proiect de lege dezastruos, dar se pomenise asaltat de

reporteri ale c ror întreb ri nu l sau niciun dubiu în privin aă ă ă ţ inutilit ii misiunii sale. Acesta era motivul pentru care seăţ g sea departe de patrie de câteva s pt mâni, în ciudaă ă ă st ruin elor de a i se permite întoarcerea în Japonia pentruă ţ nişte discu ii urgente cu Kozo Matsuda.ţ

— Se mai schimb şi guvernele, replic Newton, iar apoiă ă îi prezent pe scurt faptele.ă

— Un lucru atât de vulgar?— Ştii ce, într-o bun zi se va întâmpla şi în ara ta. Dacă ţ ă î i faci iluzii, te am geşti singur.ţ ă

Newton nu putea pricepe cum de nu îşi d deau seama deă un lucru atât de evident. Cu siguran c specialiştii lor înţă ă marketing îi informau în leg tur cu num rul mare deă ă ă maşini cump rate în America de femei. Nemaivorbind deă cel mai bun aparat de ras pentru doamne. La naiba, doar

era fabricat de una din filialele companiei lui Murakami.Depuneau un efort uriaş pentru a atrage clientele şi cutoate astea sus ineau c aceiaşi factori nu vor p trundeţ ă ă niciodat în ara lor. Newton considera acest lucru un punctă ţ deosebit de slab al japonezilor.

— Chiar l-ar putea distruge pe Durling?Era evident c preşedintele ob inea un capital politică ţ

considerabil de pe urma proiectului de reform comercial .ă ă— Desigur, dac ştim cum s învârtim lucrurile. În fond,ă ă împiedic desf şurarea unei anchete importante, nu?ă ă

— Nu, din câte am în eles, a amânat-o numai.ţ— Din motive politice, Binichi.Newton nu i se adresa prea des clientului s u pe numeleă

mic. Tipului nu-i pl cea asta. O nulitate scor oas . Dară ţ ă pl tea bine.ă

— Binichi, nimeni nu vrea s fie implicat într-o anchetă ă

298



judiciar , tocmai din motive politice. Mai ales când esteă vorba de molestarea unei femei. Asta e o excentricitate asistemului politic american, îi explic el r bd tor.ă ă ă

— Dar ne putem amesteca în aşa ceva?Era o întrebare stupid , dar nu se mai vârâse niciodată ă

într-o asemenea afacere.— Dar pentru ce crezi c m pl ti i?ă ă ă ţMurakami se l s pe spate şi-şi aprinse o igar . Eraă ă ţ ă

singura persoan c reia i se permitea s fumeze în biroulă ă ă acela.

— Şi cum o s facem?ă— Las -mi câteva zile s m gândesc. Pân una-alta,ă ă ă ă

suie-te în primul avion şi întoarce-te acas . Nu- i foloseşteă ţ la nimic s pierzi timpul aici. Trebuie s în elegi c e cel maiă ă ţ ă complicat lucru pe care l-am f cut vreodat pentru voi. Şiă ă cel mai periculos, ad ug americanul.ă ă

Mercenarul. Deşi privirea îi r mânea impasibil şiă ă gânditoare, Murakami sim ea c turbeaz . Totuşi, era unţ ă ă mercenar care ştia s -şi fac treaba.ă ă

— Unul dintre colegii mei se afl la New York. M duc s -lă ă ă

v d, apoi iau avionul de la New York spre cas .ă ă— Foarte bine. Numai s nu faci valuri, da?ăMurakami se ridic şi ieşi în biroul al turat, unde eraă ă

aşteptat de un asistent şi un bodyguard. Avea un fizicimpun tor, cu o în l ime de un metru şaptezeci,ă ă ţ neobişnuit pentru un japonez, p r negru precumă ă c rbunele şi o fa tinereasc ce nu tr da cei cincizeci şiă ţă ă ă

şapte de ani pe care-i avea. În plus, era unul dintre pu iniiţ japonezi care încheiaser afaceri extrem de profitabile cuă americanii, de aceea situa ia actual era pentru el deosebitţ ă de nepl cut . În ultimii zece ani nu f cuse nicio afacere subă ă ă o sut de milioane de dolari şi de multe ori se pronun aseă ţ pentru facilitatea accesului produselor alimentareamericane pe pia a japonez . Fiu şi nepot de fermieri, eraţ ă uluit s constate c un num r atât de mare dintreă ă ă

cona ionalii s i doreau s se îndeletniceasc cu acest genţ ă ă ă

299



de munc . În fond, era o activitate ineficient , dară ă americanii, deşi renumi i pentru lenea lor, ob ineauţ ţ rezultate remarcabile în acest domeniu. P cat c nu seă ă pricepeau s amenajeze o gr din cum trebuia, art ce eraă ă ă ă una din pasiunile lui Murakami.

Biroul în care avusese loc întrevederea se afla într-ocl dire situat pe Sixteenth Street, la numai câteva cvartaleă ă distan de Casa Alb Ieşind pe trotuar, z ri cl direaţă ă ă ă impun toare care se profila de cealalt parte a str zii. Nuă ă ă se compara cu Palatul Osaka, dar emana totuşi putere.

— Japonez c c nar!ă ăMurakami se întoarse şi se pomeni fa -n fa cu o figurţă ţă ă

albit de furie; dup cum ar ta, probabil c era ună ă ă ă muncitor. Fu atât de şocat, încât nici nu putu reac iona.ţ Bodyguardul se interpuse între american şi şeful s u.ă

— O s primi i ce merita i, tâmpi ilor, îi aruncă ţ ţ ţ ă americanul în fa şi se întoarse, f când câ iva paşi.ţă ă ţ

— Stai pu in. i-am f cut vreun r u? întreb Murakami,ţ Ţ ă ă ă incapabil s lase frâu liber furiei.ă

Dac ar fi cunoscut mai bine America, industriaşul şi-ar fiă

dat seama c avea de-a face cu unul din numeroşiiă dezmoşteni i ai soartei din Washington, un om f r locuinţ ă ă ţă şi deci cu multe probleme. În plus, b rbatul din fa a lui eraă ţ un alcoolic care îşi sacrificase familia şi slujba pentrub utur , iar singurul lui contact cu realitatea îl reprezentauă ă discu iile dezlânate cu al i oameni de teapa lui. Din acestţ ţ motiv, toate nemul umirile pe care le avea se amplificau înţ

mod artificial. inea în mân un pahar de plastic plin cuŢ ă bere ieftin şi asta îl f cu s -şi aduc aminte c pe vremuriă ă ă ă ă lucrase la uzinele de montaj Chrysler din Newark,Delaware; i se p ru logic s se înfurie nu atât din cauzaă ă berii, cât mai ales a faptului c îşi pierduse slujba, chiară dac acest incident se petrecuse cine ştie când. Aşa c ,ă ă f r a se gândi c ajunsese s decad din cauza propriiloră ă ă ă ă metehne, se întoarse şi azvârli con inutul paharului deţ

plastic c tre cei trei b rba i din fa a sa, iar apoi seă ă ţ ţ

300



îndep rt f r a scoate o vorb , atât de mul umit de ceeaă ă ă ă ă ţ ce f cuse, încât nici m car nu se gândi la b utura irosit .ă ă ă ă

Bodyguardul d du s fug dup el. În Japonia l-ar fi putută ă ă ă face una cu p mântul pe be ivan. Aici îns ar fi intervenită ţ ă poli ia şi omul ar fi fost arestat, iar japonezul ştia c se aflaţ ă

pe un teritoriu str in. Se opri din mers, apoi se întoarseă brusc, temându-se ca totul s nu fi fost o diversiune menită ă s -i distrag aten ia de la un atac mai serios. Z ri siluetaă ă ţ ă dreapt a patronului s u şi figura mai întâi stupefiat , peă ă ă urm cuprins de revolt neputincioas la vedereaă ă ă ă costumului din stof englezeasc de prima calitate, înmuiată ă de berea ieftin şi lipsit de gust a americanului. F r aă ă ă ă

scoate o vorb , Murakami urc în maşina care-l aştepta s -lă ă ă conduc la Washington National Airport. La fel de umilit,ă bodyguardul ocup locul de lâng şofer.ă ă

Murakami era un om care câştigase totul în via peţă merit, care îşi amintea de existen a dus la o ferm deţ ă ă zarzavaturi nu mai mare decât un timbru poştal, carestudiase mai mult ca oricare altul pentru a r zbi în via ,ă ţă pentru a ocupa un loc la universitatea din Tokio, care îşi

începuse cariera de jos, parcurgând toate etapele, pân laă cea mai înalt treapt , şi care, deşi avea îndoielile şiă ă nemul umirile sale fa de America, înv ase s adopte oţ ţă ăţ ă atitudine ra ional şi corect în problemele economice.ţ ă ă

Şi cu toate acestea, aşa cum se întâmpla adeseori învia , un incident minor avea s -i schimbe mentalitatea.ţă ă

Sunt într-adev r barbari, îşi zise el, urcând la bordulă

cursei charter care trebuia s -l duc la New York.ă ăCam în acelaşi timp, la numai câteva cvartale distan ,ţă

Ryan îi spunea preşedintelui:— Primul ministru o s cad .ă ă— Putem fi siguri de asta?— Cât se poate de siguri, r spunse Ryan, luând loc peă

scaun. Doi dintre agen ii noştri se afl în misiune acolo şi,ţ ă

dup câte ne-au raportat, toat lumea vorbeşte numaiă ă

301



despre asta.— Departamentul de Stat nu a anun at înc nimic,ţ ă

obiect Durling pu in pueril.ă ţ— Domnule preşedinte, gândi i-v , începu Ryan, aşezândţ ă

dosarul pe genunchi. Şti i c un asemenea eveniment vaţ ă

avea implica ii serioase. Dup câte şti i, Koga are în spate oţ ă ţ coali ie format din şase fac iuni diferite, care poate fiţ ă ţ destr mat f r prea mari eforturi.ă ă ă ă

— Da. Şi ce-i cu asta? întreb Durling, care tocmaiă primise ultimele rezultate ale sondajelor de opinie.

— Deci, persoana cea mai susceptibil de a-i lua loculă este Hiroshi Goto. Nu ne prea simpatizeaz . Nu ne-aă

simpatizat niciodat .ă— Vorbeşte mult şi tare, dar când l-am întâlnit mi s-ap rut c -i doar un fanfaron. Slab şi vanitos, nu e cine ştie ceă ă de capul lui.

— Ar mai fi înc ceva, începu Ryan, care apoi îl informă ă pe preşedinte în leg tur cu rezultatele Opera iuniiă ă ţ SANDALWOOD.

Poate c în alte împrejur ri Roger Durling ar fi zâmbit,ă ă

dar Ed Kealty se afla la mai pu in de treizeci de metriţ distan de el.ţă

— Jack, e chiar atât de greu pentru un b rbat s nu-şiă ă înşele nevasta?

— În cazul meu, e foarte simplu. Doar şti i, sunt însuratţ cu un medic chirurg.

Preşedintele izbucni în râs, dup care îşi compuse oă

figur serioas .ă ă— E ceva ce poate fi folosit împotriva acestui pui dec ea, nu?ăţ

— Da, domnule.Ryan consider de prisos s adauge c trebuia s fieă ă ă ă

extrem de precau i pentru a nu amplifica valul de indignareţ a opiniei publice, sensibilizat deja de tragedia de la Oakă Ridge. Era un lucru pe care nici Niccolo Machiavelli însuşi

nu ar fi îndr znit s -l fac .ă ă ă302



— Ce inten ii avem cu domnişoara Norton?ţ— Clark şi Chavez…— B ie ii care l-au pârlit pe Corp, nu?ă ţ— Da, domnule. În momentul de fa se afl acolo. Vreauţă ă

s se întâlneasc cu fata şi s -i ofere un bilet de întoarcereă ă ă

acas .ă— Când ajunge în ar ai de gând s o interoghezi?ţ ă ă— Da, domnule, încuviin Ryan din cap.ţă— Sunt de acord. A i lucrat bine.ţ— Domnule preşedinte, am ob inut ceea ce am vrut,ţ

poate chiar pu in mai mult decât ne aşteptam, îl avertizţ ă Jack. Generalul chinez Sun Tzu spunea c trebuie s -i laşiă ă

întotdeauna inamicului o cale de sc pare – nu for ezi mânaă ţ unui adversar învins.— În armat ni se spunea s -i ucidem pe to i şi abia apoiă ă ţ

s num r m cadavrele.ă ă ăPreşedintele surâse. Era mul umit s constate c Ryan seţ ă ă

sim ea destul de sigur pe pozi ie ca s -şi permit s ofereţ ţ ă ă ă sfaturi gratuite.

— Nu e de competen a ta, Jack. Nu e o problem deţ ă

securitate na ional .ţ ă— Da, domnule, ştiu. Dar cu câteva luni în urm mă ă

ocupam de probleme economice, aşa c m pricep un pic laă ă comer ul interna ional.ţ ţ

— Bine, continu . În fond, nu-mi spui nimic r u şi cred că ă ă ar fi bine s aflu am nunte.ă ă

— Domnule, noi nu dorim demiterea lui Koga. Ne e mult

mai uşor s trat m cu el decât cu Goto. Poate c o aten ieă ă ă ţ discret din partea ambasadorului, ceva despre autoritateaă pe care v-o confer proiectul de lege economic , îns …ă ă ă

— S renun ? îl întrerupse preşedintele. Ştii c nu potă ţ ă face aşa ceva. Ar fi ca şi cum l-aş lovi pe Al Trent pe laspate. Ar l sa impresia c vreau s înşel sindicatele şi nuă ă ă pot face nici asta.

— Chiar vre i s pune i în aplicare proiectul de reform ?ţ ă ţ ă— Sigur c da. Doar pentru câteva luni. Jack, trebuie s -iă ă

303



sperii pu in pe nemernici. Dup dou zeci de ani, e timpul sţ ă ă ă avem rela ii comerciale corecte. Trebuie s în eleag cuţ ă ţ ă to ii c de data aceasta vorbim serios. Le va fi greu, darţ ă peste câteva luni vor în elege şi îşi vor modifica pu in legile.ţ ţ Noi vom face la fel şi vom ajunge astfel la un sistem

economic echitabil.— V intereseaz p rerea mea?ă ă ăDurling d du din nou din cap.ă— Pentru asta te pl tesc. Ai impresia c îi strângem preaă ă

tare cu uşa?— Da, domnule. Nu dorim înlocuirea lui Koga, iar dacă

vrem s -l salv m, trebuie s -i oferim ceva tentant. Gândindă ă ă

în perspectiv , trebuie s v hot râ i cu cine s face iă ă ă ă ţ ă ţ afaceri.Durling lu un raport de pe birou.ă— Brett Hanson mi-a spus acelaşi lucru, dar nu era chiar

atât de îngrijorat din cauza lui Koga ca tine.— Mâine pe vremea asta va fi, îl asigur Ryan.ă

— Aici nici nu te po i plimba pe strad , bomb niţ ă ă

Murakami.Un etaj întreg al Hotelului Piaza Athenee era rezervat

pentru Yamata şi pentru func ionarii s i superiori. Cei doiţ ă industriaşi st teau singuri în camera de zi, cu haineleă descheiate şi cravatele desf cute, şi cu o sticl de whiskyă ă început pe mas .ă ă

— Noi n-am putut niciodat , replic Yamata. Aici noiă ă

suntem gaijin. Am impresia c ui i asta mereu.ă ţ— Dar ştii câte afaceri fac aici, cât de mult cump r? seă revolt b rbatul mai tân r.ă ă ă

Mirosul berii îi persista în n ri. Lichidul p trunsese până ă ă la c maş , dar era prea furios ca s -şi mai schimbe hainele.ă ă ă Voia s p streze amintirea lec iei pe care o primise cuă ă ţ numai câteva ore în urm .ă

— Dar eu? În ultimii ani am b gat şase miliarde de dolariă

într-o companie comercial local . Am terminat doar cuă ă

304



pu in timp în urm , dac mai ii minte. Acum m întrebţ ă ă ţ ă dac -i voi mai recupera vreodat .ă ă

— Nu vor îndr zni s - i fac nimic.ă ă ţ ă— Încrederea pe care o ai în poporul sta esteă

emo ionant şi te onoreaz . Î i închipui c m vor l sa sţ ă ă ţ ă ă ă ă

vin aici şi s m ocup de investi iile mele americane, după ă ţ ă ce economia rii noastre va fi distrus ? În 1941 auţă ă înghe at toate fondurile pe care le avem aici.ţ

— Acum nu suntem în 1941.— Într-adev r, nu suntem. Acum e mult mai r u. Peă ă

atunci nu aveam atât de pierdut.

— V rog, zise Chavez, sorbind ultima pic tur de bere.ă ă ă În 1941 bunicul meu lupta împotriva fasciştilor la por ileţ Sankt Petersburgului…

— Leningradului, b ie aş, scrâşni Clark, care şedea lângă ţ ă el. Tinerii de azi nu mai au niciun fel de respect pentrutrecut, le explic el celor dou gazde.ă ă

Unul era un func ionar superior al serviciului de rela ii cuţ ţ publicul al companiei Mitsubishi Heavy Industries, cel laltă

directorul diviziunii de aeronave.— Da, încuviin Seigo Ishii. Şti i, câteva rude ale mele auţă ţ

participat la proiectarea navelor de lupt folosite de marinaă noastr militar . I-am cunoscut pe Saburo Sakai şi Minoruă ă Genda.

Ding mai deschise un rând de sticle şi turn berea înă pahare, ca un subaltern de n dejde al şefului s u, Ivană ă

Sergheevici Klerk. Aveau o bere foarte bun în ara asta,ă ţ mai ales c nota de plat era suportat de gazde, îşi ziseă ă ă Chavez liniştit, admirând evolu ia superiorului s u.ţ ă

— Am auzit de aceste nume, zise Clark. Au fost niştelupt tori mari, dar au luptat împotriva poporului meu,ă ad ug el, ridicând un deget în aer. Asta nu se uit .ă ă ă

— Au trecut cincizeci de ani, observ cel de la serviciulă de pres . Pe atunci şi ara voastr era altfel.ă ţ ă

— Aşa este, prieteni, aşa este, recunoscu Clark, înclinând

305



capul într-o parte.Chavez îşi zise c exagerase pu in cu b utura.ă ţ ă— Sunte i aici pentru prima oar ?ţ ă— Da.— Şi ce p rere ave i? se interes Ishii.ă ţ ă— Îmi place poezia japonez . E foarte diferit de aă ă

noastr . Despre Puşkin aş putea scrie o carte întreag .ă ă Poate chiar o s-o fac într-o bun zi. Acum câ iva ani amă ţ început s m interesez de lirica voastr . Poeziile noastreă ă ă exprim o serie întreag de gânduri – uneori expun chiar oă ă întâmplare complex – dar a voastr e mult mai subtil şiă ă ă delicat , ca o… cum s spun? Ca o imagine scurt . Poate că ă ă ă

şti i voi s -mi t lm ci i una. V d imaginea, dar nu în elegţ ă ă ă ţ ă ţ semnifica ia. Cum suna? întreb Clark, chipurile ame it deţ ă ţ b utur . A, da. „Prunii înfloresc, iar preotesele pl ceriiă ă ă cump r eşarfe noi într-o camer de bordel,” Ei, ce în elesă ă ă ţ au cuvintele astea? i se adres el func ionarului de la biroulă ţ de pres .ă

Ding îl urm ri cu aten ie pe Ishii. Într-un fel era amuzant.ă ţ Mai întâi o expresie de confuzie, apoi privirea fix careă

tr da recunoaşterea frazei codificate. Ochii lui Sasaki seă fixar mai întâi asupra lui Clark, dar curând japonezulă pricepu c Chavez era acela care men inea contactulă ţ vizual.

Ai în eles bine. Eşti din nou pe statul de plata, amice.ţ— P i, este vorba de constrast, începu func ionarulă ţ

biroului de pres . Avem mai întâi imaginea pl cut a unoră ă ă

femei atr g toare, care fac ceva foarte feminin, parc sta-ă ă ă ăi cuvântul. Apoi, spre sfârşit, ne d m seama c sunt nişteă ă prostituate, închise într-o…

— Într-o închisoare, complet Ishii, trezit brusc din be ie.ă ţ Sunt obligate s fac un anume lucru. Deodat , ambian a şiă ă ă ţ imaginea devin mai pu in pl cute decât par la primaţ ă vedere.

— A, da, zâmbi Clark. În eleg. V mul umesc, ad ug el,ţ ă ţ ă ă

dând din cap pentru lec ia important primit .ţ ă ă306



La naiba, domnul C. e foarte alunecos, îşi zise Chavez.Chestia asta cu spionajul avea şi p r ile ei interesante. Dingă ţ încerc un sentiment de mil pentru Ishii, dar apoi îşi spuseă ă c , dac tâmpitul îşi tr dase ara şi în alte împrejur ri, nuă ă ă ţ ă avea rost s -l plâng acum. Axioma CIA era pe cât deă ă

simpl , pe atât de crud : cine a tr dat o dat , tr deaz şi aă ă ă ă ă ă mia oar . Aforismul corespunz tor al FBI-ului era, în modă ă surprinz tor, chiar mai dur. Ca de obicei, b ie ii de la FBIă ă ţ erau atât de corec i şi exac i. Cine fur azi un ou, furţ ţ ă ă mâine şi un bou.

— E posibil? întreb Murakami.ă

— Posibil? E o joac de copii.ă— Dar consecin ele…ţIdeea lui Yamata era, în mod evident, foarte îndr znea ,ă ţă

dar…— Consecin ele sunt simple. Periclitarea economiei lor îiţ

va împiedicar organizeze ramurile industriale de care auă nevoie pentru a înlocui produsele noastre. Dup ce-şi voră reveni din primul şoc, consumatorii vor constata c auă

nevoie de produsele pe care corpora iile lor nu le potţ fabrica şi atunci vor cump ra iar şi de la noi.ă ă

Binichi se înşela dac îşi închipuia c va afla toateă ă am nuntele.ă

— Nu sunt de aceeaşi p rere. Subestimezi furiaă americanilor dup acest incident nefericit. Apoi, trebuie să ă iei în considerare şi factorul politic…

— Koga e terminat. Acesta e un lucru hot rât, îlă întrerupse cu r ceal Yamata.ă ă— Goto? întreb Murakami.ăEra o întrebare f r rost. Urm rea evolu ia scenei politiceă ă ă ţ

din ara sa ca oricare cet ean.ţ ăţ— Bineîn eles.ţ— Goto e un prost, izbucni cel lalt, cu un gest de iritare.ă

Nu gândeşte decât cu ce are în pantaloni. N-aş avea

încrederea în el nici cât s -i dau ferma tatii pe mân .ă ă307



— Ceea ce spui e valabil pentru oricare dintre ei. Cine seocup de fapt de treburile rii noastre? La ce altceva ară ţă trebui s ne aştept m din partea unui prim-ministru,ă ă Binichi?

Raizo râse amuzat

— Au şi ei în guvern unul la fel, remarc laconică Murakami, turnându-şi înc o doz generoas de Chivas şiă ă ă întrebându-se la ce anume se referea Yamata. Nu-l cunoscpe individ, dar se pare c e un porc.ă

— Cine e?— Vicepreşedintele lor, Kealty. Ştii, preşedintele vrea să

muşamalizeze lucrurile.

Yamata se l s pe spate în scaun.ă ă— Nu în eleg.ţMurakami îi expuse faptele. Gazda sa observ c b uturaă ă ă

nu izbutise s -i înce oşeze mintea. Cu toate c era un tipă ţ ă prev z tor, adeseori prea generos în afacerile cu str inii,ă ă ă r mânea totuşi unul din oamenii de baz ai lui Yamata.ă ă Chiar dac de multe ori aveau p reri diferite, rela ia lor seă ă ţ baza pe respect reciproc.

— Interesant. Şi ce vor face oamenii t i?ă— Deocamdat se gândesc la posibilit i, replic Binichi,ă ăţ ă

ridicând din sprâncene cu subîn eles.ţ— Ai încredere în americani când e vorba de aşa ceva?

Cei mai buni dintre ei sunt ronin, iar cei mai r i… ştii preaă bine ce sunt.

Yamata f cu o pauz , meditând câteva clipe asupra celoră ă

auzite.— Prietene, dac americanii îl pot înghi i pe Koga…ă ţMurakami îşi plec pentru o clip capul. Mirosul beriiă ă

împr ştiate pe haine era mai puternic ca niciodat . Cât deă ă insolent fusese acel om al str zii! Dar eu insolen aă ţ preşedintelui cum r mânea? Era în stare s nenoroceasc ,ă ă ă o ar întreag cu vanitatea şi furia lui pref cut . Şi pentruţ ă ă ă ă ce? Pentru un accident, atâta tot. Oare compania nu-şi

asumase toat r spunderea, oare nu promisese c îi vaă ă ă

308



desp gubi pe supravie uitori?ă ţ— Ceea ce propui tu, prietene, este un lucru complex şi

foarte periculos.— E şi mai periculos s nu facem nimic.ăAsta îi d du pu in de gândit lui Murakami.ă ţ— Ce vrei s fac?ă— M-ar interesa datele concrete despre Kealty şi Durling.Asta nu lu mai mult de câteva minute. Murakami formă ă

un num r de telefon şi r spunsul veni imediat, prin faxulă ă ferit de priviri indiscrete din apartamentul lui Yamata. Poatec Raizo va reuşi s profite de pe urma informa iiloră ă ţ primite. O or mai târziu, maşina gonea cu el spreă

Aeroportul Kennedy, unde trebuia s se îmbarce la bordulă unui avion al companiei JAL, cu destina ia Tokio.ţAl doilea avion cu reac ie al lui Yamata era tot un G-IV.ţ

Urma s aib un program foarte înc rcat. Primul drum eraă ă ă spre New Delhi, unde urma s sta ioneze numai dou ore,ă ţ ă înainte de a se îndrepta undeva spre est.

— Pare s fie o schimbare de program, zise şefulă

opera iunilor. La început am crezut c efectueaz doarţ ă ă nişte opera iuni de zbor mai ample, dar acum toateţ avioanele lor sunt deja în aer.

Amiralul Dubro încuviin din cap şi privi ecranul dinţă centrul de informa ii de lupt al portavionului. Datele erauţ ă preluate de la un avion de cercetare E-2C Hawkeye.Forma iunea circular se îndrepta cu o vitez deţ ă ă

optsprezece noduri spre sud. Portavioanele erau înconjurate de cruciş toare şi distrug toare purt toare deă ă ă rachete. Mult în fa era dispus un cordon de distrug toare.ţă ă Toate radarele erau expuse la vedere, fapt surprinz toră pentru indieni; îşi etalau for ele şi, în acelaşi timp, creau oţ „bul ” de care nimeni nu putea trece f r a fi reperat.ă ă ă

— B nuiesc c ne caut pe noi, observ amiralul.ă ă ă ă— În cel mai r u caz ne pot împinge spre o zonă ă

opera ional sau alta. Putem fi la sud-vest sau la sud-est deţ ă

309



ei, dar, dac vor continua s se deplaseze în direc iaă ă ţ noastr , delimitarea va fi destul de net , domnule.ă ă

Poate c pur şi simplu se s turaser s fie fila i, îşi ziseă ă ă ă ţ Dubro. Era de în eles. Aveau o flot respectabil , deservitţ ă ă ă de nişte oameni care-şi cunoşteau bine meseria, mai ales

dup exerci iile din ultimele câteva luni. Tocmai îşiă ţ realimentaser aparatele şi erau gata s … s ce?ă ă ă

— Contrainforma iile?ţ— Nu ştiu nimic despre inten iile lor, r spunse c pitanulţ ă ă

Harrison. Amfibiile lor sunt înc ancorate. Nu avem nicioă informa ie despre brigada care-i nelinişteşte pe cei de la J-ţ2. Condi iile meteorologice au fost destul de nefavorabile înţ

ultimele zile.— Mai d -i dracului pe idio ii ia de la contrainforma ii,ă ţ ă ţ morm i Dubro.ă

CIA depindea într-o asemenea m sur de sateli i, încâtă ă ţ toat lumea pretindea c aparatele de luat vederi puteauă ă str punge plafonul de nori. În realitate, nu aveau altceva deă f cut decât s amplaseze nişte aparate la sol – oare el eraă ă singurul care-şi d dea seama de asta?ă

Afişajul computerizat era redat pe o plac întins deă ă sticl , un model nou, instalat pe nav cu un an în urm .ă ă ă Noul sistem, cu mult mai detaliat decât cele anterioare,oferea date cartografice şi maritime de mare fine e, cuţ suprapunerea electronic a localiz rii fiec rei nave şi aă ă ă fiec rui aparat de zbor. Frumuse ea sistemului consta înă ţ faptul c prezenta în cel mai mic detaliu ceea ce se ştiaă

deja. Partea proast era c nu oferea nimic în plus, iară ă Dubro nu putea lua o hot râre f r a dispune de dateă ă ă precise.

— În ultimele opt ore cel pu in patru din avioanele lor s-ţau aflat în aer, îndreptându-se spre sud. Judecând după raza lor de ac iune, presupun c au la bord rachete aer-aerţ ă şi rezervoare de combustibil suplimentare pentru rezistenţă maxim . Aş spune c depun maximum de efort pentruă ă

recunoaşterea anticipat . Avioanele lor Harrier suntă

310



prev zute cu modelul acela nou de radar Black Fox.ă Aparatele noastre au interceptat nişte semnale de-ale lor.Ne spioneaz pe raza maxim permis de aparatura peă ă ă care o au. Cer permisiunea s deplasez Hummerul cu vreoă sut de mile spre sud, ca s -i for ez s se replieze pu in.ă ă ţ ă ţ

Astfel radarul avioanelor de observa ie va func iona doarţ ţ sporadic, concentrându-se în schimb pe urm rireaă deplas rii flotei indiene în mod pasiv şi preluând chiară emisiunile radar ale acestora.

— Nu, refuz amiralul Dubro. Hai s facem un timp peă ă proştii.

Se întoarse ca s verifice înc o dat situa ia aparateloră ă ă ţ

de zbor de care dispunea. Putea face fa amenin rii, însţă ţă ă nu acesta era esen ialul. Scopul misiunii sale nu era de a-iţ înfrânge în lupt pe indieni. elul lor era acela de a-iă Ţ împiedica s fac ceva contrar intereselor americane. Deci,ă ă misiunea adversarului s u nu putea fi aceea de a luptaă împotriva marinei militare americane. Nu, era o ideenebuneasc . Era la limita imposibilului ca un comandant ală flotei indiene, chiar extrem de capabil şi de norocos, s îşiă

poat învinge adversarul american urm rit de ghinion, dară ă Dubro nu putea permite nici m car o asemeneaă eventualitate. Varianta mai plauzibil era aceea că ă misiunea indienilor era, ca şi a lor de altfel, un bluf. Dar,dac erau capabili s împing flota american spre sud,ă ă ă ă atunci… nu erau chiar atât de proşti, nu? Singura întrebareera cum s joace c r ile pe care le avea în mân .ă ă ţ ă

— Ed, ne for eaz s ne mişc m. Oricum, asta urm resc.ţ ă ă ă ăDubro se l s pu in în fa , aşezând o mân pe hart , înă ă ţ ţă ă ă timp ce cu cealalt urm rea traseul.ă ă

— Probabil c îşi închipuie c ne afl m la sud-est. În cazulă ă ă sta, dac se deplaseaz spre sud, au mai multe şanse să ă ă ă

ne blocheze şi ştiu c ne vom ine la distan , atâta cât să ţ ţă ă nu intr m în b taia armamentului lor. Pe de alt parte, dacă ă ă ă b nuiesc c suntem aici, pot face acelaşi lucru sau ne potă ă

pune în situa ia de a ne întoarce spre nord-vest pentru aţ

311



ap ra Golful Mannar. Dar asta ar însemna s intr m în razaă ă ă avioanelor lor de lupt de pe uscat. Cu flota indian care neă ă blocheaz la sud, singura cale de sc pare este spre vest.ă ă Din punct de vedere strategic, nu e o idee tocmai rea,recunoscu comandantul grupului de lupt . Totă

Chandraskatta e comandantul grupului?Comandantul opera iunilor încuviin cu o mişcare aţ ţă

capului.— Da, domnule. A revenit dup o scurt perioad deă ă ă

repaus pe uscat. Englezii au dosarul lui. Se pare c nu eă deloc prost.

— Pân la proba contrarie îi cred. Dup p rerea ta, ce felă ă ă

de informa ii au despre noi?ţHarrison d du din umeri.ă— Ştiu de cât timp ne afl m aici. Trebuie s ştie şi câtă ă

suntem de obosi i.ţSpunând asta, comandantul se referea atât la nave, cât

şi la echipaje. De-acum, fiecare nav se confrunta cuă probleme. Cu toate c erau dotate cu piese de schimb,ă navele nu puteau r mâne pe ap decât pân când trebuiauă ă ă

înlocuite p r ile uzate. Ac iunea coroziv a aerului s rat,ă ţ ţ ă ă mişcarea perpetu şi expunerea la vânturi şi valuri leă afectau serios structura. Apoi intervenea şi factorul uman.B rba ii şi femeile din subordinea sa erau extenua i deă ţ ţ şederea îndelungat pe mare. Oboseala lor era sporit deă ă suprasolicitarea în efectuarea lucr rilor frecvente deă între inere. Acest gen de probleme complexe erauţ

denumite în cercurile armatei „provocarea conducerii”, oexpresie politicoas , prin care se subîn elegea c uneoriă ţ ă ofi erii care comandau navele şi echipajele lor uneori habarţ nu aveau ce trebuiau s fac .ă ă

— Ştii ceva, Ed? Ruşii m car erau mai previzibili.ăDubro se ridic în picioare, privindu-şi vârfurile pantofilor,ă

şi încerc un sentiment de regret c renun ase la pip .ă ă ţ ă— Bine, hai s raport m chestia asta. Anună ă ţă

Washingtonul c e posibil s fac o mişcare.ă ă ă312



— Deci, iat -ne pentru prima oar fa -n fa .ă ă ţă ţă— Pl cerea e de partea mea, domnule.ăChuck Searl, inginer specialist în calculatoare, ştia că

interlocutorul s u era surprins de costumul s u cu vest şiă ă ă

de tunsoarea îngrijit . Întinse mâna şi îşi plec uşor capul,ă ă considerând acest gest potrivit pentru a-şi salutabinef c torul.ă ă

— Colegii mei îmi spun c eşti un bun specialist.ă— Sunte i foarte amabil. Am studiat câ iva ani şi cred cţ ţ ă

am şi pu in talentţSearls se documentase cu mult conştiinciozitate despreă

Japonia.Şi o mare sete de bani, îşi zise Yamata. Dar e extrem demanierat. Trebuia s se împace cu situa ia. La urmaă ţ urmelor, era o întâmplare fericit . Cump rase firmaă ă americanului cu patru ani în urm , l sase în func iuneă ă ţ vechea conducere, aşa cum îi era obiceiul, iar apoi îşid duse seama c adev ratul creier al afacerii era acestă ă ă b rbat. Directorul firmei îl informase pe Yamata-san că ă

Searls era un adev rat vr jitor. Cu toate c nu îşiă ă ă schimbase func ia, salariul s u se schimbase. Apoi, cuţ ă câ iva ani în urm , Searls realizase c începuse s seţ ă ă ă plictiseasc de slujba pe care o avea.ă

— E preg tit totul?ă— Da, domnule. Acum câteva luni am îmbun t ită ăţ

programul. Sunt încânta i.ţ

— Şi…— Oul de Paşti, domnule Yamata. Noi aşa îi spunem.Raizo nu mai auzise aceast expresie. Ceru s îi fieă ă

explicat , dar t lm cirea nu însemna nimic pentru el.ă ă ă— Cât de greu este de implementat?— Aici e aici. E cuplat la dou mari de in toare deă ţ ă

ac iuni. Dac General Motors şi Merck p trund în sistem laţ ă ă valorile prev zute de mine, de dou ori şi în acelaşi timp,ă ă

oul se sparge, dar numai într-o zi de vineri, dup cum a iă ţ

313



spus, şi numai cu condi ia ca perioada de cinci minute s seţ ă încadreze în intervalul de timp adecvat.

— Vrei s spui c acest lucru s-ar putea petreceă ă întâmpl tor? întreb Yamata surprins.ă ă

— Teoretic vorbind, da, îns valorile care declanşează ă

sistemul sunt cu mult în afara indicatorilor economiciobişnui i, altfel încât probabilitatea cupl rii accidentale esteţ ă de aproximativ treizeci de milioane la unu. De aceea ampreferat s sparg oul astfel. M ocup de un program deă ă cercetare a modelelor economice şi…

Un alt defect al mercenarilor era acela c nu se puteauă ab ine s se laude cât erau de sclipitori. Cu toate c înţ ă ă

acest caz era, probabil, adev rat, Yamata era totuşi agasată de perora ia celuilalt Îns suport cu stoicism, pentru cţ ă ă ă aşa impuneau bunele maniere.

— Şi aranjamentele tale personale?Searls se mul umi s dea din cap. Zborul spre Miami.ţ ă

Leg turile spre Antigua, via Republica Dominican şiă ă Grenada, cu fiecare bilet în parte purtând un alt nume şipl tind cu c r i de credit diferite. Avea un paşaport nou, oă ă ţ

nou identitate. În Caraibe exista o anume proprietate. Vaă dura o zi întreag , îns la cap tul c l toriei va ajunge acoloă ă ă ă ă şi nu avea nici cea mai mic inten ie s plece vreodat .ă ţ ă ă

În ceea ce-l priveşte pe Yamata, acesta nu ştia şi nici nu-linteresau planurile de viitor ale lui Searls. Dac s-ar fi aflată pe un platou de filmare, ar fi prev zut în scenariu lichidareaă acestui personaj, îns era un lucru prea riscant Existaă

întotdeauna posibilitatea de a mai g si un ou în cuib. Da,ă aşa trebuia s fie. Toat aventura asta era sub semnulă ă onoarei.

— A doua treime a investi iilor va fi transferat mâine.ţ ă Când se va întâmpl asta, v sugerez s v pune i înă ă ă ă ţ aplicare planul.

Ronin, îşi zise Yamata, dar trebuia s recunoasc faptulă ă c , dup anumite canoane, chiar şi unii dintre ei erau loiali.ă ă

314



— Membrii vor vota prin vot electronic, anunţă preşedintele Camerei Reprezentan ilor, dup ce Al Trent îşiţ ă termin discursul.ă

Murmurul discursurilor din megafoane fu înlocuit demuzic clasic . De aceasta dat , de acordurile Concertuluiă ă ă

Italian al lui Bach. Fiecare membru avea la dispozi ie oţ cartel din plastic – în fond, era ca o maşin de calculată ă automat . Voturile marcate cu ajutorul unui calculatoră obişnuit erau afişate pe ecranele televizoarelor din lumea întreag . Pentru ca proiectul de lege s fie aprobat eraă ă nevoie de dou sute optsprezece voturi, care se strânseră ă în mai pu in de zece minute. Dup aceasta ap ru agita iaţ ă ă ţ

depunerii voturilor acelor membri sosi i în grab de laţ ă audierile şi adun rile consistente la care participaser ;ă ă imediat ce-şi depuneau votul, aceştia se întorceau f r să ă ă z boveasc la treburile lor.ă ă

În tot acest timp, Al Trent r mase în picioare, pe podium,ă discutând amical cu un membru al forma iunii minoritare,ţ prietenul s u Sam Fellows. Amândoi erau surprinşi de câtă de mult coincideau p rerile lor. Nici nu puteau fi preaă

diferi i, liberalul din New England şi conservatorul mormonţ din Arizona.

— Asta o s le dea o lec ie nemernicilor ia mititei, ziseă ţ ă Al.

— Ai ştiut cum s -i convingi s voteze proiectul, înt riă ă ă Sam.

Cei doi erau preocupa i în sinea lor de efectele pe termenţ

lung pe care le avea legea asupra situa iei locurilor deţ munc din circumscrip iile lor electorale.ă ţ

Func ionarii Ambasadei Japoneze erau mult mai încânta i.ţ ţ De îndat ce muzica încet şi preşedintele Camerei anun :ă ă ţă „HR-12313, Proiectul de reform economic a fostă ă aprobat”, aceştia raportar rezultatul Ministerului deă Externe.

Proiectul urma s fie dezb tut în Senat, dar, spuneau ei,ă ă

315



aceasta nu era decât o formalitate. Singurii susceptibili de avota împotriv erau cei care nu aveau mari speran e de a fiă ţ realeşi. Adjunc ii îl informar pe ministrul de externe la 9,ţ ă ora Tokioului, iar acesta raport primului ministru Koga.ă Acesta din urm îşi redactase deja cererea de demisieă

adresat împ ratului. Poate c altul, în locul lui, ar fi suferită ă ă v zându-şi visurile spulberate. Nu şi primul ministru. Dacă ă se gândea bine, fusese mult mai influent ca membru alopozi iei decât ca ocupant al acelui birou. Privi peluzeleţ bine între inute, sc ldate de soarele dimine ii, şi îşi d duţ ă ţ ă seama c , în fond, va avea o via mai pl cut .ă ţă ă ă

S -l l s m pe Goto s -şi bat capul.ă ă ă ă ă

— Ştii, japonezii fac nişte lucruri extraordinar de bune pecare le folosim şi noi la Wilmer, observ Cathy Ryan înă timpul cinei.

Acum, c legea era pe jum tate aprobat , îşi puteaă ă ă permite s o comenteze.ă

— Z u?ă— De exemplu, sistemul laser cu diode pe care-l folosim

în opera iile de cataract . Au cump rat companiaţ ă ă american care l-a inventat. Inginerii lor sunt al naibii deă pricepu i; aproape c nu exist lun s nu-şi perfec ionezeţ ă ă ă ă ţ programele de calculator.

— Unde e compania asta? se interes Jack.ă— Undeva prin California.— Cathy, atunci e un produs american.

— Nu toate componentele.— Uite, legea permite anumite excep ii în cazul lucr rilorţ ă foarte valoroase care…

— Legile vor fi elaborate de guvern, am dreptate?— Da. Ia stai pu in. Parc -mi spuneai c medicii lor…ţ ă ă— N-am afirmat niciodat c sunt proşti, am spus doar că ă ă

ar trebui s aib o gândire mai creativ . Cam aşa cum faceă ă ă guvernul, ad ug ea.ă ă

— I-am spus preşedintelui c nu era o idee str lucit . Mi-ă ă ă316



a zis c legea va r mâne în vigoare numai câteva luni.ă ă— Nu cred pân nu v d cu ochii mei.ă ă

317



13. Curen i de aer şi curen i de apţ ţ ă

— Nu am v zut niciodat aşa ceva.ă ă— Dar în ara voastr se fabricau cu miile, obiectţ ă ă

directorul biroului de pres .ă— Aşa este, recunoscu Klerk, dar uzinele nu erau

accesibile publicului şi nici chiar ziariştilor sovietici.Chavez îşi f cea de lucru cu aparatul de fotografiat şi,ă

aşa cum observ Clark zâmbind, îşi d dea multă ă ă importan , op ind în jurul muncitorilor în salopete albe şiţă ţ ă c şti de protec ie, întorcându-se, r sucindu-se, ghemuindu-ă ţ ăse, cu Nikonul lipit de ochi, schimbând rolele din cinci încinci minute şi, în tot acest timp, imortalizând pe câteva

sute de cadre linia de produc ie. Nu avea nicio îndoial cţ ă ă erau rachete SS-19. Clark cunoştea caracteristicile şiv zuse destule fotografii la Langley ca s aib idee de cumă ă ă ar tau şi s recunoasc modific rile aduse construc ieiă ă ă ă ţ originale de c tre japonezi. Modelele ruseşti erau de obiceiă vopsite în exterior în verde. În Uniunea Sovietic tot ce eraă fabricat pentru armat , chiar şi rachetele ascunse înă containerele din bunc rele de beton, trebuiau s fieă ă camuflate şi aveau aceeaşi culoare verde-maz re în care îşiă vopseau şi tancurile. Nu şi acestea. Vopseaua era grea şinu avea niciun rost s iroseasc atâta combustibil pentru aă ă lansa câteva kilograme de vopsea cu o vitez suborbital ,ă ă aşa c aceste rachete fuseser construite din o el.ă ă ţ Garniturile şi racordurile ar tau mult mai finisate decât ar fiă fost de aşteptat din partea unui produs rusesc.

— A i modificat proiectul nostru original, nu-i aşa?ţ318



— Într-adev r, zâmbi directorul biroului de pres .ă ă Proiectul ini ial era excelent. Inginerii noştri au fost cuţ adev rat impresiona i, îns avem alte standarde şiă ţ ă materiale mai bune. Ave i ochiul format, domnule Klerk. Nuţ demult, un inginer american de la NASA a f cut aceeaşiă

remarc .ăOmul f cu o pauz .ă ă— Ce fel de nume rusesc este Klerk?— Nu e rusesc, r spunse Clark, f cându-şi de lucru înă ă

carnetul de însemn ri. Bunicul era englez şi comunist. Seă numea Clark. A venit în Rusia prin anii dou zeci ca să ă participe la noul experiment.

Zâmbi jenat.— Cred c e dezam git, oriunde s-ar afla acum.ă ă— Şi colegul dumneavoastr ?ă— Cekov? E din Crimeea. Se vede sângele de t tar, nu-iă

aşa? Ia spune i, câte buc i inten iona i s fabrica i?ţ ăţ ţ ţ ă ţChavez se afla la cap tul superior al rachetei, laă

extremitatea îndep rtat a liniei de montaj. Unii dintreă ă muncitorii de lâng band îi aruncau priviri agasate, faptă ă

care îi confirma c îşi f cea treaba bine, aşa cum ar fi f cută ă ă orice ziarist b g re şi insolent. De altfel, munca era destulă ă ţ de uşoar . Hala de montaj a uzinei era bine luminat ,ă ă pentru a oferi condi ii optime de lucru muncitorilor de laţ band , şi, cu toate c montase blitzul la aparat, pentru a-şiă ă da mai mult importan , dispozitivul de reglaj al camerei îiă ţă d dea de în eles c lumina era perfect . Nikonul F-20 eraă ţ ă ă

un aparat dat dracului. Ding schimb rola. Folosea un filmă color AS A-64 – film Fuji, fireşte – pentru c avea un gradă de satura ie cromatic mai mare, ce-o mai fi însemnat şiţ ă asta.

La momentul convenit, domnul C. îi strânse mânareprezentantului uzinei şi pornir amândoi spre ieşire.ă Chavez/Cekov deşurub obiectivul aparatului de fotografiată şi puse totul în sacoş . În urm l sar zâmbete şi înclin riă ă ă ă ă

respectuoase. Ding introduse un CD în aparat şi d duă

319



volumul tare. Le venea greu s se în eleag unul peă ţ ă cel lalt, îns John respecta instruc iunile la liter şi bineă ă ţ ă f cea. Nu era exclus ca cineva s fi montat microfoane înă ă maşina închiriat . Chavez îşi l s capul în dreapta pentru aă ă ă nu fi obligat s strige întrebarea.ă

— John, întotdeauna e aşa de simplu?Clark ar fi vrut s zâmbeasc , dar se ab inu. Cu câtevaă ă ţ

ore în urm reactivase înc un membru al re elei THISTLE,ă ă ţ care insistase s le arate, lui şi lui Chavez, hala de montaj.ă

— Ştii, pe vremea când nu era destul s ai un paşaport şiă o carte de credit American Express, f ceam multe drumuriă în Rusia.

— Şi cu ce te îndeletniceai?— De obicei, scoteam oameni din ar . Uneori recuperamţ ă informa ii. De vreo câteva ori am instalat nişte juc releţ ă dr gu e. Apropo de singur tate şi de pericol.ă ţ ă

Clark cl tin din cap. So ia lui era singura care ştia că ă ţ ă obişnuia s -şi şamponeze uşor p rul, pentru c nu-i pl ceaă ă ă ă s vad cât era de înc run it.ă ă ă ţ

— Î i imaginezi c am fi dat oricât s putem intr la…ţ ă ă ă

parc Plese k se numeşte locul unde se f ceau racheteleă ţ ă acelea, la biroul de proiectata Şelomei.

— Au inut mult s ne arate chestiile astea.ţ ă— Te cred.— Ce fac cu fotografiile? John era cât pe ce s -i spun s le arunce, însă ă ă ă

reprezentau nişte informa ii, iar ei se aflau în misiune.ţ

Trebuia s compun un articol şi s -l trimit la Interfax,ă ă ă ă pentru a p stra aparen ele, cu toate c se întreb dac vaă ţ ă ă ă vedea vreodat lumina tiparului. Ar fi mai mare râsul, îşiă zise el, cl tinând din cap. În realitate, nu f ceau altcevaă ă decât s se învârt într-un cadru prestabilit, în aşteptareaă ă ordinului şi a prilejului de a o contacta pe Kimberly Norton.Filmul şi articolul lui vor g si o cale de-a ajunge la curierulă diplomatic. În ultim instan , era un exerci iu bun atâtă ţă ţ

pentru Ding, cât şi pentru el însuşi.

320



— D mai încet dr cia aia, zise el, apoi continu discu iaă ă ă ţ în rus .ă

Era un prilej bun de-a exersa limba.— Îmi lipsesc iernile de acas , suspin Cekov.ă ă— Mie nu. De unde naiba ai prins gust pentru muzica

asta american oribil ? întreb Clark cu nemul umire înă ă ă ţ glas.

— De la Vocea Americii, veni r spunsul, apoi glasulă izbucni în râs.

— Evgheni Pavlovici, n-ai pic de respect. Urechile melenu mai pot tolera h rm laia asta. N-ai alt muzic ?ă ă ă ă

— Orice, numai asta nu, îşi zise tehnicianul, aranjându-şi

c ştile pe cap şi cl tinând din cap pentru a izgoni zgomotulă ă infernal al muzicii gaijin. Ceea ce-l sup ra mai tare eraă faptul c propriul s u fiu se d dea în vânt dup muzicaă ă ă ă asta.

Deşi în decursul ultimelor câteva s pt mâni plouase cuă ă dezmin iri din partea ambelor p r i, realitatea s rea în ochi.ţ ă ţ ă Transportoarele de maşini, gigantice şi hidoase, leg nându-ăse în docurile din mai multe porturi, ap reau în fiecareă buletin de ştiri transmis de re eaua NHK, ca nişte martoriţ t cu i. Companiile produc toare de automobile din Japoniaă ţ ă de ineau o sut nou sprezece astfel de nave, f r a le puneţ ă ă ă ă la socoteal pe cele care navigau sub pavilion str in, înă ă regim charter, şi care acum se aflau în drum spre porturilelor de reşedin . Nave care nu z boveau mai mult în porturiţă ă

decât era necesar pentru înc rcarea maşinilor st teauă ă acum asemenea unor aisberguri, încurcând traficul. Nuavea niciun rost s fie înc rcate şi trimise spre destina ie.ă ă ţ Era nevoie de câteva s pt mâni pentru a le desc rca peă ă ă cele aflate deja în porturile americane. Echipajele profitaude ocazie pentru a efectua lucr rile de între inereă ţ programate, cu toate c ştiau c , dup îndeplinirea acestoră ă ă sarcini, îşi vor pierde mai mult ca sigur slujbele.

Efectul se amplifica rapid. Nu avea rost s fabriciă

321



automobile ce nu aveau unde s fie transportate. Practic nuă exista un teren adecvat p str rii lor. Parc rile uriaşe de peă ă ă lâng porturi erau pline, trenurile de marf aşteptau peă ă linie moart , iar Uzinele de montaj gemeau de loturileă neexpediate, astfel încât nu exista nicio alt posibilitate. Nuă

mai pu in de şase care de televiziune inuser s fieţ ţ ă ă prezente când coordonatorul liniei de montaj de la UzineleNissan se ridic şi ap s pe buton. Soneriile se pornir să ă ă ă ă sune de-a lungul întregii linii. Soneria era folosit de obiceiă pentru a semnala vreo defec iune pe band , îns de dataţ ă ă aceasta anun a oprirea definitiv a lucrului. De la un cap tţ ă ă la cel lalt, de la caroseria goal de pe band la maşinaă ă ă

vopsit în albastru, gata de a ieşi pe poarta halei,ă muncitorii încremenir , aruncându-şi priviri unul altuia.ă Fuseser ferm convinşi c lor nu li se putea întâmpl ună ă ă asemenea lucru. Pentru ei nu exista alt realitate decâtă drumul zilnic la serviciu, executarea opera iunilor de lucru,ţ montarea pieselor disparate, controlul calit ii – rareori seăţ întâmpla s apar vreo problem – şi tot aşa, repetândă ă ă aceleaşi gesturi ore în şir, ore n ucitoare, dar foarte bineă

remunerate. De aceea aveau impresia c p mântulă ă încetase s se mai învârt . Într-un fel, nu fuseser lua iă ă ă ţ chiar pe nepreg tite. Aflaser câte ceva din buletinele deă ă ştiri de la radio şi televizor, din ziare, din zvonurile carecirculaser prin fabric mai repede decât o f cuseră ă ă ă vreodat maşinile fabricate de ei, din inform rile întocmiteă ă de conducere. Cu toate acestea, r maser pietrifica i, deă ă ţ

parc cineva i-ar fi lovit în plin figur .ă ă ăÎn cl direa Bursei, agen ii urm reau evenimentele peă ţ ă ecranele minitelevizoarelor portabile, nişte modele noi,fabricate de firma Sony, care se pliau, înc pând înă buzunarul de la pantaloni. Îl v zur cu to ii pe coordonatoră ă ţ ap sând pe buton, apoi pe muncitori oprindu-se din lucru.ă Dar mai ales v zur expresia de pe fe ele lor. Cu to ii ştiauă ă ţ ţ c acesta nu era decât începutul. Uzinele produc toare deă ă

piese de maşini urmau s înceteze şi ele lucrul, pentru că ă

322



produsele lor nu vor mai avea c utare. Industriaă metalurgic va cunoaşte o perioad de regres drastic, dină ă cauza închiderii por ilor celor mai importan i clien i ai lor.ţ ţ ţ Companiile de piese electronice îşi vor încetini activitatea,pierzând teren atât pe pia a intern , cât şi pe cea extern .ţ ă ă

ara lor depindea de activitatea de comer exterior, iarŢ ţ America era cel mai important partener economic, cu ocifr de export de o sut şaptezeci de miliarde de dolariă ă într-o singur ar , mai mult decât ce expediau în toată ţ ă ă Europa. La rândul lor, ei importau marf din America înă valoare de aproximativ nou zeci de miliarde, îns profitulă ă era pu in peste şaptezeci de miliarde de dolari americani,ţ

bani necesari pentru buna func ionare a economiei;ţ întreaga economie na ional era structurat pornindu-se deţ ă ă la premisa existen ei acestor bani. La fel şi capacitatea deţ produc ie.ţ

Pentru muncitorii prezenta i la televizor, lumea doar seţ oprise în loc. Pentru agen ii de burs ea poate c seţ ă ă sfârşise. Fe ele lor oglindeau nu atât uluire, cât o disperareţ crâncen . T cerea ap s toare nu dur mai mult de treizeciă ă ă ă ă

de secunde. Toat suflarea din ar urm ri scena cu acelaşiă ţ ă ă sentiment de fascina ie morbid , amestecat cu oţ ă ă neîncredere înc p ânat Apoi telefoanele pornir s sune.ă ăţ ă ă ă Multora din cei care ridicau receptoarele le tremura mâna.În ziua aceea indicele Nikkei Dow avea s se pr buşească ă ă din nou pân la valoarea de închidere de 6.540 yeni, circa oă cincime fa de cea înregistrat cu numai câ iva ani înţă ă ţ

urm .ăAceeaşi caset reprezenta segmentul principal ală

buletinelor de ştiri transmise de fiecare re ea de televiziuneţ din America. Muncitorii din Detroit, chiar şi membriisindicatului lucr torilor din industria produc toare deă ă automobile, care avuseser prilejul s vad uşile uzineiă ă ă închizându-se în urma lor, remarcar expresia fe elor şiă ţ

auzir rumoarea, amintindu-şi de propriile sentimente. Deşiă

323



compasiunea lor era oarecum atenuat de promisiuneaă unor noi locuri de munc , nu le era prea greu s -şiă ă imagineze ce se petrecea în sufletele semenilor lor din Japonia. Era mult mai uşor s -i antipatizeze atunci cândă aveau de lucru şi exista pericolul s le ia pâinea de la gur .ă ă

Acum deveniser victime ale unor for e pe care pu iniă ţ ţ dintre ei le în elegeau cu adev rat.ţ ă

Pentru omul de rând reac ia de pe Wall Street era deţ neîn eles. Deşi promitea mult pentru economia american ,ţ ă proiectul de lege economic nu urma s reziste mai mult deă ă câteva luni. Un num r inimaginabil de companii americaneă depindea în mai mare sau mai mic m sur de produseleă ă ă

japoneze şi cu toate c , teoretic vorbind, muncitorii şiă firmele americane ar fi putut umple golul creat, toat lumeaă se întreba cât erau de serioase promisiunile proiectului. Încaz c erau de durat nedefinit , ar fi fost logic ca lumea să ă ă ă investeasc în întreprinderile care aveau capacitatea de aă suplini lipsa de produse cerute pe pia . Dar dac guvernulţă ă nu f cea altceva decât s -l foloseasc drept instrument înă ă ă încercarea de a deschide pie ele japoneze şi aceştiaţ

consim eau s cedeze în unele privin e pentru a evitaţ ă ţ dezastrul total? În acest caz, companiile cu o cifr mare deă export în Japonia reprezentau o investi ie mai sigur .ţ ă Şmecheria era s depisteze companiile care le puteau faceă pe amândou , pentru c fiecare variant , luat separat,ă ă ă ă putea duce la pierderi mari, mai ales în condi iile explozieiţ ini iale a valorilor de burs . Desigur, dolarul va înregistra oţ ă

creştere fa de yen, dar specialiştii în afaceri de bursţă ă remarcaser faptul c b ncile de dincolo de oceană ă ă reac ionaser extrem de rapid, cump rând garan iiţ ă ă ţ eliberate de guvernul Statelor Unite şi pl tindu-le dină conturile în yeni; astfel, ele veneau în întâmpinarea unorschimb ri majore a valorilor şi ob ineau, f r îndoial ,ă ţ ă ă ă profituri imediate.

Valorile de la Bursa American pluteau în incertitudine,ă

fapt ce îi uimea pe mul i dintre cei care-şi depuseser baniiţ ă

324



pe Wall Street. Aceste sume se aflau în special în conturicomune, pentru c , atunci când erai un depun toră ă neînsemnat, era dificil, dac nu chiar imposibil, să ă urm reşti desf şurarea lucrurilor. Era mai sigur s laşiă ă ă manevrarea banilor în seama profesioniştilor. Rezultatul era

c num rul companiilor de gestionarea depunerilor îlă ă dep şea pe cel al ac iunilor comercializate la Bursa din Newă ţ York. Fondurile erau manipulate de tehnicieni a c roră sarcin era aceea de a urm ri şi în elege ce se petrecea înă ă ţ lumea tumultuoas şi pu in previzibil a pie elor economiceă ţ ă ţ din lume.

C derea ini ial a valorilor de burs era sub cincizeci deă ţ ă ă

puncte, dup care se stabiliza la interven ia public a celoră ţ ă trei mari companii produc toare de automobile careă afirmau într-un glas c dispuneau de capacitatea necesară ă pentru fabricarea majorit ii pieselor auto, putând chiarăţ spori volumul de automobile produse în ar . Cu toateţ ă acestea, specialiştii de la marile firme comerciale se uitauunul la altul, sc rpinându-se în cap şi comentândă evenimentele în cerc restrâns, la o cafea. Ave i vreo idee ceţ

trebuie s facem? Singurul motiv pentru care întrebareaă aceasta preocupa doar pe jum tate din oameni era acela că ă era treaba celeilalte jum t i s asculte, s clatine din capă ăţ ă ă şi s r spund : Habar n-avem.ă ă ă

La sediul din Washington al Comisiei pentru RezerveFederale se puneau alte întreb ri, îns cu r spunsuri la felă ă ă

de greu de dat. Spectrul înfricoş tor al infla iei amenin aă ţ ţ înc ara, iar situa ia existent nu l sa mari speran eă ţ ţ ă ă ţ pentru înl turarea pericolului. Una din problemele imediate,ă limpede pentru to i, era aceea c puterea de cump rareţ ă ă urma s dep şeasc oferta de produse. Aceasta însemnaă ă ă un nou val de infla ie şi, cu toate c dolarul va dep şi f rţ ă ă ă ă îndoial yenul, acesta din urm va cunoaşte o perioad deă ă ă c dere liber , antrenând dup sine şi pr buşirea monedeiă ă ă ă

americane, în raport cu celelalte devize. Acest lucru era

325



inacceptabil. Se hot rî m rirea dobânzii cu înc un sfert deă ă ă punct, decizia urmând s intre în vigoare imediat după ă închiderea Bursei. M sura va produce oarecare confuzie,ă dar

Comisia ştia ce face.

Singura veste bun era creşterea brusc a cererii deă ă bonuri eliberate de Trezorerie. În spatele acestei ac iuni seţ ascundeau cu siguran b ncile japoneze, care încercau înţă ă acest fel s se protejeze. Toat lumea trebui s recunoască ă ă ă inteligen a mişc rii. Americanii nutreau un sentiment sincerţ ă de respect fa de colegii lor japonezi, sentiment nealteratţă de tulbur rile actuale care – aşa cum sperau cu to ii – voră ţ

înceta în curând.

— Ne-am în eles? întreb Yamata.ţ ă— Acum nu ne mai putem opri, rosti unul din bancheri.Ar fi putut continua spunând c ara şi, o dat cu ea, eiă ţ ă

înşişi se aflau la marginea unei pr p stii atât de adânci,ă ă încât nici nu-i puteau vedea fundul. Dar cuvintele erau deprisos. Cu to ii se aflau în acelaşi loc, privind în adânculţ

h ului; ochii lor nu vedeau suprafa a l cuit a m su ei înă ţ ă ă ă ţ jurul c reia şedeau, ci doar un abis ce ducea spre dezastrulă economic.

Ici-colo, câte unul din cei prezen i înclin din capţ ă aprobator. Urm o t cere ap s toare, întrerupt într-ună ă ă ă ă târziu de glasul lui Matsuda.

— Cum de s-a putut petrece un asemenea lucru?

— Prieteni, era inevitabil, r spunse cu triste e Yamata.ă ţ ara noastr e ca… un oraş înconjurat de pustietate, ca unŢ ă bra puternic lipsit de o inim care s -l alimenteze cuţ ă ă sânge. Ani de zile ne-am min it pe noi înşine c aşa trebuieţ ă s fie… dar nu este adev rat şi-acum nu ne r mâne altcevaă ă ă de f cut decât s îndrept m situa ia sau s pierdem.ă ă ă ţ ă

— Ne înh m m la o treab foarte grea.ă ă ă— Hai.

Yamata se ab inu cu greu s zâmbeasc .ţ ă ă326



Înc nu se luminase de ziu , iar plecarea era programată ă ă dup începerea fluxului. Preg tirile decurgeau f ră ă ă ă ostenta ie. Câteva familii veniser în port, în majoritateţ ă pentru a-şi conduce marinarii la nav , dup ultima noapteă ă

petrecut pe uscat.ăCa peste tot în lume, denumirile navelor erau nume

tradi ionale. Noile distrug toare de tip Aegis, Kongo şiţ ă suratele sale, purtau în special denumiri vechi ale regiunilordin ara în care fuseser produse. Acesta era un obiceiţ ă recent. Denumirile stranii ale navelor de r zboi i-ar fiă surprins pe occidentali, îns semnifica ia lor poetic era înă ţ ă

ton cu tradi ia liric a rii. Erau de regul grupate peţ ă ţă ă categorii. Majoritatea distrug toarelor purtau numeă terminate în -kaze, cuvântul japonez pentru „vânt”. Deexemplu, Hatukaze însemna boare de diminea .ţă Denumirile submarinelor erau oarecum mai logice. Toate seterminau în -ushio, care înseamn „maree”.ă

În general, erau nave ar toase, pentru a nu face notă ă discordant cu m iestria construc iei. Una câte una, ele îşiă ă ţ

pornir motoarele, ieşind din port şi alunecând pe canale.ă C pitanii şi marinarii priveau navele ancorate unele lângă ă altele în rada portului Tokio. Indiferent ce gândeau ei,navele comerciale reprezentau pân una-alta un pericolă pentru naviga ie. Ascunşi privirilor, marinarii din burtaţ navei strângeau ancora şi îşi vedeau de îndatoririleobişnuite. Deşi condi iile de vizibilitate din diminea a aceeaţ ţ

erau excelente, navele îşi puser în func iune radareleă ţ pentru supravegherea manevrelor de ieşire din port.Era un exerci iu bun pentru membrii echipajului, verifica iţ ţ

periodic la diferitele centre de informare. La indica iileţ comandan ilor diverselor sisteme de lupt , se testauţ ă modalit ile de a face schimb de date tactice între vapoare.ăţ În sala motoarelor, „beca ele” – o veche porecl datţ ă ă mecanicilor a c ror munc era cândva prin defini ieă ă ţ

murdar – şedeau în scaune confortabile şi-şi sorbeauă

327



ceaiul, supraveghind datele afişate pe ecranulcalculatoarelor.

Nava-amiral era distrug torul Mutsu. La orizont se z reauă ă cl dirile portului pesc resc Tateyame, ultimul oraş pe care-lă ă întâlneau în cale, înainte de a face un viraj ascu it spreţ

stânga şi de a se îndrepta spre estAmiralul Yusuo Sato ştia c submarinele se aflau dejaă

acolo, dar trebuia s -şi informeze şi ofi erii. Amiralul seă ţ tr gea dintr-o familie cu o veche tradi ie în meserie – maiă ţ precis, în cea de marinar. Tat l s u comandase ună ă distrug tor pe vremea lui Raizo Tanaka, unul dintre cei maiă mari c pitani de nave de r zboi din câ i existaseră ă ţ ă

vreodat , iar unchiul s u, unul din „Vulturii S lbatici” ai luiă ă ă Yamamoto, servise pe un portavion şi c zuse în lupta de laă Santa Cruz. Genera iile urm toare le c lcaser pe urme.ţ ă ă ă Fratele lui Yusuo, Torajiro Sato, pilotase avioane de luptă F-86 ca ofi er al For elor de Autoap rare Aerian , însţ ţ ă ă ă demisionase, dezgustat de dec derea avia iei militare.ă ţ Acum zbura pe avioanele companiei JAL, având gradul dec pitan de rangul II. Fiul s u, Shiro, îşi urmase tat l, fiind înă ă ă

prezent un tân r maior încrez tor în sine, care pilotaă ă avioane de lupt . Pentru o familie care nu num ra printreă ă str moşii s i niciun samurai, nu era prea r u, îşi ziseă ă ă amiralul. Cel de-al doilea frate al lui Yusuo era bancher.Sato era la curent cu ceea ce urma s se întâmple.ă

Amiralul se ridic , deschise uşa etanş care d dea peă ă ă puntea lui Mutsu şi se îndrept spre tribord. Marinarii seă

oprir o clip din lucru, salutându-l cu înclin riă ă ă respectuoase, apoi îşi întoarser privirile spre rm,ă ţă încercând s aprecieze pozi ia în care se afla nava. Satoă ţ privi spre pupa şi constat c cele şaisprezece nave dină ă coloan erau aliniate aproape perfect, cu distan e egale deă ţ cinci sute de metri între ele, şi se îndreptau spredestina ie, sc ldate în lumina roz-portocalie a soarelui ceţ ă începuse s r sar . Era un semn bun, îşi zise amiralul. Peă ă ă

catargele navelor flutura acelaşi steag sub care servise şi

328



tat l s u şi care lipsise atât de mul i ani de pe navele deă ă ţ r zboi ale rii sale. Acum drapelul mândru, reprezentândă ţă un soare roşu în mijlocul câmpului alb, îşi reintrase îndrepturi.

— Fixa i ancora, anun vocea c pitanului prin megafon.ţ ţă ăPortul lor era deja undeva la linia orizontului şi avea să

dispar curând, ca şi promontoriul pe care se întindea.ăŞaisprezece nave, îşi spuse amiralul. Cea mai mare

desf şurare de for e, ca unitate compact , sus inut deă ţ ă ţ ă ara sa în… cincizeci de ani? Trebuia s se gândeasc bine.ţ ă ă

Cu siguran , era cea mai puternic forma iune, compusţă ă ţ ă din nave noi, construite cu nu mai mult de zece ani în urm ,ă

cu o inut mândr şi nume de rezonan . Dar singurulţ ă ă ţă nume de nav pe care şi l-ar fi dorit în diminea a aceasta,ă ţ Kurushio (Mareea Neagr ), cel purtat de distrug torulă ă tat lui s u, cu care scufundase un cruciş tor american înă ă ă b t lia de la Tassafaronga, apar inea din nefericire dejaă ă ţ unui submarin aflat în larg. Amiralul îşi lu binoclul de laă ochi şi morm i uşor nemul umit. Era un nume poetic,ă ţ perfect şi pentru o nav de r zboi. Ce p cat c fusese irosită ă ă ă

pe un submarin.

Kurushio şi suratele sale plecaser cu treizeci şi şase deă ore în urm . Ca nav -amiral a unei categorii noi deă ă submarine, Kurushio înainta cu o vitez de cincisprezeceă noduri pentru a traversa perimetrul de exerci iu.ţ Submarinul era propulsat de motoare puternice, care

tr geau aerul prin tubul de alimentare cu oxigen. Echipajul,ă format din zece ofi eri şi şaizeci de marinari, se afla într-oţ misiune de observa ie de rutin . Permanen a era asiguratţ ă ţ ă de un ofi er şi secundul s u, afla i în camera de control aţ ă ţ submarinului. Ofi erul inginer şi cei dou zeci şi patru deţ ă matrozi se aflau la posturi. Întreg echipajul de deservire atorpilelor era ocupat cu efectuarea unor teste electroniceasupra celor paisprezece proiectile 89-Mod C şi a celor şase

rachete Harpoon. În rest, foaia de observa ie nu consemnaţ

329



nimic neobişnuit şi nimeni nu remarc schimbarea.ă C pitanul comandant Tamaki Ugaki era cunoscut ca ună model de promptitudine şi, cu toate c pretindea enormă dela membrii echipajului, lumea era mul umit pentru cţ ă ă submarinul era întotdeauna în fruntea celorlalte. C pitanulă

st tea retras în cabina sa, abia f cându-şi sim it prezen a.ă ă ţ ă ţ Singurele semne observate de echipaj se limitau la dâra delumin ce se strecura pe sub uşa cabinei sale şi rotocoaleleă de fum împr ştiate de ventilator. Comandantul eraă considerat de oamenii de la bord drept un om plin de zel,probabil ocupat cu întocmirea planurilor şi manevrelorcerute de apropiata opera iune comun cu submarineleţ ă

americane. Ultima oar se descurcaser foarte bine,ă ă ob inând trei victorii din zece întâlniri de exerci iu. Pentruţ ţ oricine, acesta era un rezultat foarte bun. Cu excep ia luiţ Ugaki, to i ceilal i luar prânzul într-o atmosfer vesel ,ţ ţ ă ă ă deconectant . El îns gândea cu mintea unui samuraiă ă veritabil, care nu accepta s fie al doilea pe list .ă ă

Chiar din primele luni de serviciu Ryan îşi f cuse ună

obicei din a petrece o zi pe s pt mân în cl direaă ă ă ă Pentagonului. Le explicase ziariştilor c nu era obligatoriuă s r mân tot timpul închis în birou ca într-o celul şi că ă ă ă ă acesta era un mod eficient de a folosi timpul fiec ruia. Înă mod surprinz tor, în pres nu ap ruse niciun comentariu,ă ă ă aşa cum s-ar fi întâmplat cu câ iva ani în urm . Toatţ ă ă lumea ştia c titlul de consilier pe problemele de securitateă

na ional era de domeniul trecutului. Deşi reporterii vedeauţ ă în Ryan un succesor valoros la fotoliul din col al Casei Albe,ţ îl considerau un tip prea şters. Era cunoscut aversiunea saă fa de publicitate, de care fugea ca de cium . În fiecare ziţă ă venea la birou la aceeaşi or , îşi rezolva problemele deă serviciu într-un timp cât mai scurt – spre norocul lui, asta însemna rareori mai mult de zece ore pe zi – şi se întorcea în mijlocul familiei, ca orice om obişnuit. Trecutul s u la CIAă

plutea înc în cea şi, cu toate c via a sa personal şi ceaă ţă ă ţ ă

330



public erau binecunoscute, acestea nu mai prezentauă niciun interes. Astfel, Ryan putea c l tori f r grij peă ă ă ă ă bancheta din spate a maşinii de serviciu, pentru c pu iniă ţ erau aceia care-l b gau în seam . Tot ce f cea el era banal,ă ă ă iar Ryan se str duia s p streze aceasta impresie.ă ă ă

Reporterii nu d deau aten ie unui câine care nu l tra. Dacă ţ ă ă ar fi privit lucrurile în profunzime, şi-ar fi dat seama c nuă era chiar aşa.

— Pun ceva la cale, începu Robby, de îndat ce Ryan luă ă loc în biroul din cl direa Comandamentului Militar Na ional.ă ţ

Harta era cât se poate de elocvent .ă— Se îndreapt spre nord?ă

— Cu vreo dou sute de mile. Comandantul flotei este V.ă K. Chandraskatta, absolvent al Colegiului Regal de Marin ,ă al treilea din promo ia sa. Şi-a croit singur drum pân înţ ă fruntea ierarhiei. Cu câ iva ani în urm , a absolvit şiţ ă cursurile de specializare de la Newport. A terminat şef depromo ie. Are leg turi politice foarte bune în ultimul timp, aţ ă petrecut surprinz tor de mult timp departe de flot , f cândă ă ă naveta…

— Unde?— La New Delhi, dar adev rul e c nu ştiu precis. Vecheaă ă

poveste, Jack.Ryan îşi st pâni cu greu nemul umirea. În parte eraă ţ

vechea poveste, în parte îns era una nou . Niciunul dintreă ă ofi erii de contraspionaj nu putea pretinde c dispunea deţ ă suficiente informa ii şi nici nu putea fi absolut convins deţ

veridicitatea celor pe care le de inea. În cazul acela,ţ regretul era întemeiat: CIA nu dispunea înc de agen i peă ţ teritoriul Indiei. Ryan îşi not în minte s -i vorbeasc luiă ă ă Brett Hanson despre ambasador. Înc o dat . În termeniă ă psihiatrici, acest gen de atitudine se numea „pasiv-agresiv ”, ceea ce însemna c subiectul nici nu opuneaă ă rezisten , dar nici nu coopera. Pentru Ryan,ţă comportamentul unor adul i inteligen i care se înc p ânauţ ţ ă ăţ

s reac ioneze ca nişte copii de cinci ani r mânea o sursă ţ ă ă

331



constant de uimire.ă— Exist vreo leg tur între escapadele lui pe uscat şiă ă ă

mişc rile pe care le face?ă— Nimic evident, cl tin Robby din cap.ă ă— Ce ştiu serviciile de comunica ii militare? se interesţ ă

Jack, întrebându-se dac Agen ia Na ional de Securitate,ă ţ ţ ă umbra a ceea ce fusese pe vremuri, îşi d duse osteneala să ă intercepteze mesajele radio ale flotei indiene.

— Primim nişte informa ii de la Alice Springs şi Diegoţ Garcia, dar numai am nunte neinteresante. Ordine deă deplasare a navelor, nimic cu adev rat important din punctă de vedere opera ional.ţ

Jack era tentat s spun c serviciile de contrainforma iiă ă ă ţ ale rii sale nu dispuneau niciodat de ceea ce aveauţă ă nevoie pe moment, dar motivul era cât se poate de simplu:informa iile pe care le avea totuşi permiteau de obiceiţ preg tirea strategiei şi preîntâmpinarea problemelor,ă înainte ca acestea s devin prea grave. Situa iile criticeă ă ţ erau create de am nuntele trecute cu vederea, datorită ă faptului c existau alte lucruri mai importante – pân cândă ă

aspectele minore se acutizau.— Deci, nu avem altceva decât ceea ce putem deduce

din mişc rile lor.ă— Iat -le! exclam Robyy, apropiindu-se de hart .ă ă ă— Ne for eaz s ne deplas m…ţ ă ă ă— Şi îl constrâng pe amiralul Dubro s treac la ac iune.ă ă ţ

Foarte inteligent, vorbesc serios. Oceanul e uriaş, dar poate

fi şi foarte mic, atunci când e str b tut de dou flote.ă ă ă Deocamdat nu ne-a cerut instruc iuni suplimentare, dară ţ trebuie s ne gândim şi la eventualitatea asta.ă

— Dac îmbarc brigada pe amfibiile lor, ce facem?ă ăR spunsul veni din partea unui ofi er din subordinea luiă ţ

Robby.— Domnule, dac ar fi dup mine, ar fi foarte simplu. Auă ă

deja trupe pe uscat, care lupt împotriva tamililor. În acestă

fel au asigurat rmul, iar debarcarea r mâne o treab purţă ă ă

332



administrativ . Partea cea mai grea în cazul unei invaziiă este p trunderea pe uscat sub forma unei unit i compacte,ă ăţ dar mi se pare c acest aspect a fost rezolvat. Brigada aă treia de blindate a lor este foarte robust . Pe scurt, sri-ălankezii nu au nici cea mai mic şans de a le întârziaă ă

înaintarea, cu atât mai pu in de a o opri. Pasul urm tor ar fiţ ă s pun mâna pe câteva aerodromuri şi s trimită ă ă ă infanteria. Dispun de o armat extrem de numeroas . Nuă ă le-ar fi prea greu s renun e la cincizeci de mii deă ţ infanterişti pentru aceast opera iune. Presupun c situa iaă ţ ă ţ ar degenera într-o insurec ie pe termen lung, continuţ ă colonelul, dar în primele luni ar fi controlat , aproape prină

for a lucrurilor, de c tre indieni. Cunoscându-le abilitateaţ ă de a izola insula, în scurt timp insurgen ii nu vor maiţ dispune de mijloace de aprovizionare. Pariez c vor câştigaă indienii.

— Problema const în aspectul politic, zise Ryană îngândurat. Va fi mare agita ie la Na iunile Unite…ţ ţ

— Dar ar fi riscant s trimitem trupe acolo, remarcă ă Robby. Sri Lanka nu are niciun aliat tradi ional, dac facemţ ă

abstrac ie de India. Nu pot invoca niciun motiv de ordinţ etnic sau religios. Nu dispun de resurse care ar prezentainteres pentru noi într-atâta încât s merite osteneal .ă ă

Ryan îşi continu ideea.ă— Câteva zile, ar vui toate ziarele, îns , dac indieniiă ă

sunt deştep i, ar putea face din Ceylon al cincizeci şi unuleaţ stat al lor…

— Mai degrab al dou zeci şi şaselea, domnule, interveniă ă colonelul. Sau, folosindu-se de motivul etnic, o anex aă provinciei Tamil Nadu. Ar putea chiar favoriza reglareaconturilor cu tamilii.

— Mul umesc, i se adres Ryan colonelului, care îşiţ ă preg tise atât de conştiincios expunerea. Problema e c oă ă vor integra politic în propria lor ar , cu drepturi politiceţ ă depline, şi cu asta basta. Foarte abil. Dar înainte de a face

vreo mişcare, au nevoie de un pretext politic. Motivul ar

333



trebui s fie r zvr tirea tamililor pe care, desigur, nu le va fiă ă ă greu s -i zdrobeasc .ă ă

— Atunci vom şti cum stau lucrurile, îns înainte de astaă trebuie s îl punem la curent pe Dubro cu m surile pe careă ă va trebui s le ia.ă

Privind harta, Ryan îşi d du seama de dificultatea acestuiă lucru. Grupul de manevr 77.1 se îndrepta spre sud-vest,ă p strând distan a fa de flota indian , dar, cu toată ţ ţă ă ă întinderea nesfârşit a oceanului, la vest de naveleă comandate de Dubro se afla o aglomerare mare de atoli. Lacap tul acesteia se g sea baza american Diego Garcia,ă ă ă lucru destul de încurajator.

Când blufezi, exist pericolul ca adversarul s -şi deaă ă seama de inten iile tale reale, iar acest joc nu putea fi l satţ ă în voia hazardului, ca o partid oarecare de pocher.ă Americanii aveau avantajul for ei de lupt , în m sura înţ ă ă care erau dispuşi s o foloseasc . India, era favorizat deă ă ă pozi ia sa geografic . În realitate, America nu era interesatţ ă ă vital în zona respectiv . Flota american din Oceanul Indiană ă avea misiunea de a ine sub observa ie Golful Persic, darţ ţ

instabilitatea era o boal contagioas şi orice semn deă ă nervozitate din partea unei popula ii putea declanşa oţ manifestare sinergetic având un efect distrug tor. Ast îiă ă ă obliga s hot rasc pân unde puteau merge.ă ă ă ă

— Se cam împute treaba, nu-i aşa Robby? zâmbi Ryan,p rând mult mai vesel decât era în realitate.ă

— Ar fi bine dac am şti ce au de gând.ă

— Am notat, domnule amiral. Voi pune oamenii s seă ocupe de asta.— Şi cum r mâne cu ordinul de lupt ?ă ă— Nu se schimb nimic pân nu d dispozi ieă ă ă ţ

preşedintele. Dac Dubro are impresia c va fi atacat, seă ă poate descurca singur. Presupun c aparatele de peă portavion sunt dotate cu armament.

— Dotate şi gata de atac, domnule Ryan.

— Voi încerca s -l conving s mai dea pu in drumul laă ă ţ

334



les , promise Jack.ăÎn clipa aceea sun telefonul. Un ofi er tân r – proasp tă ţ ă ă

avansat la gradul de maior – înşf c receptorul, iar apoi îlă ă chem pe Ryan.ă

— Cine e?

— Serviciul de comunica ii de la Casa Alb , domnule.ţ ă Primul ministru Koga tocmai şi-a dat demisia. Ambasadorule de p rere c -l vor îns rcina pe Goto cu formarea nouluiă ă ă guvern.

— A mers repede. Roag -i pe cei de la direc ia pentruă ţ Japonia de la Departamentul de Stat s -mi trimit toateă ă datele. M întorc peste dou ore.ă ă

Ryan aşez receptorul în furc .ă ă— A picat Koga? se interes Jackson.ă— Ai luat o infuzie de deştept ciune de diminea , Rob?ă ţă— Nu, dar ştiu s trag cu urechea la o convorbireă

telefonic . Aud c am devenit foarte pu in populari pe-ă ă ţacolo.

— Totul s-a întâmplat cam prea rapid.

Fotografiile sosir prin curierul diplomatic. Pe vremuri,ă sacul ar fi fost desf cut chiar de la intrare, dar timpurileă deveniser mai blânde şi mai îng duitoare, astfel încâtă ă mesagerul urc în maşin la Dulles şi nu se mai opri pân laă ă ă Foggy Bottom. Acolo sacul fu transportat într-o înc pereă secret , unde con inutul lui fu sortat în func ie de specific şiă ţ ţ importan , şi apoi dus personal la punctele de destina ie.ţă ţ

Un func ionar CIA prelu plicul cu cele şapte role de film,ţ ă apoi se urc pur şi simplu în maşina care-l aştepta afar şiă ă demar în direc ia lui Fourteenth Street. Patruzeci deă ţ minute mai târziu, casetele fur deschise într-un laboratoră destinat develop rii microfilmelor, prev zut cu o aparatură ă ă ultrasofisticat , dar uşor adaptabil unei sarcini atât deă ă prozaice ca aceasta.

Tehnicienii preferau filmele „adev rate”: se g seau înă ă

comer şi erau mult mai uşor de manevrat, cu ajutorulţ

335



echipamentelor de procesare standard, cu construc ieţ simpl ; în plus, nu erau curioşi s vad ce reprezentauă ă ă imaginile, singura lor preocupare fiind verificarea clarit iiăţ fotografiilor. În cazul acela, coloritul spunea totul. Film Fuji,constat tehnicianul. Cine spunea c era mai bun decâtă ă

Kodakul? Filmul era t iat, fiecare secven fiind apoiă ţă introdus în câte un suport din carton care nu diferea cuă nimic de cele p strate de orice p rinte la prima întâlnire aă ă copilului cu Mickey Mouse, în afar de însemnul Strictă secret marcat pe pelicul . Numerotate, legate şi strecurateă într-un plic, îşi luar locul în caseta cu materiale prelucrateă din laborator. Treizeci de minute mai târziu erau ridicate de

o secretar .ăFemeia lu ascensorul pân la etajul cinci al vechiuluiă ă sediu, de-acum o cl dire veche de aproape patruzeci deă ani, care îşi ar ta din plin vârsta. Coridoarele erau pr fuite,ă ă iar vopseaua panourilor desp r itoare împrumutase oă ţ nuan neutr , sup r toare, de galben sp l cit. Şi aici, ca şiţă ă ă ă ă ă în alte p r i, cei puternici c zuser , iar acest lucru era cuă ţ ă ă atât mai adev rat în cazul Oficiului de Cercet ri pentruă ă

Armament Strategic. Deşi pe timpuri fusese unul dintre celemai importante departamente ale CIA, în prezent OCAStr gea s moar .ă ă ă

Personalul era format din oameni de ştiin , specializa iţă ţ în proiectilele-rachet . Sarcina lor era aceea de a studiaă specifica iile tehnice ale proiectilelor fabricate în str in tateţ ă ă şi de a aprecia poten ialul lor real.ţ

Acest lucru implica un volum mare de activitateteoretic , combinat cu deplas ri frecvente la diferite firmeă ă ă contractante guvernamentale, pentru a se compara tipurilede inute de acestea cu ceea ce ştiau oamenii de ştiin . Dinţ ţă nefericire, dac se putea spune aşa, rachetele balisticeă intercontinentale şi cele aer-sol, obiectele zilnice ale celorde la OCAS, erau aproape disp rute, astfel încât fotografiileă care împodobeau pere ii fiec rui birou din cl dire emanau oţ ă ă

anumit nostalgie, prin lipsa lor de semnifica ie. De acum,ă ţ

336



cercet torii specializa i în diferitele ramuri ale fizicii seă ţ vedeau nevoi i s se familiarizeze cu agen ii chimici şiţ ă ţ biologici ce constituiau armele de distrugere în mas aleă na iunilor mai s race.ţ ă

Chris Scott, un b rbat în vârst de treizeci şi patru de ani,ă ă

îşi începuse cariera în cadrul OCAS pe vremea când acesta înc însemna ceva. Absolvent al Institutului Politehnică Rensselaer, Chris se f cuse remarcat prin deducereaă performan elor rachetei sovietice SS-24 cu dou s pt mâniţ ă ă ă înainte ca un agent foarte bine plasat s reuşeasc să ă ă subtilizeze o copie a c r ii tehnice a rachetei ac ionate cuă ţ ţ combustibili solizi; pentru reuşita lui fusese felicitat de

însuşi directorul de atunci al Agen iei, William Webster. Darţ proiectilele 24 S ineau de-acum de trecut şi, aşa cum citi înţ raportul de diminea , nu mai r m sese decât o singurţă ă ă ă rachet tip SS-19, corespondenta lui Minuteman-III,ă p strat la Minot, în Dakota de Nord; ambele îşi aşteptauă ă sfârşitul, iar el nu putea suferi ideea de a se apuca să studieze chimia. De aceea, fotografiile primite din Japoniaerau o schimbare binevenit .ă

Scott nu se gr bea. Avea timp berechet. Deschise cutia şiă strecur pe rând buc ile de pelicul în retroproiector,ă ăţ ă f când însemn ri pentru fiecare în parte. Treaba asta îi luă ă ă dou ore şi astfel se f cu ora prânzului. Aşez totul la loc şiă ă ă încuie cutia, apoi porni spre bufetul de la etajul întâi. Acolonu se discuta decât despre înfrângerea echipei WashingtonRedskins şi despre posibilit ile noului patron de a îndreptaăţ

lucrurile. Scott b g de seam c oamenii z boveau maiă ă ă ă ă mult la mas , f r ca vreun supraveghetor s fac mareă ă ă ă ă caz de o asemenea abatere. Holul principal, care str b teaă ă cl direa şi d dea în curte, era mult mai aglomerat caă ă alt dat , în vremurile bune, iar privirile trec torilor erauă ă ă atrase neîncetat de fragmentul din Zidul Berlinului, expusacolo de mul i ani de zile. Mai ales ale celor din vecheaţ gard , îşi zise Scott, care se considera unul dintre aceştia.ă

El, cel pu in, avea de lucru în ziua aceea, ceea ce era oţ

337



schimbare pl cut .ă ăÎntors în birou, Scott trase draperiile şi introduse din nou

pelicula în aparatul de proiec ie. Ar fi putut alege doarţ imaginile pentru care f cuse noti e speciale, dar astaă ţ reprezenta munca lui de o zi – poate chiar de o s pt mân ,ă ă ă

dac -şi juca bine c r ile – şi era hot rât s lucreze cuă ă ţ ă ă meticulozitatea care-l caracteriza, comparând ceea cevedea cu raportul tipului de la NASA.

— Pot s intru? întreb Betsy Fleming, b gând capul prină ă ă deschiz tura uşii.ă

Era una dintre cele mai vechi salariate; curând urma să devin bunic şi îşi începuse activitatea ca secretar laă ă ă

Agen ia de Informa ii. Era o autodidact , cunosc toare aţ ţ ă ă domeniului analizei fotografice şi al construc ieiţ proiectilelor, cu o experien care data de pe vremea crizeiţă rachetelor cubaneze. Având în vedere c nu era titrat ,ă ă priceperea sa în aceste domenii de activitate era uimitoare.

— Desigur.Pe Scott nu-l deranja prezen a lui Betsy, consideratţ ă

„m mica” tuturor func ionarilor din oficiu.ă ţ— Vechiul nostru amic SS-19! exclam ea, aşezându-seă

pe un scaun. Oho, îmi place ce-au f cut din el.ă— Nu-i aşa? zise Scott, întinzându-se din toate

încheieturile pentru a alunga moleşeala de dup mas .ă ăCeea ce pe vremuri fusese o construc ie de-a dreptulţ

hidoas era acum ceva aproape frumos. Corpul proiectileloră era confec ionat din o el inoxidabil str lucitor, careţ ţ ă

conferea o imagine mai bun a structurii. Vechiul modelă rusesc, vopsit în verde, p rea necioplit. Acum era maiă dinamic şi era impresionant prin dimensiuni.

— Cei de la NASA spun c au redus foarte multă greutatea, folosind materiale mai bune, chestii din astea.Acum chiar o cred.

— P cat c n-au putut face acelaşi lucru şi cu blestemeleă ă alea de rezervoare, remarc doamna Fleming.ă

Scott încuviin cu un morm it. Avea şi el o maşinţă ă ă

338



Cresta, iar nevast -sa refuza s o mai conduc pân nu-iă ă ă ă schimbau rezervorul de benzin . Furnizorul îl informase că ă asta putea dura vreo dou s pt mâni. Companiaă ă ă consim ise chiar s -i închirieze o alt maşin , încercândţ ă ă ă astfel – nu cu mare succes – s recapete încredereaă

publicului. Asta îl obligase s -i lipeasc o nou etichet deă ă ă ă parcare, pe care va trebui s o r zuiasc înainte de aă ă ă returna maşina împrumutat firmei Avis.ă

— Ştii cine a f cut fotografiile?ă— Nu ştiu decât c e unul de-ai noştri.ăScott proiect filmul urm tor.ă ă— Foarte multe modific ri. Par aproape cosmetice.ă

— Cu cât crezi c au redus greutatea?ăAvea dreptate, îşi zise doamna Fleming. Urmele circularel sate de maşina de şlefuit r m seser imprimate peă ă ă ă carcasa de o el, asemenea modelului b tut pe patul uneiţ ă puşti.

— Dup p rerea celor de la NASA, cu peste şase mii deă ă kilograme.

Se auzi din nou clinchetul uşor al telecomenzii.

— Hm, nu şi aici, remarc Betsy.ă— Ciudat.Cap tul superior al proiectilului ad postea focoasele.ă ă

Modelul SS-19 putea transporta câteva. Relativ mici, dargrele, acestea erau nişte obiecte cu densitate mare, fapt cetrebuia s afecteze structura întregului proiectil. Orice tipă de rachet intercontinental efectua o mişcare deă ă

accelera ie, din clipa în care era lansat pân în momentulţ ă ă când se oprea motorul, dar perioada maxim eraă înregistrat imediat înainte de ardere. În clipa aceea, cândă o mare parte a combustibilului era deja consumat , vitezaă de accelerare creştea cu aproape zece unit i pesteăţ accelera ia gravita ional normal . În acelaşi timp,ţ ţ ă ă rigiditatea structural conferit corpului proiectilului deă ă c tre cantitatea de combustibil din rezervoare era minim ,ă ă

astfel încât dispozitivul de fixare a focoaselor trebuia s fieă

339



masiv şi rezistent, pentru a asigura distribu ia egal aţ ă masei de iner ie sporite a înc rc turii nete.ţ ă ă

— Nu, aici n-au schimbat nimic, nu-i aşa? zise Scott,privindu-şi colega.

— Oare de ce? Pas rea asta ar trebui s lanseze peă ă

orbit sateli i.ă ţ— Dup câte ştiu, sateli i cu greutate mare, deă ţ

comunica ii.ţ— Mda, dar ia priveşte acolo.„Transportorul” focoaselor trebuia s aib o baz solidă ă ă ă

pe toat suprafa a. În cazul sateli ilor de comunica ii,ă ţ ţ ţ aceasta era format dintr-un inel sub ire din o el, ca oă ţ ţ

gogoaş plat , zdrav n , care ar ta întotdeauna preaă ă ă ă ă uşoar pentru misiunea pentru care fusese proiectat . Ceaă ă din fotografie aducea mai degrab cu o roat de c ru .ă ă ă ţă Scott descuie un sertar şi scoase o fotografie recent a unuiă proiectil SS-19, luat de un ofi er american în timpulă ţ misiunii de control din Rusia. F r o vorb , i-o întinseă ă ă doamnei Fleming.

— Uite. Asta e construc ia standard, exact aşa cum a fostţ

proiectat de ruşi; eventual f cut din o el superior, maiă ă ă ţ bine finisat.

— În rest, au modificat aproape totul, nu-i aşa? întrebă doamna Fleming. De ce n-au schimbat-o şi pe asta?

— Asta m-am întrebat şi eu. P strarea acestui suport i-aă costat, s zicem, cincizeci de kilograme sau poate chiar maiă mult?

— Dar n-are sens, Chris. Dac vrei s reduci greutatea,ă ă sta e primul lucru pe care-l schimbi. Fiecare kilogramă economisit aici face cât patru sau cinci la prima treapt .ă

Se ridicar amândoi, apropiindu-se de ecran.ă— Ia stai pu in…ţ— Da, se potriveşte cu transportorul. Nu l-au modificat.

Nu exist inel de contact pentru satelit. Nu au f cut nicioă ă schimbare.

Scott cl tin din cap.ă ă340



14. Reflec iiţ

— Treizeci de secunde, anun directorul-adjunct, dupţă ă difuzarea ultimului clip publicitar destinat telespectatorilordin diminea a aceea de duminic .ţ ă

Emisiunea avea ca subiect situa ia din Rusia şi dinţ Europa în general, fapt ce îi convenea de minune lui Ryan.

— Singura întrebare pe care n-o pot pune, chicoti BobHoltzman, înainte de intrarea în emisie. Ce simte unconsilier pe problemele de Securitate na ional dintr-o arţ ă ţ ă a c rei siguran nu este defel amenin at ?ă ţă ţ ă

— Este foarte odihnitor, r spunse Ryan, aruncând oă privire plictisit c tre cele trei camere de televiziune.ă ă

Niciuna dintre ele nu avea becule ul roşu de semnalizareţ aprins.— Atunci, de ce atâtea ore de munc ? îl lu la întreb riă ă ă

Kris Hunter, pe un ton mai pu in t ios decât l sa de b nuitţ ă ă ă fizionomia ei.

— Dac n-aş veni la lucru, min i Ryan, oamenii şi-ară ţ putea da seama cât de lipsit de importan sunt.ţă

Veşti proaste, se alert Ryan. N-au aflat înc de India, dară ă b nuiesc c se petrece ceva. La naiba. Voia s p strezeă ă ă ă secretul. Era unul din acele lucruri c rora presiunea opinieiă publice le putea face mai mult r u decât bine.ă

— Patru! Trei! Doi! Unu!Directorul-adjunct împunse aerul cu degetul în direc iaţ

moderatorului emisiunii, un ziarist de televiziune pe numeEdward Johnson.

— Domnule doctor Ryan, ce p rere are Administra iaă ţ

342



despre schimb rile din guvernul japonez?ă— Da, desigur, sunt rezultatul greut ilor actuale la nivelăţ

de rela ii comerciale, ceea ce nu intr în domeniul meu deţ ă activitate. În principiu, consider m c este vorba de oă ă situa ie de politic intern , care poate fi solu ionat deţ ă ă ţ ă

poporul japonez f r indica ii din partea noastr .ă ă ţ ă Jack vorbea pe un ton politicos şi avizat, dup ce-şiă

însuşise la perfec ie cele câteva lec ii de oratorie. Nu-i maiţ ţ r mânea decât s încerce s vorbeasc mai rar.ă ă ă ă

Kris Hunter se aplec pu in înainte.ă ţ— Dar principalul candidat la func ia de prim-ministruţ

este un vechi duşman al Statelor Unite…

— E cam mult spus, o întrerupse Ryan cu un zâmbet jovial.— Cuvânt rile, scrierile, c r ile lui sunt departe de a fiă ă ţ

amicale.— Se poate, zâmbi Ryan strâmb, f când un gest agasată

cu mâna. Deosebirea dintre tratativele duse între popoareprietene şi cele duse între popoare beligerante este aceeac primele pot deveni chiar mai caustice decât cele dină

urm .ăAi zis-o bine, Jack.— Nu sunte i îngrijorat?ţ— Nu, r spunse Ryan, cl tinând uşor din cap, în speran aă ă ţ

c , în cadrul unor interviuri ca acesta, r spunsurile scurte îiă ă intimidau pe reporteri.

— Domnule doctor Ryan, v mul umim pentruă ţ

amabilitatea de a da curs invita iei noastre pentru aceastţ ă diminea .ţă— Pl cerea a fost de partea mea.ăRyan continu s zâmbeasc pân când becule eleă ă ă ă ţ

camerelor de televiziune se stinser . Apoi aştept până ă ă v zu cum ceilal i participan i îşi scot microfoanele. F cu şiă ţ ţ ă el la fel, se ridic de pe scaun şi ieşi de pe platou. Acum seă putea discuta în voie. Bob Holtzman intr în urma lui Jack înă

cabina de machiaj. Machiorii plecaser la o cafea, aşa că ă

343



Ryan lu o mân de şervetele şi-i întinse cutia lui Holtzman.ă ă O pancart mare de lemn, atârnat deasupra oglinzii,ă ă anun a: NU SE ÎNREGISTREAZ NIMIC DIN CE SE VORBEŞTEţ Ă ÎN ACEAST ÎNC PERE.Ă Ă

— Ştii care e adev ratul motiv care se ascunde în spateleă

drepturilor egale pentru femei? îl întreb Holtzman. Nu eă vorba nici de salarii egale, nici de alte tâmpenii din astea.

— Ai dreptate. E faptul c le for m s se fardeze. Amă ţă ă c p tat ce-am meritat. Doamne, ce scârb mi-e de porc riaă ă ă ă asta! exclam el exasperat, ştergându-şi stratul gros deă fond de ten de pe frunte. M simt ca o curv de duzin .ă ă ă

— Nu e un sentiment prea neobişnuit pentru o figură

politic , nu-i aşa? interveni Kris Hunter, luând la rândul eiă câteva şerve ele şi începând s se demachieze.ţ ă Jack izbucni în râs.— Într-adev r, deşi e cam nepoliticos din parteaă

dumitale, doamn .ăOare am devenit o personalitate politic ? se întreb Jack.ă ă

Probabil c da. Cum dracu’ s-a întâmplat?ă— Jack, de ce te-ai eschivat atât de elegant de la

r spunsul la ultima mea întrebare? se interes Holtzman.ă ă— Bob, dac i-ai dat seama c m-am eschivat în modă ţ ă

elegant, precis c ştii şi din ce cauz .ă ăRyan f cu un gest c tre panoul de deasupra oglinzii, apoiă ă

se hot rî s bat în el, pentru a se convinge c toat lumeaă ă ă ă ă în elegea ce voia s spun .ţ ă ă

— Ştiu c , atunci când a c zut ultima oar un guvern, noiă ă ă

am fost aceia care am ob inut informa iile despre scandalulţ ţ mituirii. Jack îl privi f r s scoat un cuvânt. Dac ar fi spusă ă ă ă ă

numai F r comentarii, şi tot ar fi fost prea mult în condi iileă ă ţ date.

— Atunci şi-a ratat Goto şansa de a deveni prim-ministru.Era al doilea pe list , ii minte?ă ţ

— Ei bine, acum mai are o şans . R bdarea i-a fostă ă

r spl tit . Dac va fi în stare s formeze o coali ie.ă ă ă ă ă ţ344



— Sl beşte-m .ă ăHunter se apropie mai mult de oglind , cur indu-şiă ăţ

ultimele resturi de fard de pe nas.— Ai citit, ca şi mine, ce a declarat ziariştilor. Spune că

va forma un cabinet şi cred c î i dai seama ce argumenteă ţ

va folosi.— Vorb mult , s r cia omului. Mai ales în meseria asta,ă ă ă ă

replic Jack, care nu reuşise înc s se integreze pe deplină ă ă în „meseria asta”. Probabil nişte vorbe în vânt, spuse de unpolitician care a b ut un pahar în plus, dup o zi de muncă ă ă istovitoare sau o zi proast …ă

— Sau la gheişe… suger Kris Hunter.ă

Dup ce termin s se demachieze, se aşez peă ă ă ă marginea mesei şi-şi aprinse o igar . Kristyn Hunter era unţ ă reporter de mod veche. Pu in trecut de cincizeci de ani,ă ţ ă era absolvent a sec iei de jurnalistic din cadrulă ţ ă Universit ii Columbia şi fusese numit de curândăţ ă corespondent pe probleme de politic extern al ziaruluiă ă Chicago Tribune. Avea o voce uscat ca iasca.ă

— În urm cu doi ani, nenorocitul la s-a dat la mine.ă ă

Vorbeşte mai porcos decât un marinar, iar propunerile pecare mi le-a f cut erau cel pu in… excentrice. B nuiesc că ţ ă ă eşti informat în privin a obiceiurilor lui, domnule doctorţ Ryan?

— Kris, nu îmi permit s comentez vreodat informa iileă ă ţ confiden iale pe care le am – dac le am – despreţ ă oficialit ile din str in tate.ăţ ă ă

Jack f cu o pauz .ă ă— Ia stai pu in. Parc tipul nu vorbeşte englezeşte, nu?ţ ăÎnchise ochii, încercând s -şi aduc aminte ce spuneauă ă

rapoartele despre acel aspect.— Nu? Când vrea vorbeşte, iar când n-are chef nu.

Traduc torul lui de atunci era o femeie în jur de dou zeci şiă ă şapte de ani. Nici n-a roşit m car.ă

Hunter chicoti r ut cios.ă ă— Eu, în schimb, m-am f cut ca racul. Ce- i spune asta,ă ţ

345



domnule Ryan?Ryan avea unele dubii în leg tur cu informa iile ob inuteă ă ţ ţ

în urma Opera iunii SANDALWOOD. De aceea îi f ceaţ ă pl cere s aud confirmarea din partea unei surseă ă ă independente.

— B nuiesc c îi plac blondele, r spunse el în glum .ă ă ă ă— Aşa se spune. Se mai spune c ar avea o prosp tur .ă ă ă— V ambala i prea tare, interveni Holtzman. Exist oă ţ ă

mul ime de b rba i care calc pe de l turi, Kris.ţ ă ţ ă ă— Lui Goto îi face pl cere s le arate oamenilor cât e deă ă

dur. Unele zvonuri referitoare la el sunt de-a dreptulscabroase.

Kris continu , dup un moment de t cere:ă ă ă— Dar le cred şi pe acelea.— Z u? întreb Ryan cu o inocen pref cut . Intui ieă ă ţă ă ă ţ

feminin ?ă— F r aluzii sexuale, îl avertiz Hunter, pe un ton multă ă ă

prea serios pentru atmosfera discu iei.ţRyan deveni sobru.— Departe de mine aşa ceva. Dar so ia mea are unţ

instinct aparte în a judeca oamenii, ceea ce mie îmilipseşte. Presupun c meseria ei de medic o avantajeaz .ă ă Corect?

— Domnule doctor Ryan, ştiu c eşti la curent. Mai ştiu că ă FBI-ul a f cut nişte investiga ii foarte discrete înă ţ împrejurimile oraşului Seattle.

— Chiar aşa?

Kris Hunter nu se l s p c lit .ă ă ă ă ă— Secretele de genul acesta nu pot fi p strate, mai alesă dac ai prieteni care lucreaz în Birou, aşa cum am eu, şiă ă dac fata disp rut este fiica unui c pitan de poli ie careă ă ă ă ţ locuieşte gard în gard cu un agent FBI de la divizia dinSeattle. E nevoie s continuu?ă

— Atunci de ce ii totul pentru dumneata?ţOchii verzi ai lui Kris Hunter îl fulgerar scurt peă

consilierul pe problemele de securitate na ional .ţ ă346



— Am s - i spun de ce, domnule doctor Ryan. Când eramă ţ la colegiu am fost violat . Eram convins c nenorocitulă ă ă voia s m omoare. Am v zut moartea cu ochii. Asemeneaă ă ă lucruri nu se uit . Dac toat povestea asta se termin r u,ă ă ă ă ă fata aceea, şi poate şi altele ca ea, risc s fie ucise. După ă ă

viol, e posibil s î i revii; eu am reuşit. Dup moarte nu po iă ţ ă ţ face acelaşi lucru.

— Mul umesc, şopti Ryan.ţPrivirea şi felul în care d duse din cap spuneau îns multă ă

mai mult. Da, în eleg. Şi dumneata ştii foarte bine cţ ă în eleg.ţ

— Iar el e al doilea pe scara ierarhic din ara lui,ă ţ

continu Kris, privindu-l şi mai p trunz tor. Domnuleă ă ă consilier, omul sta ne ur şte. I-am luat un interviu. Nu mă ă ă voia pentru c m g sea atr g toare. M voia pentru că ă ă ă ă ă ă vedea în mine un simbol blond, cu ochi albaştri. Tipul e unviolator. Îi place s r neasc oamenii. Dup ce ai v zut oă ă ă ă ă dat expresia din ochii lui nu o mai po i uita. Are privireaă ţ aceea specific Trebuie s -l inem sub ochi pe omul sta.ă ă ţ ă S -i spui asta preşedintelui.ă

— Îi voi spune, r spunse Ryan, îndreptându-se spre uş .ă ăMaşina oficial a Casei Albe îl aştepta afar . Jack avea laă ă

ce s mediteze în drum spre şoseaua de centur .ă ă— Floare la ureche, coment agentul Serviciului Secret.ă

Mai greu e dup aceea.ă— De când faci treaba asta, Paul?— De paisprezece ani fascinan i, r spunse Paulţ ă

Robberton, neluându-şi ochii de pe drum.Şoferul era un tip oarecare de la Administra ia Serviciilorţ Publice, dar Jack se putea mândri de-acum cu o gard deă corp personal .ă

— Ai lucrat pe teren?— M-am f cut c lucrez. N-am scos niciodat arma,ă ă ă

ad ug Robberton. Dar am avut câteva cazuri interesante.ă ă— Te pricepi la oameni?

Robberton izbucni în râs.

347



— În meseria mea, e de preferat s te pricepi, domnuleă doctor.

— Spune-mi ceva despre Kris Hunter.— Inteligent şi dur . Are dreptate: în colegiu a fostă ă

agresat sexual de un violator în serie. A depus m rturieă ă

împotriva nenorocitului. S-a întâmplat pe vremea când judec torii se purtau cam… libertin cu victimele violurilor.ă Ştii şi dumneata – l-ai încurajat pe şobolanul la, chestii deă genul acesta. A fost un proces murdar, dar ea a reuşit să reziste pân la cap t şi s ob in condamnarea tipului. Aă ă ă ţ ă mierlit-o în închisoare, mai mult ca sigur c i-a spus ce nuă trebuia unui sp rg tor înarmat. P cat, conchise Robbertonă ă ă

sec.— Deci trebuie s fiu atent la ce gândeşte.ă— Exact. Ar fi fost o poli ist pe cinste. Ştiu c e unţ ă ă

reporter bun.— A cules o mul ime de informa ii, murmur Ryan.ţ ţ ăNu erau chiar toate exacte, nu puse cap la cap, aşa cum

trebuia, şi cânt rite în lumina experien ei ei de via , dar ună ţ ţă lucru era cert: femeia îşi avea sursele ei. Jack privi absent

peisajul de afar şi se str dui s dezlege jocul, deocamdată ă ă ă incomplet, de puzzle.

— Încotro? întreb şoferul.ă— La cas , r spunse Ryan, stârnind uimirea luiă ă

Robberton.În cazul acesta, „cas ” nu era sinonim cu „acas ”.ă ă— Nu, stai pu in.ţ

Ryan ridic telefonul celular. Din fericire, ştia num rul peă ă din afar .ă

— Alo?— Ed? Sunt Jack Ryan. Sunte i ocupa i?ţ ţ— Jack, duminica avem liber. Dup -mas Caps joac cuă ă ă

Bruins.— Doar zece minute.

— În regul .ă348



Ed Foley aşez telefonul în suportul lui de pe perete.ă— Vine Ryan pe-aici, îi spuse el neveste-sii. La naiba.

Duminica era singura zi în care-şi permiteau s doarm peă ă s turate. Mary Pat era înc în capot, ar tând neobişnuit deă ă ă şleamp t . F r s scoat o vorb , l s ziarul din mân şiă ă ă ă ă ă ă ă ă ă

se duse în baie ca s -şi aranjeze p rul. Cincisprezeceă ă minute mai târziu se auzi o b taie în uşa de la intrare.ă

— Lucrezi peste program? întreb Ed, de îndat ceă ă deschise uşa.

Robberton intr împreun cu oaspetele în cas .ă ă ă— A trebuit s particip la una din emisiunile deă

diminea , explic Jack, privindu-şi ceasul. Peste vreoţă ă

dou zeci de minute intru din nou pe post.ă— Despre ce este vorba? se interes Mary Pat, intrând înă camer , cu înf işarea obişnuit a unei americanceă ăţ ă surprins acas duminica diminea a.ă ă ţ

— Probleme de serviciu, drag , r spunse Ed, dup careă ă ă coborâr cu to ii în sala de recreere de la subsol.ă ţ

— S ANDALWOOD, rosti Jack, de îndat ce ajunser acolo.ă ă Aici putea vorbi f r team . S pt mânal, casa era scotocită ă ă ă ă ă

de sus pân jos în c utarea microfoanelor.ă ă— Le-a i dat deja ordin lui Clark şi lui Chavez s-o scoatţ ă

pe fat din ar ?ă ţ ă— Nu ne-a spus nimeni s le d m verde, îi reaminti Edă ă

Foley. De-abia am f cut planul, dar…ă— Ei bine, e ordin. Scoate i-o pe fat imediat.ţ ă— E ceva ce nu ştim? se interes Mary Pat.ă

— Nu mi-a pl cut de la început treaba asta. Am impresiaă c l-am alertat pu in pe „t tucul” ei… şi am f cut-o destulă ţ ă ă de devreme ca s -i atragem aten ia.ă ţ

— Mda, f cu domnul Foley. Am citit şi eu ziarele deă diminea . Nu spune cuvinte prea prieteneşti, dar ştii c şiţă ă noi îi pres m destul de tare.ă

— Stai jos, Jack. Vrei o cafea, sau poate altceva?— Nu, MP, mul umesc.ţLu loc pe canapeaua uzat , apoi îşi ridic privirea.ă ă ă

349



— Tocmai am aflat c amicul nostru, Goto, pare s fie ună ă tip bizar.

— Are şi el ciud eniile lui, încuviin Ed. Nu e din cale-ăţ ţăafar de inteligent, are un stil bombastic, chiar şi pentru ună japonez obişnuit cu retorica, dar cam duce lips de idei. Mă ă

şi mir c are un asemenea noroc.ă— De ce? se interes Jack.ăMaterialul trimis de Departamentul de Stat fusese

redactat cu respectul cuvenit unei personalit i politiceăţ str ine.ă

— Dup cum i-am spus, tipul n-are nicio şans s câştigeă ţ ă ă Premiul Nobel pentru fizic , în elegi? E un aparatcik. Şi-aă ţ

croit drum cu coatele, cum fac politicienii de obicei. Suntconvins c a pupat multe dosuri pân a ajuns unde eă ă acum…

— Şi, ca s se r zbune, a c p tat nişte obiceiuri proasteă ă ă ă fa de femei, ad ug MP. Pe-acolo e un lucru foarteţă ă ă r spândit. Nomuri, omul nostru, ne-a trimis un pomelnică întreg despre ce a v zut.ă

Directoarea-adjunct a Departamentului de Opera iuniă ţ

ştia c de vin erau tinere ea şi lipsa de experien . Cuă ă ţ ţă prilejul primei lor misiuni pe teren, majoritatea ofi erilorţ raportau totul, am nun it, ca şi cum ar fi scris o carte. Înă ţ mare parte, era rezultatul plictiselii.

— La noi, n-ar îndr zni s candideze nici la un post deă ă hingher, remarc Ed râzând.ă

Chiar crezi? coment Ryan în sinea lui, cu gândul la Edă

Kealty. Pe de alt parte, n-ar fi exclus s ias ceva ce ară ă ă putea fi folosit de Statele Unite unde şi când trebuia. Poatec , la prima lor întâlnire, în caz c lucrurile mergeau prost,ă ă preşedintele Durling va sc pa o aluzie subtil la adresaă ă amantei lui americane şi la implica iile acestei leg turiţ ă asupra rela iilor dintre Statele Unite şi Japonia.ţ

— Cum merge Opera iunea THISTLE?ţMary Pat zâmbi, rearanjând distrat jocul video peă

ecranul televizorului de la subsol.

350



— Doi dintre foştii membri au ieşit din joc, unul s-apensionat, iar cel lalt e într-o misiune dincolo de ocean,ă parc în Malaiezia. Pe ceilal i am reuşit s -i contact m.ă ţ ă ă Dac am vrea vreodat s …ă ă ă

— Bine, hai s ne gândim ce le-am putea cere s facă ă ă

pentru noi.— De ce? Nu c mi-ar p sa, dar sunt curioas .ă ă ă— Îi pres m prea tare. I-am spus-o şi preşedintelui, dar elă

are motive politice ca s o fac şi nu vrea s dea înapoi.ă ă ă Ceea ce facem noi va da o lovitur puternic economiei lor,ă ă iar acum ne pomenim şi cu un prim-ministru japonez careare o antipatie declarat fa de Statele Unite. Dac seă ţă ă

hot r sc s riposteze, aş dori s aflu din timp.ă ă ă ă— Ce ar putea face? întreb Ed Foley, instalat în scaunulă preferat al fiului s u.ă

— Nici eu nu ştiu ce, dar vreau s aflu. Da i-mi un r gază ţ ă de câteva zile, ca s stabilesc priorit ile. La dracu’, izbucniă ăţ Ryan. Dar nu am la dispozi ie câteva zile. Trebuie s mţ ă ă preg tesc pentru vizita la Moscova.ă

— Oricum, e nevoie de timp ca s preg tim opera iunea.ă ă ţ

Îi putem pune în tem pe b ie ii noştri.ă ă ţ— Pune i-i, le ordon Jack. Comunica i-le c au intrat peţ ă ţ ă

bune în lumea spionajului.— Pentru asta avem nevoie de aprobarea preşedintelui, îi

reaminti Ed.Nu era o treab oarecare s reactivezi o re ea de spionajă ă ţ

pe teritoriul unei ri prietene.ţă

— V promit c o ve i avea.ă ă ţRyan era convins c Durling nu se va opune.ă— Şi scoate i-o pe fat cât mai repede de acolo.ţ ă— S -i spunem unde o ducem? se interes MP. C totă ă ă

veni vorba, dac refuz ? Doar nu ne ceri s o r pim?ă ă ă ăHopa, îşi zise Ryan.— Nu, nu cred c ar fi o solu ie bun . Sper c suntă ţ ă ă

pruden i?ţ— Clark este.

351



Mary Pat ştia asta de pe vremea când el le spunea, ei şiso ului ei, la cursurile de preg tire de la Ferm : Indiferentţ ă ă unde v-a i afla, sunte i pe teritoriul inamicului. Era o axiomţ ţ ă bun pentru spioni, dar nu se putea ab ine s se întrebeă ţ ă unde o înv ase.ăţ

Clark se gândea c majoritatea acestor oameni ar fiă trebuit s fie la locurile lor de munc – dar acest lucru eraă ă valabil şi pentru ei şi tocmai asta era problema. V zuse oă mul ime de demonstra ii în via a lui, majoritatea exprimândţ ţ ţ nemul umire fa de patria lui. Îndeosebi cele din Iranţ ţă fuseser foarte nepl cute; faptul c poporul care strigaă ă ă

„Moarte Americii!” de inea ostatici americani era un motivţ serios de îngrijorare pentru politica extern a rii sale.ă ţă Fusese şi el pe teren în cadrul misiunii de salvare careeşuase lamentabil – pentru Clark, fusese perioada cea maisumbr din cariera sa îndelungat . Nu-i f cea pl cere s -şiă ă ă ă ă aduc aminte de zilele petrecute acolo, de felul în care seă strecurase afar din ar . Scena de acum îi amintea pu ină ţ ă ţ de cea de atunci.

Ambasada American nu lua lucrurile prea în serios. Caă de obicei, to i membrii ambasadei erau în cl direa aflatţ ă ă peste drum de Hotelul Okura. În definiv, se aflau într-o arţ ă civilizat , nu? Dincolo de grad, se aflau suficien i poli iştiă ţ ţ pentru a face fa demonstran ilor care, oricât ar fi fost deţă ţ g l gioşi, nu p reau dispuşi s atace cordonul de poli iştiă ă ă ă ţ cu figuri amenin toare ce înconjurau cl direa ambasadei.ţă ă

Dar oamenii din strad nu erau nişte puşti, nişte studen iă ţ care preferaser s chiuleasc o zi de la cursuri – curios,ă ă ă dar mass-media nu descoperise faptul c majoritateaă demonstra iilor studen eşti aveau loc la sfârşit deţ ţ semestru, fenomen caracteristic tuturor rilor lumii. Înţă majoritate, participan ii erau oameni de treizeci, patruzeciţ de ani, iar de aceea lozincile pe care le scandau p reauă pu in deplasate. Fe ele oamenilor exprimau jen . Jenţ ţ ă ă

pentru c se aflau unde se aflau, deruta i oarecum deă ţ

352



evenimente, mai degrab jigni i decât furioşi, îşi spuseă ţ Clark, în timp ce Chavez se agita cu aparatul de fotografiat.Îns erau foarte mul i. Şi era mult durere adunat .ă ţ ă ă Sim eau nevoia s dea vina pe cineva – pe eternul ei,ţ ă ceilal i, care purtau toat vina atunci când li se întâmplţ ă ă

ceva r u. Nu era o perspectiv caracteristic numaiă ă ă japonezilor.

Demonstra ia era foarte bine organizat , ca de altfel totulţ ă în Japonia. Lumea, gata încolonat , în frunte cu câte ună lider, sosise în trenuri supraaglomerate, se îmbarcase înautobuzele ce aşteptau deja în sta ii şi coborâse la câtevaţ cvartale distan de sediul ambasadei. Cine a închiriatţă

autobuzele? Cine a tip rit lozincile? se întreb Clark.ă ă Enun urile erau imprimate corect din punct de vedereţ gramatical şi îi trebui câtva timp ca s realizeze ciud eniaă ăţ acestui am nunt. Deşi, de obicei, aveau o bun preg tire înă ă ă limba englez , cet enii japonezi, ca de altfel to i str inii,ă ăţ ţ ă obişnuiau s încurce cuvintele, în special când era vorba deă sloganuri. În cursul zilei remarcase un tân r îmbr cată ă într-un tricou cu inscrip ia: „Inspire în Paradise”, probabil oţ

redare fidel a unui concept japonez, îns un exempluă ă elocvent pentru imposibilitatea de a traduce cuvânt cucuvânt un text dintr-o limb în alta. Nu er cazul cu acesteă ă sloganuri. Sintaxa fiec rui enun era ireproşabil , chiar maiă ţ ă bun decât cea v zut pe pancartele demonstran iloră ă ă ţ americani. Era un lucru extrem de interesant.

Ia mai d -i încolo! Doar sunt ziarist, nu-i aşa? îşi zise elă

într-un târziu..— Scuza i-m , zise Clark, atingând uşor bra ul unuiţ ă ţ b rbat între dou vârste.ă ă

— Poftim?Omul se întoarse mirat. Era foarte îngrijit îmbr cat, într-ă

un costum închis la culoare, c maş alb şi cravat cu ună ă ă ă nod ireproşabil. Fa a lui nu exprima nici furie, nici vreun altţ sentiment care ar fi putut fi stârnit de atmosfera din jur.

— Cine sunte i?ţ353



— Sunt ziarist rus, de la Agen ia Interfax, îl l muri Clark,ţ ă prezentându-i o legitima ie tip rit cu caractere chirilice.ţ ă ă

— Ah, zâmbi b rbatul, f când o plec ciune politicoas .ă ă ă ăClark repet ireproşabil gestul japonezului, câştigând oă

privire aprobatoare din partea acestuia la adresa bunelor

lui maniere.— V rog, îmi permite i s v pun o întrebare?ă ţ ă ă— Desigur.Omul p rea aproape recunosc tor pentru prilejul care iă ă

se oferea de a se opri din scandat. Dup câteva întreb ri,ă ă Clark afl c b rbatul avea treizeci şi şapte de ani, eraă ă ă c s torit, tat al unui copil, proasp t concediat de la uzinaă ă ă ă

de automobile la care fusese salariat, şi c , pe moment, eraă foarte pornit împotriva Americii – nu şi a Rusiei, se gr bi elă s adauge.ă

Se simte jenat de tot ce se întâmpl , conchise Clark înă sinea lui, dup ce-i mul umi japonezului pentru amabilitate.ă ţ

— Ce-a fost asta? întreb imediat Chavez, ascuns înă spatele aparatului de fotografiat.

— Ruski, şuier Clark.ă— Da, tavarişci.— ine-te dup mine, Ivan Sergheevici, ad ug el,Ţ ă ă ă

amestecându-se prin mul ime.ţSim ea c mai era ceva ciudat, dar înc nu-şi putea daţ ă ă

seama ce. Oamenii de pe margini erau supraveghetori. Ceidin interior erau muncitori, îmbr ca i în haine mai simple,ă ţ oameni a c ror demnitate nu avea prea mult de pierdut.ă

Aici domnea o alt atmosfer . Se v zu întâmpinat de priviriă ă ă ostile şi, cu toate c se ar tau mai politicoşi dup ce aflauă ă ă c nu era american, suspiciunea le persista î i ochi, iară ţ r spunsurile pe care le primea la întreb rile puse – dacă ă ă primea vreunul – erau mai pu in circumspecte decâtţ primele.

La un moment dat, mul imea se puse în mişcare,ţ îndrumat de lideri sub obl duirea for elor de poli ie, şi seă ă ţ ţ

mas în alt loc, dominat de un podium. Din acel moment,ă

354



lucrurile luar o nou întors tur .ă ă ă ăHiroshi Goto nu se gr bea, preferind s -i lase s aştepteă ă ă

mult – mult chiar şi pentru aceşti oameni care eraur bd tori din fire. Urc pe podium plin de demnitate,ă ă ă plimbându-şi privirea peste suita sa oficial , aşezat peă ă

scaunele din spatele scenei. Camerele de televiziune eraugata preg tite, aşteptând doar momentul în care oameniiă se vor masa în jurul podiumului. Aşteptarea dur pân ce,ă ă prin inactivitatea lui, reuşi s -i fac s se apropie, strânşiă ă ă unii într-al ii, sporind astfel tensiunea momentului.ţ

Clark începea s în eleag . Poate c ciud enia clipei eraă ţ ă ă ăţ inevitabil . Erau nişte oameni extrem de civiliza i, membriiă ţ

unei societ i ireal de ordonate, ale c ror maniere eleganteăţ ă şi a c ror ospitalitate generoas contrastau izbitor cuă ă suspiciunea pe care o nutreau fa de str ini. Clark sim iţă ă ţ teama la început ca o şoapt îndep rtat , ca ună ă ă avertisment care-i spunea c ceva era pe cale s seă ă schimbe, deşi spiritul s u fin de observa ie nu depistaseă ţ nimic deosebit, în afar de şabloanele obişnuite, preferateă de oricare politician din lume. Ca unul care luptase în

Vietnam şi înfruntase nenum rate primejdii peste tot înă lume, Clark se sim ea din nou stingher pe un teritoriuţ str in, cu toate c vârsta şi experien a de via lucrau înă ă ţ ţă favoarea lui. Nici m car cei din mijlocul mul imii nuă ţ fuseser chiar atât de furioşi – şi-apoi, îi puteai pretindeă unui om care tocmai fusese concediat s fie fericit? Deci,ă nu era chiar atât de grav… sau poate c era?ă

Murmurul se înte i când Goto lu o înghi itur din paharulţ ă ţ ă cu ap , f când semn auditoriului s vin mai aproape, cuă ă ă ă toate c zona era deja în esat de oameni. Câ i puteau fi?ă ţ ă ţ se întreb Clark. Zece mii? Cincisprezece? Din proprieă ini iativ , auditoriul încet s vocifereze; nu se auzeaţ ă ă ă aproape niciun zgomot. Câteva priviri aruncate înjurl murir misterul. Oamenii de pe margine purtau oă ă banderol alb pe mâneca costumului de culoare închis .ă ă ă

La naiba, înjur John în gând, asta era uniforma obişnuit .ă ă

355



Muncitorii de rând se supuneau automat celor care secomportau şi se îmbr cau ca supraveghetorii lor, iară banderola de pe bra îi îndemna s strâng rândurile. Poateţ ă ă c existau şi alte semne, dar Clark nu le vedea înc .ă ă

Goto începu s vorbeasc încet, ceea ce-i f cu pe oameniă ă ă

s încremeneasc locului, f r un murmur. Automat,ă ă ă ă capetele se aplecar pu in în direc ia podiumului, încercândă ţ ţ s prind şi cel mai mic sunet.ă ă

Ce p cat c n-am avut timp suficient s înv m limba,ă ă ă ăţă îşi ziser cei doi ofi eri CIA. Clark b g de seam c Ding seă ţ ă ă ă ă dezl n uise, schimbând neîncetat lentilele şi încercând să ţ ă surprind fe ele oamenilor.ă ţ

— Sunt din ce în ce mai nervoşi, remarc Chavez înă şoapt , vorbind în ruseşte.ăClark îşi putea da seama de asta, dup felul în careă

reac ionau la cuvintele lui Goto. Nu în elegea decât câtevaţ ţ cuvinte, probabil frazele golite de în eles, caracteristiceţ fiec rei limbi, folosite în mod retoric de fiecare politician,ă doritor s -şi exprime recunoştin a şi respectul fa de ceiă ţ ţă ce-l ascultau. Din acest motiv, prima rumoare aprobatoare

îl lu prin surprindere; oamenii erau atât de înghesui i,ă ţ încât se v zur nevoi i s -şi fac loc cu coatele pentru aă ă ţ ă ă putea aplauda. Îşi îndrept privirea spre Goto. Era preaă departe. Clark scotoci în geanta lui Chavez şi alese unaparat cu obiectiv lung, pentru a studia mai bine expresiade pe fa a vorbitorului, în timp ce acesta primea aclama iileţ ţ publicului, aşteptând r bd tor s înceteze, pentru a-şiă ă ă

putea continua discursul.Ne pricepem s manipul m mul imea, nu-i aşa?ă ă ţClark îşi d dea seama c Goto încerca s -şi disimulezeă ă ă

sentimentele, dar era totuşi politician şi, cu toate c era ună actor versat, savura admira ia publicului mai mult chiarţ decât actorii de profesie. Goto începu s gesticuleze maiă vehement, vorbind din ce în ce mai repede.

Aici nu sunt mai mult de zece, cinsprezece mii de

oameni. E un test, nu-i aşa? Tipul experimenteaz . Clark nuă

356



se sim ise nicicând mai str in ca acum. În nenum rateţ ă ă locuri din lume tr s turile sale ar fi trecut drept comune,ă ă uitate de îndat ce ar fi fost v zute. În Iran, în Uniuneaă ă Sovietic , în Berlin, se putea pierde în mul ime. În araă ţ ţ aceasta, nu. În momentul acesta, nici atât. Mai r u, nuă

pricepea prea bine ce se petrecea, iar asta îl îngrijora celmai mult.

Goto vorbea din ce în ce mai tare. Pentru prima oar , îşiă permise s loveasc cu pumnul în mas , iar mul imeaă ă ă ţ r spunse cu un vuiet de glasuri. Articula cuvintele din ce înă ce mai sacadat. Mul imea se apropia din ce în ce mai mult,ţ iar Clark observ mul umirea care se citea în ochiiă ţ

vorbitorului. Nu mai zâmbea, dar privirile îi alergau pestecapetele oamenilor, în dreapta şi-n stânga, oprindu-se dincând în când asupra unei fe e, cu siguran pentru a-i citiţ ţă reac ia, trecând apoi brusc asupra alteia, pentru aţ confrunta expresia acesteia cu cea de dinainte. Cusiguran c era mul umit de ceea ce vedea. Vocea luiţă ă ţ exprima încredere. Îi avea pe to i în mân . Vedea cum, cuţ ă fiecare modulare a vocii sale, respira ia mul imii seţ ţ

schimba, iar ochii i se rotunjeau, în aşteptare. Clark coborî pu in aparatul, plimbând obiectivul asupra mul imii şiţ ţ înregistrând reac ia oamenilor la cuvintele vorbitorului.ţ

Se joac cu ei.ă John ridic din nou aparatul, folosindu-l pe post de lunet ,ă ă

îşi fix privirea asupra şefilor îmbr ca i în costume de peă ă ţ margini. Expresia de pe fe ele lor se schimbase, tr dândţ ă

mai degrab interesul fa de discurs, decât fa deă ţă ţă obliga iile pe care le aveau, îşi blestem înc o datţ ă ă ă incapacitatea de a pricepe suficient de bine limba, f r s -ă ă ăşi dea seama c , de fapt, ceea ce vedea era mult maiă elocvent decât ce ar fi putut în elege din cuvinte.ţ Urm toarea reac ie a publicului fu mai mult decâtă ţ g l gioas . Era o izbucnire de furie. Figurile oameniloră ă ă erau… iluminate. Erau în puterea lui Goto, care îi conducea

din ce în ce mai departe pe calea aleas de el.ă357



John îi atinse bra ul lui Ding.ţ— Hai s ne retragem.ă— De ce?— Pentru c situa ia devine primejdioas , r spunse Clarkă ţ ă ă

cu o expresie ciudat .ă— Nanja? întreb Chavez în japonez , aruncându-i ună ă

zâmbet din spatele aparatului de fotografiat.— Întoarce-te şi uit -te la poli işti, îi ordon „Klerk”.ă ţ ăDing se conform şi îşi d du imediat seama de situa ie.ă ă ţÎn general, for ele locale de poli ie aveau unţ ţ

comportament impresionant. Poate c , pe timpuri, samuraiiă avuseser aceeaşi încredere oarb în sine. Cu toate c erauă ă ă

politicoşi şi foarte oficiali, aveau un fel anume de a seleg na în timpul mersului. Acolo, ei erau legea şi erauă conştien i de aceasta. Uniformele lor erau c lcateţ ă ireproşabil, imaculat de curate, iar pistoalele care atârnaude centurile Sam Browne nu aveau decât un rol simbolic,f r a fi folosite vreodat . Dar acum poli iştii aceştia duriă ă ă ţ p reau agita i. Se l sau când pe un picior, când pe cel lalt,ă ţ ă ă aruncându-şi priviri unul altuia. Îşi frecau irita i palmeleţ

transpirate de pantalonii albaştri de uniform . Unii dintre eiă îl ascultau cu mult aten ie pe Goto, dar chiar şi aceştiaă ţ p reau îngrijora i. Indiferent ce se petrecea, dac reuşeaă ţ ă s -i tulbure pe ap r torii liniştii de pe str zi, însemna c eraă ă ă ă ă destul de grav.

— Vino dup mine.ăClark cercet împrejurimile şi îşi fix aten ia asupra uneiă ă ţ

vitrine. Era un mic atelier de croitorie. Ofi erii CIA seţ postar aproape de intrare. Trotuarul era pustiu. Trec toriiă ă ocazionali se al turaser mul imii şi chiar şi poli iştii seă ă ţ ţ apropiaser mai mult de demonstran i, formând un şir egal,ă ţ spa iat, de uniforme albastre. Practic, cei doi agen i erauţ ţ singuri, înconjura i de un spa iu gol, fapt foarte neobişnuitţ ţ pentru ei.

— Situa ia asta î i spune acelaşi lucru ca şi mie? întrebţ ţ ă

John în englez , surprinzându-l pe Chavez.ă358



— Îi a â , nu-i aşa?ţ ţăApoi c zu câteva clipe pe gânduri, continuând:ă— Ai dreptate, domnule C. Se îngroaş gluma.ăMegafoanele amplificau clar vocea lui Goto. Acum rostea

cuvintele pe un ton pi ig iat, aproape strident, iar mul imeaţ ă ţ

reac iona ca orice alt adun tur .ţ ă ă ă— Ai mai v zut aşa ceva?ăNu sem na cu treaba pe care o f cuser în România.ă ă ă— La Teheran, în 1979, zise cel lalt, dând scurt din cap.ă— Pe atunci eram în clasa a cincea.— Am tras o sperietur grozav , îşi aminti Clark.ă ăMâinile lui Goto descriau mişc ri ample. Clark privi dină

nou prin aparatul de fotografiat şi i se p ru c prin lentilă ă ă omul ar ta altfel. Nu era una şi aceeaşi persoan cu celă ă care începuse discursul. Cu numai treizeci de minute înurm p ruse nesigur. Acum şov iala disp ruse. Dacă ă ă ă ă acesta fusese un experiment, atunci reuşise pe deplin.Ultimele înflorituri p reau stilizate, dar şi acest lucru era deă aşteptat. Goto îşi ridic mâinile, ca un arbitru de fotbal careă cere repunerea mingii în teren, îns Clark observ c ineaă ă ă ţ

pumnii încleşta i. Un poli ist aflat la vreo dou zeci de metriţ ţ ă distan se întoarse şi îi privi pe cei doi gaijin. Fa a lui aveaţă ţ o expresie neliniştit .ă

— Hai s ne uit m pu in la haine.ă ă ţ— Eu port treizeci şi şase, talie normal , îl informă ă

Chavez vesel, în timp ce îşi punea aparatul de fotografiat înapoi în toc.

Era un magazin dr gu , care întâmpl tor avea sacouri peă ţ ă m sura lui Ding. O scuz bun ca s z boveasc mai multă ă ă ă ă ă timp în untru. Vânz torul era atent şi politicos şi, laă ă insisten ele lui Clark, Chavez se pomeni cump rând unţ ă costum de lucru care îi venea turnat; era din stof griă închis, cu o croial obişnuit , scump şi identic cu celeă ă purtate de miile de func ionari din ar . Când ieşir dinţ ţ ă ă magazin, parcul era gol. O echip de muncitori demontaă

scena. Operatorii de televiziune îşi strângeau aparatura şi

359



totul p rea absolut normal, cu excep ia unui mic grup deă ţ poli işti masa i în jurul a trei oameni aşeza i pe bordur . Eraţ ţ ţ ă o echip de televiziune american , iar unul dintre ei îşiă ă îngropase fa a în batist . Clark g si potrivit s se inţ ă ă ă ţ ă deoparte. În schimb, observ c str zile nu erau preaă ă ă

murdare – imediat dup aceea v zu şi din ce cauz . Oă ă ă echip de m tur tori era deja la lucru. Totul fuseseă ă ă planificat superb. Demonstra ia fusese cam tot atât deţ spontan ca un campionat de fotbal, îns jocul izbutise să ă ă întreac aştept rile organizatorilor.ă ă

— Spune-mi la ce te gândeşti, îi zise Clark colegului s u,ă în timp ce str b teau str zile ce începuser s -şi recapeteă ă ă ă ă

aspectul normal.— Tu te pricepi mai bine la treburile astea…— Uite ce e, domnule doctorand, când pun o nenorocită

de întrebare, aştept s mi se r spund , ce naiba!ă ă ăAuzind dojana, Chavez aproape c se opri din mers, nuă

atât pentru c era insultat, cât mai ales de mirare. Nu-şiă v zuse niciodat partenerul atât de deconcertat. De aceeaă ă îi r spunse pe un ton egal şi cump nit.ă ă

— Cred c ceea ce am v zut adineauri este foarteă ă important. Dup p rerea mea, se joac cu oamenii. La unulă ă ă din cursurile de anul trecut ni s-a prezentat un film desprenazişti, un studiu clasic despre felul în care ac ioneazţ ă demagogii. Era regizat de o femeie şi mi-a amintit..

— Triumful voin ei, de Leni Riefenstahl, interveni Clark,ţ într-adev r e un film clasic. Apropo, ar cam trebui s teă ă

tunzi.— Ha?

Maiorul Sato ştia, f r s se uite, c antrenamentul îşiă ă ă ă ar ta roadele. La comand , toate cele patru aparate Eagleă ă F-15 degajar frânele şi âşnir pe pista de la Misawa. Înă ţ ă ultimele dou sprezece luni zburaser peste trei mii de ore,ă ă o treime din acestea numai în decursul ultimelor dou luni,ă

iar acum pilo ii se puteau încumeta s decoleze în forma ie,ţ ă ţ

360



f când s roşeasc de invidie şi un echipaj specializat înă ă ă demonstra ii aviatice. Cu deosebirea c cele patru aparateţ ă pe care le comanda el nu reprezentau varianta local aă îngerilor Albaştri. Acestea f ceau parte din regimentul 3 deă avia ie. Desigur, Sato trebuia s -şi concentreze aten iaţ ă ţ

asupra indicatorului de vitez de pe afişajul montată deasupra capului s u, înainte de a decola de pe pista deă beton. Ac ion comenzile şi avionul se ridic în aer. Nu eraţ ă ă nevoie s priveasc în urm ca s se conving c pilotulă ă ă ă ă ă celui de-al doilea avion venea strâns în urma lui, la maipu in de patru metri distan . Era o manevr periculoas ,ţ ţă ă ă dar bun pentru moralul oamenilor. Îi înfiora atât peă

membrii echipajului r maşi la sol, cât şi pe şoferii curioşi,ă opri i pe autostrad . Când avionul, cu ro ile şi flapsurileţ ă ţ ridicate, ajunse la o în l ime de trei sute de metri de sol,ă ţ accelerând treptat pân la patru sute de noduri, pilotul îşiă îng dui s priveasc în dreapta şi-n stânga. Era o zi senin ,ă ă ă ă rece, uscat , luminat de razele palide ale soarelui deă ă dup -amiaz . Sato z ri extremitatea sudic a Insuleloră ă ă ă Kurile, pe timpuri parte component a patriei sale, furateă

de la japonezi de ruşi în timpul celui de a-l doilea r zboiă mondial; era un inut cu mun i s lbatici, asem n torţ ţ ă ă ă Insulelor Hokkaido, situate la extremitatea nordic a rii…ă ţă Fiecare lucru la timpul s u, îşi zise maiorul.ă

— Urma i-m , ordon el prin radio, schimbând cursul laţ ă ă zero- cinci-cinci.

Continuau cu to ii s ia în l ime treptat, pentru aţ ă ă ţ

economisi combustibil în vederea efectu rii exerci iului.ă ţEra greu de crezut c acest tip de avion avea aproapeă treizeci de ani. Desigur, era vechi doar în ce priveşte formaşi conceptul de baz . De când fusese proiectat de ingineriiă americani de la McDonnell-Douglas, avionul suferise atâteamodific ri, încât nimic nu mai sem na cu originalul, în afară ă ă de silueta aparatului. Toate piesele avionului pilotat de Satoerau fabricate în Japonia, pân şi motorul. Şi, mai ales,ă

componentele electronice.

361



Culoarele de zbor din ambele direc ii erau str b tuteţ ă ă neîncetat de avioane voluminoase de pasageri,transportând oamenii de afaceri din şi înspre Japonia, din şi înspre America de Nord, pe o rut bine stabilit ce includeaă ă lan ul Kurilelor, Peninsula Kamceatka şi Insulele Aleutine.ţ

Dac cineva ar fi dorit o dovad a importan ei rii sale, îşiă ă ţ ţă zise Sato, cuib rit în carlinga sa, iat cea mai elocventă ă ă m rturie. Razele soarelui care se apropia de asfin it erauă ţ reflectate de aripile de o el str lucitoare ale zecilor deţ ă avioane care br zdau cerul. De la în l imea deă ă ţ dou sprezece mii de metri, la care se afla acum, le vedeaă aliniate sub el, asemenea maşinilor de pe o autostrad , caă

nişte puncte mici, galbene, urmate de fuioare lungi devapori albi. Dar sosise timpul s treac la lucru.ă ăGrupul de patru avioane se împ r i în dou , îndreptându-ă ţ ă

se în dreapta şi în stânga culoarului de zbor. Misiunea dinseara aceea nu era foarte complex ; cu toate acestea, aveaă o importan vital . La o sut de mile sud-vest, în urma lor,ţă ă ă în dreptul extremit ii nord-estice a Insulei Honshu, unăţ avion de radioloca ie aeropurtat de alarm tocmai îşiţ ă ă

ocupa postul. Era un aparat E-767. Bazat pe modelulbimotor Boeing (aşa cum modelul american E-3 A era ovariant a modelului mai vechi 707), corpul aparatului eraă prev zut cu o cupol rotativ . La fel cum aparatul s u F-15Jă ă ă ă era o versiune îmbun t it a unui avion de lupt american,ă ăţ ă ă modelul E-767 era o interpretare perfec ionat a unei alteţ ă inven ii americane. Nu se vor înv a niciodat , îşi zise Sato,ţ ăţ ă

scrutând din când în când orizontul, înainte de a-şi fixaprivirile asupra afişajului de la bord. Inventau o gr mad deă ă lucruri, apoi pasau inven iile compatrio ilor s i pentruţ ţ ă perfec ionare. De fapt, americanii jucaser acelaşi joc cuţ ă ruşii, perfec ionând fiecare tip de armament militar produsţ de aceştia din urm , îns arogan a lor caracteristic îiă ă ţ ă împiedicase s -şi dea seama c cineva le putea face şi loră ă acelaşi lucru. Radarul aparatului E-767 era foarte puternic.

De aceea, radarul de pe botul aparatului s u era scos dină

362



func iune.ţSimplu din punct de vedere al concep iei, sistemul înţ

ansamblu era extrem de greu de manevrat. Lupt toriiă trebuiau s -şi cunoasc pozi ia exact în trei dimensiuni. Înă ă ţ ă afar de aceasta, impulsurile radar emise de E-767 erauă

cronometrate foarte riguros. Restul era matematic pur .ă ă Cunoscând pozi ia emi torului şi propriile lor coordonate,ţ ţă pilo ii de pe aparatele Eagle recep ionau semnalele radar şiţ ţ îşi construiau imaginile pe ecranul radarelor lor, ca şi cumle-ar fi captat ei înşişi, cu aparatura de la bord. Pornind dela construc ia radarelor bistatice sovietice şi de laţ tehnologia radar aeropurtat a americanilor, sistemulă

ducea ideea cu un pas mai înainte. Radarul AEW erasensibil la modific rile de frecven , putând trece de laă ţă scanarea pe unde lungi la cea pe unde scurte, şi dispuneade capacitatea de a ghida proiectilele aer-aer lansate deavioanele de lupt . Toat lumea era de p rere c radarulă ă ă ă avea dimensiunile şi puterea necesar pentru depistareaă aparatelor de zbor invizibile.

În numai câteva minute, sistemul îşi dovedi viabilitatea.

Cele patru pachete aer-aer de pe aripile aparatului s u deă zbor erau doar nişte imita ii f r motor. Totuşi, capetele deţ ă ă detectare erau reale, iar instrumentele de la bord ar tau că ă rachetele depistau avioanele care le intersectau calea maibine decât ar fi f cut-o cu ajutorul radarului de pe aparat.ă Era o form nou , original , de tehnologie militar . Cuă ă ă ă numai câ iva ani în urm , Japonia ar fi oferit-o spre vânzare,ţ ă

mai mult ca sigur americanilor, pentru c asemenea lucruriă valorau mai mult decât aurul. Dar lumea se schimbase, iaramericanii probabil c nu ar fi v zut rostul unei asemeneaă ă cheltuieli. De altfel, Japonia nici n-avea de gând s vând oă ă asemenea comoar . Nu acum, îşi zise Sato. Mai ales nuă acum.

Hotelul la care tr seser nu era unul luxos. Deşi le ofereaă ă

str inilor tot ce îşi doreau, conducerea îşi d dea seama că ă ă

363



nu to i gaijinii se sc ldau în bani. Înc perile erau mici,ţ ă ă coridoarele înguste, cu tavane joase, iar un mic dejuncompus dintr-un pahar de suc, o ceaşc de cafea şi un cornă costa numai cincizeci de dolari, fa de o sut şi ceva, câtţă ă se cerea în alte p r i. Dup cum se spunea în cercurileă ţ ă

guvernamentale, Clark şi Chavez tr iau pe spinarea statuluiă şi cheltuiau cu economie, aşa cum le st tea bine unoră cet eni ruşi. Nu era chiar o corvoad . Cât ar fi fost Japoniaăţ ă de aglomerat şi de agitat , era mult mai confortabil s staiă ă ă aici decât fusese în Africa, iar mâncarea, deşi neobişnuit ,ă era interesant şi exotic . Poate c Ding tânjea uneori după ă ă ă un hamburger, dar s spui asta, fie şi în ruseşte, ar fiă

însemnat deconspirarea instantanee a celor doi agen i.ţ Întors la hotel, dup o zi plin de evenimente, Clarkă ă introduse cartela în uş şi r suci mânerul. Pip i şi dezlipiă ă ă buc ica de scotch de pe interiorul clan ei f r săţ ţ ă ă ă z boveasc . Dup ce închiser uşa în urma lor, se mul umiă ă ă ă ţ s ridice buc elele de band şi s i-o arate lui Ding, apoiă ăţ ă ă intr în baie şi o arunc în closet, tr gând imediat apa.ă ă ă

Chavez îşi plimb privirea prin camer , întrebându-seă ă

dac existau microfoane şi dac povestea aceea cuă ă spionajul era chiar atât de grozav cum spunea legenda. Cuă siguran , totul era înv luit în cel mai profund mister.ţă ă Banda de pe mânerul sferic al uşii. Cineva dorea o întâlnire.Nomuri. El trebuia s fie. Metoda era foarte ingenioas , îşiă ă zise Chavez. Cel care l sase semnul probabil c parcurseseă ă indiferent holul, atingând în treac t clan a, gest care ar fiă ţ

putut trece neobservat chiar şi pentru un ochi indiscret. Înfine, asta era p rerea lui.ă— M duc s beau ceva, anun „Klerk” în ruseşte. Vreauă ă ţă

s v d ce se întâmpl .ă ă ă— Vania, bei cam mult în regul .ă— Ce fel de rus oi mai fi şi tu, replic Clark de dragulă

microfoanelor – dac exista vreunul – ieşind pe uş .ă ăCum dracu’ pot înv a aici? se întreb cu n duf Chavez.ăţ ă ă

Fusese obligat s -şi lase manualele în Coreea – desigur,ă

364



toate erau în englez . Nu putea face conspecte, nu puteaă reciti materia. Dac nu-mi pot da doctoratul, voi obligaă Agen ia s m desp gubeasc pentru cursurile pierdute,ţ ă ă ă ă hot rî Ding.ă

Barul, aflat la jum tate de cvartal distan de hotel, eraă ţă extrem de pl cut. Incinta era înv luit în penumbr .ă ă ă ă Separeurile mici erau desp r ite de panouri solide, iară ţ oglinda mare, montat în spatele rafturilor înc rcate cuă ă b uturi, facilita observarea celei mai mici mişc ri. Îl bucură ă ă faptul c toate. Scaunele din fa a barului erau ocupate,ă ţ astfel încât trebui s -şi întoarc privirea, aparentă ă

dezam git , în alt parte. Clark merse drept spre fundulă ă ă localului. Nomuri îl aştepta deja.— Nu i se pare riscant? îl întreb John în vacarmul careţ ă

le acoperea vocile.Comand o votc , simpl , alegând – din motive deă ă ă

economie – o marc autohton .ă ă— Ordin de-acas , îi arunc în treac t Nomuri, apoi seă ă ă

ridic f r o vorb , în mod evident jignit de faptul c ună ă ă ă ă

gaijin îndr znise s se aşeze la masa lui f r a-i cere înă ă ă ă prealabil permisiunea şi plec f r a se înclina m car, aşaă ă ă ă cum cerea eticheta.

Înainte de a i se aduce b utura comandat , Clark îşiă ă strecur mâna sub mas şi g si pache elul lipit cu bandă ă ă ţ ă adeziv . Într-o clip , îl inea deja pe genunchi, preg tindu-ă ă ţ ăse s -l strecoare la spate, în cureaua pantalonilor. Clark îşiă

cump ra întotdeauna haine de serviciu cu croial ampl –ă ă ă deghizarea ruseasc îi era de mare ajutor – iar umerii largiă ai sacoului îi permiteau s ascund lucruri f r a fiă ă ă ă observat.

I se aduse b utura şi o d du pe gât, f r s seă ă ă ă ă gr beasc , privind atent oglinda de la bar, în c utarea unoră ă ă fe e cunoscute. Era un exerci iu de rutin care, deşiţ ţ ă plictisitor, nu putea fi evitat îşi verific ceasul de dou ori,ă ă

discret, apoi a treia oar imediat înainte de a se ridica de laă

365



mas , l sând bani potrivi i pentru achitarea consuma iei.ă ă ţ ţ Ruşii erau renumi i pentru c nu prea d deau bacşiş.ţ ă ă

Deşi era târziu, strada era înc aglomerat . În ultimeleă ă zile Clark îşi f cuse un obicei din a încheia ziua – înainte deă a se întoarce la hotel – plimbându-se prin magazine. În

seara aceasta alese mai întâi o libr rie, una cu rafturiă interminabile, neregulate. Japonezii erau un popor cult.Magazinul era întotdeauna plin de lume. Inspect cu aten ieă ţ volumele şi ziarele expuse, alegând un exemplar din TheEconomist, apoi îşi continu drumul la întâmplare, spreă rafturile din spate, unde câ iva b rba i r sfoiau revisteţ ă ţ ă manga. Mai înalt decât aceştia, se opri în spatele lor,

aproape, dar nu foarte, cu mâinile împreunate în fa . Dupţă ă vreo cinci minute se întoarse şi achit revista, pe careă vânz torul, îndatoritor, i-o puse într-o pungu . Destina iaă ţă ţ urm toare era un magazin de articole electronice, unde seă uit la câteva casetofoane. De data aceasta, se lovi dină greşeal de doi cump r tori, de fiecare dat cerându-şiă ă ă ă politicos scuze cu o formul pe care o memorase cu greu,ă înainte de toate, la Monterey. Dup aceea ieşi în strad şiă ă

se întoarse la hotel, neştiind câte din ultimele cincisprezeceminute fuseser risipite în zadar. Niciuna, îşi zise Clark. Niciă m car o secund .ă ă

De îndat ce intr în camera de hotel, îi arunc revista luiă ă ă Clark. Înainte de a asculta întrebarea lui Chavez, îi arunc oă privire semnificativ .ă

— Nu au nimic în ruseşte?

— Sunt nişte articole interesante despre neîn elegerileţ dintre ara asta şi America. Citeşte şi bag la cap.ţ ă Perfec ioneaz - i cunoştin ele lingvistice.ţ ă ţ ţ

Grozav. Nemaipomenit, morm i în sinea sa Chavez,ă luând în serios cuvintele lui Clark. Într-adev r, am fostă racola i. N-o s ajung niciodat s -şi dea doctoratul, seţ ă ă ă ă lament în sinea sa tân rul. Poate c pur şi simplu nu voiauă ă ă s -i m reasc leafa, aşa cum prevedea regulamentul CIA înă ă ă

cazul ofi erilor cu studii superioare.ţ366



Clark avea altceva mai bun de f cut. Pache elul l sat deă ţ ă Nomuri con inea o dischet şi un dispozitiv. Îl puse înţ ă func iune, apoi introduse discheta în dispozitiv. Nu erauţ decât trei propozi ii, pe care Clark le şterse imediat ce leţ citi. Apoi începu s compun ceea ce era, dup toateă ă ă

aparen ele, un articol de ziar. Calculatorul era o versiuneţ ruseasc a unui model japonez foarte r spândit, cuă ă ad ugirile chirilice de rigoare, dar partea grea pentru Clark,ă care vorbea şi scria ruseşte ca un rus, era aceea c seă obişnuise s dactilografieze – foarte prost, de altfel – numaiă în englez . Claviatura specific ruseasc îl înnebunea şi chiară ă se întreba uneori dac cineva nu va descoperi vreodată ă

acest punct nevralgic al identit ii sale fictive. Îi lu maiăţ ă mult de o or s bat articolul şi înc vreo treizeci deă ă ă ă minute ca s rezolve partea mai important . Le introduseă ă pe ambele în memorie, apoi opri aparatul. Îl întoarse,scoase modemul din suportul lui modular şi îl înlocui cu celnou, adus de Nomuri.

— Cât o fi ceasul la Moscova? întreb el obosită— P i, nu ştii? Ca-ntotdeauna, cu şase ore în urm .ă ă— O s -l trimit şi la Washington.ă— Foarte bine, morm i „Cekov”. Sunt sigur c vor fiă ă

încânta i, Ivan Sergheevici.ţClark conect telefonul la computerul s u, apoi formă ă ă

num rul de la Moscova. În mai pu in de un minut, raportulă ţ era trimis la destina ie. Repet opera iunea, de dataţ ă ţ aceasta pentru Agen ia Interfax din capitala american . Eraţ ă

grozav. Cu o clip înainte ca modemul de la un cap t s seă ă ă racordeze la cel de la cap tul cel lalt nu se auzi nimică ă neobişnuit. Dac nu aveai urechea format , nu detectaiă ă altceva decât un fâşâit. De altfel, el nu lu leg tura decâtă ă cu birourile de pres ruseşti. Dac biroul din Washingtonă ă era inut sub observa ie de FBI, ei bine, asta era cu totulţ ţ altceva. Când termin , p str un exemplar şi îl şterse peă ă ă cel lalt. Mai trecuse o zi pe care o tr ise slujindu-şi patria.ă ă

Se sp l pe din i, iar apoi se pr buşi extenuat în pat.ă ă ţ ă367



— A fost un discurs remarcabil, Goto-san, zise Yamata,turnând o por ie generoas de sake în ceşcu a fin deţ ă ţ ă por elan. Ai limpezit lucrurile.ţ

— Ai v zut cum reac ionau la cuvintele mele?ă ţOmule ul deborda de entuziasm, mai-mai s -şi ias dinţ ă ă

piele de mândrie.— Iar mâine vei forma cabinetul şi poimâine, Hiroshi, vei

avea un birou nou.— Vorbeşti serios?Cel lalt zâmbi şi înclin capul cu respectul cuvenit.ă ă— Desigur. Colegii mei şi cu mine am luat leg tura cuă

prietenii noştri care au fost de acord cu noi c eşti singurulă b rbat în stare s ne salveze ara.ă ă ţ— Când va începe? întreb Goto, trezit brusc la realitateă

de cuvintele celuilalt şi amintindu-şi exact ce presupuneaascensiunea sa.

— Când oamenii vor fi al turi de noi.ă— Eşti sigur c putem…ă— Da, sunt sigur.

Yamata f cu o pauz .ă ă— Exist , totuşi, o problemă ă— Care anume?— Prietena ta, Hiroshi. Dac lumea afl c ai o amantă ă ă ă

americanc , eşti compromis. Nu ne putem permite aşaă ceva. Sper c m în elegi.ă ă ţ

— Kimba este pentru mine cea mai pl cut distrac ie,ă ă ţ

obiect Goto politicos.ă— Nici nu m -ndoiesc de data asta, dar un prim-ministruă are o mul ime de posibilit i de distrac ie şi, oricum, lunaţ ăţ ţ viitoare vom fi foarte ocupa i.ţ

Partea distractiv putea, pe de-o parte, s -i deaă ă încrederea necesar omului din fa a lui, iar pe de alta îlă ţ putea readuce la t cere, ca pe un copil. Ceva îl deranja,ă îns . Chiar mai multe lucruri. Oare ce îi povestise fetei? Şiă

ce-ar fi trebuit s fac acum cu ea?ă ă368



— S r cu a de ea, dac o trimitem acum acas , va fiă ă ţ ă ă foarte nefericit .ă

— Nu m -ndoiesc c aşa este, dar trebuie s-o facem,ă ă prietene, îmi permi i s m ocup eu de asta? E mai bine s-oţ ă ă facem discret, în linişte. Acum vei ap rea zilnic laă

televiziune. Nu po i fi v zut în cartierul acela ca oriceţ ă cet ean de rând. E prea periculos.ăţ

Viitorul prim-ministru îşi plec privirea, sorbind dină ceaşc şi punând în balan în mod evident pl cerea luiă ţă ă personal , fa de datoria pe care o avea de îndeplinit. Astaă ţă îl surprinse din nou pe Yamata, dar n-aveau ce face, Gotonu se dezmin ea nici acum; îl aleseser atât pentruţ ă

calit ile, cât mai ales pentru sl biciunile lui.ăţ ă— Hai, zise el, dup o clip de gândire. Te rog, ocup -teă ă ă de ea.

— Ştiu ce trebuie s fac, îl asigur Yamata.ă ă

369



15. Un lucru blestemat, prostesc

În spatele biroului lui Ryan se afla un dispozitiv numitSTU-6. Acronimul semnifica probabil „secure telephoneunit”4, îns Ryan nu avusese niciodat curiozitatea s afleă ă ă am nunte. Avea cam o jum tate de metru p trat şi eraă ă ă mascat într-un dul pior din lemn de stejar, lucrat manuală de câ iva de inu i dintr-o închisoare federal . În interiorţ ţ ţ ă erau şase panouri cu circuite, destinate codific rii şiă decodific rii semnalelor telefonice. Un asemenea dispozitiv,ă instalat în birou, reprezenta unul dintre cele mai bunesimboluri ale pozi iei în ierarhia guvernamental .ţ ă

— Alo? rosti Ryan, întorcându-se şi ridicând receptorul.

— Aici MP. A ap rut ceva interesant. SANDALWOOD, seă auzi vocea limpede a lui Mary Pat. D drumul la fax.ă— Bine, po i s -ncepi.ţ ăDispozitivul STU-6 avea şi acest avantaj, de a îndeplini

func ia de imprimator.ţ— Le-a i trimis vorb …ţ ă— Da, sigur.— Bine, aşteapt o clip .ă ă Jack lu prima pagin şi începu s citeasc .ă ă ă ă— sta-i Clark?Ă— Exact. De aceea i l-am trimis prin fax. Îl cunoşti peţ

Clark la fel de bine ca şi mine.— Am v zut transmisiunea de la televizor. CNN spuneaă

c echipa lor de filmare a avut nişte nepl ceri, zise Ryan,ă ă continuându-şi lectura.

4 Aparat telefonic neinterceptabil (n.tr.).370



— Cineva i-a aruncat produc torului o cutie cu apă ă gazoas în sc fârlie. A sc pat doar cu o durere de cap, însă ă ă ă e pentru prima oar c se petrece aşa ceva acolo. Cel pu ină ă ţ din câte inem noi minte, Ed şi cu mine.ţ

— La dracu’, spuse Ryan dup câteva clipe.ă— Îmi închipuisem c o s - i plac partea aceea.ă ă ţ ă— MP, î i mul umesc c m-ai pus la curent.ţ ţ ă— M bucur c i-am putut fi de folos, încheie Mary Pat şiă ă ţ

închise telefonul.Ryan îşi impuse s r mân calm. Ştia din experien că ă ă ţă ă

firea irascibil era cel mai mare duşman al s u. Se hot rî ă ă ă s -şi acorde câteva clipe de repaus şi ieşi din birou,ă

îndreptându-se spre cel mai apropiat automat der coritoare, ascuns în biroul secretarei sale. Din câteă auzise, Foggy Bottom fusese pe vremuri un terenml ştinos, plin de pitoresc, pân se g sise un deştept careă ă ă s dispun asanarea lui. P cat c pe atunci nu existauă ă ă ă organiza ii ecologice, asemenea Clubului Sierra, care s seţ ă opun unei asemenea m suri nebuneşti. Ecologiştii seă ă pricepeau de minune s obstruc ioneze lucrurile, f r s leă ţ ă ă ă

pese prea mult dac erau bune sau rele, iar uneori reuşeauă chiar s fac un bine societ ii. De data aceasta nu eraă ă ăţ cazul, îşi zise Ryan, l sându-se pe spate în fotoliu. Dup ceă ă medit câteva clipe, se întoarse, ridic receptorul şi ap să ă ă ă pe butonul care îl punea în leg tur direct cuă ă ă Departamentul de Stat.

— Bun diminea a, domnule Secretar, zise consilierul peă ţ

problemele de securitate na ional , str duindu-se sţ ă ă ă imprime vocii un ton cât mai curtenitor. Ce s-a petrecut ieri,la demonstra ia din fa a ambasadei noastre din Tokio?ţ ţ

— Sunt convins c ai urm rit, ca şi mine, buletinul de ştiriă ă transmis de CNN, replic Hanson indiferent, ca şi cum nu ară fi intrat în obliga iile unei misiuni diplomatice s informezeţ ă mai bine popula ia decât un ziar oarecare, pe care-lţ r sfoieşti la micul dejun.ă

— Într-adev r, aşa este, insist Ryan, tr dându-şi iritarea,ă ă ă

371



îns aş fi fost curios s cunosc p rerea personalului de laă ă ă ambasad , poate chiar pe cea a adjunctului ambasadorului.ă

Fost senator, apoi avocat în Washington, carereprezentase nu o dat cu succes interesele unor companiiă nipone, Chuck Whiting fusese numit de curând şef al

misiunii diplomatice din Tokio, îns era un om cuă experien şi un bun cunosc tor al culturii japoneze.ţă ă

— Ambasadorul a dat dispozi ie personalului s nu iasţ ă ă din cl dire. N-a vrut s provoace animozit i. Nu am de ceă ă ăţ s -l învinuiesc pentru asta.ă

— Se poate, îns eu am în fa un raport trimis de unulă ţă din cei mai experimenta i agen i, care a fost martorţ ţ

ocular…— L-am primit şi eu, Ryan. Mie mi se pare alarmist. Cine-itipul?

— Dup cum i-am zis, este un agent cu o vastă ţ ă experien .ţă

Ryan auzi prin receptor foşnetul foilor r sfoite de Hanson.ă— Hm, dup câte v d, cunoaşte bine Iranul. Mai pe şleauă ă

spus, e spion. Cred c din cauza asta a v zut lucrurile dintr-ă ăo alt perspectiv . Ce experien are cu japonezii?ă ă ţă

— Nu prea mult , dar…ă— P i, vezi? Cum am zis, alarmist. Totuşi, vrei s mă ă ă

ocup pu in de afacerea asta?ţ— Da, domnule Secretar.— Bine, o s -l sun pe Walt. Altceva? M preg tesc s plecă ă ă ă

la Moscova.

— Te rog, ia leg tura cu cei de acolo.ă— Bine, Ryan. Dar nu uita, acolo e noapte.— Da.Ryan aşez receptorul la loc şi înjur furios. Nu cumva s -ă ă ă

l trezeşti pe ambasador. Avea mai multe variante. O alesepe cea mai direct , aşa cum îi st tea în obicei. Ridică ă ă receptorul telefonului de pe birou şi form num rulă ă secretarului particular al preşedintelui.

— Trebuie s vorbesc cu şeful câteva minute.ă372



— Câte? Treizeci?— Da, suficient, mul umesc.ţ

Nu izbuti s vorbeasc la telefon decât mai târziu, dină ă cauza unei ceremonii inute la Sala Oriental , pe care şi-oţ ă

însemnase şi el în agend , dar de care uitase. Num rulă ă invita ilor dep şea cu mult capacitatea Biroului Oval,ţ ă rezervat întrunirilor restrânse. Roger Durling îşi aşternusemn tura pe Actul de Reform Comercial sub privirile aă ă ă peste o sut de ziarişti, seconda i de zece camere TV.ă ţ Natura legisla iei prevedea folosirea mai multor stilouri,ţ câte unul pentru fiecare liter a numelui, astfel încâtă

opera iunea, de altfel simpl , se transforma într-un ritualţ ă îndelungat şi obositor. Urma semn tura lui Al Trent, autorulă proiectului, şi în final cele ale preşedin ilor Camerei şiţ Senatului, respectiv ale unui num r restrâns de membri,ă f r de care proiectul nu ar fi putut trece atât de rapid prină ă Congres. Dup aplauzele, strângerile de mân şi zâmbeteleă ă de rigoare, proiectul fu inclus în Codul Statelor Unite,devenind lege federal .ă

Unul din carele de televiziune era al postului NHK. To iţ membri echipei priveau încrunta i. De la Casa Alb urmauţ ă s se deplaseze la Departamentul Comer ului, pentru a luaă ţ un interviu grupului de jurişti care se ocupa de analizarealegilor şi procedurilor japoneze, în vederea copierii lorrapide. Pentru cei câ iva jurnalişti str ini urma s fie oţ ă ă experien deosebit de instructiv .ţă ă

Ca majoritatea oficialit ilor guvernamentale, Chris Cookăţ avea un televizor în birou. Urm rind ceremonialul semn rii,ă ă îşi d du imediat seama c p trunderea sa în sectorulă ă ă „privat” avea s fie amânat pe termen nedefinit. Cât timpă ă r mânea func ionar federal, îi era greu s accepte bani dină ţ ă partea unor str ini. Desigur, îi depunea la banc , dar eraă ă totuşi o ilegalitate. Nu dorea s încalce legea. Rela iileă ţ

amicale dintre America şi Japonia aveau pentru el o

373



importan deosebit . Înr ut irea acestora compromitea şiţă ă ă ăţ putea chiar pune cap t carierei sale atât de promi toare.ă ţă Pe de alt parte, avea nevoie de bani. În seara aceea urmaă s cineze cu Seiji. Trebuia neap rat s discute cu elă ă ă posibilit ile de îndreptare a situa iei, hot rî adjunctulăţ ţ ă

Secretarului de Stat şi se apuc din nou de lucru.ăPu in mai departe, pe Massachusetts Avenue, Seijiţ

Nagumo urm rea aceeaşi transmisiune, la fel de mâhnit.ă Nimic nu va mai fi ca înainte, îşi zise el. Poate c noulă guvern va… nu, Goto nu era decât un demagog caraghios.Stilul s u bombastic şi fanfaron nu putea decât să ă înr ut easc şi mai mult lucrurile. Aveau nevoie de ceva…ă ăţ ă

de ce anume?Pentru întâia oar în cariera sa, Nagumo nu-şi puteaă imagina solu ia salvatoare. Tratativele diplomaticeţ eşuaser . Intermedierile, de asemenea. Nici m cară ă spionajul, dac se putea numi astfel, nu d duse rezultateleă ă dorite. Spionaj? Oare acesta era termenul exact? M rog,ă tehnic vorbind, da, recunoscu el în sinea sa. În clipa de faţă pl tea bani în schimbul unor informa ii confiden iale. Luiă ţ ţ

Cook şi celorlal i. Cel pu in sursele lui ocupau pozi iiţ ţ ţ impresionante, cel pu in îşi putuse informa guvernul în timpţ util. Cel pu in Ministerul de Externe ştia c se str duise, cţ ă ă ă f cuse tot ce st tea în puterile unui om… de fapt, chiar maiă ă mult de atât. Va continua, prin intermediul lui Cook, să încerce s influen eze modul în care americanii interpretauă ţ legile japoneze. Dar americanii aveau o vorb pentru genulă

acesta de ac iuni: s aranjezi altfel şezlongurile de peţ ă puntea Titanicului.Gândurile îi d deau târcoale f r încetare şi curândă ă ă

singurul sentiment de care se sim ea cuprins deveniţ suferin a. Concet enii lui vor avea de suferit, America vaţ ăţ avea de suferit, lumea întreag va avea de suferit… Şiă toate acestea din cauza unui accident rutier banal, în caremuriser şase persoane. Era o nebunie curat .ă ă

Nebunie sau nu, f cea parte din mecanismul lumii. Ună

374



mesager îi aduse un plic sigilat şi Nagumo semn deă primire. R mase nemişcat pân ce uşa biroului se închise înă ă urma func ionarului, apoi desf cu plicul.ţ ă

Prima foaie spunea multe. Prezentarea era pentrupersoanele avizate. Nici chiar ambasadorul n-ar fi priceput

un cuvânt din ceea ce citea el acum. Instruc iunile de peţ urm toarele dou pagini îl cutremurar .ă ă ă

Nagumo îşi aduse aminte de lec iile de istorie dinţ copil rie. 28 iunie 1914, Sarajevo. Franz Ferdinand fuseseă un personaj atât de şters, încât niciuna din personalit ileăţ de marc nu se obosise s participe la înmormântare, însă ă ă asasinarea sa fusese acel „lucru prostesc, blestemat” care

declanşase primul r zboi mondial, ce avea s m tureă ă ă atâtea vie i. În cazul de fa , rolul acesta ingrat fuseseţ ţă asumat de un ofi er de poli ie anonim şi de câteva femeiţ ţ nes buite.ă

Cum era posibil ca nişte lucruri atât de banale să porneasc o avalanş de asemenea propor ii? Nagumoă ă ţ privea în gol, livid la fa , dar nu avea de ales, pentru cţă ă via a lui se afla la cheremul aceloraşi for e care f ceauţ ţ ă

p mântul s se roteasc .ă ă ă

Opera iunea DATELINE PARTNERS începu la oraţ programat . Ca mai toate aplica iile de acest gen, era oă ţ combina ie de joc şi reguli stricte. Întinderea uriaş aţ ă Oceanului Pacific oferea mult libertate de mişcare, astfelă încât jocul urma s se desf şoare în perimetrul delimitat deă ă

Insula Marcus, o posesiune japonez , şi Midway. Aplica iaă ţ urma s simuleze o confruntare între marina militar aă ă Statelor Unite şi un grup restrâns, dar modem utilat, defregate japoneze. Balan a înclina mult în defavoareaţ acestora din urm , cu toate c existau şi câteva avantaje.ă ă Insula Marcus – care, pe h r ile lor figura sub denumirea deă ţ Miriami Tori-shima – urma s joace, conform planului, rolulă unei peninsule, dar în realitate era doar un atol cu o

suprafa de aproape patru sute de hectare, mult prea micţă ă

375



pentru a ad posti o sta ie meteorologic , o colonie mic deă ţ ă ă pescari şi o singur pist de pe care trebuiau s decolezeă ă ă trei avioane de patrulare P-3C. Regula jocului permiteadoborârea lor de c tre avioanele americanilor, dar a doua ziă totul începea de la cap t. Pescarii, care amenajaser peă ă

insul şi o sta ie de preparare a peştilor – calmari, rareoriă ţ peşti-sabie – pe care-i trimiteau pe marile pie e deţ desfacere, erau încânta i de activitatea febril ce seţ ă desf şura pe insul . Aviatorii aduseser cu ei o înc rc tură ă ă ă ă ă de bere pe care voiau s o ofere în schimbul peşteluiă proasp t, un gest amical, intrat deja în tradi ie.ă ţ

Dou din cele trei nave Orion plecaser în zori,ă ă

îndreptându-se spre sud, respectiv spre nord, pentru adepista flota american de portavioane. Conştien i deă ţ neîn elegerile economice dintre rile lor, echipajele îşiţ ţă concentrau toat aten ia asupra misiunii pe care o aveauă ţ de îndeplinit. În fond, pentru marina militar japonez nuă ă era o sarcin neobişnuit . Cu dou genera ii în urm ,ă ă ă ţ ă înaintaşii lor f cuser acelaşi lucru, îmbarca i peă ă ţ hidroavioane Kawasaki H8K2 – construite de aceeaşi firmă

care le f cuse şi pe acestea noi, de tip Orion; cutreieraseră ă oceanul în c utarea portavioanelor cotropitoare,ă comandate pe rând de Halsey şi Spruance. Multe dintacticile pe care inten ionau s le aplice în acest exerci iuţ ă ţ se bazau pe înv mintele trase din conflictul acela deăţă demult. Chiar şi avioanele P3C erau nişte imita ii japonezeţ ale unui model american care evoluase de la propulsia

simpl , cu turboreactoare, la aparate puternice, robuste,ă chiar dac nu foarte rapide. Asemenea celorlalteă echipamente militare copiate de japonezi, modelulamerican fusese preluat doar în linii mari. Grupurilemotopropulsoare fuseser perfec ionate, atingândă ţ randamente sporite, pân la o vitez de croazier de 350ă ă ă de noduri. Dispozitivele electronice interne erau deosebitde performante, în special senzorii de detectare a

transmisiunilor de pe navele şi avioanele inamice. Pe

376



moment, misiunea lor era de a zbura în forma iuniţ distan ate, încercând s capteze semnalele radar sau radioţ ă care ar putea tr da prezen a navelor şi avioaneloră ţ americane. Ordinul de cercetare era: g si i inamicul.ă ţ Aceasta era misiunea şi, dup comunicatele de pres şiă ă

discu iile cu membrii familiilor care lucrau în unit ileţ ăţ economice ale rii şi-i considerau pe americani duşmani,ţă nu era o misiune prea nepl cut .ă ă

C pitanul Sanchez privea de la bordul navei John Stennisă decolarea echipajelor de patrul . Dup primele aparateă ă Tomcat, urmau s decoleze aparatele antisubmarin S-3ă

Viking, a c ror misiune era s survoleze zona pe careă ă trebuia s o traverseze flota. Acestea erau urmate la scurtă timp de avioane Prowler, echipate cu sisteme electronicecapabile s detecteze şi s bruieze semnalele radar aleă ă inamicului. Era o pl cere s urm reşti zborul lor, aproape laă ă ă fel de mare ca şi cum ar fi decolat el însuşi. Îns Sancheză era comandantul escadrilei, îns rcinat cu conducereaă întregii opera iuni. Aparatele de lupt Hornet st teauţ ă ă

cumin i pe punte, înc rcate cu proiectile de aplica ie,ţ ă ţ vopsite în albastru, destinate descoperirii for elor inamice.ţ Pilo ii erau aduna i într-o sal , omorându-şi timpul cuţ ţ ă bancuri şi lecturi amuzante, pentru c fuseser dejaă ă informa i despre ceea ce aveau de f cut.ţ ă

Amiralul Sato urm ri cu privirea desprinderea navei-ă

amiral de petrolierul Homana, una din cele patru nave dealimentare ale flotei. C pitanul petrolierului îşi scoaseă cascheta de pe cap şi o flutur în semn de încurajare. Satoă îi întoarse gestul în timp ce petrolierul cârmea, îndep rtându-se de navele de lupt . Navele aveau acumă ă suficient combustibil pentru a porni cu toat viteza.ă Competi ia se anun a deosebit de interesant , opunândţ ţ ă viclenia for ei brute, situa ie deloc neobişnuit pentruţ ţ ă

marina militar japonez ; în aplica ia aceasta el inten ionaă ă ţ ţ

377



s foloseasc tactica japonez tradi ional . Celeă ă ă ţ ă şaisprezece nave de r zboi de la suprafa erau împ r ite înă ţă ă ţ trei grupe, una de opt şi dou de câte patru, amplasate laă mare distan unele de altele. În linii mari asem n tor cuţă ă ă planul de lupt al lui Yamamoto din timpul celui de-al doileaă

r zboi mondial, conceptul opera ional al amiralului Sato eraă ţ mult mai practic, mul umit radarelor cu care erau echipateţ ă toate navele, precum şi comunica iilor prin satelit, careţ ofereau o relativ siguran schimb rilor de mesaje.ă ţă ă Probabil c americanii se aşteptau ca el s -şi in naveleă ă ţ ă aproape de coastele japoneze, dar se înşelau. Se va apropiacât va putea de inamic, pentru c ap rarea pasiv nuă ă ă

st tea în firea poporului din care f cea parte. Americaniiă ă avuseser prilejul s se conving de asta, dar uitaseră ă ă ă repede. Gândul acesta îl amuza teribil.

— Te ascult, Jack.Preşedintele era extrem de bine dispus, îmbujorat după

semnarea legii noi care, spera el, va rezolva o problemă vital a rii sale şi va arunca o lumin trandafirie asupraă ţă ă

şanselor de a fi reales. P cat c trebuie s -i stric ziua, îşiă ă ă zise Ryan, cu toate c ceea ce avea de discutat nu era deă ordin politic, m rog, nu acel tip de politic.ă

— M-am gândit c o s v intereseze asta, zise el şi-iă ă ă întinse preşedintelui faxul, r mânând în picioare.ă

— Iar şi amicul nostru Clark? întreb Durling, l sându-seă ă ă pe spate în fotoliu şi întinzând mâna dup ochelarii deă

citire.Când era vorba de coresponden a normal nu se puteaţ ă lipsi de ei, îns discursurile şi mesajele televizate erauă tip rite cu caractere destul de mari pentru a-i gâdilaă vanitatea preziden ial .ţ ă

— B nuiesc c l-au citit şi cei de la Departamentul deă ă Stat. Ce p rere au? întreb preşedintele, dup ce termină ă ă ă de citit.

— Hanson spune c e alarmist, raport Jack. Însă ă ă

378



ambasadorul şi-a re inut oamenii de paz în incintaţ ă ambasadei, pentru a nu crea un „incident”. Acesta esteraportul singurului martor ocular, în afara echipei deteleviziune.

— Înc nu am citit textul. Trebuie s -l am aici, pe undeva,ă ă

ad ug preşedintele, f când un gest evaziv în direc iaă ă ă ţ biroului.

— N-ar strica s -l citi i. Eu de-abia l-am terminat.ă ţDurling d du din cap.ă— Altceva? Ştiu c mai ai s -mi spui ceva.ă ă— I-am spus lui Mary Pat s reactiveze re eaua THISTLE.ă ţÎi explic în câteva cuvinte despre ce era vorba.ă

— Ar fi trebuit mai întâi s -mi ceri permisiunea.ă— Pentru asta m aflu aici, domnule preşedinte. Şti iă ţ câteva ceva despre Clark. Nu e genul de om care se sperieuşor. Printre membrii re elei THISTLE se afl câ iva înal iţ ă ţ ţ func ionari de la Ministerul de Externe şi de la cel alţ Comer ului Exterior şi Industriilor. Cred c nu ar strica sţ ă ă fim informa i despre cum gândesc oamenii aceştia.ţ

— Nu ne sunt duşmani, remarc Durling.ă— Probabil c nu, admise Jack, f când un prim pas spreă ă

nu, cu siguran , am nunt subliniat de preşedinte prinţă ă ridicarea unei sprâncene. Dar nu putem fi siguri, domnulepreşedinte. Eu sunt de p rere c ar trebui mai întâi s neă ă ă convingem de bunele lor inten ii.ţ

— Bine. Se aprob . Mai e ceva?ă— De asemenea, i-am spus s o scoat cât mai curândă ă

din ar pe Kimberly Norton. Ar trebui s se întâmple înţ ă ă urm toarele dou zeci şi patru de ore.ă ă— În chip de mesaj adresat lui Goto, nu-i aşa?— Cam aşa ceva. Versiunea simplist este c am fostă ă

informa i de prezen a unui cet ean american în ara lorţ ţ ăţ ţ şi…

— Ştiu, am şi eu copii. Se aprob şi asta. Şi te rog, Jack,ă p streaz figura asta pioas pentru slujba de la biseric , îiă ă ă ă

ordon Durling cu zâmbetul pe buze. Cum ve i proceda?ă ţ379



— Dac e de acord s fie scoas din ar va fi îmbr cată ă ă ţ ă ă ă într-un avion, cu destina ia Seul. I s-au preg tit haine, unţ ă paşaport nou, bilete de clasa întâi şi o escort care oă aşteapt în aeroport, la sosire. Dup aceea va schimbaă ă avionul şi va lua o curs a liniilor aeriene KAL, pân la Newă ă

York. O instal m într-un hotel şi îi punem întreb ri. Întreă ă timp, îi aducem p rin ii de la Seattle şi îi explic m că ţ ă ă trebuie s p streze discre ie absolut . B nuiesc c fata vaă ă ţ ă ă ă avea nevoie de asisten a unui psiholog – de fapt, sunt sigur.ţ Asta ne va ajuta s ac ion m f r a stârni curiozitate. Ne vaă ţ ă ă ă ajuta şi FBI-ul. Tat l fetei e poli ist. Sunt convins c vaă ţ ă coopera.

Preşedintele d du din cap, privindu-l adânc în ochi.ă— Şi lui Goto ce-i spunem?— C a fost hot rârea dumneavoastr , domnuleă ă ă

preşedinte. Nu v-aş putea da niciun sfat, cel pu in peţ moment. L sa i-ne mai întâi s vorbim cu fata. Da i-ne camă ţ ă ţ o s pt mân , dup care ambasadorul va face obişnuitaă ă ă ă vizit de curtoazie, pentru a-i prezenta felicit rileă ă dumneavoastr cu prilejul alegerii sale în frunteaă

guvernului…— Şi ca s -l întrebe politicos cum ar reac ionaă ţ

compatrio ii domnului na ionalist dac ar afla c se culc cuţ ţ ă ă ă o femeie alb . Dup aceea îi întindem o ramur de m slin,ă ă ă ă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Asta vrei s spui?ă

Jack era uimit de rapiditatea cu care sesizase Durlingesen a problemei.ţ

— Asta-i propunerea mea, domnule.— Cam sl bu , remarc preşedintele pe un ton sec.ă ţă ă— Deocamdat , ramura de m slin n-are decât oă ă

frunzuli , recunoscu Ryan.ţă— Se aprob . Data viitoare o s -mi spui şi ce fel deă ă

ramur de m slin trebuie s -i întind? întreb Durling t ios.ă ă ă ă ă— Nu, domnule. Crede i c am exagerat? întreb Jack,ţ ă ă

ştiind exact cât de mult întinsese coarda.

Durling era cât pe ce s -şi cear scuze pentru că ă ă

380



îndr znise s -l repead pe consilierul s u pe problemele deă ă ă ă securitate na ional .ţ ă

— Ştii, Bob a avut dreptate în privin a ta.ţ— Nu în eleg.ţ— Bob Fowler, explic Durling, f cându-i semn s ia loc.ă ă ă

Când te-am adus aici prima oar am sim it o dezam gireă ţ ă cumplit .ă

— Domnule, nu uita i c pe atunci nu eram deloc înţ ă form .ă

Jack îşi amintea prea bine, şi de atunci coşmarurile nu încetaser s -i chinuie nop ile. Se vedea şezând acolo, laă ă ţ Comandamentul Militar Na ional, instruind oamenii referitorţ

la ce trebuiau s fac , dar în vis aceştia nu-l puteau auziă ă sau vedea; între timp, mesajele aduceau veşti alarmantedespre iminen a r zboiului. Chiar dac mass-media nuţ ă ă prezentase am nunte, to i cei care fuseser acolo ştiauă ţ ă cum se petrecuser lucrurile.ă

— Atunci n-am în eles. Oricum, oft Durling, întinzândţ ă bra ele ca s se mai dezmor easc , anul trecut, la Campţ ă ţ ă David, am discutat câteva lucruri cu Bob. El te-a

recomandat pentru postul acesta. Te mir ?ăPreşedintele zâmbi strâmb.— Foarte mult, recunoscu Ryan în şoapt .ăSe întreb de ce Arnie van Damm nu-i pomenise nimică

despre asta.— Spunea c , atunci când se îngroaş gluma, po i fi ală ă ţ

naibii de înc p ânat. Şi mai spunea c în rest eşti un tipă ăţ ă

insistent, foarte voluntar. Bob Fowler se pricepe grozav laoameni.Durling t cu o clip , l sându-l s p trund în elesulă ă ă ă ă ă ţ

cuvintelor.— Eşti un tovar ş de n dejde în vremuri grele. Dar, teă ă

rog, Jack, f -ne amândurora un bine şi nu uita c nu po iă ă ţ merge mai departe f r aprobarea mea. Parc ai mai avută ă ă un conflict cu Brett, nu-i aşa?

— Da, domnule, r spunse Jack, plecându-şi capul ca ună

381



şcolar. Nu prea serios.— Nu- i for a norocul. E Secretarul meu de Stat.ţ ţ— În eleg, domnule.ţ— Totul e preg tit pentru plecarea la Moscova?ă— Cathy de-abia aşteapt , r spunse Ryan, mul umit deă ă ţ

schimbarea subiectului, dar observând în acelaşi timp că Durling se purtase foarte corect cu el.

— Şi noi aştept m s o revedem. Anne o place foarteă ă mult. Mai e ceva?

— Deocamdat , nu.ă— Jack, î i mul umesc pentru informare, zise Durling, cuţ ţ

inten ia de a încheia întrevederea pe un ton pozitiv.ţ

Ryan ieşi din birou pe uşa dinspre vest, trecu pe lângă Sala Roosevelt (Teddy) şi se îndrept spre propriul s uă ă birou.

Observ c Ed Kealty revenise la birou şi se apucase dină ă nou de lucru. Era curios când va izbucni scandalul şi brusc îşi d du seama c , oricât de mul umit ar fi fost preşedinteleă ă ţ de victoria repurtat în ziua aceea, nu sc pase înc deă ă ă amenin area unui proces penibil. Iar şi cu, paloşulţ ă

deasupra capului, constat Jack. De data aceasta întrecuseă m sura şi, în fond, sarcina lui era aceea de a uşura treabaă preşedintelui, nu de a o îngreuna. În definitiv, era vorba demai mult decât politic şi conflicte externe; era ceva cât seă poate de real, cu toate c de-a lungul anilor încercase să ă r mân la distan . Fowler? La naiba cu el!ă ă ţă

F r îndoial , momentul era bine ales. Era seara primuluiă ă ă discurs televizat al lui Goto. În calitate de prim-ministru şi,indiferent ce ar fi spus, era exclus s -şi petreac noaptea înă ă compania tinerei sale amante. Poate c misiunea din searaă aceea va fi un contrapunct interesant şi util la ceea ce aveas spun politicianul, un fel de replic din parteaă ă ă americanilor. Ideea le surâdea amândurora.

La ora convenit John Clark şi Ding Chavez se plimbau înă

fa a blocului, privind cl direa banal ce se întrez rea prinţ ă ă ă

382



aglomera ia str zii, dincolo de şirurile interminabile deţ ă maşini. Ar tau mereu la fel. Poate c se va g si cineva careă ă ă s -şi dea seama c o fa ad luxoas sau un zgârâie-noriă ă ţ ă ă ad postind birouri oferea un camuflaj mult mai bun. Sauă poate c nu era decât o dovad în plus a plictisului. Dină ă

cl direa de vizavi ieşi un b rbat. Dup ce-şi scoase ochelariiă ă ă de soare, îşi netezi p rul, trecându-şi de dou ori mânaă ă stâng peste ceaf , apoi porni pe trotuarul ticsit de lume.ă ă Nomuri nu avusese prilejul s le comunice pozi ia exact aă ţ ă apartamentului locuit de Kim Norton. Era riscant s seă apropie prea mult, dar ordinul fusese clar. Acum, dup ceă d duse semnalul, se îndrept calm spre locul unde îşiă ă

parcase maşina. Clark constat cu surprindere c , în maiă ă pu in de zece secunde, silueta lui Nomuri fusese înghi itţ ţ ă de furnicarul de pietoni. Pentru el era o joac de copil.ă Statura şi fizionomia nu îl deosebeau cu nimic de restultrec torilor. Acelaşi lucru era valabil şi pentru Ding. Privită de la distan , b rbatul scund, cu p r negru şi str lucitor şiţă ă ă ă ten g lbui putea fi lesne confundat cu oricare alt b rbat deă ă pe strad . Tunsoarea pe care i-o impusese Clark completaă

în mod fericit portretul; v zut din spate, era un oarecare dină mul ime. Un mare avantaj, reflect Clark, sim indu-se maiţ ă ţ b t tor la ochi ca niciodat .ă ă ă

— Începe balul, zise Ding printre din i.ţ Traversar amândoi strada, str duindu-se s atrag câtă ă ă ă

mai pu in aten ia. Clark purta un costum clasic, dar aveaţ ţ senza ia c era complet gol. Niciunul dintre ei nu aveaţ ă

m car un briceag. Deşi erau amândoi experimenta i înă ţ lupta corp la corp, preferau armele – era mai bine s -şi ină ţ ă adversarul la distan .ţă

Norocul p rea s le surâd . În holul mic al imobilului nuă ă ă era nimeni. Urcar sc rile pân la etajul doi, str b tură ă ă ă ă ă culoarul pân la cap t şi se oprir în fa a unui intrând slabă ă ă ţ luminat. În timp ce Ding supraveghea holul, Clark îşi scoasesculele de sp rg tor şi meşteri ceva la broasca simpl de laă ă ă

uşa apartamentului. Pân s -şi dea seama c , de fapt,ă ă ă

383



comiteau o spargere, erau deja în untru.ăKimberly Norton era moart . Z cea întins pe jos,ă ă ă

îmbr cat într-un chimonou nu prea scump, ce-i acopereaă ă genunchii. Picioarele c p taser deja lividitatea cadaverică ă ă ă obişnuit . Curând, partea superioar a trupului va deveniă ă

cenuşie, în timp ce picioarele se vor acoperi de petemaronii, pe m sur ce sângele începea s se coaguleze.ă ă ă Moartea e atât de crud , îşi zise John. Nu era suficient că ă r pea via a; ştergea f r mil tot ce fusese frumos înă ţ ă ă ă tr s turile omului. Fusese o femeie atr g toare – în fond,ă ă ă ă sta era esen ialul. John confrunt cadavrul cu fotografia peă ţ ă

care o adusese cu el. Sem na pu in cu fata lui cea mic ,ă ţ ă

Patsy. Îi întinse fotografia lui Ding. Ar fi fost curios s ştieă dac b iatul va observa asem narea.ă ă ă— Ea e.— Într-adev r, John, zise Chavez cu o voce r guşit . Eaă ă ă

este.F cu o pauz , apoi ad ug :ă ă ă ă— La dracu’.Examin câteva clipe fa a moartei şi tr s turile i seă ţ ă ă

schimonosir de furie.ăDeci, şi-a dat seama, îşi zise Clark.— Ai un aparat de fotografiat?— Da.Ding scoase din buzunar un aparat mic, de 35 mm.— Te joci de-a poli istul?ţ— Ai ghicit.

Clark se aplec s examineze cadavrul mai îndeaproape.ă ă Era o privelişte întrist toare. Nu era patolog şi, cu toate că ă v zuse de nenum rate ori moartea, ar fi avut nevoie deă ă cunoştin e serioase ca s fac treaba cum trebuia. În venaţ ă ă de pe laba piciorului z ri o singur urm de în ep tur .ă ă ă ţ ă ă Nimic mai mult. Oare se droga? Dac aşa st teau lucrurile,ă ă o f cea cu mult grij . Îşi cur a întotdeauna seringa şi… îşiă ă ă ăţ plimb privirea prin înc pere. Da, uite-o. O sticlu cu spirt,ă ă ţă

a pung din plastic cu tampoane de vat şi o alta, plin cuă ă ă

384



seringi de unic folosină ţă— Nu mai v d alt urm de în ep tur .ă ă ă ţ ă ă— Astea nu se v d întotdeauna, remarc Chavez.ă ăClark oft şi dezleg cordonul chimonoului. Fata nu purtaă ă

nimic pe dedesubt.

— La dracu’, morm i Chavez.ăDintre coapsele ei se prelingea un firicel de lichid.— Nu e cazul s vorbeşti aşa, îl apostrof Clark în şoapt .ă ă ăNu-şi mai pierduse de mult timp cump tul aşa ca în fa aă ţ

acestei femei moarte.— F nişte poze.ăDing nu r spunse. Bli ul scânteie scurt. Înregistr scenaă ţ ă

aşa cum ar fi f cut-o un fotograf profesionist Dup ceă ă ispr vi, Clark începu s -i aranjeze la loc chimonoul,ă ă str duindu-se s -i redea pu ina demnitate pe care i-oă ă ţ l saser moartea şi cei care o uciseser .ă ă ă

— Ia stai pu in… uit -te la mâna stâng .ţ ă ăClark o examin cu aten ie. Una din unghii era rupt .ă ţ ă

Celelalte, de lungime medie, erau frumos l cuite cu un lacă incolor. Examin cu aten ie fiecare unghie în parte.ă ţ

Descoperi nişte fragmente necunoscute, prinse între pieleşi unghie.

— A zgâriat pe cineva? întreb Clark.ă— Observi vreo zgârietur pe corpul ei, domnule C?ă— Nu.— Înseamn c nu era singur în momentul în care aă ă ă

murit. Mai uit -te o dat la gleznele ei, îl îndemn Chaveză ă ă

ner bd tor.ă ăPe piciorul stâng, cel pe care se afla în ep tura, seţ ă observau nişte vân t i aproape estompate de lividitateaă ă cadaveric din ce în ce mai accentuat . Chavez ap s încă ă ă ă ă o dat pe declanşatorul aparatului.ă

— Am b nuit eu.ă— Îmi explici mai târziu de ce. Am şters-o, rosti John,

ridicându-se în picioare.

În mai pu in de un minut ieşir din cl dire prin uşa dinţ ă ă

385



spate, str b tur în fug o alee dosnic şi ieşir pe arteraă ă ă ă ă ă principal , de unde trebuia s -i ia maşina.ă ă

— Era cât ce ce s-o încurc m, remarc Chavez, privindă ă spre o maşin a poli iei care opri scrâşnind din frâne în fa aă ţ ţ imobilului cu num rul 18.ă

Cincisprezece secunde mai târziu, acesteia i se al turaă un car de televiziune.

— Splendid! O s muşamalizeze toat afacerea. Ce s-aă ă întâmplat, Ding?

— Ceva nu-i în ordine, domnule C. Aparent e vorba de osupradoz de droguri, corect?ă

— Da, de ce întrebi?

— O supradoz te termin cât ai zice peşte. Pac! Adio şiă ă n-am cuvinte. În tinere e am v zut un tip care a murit aşa,ţ ă dar n-a avut timp s -şi scoat acul din bra , în elegi? Seă ă ţ ţ opreşte inima, pl mânii nu mai func ioneaz , s-a terminat.ă ţ ă Nu te ridici ca s pui acul la loc şi apoi te întinzi din nou peă jos, pricepi? Apoi, vân t ile alea de pe picior. Cineva a lovit-ă ăo. A fost asasinat , John. Şi probabil c a fost şi violat .ă ă ă

— Am v zut instrumentarul. Totul e de fabrica ieă ţ

american . Frumoas înscenare. Claseaz dosarul, pună ă ă toat vina în cârca fetei şi a familiei ei, le dau cet enilor oă ăţ lec ie instructiv .ţ ă

Clark întoarse capul, observând maşina care d deaă col ul.ţ

— Ai o privire foarte ager , Ding.ă— Mul umesc, şefu’.ţ

Chavez se înv lui din nou în t cere, sim ind cum îlă ă ţ cuprinde o furie neputincioas , acum când nu putea faceă altceva decât s recapituleze evenimentele.ă

— Ştii, mi-ar face mare pl cere s -l cunosc pe individulă ă la.ă— N-o s avem ocazia.ă— Ştiu, dar sper c n-ai uitat c am fost un Ninja. Ar fiă ă

amuzant, mai ales cu mâinile goale.

— Asta nu duce la nimic bun, eventual la nişte oase

386



rupte. În multe cazuri, chiar ale tale.— Aş vrea s -i v d privirea când or s pun mâna pe el,ă ă ă ă

continu s viseze Chavez cu ochii deschişi.ă ă— În cazul sta, te sf tuiesc s foloseşti o arm cuă ă ă ă

lunet .ă— Ai dreptate, admise Chavez. Ce tip trebuie s fie laă ă

care scap basma curat dintr-o chestie ca asta?ă ă— Un nenorocit, Domingo. Am întâlnit câ iva la via aţ ţ

mea.Înainte de a urca în maşin , Ding îl privi în ochi.ă— Poate c pe sta o s am prilejul s -l cunosc personal.ă ă ă ă

El fado joac uneori feste. Chiar foarte amuzante.ă

— Unde-i fata? întreb Nomuri, f r s întoarc privireaă ă ă ă ă de la volan.— D -i drumul, îi ordon Clark.ă ă— P cat c n-a i auzit discursul, coment Chet,ă ă ţ ă

demarând şi întrebându-se în sinea sa ce se petrecea.

— Fata a murit, îl anun Ryan pe preşedinte dou oreţă ă mai târziu.

Ceasurile din Washington indicau ora 1:00 p. m.— Din cauze naturale?— Supradoz de droguri, dar e pu in probabil c şi-aă ţ ă

administrat-o de bun voie. B ie ii au f cut fotografii. Ară ă ţ ă trebui s le primim în treizeci şi şase de ore. Au reuşit să ă ias din apartament în ultima clip . Poli ia japonez şi-aă ă ţ ă f cut apari ia extrem de repede.ă ţ

— Stai o clip . F -m s în eleg. Vrei s spui c a fostă ă ă ă ţ ă ă asasinat ?ă— Da, domnule preşedinte, asta e p rerea agen iloră ţ

noştri.— Au destule cunoştin e ca s afirme aşa ceva?ţ ăRyan îşi trase un scaun şi începu s explice pe scurtă

situa iaţ— Da, domnule preşedinte, ofi erul superior ştie câteţ

ceva despre subiect.

387



— Frumos spus, observ sec Durling. Cu alte cuvinte, nuă trebuie s aflu mai multe.ă

— Pe moment nu are niciun rost, domnule preşedinte.— Goto?— Probabil c unul din oamenii lui. De fapt, raportulă

poli iei va fi edificator. Dac ceea ce ne comunic ei vaţ ă ă diferi de constat rile oamenilor noştri, înseamn c cinevaă ă ă a falsificat datele. Nu multe persoane pot ordonamodificarea rapoartelor de poli ie.ţ

Jack t cu o clip , apoi continu :ă ă ă— Domnule, am depistat înc o surs independentă ă ă

pentru aprecierea caracterului acestui individ.

Îi relat pe scurt povestea lui Kris Hunter.ă— Vrei s spui c a dispus uciderea acestei tinere şi c seă ă ă va folosi de poli ia lor pentru a acoperi faptele? Ştiai deja cţ ă îi plac treburile astea?

Durling se înroşi de furie.— Şi mai voiai s -i întind nemernicului sta o ramur deă ă ă

m slin? Ce dracu’ se întâmpl cu tine?ă ă Jack inspir adânc.ă— Da, domnule preşedinte, mi-era team c aşa va fi.ă ă

Întrebarea este, ce facem acum? Tr s turile lui Durling se destinser .ă ă ă— Îmi pare r u, nu meritai asta.ă— Adev rul e c o merit, domnule preşedinte. I-aş fiă ă

putut spune mai demult lui Mary Pat s-o scoat pe fat dină ă ar , dar n-am f cut-o. Nu b nuiam c se va întâmpl atâtţ ă ă ă ă ă

de repede, ad ug Ryan întristat.ă ă— Nu aveam de unde şti. Şi acum ce facem?— Nu-l putem anun a pe jurisconsultul de la ambasadţ ă

pentru c , deocamdat , „nu ştim” nimic despre asta, dară ă cred c am putea informa FBI-ul, ca s fie preg ti i să ă ă ţ ă înceap ancheta, dup ce vom fi anun a i oficial. Aş puteaă ă ţ ţ s vorbesc cu Dan Murray.ă

— Mâna dreapt a lui Shaw?ăRyan d du din cap afirmativ.ă

388



— Am trecut prin multe împreun cu Dan. În ceea ceă priveşte aspectul politic, nu sunt prea sigur. Tocmai amprimit textul discursului rostit la televiziune. Înainte de a-lciti ar trebui, m rog, s şti i cu ce fel de om avem de-aă ă ţ face.

— Spune-mi, câ i nenoroci i din ştia ajung în frunteaţ ţ ă unor guverne?

— Şti i mai bine decât mine, domnule.ţ Jack reflect o clip .ă ă— Nu-i un lucru tocmai r u. Oamenii de teapa lui suntă

slabi, domnule preşedinte. Mai pe şleau spus, sunt niştelaşi. Dac e s ave i adversari, e de preferat s fie nişteă ă ţ ă

oameni slabi.S-ar putea s ne fac o vizit oficial , medit Durling. Amă ă ă ă ă putea fi nevoi i s -l instal m la Blair House, la doi paşi deţ ă ă aici. S d m un dineu oficial în Salonul Oriental, s rostimă ă ă discursuri, s toast m unul în cinstea celuilalt, s neă ă ă strângem mâinile ca doi prieteni la cataram . Al dracului să ă fiu dac voi face asta. Lu de pe birou mapa în care se aflaă ă transcrierea discursului lui Goto şi parcurse în fug textul.ă

— Pui de târf ! America va trebui s în eleag ? S-oă ă ţ ă cread el!ă

— Domnule preşedinte, furia nu este un sfetnic bun.— Ai dreptate, recunoscu Durling.Dup o clip de t cere fa a i se schimonosi într-ună ă ă ţ

zâmbet strâmb.— Din câte in minte, tu eşti cel mai impulsiv.ţ

Ryan încuviin din cap.ţă— Într-adev r, mi s-a reproşat de multe ori.ă— Deci, dup ce ne întoarcem de la Moscova avem deă

rezolvat dou probleme grele.ă— Trei, domnule preşedinte. Trebuie s ne hot râm ceă ă

facem în privin a Indiei şi a Sri Lank i.ţ ăDup mimica preşedintelui, Jack îşi d du seama că ă ă

Durling uitase inten ionat de acest subiect.ţ

389



Durling îşi permisese s „uite” şi o alt chestiune.ă ă— Cât timp trebuie s mai aştept? întreb domnişoaraă ă

Linders.Murray citi pe fa a ei durerea, chiar dac vocea izbutiseţ ă

s nu o tr deze. Cum le puteai explica oamenilor ună ă

asemenea lucru? Dup ce fusese victima unei agresiuniă oribile, acceptase s -şi pun sufletul pe tav , s seă ă ă ă confeseze în fa a a tot felul de str ini. Procedura nu fuseseţ ă pl cut pentru niciunul din cei implica i, cu atât mai pu ină ă ţ ţ pentru ea. Murray era un anchetator dibaci, cu o experienţă vast . Ştia s consoleze, s încurajeze, s smulg informa iiă ă ă ă ă ţ de la oameni. Fusese primul agent FBI care-i auzise

povestea şi cu timpul devenise membru al echipei depsihologi, ca şi doctori a Golden. Dup aceea fata fuseseţ ă preluat de al i doi agen i, o femeie şi un b rbat,ă ţ ţ ă specializa i în astfel de cazuri. Acestora le urmaser doiţ ă psihiatri, care st tuser de vorb cu ea separat, punându-iă ă ă întreb ri care, într-un fel, se b teau cap în cap, pentru a seă ă convinge în final c fata spunea adev rul şi pentru a oă ă familiariza cu ostilitatea pe care avea s o întâlneasc .ă ă

Murray îşi d du seama c , pe parcursul procedurii,ă ă Barbara Linders suferise mai mult chiar ca la început.Fusese nevoit s -şi adune curajul pentru a i se confesaă ă mai întâi doctori ei Golden, apoi lui, iar pe urm celor care îiţ ă urmaser . Acum aştepta cu inima strâns cel mai îngrozitoră ă supliciu dintre toate, pentru c unii dintre membrii Comisieiă Juridice erau adep ii lui Ed Kealty, dispuşi s o r stigneascţ ă ă ă

fie pentru a smulge un favor din partea acestuia, fie pentrua-şi demonstra impar ialitatea şi profesionalismul în calitateţ de avoca i. Barbara ştia toate acestea. Murray însuşi oţ prevenise, punându-i cele mai urâte întreb ri – precedateă de fiecare dat de un preambul cât mai blând, de genul: „S-ăar putea s fii întrebat …”ă ă

Consecin ele nu întârziaser s se arate. Barbara – deţ ă ă acum erau prea apropia i ca s i se mai adreseze cuţ ă

oficialul „domnişoar Linders” – d duse dovad de totă ă ă

390



curajul pe care-l putea avea victima unei agresiuni îngrozitoare, poate chiar mai mult decât atât. Dar curajulnu era ceva pe care-l inspirai, ca aerul. Se asem na maiă degrab cu un cont în banc . Nu puteai retrage decât oă ă anumit cantitate, apoi trebuia s - i reîmprosp teziă ă ţ ă

rezervele. Faptul c era obligat s aştepte, f r s ştieă ă ă ă ă ă când va fi chemat în fa a Comisiei, când va fi orbit deă ţ ă luminile reflectoarelor TV, când i se va cere s se expun înă ă fa a întregii lumi îi d dea senza ia c , noapte de noapte, unţ ă ţ ă ho fura câte pu in din resursele interne acumulate cu atâtaţ ţ trud .ă

Nici pentru Murray nu era prea uşor. El fusese cel care

instrumentase cazul şi cel care îl anun ase pe procuror, dar,ţ în acelaşi timp, era una din persoanele cele mai apropiatede victim . Era de datoria lui s -i demonstreze acesteiă ă femei c nu to i b rba ii gândeau asemenea lui Ed Kealty,ă ţ ă ţ c un b rbat putea fi tot atât de dezgustat şi revoltat deă ă asemenea acte de agresiune ca şi o femeie. Era cavalerul eir t citor. Demascarea şi condamnarea criminaluluiă ă deveniser singurul s u el, mai mult decât al adev rateiă ă ţ ă

victime.— Barb, feti o, trebuie s te ii tare. Îl prindem noi peţ ă ţ

tic losul sta, dar nu putem s o facem cum trebuie dacă ă ă ă nu…

Vorbea r spicat, cu o convingere pe care, în adânculă inimii, nu o sim ea. De când avea politica de-a face cu unţ caz penal? Legea fusese înc lcat . Aveau martori, doveziă ă

palpabile, şi cu toate acestea se trezir încorseta i într-ună ţ cadru rigid, care putea afecta victima la fel de mult ca întreb rile oric rui avocat al ap r rii.ă ă ă ă

— Dureaz prea mult.ă— Înc dou s pt mâni, poate trei, şi am terminată ă ă ă

povestea, Barb.— Uite ce e, îmi dau seama c se petrece ceva. M creziă ă

chiar tâmpit ? În ultimul timp nu mai ine discursuri, nu maiă ţ

particip la inaugur ri. Cineva l-a avertizat şi acum îşiă ă

391



preg teşte ap rarea.ă ă— P rerea mea este c preşedintele îl ine în modă ă ţ

deliberat în umbr , pentru ca, atunci când izbucneşteă scandalul, s nu se poat baza prea mult pe simpatiaă ă publicului. Barb, preşedintele e de partea noastr . Euă

însumi am fost cel care i-a prezentat cazul, iar el mi-a zis:„Un infractor r mâne un infractor”. Nici nu m aşteptam să ă ă spun altceva.ă

O privi adânc în ochi. Avea privirea umed şi disperat .ă ă— Simt c m las nervii, Dan.ă ă ă— Nu, Barb, te înşeli, o min i Murray. Eşti o femeie tare,ţ

inteligent şi curajoas . Vei trece şi peste asta. El va fi celă ă

care va claca.Daniel E. Murray, director-adjunct al Biroului Federal deInvestiga ii, întinse mâna peste mas . Barbara Linders i-oţ ă strânse aşa cum ar strânge un copil mâna p rintelui lui,ă for ându-se s -l cread şi s spere. Murray se sim eaţ ă ă ă ţ copleşit de ruşine, gândindu-se la pre ul pe care-l pl teaţ ă fata aceasta, din cauz c preşedintele Statelor Uniteă ă subordona un caz penal unei probleme de politic . Poateă

c , în ansamblul lucrurilor, hot rârea sa era normal , dar înă ă ă ochii poli istului totul se reducea de obicei la o infrac iune şiţ ţ la o victim .ă

392



16. Înc rc turi exploziveă ă

Ultima faz a arm rii rachetelor H-11/SS-19 eraă ă condi ionat în mod obligatoriu de aprobarea oficial aţ ă ă primului ministru. Din anumite puncte de vedere,deznod mântul se dovedi a fi o decep ie. Ini ial speraseră ţ ţ ă s monteze pe fiecare rachet un set întreg de focoase, celă ă pu in şase, dar acest lucru ar fi presupus testarea treptelorţ intermediare în condi ii de zbor, ceea ce era mult preaţ periculos. Autorit ile decretar c secretul opera iunii eraăţ ă ă ţ mult mai important decât num rul de focoase. Oricum,ă acest neajuns putea fi remediat ulterior. Din acest motiv,partea superioar a prototipului r mase alterat şi seă ă ă

dispuse folosirea a zece focoase de câte o megatonă fiecare.Echipa de interven ie deschise pe rând fiecare bunc r,ţ ă

apoi ridic unul câte unul proiectilele perfec ionate de peă ţ platform , le aşez la loc şi le acoperi cu învelişulă ă aerodinamic. O dat în plus, proiectul rusesc le serveaă perfect interesele. Bunc rele fur resigilate şi cu aceastaă ă opera iunea lu sfârşit. ara lor intrase în rândul marilorţ ă Ţ puteri nucleare.

— Extraordinar, remarc Goto.ă— De fapt, e foarte simplu, replic Yamata. Guvernul aă

finan at fabricarea şi testarea primei trepte a rachetelor caţ parte a programului spa ial. Plutoniul a fost furnizat deţ reactorul Monju. Proiectarea şi construc ia focoaselor a fostţ

o joac de copii. Dac nişte arabi au fost în stare să ă ă

393



construiasc un focos primitiv, într-o peşter din Liban, oă ă pot face şi tehnicienii noştri.

În realitate, guvernul finan ase toate lucr rile, cuţ ă excep ia construc iei focoaselor, şi Yamata era convins cţ ţ ă acel consor iu care le produsese va fi în ultim instanţ ă ţă

r spl tit în definitiv, o f cuser pentru patrie.ă ă ă ă— De îndat ce ve i da dispozi ie, vom începe preg tireaă ţ ţ ă

personalului din cadrul for elor de ap rare pentru a preluaţ ă sarcinile oamenilor noştri.

— Dar americanii şi ruşii? Yamata pufni dispre uitor.ţ— Nu au decât o rachet fiecare, pe care le vor lansaă

oficial s pt mâna viitoare. Vom vedea la televizor. După ă ă cum şti i, şi-au dezactivat torpilele. Au retras deja racheteleţ Trident şi acum se preg tesc s dezafecteze submarinele.ă ă Cu numai zece rachete balistice intercontinentale, avem unreal avantaj strategic.

— Dar dac vor încerca s construiasc mai multe?ă ă ă— Nu vor putea… cel pu in, nu foarte uşor, se corectţ ă

Yamata. Liniile de produc ie au fost închise şi, conformţ

tratatului, toate instala iile au fost distruse în prezen aţ ţ observatorilor interna ionali. Le trebuie câteva luni ca s oţ ă ia de la cap t, iar noi putem afla foarte repede. Urm torulă ă pas important pe care va trebui s -l facem este lansareaă unui program de construc ii navale, pentru a ne asiguraţ suprema ia în zona de vest a Pacificului. Cu ajutorul alia ilorţ ţ noştri, pe moment suntem asigura i. Înainte de a-şi daţ

seama, ne vom consolida pozi iile strategice atât de mult,ţ încât vor fi nevoi i s trateze cu noi de la egal la egal.ţ ă— Deci, s dau ordin?ă— Da, domnule prim-ministru, replic Yamata, care trebuiă

s -i explice din nou individului în ce constau obliga iile sale.ă ţGoto r mase o clip pe gânduri, frecându-şi mâinile şiă ă

privind distrat biroul somptuos. Firea lui slab nu se deziceaă nici de data aceasta.

— E adev rat c femeia mea se droga?ă ă394



Yamata aprob din cap, enervat de remarca lui Goto.ă— Foarte trist, într-adev r. A fost g sit moart de şefulă ă ă ă

securit ii, Kaneda, care a anun at imediat poli ia, Se pareăţ ţ ţ c se str duia cât putea s îşi ascund patima, dar…ă ă ă ă

Goto oft în buşită ă— Copil prostu . Ştii c taic -s u e poli ist? Un b rbatţ ă ă ă ţ ă

foarte sobru. El n-a în eles-o. Eu, da. Era o fiin bun ,ţ ţă ă blând . Avea stof de gheiş .ă ă ă

Incredibil cât putea transforma moartea omul, îşi zise Yamata. Fata aceea nes buit , neruşinat , îşi înfruntaseă ă ă p rin ii şi încercase s -şi croiasc propriul drum în via ,ă ţ ă ă ţă dar descoperise în final c lumea nu era dispus s -iă ă ă

tolereze pe cei slabi. Pentru c încercase s -i dea lui Gotoă ă iluzia c era b rbat, devenise un suflet blând şi bun.ă ă— Goto-san, putem permite ca soarta poporului nostru să

fie hot rât de asemenea oameni?ă ă— Nu, replic primul ministru, luându-şi agenda de birou.ă

Urca i Muntele Niitaka, zise el când ob inu leg tura,ţ ţ ă repetând ordinul care se d duse cu cincizeci de ani înă urm .ă

În anumite privin e, avionul era obişnuit, îns în altele eraţ ă cu totul deosebit. Modelul VC-25B era, de fapt, o versiune îmbun t it a aeronavei Boeing 747. Proiectat în urm cuă ăţ ă ă treizeci de ani şi fabricat înc în serie la Seattle, avionul eraă pictat în culori alese strategic, pentru a-i impresiona peadversarii politici. Aşezat pe o platform din beton, aparatulă

era înconjurat de membrii grupului de paz , „autoriza i” s -ă ţ ăşi foloseasc armele mai repede ca oricare alt personal deă securitate din preajma unui obiectiv federal. Într-un fel, eraun mod mai politicos de a spune „mai întâi tragi, apoi pui întreb ri”.ă

Pentru c nu existau lifturi, oamenii erau nevoi i s urceă ţ ă sc rile de la intrarea în avion ca în anii cincizeci. Existauă totuşi un detector de metale şi controlul obligatoriu al

bagajelor, efectuat de personalul avia iei militare şi deţ

395



agen ii Serviciului Secret, care deschideau majoritateaţ valizelor, controlându-le con inutul cu o vigilen exagerat .ţ ţă ă

— Sper c-ai l sat acas „Secretul Victoriei”, chicoti Jack,ă ă în timp ce ridic ultima sacoş de pe banc .ă ă ă

— Vezi tu când ajungem la Moscova, replic doamnaă

profesoar Ryan, clipind ştreng reşte din ochi.ă ăEra prima ei c l torie oficial şi privea mirat la tot ce seă ă ă ă

petrecea la Baza Andrews a avia iei militare.ţ— Bun ziua, domnule doctor Ryan. În sfârşit, am ocaziaă

s v cunosc personal.ă ăHelen D’Agustino îi întinse mâna surâz toare.ă— Cathy, i-l prezint pe cel mai frumos bodyguard dinţ

lume, zise Jack, ar tând spre agenta Serviciului Secretă— N-am putut veni la ultimul dineu oficial, se scuză Cathy. A trebuit s particip la un seminar la Harvard.ă

— Va fi o c l torie extrem de interesant , remarcă ă ă ă agenta, iar apoi îşi lu r mas-bun, întorcându-se laă ă îndatoririle sale.

Nu atât de interesant ca ultima, îşi zise Jack, amintindu-ăşi de un alt episod pe care nu-l putea povesti nim nui.ă

— Unde-şi ine pistolul? se interes Cathy.ţ ă— N-am perchezi ionat-o niciodat , drag , zâmbi Jackţ ă ă

ştreng reşte.ă— Putem urca la bord?— Eu pot urca oricând doresc. Asta ca s - i dai seama ceă ţ

persoan important sunt.ă ăO c l uzi spre uş , hot rât s profite de timpul r masă ă ă ă ă ă

pentru a-i ar ta avionul. Proiectat ini ial pentru transportulă ţ a trei sute de pasageri, avionul personal al preşedinteluiputea g zdui cam o treime în condi ii extrem deă ţ confortabile. Jack o conduse mai întâi la locurile ce lefuseser rezervate, explicându-i c , de fapt, cu cât şedeaiă ă mai în fa , cu atât erai un personaj mai important. Cabinaţă preşedintelui se afla chiar în botul avionului şi era mobilată cu dou canapele care puteau fi transformate în paturi.ă

Familiile Ryan şi van Damm urmau s c l toreasc înă ă ă ă

396



compartimentul imediat urm tor, un spa iu larg, de pesteă ţ şapte-metri p tra i, care putea ad posti chiar şi optă ţ ă persoane, nu doar cinci, ca de data aceasta. Împreun cuă cele dou familii c l torea directorul de comunica ii ală ă ă ţ preşedintelui, un fost director de televiziune, pe nume Tish

Brown. Era o persoan agitat , cu o figur speriat , careă ă ă ă divor ase recent. Ceilal i membri ai suitei erau dispuşi înţ ţ ordinea descrescând a importan ei func iei pe care oă ţ ţ de ineau. Ultimii erau ziariştii.…ţ

— Asta-i buc t ria? se interes Cathy.ă ă ă— Cambuza, o corect Jack.ăEra impresionant , ca de altfel şi mânc rurile preparateă ă

la bord din ingrediente proaspete, spre deosebire deavioanele obişnuite, unde mâncarea gata preparat eraă înc lzit înainte de a fi servit .ă ă ă

— E mai spa ioas decât a noastr de acas , se minunţ ă ă ă ă Cathy, spre amuzamentul buc tarului-şef, un sergent dină cadrul for elor aeriene.ţ

— Nu chiar, dar buc tarul e mai bun. Nu-i aşa, sergent?ă— Doamn , eu m întorc cu spatele. Dac dori i s -i da iă ă ă ţ ă ţ

una, nu voi spune nimic.Cathy râse amuzat de gluma sergentului.ă— De ce nu st sus, în cabin ?ă ă— Acolo e aparatura de telecomunica ii. Preşedintelui îiţ

place s intre acolo ca s mai stea de vorb cu b ie ii de laă ă ă ă ţ transmisiuni.

Jack îşi conduse so ia înapoi, la locurile care le fuseserţ ă

rezervate. Fotoliile adânci, îmbr cate în piele de culoareă bej, erau prev zute cu ecrane miniaturale de televizor,ă telefoane individuale şi alte dispozitive sofisticate, pe careCathy începu s le treac în revist din ce în ce maiă ă ă impresionat . Privirea îi z bovi câteva clipe pe sigiliulă ă preziden ial, aplicat pe centurile de siguran .ţ ţă

— Acum ştiu ce înseamn clasa întâi.ă— Chiar şi-aşa, ne aşteapt un zbor de unsprezece ore,ă

oft Jack, instalându-se comod în fotoliu.ă397



Încet-încet, ceilal i pasageri îşi ocupau locurile. Cu pu inţ ţ noroc, sper Ryan, va petrece mare parte a c l torieiă ă ă dormind.

Discursul de r mas-bun al preşedintelui se desf şură ă ă

conform tipicului. De fiecare dat microfonul era astfelă aşezat, încât camerele de luat vederi s surprind siluetaă ă aeronavei, profilat în plan mai îndep rtat; asta pentru aă ă reaminti tuturor cine era personajul şi pentru a le-o dovediprin prezentarea avionului s u personal. Roy Newton eraă interesat mai presus de orice de respectarea oraruluiprev zut. Discursurile de genul acesta nu durau niciodată ă

prea mult şi, cu toate c echipele re elelor de televiziuneă ţ st teau cu aparatele preg tite, în eventualitatea unuiă ă incident neaşteptat la decolare, singurul post caretransmitea plecarea în direct era C-SPAN. Dup ce îşiă încheie cuvântul, Durling o lu de bra pe so ia sa, Anne, şiă ţ ţ o conduse spre scara avionului, p zit de un sergentă ă încremenit în pozi ie de drep i, cu mâna la chipiu.ţ ţ Preşedintele şi prima doamn se oprir o clip în uş ,ă ă ă ă

întorcându-se pentru a face un semn amical cu mâna, ca şicum s-ar fi aflat deja în plin campanie electoral – într-ună ă fel, aceast c l torie chiar f cea parte din acea activitateă ă ă ă interminabil – apoi disp rur în burta aeronavei. Postul deă ă ă televiziune C-SPAN comut imediat imaginea în aulaă Camerei, unde câ iva membri mai pu in cunoscu i îşiţ ţ ţ aşteptau rândul la cuvânt. Newton ştia c preşedinteleă

pornea într-o c l torie de peste unsprezece ore, timp maiă ă mult decât suficient pentru a duce la bun sfârşit ceea ce îşipropusese.

Sosise momentul s se apuce de treab .ă ăEra foarte adev rat zicala aceea, îşi zise el, aranjându-şiă ă

noti ele. Dac dou persoane ştiu un lucru, acela înceteazţ ă ă ă a mai fi un secret. Mai ales dac niciuna dintre ele nuă cunoaşte adev rul pe de-a-ntregul, dar ştie cine mai de ineă ţ

informa ii; în cazul acesta po i dezv lui la o cin intimţ ţ ă ă ă

398



ceea ce ştii, dând de în eles c de ii informa ii complete, iarţ ă ţ ţ cealalt persoan îşi va da drumul la gur , furnizându- iă ă ă ţ restul. Cu câteva zâmbete şi gesturi bine alese, sursa vacontinua s vorbeasc , pân ce î i va întinde pe tav tot ceă ă ă ţ ă doreşti s afli. Newton b nuia c aproximativ acelaşiă ă ă

demers era folosit de spioni. Poate c ar fi devenit un spionă bun, dar nu ar fi fost mai bine pl tit pentru activitatea peă care o desf şura în cadrul Congresului. De altfel, hot râseă ă de mult vreme s -şi pun talentul în slujba uneiă ă ă îndeletniciri care s îi asigure un trai îndestulat.ă

În rest, jocul era cât se poate de simplu. Trebuia s alegiă persoana cea mai indicat s - i furnizeze datele, iar acestă ă ţ

lucru îl puteai face prin simpla citire atent a ziarelor locale.ă Fiecare reporter avea un punct sensibil, un interesdeosebit; din acest motiv, reporterii nu se deosebeau cunimic de restul oamenilor. Dac ştiai pe ce butoane să ă apeşi, puteai manipula pe oricine. Ce p cat c nu izbutiseă ă acelaşi lucru şi cu locuitorii din circumscrip ia sa, îşi ziseţ Newton, ridicând receptorul şi formând un num r.ă

— Libby Holtzman.

— Bun , Libby, sunt Roy. Cum merg treburile?ă— Aşa şi-aşa, r spunse femeia, cu gândul la ceea ce aveaă

s fac so ul ei în cursul c l toriei preziden iale la Moscova.ă ă ţ ă ă ţ— Ce-ai spune de o invita ie la cin ?ţ ăŞtia c so ul era plecat.ă ţ— Ce s spun?ăDoamna Holtzman îl cunoştea suficient de bine ca s -şiă

dea seama c nu era vorba de vreo presupunere amoroasă ă sau de vreo prostioar asem n toare. Newton era ună ă ă juc tor şi, de regul , avea de spus lucruri interesante.ă ă

— Î i garantez c n-o s regre i, promise b rbatul. Neţ ă ă ţ ă vedem la şapte şi jum tate la Jockey Club?ă

— De acord.Newton râse. În fond, era un joc cinstit. Îşi pierduse

fotoliul senatorial din cauza unei acuza ii de trafic deţ

influen , învinuirea nu fusese destul de grav pentru a-lţă ă

399



aduce în fa a justi iei (mul umit interven iei unui prieten),ţ ţ ţ ă ţ dar izbutise s determine 50,7 la sut din electorat să ă ă prefere pe altcineva în locul lui. Newton era aproapeconvins c în anul alegerilor preziden iale ar fi reuşit să ţ ă recâştige teren, îns un loc în Congres odat pierdut eraă ă

aproape imposibil de redobândit.Ar fi putut fi chiar mai r u. În definitiv, nu ducea o viaă ţă

prea grea. Locuia în aceeaşi cas , copiii frecventau aceeaşiă şcoal , cu perspectiva de a se înscrie la colegii de renume,ă iar el personal se num ra printre membrii clubului pe care-lă frecventase şi înainte. Singura diferen era aceea c acumţă ă lucra pentru alte persoane, nu mai era încorsetat de nicio

lege etic – de fapt, nu se sim ise niciodat încorsetat – iară ţ ă onorariul era cu mult peste ceea ce câştigase pân atunci.ă

Opera iunea DATELINE PARTNERS era condus prinţ ă intermediul a trei re ele calculator-satelit: marina militarţ ă japonez transmitea toate datele la centrul de comand aă ă opera iunilor din Yokohama, în timp ce marina militarţ ă american f cea acelaşi lucru, cu destina ia Pearl Harbor.ă ă ţ

Cele dou cartiere generale erau deservite de o a treiaă re ea, destinat schimbului de imagini. Astfel, arbitrii dinţ ă partea celor doi adversari aveau acces la absolut toatedatele, spre deosebire de comandan ii celor dou flote.ţ ă Scopul opera iunii era acela de a simula o situa ie real deţ ţ ă lupt ; din aceast cauz , orice fel de înşel torie era strictă ă ă ă interzis . Desigur, „înşel toria” era, alternativ, un conceptă ă

str in, dar şi familiar artei r zboiului.ă ăComandan ii Flotei Pacificului – cei ai trupelor de uscat, aiţ avia iei, ai submarinelor şi ai trupelor de între inere şiţ ţ repara ii – priveau desf şurarea aplica iei aşeza i comod înţ ă ţ ţ fotolii, întrebându-se în sinea lor cum vor evolua subalterniilor.

— Nu-i prost Sato, nu-i aşa? observ comandantulă Chambers.

— Tipul face nişte mişc ri foarte interesante, opină ă

400



doctorul Jones, unul dintre principalii furnizori ai guvernului,admis ca observator la interven ia personal a lui Mancuso.ţ ă Dar când ajungem în nord asta n-o s -i foloseasc la nimic.ă ă

— Serios?Comandantul se întoarse spre el surâzând.

— Ştii ceva ce eu nu ştiu?— Radiolocatoarele ultrasonice submarine de pe

Charlotte şi Asheville sunt nemaipomenit de bune, domnulec pitan. Ai uitat c oamenii mei au lucrat cu ele laă ă elaborarea programelor noi de localizare?

— Nici comandan ii nu sunt de lep dat.ţ ă— F r îndoial , domnule. Ştiu s asculte ordinele, ca şiă ă ă ă

dumneata.— Dumnezeule, suspin Chambers, privind la epole ii noi,ă ţ cu patru trese, şi sim indu-le parc greutatea. Domnuleţ ă amiral, te-ai gândit vreodat cum ne-am fi descurcat f ră ă ă ajutorul lui Jonesy?

— Dar ştii c -l avem şi pe Laval cu noi.ă— B iatul francezului e şeful serviciului de radioloca ie deă ţ

pe Asheville, domnule Chambers.

Jones nu reuşea în ruptul capului s -i spun lui Mancusoă ă altfel decât „scafandrule”, iar lui Chambers, „domnulelocotenent”. Acest lucru nu-i jignea îns pe cei viza i. Eraă ţ una din regulile nescrise ale serviciului naval, care îiapropia pe ofi erii superiori de restul personalului (în cazulţ de fa , de foştii recru i).ţă ţ

— Nu ştiam, recunoscu comandantul.

— A fost numit de curând. Înainte lucra pe Tennessee. Eun b iat foarte iste , a terminat Academia în trei ani.ă ţ— Mai repede ca tine, remarc Chambers. E chiar atât deă

bun?— Categoric. Aş vrea s -l iau la mine. S-a c s torit anulă ă ă

trecut şi în curând va deveni tat . Cred c n-o s fie preaă ă ă greu s -l atrag într-un serviciu civil.ă

— Mii de mul umiri, Jonesy, morm i Mancuso. Ar trebuiţ ă

s te dau afar .ă ă401



— Fii serios, domnule comandant. Când ne-am distratultima oar împreun ?ă ă

În afar de asta, noul program de urm rire a balenelor,ă ă elaborat de Jones, fusese încorporat în ceea ce mair m sese din sistemul SOSUS, utilizat în Pacific.ă ă

— E timpul s ne moderniz m pu in.ă ă ţPrezen a observatorilor în fiecare din cele dou cartiereţ ă

generale adverse complica un pic lucrurile, în specialdatorit faptului c de ambele p r i existau echipamente şiă ă ă ţ mijloace cu caracter secret. În cazul acesta, traiectoriiletrasate de dispozitivul SOSUS puteau indica deplasareasubmarinelor japoneze la nord-vest de Kure, îns erau cuă

certitudine mai elaborate decât cele reprezentate peindicatorul principal. Datele reale erau comunicate imediatlui Mancuso şi Chambers. Fiecare dintre flote dispunea dedou submarine. În timp ce ambarca iunile americane îşiă ţ continuau drumul f r a-şi face apari ia la suprafa , celeă ă ţ ţă japoneze, folosind combustibili conven ionali, erau nevoiteţ din când în când s scoat tubul de alimentare cu oxigenă ă deasupra valurilor, pentru a-şi reînc rca bateriile. Iar astaă

cu toate c submarinele japoneze erau dotate cu o versiuneă proprie a sistemului american. Prairie-Masker, cel elaboratde Jones, dep şea cu mult performan ele acestuia.ă ţ Mancuso şi înso itorii s i se retraser în cabina de cartareţ ă ă pentru a examina ultimele date primite.

— Bine, Jonesy, spune-mi ce vezi, ordon Mancuso,ă privind imprimatele trimise de detectoarele sonice ce

împânzeau fundul Oceanului Pacific.Datele erau redate atât prin mijloace electronice, peecrane asem n toare celor TV, cât şi pe coli împ turite, deă ă ă genul celor folosite la calculatoarele de tip vechi. Pentrusarcini ca aceasta se preferau colile de calculator,imprimate în dou seturi. Unul din ele fusese deja marcată de oceanografii din cadrul detaşamentului SOSUS. Curios să testeze aptitudinile lui Jones, Mancuso se hot rî s nu-iă ă

arate deocamdat setul ce fusese deja analizat deă

402



specialiştii s i.ăCu toate c nu împlinise înc patruzeci de ani, p rulă ă ă

castaniu şi des al lui Jones era înspicat cu fire albe. Înultimul timp renun ase la fumat, preferind s mesteceţ ă gum . Privindu-l, Mancuso îşi d du seama c nu pierduseă ă ă

nimic din vigoarea de odinioar . Doctorul Ron Jonesă frunz rea paginile ca un contabil conştiincios, urm rind cuă ă degetul coloanele de cifre reprezentând frecven eleţ m surate.ă

— Presupunem c ies la suprafa din opt în opt ore,ă ţă corect?

— Aşa ar fi normal, dac vor s -şi p streze bateriileă ă ă

înc rcate, încuviin Chambers, dând din cap.ă ţă— Dup ce or se orienteaz ? se interes Jones.ă ă ă ăDe regul , submarinele americane aflate în misiune îşiă

reglau ceasurile dup GMT – schimbat recent în denumireaă ă de „or universal ”, ca urmare a r ririi rândurilor Marineiă ă ă Regale, al c rei prestigiu garantase pe vremuri britaniciloră onoarea de a defini ora de referin .ţă

— B nuiesc c dup ora oficial de la Tokio, r spunseă ă ă ă ă

Mancuso. Adic la cinci ore în urma noastr .ă ă— Deci trebuie s c ut m nişte puncte de referin ,ă ă ă ţă

pornind de la miezul nop ii, şi s le echival m cu oraţ ă ă noastră

Jones r sfoi pe rând fiecare dintre cele cinci seturi de coli,ă notând pe margine referin ele orare. Toat opera iunea nu-iţ ă ţ lu mai mult de zece minute.ă

— Privi i-le pe astea dou . Ambele sunt posibile. Ar maiţ ă putea fi şi acesta, deşi m -ndoiesc. Pentru început, eu aşă paria pe asta… şi pe asta.

B tu cu degetul pe dou coloane de cifre, alese aparentă ă la întâmplare.

— Wally?Chambers se întoarse spre masa al turat şi deschise celă ă

de-al doilea set de foi la reperele orare corespunz toare.ă— Jonesy, vr jitorule! exclam el cu vocea gâtuit .ă ă ă

403



Jones izbutise s rezolve în câteva minute o problemă ă care necesitase eforturile conjugate ale unei întregi echipede specialişti, timp de peste dou ore.ă

Angajatul civil scoase o cutie de coca-cola din frigider şi odeschise dezinvolt.

— Domnilor, cine este campionul tuturor timpurilor?Desigur, aceasta nu era decât o rezolvare par ial aţ ă

problemei. Imprimatele dezv luiau doar amplasamentulă anumitor surse de zgomot, îns în afar de acesta existau oă ă mul ime de alte dispozitive SOSUS, împr ştiate pe fundulţ ă oceanului. Radioloca iile fuseser deja efectuate, punctândţ ă reperele cunoscute pe o raz cuprins între zece şiă ă

cincisprezece mile marine. În ciuda aportului deosebit alsistemului pus la punct de Jones, r mânea totuşi oă suprafa uriaş ce trebuia cercetat pas cu pas. T cerea fuţă ă ă ă întrerupt de sunetul telefonului. Mancuso era c utat deă ă comandantul suprem al Flotei Pacificului. Mancuso propuseschimbarea cursului celor dou nave, Charlotte şi Asheville,ă în direc iile aproximate. B gând de seam schimbarea,ţ ă ă Jones d du din cap aprobator.ă

— Acum în elegi ce vreau s spun, domnule c pitan? Aiţ ă ă ştiut întotdeauna s ascul i.ă ţ

Murray fusese convocat la directorul-adjunct al filialei dinWashington, pentru a discuta nişte problemeadministrative, astfel încât nu putuse fi contactat la telefon.Ca un f cut, secretara, singura persoan care cunoşteaă ă

locul secret în care se afla telefonul direct cu Casa Alb ,ă fusese chemat s -şi ia copilul bolnav de la şcoal . Astfel,ă ă ă bile elul scris de Ryan ajunse foarte târziu în mâinile lui.ţ

— Domnişoara Norton, rosti el, intrând în birouldirectorului Shaw.

— A p it ceva?ăţ— E moart .ăMurray îi întinse biletul scris de mân . Shaw îl parcurseă

rapid.

404



— Fir-ar s fie, şopti directorul FBI. Se droga?ă— Din câte ştiu eu, nu.— Înc n-am luat leg tura cu ambasada. Pic prost, Bill.ă ă ăShaw d du din cap îngândurat. Pe fa i se citeau clară ţă

gândurile care-l fr mântau. FBI-ul îşi cl dise renumele peă ă

rezolvarea cazurilor de r pire. Legea Lindbergh, promulgată ă în anii treizeci, împuternicise Biroul s colaboreze cuă organele poli ieneşti de pe întreg teritoriul SUA, de îndatţ ă ce ap rea posibilitatea ca victima s fi fost transportat înă ă ă alt stat. Gra ie acestei posibilit i, agen ii FBI aveauţ ăţ ţ libertatea de a se arunca asupra oric rui caz, asemeneaă unei haite de lupi înfometa i. Misiunea real era aceeaşi,ţ ă

reg sirea victimei în via , iar în privin a aceastaă ţă ţ rezultatele erau excelente. Obiectivul secundar era acelade a prinde, a pune sub acuza ie şi a-i judeca pe vinova i,ţ ţ iar aici statisticile erau şi mai bune. Deocamdat nu ştiauă dac Kimberly Norton fusese r pit . Singurul lucru de careă ă ă puteau fi siguri era acela c va sosi în ar într-un sicriu.ă ţ ă Pentru un agent FBI, acest simplu am nunt echivala cu ună eşec profesional.

— Tat l ei e poli ist.ă ţ— Ştiu, Dan.— Vreau s plec acolo şi s stau de vorb pu in cuă ă ă ţ

O’Keefe.Pe de o parte dorea lucrul acesta pentru c Nortonă

merita s aud vestea din gura unor poli işti, ca şi el. Pe deă ă ţ alt parte, poli iştii îns rcina i cu rezolvarea cazului erauă ţ ă ţ

obliga i s o fac , recunoscându-şi implicit vina fa deţ ă ă ţă superiorul lor. Nu în ultimul rând, c l toria îi oferea luiă ă Murray prilejul s arunce o privire în dosarul cazului, ca să ă se conving cu ochii lui c f cuser tot ceea ce se putuseă ă ă ă face.

— Cred c m pot lipsi de tine o zi sau dou , replică ă ă ă Shaw. Cazul Linders va trebui s aştepte pân laă ă întoarcerea preşedintelui. Bine, du-te şi f - i bagajele.ă ţ

405



— E mai grozav decât Concordul, şopti Cathy, aruncând oprivire furiş caporalului care le servea cina.ă

So ul ei se ab inu s izbucneasc în râs. Nu se întâmplţ ţ ă ă ă în fiecare zi ca doamna Ryan s -şi manifeste atât deă deschis admira ia. El, care era deja obişnuit cu serviciul deţ

pe avionul preziden ial, trebuia s admit c mâncarea eraţ ă ă ă f r îndoial mai bun decât ceea ce mânca ea de obicei laă ă ă ă cantina medicilor de la Spitalul Hopkins. Nemaivorbind defaptul c farfuriile de acolo nu erau tivite cu aur…ă

— Pot s te servesc cu pu in vin? întreb curtenitor Ryan,ă ţ ă ridicând sticla de Chardonnay Russian River şi tr gându-seă pu in deoparte, pentru a face loc farfuriei pe care i-oţ

întindea caporalul.— Şti i, noi nu obişnuim s bem vin la mas acolo, laţ ă ă ferma de p s ri, se scuz Cathy în fa a caporalului, uşoră ă ă ţ stânjenit .ă

— Aşa se întâmpl cu oricine urc prima oar la bordulă ă ă acestui avion, doamn doctor Ryan. Dac ave i nevoie deă ă ţ ceva, v rog s ap sa i pe sonerie.ă ă ă ţ

— Vezi, Cathy, i-am spus s mergi pe mâna mea, oţ ă

tachin Jack.ă— Chiar m întrebam cum de te-ai obişnuit cu zburatul,ă

r spunse nevast -sa, gustând din garnitura de broccoli.ă ă Sunt proaspete.

— Nici echipajul nu e de lep dat, observ Ryan, ar tândă ă ă spre paharele de vin pe care nu se z rea nicio scam .ă ă

— Salariul nu e grozav, interveni Arnie van Damm de pe

bancheta vecin , dar primele sunt bunicele.ă— Somonul sta e foarte gustos.ă— Buc tarul a furat re eta de la Jockey Club. Cea maiă ţ

bun re et din oraş, explic van Damm. Am impresia c aă ţ ă ă ă trebuit s cedeze în schimb re eta ciorbei de cartofi. Mi seă ţ pare un târg onorabil, încheie Arnie.

— E pr jit exact cât trebuie, nu-i aşa?ă Jockey Club, unul dintre cele mai bune restaurante din

406



Washington, se afla la parterul Hotelului Ritz Carlton de peMassachussetts Avenue. Era un local liniştit, discretluminat, care ani de-a rândul îşi câştigase apreciereaclientelei prin preparatele deosebite pe care le servea.

Tot ce se g teşte aici e excelent, îşi zise Libby Holtzman,ă

mai ales când pl teşte altcineva. Timp de o or nuă ă schimbaser decât amabilit i, bârfe m runte, care înă ăţ ă Washington erau mai importante decât în oricare alt oraş alAmericii. Acum epuizaser toate nout ile mondene.ă ăţ Terminaser salata, li se adusese vinul, iar felul principal deă mâncare aburea îmbietor pe mas .ă

— D -i drumul, Roy, care-i problema?ă

— Ed Kealty.Newton îşi ridic privirea de pe ceas şi o privi în ochi.ă— Nu mai spune, s-a hot rât nevast -sa s -l p r sească ă ă ă ă ă

pe şobolanul la?ă— De fapt, am impresia c el va fi cel care va pleca…ă— Cine-i nefericita? întreb doamna Holtzman cu ună

surâs obosit.— Nu e ceea ce crezi, Libby. Pleac de tot.ăÎncerca o pl cere pervers tr gând de timp.ă ă ă— Roy, cred c ştii c e opt şi jum tate, rosti Libby,ă ă ă

dându-i de în eles c nu era dispus s piard timpul deţ ă ă ă ă poman .ă

— FBI-ul a întocmit un dosar împotriva lui Kealty. Viol. Defapt, mai mult de atât. Una dintre victime s-a sinucis.

— Lisa Beringer? Motivul sinuciderii ei n-a fost clarificat

niciodat .ă— A l sat o scrisoare care a picat în mâna celor de la FBI.ă În afar de asta, au identificat mai multe femei dispuse să ă depun m rturie împotriva lui……ă ă

— Oho! exclam Libby Holtzman, uitând o clip de sine.ă ăAşez furculi a pe masă ţ ă— Cât de serioas e treaba?ă— Cazul a fost preluat de Dan Murray, eminen a cenuşieţ

a lui Shaw.

407



— Îl cunosc pe Dan. Ştiu c nu va fi dispus s vorbeasc .ă ă ăRareori se întâmpla s po i convinge un agent FBI s facă ţ ă ă

dezv luiri în leg tur cu un caz în curs de anchetare. Deă ă ă regul , scurgerile de informa ii se produceau din vinaă ţ vreunui avocat sau func ionar de la tribunal.ţ

— Nu numai c procedeaz cum scrie la carte, dar seă ă pare c a scris cartea el însuşi.ă

Nu era o exagerare. Murray colaborase la elaborarea uneibune p r i din procedurile oficiale ale Biroului.ă ţ

— De data asta, s-ar putea s fie altfel.ă— De ce, Roy?— Pentru c Durling ine ancheta pe loc. E convins c nuă ţ ă

se poate lipsi de aportul lui Kealty în urm toarea campanieă electoral . N-ai observat c în ultimul timp Eddie e v zută ă ă cam des la Casa Alb ? Durling i-a povestit toat t r şenia,ă ă ă ă ca s aib timp s -şi formuleze ap rarea. Cel pu in asta amă ă ă ă ţ auzit eu, ad ug Newton cu un aer nevinovat. Pare camă ă ciudat, nu-i aşa?

— S fie o încercare de obstruc ionare a justi iei?ă ţ ţ— sta e termenul legal, Libby. M rog, sub aspect tehnicĂ ă

nu sunt prea sigur dac se încadreaz sau nu în parametriiă ă legali.

În sfârşit, lansase undi a la ap şi momeala se leg naţ ă ă ademenitoare în fa a viitoarei victime.ţ

— Dar dac a vrut doar s in cazul secret pân laă ă ţ ă ă votarea legii comerciale?

Deocamdat , peştele se ar ta circumspect, cu toate că ă ă

privea lacom la momeala întins , ce se leg na în spateleă ă viermişorului.— Povestea asta are implica ii mai profunde, Libby. Dinţ

câte am auzit, cazul îi preocup de mai mult timp. Totuşi, eă o scuz valabil , nu-i aşa?ă ă

Îi arunc o privire contemplativ , mul umit de calitateaă ă ţ momelii azvârlite cu îndemânare.

— Da, dac ai impresia c politica este mai importantă ă ă

decât o agresiune sexual . Cât e de serios cazul?ă408



— Dac se ajunge la tribunal, Ed Kealty va petrece multă timp în spatele gratiilor.

— E chiar atât de grav?Oho, ce viermişor suculent şi dolofan!— Aşa cum ai spus-o chiar tu, Murray este un poli istţ

foarte dibaci.— Ce avocat se ocup de caz?ă— Anne Cooper. De s pt mâni întregi se ocup numai deă ă ă

cazul acesta.De fapt, era un viermişor al naibii de bun. La urma urmei,

chestia aia ghimpat nu era chiar atât de periculoas , nu?ă ăNewton scoase din buzunar un plic şi-l puse pe mas .ă

— Nume, numere, detalii, dar nu le ştii de la mine, ne-am în eles?ţViermişorul începuse un dans dr cesc în ap , mascândă ă

cârligul perfid.— Dar dac nu pot verifica informa iile?ă ţ— Atunci n-o s mai scrii niciun articol, pentru c surseleă ă

mele nu au fost de încredere şi nu-mi r mâne decât s speră ă c i-a priit cina.ă ţ

Desigur, exista posibilitatea ca viermişorul s scape deă pe cârlig…

— Spune-mi, Roy, de ce-mi oferi ştirea asta senza ional ?ţ ăPeştişorul continua s dea ocol momelii. Dar cumă

ajunsese de fapt viermişorul în cârlig?— Nu mi-a pl cut niciodat individul. Doar ştii şi tu.ă ă

Ne-am confruntat când a fost vorba de cele dou legiă

privind iriga iile, iar dup aceea el s-a opus unui proiect deţ ă ap rare pe care voiam s -l introduc în statul meu. Dară ă adev ratul motiv ştii care e? Am dou fiice, Libby. Primaă ă termin facultatea la Pennsylvania. Cealalt de-abia a intrată ă ia Facultatea de Drept din Chicago. Amândou vor s calceă ă pe urmele tat lui lor, iar când va sosi clipa, nu doresc s fieă ă colege cu lepre de genul lui Ed Kealty.

În definitiv, cui îi p sa cum nimerise viermele în ap ?ă ăLibby d du din cap în eleg toare şi lu plicul. Îl strecură ţ ă ă ă

409



în poşet f r s arunce o privire în untru. Uluitor, nuă ă ă ă ă observau niciodat momeala decât atunci când era dejaă prea târziu. Uneori nici m car atunci. Chelnerul strâmbă ă dezam git din nas atunci când cei doi meseni trecur pesteă ă desert şi se mul umir cu o cafea b ut la repezeal ,ţ ă ă ă ă

înainte de a achita consuma ia.ţ

— Alo?— Barbara Linders? se interes o voce feminin .ă ă— Da. Cu cine vorbesc?— Sunt Libby Holtzman de la Post. Locuiesc la câteva

blocuri distan . Pot trece pe la tine ca s st m pu in deţă ă ă ţ

vorb ?ă— Despre ce?— Despre Ed Kealty şi despre motivele care au dus la

hot rârea de a nu-l da în judecat .ă ă— Ce spui?— Noi aşa am auzit…— Stai pu in. Mi s-a spus c … zise Linders b nuitoare,ţ ă ă

intrând f r s -şi dea seama în joc.ă ă ă— Aşa fac întotdeauna, dar de obicei greşesc. Dac iiă ţ

minte, eu am fost cea care a scris anul trecut articoluldespre congresmanul Grant şi afacerea aceea murdară care se desf şura în biroul lui din provincie. Şi tot eu l-amă demascat şi pe nemernicul acela de subsecretar de laInterne. Barbara, s ştii c urm resc cu foarte mare aten ieă ă ă ţ cazurile acestea, ad ug vocea pe un ton familiar, ca de laă ă

sor la sor .ă ăNu min ea. Libby Holtzman se aflase la un pas de a primiţ Premiul Pulitzer pentru articolele în care dezv luia abuzurileă sexuale din mediile politice.

— De unde ştiu c eşti chiar tu?ă— B nuiesc c m-ai v zut la televizor, nu-i aşa? Ca s teă ă ă ă

convingi, po i s -mi pui orice întrebare doreşti. Pot fi la tineţ ă în cinci minute.

— Trebuie s -l sun pe domnul Murray.ă410



— Bine, sun -l, dar promite-mi un lucru.ă— Ce anume?— Dac î i confirm ca s-a sistat judecarea cazului,ă ţ ă

accep i s st m de vorb . De fapt, ce-ar fi s trec totuşi peţ ă ă ă ă la tine, indiferent ce- i spune? Dac Dan î i spune altceva,ţ ă ţ

putem s bem o ceaşc de cafea şi s l s m discu ia peă ă ă ă ă ţ mai târziu. De acord?

— Bine… cred c n-am ce pierde. Acum trebuie s -l sună ă pe domnul Murray.

Barbara Linders puse receptorul jos, apoi form num rulă ă înv at pe de rost.ăţ

— Bun , sunt Dan…ă

— Domnule Murray, începu Barbara gr bit , sim ind cumă ă ţ universul se pr buşeşte în jurul ei.ă— … iar eu sunt Liz, interveni o alt , voce, evidentă

imprimat pe band . Momentan nu suntem acas ,ă ă ă ad ugar cele dou glasuri la unison.ă ă ă

— Unde sunte i ori de câte ori am nevoie de voi? strigţ ă domnişoara Linders exasperat , adresându-se robotuluiă telefonic, dup care trânti receptorul în furc , înainte de aă ă

auzi semnalul sonor care marca începutul înregistr rii. Eraă oare posibil? Putea fi adev rat?ă

sta e Washingtonul, îi şoptea vocea experien ei. AiciĂ ţ totul este posibil.

Barbara Linders îşi plimb privirea prin camer . Tr ia înă ă ă Washington de unsprezece ani. Şi cu ce se putea l uda? Cuă un apartament cu un singur dormitor, decorat cu gravuri

frumos înr mate. Cu un mobilier elegant, pe care îl foloseaă singur . Cu amintiri care îi periclitau s n tatea mintal . Eraă ă ă ă atât de singur , de neajutorat în fa a lor, încât unicaă ă ţ solu ie era aceea de a se elibera de ele, de a-l lovi la rândulţ s u pe b rbatul care îi nenorocise via a cu atâtaă ă ţ dezinvoltur . Şi. Acum i se refuza chiar şi aceast mică ă ă satisfac ie? Era posibil? Ceea ce o înfricoşa cel mai tare eraţ gândul c şi Lisa trecuse prin acelaşi calvar. Ştia asta dină

scrisoarea a c rei copie o p stra înc în cutia cu bijuterii dină ă ă

411



sertarul biroului. P strase atât originalul, cât şi copia, înă amintirea prietenei sale, ca pe un avertisment pentru ceeace i se putea întâmpla dac se abandona disper rii, aşaă ă cum f cuse Lisa. Cu câteva luni în urm , dup ce citiseă ă ă scrisoarea, se adresase ginecologului ei, m rturisindu-iă

totul, iar aceasta la rândul s u luase leg tura cu Clariceă ă Golden, deschizând procedura care o adusese… unde? Seauzi soneria şi Barbara Linders se gr bi s deschid uşaă ă ă

— Bun . M recunoşti?ă ăÎntrebarea era înso it de un zâmbet cald, amical.ţ ăLibby Holtzman era o femeie înalt , cu un p r des, negru,ă ă

care încadra o fa neobişnuit de palid , pe care str luceauţă ă ă

doi ochi mari, c prui.ă— Te rog, intr , zise Barbara, tr gându-se pu in înapoi,ă ă ţ pentru a-i face loc s treac .ă ă

— L-ai sunat pe Dan?— Nu era acas … sau poate c a l sat robotul dinadins,ă ă ă

ad ug Barbara. Îl cunoşti?ă ă— A, sigur. Dan e o cunoştin mai veche, zise Libby,ţă

apropiindu-se de canapea

— Pot avea încredere în el? Vreau s spun, cu adev rat…ă ă încredere?

— Vrei un r spuns sincer?ăHoltzman t cu o clip .ă ă— Da. Dac s-ar ocupa doar el de caz, atunci da. Dană

este un om bun. Vorbesc foarte serios.— Dar nu se ocup singur de dosar, asta vrei s spui?ă ă

Libby cl tin din cap.ă ă— E o afacere mult prea important din punct de vedereă politic. Apoi, Murray este un tip foarte loial. Face întotdeauna ceea ce i se cere. Barbara, îmi permi i s iauţ ă loc?

— Te rog.Se aşezar amândou pe canapea.ă ă— Ştii ce face presa? Treaba noastr este s fiu cu ochiiă ă

în patru. Îmi place Dan. Îl admir. E într-adev r un poli istă ţ

412



bun, cinstit, şi pariez c de la început s-a purtat cu tine caă un frate mai mare. Am dreptate?

— Aşa este, recunoscu Barbara. E cel mai bun prieten pecare l-am avut vreodat .ă

— Nu s-a pref cut. Este unul din b ie ii cei mai de treab .ă ă ţ ă

O cunosc şi pe so ia lui, Liz. Partea proast este c nu toatţ ă ă ă lumea e ca Dan. În cazul acesta, intervenim noi, ziariştii.

— Cum adic ?ă— Când cineva îi spune unui tip ca Dan ce trebuie să

fac , de obicei o face. Pentru c aşa spune regulamentul,ă ă pentru c e de datoria lui. Dar ştii ceva? El ur şte chestiaă ă asta aproape tot atât de mult ca şi mine. Sarcina mea,

Barbara, este aceea de a le da o mân de ajutor celor caă Dan, pentru c eu îi pot sc pa de nemernici.ă ă— Nu pot… adic , pur şi simplu nu pot…ăLibby întinse mâna şi o opri cu o atingere uşoar pe bra .ă ţ— Barbara, nu- i cer s -mi faci declara ii oficiale. Asta arţ ă ţ

putea d una cazului şi te asigur c şi eu doresc ca dosarulă ă s fie rezolvat conform procedurii legale. Dar n-am puteaă sta de vorb în mod neoficial?ă

— Ba da… Cred c da.ă— Te superi dac înregistrez discu ia?ă ţReportera scoase din geant un casetofon miniatural.ă— Cine o s mai asculte banda?ă— Doar redactorul-şef adjunct. Facem asta ca s neă

asigur m c avem surse de încredere. În rest, e ca şi cumă ă ai discuta cu avocatul t u sau cu preotul. Astea suntă

regulile, pe care nu le înc lc m niciodat .ă ă ăBarbara îşi d dea seama c , teoretic, aşa st teauă ă ă lucrurile, dar acolo, în intimitatea apartamentului ei, legileetice ale ziaristicii p reau cam firave. Libby Holtzman îi citiă gândurile în privire.

— Dac doreşti pot pleca, sau putem vorbi f r să ă ă ă înregistrez ceva, îns …ă

Zâmbi dezarmant.

— Nu pot s suf r stenografia. Greşesc tot timpul. Dacă ă ă

413



vrei s te mai gândeşti pu in, e în regul . Ai suferit destuleă ţ ă presiuni. Ştiu asta şi-mi pot închipui cum trebuie s te fiă sim it.ţ

— Aşa spune şi Dan, dar nu ştie. Nu ştie cu adev rat.ăLibby Holtzman o privi în ochi. Se întreb dac şi Murrayă ă

sesizase durerea profund din ochii femeii şi dac o sim iseă ă ţ aşa cum o sim ea ea. Probabil c da, deşi într-un mod pu inţ ă ţ diferit, pentru c era b rbat, dar în acelaşi timp era şi ună ă poli ist capabil. Probabil c era tot atât de agasat deţ ă tergiversarea cazului ca şi ea.

— Barbara, dac doreşti s vorbim despre altceva, nu mă ă ă sup r. Uneori avem nevoie de un prieten c ruia s neă ă ă

deschidem inima.— Ai auzit de Lisa?— Moartea ei nu a fost elucidat , nu-i aşa?ă— Eram cele mai bune prietene, ne povesteam totul…

apoi, dup ce el a…ă— Eşti sigur c vinovatul e Kealty?ă ă— Libby, am g sit scrisoarea.ă— Ce-mi po i spune despre ea? întreb Holtzman,ţ ă

incapabil s -şi înfrâneze curiozitatea de ziarist .ă ă ă— S - i ar t ceva.ă ţ ăLinders se ridic de pe locul ei şi disp ru în cameraă ă

al turat . Se întoarse peste câteva clipe, inând în mână ă ţ ă fotocopia.

Libby citi în prip cele câteva rânduri, apoi le maiă parcurse o dat . Un mesaj de dincolo de mormânt, îşi ziseă

ea. Ce putea fi mai periculos decât cuvintele aşternute pe ocoal de hârtie?ă— Pe baza a ceea ce scrie aici şi a ceea ce ştii tu, Ed

poate înfunda puşc ria.ă— Aşa spune şi Dan. De câte ori mi-o spune, zâmbeşte.

ine neap rat s îl vad în spatele gratiilor.Ţ ă ă ă— Dar tu?— Şi eu.

— Atunci d -mi voie s te ajut.ă ă414



17. Prima lovitură

Se numeşte miracolul comunica iilor modeme pentruţ simplul fapt c nimic din ceea ce este modern nu poate fiă prost. De fapt, cei care primeau astfel de informa ii erau nuţ de pu ine ori ului i de ceea ce li se rezerva.ţ ţ

Fusese un zbor lipsit de peripe ii, chiar şi dupţ ă standardele aeronavei preziden iale, unde mul i dintreţ ţ pasageri – mai ales func ionarii mai tineri şi mai lipsi i deţ ţ experien ai Casei Albe – refuzau s -şi pun centura deţă ă ă siguran pentru a demonstra… nu se ştie ce. Echipajulţă aeronavei era la fel de bun ca oricare altul şi, cu toateastea, nu putuse evita un incident ca cel petrecut pe

Aeroportul Andrews, când un tr snet izbise din plin botulă avionului care îl transporta pe Secretarul Ap r rii şi pe so iaă ă ţ acestuia, spre groaza pasagerilor. De aceea, el nu-şidecupla niciodat centura de siguran , p strând-o, ca şiă ţă ă membrii echipajului.

— Domnule doctor Ryan? şopti cineva, scuturându-i uşorum rul.ă

— Ce s-a întâmplat, sergent?N-avea niciun rost s se r steasc la un militară ă ă

nevinovat.— Domnul van Damm v roag s merge i pân la el.ă ă ă ţ ă Jack d du din cap şi, ap sând pe manet , îndreptă ă ă ă

sp tarul scaunului. Sergentul îi întinse o ceaşc de cafea.ă ă Un ceas aşezat la vedere îl inform c era ora nouă ă ă diminea a, dar nu specifica şi conform c rui fus orar, iarţ ă

Ryan uitase pe moment c rei zone îi corespundea reglarea.ă

415



Oricum, era un am nunt pur teoretic. Câte zone orareă puteau înc pea într-un singur avion?ă

Puntea superioar a aeronavei preziden iale VC-25Bă ţ contrasta izbitor cu cea inferioar . Pluşul moale era înlocuită aici de o mul ime de dispozitive electronice, dispuse în cutiiţ

separate, prev zute cu minere cromate pentru facilitareaă opera iunilor de înlocuire şi mutare. O echip numeroas deţ ă ă specialişti în comunica ii urm rea f r întrerupereţ ă ă ă informa iile transmise de fiecare surs imaginabil : radio,ţ ă ă TV, fax. Arnie van Damm st tea în mijlocul înc perii, inândă ă ţ în mân o foaie de hârtie. Era copia unui articol ce urma să ă apar în ultima edi ie a ziarului Washington Post, la patruă ţ

mii de mile dep rtare şi la o diferen de fus orar de şaseă ţă ore.VICEPREŞEDINTELE IMPLICAT ÎNTR-UN CAZ DE

SINUCIDERE. Titlul articolului pe patru coloane era urmat deun subtitlu: CINCI FEMEI ÎL ACUZ PE EDWARD KEALTY DEĂ ABUZ SEXUAL.

— Pentru asta m-ai trezit? morm i Ryan, gândindu-se că ă subiectul articolului era departe de sfera obliga iilor sale deţ

serviciu.— Numele t u apare în articol, îi explic Arnie.ă ă— Ce? Jack parcurse în fug rândurile.ă— „Consilierul pe problemele de securitate na ionalţ ă

Ryan se num r printre cei implica i.”ă ă ţ— P i, e adev rat, nu?ă ă

— Citeşte mai departe.„În urm cu patru s pt mâni, Casa Alb a atras aten iaă ă ă ă ţ FBI-ului s nu prezinte cazul Comisiei Juridice.” E oă minciun .ă

— E o combina ie admirabil de minciun şi adev r.ţ ă ă ăŞeful de cabinet era într-o dispozi ie şi mai proast decâtţ ă

Ryan.— Cine a vorbit?

— Nu ştiu, dar articolul e semnat de Libby Holtzman, iar

416



so ul ei se afl chiar în acest avion. Pe tine te simpatizeaz .ţ ă ă Du-te şi stai de vorb cu el.ă

— Stai o clip . Asta e o chestiune ce poate fi clarificată ă cu pu in r bdare. Din câte ştiu, preşedintele n-a f cutţ ă ă ă nimic r u.ă

— Adversarii lui politici consider aceast amânare dreptă ă o obstruc ionare a justi iei.ţ ţ

— S fim serioşi! Exclam Ryan, cl tinând din capă ă ă neîncrez tor. Un astfel de argument nu st în picioare la oă ă examinare mai atent .ă

— La naiba, p i nici nu e nevoie. Nu uita c vorbim deă ă politic , nu de fapte, şi c în curând avem alegeri. Vorbeşteă ă

cu Rob Holtzman. Chiar acum, îi ordon van Damm.ăCu toate c avea autoritatea s o fac , i se întâmplă ă ă ă rareori s foloseasc un asemenea ton fa de Jack.ă ă ţă

— Îi spunem şefului? se interes Ryan, împ turind foaia.ă ă— Îl mai l s m s doarm pu in. Când coborî, trimite-o peă ă ă ă ţ

Tish Brown la mine.— În regul .ăRyan coborî pe puntea inferioar şi-o scutur uşor deă ă

um r pe Tish Brown, f cându-i semn s urce. Dup aceeaă ă ă ă se apropie de unul din membrii echipajului.

— Cheam -l te rog pe Bob Holtzman.ăPrintr-unul din hublouri z ri primele raze ale dimine ii.ă ţ

Poate c acolo unde se duceau era ora nou ? Da, trebuia să ă ă soseasc la Moscova la dou dup -amiaz , ora local .ă ă ă ă ă Buc tarul-şef st tea în cambuz , r sfoind un exemplar ală ă ă ă

revistei Time. Ryan intr şi-şi turn pu in cafea.ă ă ţ ă— Nu pute i dormi, domnule Ryan?ţ— Nu mai pot. M cheam datoria.ă ă— Dac dori i, am nişte chifle proaspete în cuptor.ă ţ— Ce idee bun .ă— Care anume? se auzi glasul lui Bob Holtzman din

cadrul uşii deschise.Ca mai to i cei de pe aeronav , avea fa a umbrit deţ ă ţ ă

barba abia r s rit . Jack îi întinse coala de hârtie f r să ă ă ă ă ă

417



rosteasc un cuvântă— Ce-i asta?Holtzman parcurse rapid rândurile.— Dumnezeule, e adev rat?ă— De când se ocup Libby de afacerea asta?ă— Crede-m c sunt la fel de surprins ca şi tine… Laă ă

dracu’, îmi pare foarte r u, Jack.ăRyan d du din cap, str duindu-se s zâmbeasc .ă ă ă ă— Mda, şi eu de-abia am aflat.— E adev rat?ă— R mâne între noi?ă— Desigur.

— FBI-ul se ocup de câtva timp de chestiunea asta.ă Datele din articolul lui Libby sunt aparent exacte, dar vatrebui s verific în dosarul de la birou. Am fost informată cam în perioada când a explodat bomba reformeicomerciale, din cauza m surilor de securitate pe careă trebuia s le iau fa de Kealty – ştii cum e, ce am voie s -iă ţă ă spun, ce nu…

— Da, în eleg. Şi în ce stadiu se afl cazul?ţ ă— Au fost informa i preşedintele şi membrii maiţ

importan i ai Comisiei Juridice. Apoi Al Trent şi Sam Fellowsţ de la Securitate. Bob, nu vrea nimeni s muşamalizezeă cazul sta. Din câte ştiu eu, preşedintele a jucat cinstit încă ă de la început. Kealty e pe cale de a fi debarcat, aşa c după ă procedurile de punere sub acuza ie, dac ajunge pânţ ă ă acolo…

— Trebuie s se ajung pân acolo!ă ă ă— M -ndoiesc.ăRyan cl tin sceptic din cap.ă ă— Dac -şi ia un avocat bun, s-ar putea s ajung la ună ă ă

compromis. Va trebui s o fac , aşa cum a fost şi în cazulă ă Agnew. Dac e pus sub acuza ie iar apoi e chemat în fa aă ţ ţ Senatului, Dumnezeu s -l ajute.ă

— Mi se pare logic, recunoscu Holtzman. Deci încerci

s -mi spui în esen c articolul e greşit.ă ţă ă418



— Exact. Dac exista vreo încercare de obstruc ionare, s-ă ţa f cut f r ştirea mea. Îns nu uita c eu am fost informată ă ă ă ă pas cu pas de mersul afacerii.

— Ai stat de vorb cu Kealty?ă— Nu, nimic relevant. În problemele de serviciu eu îi

informez pe b ie ii de la securitatea na ional , iar ei îiă ţ ţ ă raporteaz apoi lui Kealty. Eu n-aş fi bun de aşa ceva, nuă crezi? Am dou fete.ă

— Deci cunoşti faptele?— În mare. Nici nu am nevoie s ştiu. Îl cunosc destul deă

bine pe Dan Murray. Dac el spune c treaba e serioas ,ă ă ă atunci sunt convins c aşa este.ă

Ryan sorbi restul de cafea din ceaşc şi întinse mânaă dup o chifl .ă ă— Preşedintele nu are de gând s muşamalizeze cazulă

acesta. A fost doar amânat, ca s nu se suprapun altoră ă probleme. Asta-i tot.

— Dar ştii c nici asta nu e corect, observ Holtzman,ă ă luând şi el o chifl aburind .ă ă

— La dracu’, Bob. Pân şi procurorii obişnuiesc s -şiă ă

programeze cazurile dup cum le e mai comod, nu-i aşa? Eă o simpl problem de programare.ă ă

Holtzman studie o clip fa a lui Ryan, apoi d du din cap.ă ţ ă— Asta aşa este.

Era deja prea târziu pentru evitarea corespunz toare aă dezastrului. Majoritatea personalit ilor politice dinăţ

Washington obişnuiesc s se trezeasc devreme. Îşi beauă ă cafeaua, citesc ziarele de diminea din scoar în scoar ,ţă ţă ţă verific mesajele sosite prin fax şi de multe ori dau câtevaă telefoane matinale sau, mai recent, îşi primesccoresponden a electronic pe calculatorul personal – toateţ ă acestea în efortul de a pleca de acas mul umi i, încrez toriă ţ ţ ă în ziua fructuoas ce-i aşteapt . Mul i dintre congresmeniă ă ţ primiser articolul lui Libby Holtzman, înso it de câtevaă ţ

pagini cu observa ii confiden iale, tr dând faptul cţ ţ ă ă

419



articolul putea prezenta un interes personal deosebit. Sefoloseau fraze codificate, în func ie de agen ia de rela ii cuţ ţ ţ publicul care efectua transmiterea datelor, îns esen a eraă ţ aceeaşi. Membrii respectivi erau avertiza i s treac subţ ă ă t cere atitudinea refractar de care d duser dovad faă ă ă ă ă ţă

de proiectul de reform comercial . Pe de alt parte,ă ă ă aceast ocazie era privit ca un soi de reglare a conturilor,ă ă ca o pedeaps pentru p catele mai vechi. Rareori seă ă întâmpla s fie ratat o asemenea şans .ă ă ă

Comentariile erau în mare parte neoficiale. „Pare s fie oă afacere foarte serioas ” era formula cel mai des utilizat .ă ă „P cat c preşedintele a g sit de cuviin s se amesteceă ă ă ţă ă

într-un caz penal” era o alt remarc preferat .ă ă ă Numeroasele apeluri telefonice adresate directorului FBI,William Shaw, se loveau de un implacabil „f r comentarii”,ă ă înso it de specificarea c politica Biroului interziceaţ ă furnizarea de informa ii referitoare la orice caz penal,ţ pentru a nu obstruc iona procedura legal şi a nuţ ă compromite drepturile acuza ilor. Se întâmpla extrem deţ rar sau chiar niciodat ca publicul s primeasc l muririleă ă ă ă

atât de mult dorite; astfel, r spunsul „f r comentarii”ă ă ă c p ta o conota ie aparte.ă ă ţ

Personajul principal al cazului se trezi în locuin a sa dinţ apropierea Observatorului Naval de pe MassachusettsAvenue; de cum coborî din salon, d du cu ochii de adjunc iiă ţ s i, care îl aşteptau cu o min neliniştit .ă ă ă

— La naiba! exclam Ed Kealty, f r a mai face alteă ă ă

comentarii.Nu avea niciun rost s nege faptele. Subalternii s i îlă ă cunoşteau prea bine pentru aşa ceva. Caracterul lui era denotorietate public şi, cu toate c mul i dintre oameniiă ă ţ politici împ rt şeau aceeaşi tr s tur , Ed Kealty se str duiaă ă ă ă ă ă s fie cât mai discret posibil.ă

— Lisa Beringer, şopti vicepreşedintele, citind articolul.De ce n-o las pe s rmana fat s se odihneasc în pace?ă ă ă ă ă

Îşi aminti de şocul pe care îl resim ise la moartea ei: fataţ

420



îşi decuplase centura de siguran şi se izbise cu o vitezţă ă de nou zeci de mile pe or de un cap de pod. Îşi aminti şiă ă de observa ia medicului privind ineficacitatea modul deţ sinucidere ales. La sosirea ambulan ei, fata mai respira încţ ă şi murise în chinuri cumplite, abia dup câteva minute.ă

Fusese o copil atât de dulce, de dr gu . Numai c nuă ă ţă ă reuşise s în eleag mersul lucrurilor. Îi ceruse prea mult.ă ţ ă Probabil c îşi închipuise c rela ia ei cu Ed era altfel decâtă ă ţ celelalte. În sfârşit, oft Kealty, fiecare se consider altfelă ă decât ceilal i.ţ

— Te arunci în cuşca leilor, remarc unul dintre adjunc iiă ţ s i.ă

În definitiv, ceea ce conta în toat afacerea asta eraă vulnerabilitatea politic a şefului lor.ă— Îmi dau seama.Nemernicul, îşi zise Kealty, dup tot ce-am f cut.ă ă— Bine. Ave i vreo propunere?ţ— Evident, vom nega totul pe un ton cât mai indignat,

începu şeful de cabinet, întinzându-i o coal de hârtie.ă Pentru început, am preg tit un comunicat, apoi amă

programat în cursul dimine ii o conferin de pres .ţ ţă ăConvocase deja vreo şase foste şi actuale func ionareţ

care aveau sarcina de a-şi ap r şeful. Era vorba, f ră ă ă ă excep ie, de femei al c ror pat fusese onorat de prezen aţ ă ţ vicepreşedintelui şi care-şi aduceau aminte cu un zâmbetnostalgic de clipele petrecute împreun . Mai greşeau şiă oamenii mari. În cazul lui Ed Kealty, lipsurile erau

compensate din plin de devotamentul pe care-l manifestafa de cauzele cu adev rat importante.ţă ăKealty parcurse rapid textul comunicatului. Singura

ap rare în fa a unei acuza ii complet false este adev rul…ă ţ ţ ă aceste acuza ii nu au absolut nicio baz real … activitateaţ ă ă mea public este binecunoscut , ca şi pozi ia mea înă ă ţ privin a drepturilor femeilor şi ale minorit ilor… solicitţ ăţ („cer” ar fi fost un cuvânt nepotrivit, îi specificase el şeful

personalului) l murirea imediat a afirma iilor nefondate,ă ă ţ

421



precum şi permisiunea de a m ap ra aşa cum se cuvine…ă ă e limpede c nu exist nicio leg tur cu alegerile de anulă ă ă ă viitor… regret c o asemenea învinuire nefondat va aduceă ă prejudicii marelui nostru preşedinte, Roger Durling…

— F -mi imediat leg tura cu nemernicul la.ă ă ă— Domnule vicepreşedinte, nu este momentul potrivit

pentru o confruntare, îi atrase aten ia adjunctul s u. Aiciţ ă scrie „contez pe sprijinul…”

— A, da, nu-i aşa?Fraza asta a comunicatului va suna ca un avertisment cu

adres direct . Durling avea de ales între a-l sus ine sau aă ă ţ risca dispari ia de pe scena politic înc din primul tur deţ ă ă

scrutin.Ce avea s se mai întâmple anul acesta? Cu toate că ă ratase ocazia de a ap rea în ziarele de diminea – chiar şiă ţă în USA Today – articolul despre Kealty era comentat deposturile de radio în rubrica de deschidere. Majoritateafunc ionarilor din investi ii urm reau „Edi ia de diminea ”ţ ţ ă ţ ţă a postului na ional de radio. Era o emisiune bun , cu durataţ ă de dou ore, pe parcursul c rora ştirile senza ionale seă ă ţ

repetau la intervale regulate. „Edi ia de diminea a ziaruluiţ ţă Washington Post public un articol în exclusivitate.”ă Rezumatul articolului fusese prezentat la începutul fiec reiaă din cele dou ore de emisie de un preambul ce suna ca ună clopo el menit s atrag aten ia ascult torilor şi, cu toateţ ă ă ţ ă c scandalurile politice de la Washington erau la fel deă obişnuite ca buletinul meteorologic, cuvintele „viol” şi

„sinucidere” aveau o semnifica ie lipsit de echivoc.ţ ăLa dracu’, r sunar câteva sute de voci în tot atâteaă ă maşini luxoase. Ce-o s se mai întâmple? Pia a nu seă ţ stabilizase înc , iar o asemenea „bomb ” putea exercitaă ă mai mult ca sigur o presiune descendent care, deşi lipsită ă de sens din punct de vedere economic, era cât se poate dereal pentru to i cei aviza i. Din aceste motiv ea eraă ţ ţ planificat şi cu atât mai real , ca o bucl de feedback, înă ă ă

termenii familiari operatorilor de calculatoare. În ziua aceea

422



se preconiza o nou pr buşire a valorilor la Burs . Aceastaă ă ă fusese de altfel tendin a în unsprezece din ultimeleţ paisprezece zile şi, cu toate c Bursa era saturat de oferte,ă ă cet enii obişnui i vor ordona speria i vânzarea ac iunilor,ăţ ţ ţ ţ aten iona i de telefoanele altor semeni de-ai lor, şi maiţ ţ

lipsi i de importan . Astfel, o situa ie absolut artificial vaţ ţă ţ ă c p ta un aer semioficial. Întregul sistem era considerată ă drept o mostr de democra ie real , dar, dac aşa st teauă ţ ă ă ă lucrurile, atunci la fel de bine se încadra în aceast defini ieă ţ şi o turm de vite.ă

— Am în eles, Arnie.ţ

Preşedintele Durling nu se osteni s întrebe cine tr daseă ă secretul. Era un juc tor suficient de versat pentru a-şi daă seama c acest am nunt conta prea pu in.ă ă ţ

— Ce facem acum?— Am vorbit cu Bob Holtzman, îl inform Ryan, sesizândă

încurajarea t cut din privirile şefului de cabinet.ă ă— Şi?— Şi sper c m-a crezut. La naiba, doar i-am spusă

adev rul, nu?…ăEra mai degrab o întrebare decât o simpl expresieă ă

retoric .ă— Într-adev r, Jack. Ed va trebui s se descurce singur.ă ăFigura lui Ryan tr da o asemenea uşurare, încâtă

preşedintele îl privi iritat.— Chiar credeai c am s-o fac?ă

— Sigur c nu, r spunse Jack, f r s stea pe gânduri.ă ă ă ă ă— Cine mai ştie?— În avion? interveni van Damm. Sunt convins c Bob aă

sc pat câte ceva.ă— Tish, hai s batem fierul cât e cald, se adres Durlingă ă

şefei biroului de pres . Hai s formul m un comunicat.ă ă ă Comisia Juridic a fost informat din timp, iar eu nu amă ă exercitat niciun fel de presiuni asupra lor.

— Cum vom explica amânarea? întreb Tish Browm.ă423



— Am hot rât, de comun acord cu conducerea, că ă afacerea merit s aib … ce?ă ă ă

Preşedintele îşi fix privirea în tavan.ă— Merit s aib toat aten ia publicului…ă ă ă ă ţ— E suficient de grav … nu, suficient de importantă ă

pentru a merita întreaga aten ie a Congresului, propuseţ Ryan.

Nu-i r u deloc, se felicit el în gând.ă ă— Acuşi fac din tine un politician, zise Durling cu un surâs

amar.— Nu ve i face nicio referin direct la caz, continu vanţ ţă ă ă

Damm şi sfatul dat preşedintelui r sun asemenea unuiă ă

ordin.— Ştiu, ştiu. Nu pot spune nimic despre faptele petrecutepentru c nu îmi pot permite s m amestec în proceduraă ă ă legal sau în ap rarea lui Kealty. Tot ce pot spune este că ă ă orice cet ean trebuie considerat nevinovat pân la probaăţ ă contrarie. America porneşte de la principiul c … şi aşa maiă departe. Tish, scrie tu declara ia. O voi expedia chiar dinţ avion, înainte de a ateriza. Dup aceea, poate c ne vomă ă

concentra asupra problemelor pentru care am f cută aceast c l torie. Altceva?ă ă ă

— Secretarul Hanson raporteaz c totul este preg tit.ă ă ă Este exclus orice surpriz .ă ă

Ryan deschise raportul.— Secretarul Fiedler a preg tit conven ia de asistenă ţ ţă

monetar . În privin a asta, vom avea o vizit cât se poateă ţ ă

de pl cut , domnule.ă ă— M bucur, remarc sec preşedintele. Bine, dac -miă ă ă permite i, m duc s m aranjez pu in.ţ ă ă ă ţ

Chiar dac era vorba de avionul preziden ial, c l toriaă ţ ă ă al turi de atâtea alte persoane, înghesuite într-un spa iuă ţ relativ mic, era rareori confortabil . În cel mai bun caz,ă intimitatea preziden ial era un lux, îns la Casa Albţ ă ă ă existau cel pu in nişte pere i desp r itori adev ra i. Unţ ţ ă ţ ă ţ

sergent al avia iei militare îşi d duse osteneala s aranjezeţ ă ă

424



îmbr c mintea şi trusa de b rbierit a lui Durling. Omul seă ă ă str duise pre de vreo dou ore s lustruiasc pantofii dină ţ ă ă ă piele neagr ai preşedintelui şi ar fi fost o grosol nie s -lă ă ă dea afar . Oamenii doreau atât de mult s -şi arateă ă devotamentul. Cu excep ia persoanelor de care aveai cuţ

adev rat nevoie, îşi spuse Durling şi intr în sp l torulă ă ă ă minuscul.

— Au mai ap rut câteva.ăSanchez scoase capul din cabina al turat şi priviă ă

oamenii aduna i în jurul machetei centrale. Pe panouţ figurau acum trei grupuri de semne romboidale,

reprezentând ambarca iunile inamice. Nava Charlotte eraţ pozi ionat în vecin tatea unui submarin inamic, marcatţ ă ă prin litera V. Din ultimele informa ii reieşea c şi Ashevilleţ ă era pe cale de a ocupa o bun pozi ie strategic . Îns celă ţ ă ă mai îmbucur tor lucru era acela c avioanele de patrulareă ă S3-Viking ASW, situate cu dou sute de mile în fa a naveloră ţ de lupt , identificaser ce p rea s fie un front de patrulareă ă ă ă compus din submarine ale inamicului. Dou dintre eleă

fuseser surprinse când ieşiser la suprafa pentru a-şiă ă ţă reîmprosp ta rezervele de aer: una fusese interceptat deă ă b ie ii din grupul SOSUS, iar ultima de balizele deă ţ radioloca ie. Pe baza unui calcul elementar, cunoscându-seţ reperele submarinelor descoperite, urmau s fieă descoperite şi celelalte.

— Mâine, la apusul soarelui? întreb comandantul.ă

— Lor le place r s ritul, nu-i aşa? Atunci, hai s -iă ă ă surprindem la cin .ă— N-am nimic împotriv .ăSanchez ridic receptorul pentru a-l alerta pe ofi erulă ţ

comandant al escadrilei sale de lupt .ă

— Dureaz destul de mult, şopti Jones.ă— Din câte in eu minte, erai în stare s stai de gardţ ă ă

nemişcat ore în şir, îi r spunse Wally Chambers civilului.ă425



— Pe-atunci eram tân r şi neştiutor.ăÎn afar de asta, pe-atunci fumam, îşi zise el în gând.ă

Cam acestea erau avantajele concentr rilor şi ale st riloră ă de veghe, îns pe majoritatea submarinelor fumatul eraă interzis. Uimitor cum nu se r zvr tiser echipajele. Ceă ă ă

ajunsese marina.— Acum pricepi ce i-am zis despre programul meu?ţ— Vrei s spui c pân şi tu po i fi înlocuit de ună ă ă ţ

computer?Civilul întoarse capul.— Ştii, domnule Chambers, pe m sur ce îmb trâneştiă ă ă

trebuie s o laşi mai moale cu cafeaua.ă

— Iar ai început? f cu amiralul Mancuso, care seă retr sese cu pu in timp în urm s se b rbiereasc într-oă ţ ă ă ă ă cabin al turat , iar acum revenise la punctul de comand .ă ă ă ă

— Am impresia c Jonesy pl nuia s ajungem la Banzaiă ă ă Beach în dup -amiaza asta, chicoti c pitanul Chambers,ă ă sorbind din cafeaua decofeinizat . A început s seă ă plictiseasc .ă

— Mda, dureaz cam mult, recunoscu comandantul flotei.ă— Ei, b ie i, ne-am adunat aici ca s valid m inven iaă ţ ă ă ţ

mea, nu-i aşa?— Dac eşti chiar atât de curios, ei bine, da, voi propuneă

s i se acorde contractul.ă ţNu chiar ultimul dintre motive era acela c Jones ceruseă

un pre cu dou zeci la sut mai mic decât firma IBM.ţ ă ă— Pasul urm tor: tocmai am angajat doi b ie i de laă ă ţ

Woods Hole. Aşa ceva e f r precedent în analele noastre.ă ă— Cum adic ?ă— Vom decodifica limbajul balenelor, mai ales c acum îlă

recep ion m mai clar. Cei de la Greenpeace se vor da înţ ă vânt dup noi. În deceniul viitor misiunea submarinelor va fiă aceea de a veghea la securitatea iubitelor noastremamifere care tr iesc în oceane. În afar de asta, vomă ă putea da de urma pramatiilor acelea de japonezi care le

vâneaz .ă426



— Ce vrei s spui? întreb Chambers.ă ă— Ave i nevoie de fonduri? Am o idee care v va ajuta sţ ă ă

le ob ine i.ţ ţ— Ce idee, Jonesy? interveni Mancuso.— B ie ii de la Woods Hole cred c au identificată ţ ă

semnalele de alarm emise de trei dintre speciileă cunoscute. Le-au recep ionat cu ajutorul hidrofoanelor deţ pe baleniere. Eu aş putea programa aceste semnale, pentruc sunt pe aceeaşi frecven pe care emitem noi. Deci, amă ţă putea trimite submarinele pe acelaşi traseu cu balenierele,emi ând în acelaşi timp semnalele de alarm aleţ ă balenierelor. Bineîn eles, navele nu vor g si nimic. Nicioţ ă

balen s n toas la cap nu s-ar apropia la dou zeci de mileă ă ă ă ă de locul unde o surat ip dup ajutor. Solidaritatea nu eă ţ ă ă una din caracteristicile cetaceelor.

— Î i ba i joc de noi? mârâi Chambers, dar, dup ce seţ ţ ă gândi mai bine, aprob din cap preocupat.ă

— Oamenii aceia nu trebuie s le spun amicilor lor dină ă Congres despre activitatea ştiin ific pe care o desf şur m.ţ ă ă ă Nu trebuie s pretind c ne iubesc sau c sunt de acord cuă ă ă ă

instala iile noastre energetice, ci doar s ne laude pu inţ ă ţ pentru munca fructuoas pe care o facem. B ie i, solu iaă ă ţ ţ mea v-ar putea asigura traiul pe urm torii zece ani.ă

În afar de asta, Jones le d dea de lucru cam pe oă ă perioad la fel de lung , dar asta nu era esen ial. Mancusoă ă ţ şi oamenii din subordinea lui aveau nevoie de slujb .ă

— De altfel, mi-a pl cut foarte mult s le ascult pe cândă ă

eram pe Dallas.— Am primit un mesaj de la Asheville, anun unul dinţă specialiştii în comunica ii. Au doborât inta.ţ ţ

— Sunt buni b ie ii, remarc Jones, plecându-şi privireaă ţ ă asupra panoului. Dar tot noi suntem cei maideştep i.ţ

Cu un minut în avans fa de ora prev zut , aeronavaţă ă ă preziden ial ateriz lin pe Aeroportul Şeremetievo. Deţ ă ă

îndat ce frânele intrar în ac iune, încetinind considerabilă ă ţ

427



goana avionului pe pist , toat lumea oft uşurat . Curând,ă ă ă ă liniştea fu str puns de clinchetul metalic al centurilor deă ă siguran , desf cute în grab .ţă ă ă

— De ce te-ai trezit atât de devreme? îl întreb Cathy peă so ul s u.ţ ă

— Nişte probleme politice acas . Cred c acum am voieă ă s - i spun.ă ţ

Ryan d du s se lanseze în explica ii, dar îşi aminti deă ă ţ faxul împ turit din buzunar. Îl scoase şi-l ar t so iei, nuă ă ă ţ înainte de a o avertiza c nu tot ce se spunea acolo eraă adev rat.ă

— Întotdeauna mi s-a p rut un tip dezgust tor, ziseă ă

Cathy, dându-i înapoi coala de hârtie.— A, dar ai uitat timpurile când era întruchipareaconştiin ei Congresului?ţ

— Poate c pe atunci era, dar nu mi-am închipuită niciodat c are şi o conştiin proprie.ă ă ţă

— Adu- i numai aminte…ţ— Dac m întreab cineva, sunt doar un chirurg care aă ă ă

venit aici s se întâlneasc cu nişte colegi de breasl şi să ă ă ă

viziteze oraşul.Acesta era adev rul. În calitatea sa de consilieră

preziden ial, aceast vizit de stat urma s -i lase extrem deţ ă ă ă pu in timp liber lui Ryan. Totuşi, ea sem na pe undeva cuţ ă vacan ele petrecute în familie. Gusturile lor se asem nau,ţ ă chiar dac nu coincideau perfect. Amândoi adorau viziteleă prelungite în locuri necunoscute, îns Cathy ştia prea bineă

ca Jack nu putea suferi vânzoleala prin magazine. Era otr s tur ciudat a b rba ilor în general şi a so ului s u înă ă ă ă ă ţ ţ ă special.

Dup ce avionul se înscrise pe pista de rulare, lucrurileă începur s se precipite. Preşedintele şi doamna Durlingă ă ieşir din cabin , gata s se prezinte ca întrupareaă ă ă poporului şi a rii lor. Înso itorii r maser pe locuri,ţă ţ ă ă aşteptându-i s treac , sub privirile vigilente ale agen iloră ă ţ

Serviciului Secret şi ale g rzilor For elor Aeriene.ă ţ428



— Ce slujb ingrat , şopti Ryan, privind zâmbetul for ată ă ţ de pe fa a preşedintelui.ţ

Era obligat s fac atâtea lucruri, l sând impresia că ă ă ă fiecare dintre ele era cel mai important. Trebuia să dr muiasc totul, s se dedice unei anumite îndatoriri,ă ă ă

pref cându-se c era singura care-l preocupa. Poate că ă ă proceda la fel ca şi Cathy cu pacien ii ei. Ce ideeţ interesant . Uşa se deschise şi liniştea fu spart deă ă acordurile muzicii de fanfar .ă

— Cred c ne putem ridica şi noi.ăProtocolul era gata stabilit. Oamenii îşi lipeau fe ele deţ

geamuri, încercând s -l z reasc pe preşedinte coborândă ă ă

scara, iar apoi dând mâna cu noul preşedinte al Rusiei şi cuambasadorul Statelor Unite în Republica Rus . Imediată dup aceea coborâr şi ceilal i membri ai delega iei, în timpă ă ţ ţ ce ziariştii p r seau avionul pe o uş dosnic .ă ă ă ă

Nimic nu sem na cu ceea ce v zuse Ryan cu prilejulă ă ultimei sale vizite la Moscova. Aeroportul era neschimbat, îns ora, vremea şi atmosfera în general erau diferite. Eraă suficient s priveasc o singur fa , cea a şefuluiă ă ă ţă

Serviciului de Contraspionaj al Republicii Ruse, SergheiNikolaevici Golovko, care st tea pu in mai retras, în spateleă ţ primului rând de demnitari. Pe vremuri nu s-ar fi ar tată deloc, îns acum îl privea pe Ryan drept în ochi, clipindă ştreng reşte.ă

Primele semne erau neliniştitoare, fapt nu cu totul

neobişnuit atunci când factorii politici se amestecau cufor ele economice. Munca organizat îşi ar ta muşchii şi,ţ ă ă pentru prima oar dup mul i ani, o f cea într-un modă ă ţ ă inteligent. În industria automobilelor şi a pieselor de schimbse întrevedea apari ia a sute de mii de locuri de munc . Eraţ ă o aritmetic simpl . În ultimul an se importaser produse înă ă ă valoare de peste nou zeci de miliarde de dolari, care de-ăacum încolo trebuiau înlocuite cu produse indigene. În urma

tratativelor duse de sindicate cu patronatul se ajunsese la

429



concluzia unanim c singurul lucru care lipsea era oă ă asigurare din parte guvernului, potrivit c reia proiectul deă reform comercial nu era un simplu balon de s pun ce seă ă ă va sparge repede, în numele bunelor rela ii interna ionale.ţ ţ Pentru a primi aceast asigurare, era totuşi nevoie s seă ă

adreseze Congresului. Parlament rile fuseser dejaă ă demarate într-o not optimist , înt rit şi de perspectivaă ă ă ă apropiat a alegerilor. Congresul nu-şi putea permite să ă fac pe fa un lucru, în timp ce prin spate f cea un altul.ă ţă ă Se f cuser promisiuni, se întreprinseser ac iuni concrete,ă ă ă ţ într-o atmosfer de bun în elegere care uimise pe toată ă ţ ă lumea şi care stârnise imediat comentarii din partea presei.

Nu era o simpl problem de angajare a unor noi bra eă ă ţ de munc . Trebuia operat o creştere substan ial aă ă ţ ă capacit ii de produc ie. Uzinele vechi şi cele careăţ ţ func ionau sub capacitate urmau s fie modernizate; înţ ă acest scop, fuseser lansate imediat comenzi pentru utilajeă şi materiale. În pofida avertismentelor, revitalizarea bruscă a industriei surprinsese pe toat lumea, pentru c nici ceiă ă mai fini şi experimenta i observatori nu întrez riserţ ă ă

adev ratul caracter revolu ionar al reformei comerciale.ă ţÎns schimbarea rapid survenit în rapoartele statisticeă ă ă

era inconfundabil . Unul dintre criteriile de apreciere aă situa iei economiei na ionale, efectuat de Comisiaţ ţ ă Federal pentru Rezerve, era volumul comenzilor pentruă o el şi maşini-unelte. Graficele înregistrau o curbţ ă ascendent , gata s cad de pe hârtia milimetric , înc dină ă ă ă ă

perioada în care proiectul era discutat în Congres şi la CasaAlb . Apoi guvernan ii remarcaser un salt uriaş ală ţ ă împrumuturilor pe termen scurt, în special din partearamurilor industriale legate de construc ia de automobile.ţ Creşterea ratei împrumuturilor amenin a s lichideze rapidţ ă rezervele monetare destinate acestui scop. Acest fenomentrebuia oprit şi înc foarte repede. Guvernan ii hot râseră ţ ă ă s m reasc taxa de scont cu o jum tate de procent, în locă ă ă ă

de un sfert, cum se aprobase deja. Modificarea urma s fieă

430



anun at în cursul zilei urm toare, dup închiderea Bursei.ţ ă ă ă

Comandantul Ugaki se afla în camera de control asubmarinului, fumând ca de obicei igar de la igar şiţ ă ţ ă bând cantit i impresionante de ceai, care-l for au s seăţ ţ ă

deplaseze din or -n or la cabinetul de toalet personal,ă ă ă nemaivorbind de accesele puternice de tuse, stimulat şiă de aerul uscat din habitaclu (condi ie obligatorie pentruţ buna func ionare a aparaturii electronice de la bord). Ştiaţ c cel pu in unul, eventual dou din submarinele americaneă ţ ă – iscoadele sale îl informaser c era vorba de Charlotte şiă ă Asheville – se aflau în apropiere, îns nu se temea atât deă

ambarca iuni, cât de echipajele lor. Flota american de peţ ă submarine fusese drastic redus din punct de vedereă numeric, dar evident c nu şi calitativ. Se aşteptase să ă detecteze adversarul care-i fusese desemnat în cadrulOpera iunii DATELINE PARTNERS cu câteva ore în urm .ţ ă Poate c nici nu l-au mirosit înc , îşi zise Ugaki, îns nuă ă ă putea fi sigur de asta. Pe parcursul ultimelor treizeci şi şasede ore şi, în special de când primise parola „Urca i Munteleţ

Niitaka”, îşi d duse seama c nu mai era vorba de ună ă simplu joc. Oricât ar fi fost de sigur pe sine cu câtevas pt mâni în urm , acel sentiment se risipise de îndat ceă ă ă ă pusese piciorul pe submarin. Trecerea de la teorie larealitate era copleşitoare.

— A ap rut ceva? îl întreb el pe ofi erul de radioloca ie.ă ă ţ ţSingurul r spuns pe care-l primi fu o cl tinare din cap.ă ă

De regul , cu prilejul acestor aplica ii, submarineleă ţ americane erau „amplificate”, adic puneau în func iune oă ţ surs suplimentar de zgomot, care m rea volumul,ă ă ă sunetelor difuzate în ap . Proiectat în scopul simul rii uneiă ă ac iuni de detectare a submarinelor ruseşti, dispozitivul eraţ o dovad a arogan ei, dar şi a inteligen ei americanilor. Seă ţ ţ întâmpla atât de rar ca, în cursul aplica iilor comune cuţ alia ii, ele s evolueze la adev rata lor capacitate, încât seţ ă ă

deprinseser s lupte în condi ii dezavantajoase – ca ună ă ţ

431



alerg tor ce se antreneaz înc l at în pantofi grei. Astfel,ă ă ă ţ atunci când sc pau de acest handicap, deveneau cuă adev rat formidabili.ă

Ei bine, şi eu sunt, îşi zise Ugaki. Îşi petrecuse tinere eaţ h r uind submarinele ruseşti, ca şi americanii. Odată ţ ă

izbutiser chiar s se furişeze foarte aproape de un Akulaă ă de-al lor. Trebuia s aib r bdare. Adev ratul samurai eraă ă ă ă cump tat. În definitiv, aceasta nu era o sarcin oarecare.ă ă

— Parc am vâna balene, nu-i aşa? observ comandantulă ă Steve Kennedy.

— Cam aşa ceva, replic încet Jacques Yves Laval, Jr.,ă

specialist în detect ri ultrasonice sub ap .ă ăPrivea încordat ecranul, frecându-şi urechile încinse dincauza c ştilor.ă

— Eşti dezam git?ă— Tata a f cut într-adev r meserie. De când m ştiu, nuă ă ă

mi-a povestit decât despre incursiunile pe care le f cea înă nord şi despre cum îi pândea pe b ie i în propriile lor apeă ţ teritoriale.

Numele lui Frenchy Laval, specialist în detect ri soniceă subacvatice, era binecunoscut în rândul scufund torilor.ă Dup ce se pensionase, îi predase ştafeta fiului s u.ă ă

Culmea era c urm rirea balenelor se dovedise a fi ună ă antrenament excelent. Erau nişte f pturi ascunse, nuă pentru c evitau s fie reperate, ci pentru c se mişcau cuă ă ă mult agilitate. Astfel, scufund torii descoperiser că ă ă ă

apropierea de grupurile sau familiile de cetacee era oexperien dac nu captivant , cel pu in amuzant . M rog,ţă ă ă ţ ă ă îşi zise Kennedy, din punctul de vedere al specialiştilor îndetect ri sonice, mai pu in din cel al tr g torilor.ă ţ ă ă

Laval îşi concentr privirea asupra afişajului „în cascad ”.ă ă Se instal mai comod în scaun şi întinse mâna dup ună ă creion, b tând uşurel în coloana a treia de cifre.ă

— Doi şapte zero, zise el încet.

— Mda.

432



— Ce-ai g sit, tinere? se interes comandantul.ă ă— Am dat de o urm , pe linia de frecven şaizeci.ă ţăApoi, dup treizeci de secunde:ă— Devine mai compact .ăKennedy st tea în spatele lui, privind cele dou liniiă ă

punctate de pe ecran, una pe frecven a şaizeci, cealalt peţ ă o frecven mai înalt . Motoarele submarinelor japonezeţă ă din clasa Harushio func ionau cu curent alternativ. Peţ ecranul întunecat ap ru o serie de puncte galbene, dispuseă neregulat, care coborau încet sub linia de frecven 60,ţă asemenea pic turilor de ap c zând dintr-un robinet stricat;ă ă ă de aici şi denumirea de „afişaj în cascad ”. Laval Junioră

aştept câteva clipe pentru a se convinge c nu era vorbaă ă de o pur întâmplare.ă— Domnule, acum cred c putem începe urm rirea.ă ă

Numi i reperul acesta Sierra-Unu. E posibil s fie vorba deţ ă un submarin, aflat pe relevmentul doi-şapte-patru, care sedeplaseaz cu o vitez mic .ă ă ă

Kennedy comunic pozi ia grupului de tr g tori aflat la oă ţ ă ă distan de cinci metri. Unul dintre tehnicieni puse înţă

func iune analizorul de radia ii, un minicomputer Hewlett-ţ ţPackard, programat s examineze toate traseele pe care leă putea urma semnalul acustic în ap . Cu toate c existen aă ă ţ sa era de notorietate public , programul acesta era unulă dintre cele mai bine p zite secrete ale marinei militare.ă Kennedy îşi amintea c fusese produs de o firm dină ă Groton, Sonosystems, una din favoritele lui Frenchy Laval.

Computerul înmagazin datele şi peste doar câtevaă frac iuni de secund afiş r spunsul.ţ ă ă ă— Domnule, este un traseu direct. Dup aprecierea mea,ă

se situeaz între opt şi dou sprezece mii de metri.ă ă— Nota i pozi ia, ordon ofi erul de leg tur celui de laţ ţ ă ţ ă ă

pupitrul de comand a armamentului.ă— Asta nu-i o balen ! exclam Laval trei minute maiă ă

târziu. Acum am trei repere clare. Sierra-Unu este un

submarin ac ionat de motoare electrice.ţ433



Gândurile fiului zburar la Laval-tat l, care îşi petrecuseă ă via a urm rind submarine ruseşti, cam la fel de greu deţ ă depistat ca un cutremur. Îşi potrivi din nou c ştile pe cap.ă

— Relevment stabil la doi-şapte-patru. Sesizez dejamişcarea elicei.

— Cred c am o solu ie valabil pentru inta Sierra-Unu,ă ţ ă ţ anun şeful grupului de tr g tori.ţă ă ă

— Direc ia spre stânga cu zece grade, înscrie i-v peţ ţ ă cursul unu-opt-zero, ordon Kennedy, în inten ia de a ocupaă ţ o pozi ie mai bun , din care s poat ob ine dateţ ă ă ă ţ suplimentare privind direc ia şi viteza de deplasare aţ submarinului inamic. Reduce i viteza la cinci noduri.ţ

Pânda era cea mai distractiv parte a misiunii.ă— Dac faci asta, î i tai singur craca! exclam Anneă ţ ă

Quinlan, în maniera ei obişnuit de a spune lucrurilor peă nume.

Kealty se afla în biroul s u. În mod normal, atunci cândă lipsea şeful statului, toate atribu iile acestuia trebuiauţ preluate de omul num rul doi, îns miracolul comunica iiloră ă ţ

modeme îi permitea lui Roger s fac tot ce poftea, chiar şiă ă atunci când zbura noaptea deasupra Atlanticului. Inclusivtransmiterea unui comunicat de pres prin care îşi luaă mâinile de pe vicepreşedintele s u, aflat la ananghie.ă

Primul impuls al lui Kealty fusese acela de a anun a lumiiţ întregi c era convins de simpatia de care se bucura dină partea preşedintelui. Prin asta ar fi dat de în eles c celeţ ă

scrise în pres erau reale şi ar fi tulburat suficient apeleă pentru a câştiga timpul necesar începerii manevrelor deculise.

— Ed, în primul rând trebuie s afl m cine a începută ă toate acestea, zise şefa sa de cabinet. Reporterii au fostdestul de iste i ca s treac acest am nunt sub t cere.ţ ă ă ă ă

Nu-l putea întreba de la obraz câte femei din subordinese bucuraser de favorurile şefului. În primul rând, eraă

aproape convins c nu le inea socoteala, iar în al doileaă ă ţ

434



rând ar fi fost mai greu s le depisteze pe cele care îiă sc paser .ă ă

— Oricine a fost, trebuie s -i fi fost apropiat Lisei,ă remarc un alt subaltern.ă

Observa ia aprinse câte un becule în cazul fiec ruia dinţ ţ ă

cei afla i în birou.ţ— Barbara!— Ai ghicit, zise „şefa” cum îi pl cea lui Quinlan s seă ă

identifice. Trebuie s avem confirmarea acestei b nuieli,ă ă apoi trebuie s o calm m pu in.ă ă ţ

— Femeia dispre uit … murmur Kealty.ţ ă ă— Ed, nici nu vreau s aud aşa ceva, îl avertiz şefa.ă ă

Când dracu’ ai de gând s pricepi c „nu” nu înseamnă ă ă „poate mai târziu”? Bine, m duc chiar eu la Barbara şiă poate reuşim s o convingem s renun e, dar, la naiba,ă ă ţ sper c e pentru ultima oar .ă ă

435



18. Oul de Paşti

— Aici st tea dulapul? întreb Ryan.ă ă— Mereu uit cât de bine informat eşti, remarc Golovkoă

pentru a-şi m guli oaspetele, deoarece faptul era deă notorietate public .ă

Jack surâse, sim indu-se înc asemenea lui Alice în araţ ă Ţ Minunilor. Acum în perete era o uş ca oricare alta, îns peă ă vremea lui Iuri Andropov aceasta fusese mascat de ună dulap mare din lemn, pentru c regulamentul prevedea caă intrarea în biroul şefului KGB-ului s fie strict secret .ă ă Dinspre coridorul principal nu exista nicio uş . La fel şiă dinspre anticamer . Era o m sur de prevedere absurd ,ă ă ă ă

n scocit de Lavrenti Beria, care fusese obsedat toat via aă ă ă ţ de teama de a nu fi asasinat – nu chiar f r motiv. Dară ă toate acestea nu-l sc paser de furia celor care îl urau maiă ă mult decât se temeau de el. Totuşi, era straniu ca unconsilier al preşedintelui Statelor Unite s poat p trundeă ă ă f r dificultate în biroul şefului Serviciului de Contraspionajă ă Rusesc. Probabil c Beria se r suceşte în mormânt, îşi ziseă ă Ryan. Se întoarse pentru a-şi privi gazda. Pe undevaregreta c se renun ase la vechea denumire de KGB –ă ţ Comitetul pentru Securitatea Statului.

— Serghei Nikolaevici, oare chiar s-a schimbat lumea atâtde mult în ultimii… Dumnezeule, numai zece ani?

— Nici m car atât, prietene.ăGolovko îi f cu semn lui Jack s ia loc într-un fotoliu dină ă

piele, care data de pe vremea fostei Companii de Asigur riă

Rusia.

436



— Şi ne aşteapt un drum atât de lung.ăProbleme de serviciu, îşi zise Jack. În privin a aceasta,ţ

Serghei nu se ascunsese niciodat dup degete. Ryan îşiă ă aminti de pistolul pe care-l v zuse odat în mâna acestuiă ă b rbat. Dar asta se întâmplase demult, înainte deă

încheierea acelei perioade istorice.— Fac tot ce-mi st în putere, Serghei. V d m cele cinciă ă ă

miliarde pentru rachete. Apropo, frumos ne-a i p c lit.ţ ă ăRyan îşi privi ceasul. Ceremonia urma s aib loc înă ă

cursul aceleiaşi seri. O rachet Minuteman-III şi una SS-19 –ă ultimele r mase, dac nu punea la socoteal rachetele SS-ă ă ă19 din Japonia, transformate în lansatoare de sateli i.ţ

— Avem multe probleme, Jack.— Oricum, mai pu ine decât acum un an, remarc Ryan,ţ ă întrebându-se care va fi rug mintea urm toare. Ştiu c îlă ă ă sf tuieşti pe preşedintele Gruşavoi şi în alte probleme, nuă numai în cele de contraspionaj. Haide, Serghei, situa ia seţ îmbun t eşte. Ştii şi tu asta.ă ăţ

— Nu ne-a spus nimeni, niciodat , c demonstra ia esteă ă ţ atât de complicat .ă

— Nici nou nu ne este uşor, amice. O redescoperim înă fiecare zi.

— Ceea ce m sup r cel mai mult este c dispunem deă ă ă ă tot ce este necesar pentru a f uri o ar prosper . Mai greuă ţ ă ă e s punem în func iune toate roti ele. Într-adev r, discută ţ ţ ă cu preşedintele multe probleme…

— Serghei, m-ar mira dac aş afla c nu eşti cel mai bineă ă

informat om din ar .ţ ă— Hm, mda… Am început prospec iunile în Siberia deţ Est; exist atâtea rezerve naturale, atâtea posibilit i. Amă ăţ fost nevoi i s angaj m specialişti japonezi care descoperţ ă ă ă nişte lucruri…

Vocea i se stinse încet.— Urm reşti ceva, Serghei. Spune-mi ce anume.ă— B nuim c nu ne informeaz despre tot ce fac acolo.ă ă ă

Am descoperit nişte date geologice luate la începutul anilor

437



treizeci. Erau în arhiva Ministerului de Interne. Exist ună z c mânt de gadoliniu într-un loc în care nici nu te aştep iă ă ţ s fie. Pe vremea aceea nu erau decât pu ine utiliz ri aleă ţ ă acestui metal, aşa c totul a fost dat uit rii pân recent,ă ă ă când cineva s-a gândit s verifice dosarele mai vechi. Acumă

gadoliniul are multe întrebuin ri şi am aflat c una dinţă ă echipele lor s-a oprit la numai câ iva kilometri de z c mânt.ţ ă ă Ştim cu certitudine c se afl acolo. Una dintre echipele deă ă geologi care a lucrat acolo în anii treizeci a adus câtevamostre. Dar japonezii nu spun nimic în raportul pe care l-au întocmit.

— Şi?

— Mi se pare foarte curios c ne-au min it, zise Golovko,ă ţ tr gând de timp.ăAstfel de jocuri nu se f ceau la repezeal .ă ă— Cum îi recompensa i pentru munca pe care o fac?ţ— Conform în elegerii, vor participa la exploatareaţ

majorit ii rezervelor descoperite. Condi iile sunt extrem deăţ ţ generoase.

— De ce crezi c v-ar min i? insist Ryan.ă ţ ăGolovko cl tin din cap.ă ă— Nu ştiu. Poate c ar fi important s afl m de ce. Tu aiă ă ă

absolvit Facultatea de Istorie, nu-i aşa?Era unul din lucrurile pe care le respectau amândoi. Ryan

ar fi putut considera îngrijorarea lui Golovko drept o nouă mostr a spaimei exagerate, specific ruseşti – uneori aveaă impresia c acest concept era inven ia acestui popor – însă ţ ă

nu ar fi fost corect din partea sa. Pe timpul arului, între aniiţ 1904-1905, Rusia luptase împotriva Japoniei şi pierduse,oferind marinei militare inamice o victorie r sun toare înă ă lupta din Strâmtoarea Tsushima. R zboiul acela avusese ună rol hot râtor în distrugerea Romanovilor şi în ridicareaă Japoniei la rang de putere mondial , care condusese în finală la implicarea sa în cele dou r zboaie mondiale. În acelaşiă ă timp, l sase o ran profund în sufletul ruşilor, pe careă ă ă

Stalin nu uitase s o ostoiasc , recucerind teritoriileă ă

438



pierdute. Japonezii fuseser implica i de asemenea înă ţ tentativa de dup primul r zboi mondial de a în buşiă ă ă mişcarea bolşevic . Apoi veniser cele dou conflicte, cuă ă ă consecin e mult mai serioase, din anii 1938 şi 1939, legateţ de numele mareşalului Bliuker, respectiv de cel al unui

individ pe nume Jukov.— Chiar crezi c ar mai face-o în zilele noastre, Serghei?ă

exclam Ryan cu un surâs neîncrez tor.ă ă— Ştii, Jack, cât eşti tu de deştept, dar tot american

r mâi. Nu ai experien a pe care o avem noi în privin aă ţ ţ invaziilor. Crezi c am intrat în panic din cauza asta? Nu,ă ă sigur c nu. Dar e ceva demn de mai mult aten ie? Astaă ă ţ

da, Ivan Emmetovici.Era limpede c omul urm rea ceva şi, judecând dup câtă ă ă t r g na lucrurile, trebuia s fie ceva important. Sosiseă ă ă ă momentul ca Jack s afle despre ce era vorba.ă

— P i, Serghei Nikolaevici, cred c î i în eleg îngrijorarea,ă ă ţ ţ dar nu v d ce aş putea…ă

Golovko îl întrerupse cu un singur cuvânt— THISTLE.

— Vechea re ea a lui Lialin. Ce-i cu ea?ţ— A i reactivat-o de curând.ţŞeful Serviciului de Contraspionaj observ c Ryană ă

avusese bunul sim de a clipi surprins. Era un b rbat iste şiţ ă ţ serios, dar nu avea stof de spion. Nu izbutea s -şi ascundă ă ă reac iile. Serghei îşi zise c n-ar strica s citeasc o carteţ ă ă ă despre Irlanda, pentru a-l în elege mai bine pe b rbatulţ ă

aşezat în fotoliul de piele din fa a sa. Ryan avea calit i, darţ ăţ şi puncte vulnerabile, pe care el nu le putea pricepe.— Ce te face s crezi asta? întreb americanul cu oă ă

mimic nevinovat , deşi îşi d dea seama c se tr dase înă ă ă ă ă fa a rusului.ţ

Sesizase surâsul de pe fa a lui Golovko atunci cândţ acesta observase stânjeneala interlocutorului s u şi nuă putuse s nu se întrebe dac liberalizarea rii contribuiseă ă ţă

la accentuarea sim ului umorului al ruşilor. În trecut,ţ

439



Golovko s-ar fi mul umit s -l priveasc impasibil.ţ ă ă— Jack, suntem amândoi profesionişti, nu-i aşa? Î i spunţ

doar c ştiu. Nu e treaba ta de unde am aflat.ă— Nu ştiu ce c r i ai în mân , prietene, dar, înainte de aă ţ ă

continua, trebuie s stabilim dac particip m la un jocă ă ă

amical sau nu.— Dup cum ştii, adev ratul serviciu de contraspionajă ă

japonez este Divizia de Investiga ii a Securit ii Publice dinţ ăţ cadrul ministerului lor de justi ie.ţ

Era o afirma ie f r echivoc, probabil real . În acelaşiţ ă ă ă timp, ea stabilea cu rigurozitate condi iile discu iei. Era unţ ţ dialog amical. Golovko îi dezv luise unul din secretele sale,ă

chiar dac nu era foarte surprinz tor.ă ăRuşii nu puteau fi decât admira i. Aveau o experienţ ţă remarcabil în domeniul spionajului. Nu, se corect imediată ă Ryan. Erau primii în lume din punctul acesta de vedere.Exista oare un mod mai eficient de a plasa agen i într-oţ ar str in decât aceea de a te infiltra mai întâi înţ ă ă ă

rândurile serviciilor de contraspionaj din ara respectiv ?ţ ă Exista înc b nuiala c ruşii controlau de fapt de câ iva aniă ă ă ţ

serviciul britanic de contraspionaj MI-5, iar penetrareaeficient a serviciului de securitate intern din cadrul CIA îiă ă f cea pe americani s roşeasc înc de ruşine.ă ă ă ă

— Spune ce doreşti, zise Ryan.— Ave i în Japonia doi agen i deghiza i în ziarişti ruşi. Auţ ţ ţ

sarcina de a reactiva re eaua. Sunt foarte iscusi i şi foarteţ ţ precau i, îns una din leg turile lor e compromis de DISP. Iţ ă ă ă

se poate întâmpla oricui, ad ug Golovko obiectiv.ă ă Jack remarc absen a oric rei urme de bucurieă ţ ă r ut cioas din tonul rusului. Îns Golovko era profesionist,ă ă ă ă iar discu ia era una amical . Pe de alt parte, mesajulţ ă ă nerostit era cât se poate de limpede: cu un simplu gest,Serghei ar fi putut s -i elimine din joc pe Clark şi Chavez,ă creând un nou conflict interna ional între dou state careţ ă aveau deja suficiente probleme de rezolvat. De aceea se

ab inea s jubileze. Nu avea motive.ţ ă440



Ryan d du din cap.ă— Bine, prietene. Spune-mi ce vrei s fac.ă— Am dori s ştim de ce ne mint japonezii; desigur, v-amă

fi recunosc tori pentru orice alt informa ie care, după ă ţ ă p rerea doamnei Foley, ar putea prezenta interes pentruă

noi. În schimb, ne angaj m s v protej m re eaua.ă ă ă ă ţSe ab inu s adauge pe moment.ţ ă— Cât de mult ştiu? se interes Jack, meditând la ofertaă

rusului.Golovko îi oferea ajutor rusesc în acoperirea unei misiuni

de spionaj americane. Era ceva nou, f r precedent.ă ă Puneau mare pre pe informa iile ce le puteau fi oferite. Alţ ţ

dracului de mare, îşi zise Jack. De ce?— Atât cât s s -i poat expulza din ar .ă ă ă ţ ăGolovko deschise un sertar şi-i întinse o coal de hârtie.ă— Asta-i tot ce trebuie s ştie Foleeva.ăDup ce citi cu aten ie textul, Jack b g hârtia înă ţ ă ă

buzunar.— ara mea nu doreşte un conflict între Rusia şi Japonia.Ţ— Atunci ne-am în eles?ţ— Da, Serghei. Voi sus ine propunerea ta.ţ— Ivan Emmetovici, e o pl cere s fac omul afaceri cuă ă ă

dumneata.— De ce nu a i reactivat chiar voi re eaua? întreb Ryan,ţ ţ ă

neştiind cât de tare fusese p c lit în ziua aceea.ă ă— Lialin a p strat secretul informa iilor. A fost iste . Nuă ţ ţ

am avut destul timp ca s -l… convingem? Da, s -lă ă

convingem s ni se dest inuie, înainte de a vi-l da înă ă custodie.Frumos spus, îşi zise Jack. S -l convingem. Adev rul eraă ă

c Golovko se afirmase în timpul fostului regim. Ar fi fostă absurd s -i ceri s se dezic de trecutul s u. Jack zâmbiă ă ă ă strâmb.

— Ştii, a i fost nişte adversari redutabili.ţO simpl propunere venit din partea lui Golovko puteaă ă

însemna începutul unei noi colabor ri. Jack continu s -lă ă ă

441



priveasc impasibil, îns nu putu s nu se întrebe până ă ă ă unde va merge nebunia acestei lumi.

La Tokio ceasurile ar tau cu şase ore mai pu in, în timpă ţ ce la New York indicau cu opt mai mult. Confuzia era

agravat de diferen a de fus orar, ca şi de linia deă ţ delimitare a datei pe glob. În unele locuri era sâmbât 14,ă în timp ce în altele era vineri.

La ora trei dup miezul nop ii, Chuck Searls îşi p r siă ţ ă ă definitiv casa. Cu o zi în urm închinase o maşin cu careă ă urma s se deplaseze pân la La Guardia – ca mul i al iă ă ţ ţ new-yorkezi, nu se ostenise s -şi cumpere una. Prima cursă ă

a zilei spre Atlanta adunase în dreptul terminalului pentrucursele Delta un num r impresionant de pasageri. Îşiă cump rase biletul de la una din agen iile de turism din oraş,ă ţ folosind un nume fals, altul decât cel înscris pe paşaportulob inut cu câteva luni în urm . Îşi petrecu o mare parte aţ ă c l toriei pân la Atlanta dormind în fotoliul comod de laă ă ă clasa întâi. Ajuns acolo, bagajele îi fur îmbarcate pe cursaă spre Miami. Nu avea mare lucru: dou costume uşoare,ă

câteva c m şi, nişte articole de prim necesitate, plusă ă ă minicomputerul. Din Miami, folosind un al doilea nume fals,urma s ia un alt avion, ce trebuia s -l duc spre sud-est,ă ă ă c tre por ile Paradisului.ă ţ

În ciuda ambian ei pl cute a casei sale din Aspen,ţ ă George Winston, fost director al Grupului Columbus, nu se

sim ea deloc fericit. Principalul vinovat era un genunchiţ zdrobit. Cu toate c acum dispunea de timpul necesară pentru a se dedica noii sale pasiuni pentru schi, avea preapu in experien şi o vârst poate un pic prea înaintatţ ă ţă ă ă pentru a se avânta pe pârtiile destinate profesioniştilor.Avea dureri cumplite. La trei noaptea se ridic cu greu dină pat şi intr şchiop tând în baie, unde p stra analgeziceleă ă ă prescrise de medic. Îşi d du repede seama c durerea,ă ă

combinat cu un început de insomnie, îi l sa pu ineă ă ţ

442



speran e de a mai a ipi. La New York era cinci, ora saţ ţ obişnuit de sculare, când âşnea din pat plin de energie, îşiă ţ controla computerul, parcurgea principalele articole dinedi ia de diminea a ziarelor şi se preg tea sufleteşteţ ţă ă pentru deschiderea Bursei.

Winston trebuia s recunoasc faptul c -i lipseau toateă ă ă acestea. Îi venea greu s se priveasc în oglind , ştiind că ă ă ă acesta era adev rul. Într-adev r, muncise pe brânci, seă ă îndep rtase de familie, ajunsese într-o stare vecin cuă ă nebunia şi acum încerca s se smulg din acest infern… eraă ă oare o greşeal ?ă

Nu, poate c nu era, îşi zise el, plimbându-se f r zgomotă ă ă

prin camer . Dar nu puteai smulge totul din r d cini, f r aă ă ă ă ă avea cu ce s umpli spa iul r mas gol. N-ar fi putut r mâneă ţ ă ă pe puntea lui Cristobol la infinit, mai ales de când copiiideveniser elevi. Toat via a nu reuşise s fac bine decâtă ă ţ ă ă un singur lucru, iar acesta îl costase aproape via a.ţ

Şi totuşi…La naiba, în locul sta nu g seai nici m car un ziar atunciă ă ă

când aveai nevoie. Asta însemna civiliza ie? Din fericire,ţ

exista o central telefonic . Din obişnuin , Winston puseă ă ţă computerul în func iune. Era conectat la aproape toateţ serviciile de informa ii financiare şi ştiri, dar în diminea aţ ţ aceea se opri la cel favorit. Îi f cea pl cere s -şi înceapă ă ă ă ziua astfel. Nevast -sa ar fi ipat v zându-l întors la vechileă ţ ă lui obiceiuri, dar nu ar fi avut motive, pentru c Winston eraă la mile distan de Wall Street. De ce n-ar fi profitat totuşiţă

de cele câteva ore pe care le avea la dispozi ie, mai ales cţ ă nu f cea nimic periculos? Doar nu se avânta cu elicopterulă spre piscurile mun ilor, înainte de r s ritul soarelui.ţ ă ă Doctorul îi interzise categoric schiul. Trebuia s evite oriceă efort timp de cel pu in o s pt mân , iar dup aceea trebuiaţ ă ă ă ă s se mul umeasc cu pârtiile pentru încep tori. Nu era oă ţ ă ă mare nenorocire. Se va putea preface c -şi instruieşteă copiii… la naiba!

Ieşise prea curând din afaceri. Desigur, nu avea de unde

443



s ştie, îns în ultimele câteva s pt mâni Bursa ipa dup oă ă ă ă ţ ă persoan competent , ca Winston, care s se ocupe deă ă ă toate mişc rile. Cu numai trei s pt mâni în urm ar fi fostă ă ă ă în stare s urneasc mun ii din loc, s dea lovitura şiă ă ţ ă imediat dup aceea s investeasc profitul în… Siliconă ă ă

Alchemy. Da, ar fi fost prima mişcare pe care ar fi f cut-o.ă Specialiştii de acolo inventaser un nou tip de ecran pentruă computere care electrizase pia a, mai ales acum, dup ceţ ă produsele japoneze c zuser în dizgra ie. Cine se afla înă ă ţ spatele acestor maşina iuni? Desigur, tipul acela pe numeţ Ryan, un adev rat creier de afacerist, care-şi irosea timpulă în serviciul guvernului. Cum îşi risipeşte talentul, îşi spuse

Winston, strâmbându-se de durerea care-i s getaă genunchiul şi încercând s uite faptul c şi el, la rândul lui,ă ă îşi irosea timpul trând vind într-o sta iune montan de careă ţ ă nici m car nu se putea bucura în urm toarele câteva zile.ă ă

Pe Wall Street totul p rea inutil şi nesigur, îşi zise el,ă consultând orientarea ac iunilor pe care le consideraţ puncte de reper de n dejde, chiar dac mai pu in explicite.ă ă ţ Acesta era unul din trucurile lui, de a depista anumite

orient ri şi indicatori înaintea altora. Unul dintre trucuri? Peă dracu’, singurul truc. Ar fi fost extrem de greu de explicatcum proceda. B nuia c acelaşi lucru era valabil în toateă ă domeniile. Unii erau în stare pur şi simplu s o fac , iar elă ă f cea parte din aceast categorie favorizat . Al ii încercauă ă ă ţ s fac acelaşi lucru înşelând, c utând s ob in informa iiă ă ă ă ţ ă ţ pe c i ocolite ori creând anumite orient ri false, pe careă ă

apoi nu erau în stare s le valorifice. Asta însemnaă înşel torie, nu-i aşa? Ce rost avea s câştigi bani în felulă ă acesta? Adev rata m iestrie consta în a-i învinge pe ceilal iă ă ţ în mod cinstit, pe propriul lor teren. La sfârşitul unei zilefructuoase îi f cea pl cere s aud n duful adversarilor.ă ă ă ă ă Şmecheriile. Ceea ce conta era tonul pe care o rosteau.

Nu exista nicio explica ia pentru situa ia nesigur aţ ţ ă Bursei. Oamenii nu cânt riser bine lucrurile, atâta tot.ă ă

444



Aparatele Hornet se ridicar în aer imediat dup primulă ă grup de avioane Tomcat. Sanchez îşi duse avionul devân toare în dreptul catargului dinspre prov , sim ind cumă ă ţ bara de remorcare care f cea corp comun cu mecanismulă de ac ionare a ro ii de la bot alunec în locaşul de peţ ţ ă

navet . Avionul se opri, tremurind din toate încheieturile,ă pentru o ultim verificare din partea echipei de pe punte.ă Mul umit, ofi erul de la catapult d du semnalul de pornire,ţ ţ ă ă iar Sanchez trase o rafal în semn de salut, dup care îşiă ă l s capul pe speteaza scaunului ejector. O clip mai târziuă ă ă energia aburului îi proiect în aer. Aparatul r mase oă ă frac iune de secund atârnat în gol, apoi pilotul retraseţ ă

trenul de aterizare şi porni spre locul de întâlnire, ducândcu el rezervoarele de combustibil şi rachetele de manevră vopsite în albastru.

Se str duiau s ac ioneze cu abilitate şi aproape că ă ţ ă izbuteau, îns într-un asemenea joc „aproape” nu eraă suficient. Imaginile luate din satelit dezv luiser prezen a aă ă ţ trei grupuri de nave care se îndreptau spre larg. Sanchezurma s conduc atacul împotriva grupului mai numeros,ă ă

format din opt nave, în realitate nişte tinichele deplorabile.Dou grupuri a câte dou aparate Tomcat se vor ocupa deă ă navele P-3; se întâmpla pentru prima oar c apelau efectivă ă la ajutorul radiolocatoarelor de supraveghere. Va fi ca osingur lovitur fulger toare – nu, mai degrab ca o izbitură ă ă ă ă puternic de ciomag. Unul dintre avioanele de radioloca ieă ţ Hawkeye E-2C constatase c japonezii nu trimiseseră ă

avioane de vân toare în apropiere de Insula Marcus, ceeaă ce ar fi fost o mutare inteligent , dar dificil pentru ei.ă ă Oricum, nu ar fi avut posibilitatea s trimit un num ră ă ă suficient de aparate pentru a ine piept celor douţ ă forma iuni de pe portavioane. Insula Marcus era o insulţ ă mic , incomparabil cu cele mai întinse, ca Saipan sauă ă Guam. Un timp, acesta fu singurul gând care-i trecu prinminte. De îndat ce Bud d du comanda prin radio,ă ă

forma iunea începu s se disperseze, conform planuluiţ ă

445



întocmit cu rigurozitate.

— Hai, spuse Sato, ridicând receptorul telefonului de pepuntea lui Mutsu.

— Tocmai am recep ionat nişte semnale radio de micţ ă

putere. Mai precis dou , unul pe relevmentul unu-cinci-ăşapte, cel lalt pe unu-nou -cinci.ă ă

— Era şi timpul, rosti Sato.Credeam c n-or s ne mai atace. În condi iile unui r zboiă ă ţ ă

adev rat, ar fi procedat într-un anumit fel. În cazul acela,ă trebuia s ac ioneze altfel. Nu avea rost s le dezv luieă ţ ă ă americanilor eficien a dispozitivului ELINT de care dispunea.ţ

— Continua i conform planului.ţ— Am în eles. Ne vom folosi de radiolocatoarele de avion.ţ Par s fie nişte dâre pe cer; în privin a aceasta, situa ia esteă ţ ţ stabil .ă

— Mul umesc.ţSato puse receptorul în furc şi întinse mâna după ă

ceaşca de ceai. Dispozitivul electronic de ascultare eramânuit de cei mai buni tehnicieni de care dispunea. Absolut

toate informa iile ob inute erau înregistrate, pentru a fiţ ţ studiate cu aten ie ulterior, în aceast faz a aplica iei celţ ă ă ţ mai important lucru era acela de a afla cât mai multeam nunte despre modul de atac al marinei militareă americane.

— Avertiz m sta iile? întreb încet c pitanul navei.ă ţ ă ă— Nu e nevoie, replic amiralul, scrutând orizontulă

asemenea unui b trân lup de mare.ăLa bordul lui Snoopy One, un Prowler EA-6B, echipajul

urm rea pe monitoare frecven ele radio şi de radar.ă ţ Descoperiser şi identificaser şase radiolocatoare deă ă supraveghere de tip comercial îns niciunul nu se afla înă apropierea forma iunilor japoneze reperate anterior. Nu eraţ cine ştie ce întrecere, îşi ziceau cu to ii. De obicei, jocurileţ

acestea erau mai antrenante.

446



C pitanul portului Tanapag privi pe geamul biroului şiă z ri un remorcher gigantic, înc rcat cu automobile nou-ă ănou e, ce naviga la sud de Insula Managaha. Surprins,ţ r v şi hârtiile de pe mas , în c utarea telexului careă ă ă ă

anun a sosirea navei. Da, iat -l. Probabil c sosise în timpulţ ă ă nop ii, înc rc tura provenea de la uzinele de automobileţ ă ă Toyota şi era destinat proprietarilor de terenuri dină localitate. C pitanul b nuia c nava Orchid Ace fuseseă ă ă ini ial programat s transporte automobile în America,ţ ă ă îns acum urma s descarce toat înc rc tura în portul lui,ă ă ă ă ă aglomerând şi mai mult drumurile neînc p toare. C pitanulă ă ă

morm i nemul umit şi duse binoclul la ochi. Spre uimireaă ţ lui, z ri aproape de linia orizontului o a doua siluetă ă voluminoas . Un alt remorcher? Straniu.ă

Snoopy One îşi men inea pozi ia şi altitudinea de zborţ ţ pu in în afara razei de vizibilitate a forma iunii „inamice”,ţ ţ aflat la o distan de o sut de mile. Cei doi militari de laă ţă ă pupitrele electronice, aşeza i pe locurile din spate, st teauţ ă

cu mâinile pe comutatoare, gata s declanşeze instala iileă ţ de bruiaj, îns japonezii nu-şi ridicaser radarele, astfelă ă încât nu aveau ce bruia. Pilotul îşi arunc privirea spre sud-ăest şi z ri în treac t silueta aurie a lui Alpha Strike,ă ă navigând spre largul oceanului şi str duindu-se pe câtă posibil s nu fie reperat de radarele inamicului, înainte de aă trage prima salv de rachete de manevr .ă ă

— Tango, tango, tango, rosti comandantul SteveKennedy în receptor, dând semnalul pentru lansareatorpilelor de manevr .ă

Trecuser nou ore de când p stra leg tura cuă ă ă ă ambarca iunile din clasa Harushio, urm rind s -şiţ ă ă obişnuiasc echipajul cu altfel de situa ii decât urm rireaă ţ ă vreunei balene r t cite. Dup ce se plictisi de joc, hot rî să ă ă ă ă

ia leg tura telefonic, dar nu înainte de a-i l sa adversaruluiă ă

447



o marj de timp acceptabil , pentru a-i descoperi pozi ia.ă ă ţ Desigur, nu proceda corect, îns japonezii şi americaniiă erau totuşi prieteni, în ciuda ştirilor neliniştitoare ce seauzeau de câteva s pt mâni la radio.ă ă

— Nu s-a prea gr bit, remarc comandantul Ugaki.ă ăFilau nava american 688 de aproape patruzeci deă

minute. Da, erau într-adev r buni, dar nu nemaipomeni i.ă ţ Le fusese atât de greu s descopere pozi ia navei Kurushio,ă ţ încât, de îndat ce îl reperaser , porniser la atac iar el,ă ă ă Ugaki, îi l sase s trag primii. Comandantul privi celeă ă ă patru becule e roşii de pe panoul de declanşare a focului.ţ

Ridic la rândul s u receptorul pentru a r spundeă ă ă surprins, cu o not de amuzament în glas.ă— Dar voi de unde a i ap rut?ţ ăAcei membri ai echipajului care se aflau în apropierea lui

îşi ridicar ochii, surprinşi de întrebarea c pitanului. Peă ă moment, Ugaki ignor întrebarea mut din ochii lor,ă ă amânând pe mai târziu explica iile.ţ

— Nici m car nu mi-a dat replica la parol , murmură ă ă Kennedy. Probabil c nu a trecut pe la cartierul general.ă

Ridic din nou receptorul.ă— Conform instruc iunilor, ne întoarcem şi m rim viteza.ţ ăLa comanda lui, Asheville vir spre dreapta şi âşniă ţ

înainte cu o vitez de dou zeci de noduri. Urma s seă ă ă dep rteze la dou zeci de mii de metri pentru ca apoi să ă ă

reînceap exerci iul, de aceast dat oferind o nou şansă ţ ă ă ă ă adversarului pentru a se achita cum se cuvenea deobliga iile pe care le avea în cadrul aplica iei.ţ ţ

— Aici pupitrul de detect ri sonice.ă— Te ascult.— Stabilit contact nou, Sierra-Cinci, relevment doi-opt-

zero, nav cu ac ionare Diesel, model necunoscut. Vitezaă ţ de rota ie a elicei indic aproximativ optsprezece noduri,ţ ă

anun Laval Junior.ţă448



— Nu-mi po i da nicio clasificare?ţ— Domnule c pitan, pare s fie o ambarca iune mic , nuă ă ţ ă

se compar cu bubuitul unei nave de tonaj greu.ă— Bine, începem s -l fil m. ine-m la curent.ă ă Ţ ă— Am în eles.ţ

Era mult prea simplu, îşi zise Sanchez. Probabil c grupulă de pe Enterprise, aflat mai spre nord, avea mai mult defurc cu avioanele din categoria Kongo. Nu se pripea,ă mul umindu-se s survoleze oceanul liniştit la o în l ime deţ ă ă ţ o sut de metri, cu o vitez pu in peste patru sute deă ă ţ noduri. Fiecare din cele patru avioane de vân toare dină

forma iunea de zbor Slugger avea la bord câte patruţ rachete de manevr Harpoon, ca şi suratele lor dină forma iunea Mauler. Ridic privirea spre afişajul deţ ă deasupra capului, verificând pozi ia. Din datele stocate înţ computer cu numai o or în urm ob inu pozi iaă ă ţ ţ aproximativ a forma iunii, apoi puse în func iune sistemulă ţ ţ de naviga ie GPS, care îl transport în locul programat.ţ ă Sosise vremea s verifice cât de eficiente erau serviciile loră

de informa ii operative.ţ— Aici comandantul, Mauler. Porni i – acum!ţSanchez trase uşor de manet .ă— Activa i – acum!ţLa a doua comand puse în func iune radiolocatorul deă ţ

supraveghere.Imediat, navele inamice ap rur pe afişaj. Sanchez aleseă ă

nava din fruntea forma iunii şi ac ion capetele detectoareţ ţ ă ale rachetelor ce atârnau nemişcate de aripile avionului.Cele patru lumini roşii se aprinser deodat .ă ă

— Aici comandantul forma iunii Slugger. Porni i lansarea.ţ ţ— Aici doi, lansez patru.— Aici trei, lansez patru.— Aici patru, lansez trei, una blocat pe şin .ă ăAproape perfect, îşi zise Sanchez, în buşindu-şi oă

înjur tur la adresa echipei de între inere.ă ă ţ449



În condi ii adev rate de lupt , avionul s-ar fi întorsţ ă ă imediat dup lansarea rachetelor, pentru a nu se expuneă focului inamic. Exerci iul prevedea ca aparatele de zbor sţ ă coboare la o altitudine de şaptezeci de metri, continuându-şi îns cursa pe direc ia ini ial . Aparatele de înregistrareă ţ ţ ă

de la bord urmau s recep ioneze datele de pe radareleă ţ navelor japoneze, pentru a le evalua ulterior performan a,ţ care deocamdat nu era ieşit din comun.ă ă

Dup ce fuseser confrunta i cu nevoia stânjenitoare deă ă ţ a folosi femei-pilot pe portavioanele din escadrilele delupt , comandan ii marinei militare acceptaser un primă ţ ă compromis, desemnându-le s conduc avioane cuă ă

aparatur electronic de lupt la bord. Astfel, prima femeie-ă ă ăcomandant de escadril din cadrul marinei era Robertaă Peach de pe VAQ-137, The Rooks. Fiind cea mai în graddintre femeile-pilot din marin , considera un adev rată ă noroc faptul c o alt femeie primise deja apelativul Peach,ă ă ceea ce-i permitea s -şi aleag apelativul Robber, la careă ă inea foarte mult.ţ

— Robber, încep s primesc semnale, raport operatorulă ă

de la pupitrul electronic de comand , aflat spre coadaă avionului. S-au aprins o groaz de becule e.ă ţ

— Închide circuitele, comand scurt pilotul.ă— Dar sunt foarte multe. intesc un Harm spre SPG-5L.Ţ

Gata de lansare.— Lanseaz ! exclam Robber.ă ăÎn calitate de comandant de nav , începerea foculuiă

f cea parte din prerogativele ei. Atâta timp cât radarul SPGă r mânea expus, racheta antiradar Harm nu îşi putea practică greşi inta.ţ

De-acum, Sanchez desluşea pe ambarca iunile ca peţ nişte umbre cenuşii profilate pe linia orizontului. Unscrâşnet nepl cut în c şti îi d du de în eles c fuseseă ă ă ţ ă captat atât de radarele de control al focului, cât şi de

radiolocatoarele de supraveghere; era o veste nepl cută ă

450



chiar şi atunci când era vorba de o simpl aplica ie, şi cuă ţ atât mai mult acum, când ştia c „inamicul” avea în dotareă rachete aer-sol SM-2 Standard, de fabrica ie american , aleţ ă c ror performan e îi erau binecunoscute. P rea s fie ună ţ ă ă Hatakaze cu dou radare antirachet SPG-51C şi cu ună ă

singur lansator cu o şin . Nu putea lansa decât două ă rachete odat . Avionul s u oferea o int pentru două ă ţ ă ă rachete. Hornetul avea o construc ie mai masiv decât ceaţ ă a Harpoonului şi nu avea capacitatea de a se deplasa atâtde jos sau de repede c racheta. Pe de alt parte, avea laă ă bord un dispozitiv de protec ie, ceea ce echilibra într-un felţ situa ia. Bud împinse maneta spre stâng . În condi ii caţ ă ţ

acelea de atunci, era interzis s zboare chiar deasupraă ambarca iunii, astfel încât dup trei secunde avionul t ieţ ă ă aerul la trei sute de metri distan fa de prova navei. Celţă ţă pu in una dintre rachete ar fi trebuit s nimereasc în plin,ţ ă ă mai ales c era vorba de o nav uşoar , de numai cinci miiă ă ă de tone. O singur rachet Harpoon ar fi putut s-o fac praf.ă ă ă

— Slugger, aici comandantul. Încolona i-v în spateleţ ă meu.

— Doi…— Trei…— Patru… se auzir pe rând vocile pilo ilor.ă ţÎnc o zi din via a unui pilot din marina militar , îşi ziseă ţ ă

comandantul. Acum aştepta cu ner bdare s se întoarc laă ă ă baz şi s -şi petreac restul zilei examinând rezultateleă ă ă exerci iului. Îns nu i se mai p rea chiar atât de amuzantţ ă ă

De-a lungul carierei sale doborâse avioane adev rate şiă nimic din ceea ce f cea acum nu se compara cu senza iaă ţ aceea. Totuşi, îi r mânea pl cerea de a zbura.ă ă

De obicei, huruitul aeronavelor deasupra capetelor lorera destul de antrenant. Sato urm ri cu privirea ultimeleă avioane de vân toare îndep rtându-se, apoi duse binoclulă ă la ochi, pentru a-şi da seama în ce direc ie se îndreptau.ţ

Dup aceea se ridic şi coborî în cabina de pe punteaă ă

451



inferioar .ă— Ei bine?— Direc ia de plecare e cea pe care o b nuiam.ţ ăOfi erul b tu cu degetul în fotografia luat din satelit,ţ ă ă

care înf işa ambele forma iuni de lupt americaneăţ ţ ă

îndreptându-se spre vest, unde urmau s -şi desf şoareă ă opera iunile. Fotografia fusese luat cu numai dou ore înţ ă ă urm . Graficul ar ta c avioanele inamice se apropiau deă ă ă punctul prev zut.ă

— Excelent. Felicit ri c pitanului. Schimba i direc ia peă ă ţ ţ relevmentul unu-cinci-cinci, vitez maxim .ă ă

Dup mai pu in de un minut Mutsu începu s vibreze şiă ţ ă

porni cu toat viteza, str b tând apele liniştite aleă ă ă Oceanului Pacific pentru a se întâlni cu forma iunile deţ lupt americane. Respectarea orei prev zute avea oă ă importan vital .ţă ă

Exact la 11:43:02, ora Coastei de Est, un tân r func ionară ţ al Bursei new-yorkeze comise o mic greşeal . Eroareaă ă trecu neobservat şi ap ru pe afişaj sub forma valorii 23ă ă

1/8, mult sub cea a zilei. Dup treizeci de secundeă func ionarul repet greşeala, introducând aceeaşi valoare.ţ ă De data aceasta îşi atrase furia superiorilor. Le explică stânjenit c de vin era tastatura lipicioas , pe care deă ă ă altfel o schimb imediat cu o alta. Aşa ceva se întâmpla înă mod curent. Mai tot timpul oamenii v rsau cafea sauă altceva pe echipamentele înghesuite în acest spa iuţ

insalubru. Odat eroarea corectat , lumea p ru s fieă ă ă ă reintrat în normal. În acelaşi minut, ceva asem n tor seă ă întâmpl cu ac iunile companiei General Motors, iară ţ persoana vinovat se dezvinov i în mod similar. Nu riscaă ăţ nimic. Persoanele care apelau la serviciile sale nu aveaucontacte cu cei interesa i de ac iunile de la Merck. Niciunulţ ţ dintre func ionarii implica i nu avea nici cea mai vag ideeţ ţ ă de ce li se ceruse s procedeze astfel; tot ce ştiau era c liă ă

se pl tiser 50.000 de dolari ca s comit o greşeal ce nuă ă ă ă ă

452



avea cum s afecteze sistemul. Ceea ce nu ştiau îns eraă ă c alte dou persoane primiser aceeaşi sum ca să ă ă ă ă intervin dup zece minute, în eventualitatea c primeleă ă ă dou se r zgândeau.ă ă

Intr rile fur notate în computerele Stratus ale B nciiă ă ă

Comerciale – mai precis, în programele acestora – marcândprimele fisuri pe coaja sub ire a oului de Paşti.ţ

În Salonul Sf. Vladimir din Palatul Kremlin, locultradi ional de încheiere a tratatelor (pe care Jack îl vizitaseţ cu alt ocazie şi în împrejur ri diferite), aparatele de filmată ă şi reflectoarele erau preg tite. Retraşi în dou înc periă ă ă

separate, preşedintele Statelor Unite şi preşedinteleRepublicii Ruse erau preg ti i de echipa de machiori,ă ţ opera iune cu siguran nepl cut în special pentru rus.ţ ţă ă ă Politicienii din ara gazd nu erau interesa i de aspectulţ ă ţ fizic atunci când se aşezau în fa a camerelor de televiziune.ţ Majoritatea oaspe ilor îşi ocupaser deja locurile, însţ ă ă personalit ile marcante îşi puteau permite un moment deăţ r gaz. Ultimele preparative erau pe sfârşite. Cupele deă

cristal st teau aliniate pe t vi, iar sticlele se şampanie, cuă ă gâtul dezvelit, aşteptau semnalul pentru a fi destupate.

— Apropo, nu mi-ai trimis niciodat din şampania aceeaă nemaipomenit din Georgia, i se adres Jack lui Serghei.ă ă

— Ei, acum îmi pot permite s o fac şi nici nu te-ar costaă atât de mult.

— Ştii, pe vremuri ar fi trebuit s o predau, dină

considerente etice.— Mda, ştiu c în fiecare oficialitate american zace ună ă impostor, remarc Golovko, privind în jur, pentru a seă convinge c totul era în ordine.ă

— Ar fi trebuit s te faci avocat.ă Jack îl z ri pe şeful Serviciului Secret şi se întoarse laă

locul lui.— Frumoas sal , nu-i aşa, iubito? o întreb pe so ia lui.ă ă ă ţ— arii ştiau s -şi tr iasc via a, îi r spunse ea în şoapt .Ţ ă ă ă ţ ă ă

453



Toate camerele de luat vederi din salon intrar simultană în emisie. În acelaşi timp, în America posturile deteleviziune îşi întrerupser programele obişnuite. Era o oră ă cam nepotrivit , având în vedere diferen a de fus orar deă ţ unsprezece ceasuri dintre Moscova şi Coasta de Vest a

SUA. În afar de aceasta, şi Rusia avea cel pu in cinci zoneă ţ temporale, datorit suprafe ei uriaşe, iar în cazul Siberiei,ă ţ din cauza apropierii de Cercul Polar. Îns toat lumea eraă ă ner bd toare s urm reasc desf şurarea aceluiă ă ă ă ă ă eveniment.

Cei doi preşedin i îşi f cur apari ia în aplauzele întregiiţ ă ă ţ asisten e, compus din trei sute de persoane. Roger Durlingţ ă

şi Eduard Gruşavoi se oprir în fa a mesei din mahon şi îşiă ţ strânser c lduros mâinile, aşa cum o puteau face numaiă ă doi foşti adversari. Durling, vechi combatant în cadrultrupelor paramilitare din Vietnam; Gruşavoi, de asemeneafost lupt tor, unul dintre primii care p trunseser înă ă ă Afganistan. Dup ce îşi petrecuser tinere ea înv ând să ă ţ ăţ ă se urasc unul pe altul, sosise în sfârşit clipa când puteauă pune punct adversit ii. În acea zi memorabil , amândoi vorăţ ă

uita pentru o clip problemele cu care se confruntau. Prină intermediul lor, fa a lumii urma s se schimbe.ţ ă

Gruşavoi, gazda, îl invit pe Durling s ia loc, iar apoi seă ă apropie de microfon.

— Domnule preşedinte, începu el, prin intermediul unuiinterpret de care în realitate nu ar fi avut nevoie, îmi face odeosebit pl cere s v urez bun venit la Moscova pentruă ă ă ă

întâia oar …ăRyan nu era atent la discurs. Ştia despre ce era vorba. Îşifix privirea asupra cutiei negre din plastic, aşezat peă ă mas , între cei doi şefi de stat. Pe latura superioar seă ă z reau dou butoane roşii, iar mai jos un cablu ce seă ă pierdea sub mas . Aproape de masa oficial fuseseră ă ă instalate dou camere de televiziune, iar mai în spateă câteva ecrane mari de televizor, pentru a permite fiec ruiă

participant o cât mai bun vizionare a evenimentului. Toateă

454



ar tau imagini asem n toare.ă ă ă

— Ce mai mod de a conduce o cale ferat , remarc ună ă maior, la dou zeci de mile de localitatea Minot, Dakota deă Nord.

Tocmai terminase de fixat ultimul cablu.— Gata, circuitele func ioneaz . Cablurile sunt subţ ă

tensiune.O simpl ap sare pe buton ar fi aruncat explozibilul înă ă

aer, îns mâna militarului z bovi nemişcat . Verificaseă ă ă personal totul, dar zona era în esat de membrii unei sec iiţ ă ţ întregi de poli ie, alerta i de amenin rile organiza ieiţ ţ ţă ţ

ecologiste Prietenii Terrei de a-şi manifesta protestul prinplasarea unui om lâng fiecare pachet de explozibil. Oricâtă ar fi fost tentat s -i pulverizeze pe nenoroci ii aceia, ofi erulă ţ ţ avea ordin s decupleze în eventualitatea c ecologiştii seă ă hot rau s -şi pun planul în aplicare. De ce dracu’ ară ă ă protesta cineva împotriva acestui lucru? se întreb ofi erul.ă ţ Pierduse deja o or încercând s -i explice asta omologuluiă ă s u sovietic.ă

— Procedeaz exact ca noi, remarc b rbatul, înfiorându-ă ă ăse din cauza vântului rece.

Continuau s priveasc amândoi ecranul televizorului,ă ă aşteptând semnalul.

— Ce p cat c n-avem nişte politicieni prin preajm ca să ă ă ă ne dea und verde.ă

Îşi retrase mâna de pe buton. De ce nu puteau începe

odat ?ăOfi erul rus în elegea suficient de bine englezaţ ţ american pentru a izbucni în râs la remarca aceasta, înă timp ce îşi pip i cu discre ie hanoracul larg care ascundeaă ţ surpriza pe care i-o preg tise americanului.ă

— Domnule preşedinte, ospitalitatea cu care am fostprimi i în aceast metropol este dovada vie a faptului cţ ă ă ă

popoarele noastre trebuie, pot şi vor fi prietene.

455



Sentimentele noastre vor fi tot atât de puternice ca întrecut, îns mult mai productive. Ast zi vom pune cap tă ă ă r zboiului.ă

Durling îşi încheie discursul în aplauzele asisten ei, apoiţ se întoarse şi strânse din nou mâna lui Gruşavoi. Cei doi

b rba i se aşezar . Era straniu c trebuiau s seă ţ ă ă ă conformeze indica iilor unui regizor de televiziuneţ american, care avea pe cap o pereche de c şti şi vorbeaă foarte repede.

— Acum v rug m s v întoarce i spre aparatele deă ă ă ă ţ televiziune, se auzi ordinul scurt, rostit în dou limbi.ă

— Când eram pionier, şopti preşedintele rus, îmi pl ceaă

la nebunie s arunc în aer tot felul de lucruri.ăDurling surâse şi se aplec pu in spre omologul s u.ă ţ ă Anumite lucruri nu puteau fi rostite în fa a microfoanelor.ţ

— Ştii ce voiam s devin când eram mic… ave i şi voi aşaă ţ ceva aici?

— Ce anume, Roger?— Voiam s lucrez pe macaralele acelea cu ghiulea deă

fier cu care se demoleaz cl dirile. Eram convins c era ceaă ă ă

mai grozav ocupa ie din lume.ă ţ— Mai ales dac în prealabil adunai to i parlamentarii dină ţ

opozi ie în cl direa respectiv .ţ ă ăEra unul din punctele de vedere asupra c rora p rerileă ă

lor coincideau.— E timpul, şopti Durling, observând semnul f cut deă

regizorul de televiziune.

Cei doi b rba i îşi puser degetele mari pe câte un buton.ă ţ ă— La trei, da? zise Durling.— Da, Roger.— Unu.— Doi, continu Gruşavoi.ă— Trei, rostir amândoi deodat şi ap sar pe butoane.ă ă ă ăButonul puse în func iune un circuit electric simplu,ţ

conectat la un emi tor pentru satelit, aflat afar . Semnalulţă ă

parcurse distan a în treizeci de secunde, reveni, iar apoi seţ

456



risipi din nou în eter. O clip , toat lumea avu senza ia că ă ţ ă ceva nu era în regul . Dar se înşelau.ă

— M iculi ! exclam maiorul când cele o sut de livre deă ţă ă ă explozibil s rir în aer.ă ă

Bubuitura fantastic se auzi pân la distan a de oă ă ţ jum tate de mil , urmat imediat de o limb uriaş de foc,ă ă ă ă ă marcând aprinderea rachetei cu combustibil solid. Această parte a ceremoniei le d duse mult b taie de cap. Trebuiauă ă ă s se asigure c arderea se va produce de la cap tulă ă ă superior al rachetei, pentru c , în caz contrariu, aceasta ară fi putu âşni din bunc r. Un asemenea incident ar fiţ ă

compromis întreaga ac iune. În realitate, exerci iul eraţ ţ inutil de periculos şi de complicat. Vântul t ios împinseă gazele toxice spre est, înc rcând aerul cu un mirosă nepl cut, asemenea condi iilor politice care f cuseră ţ ă ă posibil crearea rachetei mistuite acum de fl c ri. Cel maiă ă ă mare foc de artificii din lume, arzând vertiginos, în numaitrei minute, avea în el ceva impresionant. Un sergent puse în func iune sistemul de stingere a focului din bunc r, care,ţ ă

spre surprinderea maiorului, r spunse imediat comenzii.ă— Ştii, am tras la sor i cine va aprinde înc rc tura. Amţ ă ă

câştigat eu, explic ofi erul, ridicându-se în picioare,ă ţ— Mie mi s-a ordonat s vin. M bucur c m-au ales. Nuă ă ă

mai e niciun pericol?— Cred c nu. Hai, Valentin. Mai avem de f cut o treab .ă ă ăCei doi b rba i se urcar într-un Jeep cu însemne militareă ţ ă

şi maiorul demar în direc ia bunc rului. Nu mai r m seseă ţ ă ă ă decât o gaur neagr , fumegând . În urma lor gonea oă ă ă echip a CNN, încercând s surprind pe peliculă ă ă ă autovehiculul ce se zguduia pe drumul plin de hârtoape.Spre dezam girea operatorilor, maşina lor se opri la două ă sute de metri dep rtare de cei doi militari care coborâră ă purtând pe fa m şti de gaze, deoarece aerul era încţă ă ă înc rcat cu gaze toxice deosebit de periculoase. Ofi erulă ţ

american le f cu semn celor de la televiziune şi aştept să ă ă

457



se preg teasc . Nu dur mai mult de dou minute.ă ă ă ă— Gata, anun regizorul.ţă— Suntem de acord s distrugem bunc rul şi racheta?ă ă— Da, r spunse rusul şi duse mâna la chipiu.ăApoi scoase la iveal din buzunare dou pahare deă ă

cristal.— Tovar şe maior, vrei s ii pu in astea?ă ă ţ ţExtrase cu grij o sticl de şampanie georgian şi-iă ă ă

scoase dopul, zâmbind larg, iar apoi turn în pahare.ă— S te înv acum un obicei rusesc. Mai întâi goleştiă ăţ

paharul.Echipa de televiziune era în delir.

— La asta cred c m pricep.ă ăAmericanul d du pe gât şampania.ă— Şi acum?— Paharele nu pot fi folosite la o ocazie mai pu inţ

important decât aceasta. Acum f ca mine.ă ăCu aceasta, rusul se întoarse şi azvârli paharul în groap .ă

Americanul râse şi f cu la fel.ăCele dou pahare disp rur în v g una ce marca loculă ă ă ă ă

ultimei rachete americane Minuteman. Singurul zgomotcare r zb tu pân la suprafa fu acela de sticl zdrobit deă ă ă ţă ă ă pere ii betona i.ţ ţ

— Din fericire, mai am dou pahare, zise Valentin,ă sco ându-le din buzunar.ţ

— Tic losul, scrâşni Ryan, v zând c americanul de lângă ă ă ă

racheta ruseasc avusese aceeaşi idee, cu deosebirea că ă folosise nişte pahare din aluminiu încasabile.— E prea teatral, îşi d du cu p rerea so ia sa.ă ă ţ— Nu-i chiar Shakespeare, drag , dar, dac a f cut-o, eă ă ă

bun f cut.ăCamera se umplu de pocnetul dopurilor de şampanie,

urmat de aplauzele asisten ei.ţ— E adev rat chestia cu cele cinci miliarde de dolari?ă ă

întreb Golovko, întinzându-le câte un pahar. Caroline, înă

458



sfârşit am ocazia s te cunosc, i se adres el curtenitor luiă ă Cathy.

— Serghei şi cu mine ne cunoaştem de foarte mult timp,explic Jack, ridicând paharul în cinstea gazdei sale.ă

— De pe vremea când î i ineam un pistol la tâmpl ,ţ ţ ă

remarc rusul.ăRyan nu ştiu dac era o simpl evocare a unui evenimentă ă

petrecut demult sau un toast.— Cum? exclam Cathy, înecându-se cu şampania.ă— Nu i-ai povestit?— Doamne, Serghei!— Despre ce tot vorbi i?ţ

— Doamn doctor Ryan, so ul dumneavoastr şi cu mineă ţ ă am avut o dat o mic neîn elegere de ordin… profesional,ă ă ţ cu care prilej l-am amenin at cu pistolul. Nu i-am spusţ ţ niciodat , Jack, c pistolul acela nu era înc rcat.ă ă ă

— Oricum, n-aş fi încercat s fug.ă— Nu în eleg despre ce vorbi i. E vreo glum de-aţ ţ ă

voastr ? se nelinişti Cathy.ă— Da, drag , cam aşa ceva. Ce mai face Andrei Ilici?ă— Bine. Dac doreşti s -l vezi, aş putea pune o vorbă ă ă

bun pentru tine.ă Jack d du din cap.ă— Da, aş fi încântat.— Scuza i-m , dar de fapt cine sunte i dumneavoastr ?ţ ă ţ ă— Drag , acesta este Serghei Nikolaevici Golovko, şefulă

Serviciului de Contraspionaj al Rusiei.

— Al KGB-ului? Şi v cunoaşte i?ă ţ— Nu al KGB-ului, doamn . Ne-am restrâns mult acum.ă So ul dumneavoastr şi cu mine am fost… adversari ani înţ ă şir.

— Bine, dar cine a ieşit înving tor?ăGolovko d du glas gândului care le trecuse amânduroraă

prin minte.— Amândoi, desigur. Dac îmi permite i, aş dori s v-oă ţ ă

prezint pe so ia mea, Elena. E medic pediatru.ţ459



Jack realiz c acesta era un am nunt pe care CIA nu seă ă ă ostenise s -l afle. Se întoarse, privindu-i pe cei doiă preşedin i care reuşeau s se bucure de eveniment, înţ ă ciuda roiului de ziarişti care-i înconjurau. Participa pentruprima oar la o astfel de manifestare, îns era sigur c nuă ă ă

se purtau întotdeauna cu atâta dezinvoltur .ă Comportamentul jovial se datora cu siguran eliber rii deţă ă sub tensiunea care îi copleşise atâta timp şi bucuriei de aşti c totul luase într-adev r sfârşit. Îi observ pe chelneriiă ă ă care se gr beau s reîmprosp teze rezervele de şampanie.ă ă ă Era o b utur de calitate, pe care îşi propuse s o savurezeă ă ă f r re ineri. În scurt timp echipa de televiziune avea s seă ă ţ ă

retrag , îns nu şi oaspe ii Kremlinului. Ce adunare uriaşă ă ţ ă de oameni în uniform , politicieni, spioni şi diploma i. Laă ţ naiba, poate c vor reuşi totuşi s devin prieteni.ă ă ă

460



de pe urma afacerii se alegeau şi ei cu un profit. Tranzac ia fu imediat observat în Japonia. Cu toate cţ ă ă

diferen a orar dintre Tokio şi New York (principalul centruţ ă de afaceri al lumii) era de paisprezece ore, func ionariiţ niponi obişnuiau s lucreze chiar şi la ore târzii din noapte.ă

Oricum, serviciile de comunica ii care transmiteau dateleţ financiare func ionau non-stop. Mul i ar fi fost surprinşi sţ ţ ă afle c majoritatea persoanelor r mase peste noapte laă ă birou f ceau parte din eşalonul superior al func ionarilor şiă ţ c în decursul ultimei s pt mâni li se amenajase o cameră ă ă ă special , situat la ultimul etaj al unei cl diri impun toareă ă ă ă de birouri. Poreclit de ocupan ii s i Camera de R zboi,ă ţ ă ă

înc perea era prev zut cu linii telefonice directe cu toateă ă ă marile oraşe ale lumii şi cu monitoare computerizate pentruafişarea ultimelor informa ii financiare.ţ

Celelalte b nci asiatice urmar imediat exemplul dat deă ă Hong Kong, atr gând aten ia celor din Camera de R zboi.ă ţ ă Vineri dup ora prânzului, ora New York-ului, respectivă sâmb t , ora 2: 03 a.m., ora din Tokio, alte trei sute deă ă milioane de dolari, în ac iuni, fur aruncate pe pia la unţ ă ţă

pre chiar mai avantajos decât cel oferit în Hong Kong.ţ Acestea, la rândul lor, fur cump rate rapid de bancheriiă ă europeni, pentru care ziua şi s pt mân de lucru tocmai seă ă ă apropiau de sfârşit. Deocamdat nu se întâmplase nimică ieşit din comun. Abia dup aceea intrar în joc b ncileă ă ă japoneze, camuflate de activitatea altora. B ncile din Tokioă începur s -şi vând ac iunile eliberate de Trezoreriaă ă ă ţ

american , inten ionând în mod evident s înt rească ţ ă ă ă yenul. În câteva minute toate disponibilit ile în monedăţ ă american ale lumii fur epuizate. Putea fi o simplă ă ă coinciden , îns to i agen ii de schimb – poate cu excep iaţă ă ţ ţ ţ celor care luau masa la New York – îşi d dur seama cuă ă nelinişte c o eventual continuare a negocierilor ar fiă ă reprezentat un gest necump tat, mai ales cunoscându-seă valoarea dolarului.

462



Dineul oficial era o reflec ie fidel a tradi ionaleiţ ă ţ ospitalit i ruseşti, accentuat de faptul c marca sfârşitulăţ ă ă terorii nucleare ce îngrozise dou genera ii. Mitropolitulă ţ Bisericii Ortodoxe Ruse inu o slujb lung şi extrem deţ ă ă solemn . Invita ia la cinstirea momentului venea din parteaă ţ

unuia care îndurase el însuşi regimul crud al închisorilorrezervate de inu ilor politici. Slujba aduse lacrimi în ochiiţ ţ multora, îns acestea se uscar repede, alungate deă ă începerea banchetului. Mesele erau înc rcate cu caviar,ă castroane cu sup , platouri cu friptur de vi el, precum şiă ă ţ cu cantit i impresionante de alcool. Era una din rareleăţ ocazii când to i mesenii se sim eau liberi s deguste în voieţ ţ ă

din licorile cele mai fine. Nu mai existau secrete ce trebuiauascunse cu grij . A doua zi era sâmb t , când nu eraă ă ă nimeni obligat s se trezeasc devreme.ă ă

— Şi tu, Cathy? întreb Jack, privindu-şi so ia.ă ţNu era b utoare, îns în seara aceea p rea hot rât să ă ă ă ă ă

recupereze timpul pierdut.— Şampania asta e minunat .ăParticipa pentru prima oar la un dineu oficial înă

str in tate. Petrecuse o zi bun în tov r şia chirurgilor ruşiă ă ă ă ă şi chiar invitase dou somit i locale s viziteze Institutulă ăţ ă Wilmer, pentru a cunoaşte ultimele nout i din domeniul eiăţ de activitate. Cathy fusese propus pentru Premiul Lasker,ă în semn de recunoaştere a rezultatelor ob inute în domeniulţ chirurgiei cu laser, la cap tul a unsprezece ani de muncă ă încordat . Acesta era şi motivul pentru care refuzase deă

dou ori postul de preşedinte al sec iei de oftalmologie dină ţ cadrul Universit ii Virginia. Lucrarea ei urma s fieăţ ă publicat în curând în revista NEJM. Excursia şi în specială seara aceea reprezentau pentru ea punctul culminant almultor lucruri.

— Mâine o s - i par r u, o avertiz so ul ei.ă ţ ă ă ă ţ Jack bea cu m sur , deşi îşi dep şise norma zilnic ,ă ă ă ă

reprezentat de un singur pahar. Nu participa pentru primaă

oar la un banchet rusesc, astfel încât ştia c lumea seă ă

463



ame ea din cauza nenum ratelor toasturi pe care fiecare seţ ă sim ea dator s le rosteasc . Era o simpl problem deţ ă ă ă ă civiliza ie. Ştia din proprie experien – una nu tocmaiţ ţă pl cut – c ruşii rezistau la b utur mai bine chiar decâtă ă ă ă ă irlandezii, îns marea majoritate a membrilor delega ieiă ţ

americane p reau s nu fi înv at aceast lec ie, sauă ă ăţ ă ţ preferau poate s o ignore m car în seara aceea.ă ă Consilierul cl tin din cap. Mai mult ca sigur c a doua zi seă ă ă vor c i. Chiar în clipa aceea se servi primul fel de mâncareă şi paharele se umplur cu vin roşu.ă

— Of, Doamne, o s crape rochia pe mine.ă— Va contribui la buna dispozi ie general , remarc el,ţ ă ă

atr gându-şi o privire ucig toare din partea consoartei.ă ă— Eşti mult prea slab , observ Golovko, dând glas uneiă ă alte convingeri tipic ruseşti.

— Ce vârst au copiii voştri? interveni Elena Golovko.ăEa îns şi prea slab pentru gustul cona ionalilor s i,ă ă ţ ă

Elena era profesor doctor, medic pediatru şi o persoană fermec toare.ă

— sta-i un obicei american, explic Jack, sco ându-şiĂ ă ţ

portactul şi extr gând câteva fotografii. Olivia… eu îi spună Sally. Acesta este Jack Junior, iar aceasta e mezina.

— B iatul seam n cu tata, îns fetele sunt copia fidel aă ă ă ă ă mamei lor.

Jack surâse.— E mai bine c s-a întâmplat aşa.ă

Pentru ac ionarul obişnuit, mecanismul de func ionare aţ ţ marilor societ i comerciale r mâne un mister. Wall Streetăţ ă este o aglomerare de termeni improprii, începând cu strada îns şi, nu mai lat decât oricare alee dosnic dintr-ună ă ă cartier reziden ial american, cu trotuare prea îngusteţ pentru circula ia frenetic ce se desf şoar acolo. Când unaţ ă ă ă dintre cele mai importante firme, Merrill Lynch, primi ordins cumpere ac iuni, oamenii de afaceri nu se gr bir să ţ ă ă ă

verifice personal sau prin mijloace electronice dac existaă

464



cineva dispus s vând . În schimb, compania îns şi începuă ă ă s achizi ioneze zilnic un anumit num r de ac iuni b nuite aă ţ ă ţ ă trezi interesul cump r torilor. Cump rarea masiv avu caă ă ă ă rezultate diminuarea volumului, astfel încât pre ul deţ vânzare cunoscu o oarecare creştere. În acest mod,

societ ile comerciale realizar sume mari de bani, prinăţ ă ceea ce în termeni contabili se numea pozi ia de mijloc, înţ jur de o optime de procent. Un punct însemna un dolar,deci o optime de procent însemna doisprezece cen i şiţ jum tate. Deşi în aparen p rea a fi un profit modest,ă ţă ă ob inut de pe urma unor ac iuni în valoare de mai multeţ ţ sute de dolari, faptul c era repetat zilnic putea duce înă

final – dac lucrurile mergeau bine – la un profit poten ială ţ uriaş. Îns lucrurile nu mergeau întotdeauna bine şi firmeleă comerciale riscau s piard sume imense pe o pia care seă ă ţă pr buşea mai vertiginos decât se estimase. Existau maiă multe vorbe celebre care avertizau lumea în acest sens. ÎnHong Kong, care avea o pia activ extins , se spunea cţă ă ă ă valoarea ac iunilor creştea cu viteza sc rii rulante şi sc deaţ ă ă cu cea a liftului. Îns zicala cea mai des repetat în urechileă ă

agen ilor de burs de la sediul central al firmei Merrill Lynchţ ă din Lower West Side suna astfel: „Nu porni niciodat de laă ideea preconceput c exist câte un cump r tor pentruă ă ă ă ă ceea ce doreşti s vinzi”. Evident, to i porneau tocmai de laă ţ aceast presupunere, pentru c întotdeauna exista cinevaă ă interesat; cel pu in asta rezulta din experien a îndelungatţ ţ ă a companiei.

Totuşi, majoritatea tranzac iilor nu se încheiau cuţ investitori individuali. La începutul anilor şaizeci începuseră s se impun pe pia , al turi de b nci, companii deă ă ţă ă ă asigurare şi oficii de pensii, aşa-numitele „institu ii”. Înţ realitate, ele reprezentau un instrument financiar deosebitde puternic, controlând sume uriaşe de bani ce întreceauorice închipuire. Ac iunile acestor institu ii puteau influen aţ ţ ţ efectiv soarta titlurilor de proprietate individuale şi, pe

termen scurt, chiar pe cea a pie ei. În multe cazuri, erauţ

465



conduse de c tre un singur on.ăCel de-al treilea val de vânz ri masive de ac iuniă ţ

eliberate de Trezorerie veni ca o surpriz pentru toată ă lumea, dar mai ales pentru cei din sediul general al B nciiă Rezervelor Federale din Washington, care luaser dejaă

cunoştin cu interes de tranzac iile din Hong Kong şiţă ţ respectiv cu o anumit îngrijorare de cele din Tokio.ă Introducerea eurodolarului reglase oarecum lucrurile, însă pia a aceea fusese deja închis . Acum era vorba de b nciţ ă ă asiatice care stabileau cotele de nivel în Japonia, nu înAmerica, şi ai c ror tehnicieni remarcaser la rândul loră ă dumpingul, r spândind imediat vestea. Nenum rateleă ă

telefoane date de agen ii orientali erau centralizate într-oţ singur înc pere, de la ultimul etaj al unei cl diri de birouri.ă ă ă Cei de acolo, func ionari superiori ai unor b nci renumite,ţ ă aveau s declare c fuseser convoca i în toiul nop iiă ă ă ţ ţ pentru a analiza o situa ie destul de serioas , creat de celţ ă ă de-al doilea val de vânz ri, şi c recomandau o detaşareă ă ordonat , precaut , dar rapid fa de dolar.ă ă ă ţă

Ac iunile Trezoreriei reprezentau instrumentul de plat aţ ă

datoriilor guvernului american şi, în acelaşi timp, principalulmijloc de reglare a valorii monedei na ionale. Considerateţ vreme de cincizeci de ani drept cea mai sigur investi ie dină ţ lume, bonurile de tezaur ofereau cet enilor americani şiăţ str ini posibilitatea de a-şi plasa banii în cea mai puternică ă economie din lume, ap rat la rândul ei de un sistemă ă militar f r cusur şi reglat de un sistem politic careă ă ă

consemna cu sfin enie drepturile şi posibilit ile cet enilorţ ăţ ăţ într-o Constitu ie admirat – chiar dac nu şi în eleas – deţ ă ă ţ ă toat lumea. Oricare ar fi fost lipsurile Americii –ă binecunoscute de investitorii str ini – începând din anulă 1945 Statele Unite reprezentau unicul loc din lume undebanii se aflau în siguran . America avea o vitalitate ceţă d dea for lucrurilor. Cu toate imperfec iunile lor,ă ţă ţ americanii erau cei mai optimişti oameni din lume, care

tr iau într-o ar tân r , comparativ cu restul statelor, cuă ţ ă ă ă

466



toate atributele ce decurgeau din aceasta. De aceea,persoanele care dispuneau de un capital, îns nu ştiau cumă s -l protejeze, recurgeau de cele mai multe ori la solu iaă ţ cump r rii bonurilor de tezaur. Profitul nu era neap rată ă ă mare, îns era în bun parte compensat de sentimentul deă ă

siguran a plasamentului.ţăAcum situa ia se schimbase. Bancherii din lumeaţ

întreag aflar cu surprindere de retragerea precipitat aă ă ă Hong Kongului şi a Tokio-ului, iar scuza transparent nuă reuşi s p c leasc pe nimeni, mai ales dup telefoaneleă ă ă ă ă date în scopul l muririi misterului acelei mut riă ă surprinz toare. Apoi se r spândi vestea c alte b nciă ă ă ă

japoneze se al turaser acelora care îşi retr seser titlurileă ă ă ă de valoare. Cel de-al treilea val de vânz ri totaliz aproapeă ă şase sute de miliarde de dolari, majoritatea sub forma unorobliga iuni pe termen scurt, folosite de actualaţ administra ie american pentru acoperirea deficitului deţ ă cheltuieli.

Dolarul se afla deja într-o c dere care nu putea fi decâtă agravat de cel de-al treilea val de vânz ri, la un intervală ă

de numai nou zeci de minute. Oamenii de afaceri dină Europa, gonind gr bi i în maşinile lor spre cas , fură ţ ă ă surprinşi de apelul insistent al telefoanelor celulare care lereclamau prezen a înapoi la locurile de munc . Seţ ă petrecuse ceva neobişnuit. Analiştii se întrebau dac existaă vreo leg tur cu scandalul iminent în care era implicat ună ă înalt om politic din cadrul guvernului american. Europenii

erau întotdeauna intriga i de obsesia americanilor cu privireţ la fanteziile sexuale ale politicienilor. Era o reac ieţ prosteasc , puritan şi ira ional , îns caracteristic sceneiă ă ţ ă ă ă politice americane şi relevant pentru modul în care seă ocupau de securitatea statului. Valoarea bonurilor de tezaurpe termen de trei luni sc zuse deja la 19/32 dintr-un punctă – nu era un lucru neobişnuit ca valoarea obliga iunilor s fieţ ă exprimat în astfel de frac ii – ceea ce ducea laă ţ

devalorizarea dolarului comparativ cu lira sterlin , marcaă

467



german şi yenul japonez.ăCe dracu’ se întâmpl ? se întrebau la unison membriiă

Consiliului de Administra ie al Rezervelor Federale. Erauţ grupa i cu to ii în jurul unui singur ecran de calculator,ţ ţ urm rind cu stupoare valorile afişate. Nimeni nu-şi puteaă

explica motivul acestui haos. Desigur, scandalul iscat în jurul vicepreşedintelui Kealty ar fi putut fi o explica ie, darţ acesta era doar vicepreşedintele Statelor Unite. În ultimultimp Bursa cunoscuse o anumit fluctua ie, datorită ţ ă confuziei create de implica iile reformei economice. Dar ceţ sinergie malefic era aceasta? Fiecare, în sinea sa, eraă conştient c exista posibilitatea s nu afle niciodat ce seă ă ă

petrecuse. Uneori nu exista o explica ie logic . Lucrurile seţ ă petreceau haotic, asemenea unor animale intrate în panică şi care o iau la goan f r un motiv aparent. Când dolarulă ă ă sc zu cu o sut de puncte – reprezentând unu la sut dină ă ă valoare – se retraser cu to ii în intimitatea camerei deă ţ consiliu şi se aşezar la sfat. Discu ia care urm fu scurt şiă ţ ă ă decisiv . Dolarul era boicotat. Aceast situa ie trebuia s iaă ă ţ ă sfârşit în locul creşterii cu o jum tate de punct a taxei deă

scont pe care inten ionau s o anun e la sfârşitul zilei deţ ă ţ munc , se hot râr asupra unei m riri cu un punct întreg.ă ă ă ă Câ iva propuser chiar mai mult, îns acceptar în finalţ ă ă ă compromisul. Anun ul urma s fie f cut imediat. Şefulţ ă ă oficiului de pres al Comisiei pentru Rezerve Federaleă întocmi un comunicat ce urma s fie citit de c treă ă preşedinte în fa a camerelor de luat vederi şi transmisţ

ulterior prin toate mijloacele de comunica ii prin cablu.ţCând agen ii de schimb se întoarser la birou, dup oraţ ă ă prânzului, constatar c ceea ce se anun ase a fi o ziă ă ţ obişnuit de vineri se transformase în cu totul altceva.ă Fiecare birou dispunea de un compartiment informativ careprezenta stenogramele principalelor ştiri na ionale şiţ interna ionale, deoarece acestea influen au în mare m surţ ţ ă ă pia a. Vestea c la Comisia Federal pentru Rezerve seţ ă ă

ridicase taxa de scont cu un punct produse consternare în

468



majoritatea Camerelor de Comer , manifestat prin câtevaţ ă secunde de t cere, punctate de exclama ii de nemul umire.ă ţ ţ Oamenii de afaceri aşeza i în fa a terminalelor de calculatorţ ţ constatar o reac ie instantanee din partea pie ei.ă ţ ţ Creşterea taxei de scont era un semn inconfundabil al

pr buşirii ac iunilor, asemenea norilor negri ce prevestescă ţ ploaia. Furtuna care se profila la orizont nu avea s fie preaă blând .ă

Companiile mari, ca Merrill Lynch, Lehman Brothers sauPrudential-Beach, dispuneau de un grad înalt deautomatizare şi de o structur organizatoric pe m sur .ă ă ă ă Majoritatea erau dotate cu mai multe pupitre de calculator,

înghesuite într-o singur înc pere spa ioas . Dimensiunileă ă ţ ă camerei erau dictate în mod invariabil de configura iaţ cl dirii, iar aglomerarea de func ionari din interior aminteaă ţ izbitor de marile corpora ii japoneze, cu deosebirea c înţ ă incinta companiilor americane fumatul era interzis. Foartepu ini dintre b rba i erau îmbr ca i cu sacouri, în timp ceţ ă ţ ă ţ majoritatea femeilor purtau pantofi uşori de sport.

Absolut to i erau înzestra i cu o inteligen ieşit dinţ ţ ţă ă

comun, îns vizitatorul obişnuit ar fi fost surprins să ă descopere mediul educa ional din care proveneau. Loculţ vechilor func ionari, absolven i ai facult ilor de comer dinţ ţ ăţ ţ cadrul universit ilor Harvard sau Wharton, fusese luat deăţ noua genera ie de „oameni de ştiin ”, în mare parteţ ţă de in tori ai unor grade ştiin ifice în matematic şi fizic ,ţ ă ţ ă ă secunda i de o mân de specialişti în alte domenii. Aceastţ ă ă

alegere se datora faptului c marile companii comerciale îşiă desf şurau activitatea cu ajutorul computerelor care, laă rândul lor, foloseau modele matematice complexe atâtpentru analiza orient rilor pie ei, cât şi pentru anticipareaă ţ acestora. Aceste modele fuseser elaborate pe baza unoră lucr ri de cercetare exhaustive asupra economieiă americane de la începuturile ei. Echipe întregi de istorici şimatematicieni punctaser fiecare mişcare a pie ei; dosareleă ţ

întocmite fuseser apoi analizate, comparate cu o serie deă

469



factori externi identificabili şi exprimate sub formă matematic , rezultând într-un set de modele exacte şiă extrem de complicate, care ar tau cum func ionase, cumă ţ func iona şi cum va func iona mecanismul pie ei. Totuşi,ţ ţ ţ aceste date se bazau pe principiul preferat al proprietarilor

de cazinouri – în realitate, unul fals – potrivit c ruia zarurileă aveau memorie.

Toat lumea şi mai ales matematicienii sus ineau că ţ ă trebuia s fii un geniu pentru a în elege mecanismul deă ţ func ionare. De cele mai multe ori, func ionarii mai înţ ţ vârst se ab ineau s se amestece. Oamenii careă ţ ă studiaser în facult ile de comer sau îşi începuseră ăţ ţ ă

cariera ca simpli func ionari, urcând apoi cu trud , prinţ ă puteri proprii, treptele ierarhice, se d dur (f r prea mareă ă ă ă regret) deoparte, f când loc noii genera ii. Durata medie deă ţ via a unui operator de calculator era în jur de opt ani.ţă Ritmul de lucru era ucig tor, iar pentru a supravie ui nu eraă ţ suficient s fii doar tân r şi sclipitor, ci şi tân r şi prost. Ceiă ă ă vârstnici, care îşi croiser cu greu drum în via , cedară ţă ă locul în fa a computerelor tineretului, mai ales c , în ceeaţ ă

ce-i privea, aveau cunoştin e superficiale despre modul deţ func ionare a echipamentelor şi îşi asumar rolul deţ ă supraveghetori, urm rind tendin ele pie ei, elaborândă ţ ţ politica de lucru a corpora iei şi îndrumându-i în general peţ cei din noua genera ie, asemeni unor unchi binevoitori.ţ Tinerii, la rândul lor, considerau personalul de control drepto adun tur de babalâci la care puteau apela în caz deă ă

nevoie.În consecin , nimeni nu era r spunz tor de nimic, poateţă ă ă doar cu excep ia modelelor de calculator, îns toat lumeaţ ă ă folosea acelaşi model. Modelele prezentau anumiteparticularit i, deoarece consultan ii care le creaserăţ ţ ă fuseser instrui i de fiecare companie comercial în parteă ţ ă s produc ceva special. De aici rezulta o mare prosperitateă ă financiar a consultan ilor care, cu toate c f ceau acelaşiă ţ ă ă

lucru pentru, fiecare client, pretindeau pl i diferite pentruăţ

470



ceea ce pretindeau a fi un produs unic.Exprimat în termeni militari, rezultatul consta într-o

doctrin opera ional inflexibil , comun întregii industrii.ă ţ ă ă ă Mai mult, era o filosofie opera ional cunoscut şi în eleasţ ă ă ţ ă doar în parte.

Grupul Columbus, una din cele mai mari corpora ii deţ fonduri mutuale, dispunea de propriile sale modele decalculator. Controlând sume uriaşe de bani, cele trei filialeale sale, Niña, Pinta şi Santa Monica, erau capabile să cumpere la un pre de nimic pachete considerabile deţ dividende, iar prin aceste tranzac ii s afecteze pre ulţ ă ţ titlurilor individuale. La rândul s u, for a economic uriaşă ţ ă ă

se afla în mâinile a trei persoane, subordonate unui alpatrulea b rbat care lua toate deciziile de importană ţă capital . Ceilal i specialişti financiari din cadrul firmei erauă ţ remunera i, promova i şi recompensa i în func ie deţ ţ ţ ţ abilitatea lor de a face recomand ri superiorilor, neavând înă fond nicio putere real . Cuvântul şefului era lege şi toată ă lumea se supunea f r s crâcneasc . În mod invariabil,ă ă ă ă şeful dispunea în cadrul grupului de o mic avereă

personal . Fiecare dolar al s u valora cât dolarul celui maiă ă m runt investitor, iar aceştia se num rau cu miile. Seă ă supunea aceloraşi riscuri, culegea aceleaşi beneficii şi,uneori, suporta aceleaşi pierderi ca şi dolarii celorlal i. Înţ realitate, aceasta era singura garan ie oferit de întregulţ ă sistem comercial.

În afacerile de burs cel mai mare p cat era acela de a- iă ă ţ

aşeza interesele personale deasupra celor ale investitorilort i. Simplul fapt de a te considera egalul lor reprezentaă garan ia apartenen ei la acelaşi joc, astfel încât cet eanulţ ţ ăţ de rând, care nu avea nici cea mai vag idee despre cumă func iona mecanismul pie ei, se sim ea în siguran pentruţ ţ ţ ţă c grangurii aveau grij de mersul lucrurilor. Situa ia eraă ă ţ întrucâtva asem n toare celei din Vestul S lbatic, laă ă ă sfârşitul secolului al nou sprezecelea, când proprietariiă

cirezilor de vite cu efectiv mic le încredin au marilorţ

471



fermieri pentru a le mâna spre sta iile de înc rcare.ţ ăColumbus f cu prima mişcare la ora 1:50 p.m. Dup ce îiă ă

convoc to i şefii de compartimente, adjunctul lui Raizoă ţ Yamata supuse pe scurt discu iei situa ia precar aţ ţ ă dolarului. Cei prezen i îşi plecar fruntea în semn deţ ă

aprobare. Situa ia era serioas . Pinta, filiala cu un indiceţ ă mediu de risc a companiei, de inea un num r frumuşel deţ ă bonuri de tezaur, care reprezentau întotdeauna o investi ieţ sigur , în aşteptarea unor vremuri mai bune. Valoareaă acestor bonuri era în sc dere. Adjunctul lui Yamata îiă inform despre hot rârea de a transforma totul în m rciă ă ă germane, una dintre cele mai stabile devize din Europa.

Directorul filialei Pinta d du din cap, apoi ridic receptorulă ă şi, cu numai câteva dispozi ii scurte, încheie prima mareţ tranzac ie f cut de un om de afaceri japonez pe p mântţ ă ă ă american.

— Nu-mi place cum decurge consf tuirea din dup -ă ăamiaza aceasta, zise vicepreşedintele. V rog s vă ă ă concentra i.ţ

Cei din jur d dur din nou din cap. Norii de furtun seă ă ă

apropiau din ce în ce mai mult şi turma d dea semne deă agita ie o dat cu primele fulgere r zle e.ţ ă ă ţ

— Care banc poate fi afectat cel mai mult de sc dereaă ă ă dolarului?

Cu toate c ştia dinainte r spunsul, vicepreşedintele seă ă uit ner bd tor în jur.ă ă ă

— Citibank, replic directorul filialei Nina, îns rcinat cuă ă

adminstrarea fondurilor bluechip5

. De inem o parteţ important din ac iunile lor.ă ţ— Începe i s le vinde i, ordon scurt vicepreşedintele.ţ ă ţ ă

Nu-mi place s v d b ncile atât de expuse.ă ă ă— Toate?Directorul era contrariat. Extrasele de cont trimestriale

eliberate de aceast banc erau dintre cele maiă ă promi toare.ţă

5 Bluechip - ac iuni care constituie o investi ie relativ sigur (n.tr.).ţ ţ ă472



— Toate, decret vicepreşedintele cu o min serioas .ă ă ă— Dar…— Toate! repet vicepreşedintele r spicat. Imediat.ă ă

Func ionarii de la Banca Comercial , îns rcina i cuţ ă ă ţ

notarea fiec rei tranzac ii, observar imediat intensificareaă ţ ă activit ii comerciale. Datoria lor era aceea de a confruntaăţ la sfârşitul zilei toate datele, de a nota cine ce cump rase şiă de la cine şi de a vira sau a scoate bani din conturilecorespunz toare, asemenea unor maşini de contabilizată dividendele de pe întreaga pia . Ecranele ar tau un ritmţă ă crescut de activitate, îns computerele continuau să ă

deruleze programul 2.4.0 Electra-Clerk al lui Chuck Searls,secondate de cadrele principale ale lui Stratus. Fiecarecalculator era prev zut cu trei ieşiri. Una din linii eraă conectat la ecranele monitoarelor. A doua, la benzileă secundare. În sfârşit, a treia era racordat la o imprimantă ă – ultima, dar şi cea mai incomod modalitate de p strare aă ă datelor. Structura interfe elor necesita ca fiecare set deţ date s provin de la un alt panou din interiorulă ă

computerelor, dar, din moment ce era vorba de aceleaşiinforma ii, nimeni nu acorda prea mare aten ieţ ţ înregistr rilor permanente. În definitiv, existau în total şaseă computere, amplasate în dou locuri diferite. Sistemul eraă cât se poate de sigur.

Lucrurile ar fi putut fi f cute şi în alt mod. Fiecareă dispozi ie de vânzare-cump rare ar fi putut fi expediatţ ă ă

imediat, dar procedeul acesta era greoi – numai volumul demunc administrativ ar fi solicitat capacit ile disponibileă ă ăţ din întreaga industrie. Menirea B ncii Comerciale era aceeaă de a instaura ordinea în haosul creat. La sfârşitul fiec reiă zile de lucru tranzac iile erau grupate ierarhic, în func ie deţ ţ societatea comercial , natura valorilor şi client, pentru aă limita cât mai mult num rul cecurilor emise de fiecareă companie în parte – deşi transferul de fonduri se efectua

prin mijloace electronice, principiul se dovedea viabil. În

473



acest fel, firmele aveau posibilitatea de a reduce în modconsiderabil cheltuielile administrative, dispunând în acelaşitimp de mai multe modalit i de urm rire şi evaluare aăţ ă activit ii pe care o desf şurau, în vederea reviziilorăţ ă contabile interne şi a model rii matematice a pie ei caă ţ

întreg. Deşi procedeul era în aparen extrem de complicat,ţă folosirea computerelor îl simplifica mult, aducându-l lacondi ia unei opera iuni de rutin , îns mult mai eficientţ ţ ă ă ă decât înscrisurile dintr-un bilet de banc .ă

— Oho, cineva inten ioneaz s scoat Citibank dinţ ă ă ă competi ie! exclam operatorul de sistem.ţ ă

Bursa de valori new-yorkez ocupa trei s li, cea maiă ă spa ioas dintre ele ad postind ini ial un garaj. O a patraţ ă ă ţ sal era în curs de amenajare, ceea ce f cur gurile releă ă ă locale s remarce c , de fiecare date când Bursa îşiă ă extindea sediul, se întâmpl ceva nepl cut. Una dintre celeă ă mai ra ionale şi înc p ânate din lume, aceast comunitateţ ă ăţ ă de profesionişti avea propriile sale supersti ii. Bursa era deţ fapt o aglomerare de firme individuale, fiecare specializată

într-o anumit ramur şi r spunzând de un num r redus deă ă ă ă m rfuri, grupate în func ie de tip. De exemplu, una dină ţ firme se putea ocupa de opt pân la cincisprezece produseă farmaceutice. Alta, de acelaşi num r de ac iuni de banc .ă ţ ă Func ia real a Bursei new-yorkeze era aceea de a furnizaţ ă lichidit i şi puncte de referin . Oamenii puteau cump raăţ ţă ă sau vinde ac iuni de oriunde, începând cu biroul unuiţ

avocat şi terminând cu oricare country-club. Grosultranzac iilor se petrecea în oraşul New York pentru c …ţ ă acolo se petrecea, şi cu asta basta. Bursa new-yorkez eraă cea mai veche. Urmau Bursa American şi, imediat după ă aceasta, cea mai nou dintre ele, National Association of ă Securities Dealers Automatic Quatation, al c rei numeă ciudat era compensat de un acronim elegant – NASDAQ.Din punct de vedere al organiz rii, Bursa din New York eraă

cea mai tradi ional şi erau mul i aceia care împ rt şeauţ ă ţ ă ă

474



convingerea c fusese silit în adev ratul sens al cuvântuluiă ă ă s capituleze în fata mijloacelor automatizate. Func ionarii –ă ţ în majoritate specialişti trufaşi şi anoşti, care se considerausuperiori celorlalte Burse – îşi petreceau ziua în cabinele lor,urm rind valorile afişate pe ecran, cump rând şi vânzândă ă

şi, asemenea func ionarilor de la companiile comerciale,ţ câştigându-şi existen a de pe urma pozi iilor „medii” sauţ ţ „fragmentate” pe care le anticipau. Dac Bursa şiă investitorii reprezentau turma, atunci aceşti func ionariţ erau adev ra ii cow-boy, îns rcina i s urm rească ţ ă ţ ă ă ă desf şurarea lucrurilor, s fixeze cotele de referin la toateă ă ţă pre urile, s p streze ordinea şi disciplina în cadrul turmei.ţ ă ă

În schimbul acestora, cei mai buni dintre ei se bucurau deun trai îndestulat, care compensa neajunsurile unui mediude lucru în cel mai bun caz haotic şi nepl cut, iar în cel maiă r u, înfricoş tor de apropiat de senza ia pe care ar fi l sat-oă ă ţ ă o ciread intrat în panic .ă ă ă

Primele ecouri ale acelei goane nebune se f ceau dejaă auzite. De îndat ce aflar de vânzarea bonurilor de tezaur,ă ă func ionarii schimbar câteva priviri agitate, cl tinând dinţ ă ă

cap nelinişti i. Apoi aflar c Rezervele Federaleţ ă ă reac ionaser cu promptitudine. Cuvintele aspre rostite deţ ă preşedintele Comisiei nu-i puteau ascunde stânjeneala şi,oricum, aveau prea pu in importan . Majoritateaţ ă ţă oamenilor nu re inur din tot discursul decât anun ulţ ă ţ privind modificarea taxei de scont. Aceasta era într-adev ră o noutate. Restul era umplutur , iar investitorii trecur cuă ă

uşurin peste ea, preferind s se bazeze pe propria lorţă ă analiz a fenomenelor.ăÎncepur s curg ordinele de lichidare. Agentulă ă ă

specializat în ac iuni bancare fu consternat de telefonulţ primit din partea Grupului Columbus, dar asta nu avea nicioimportan . Anun c are „cinci sute Citi la trei”, înţă ţă ă traducere cinci sute de mii de ac iuni ale B ncii Na ionaleţ ă ţ din New York la pre ul de optzeci şi trei de dolari, cu douţ ă

puncte sub valoarea anun at . Era un pre bun, incitant,ţ ă ţ

475



îns cump r torii statur pu in pe gânduri înainte de a seă ă ă ă ţ repezi s le cumpere.ă

Tendin ele pie ei erau urm rite şi pe computer, pentru cţ ţ ă ă agen ii se temeau s nu le scape vreun am nunt. Înţ ă ă definitiv, se putea întâmpl s fie chema i la telefon sau să ă ţ ă

fie ocupa i cu altceva; de aceea, marile companii erauţ conduse efectiv de computere sau, mai exact, deprogramele incluse în ele. Acestea, la rândul lor, fuseseră întocmite de oamenii care stabileau un anumit num r deă criterii de monitorizare. Desigur, computerele nu în elegeauţ cu nimic mai bine modul de func ionare a pie ei decât ceiţ ţ care le programaser , dar cel pu in aveau instruc iuniă ţ ţ

privind felul în care trebuiau s o fac . Dac ap rea situa iaă ă ă ă ţ A, trebuia procedat conform strategiei B. Noua genera ie deţ programe, denumite generic „sisteme experte” (un termenmai atr g tor decât acela de „inteligen artificial ”),ă ă ţă ă datorit gradului lor înalt de sofisticare, erau completateă zilnic cu date referitoare la situa ia cotelor de referin , iarţ ţă pe baza acestora extrapolau în mod electronic situa ia unuiţ întreg segment al pie ei. Rapoartele trimestriale, tendin eleţ ţ

de dezvoltare a ramurilor industriale, schimburile survenitela nivel de conducere, toate acestea primeau câte o valoarenumeric , fiind ulterior încorporate în bazele de dateă dinamice. Acestea erau apoi examinate de sistemelespecializate care luau m surile necesare, f r vreună ă ă amestec din partea factorului uman.

În cazul respectiv, pr buşirea instantanee şi masiv aă ă

valorii ac iunilor emise de Citibank avertiza computerele sţ ă declanşeze ac iunea imediat de vânzare a celorlalte titluri.ţ ă Memoria calculatoarelor p stra amintirea vremurilor greleă prin care trecuse nu demult Chemical Bank, culminând îndecursul ultimei s pt mâni cu o sc dere suplimentar deă ă ă ă câteva puncte. Celelalte trei b nci care foloseau acelaşiă program emiser de îndat ordinul de vânzare, ceea ce avuă ă ca rezultat pr buşirea cu înc un punct şi jum tate aă ă ă

ac iunilor respective. Situa ia creat în jurul acesteiţ ţ ă

476



institu ii, coroborat cu pr buşirea lui Citibank, atraseţ ă ă imediat aten ia altor „sisteme experte” cu structurţ ă opera ional asem n toare, dar cu cote de referinţ ă ă ă ţă diferite. Aceast reac ie în lan garanta un efect devastatoră ţ ţ asupra întregii industrii. Urm toarea banc ce porni peă ă

calea declinului fu Manufacturers Hanover, declanşândreac ia imediat a programelor de calculator în direc iaţ ă ţ stabilirii strategiei defensive optime pentru alte ramuriindustriale cheie.

Cu banii ob inu i din vânzarea bonurilor de tezaur, Grupulţ ţ Columbus începu s cumpere aur, atât sub form deă ă ac iuni, cât şi de contracte în perspectiv , lansând o nouţ ă ă

orientare, care înlocuia devizele cu metalele pre ioase.ţ Vestea acestei schimb ri neaşteptate se propag cu vitezaă ă fulgerului, fiind consemnat atât prin mijloace electronice,ă cât şi umane. În ambele cazuri, rezultatul nu putea fi decâtunul: vânzarea precipitat a ac iunilor guvernamentale,ă ţ plus saltul brusc al taxei de scont, combinat cu pr buşireaă ă valorii dolarului, la care se ad uga cea a ac iunilor bancare,ă ţ şi saltul valorii metalelor pre ioase preconizau o rat aţ ă

infla iei ieşit din comun. Infla ia era întotdeaunaţ ă ţ periculoas pentru pia a dividendelor. Nu aveai nevoie de oă ţ inteligen artificial ca s - i dai seama de asta.ţă ă ă ţ Deocamdat nu intraser în panic nici computerele, niciă ă ă agen ii de schimb, dar toat lumea aştepta cu aten iaţ ă ţ încordat evolu ia situa iei, aşa cum reieşea ea din valorileă ţ ţ afişate pe ecrane, şi fiecare se str duia s fie cu un pasă ă

înaintea evenimentelor, pentru a proteja mai bineinteresele investitorilor şi pe ale sale personale.Bursa ac iunilor era deja serios zdruncinat . Aruncareaţ ă

pe pia , la momentul potrivit, a jum tate de miliard deţă ă dolari duse la eliberarea a înc zece miliarde. Manageriiă eurodolarului, convoca i imediat la birourile lor, nu erau înţ stare s ia decizii rezonabile. Agravarea situa iei comer uluiă ţ ţ interna ional le lungise incredibil de mult zilele şi nop ile.ţ ţ

Ajunşi la birou, fiecare îi întreba pe ceilal i ce dracu’ seţ

477



petrecea, pentru a afla c o mul ime de bonuri de tezaură ţ fuseser vândute la un pre foarte sc zut, iar procesul nuă ţ ă se se încheiase înc ; mai mult, era accelerat de o institu ieă ţ american foarte puternic şi foarte abil . Dar de ce?ă ă ă Doreau s ştie cu to ii. Asta îi determin s se aplece dină ţ ă ă

nou asupra ecranelor de afişaj, în încercarea de a se punela curent cu informa iile transmise din America. Aceştiţ oameni de afaceri, care priveau în jur cu ochii miji i,ţ cl tinând din cap neputincioşi, pentru c nu dispuneau deă ă suficient timp pentru a parcurge volumul uriaş deinforma ii, apelar la propriile lor sisteme specializateţ ă pentru a face analizele necesare. Motivele acestor mişc riă

neaşteptate erau pur şi simplu prea absconse pentru a fiadev rate.ăDe fapt, nu avea prea mare importan de ce. Erau reale,ţă

f r îndoial . Comisia Federal pentru Rezerve tocmaiă ă ă ă anun ase creşterea taxei de scont cu un punct întreg, iarţ acest lucru nu putea fi întâmpl tor. În absen aă ţ instruc iunilor din partea guvernelor şi b ncilor lor centrale,ţ ă se hot râr pe moment s suspende cump rarea bonuriloră ă ă ă

de tezaur americane. De asemenea, începur imediat s -şiă ă examineze dividendele, pentru c ac iunile p reau să ţ ă ă piard din valoare şi înc foarte rapid.ă ă

— … între popoarele american şi cel rus.Preşedintele Gruşavoi îşi încheie toastul, gazda

r spunzând oaspetelui s u, preşedintele Durling, aşa cumă ă

prevedea protocolul pentru asemenea manifest ri. Toată ă lumea ridic paharul. Ryan sorbi pu in votc . Chiar dacă ţ ă ă ă paharele erau mici, erai în pericol de a te ame i, pentru cţ ă osp tarii nu pierdeau nicio ocazie de a le umple din nou, iară toasturile erau abia la început. Nu participase niciodat la oă ceremonie atât de… dezl n uit . Era prezent toată ţ ă ă ă comunitatea diplomatic sau, cel pu in, ambasadorii tuturoră ţ statelor importante. În special ambasadorul Japoniei p reaă

extrem de jovial, trecând de la mas la mas pentruă ă

478



frânturi de conversa ie.ţUrm toastul Secretarului de Stat Brett Hanson, careă

ridic paharul şi se lans într-o alocu iune în cinsteaă ă ţ clarv z torului Minister de Externe al Rusiei, precum şi aă ă rela iilor de bun cooperare nu numai cu Statele Unite, ci şiţ ă

cu toate rile din Europa. Jack îşi verific ceasul. Ar taţă ă ă 10:03, ora local . D duse deja pe gât trei pahare şiă ă jum tate, dar era mândru s constate c ceilal i erau şi maiă ă ă ţ ame i i. Cathy chicotea lâng el, incapabil s seţ ţ ă ă ă st pâneasc . Asta nu se mai întâmplase de ani de zile şi seă ă bucura c o va putea tachina înc mult vreme de acumă ă ă înainte.

— Jack, nu- i place votca noastr ? auzi el vocea luiţ ă Golovko.B use destul de mult, dar p rea obişnuit cu alcoolul.ă ă— N-aş vrea s m dau în spectacol.ă ă— Nici n-ai fi în stare, prietene.— Spui asta pentru c nu eşti c s torit cu el, interveniă ă ă

Cathy, clipind ştreng reşte din ochi.ă

— Ia stai pu in! exclam unul din agen ii de burs ,ţ ă ţ ă instalat în fa a computerului s u din New York.ţ ă

Firma la care lucra se ocupa de gestionarea mai multorfonduri de pensii, reprezentând asigurarea a peste unmilion de angaja i sindicaliza i. Se întorsese de pu in timpţ ţ ţ de la bistroul favorit, unde lua în mod regulat prânzul, şi seapucase de vânzarea bonurilor de tezaur la un pre deţ

nimic, îns deocamdat nu se ivise niciun cump r tor. Deă ă ă ă ce? Primise o ofert timid din partea unei b nci franceze,ă ă ă probabil o încercare de a st vili presiunea infla iei asupraă ţ francului. Asta însemna doar un miliard, licitat la 17/32 dinvaloarea ini ial , ceea ce era egal cu un jaf la drumul mare.ţ ă Dar Columbus acceptase francii, transformându-i imediat înm rci germane şi încercând la rândul s u s se protejezeă ă ă împotriva infla iei. Func ionarul sim i cum sandvişul cuţ ţ ţ

şunc , nedigerat înc , i se înt reşte în stomac.ă ă ă479



— Cineva are de gând s boicoteze dolarul? i se adres elă ă func ionarului de la pupitrul vecin.ţ

— Aşa se pare.În mai pu in de o or , ofertele pentru dolar sc zuser laţ ă ă ă

limita inferioar admis .ă ă— Cine?— Oricine ar fi, sunt sigur c Citibank a luat-o peă

cocoaş . Se clatin şi Chemical.ă ă— S fie vorba de o rectificare?ă— Ce rectificare? Pentru ce?— Şi ce s fac? S cump r? S vând? S le dosesc?ă ă ă ă ă Trebuia s ia o decizie. Avea obliga ia s protejezeă ţ ă

economiile de o via ale unor oameni, dar pia a reac ionaţă ţ ţ într-un mod care dep şea puterile lui de în elegere.ă ţ Eşafodajul amenin a s se pr buşeasc , iar el nu ştia din ceţ ă ă ă cauz . Pentru a-şi face meseria cum trebuia, era obligat să ă afle.

— Shoho continu s se îndrepte spre vest ca s ne vină ă ă ă în întâmpinare, îl anun şeful opera iunilor pe amiralulţă ţ

Sato. În curând ar trebui s -i avem pe radar.ă— Hai. Mul umesc, Issa, replic Sato, sim ind cum i seţ ă ţ

risipeşte buna dispozi ie.ţAmericanii câştigaser jocul, ceea ce era de aşteptat. Nuă

îl surprindea nici faptul c membrii echipajului s u erauă ă ab tu i. Dup atâtea antrenamente şi exerci ii fuseseră ţ ă ţ ă anihila i administrativ, iar resentimentul pe care-l încercau,ţ

chiar dac era condamnabil sub aspect profesional, eraă absolut omenesc. Americanii le-o f cuser din nou, îşiă ă spuneau ei. Asta îi convenea comandantului flotei. Moraluloamenilor f cea parte din considerentele fundamentale aleă opera iunii care, lucru ignorat de echipaj, de-abia începuse.ţ

Evenimentul care demarase prin vânzarea bonurilor detezaur afectase în scurt timp toate emisiunile bancare

destinate publicului, astfel încât preşedintele Citibank se

480



v zu pus în situa ia de a convoca o conferin de pres înă ţ ţă ă care îşi exprim protestul fa de pr buşirea ac iuniloră ţă ă ţ institu iei pe care o conducea, subliniind starea financiarţ ă înfloritoare şi ultimul bilan încurajator al uneia dintre celeţ mai mari b nci din ar . Nu-l ascult nimeni. Ar fi fost maiă ţ ă ă

inspirat dac ar fi dat câteva telefoane unor oameni bineă aleşi, îns nu putea fi sigur de rezultatul pozitiv al acestuiă demers.

Singurul bancher care ar fi putut opri lucrurile se afla launul din cluburile situate în inima oraşului, unde inea unţ discurs, întrerupt pe neaşteptate de sunetul insistent albeeperului. B rbatul se numea Walter Hildebrand şi eraă

preşedintele filialei din New York a Comisiei Federalepentru Rezerve, al doilea ca importan dup cel ceţă ă conducea sediul general din Washington. Descendent alunei familii foarte înst rite, îşi începuse cariera financiară ă de la zero (cu toate c locuia într-o locuin confortabil cuă ţă ă dou sprezece camere), urcând treapt cu treapt scaraă ă ă ierarhic . Hildebrand considera actuala slujb ca pe oă ă ocazie deosebit de a-şi pune priceperea în slujbaă

popula iei. Înzestrat cu o minte analitic p trunz toare, eraţ ă ă ă autorul unui volum despre crahul din 19 octombrie 1987, încare sublinia în mod deosebit aportul predecesorului s u,ă Gerry Lornigan, la salvarea pie ei. Dup ce îşi încheieţ ă discursul despre implica iile reformei comerciale, îşiţ consult beeperul şi constat cu surprindere c era c utată ă ă ă de la birou. Dat fiind c acesta se afla la numai câtevaă

cvartale distan , se hot rî s renun e la telefon, preferindţă ă ă ţ s mearg personal acolo.ă ăHildebrand ieşi singur din cl dire. Era o zi senin şi rece,ă ă

tocmai bun pentru o plimbare dup un prânz copios.ă ă Refuzase s -şi angajeze o gard de corp, aşa cum f cuseră ă ă ă mul i dintre predecesorii s i, îns purta asupra lui înţ ă ă permanen un pistol, pe care-l folosea în caz de forţă ţă major .ă

Str zile Manhattanului sunt înguste şi aglomerate,ă

481



populate mai ales de camionete şi taxiuri vopsite în galben,care gonesc nebuneşte, asemenea unor maşini de curse. Trotuarele sunt la fel de înguste şi ticsite de pietoni. Trec torul e nevoit s urmeze un traseu sinuos, ună ă adev rat slalom printre semenii s i gr bi i. Por iunea ceaă ă ă ţ ţ

mai liber este de regul cea de lâng bordur . Hildebrandă ă ă ă porni spre birou, cât putu de repede în condi iile date. Nuţ sesiz prezen a unui b rbat bine îmbr cat, cu o figură ţ ă ă ă comun , care îl urm îndeaproape. Era o simpl chestiuneă ă ă de timp, iar condi iile de trafic din zon permiteau alegereaţ ă momentului prielnic. Acest lucru îl f cu pe b rbatul cu p ră ă ă castaniu s r sufle uşurat, pentru c nu dorea s onorezeă ă ă ă

contractul pe care-l încheiase apelând la pistol. Detestazgomotul. Zgomotele atr geau priviri indiscrete care i-ar fiă putut memora figura şi, cu toate c peste dou ore urma să ă ă se îmbarce pe un avion cu destina ia Europa, nu strica s -şiţ ă ia toate m surile de prevedere.ă

Astfel, continu s înainteze, întorcând capul spreă ă dreapta şi spre stânga, în aşteptarea momentului propice.

Se apropiau de intersec ia dintre Rector şi Trinity Street.ţ

Lumina semaforului se schimb în verde, permi ând şiruluiă ţ de automobile, lung de vreo şaptezeci de metri, să avanseze cu tot atâta. Semaforul clipi din nou, dând startulmaşinilor de pe partea cealalt . Printre ele era un num ră ă destul de mare de taxiuri care alergau bezmetic, pentru că taximetriştii adorau s treac de pe o band pe alta. Ună ă ă taxi âşni înainte, iar apoi vir scurt pe dreapta. Era oţ ă

situa ie perfect . B rbatul brunet gr bi pasul pân ceţ ă ă ă ă ajunse chiar în spatele lui Hildebrand şi-i d du un brânci.ă Preşedintele filialei new-yorkeze a Comisiei Federalepentru Rezerve se împiedic de bordur şi c zu peă ă ă carosabil. Şoferul taxiului îl z ri şi trase brusc de volan, dară nu suficient de repede. Din acest punct de vedere, b rbatulă în pardesiu de p r de c mil se dovedi norocos. Taxiul opriă ă ă rapid, atâta cât îi permiteau frânele abia schimbate,

reducând viteza de impact sub dou zeci de mile pe or ,ă ă

482



destul de mare pentru a-l catapulta pe Walter Hildebrand lavreo zece metri, drept într-un stâlp de o el care-i frânse şiraţ spin rii. Un ofi er de poli ie aflat pe trotuarul de vizavi seă ţ ţ apropie în fug şi chem prin radio o ambulan .ă ă ţă

B rbatul brunet se amestec printre trec tori,ă ă ă

îndreptându-se cu paşi linişti i spre cea mai apropiat sta ieţ ă ţ de metrou. Nu ştia dac b rbatul murise sau nu. I seă ă spusese s nu era necesar s -l ucid , ceea ce la vremeaă ă ă respectiv i se p ruse foarte ciudat. Hildebrand era primulă ă bancher pe care nu trebuise s -l omoare.ă

Poli istul aplecat asupra victimei auzi sunetul beeperului.ţ Va suna la num rul afişat imediat dup sosirea ambulan ei.ă ă ţ

Deocamdat , principala lui grij era s asculte protesteleă ă ă taximetristului care se declara nevinovat.

Sistemele experte ştiau c , atunci când valoareaă emisiunilor bancare sc dea rapid, se cl tina şi încredereaă ă popula iei în institu iile bancare, iar oamenii se gândeauţ ţ s -şi retrag depunerile din b ncile ce p reau a fi nesigure.ă ă ă ă La rândul lor, pentru rambursarea banilor împrumuta i,ţ

am nunt mult mai important din punctul de vedere ală sistemelor experte, acestea erau capabile s sesizezeă tendin ele de orientare a pie ei cu o clip înaintea oricui şiţ ţ ă s -şi lichideze propriet ile financiare pentru a putea faceă ăţ fa cererilor de rambursare venite din parteaţă depun torilor. Pe pia a dividendelor, existau nişteă ţ investitori deosebit de precau i, preferind ac iunile sigure,ţ ţ

gen bluechip şi alte obliga iuni bancare, astfel încâtţ urm torul pas prev zut de computere trebuia s fie oă ă ă sc dere drastic a altor emisiuni importante, mai ales aă ă celor treizeci de obliga iuni de referin care formauţ ţă coeficientul industrial mediu Dow Jones. Ca întotdeauna,primul imperativ era acela de a sesiza orientarea şi de aface prima mişcare, salvând fondurile pe care trebuiau s leă protejeze marile institu ii. Desigur, dat fiind c toateţ ă

institu iile foloseau aproximativ aceleaşi sisteme experte,ţ

483



ele ac ionau practic simultan. Apari ia primului semn deţ ţ primejdie îi determina pe to i participan ii la joc s se mişteţ ţ ă în acelaşi timp, n v lind într-o singur direc ie.ă ă ă ţ

Agen ii de schimb sim eau apropierea dezastrului.ţ ţ Lucrând mai ales pe baza unor ordine de comercializare

computerizate, aceştia înv aser din experien săţ ă ţă ă anticipeze urm torul pas f cut de calculator. Se-apropie,ă ă murmurau zeci de voci. Previzibilitatea îns şi aă evenimentului ce avea s urmeze ar fi trebuit s fie ună ă indicator sigur pentru aceşti cow-boy, care îns nu izbuteauă s se lase înghi i i de ea. Dac acest lucru avea s seă ţ ţ ă ă întâmple, atunci se puteau considera r spunz tori de eşec,ă ă

pentru c o sc dere brusc a ac iunilor însemnaă ă ă ţ zdruncinarea eşafodajului fragil pe care se ridicaseră firmele la care lucrau.

Şeful Bursei new-yorkeze st tea în balcon, privind în josă şi întrebându-se cu n duf unde putea întârzia atât de multă Walt Hildebrand. Era singura lor salvare. Toat lumea îlă asculta f r s comenteze. Ridic telefonul celular şi formă ă ă ă ă

din nou num rul biroului lui Walt, dar secretara îl informă ă c domnul Hildebrand nu revenise înc de la club. Da,ă ă desigur, îl contactase prin beeper.

Evenimentele se precipitau chiar sub privirile lui îngrozite. La parter, lumea începuse s se agite, iară murmurul vocilor atingea clip de clip cote asurzitoare.ă ă Era un semn r u când oamenii începeau s ipe. Valorileă ă ţ

afişate pe panoul electronic erau şi ele cât se poate degr itoare. Ac iunile bluechip, toate prezentate sub formaă ţ unor acronime de trei litere, pe care le cunoştea tot atât debine ca şi numele copiilor lui, reprezentau mai mult de otreime din not ri, cu o tendin evident de sc dere. Înă ţă ă ă numai dou zeci de minute ac iunile Dow sc zur cu ună ţ ă ă punct întreg, ceea ce, oricât ar fi fost de îngrozitor şi brusc,venea totuşi ca o uşurare. Automat, computerele de la

Bursa new-yorkez încetar s primeasc ordinele deă ă ă ă

484



vânzare date de calculator. Cele cincizeci de puncte purtaunumele de „limitatoare de vitez ”. Aceast valoare limit ,ă ă ă introdus dup falimentul din 1987, avea menirea de aă ă încetini ritmul la o vitez acceptabil din punctul de vedereă ă al factorului uman. Singurul am nunt sc pat din vedere eraă ă

acela c oamenii puteau primi instruc iuni de laă ţ calculatoare – nu se mai obosea nimeni s le numească ă „instruc iuni – şi le puteau transmite mai departe prinţ telefon, fax sau poşt electronic , astfel încât singurul efectă ă al „limitatorului de vitez ” era acela de a ad uga încă ă ă treizeci de secunde chinuitoare procedurilor de tranzac ie.ţ Dup o pauz de un minut ritmul tranzac iilor îşi reluă ă ţ ă

cursul nebunesc, indicând o traiectorie descendentă îngrijor toare.ăÎntre timp, panica se r spândi în rândurile întregiiă

comunit i economice, concretizându-se printr-o atmosferăţ ă tensionat şi murmure înfrigurate ce f ceau s vibrezeă ă ă aerul din fiecare sal de tranzac ii din marile companii. CNNă ţ transmise un reportaj în direct, luat de pe pozi ia pe care oţ ocupa la balconul Bursei. Panoul electronic, prezentat în

cadrul principalei emisiuni de ştiri, spunea esen ialul pentruţ acei investitori care acordau aten ie şi evenimentelor maiţ „umane”. Media industrial Dow Jones sc zuse cu cincizeciă ă de puncte şi continua s se pr buşeasc , tinzând spreă ă ă dou zeci. Coordonatorul emisiunii, aflat în Atlanta, puseă câteva întreb ri, urmate de o serie de specula ii privindă ţ cauzele evenimentului. Reporterul, care nu avusese

suficient timp la dispozi ie pentru a se documenta, se lansţ ă în explica ii personale, decretând c era un complotţ ă interna ional împotriva dolarului, neanihilat la timp deţ Comisia Federal pentru Rezerve. N-ar fi putut spune cevaă mai grav. Acum ştiau cu to ii ce se petrecea şi publicul fuţ atras în vârtej.

Cu toate c specialiştii în investi ii desconsiderau profundă ţ cunoştin ele cet enilor obişnui i despre procesul deţ ăţ ţ

investi ii, de data aceasta nu izbutir s recunoascţ ă ă ă

485



elementul pe care-l aveau în comun. Publicul accepta pur şisimplu faptul c , atunci când indicele Dow era înă ascensiune, era bine, iar atunci când era în declin, era r uă pentru toat lumea. Acelaşi lucru era valabil şi pentruă oamenii de afaceri, care aveau preten ia c în elegeauţ ă ţ

modul de func ionare a sistemului. Specialiştii în investi iiţ ţ aveau mult mai multe cunoştin e despre mecanismul pie ei,ţ ţ îns pierduser contactul direct cu realitatea. Pentru ei, caă ă şi pentru marele public, realitatea se transformase îndirec ii de orientare care adeseori se exprimau prinţ derivative, respectiv nişte indicatori numerici variabili, carede-a lungul anilor se îndep rtaser din ce în ce mai mult deă ă

adev ratul în eles al ac iunilor individuale. Certificatele deă ţ ţ ac ionar nu erau, de fapt, nişte expresii teoretice, ciţ segmente individuale, cu realitate palpabil , ale propriet iiă ăţ comune. De-a lungul anilor, specialiştii în afaceri de bursă uitaser acest lucru şi, cu toat calificarea superioar deă ă ă care dispuneau în domeniul modelelor matematice şi aleprocedurilor de analiz a orient rilor pie ei, nu în elegeauă ă ţ ţ valoarea fundamental a obiectului activit ii pe care oă ăţ

desf şurau. Faptele deveniser mai teoretice decât îns şiă ă ă teoria pe care o vedeau pr buşindu-se chiar în fa a ochiloră ţ lor. Lipsi i de o baz solid a muncii, de o ancor de care sţ ă ă ă ă se aga e în furtuna ce p rea c m tura totul în jurul lor, seţ ă ă ă g seau în situa ia de a nu şti pur şi simplu cum să ţ ă procedeze, iar pu inii supraveghetori care ar fi ştiut nuţ dispuneau de timpul necesar pentru a o face.

Totul p rea lipsit de sens. Dolarul ar fi trebuit s fieă ă puternic şi s devin şi mai tare dup câteva incidenteă ă ă minore. Citibank prezentase cu pu in timp în urm un bilanţ ă ţ bun, chiar spectaculos, al profiturilor realizate, iar ChemicalBank îşi îndreptase mult situa ia în special dup ultimeleţ ă restructur ri manageriale. Cu toate acestea, ac iunileă ţ ambelor institu ii pierduser din valoare cu o repeziciuneţ ă spectaculoas . Programele de calculator sus ineau c oă ţ ă

asemenea combina ie de factori nu putea însemna decâtţ

486



ceva foarte r u şi nu se îndoia nimeni c sistemele experteă ă aveau întotdeauna dreptate. Baza lor de date era, din punctde vedere istoric, f r cusur şi, în plus, aveau capacitateaă ă de a arunca o privire în viitor care dep şea în elegereaă ţ uman . Personalul tehnic acorda credit deplin modelelor, cuă

toate c nu în elegea motivul pentru care calculatoareleă ţ recurseser la recomand rile afişate pe terminale. Cet eniiă ă ăţ de rând, informa i prompt de buletinele de ştiri, îşi d deauţ ă seama c se petrecea ceva extrem de grav, dar nu-şiă puteau explica motivul şi se mul umeau s se întrebe ceţ ă dracu’ s fac .ă ă

Aparent, specialiştii erau tot atât de pe lâng subiect caă

şi omul de rând surprins de frânturi de comentariiprezentate la televizor sau radio. În realitate, pentru eisitua ia era mult mai rea. Capacitatea lor extraordinar deţ ă a decodifica modelele matematice devenise mai mult decâto calitate – era o îndatorire. Pentru cet eanul de rând,ăţ ceea ce vedea p rea la prima vedere de neîn eles şi deă ţ aceea pu ini erau aceia care f ceau vreun demers.ţ ă Majoritatea se mul umeau s ridice din umeri şi s r mânţ ă ă ă ă

în expectativ , sau chiar s afişeze o indiferen total , dină ă ţă ă moment ce nu dispuneau de ac iuni individuale. De fapt,ţ dispuneau, îns nu erau conştien i de aceasta. B ncile,ă ţ ă companiile de asigur ri şi casele de pensii care gestionauă banii cet enilor de ineau pozi ii impresionante în tot felulăţ ţ ţ de titluri de valoare publice. Aceste institu ii erau conduse,ţ f r excep ie, de „profesionişti” a c ror educa ie şiă ă ţ ă ţ

experien le şoptea c trebuiau s intre în panic . Ceea ceţă ă ă ă şi f cuser , declanşând un proces recunoscut ca atareă ă foarte curând şi de omul simplu. Acesta era semnalul caredeclanşase avalanşa de telefoane din partea popula iei,ţ marcând o dat în plus panta vertiginoas a declinului.ă ă

Ceea ce pân atunci fusese doar însp imânt tor deveniă ă ă terifiant. Primii care puser mâna pe telefon fur cet eniiă ă ăţ mai în vârst , care urm reau emisiunile TV din timpul zileiă ă

şi schimbau impresii la telefon, împ rt şindu-şi temerile şiă ă

487



consternarea fa de cele v zute. Mul i dintre ei îşiţă ă ţ investiser agoniseala în fondurile mutuale, pentru că ă ofereau o dobând mai bun decât b ncile – acelaşi motivă ă ă pentru care b ncile la rândul lor intraser în afacere, cuă ă scopul de a-şi proteja propriile venituri. Acum asocia iile deţ

fonduri mutuale încasau lovituri serioase şi, cu toate că acestea se limitau în mare la ac iunile bluechip, institu iileţ ţ în cauz se v zur nevoite s vând ac iuni ce p reau încă ă ă ă ă ţ ă ă sigure pentru a se putea compensa pierderile înregistrate laalte emisiuni. Pe scurt, erau obligate s arunce în vânt nişteă dividende care îşi p straser pân în acel momentă ă ă valoarea. Exista şi o expresie universal valabil pentruă

acest procedeu, „a arunca bani buni dup unii nefolositori”.ă Era o descriere fidel a ceea ce trebuiau s fac .ă ă ăRezultatul inevitabil fu acela c absolut toate ac iunileă ţ

începur s se pr buşeasc într-un ritm ame itor. Pân laă ă ă ă ţ ă trei dup -amiaza ac iunile Dow sc zuser cu o sută ţ ă ă ă şaptezeci de puncte. Situa ia era şi mai proast în cazulţ ă firmelor Standard şi Poor’s Five Hundred, îns cel mai jalnică st tea NASDAQ Composite Index, asaltat de investitoriiă

individuali de pe tot cuprinsul Americii, care doreau s -şiă recupereze depunerile.

Directorii Burselor convocar o teleconferin cu to iă ţă ţ membrii Comisiei pentru Titluri şi Schimburi de laWashington. În primele zece minute de confuzie atmosferafu dominat de un vacarm de voci care rosteau pe un tonă imperativ una şi aceeaşi întrebare. Nu se ajunse la niciun

rezultat. Oficialit ile guvernamentale solicitau informa ii deăţ ţ ultim or , întrebând în esen cât de aproape se aflau deă ă ţă marginea pr pastiei, dar necontribuind câtuşi de pu in laă ţ efortul general de a mâna mul imea spre spa ii mai sigure.ţ ţ Şeful Bursei new-yorkeze rezist tenta iei de a opri sauă ţ m car de a impune un ritm mai lent încheierii tranzac iilor.ă ţ Cât timp dur consf tuirea, factorul Dow mai c zu cu încă ă ă ă dou sute de puncte ce tindeau cu repeziciune spre trei.ă

Dup ce membrii GTS îşi încheiar teleconferin pentru aă ă ţă

488



trece la deliber ri în cadrul propriilor lor institu ii, şefiiă ţ Burselor îşi luar libertatea de a înc lca legile federaleă ă pentru a discuta despre eventualele solu ii salvatoare, îns ,ţ ă în ciuda experien ei colective impresionante, se p rea cţ ă ă nu mai era nimic de f cut.ă

Investitorii individuali de pe tot cuprinsul Americiiaşteptau cu înfrigurare. Cei care îşi încredin aserţ ă agoniseala b ncilor aflar un am nunt extrem deă ă ă neliniştitor. Într-adev r, depunerile lor se aflau în b nci.ă ă Într-adev r, acele b nci erau asigurate, gra ie legiloră ă ţ federale. Dar, din nefericire, fondurile mutuale administratede b nci în scopul satisfacerii nevoilor depun torilor nuă ă

erau protejate de FDIC. Era în joc nu numai dobânda, ci şisuma depus . În general, asemenea apeluri telefonice seă loveau de o t cere jenat de câteva secunde şi nu pu iniă ă ţ erau aceia care se aruncau imediat în maşini şi se repezeaupân la banc pentru a-şi retrage sumele depuse înă ă numerar.

Panoul electronic de afişaj de la Bursa din New York

întârzia deja cu paisprezece minute, în ciuda computerelorextrem de rapide care înregistrau modificarea valorilor.Adev rul era c o mân de articole reuşiser s -şiă ă ă ă ă m reasc valoarea, îns acestea erau în special metaleleă ă ă pre ioase. Toate celelalte se pr buşiser . De-acum, toateţ ă ă posturile de televiziune prezentau reportaje în direct de peWall Street. Acum aflase toat lumea. Cummings, Cantor &ă

Carter, o firm care f cea afaceri de peste o sut dou zeciă ă ă ă de ani, îşi epuiz subit rezervele de bani lichizi, astfel încâtă preşedintele fu nevoit s apeleze de urgen la ajutorulă ţă companiei Merrill Lynch. Acest gest îl plas pe preşedinteleă celei mai mari case într-o pozi ie extrem de delicat . Unulţ ă dintre cei mai în vârst şi mai experimenta i profesioniştiă ţ din branş , acesta îşi petrecuse ultima jum tate de oră ă ă izbind cu pumnul în mas şi cerând r spunsuri pe care nu leă ă

cunoştea nimeni. Mii de oameni cump rau ac iuni nu numaiă ţ

489



prin intermediul companiei în fruntea c reia se afla, ci şiă eliberate de aceasta, cunoscut fiind integritatea şiă credibilitatea firmei. Preşedintele ar fi putut face o mişcarestrategic pentru a-şi salva un tovar ş de suferin deă ă ţă panica lipsit absolut de orice baz , ori l-ar fi putut refuza,ă ă

p strând banii ac ionarilor s i. Era o problem care nu aveaă ţ ă ă nicio solu ie acceptabil . Un eventual refuz la adresa firmeiţ ă C, C & C ar fi putut duce la propagarea panicii la nivelulimediat urm tor, afectând atât de mult pia a, încât banii peă ţ care-i salvase prin neajutorarea firmei rivale s-ar fi irosit într-o clip . Dac ar fi întins o mân de ajutor companiei C,ă ă ă C & C, poate c ar fi f cut-o în zadar, f r a putea opriă ă ă ă

declinul şi, în acelaşi timp, pierzând şi banii deponen ilor.ţ— Dumnezeule, oft preşedintele, întorcându-şi privireaă spre fereastr .ă

Una dintre poreclele companiei era aceea de ThunderingHerd. De data aceasta turma spumega într-adev r. Puse înă balan r spunderea pe care o avea fa de deponen i şi peţă ă ţă ţ cea fa de întregul sistem de care depindea compania saţă şi atâtea altele asemenea ei. Prima trebuia s atârne maiă

greu. Nu exista nicio alt alegere. Astfel, unul dintre cei maiă importan i juc tori din sistem azvârlea întreag re eaţ ă ă ţ financiar dincolo de culme, în abisul impenetrabil.ă

Activitatea de la Burs încet la ora 3:23 p.m., cândă ă ac iunile Dow ajunseser la limita inferioar admis , deţ ă ă ă cinci sute de puncte. Aceast cifr reprezenta valoarea aă ă

numai treizeci de produse, iar pr buşirea altora dep şea cuă ă mult cota admis de pierderi în cazul ac iunilor bluechip.ă ţ Panoul electronic nu afiş datele decât dup treizeci deă ă minute, dând iluzia activit ii continue, îns oameniiăţ ă st teau nemişca i, privindu-se în t cere. În jurul lor,ă ţ ă podeaua era pres rat cu fâşii de hârtie, asemenea unoră ă fulgi uriaşi de z pad . Era vineri. A doua zi era sâmb t şiă ă ă ă toat lumea va r mâne acas . Toat lumea va avea r gazulă ă ă ă ă

s se odihneasc şi s -şi pun ordine în gânduri. De fapt,ă ă ă ă

490



asta era tot ce le trebuia – pu in medita ie. Totul eraţ ă ţ absolut lipsit de sens. Foarte mul i avuseser de suferit,ţ ă îns pia a îşi va reveni, iar cei care vor avea inspira ia şiă ţ ţ curajul de a nu depune armele vor redobândi repede ceeace pierduser . Cu condi ia ca toat lumea s -şi folosească ţ ă ă ă

timpul în mod inteligent şi s nu intervin ceva neprev zut.ă ă ăAproape c nu se înşelau.ă

Func ionarii B ncii Comerciale, cu gulerele c m şilorţ ă ă ă descheiate, f ceau incursiuni dese la toalet din cauzaă ă cantit ilor apreciabile de cafea şi sifon b ute în cursulăţ ă acestei dup -amieze agitate, care în final le oferise totuşi oă

mic mângâiere. Bursa se închisese devreme şi se puteauă pune pe treab . Dup înregistrarea datelor de la companiileă ă importante, calculatoarele trecur de la un mod de operareă la altul. Benzile pe care se înregistraser datele tranzac iiloră ţ din cursul acelei fur verificate prin computere pentruă cola ionare şi transmitere. Era aproape şase când se auziţ soneria de la una din sta iile de lucru.ţ

— Rick, am o problem .ăRick Bernard, şeful echipei de control, se apropie şi privi

ecranul, c utând defec iunea care declanşase alarma.ă ţUltima tranzac ie pe care o putea identifica, încheiat înţ ă

jurul prânzului, era pentru compania Atlas Milacron,produc toare de maşini-unelte, ale c rei comenziă ă proveneau în majoritate de la uzinele de automobile – şasemii de ac iuni la 48 1/2. Dat fiind c Atlas figura înţ ă

eviden ele Bursei din New York, ac iunile sale fuseserţ ţ ă identificate printr-un acronim de trei litere, respectiv AMN.Ac iunile NASDAQ erau reprezentate prin grupuri de câteţ patru litere.

Imediat dup ac iunile AMN 6000 48 1/2 erau cele AAAă ţ 4000 67 1/8, iar la pozi ia urm toare cele reprezentate prinţ ă grupul AAA 9000 51 1/4. De fapt, urm rind intr rile operateă ă dup ora 12:00:01, se observa acelaşi identificator lipsit deă

sens, compus din trei litere.

491



— Comut pe Beta, zise Bernard.ăOperatorul introduse banda înregistrat pe primulă

computer de verificare.— Deruleaz .ă— La dracu’!

În mai pu in de şase minute fur verificate toate celeţ ă şase sisteme. Se constat , f r excep ie, c toateă ă ă ţ ă înregistr rile erau aiuristice. Nu exista nicio înregistrareă accesibil a tranzac iilor încheiate dup ora prânzului. Nicioă ţ ă întreprindere comercial , nicio institu ie sau investitoră ţ particular nu putea şti ce cump rase sau vânduse, c treă ă sau de la cine, ori la ce pre , astfel încât absolut nimeni nuţ

cunoştea suma exact disponibil pentru celelalte tranzac iiă ă ţ sau, mai simplu spus, pentru cump r turile de la sfârşitulă ă s pt mânii.ă ă

492



20. Cea de-a treia lovitură

Petrecerea se sparse dup miezul nop ii. Spectacolulă ţ oficial constase într-o reprezenta ie de balet. Teatrul Balşoiţ nu-şi pierduse farmecul, iar configura ia s lii permiteaţ ă oaspe ilor s admire presta ia dansatorilor de aproape, cumţ ă ţ rareori le fusese dat s o fac . În sfârşit, dup aplauzeă ă ă îndelungate, care înroşir palmele privitorilor şi le amor iră ţ ă încheieturile mâinilor, personalul de securitate începu s -iă escorteze spre ieşire. Aproape fiecare invitat avea un merscam nesigur şi Ryan constat cu satisfac ie c era cel maiă ţ ă treaz dintre to i, inclusiv so ia lui.ţ ţ

— Ce p rere ai, Daga? i se adres el agentului specială ă

Helen D’Agustino.Garda lor de corp plecase s le aduc paltoanele.ă ă— Aş vrea, m car o dat , s fac un chef cu şefii cei mari.ă ă ăApoi cl tin din cap, ca un p rinte dezam git de propriiiă ă ă ă

s i copii.ă— Ah, Jack, mâine o s m simt îngrozitor, îl anună ă ţă

Cathy.Votca de aici era prea tare pentru ea.— Drag , te-am avertizat. Şi-apoi, ad ug el r ut cios, eă ă ă ă ă

deja mâine.— Scuza i-m , v rog, trebuie s fiu lâng JUMPER.ţ ă ă ă ă

493



Acesta era numele conspirativ al preşedintelui, unomagiu adus carierei sale în cadrul trupelor de paraşutişti.

Spre surprinderea lui, Ryan z ri în fa a uşii un americană ţ îmbr cat în haine de strad – inuta oficial de sear fuseseă ă ţ ă ă obligatorie, o alt schimbare recent pe scena socială ă ă

ruseasc , îşi conduse so ia în direc ia lui.ă ţ ţ— Ce s-a întâmplat?— Domnule Ryan, trebuie s vorbesc imediat cuă

preşedintele.— Cathy, aşteapt -m , te rog, aici.ă ăApoi se întoarse spre func ionarul de la ambasad .ţ ă— Urma i-m , v rog.ţ ă ă

— Of, Jack, începu s se tânguiasc so ia lui.ă ă ţ— Ai totul scris pe hârtie? întreb Jack, întinzând mâna.ă— Pofti i, domnule.ţRyan lu foile de fax şi începu s le citeasc , plimbându-ă ă ă

se nervos prin camer .ă— Dumnezeii m -sii! Hai cu mine!ăRyan, înso it de tân rul func ionar al ambasadei, îl g siţ ă ţ ă

pe preşedintele Durling conversând amical cu preşedintele

Gruşavoi.— Grozav petrecere, Jack! exclam Roger Durlingă ă

mul umit, apoi se încrunt brusc. E vreo problem ?ţ ă ăRyan d du din cap îngândurat.ă— Domnule preşedinte, avem nevoie imediat de Brett şi

de Buzz.— Iat -i.ă

Pe ecranul radarului de la bordul navei Mutsu ap ruseă vârful forma iunii americane. Contraamiralul – Shoho – Satoţ privi spre şeful opera iunilor cu o fa impasibil , care nuţ ţă ă spunea nimic restului echipajului, îns era plin deă ă semnifica ii pentru c pitanul – Issa – pus la curent cu ceeaţ ă ce însemna în realitate Opera iunea DATELINE PARTNERS.ţ Acum sosise momentul s discute situa ia cu comandantulă ţ

distrug torului. Cei doi ofi eri ştiau c forma iunile se aflauă ţ ă ţ

494



la o distan de 140 mile marine una de cealalt , urmândţă ă s se întâlneasc spre sear , dar în acelaşi timp se întrebauă ă ă cum va reac iona comandantul navei Mutsu la aflareaţ nout ilor. Desigur, nu prea avea de ales.ăţ

Zece minute mai târziu, unul din subofi eri – un Socho –ţ

ieşi pe punte, pentru a verifica lansatorul de torpile Mark 68de la pupa. Deschise întâi ferestruica de inspec ie de laţ baza rampei şi efectu o testare electronic a celor treiă ă torpile din lansator. Mul umit, închise la loc deschiz tura,ţ ă apoi verific pe rând cele trei tuburi, ridicând siguran ele,ă ţ elicelor de pe fiecare torpil Mark 50. Socho era un veterană al m rilor, cu o vechime de dou zeci de ani de munc ,ă ă ă

astfel încât îşi îndeplini misiunea în mai pu in de dou zeciţ ă de minute. Îşi strânse sculele şi se îndrept spre prora,ă pentru a repeta verificarea la cel lalt lansator, identic cuă primul.

Nu ştia de ce i se ordonase s fac verificarea, dar nici nuă ă întrebase.

Dup înc zece minute, Mutsu lu pozi ia de lansare.ă ă ă ţ Planul ini ial fusese modificat, astfel încât distrug torulţ ă

primise un hangar rabatabil, care putea g zdui un elicopteră antisubmarin tip SH-60 J, deosebit de util pentruopera iunile de supraveghere. Echipajul trebuia trezit, iarţ aparatul de zbor avea nevoie de circa patruzeci de minutede înc lzire. Dup aceea se ridic în aer, survol o dată ă ă ă ă forma iunea, apoi porni înainte, c utând prin radarul de laţ ă bord navele forma iunii americane care se îndreptau spreţ

vest, cu o vitez de optsprezece noduri. Datele înregistrateă pe radar erau transmise navei-amiral Mutsu.— Acestea trebuie s fie cele dou portavioane, la oă ă

distan de trei mii de metri unul de altul, ziseţă comandantul, b tând uşor cu degetul în ecran.ă

— Cunoşti ordinul, domnule c pitan, replic Sato.ă ă— Hai, r spunse scurt comandantul navei Mutsu,ă

ab inându-se de la comentarii.ţ

495



— Ce naiba s-a întâmplat? întreb Durling.ăSe retr seser într-un col al salonului, înconjura i deă ă ţ ţ

g rzi de corp ruseşti şi americane care îi ineau la distană ţ ţă de nepofti i.ţ

— Se pare c pe Wall Street a avut loc un val de isterie,ă

spuse Ryan, care avusese mai mult timp s meditezeă asupra evenimentelor.

Nu se putea l uda cu o analiz foarte penetrant .ă ă ă— Din ce cauz ? se interes Fiedler.ă ă— Nu ştiu, r spunse Ryan, rotindu-şi privirea înă

aşteptarea cafelei pe care o comandase.Sim ea nevoia unei cafele tari şi, din câte vedea, ceilal iţ ţ

trei b rba i aveau chiar mai mult nevoie decât el.ă ţ ă— Jack, tu ai o experien recent în domeniul comercial,ţă ă remarc Fiedler.ă

— Buzz, pe Wall Street nu se lucreaz la nimereal .ă ăConsilierul pe problemele de securitate na ional f cu oţ ă ă

pauz , ar tând spre foile primite prin fax.ă ă— Nu e prea complicat. Cineva s-a enervat din cauza

bonurilor de tezaur, cel mai probabil cineva care profit deă

pe urma modific rii parit ii yen-dolar, iar lucrurile auă ăţ sc pat pu in de sub control.ă ţ

— Pu in? rosti Brett Hanson, mai mult din dorin a de a-şiţ ţ face remarcat prezen a.ă ţ

— Uite ce e, indicele Dow a c zut vertiginos pân laă ă limita inferioar , dar în dou zile oamenii s-ar puteaă ă regrupa. S-a mai întâmplat şi alt dat . Mâine sear neă ă ă

întoarcem acas , nu-i aşa?ă— Trebuie s facem ceva chiar acum, zise Fiedler. Să ă d m un fel de comunicat.ă

— Ceva neutru şi încurajator, propuse Ryan. Pia a e ca unţ avion. Dac îl laşi, poate zbura şi singur. V repet, s-a maiă ă întâmplat şi alt dat .ă ă

Ministrul Bosley Fiedler – Buzz era o porecl ce i seă tr gea de pe vremea când juca base-ball în liga secund –ă ă

era un savant. Scrisese câteva c r i despre sistemulă ţ

496



financiar american f r a fi avut vreodat o tangenă ă ă ţă direct cu el. Îns ştia cum s prezinte o relatare ampl ,ă ă ă ă documentat , în domeniul economic. Avea reputa ia unuiă ţ expert în politica monetar . Partea proast era c Fiedleră ă ă nu fusese niciodat un om de afaceri în adev ratul sens ală ă

cuvântului şi prin urmare nu avea acea siguran de sine,ţă proprie unui juc tor adev rat; acesta era şi motivul pentruă ă care ceruse imediat p rerea lui Ryan. Era un semn bun.ă Ryan ştia ceva ce nu ştia cel lalt. Nu era de mirare c toată ă ă lumea îl considera iste .ţ

— Dup crahul de rândul trecut, am montat limitatoareă de vitez şi alte dispozitive de siguran . Întâmplarea deă ţă

acum le-a anihilat în mai pu in de trei ore, ad ugţ ă ă Secretarul Trezoreriei, întrebându-se, ca orice teoretician,de ce eşuaser m surile teoretice.ă ă

— Aşa este. Ar fi interesant de ştiut din ce cauz . Nu uita,ă Buzz, nu e pentru prima oar c se întâmpl aşa ceva.ă ă ă

— Comunicat, rosti preşedintele, comprimând ordinul într-un singur cuvânt.

Fiedler d du din cap, meditând o clip înainte de a vorbi.ă ă— În regul . Vom spune c , în principiu, sistemul esteă ă

foarte sigur. Avem tot felul de dispozitive automatizate desiguran . Nu exist nicio problem grav în func ionareaţă ă ă ă ţ pie ei sau a economiei americane. La naiba, doar suntem înţ plin progres, nu-i aşa? Iar anul viitor vom avea înc oă jum tate de milion de locuri de munc , mul umit Actuluiă ă ţ ă de Reform Comercial . E un num r impresionant, domnuleă ă ă

preşedinte. Cam asta aş spune în clipa de fa .ţă— Suspend m orice altceva pân ne întoarcem acas ?ă ă ă întreb Durling.ă

— sta-i sfatul meu, încuviin Fiedler.Ă ţăRyan d du din cap aprobator.ă— OK, g si i-o pe Tish şi da i drumul la comunicat.ă ţ ţ

În ciuda num rului neobişnuit de mare de zboruri charter,ă

aeroportul interna ional din Saipan nu era foarte aglomerat,ţ

497



cu toate c era dotat cu piste bine amenajate şi serviciiă excelente, oferite în schimbul unor taxe ridicate. În plus,era sfârşitul s pt mânii. Probabil c e vorba de vreoă ă ă asocia ie, îşi zise şeful turnului de control, urm rind primulţ ă avion 747 dinspre Tokio ce se preg tea s aterizeze. Înă ă

ultimul timp Saipan devenise unul dintre locurile de întâlnire preferate de oamenii de afaceri japonezi. Printr-ohot râre judec toreasc recent se abrogase paragraful deă ă ă ă lege care interzicea proprietatea str in asupraă ă p mânturilor, astfel încât japonezii aveau acum mân liberă ă ă s cumpere parcele întinse. De fapt, mai mult de jum tateă ă din suprafa a terenurilor se afla acum în posesia str inilor,ţ ă

spre marea mâhnire a popula iei Chamorro. Asta nu-iţ împiedica îns pe unii dintre ei s ia banii şi s se mute deă ă ă pe parcela vândut . Situa ia era deja destul de grav . Înă ţ ă fiecare weekend num rul c l torilor japonezi sosi i peă ă ă ţ aeroportul din Saipan îl dep şea pe cel al localnicilor, trata iă ţ de primii ca şi cum s-ar fi aflat la ei acas .ă

— Cred c sunt o mul ime care pleac spre Guam,ă ţ ă remarc operatorul de la radar, privind şirul de avioaneă

care se îndreptau spre sud.— E sfârşit de s pt mân . Se duc la pescuit sau s joaceă ă ă ă

golf, r spunse controlorul-şef, care abia aştepta s ias dină ă ă tur .ă

Japonezii, pe care el personal nu-i putea suferi, nu maimergeau în Thailanda doar pentru satisfacerea fanteziilorsexuale, pentru c foarte mul i dintre ei se întorseseră ţ ă

acas cu boli nepl cute. Adev rat, cheltuiau o mul ime deă ă ă ţ bani în ara aceasta, iar pentru privilegiul de a o face înţ timpul weekendu-lui se îmbarcau pe aeronave la ora două dup miezul nop ii…ă ţ

Prima aeronav JAL 747 ateriz la 4:30, ora local ,ă ă ă încetinind şi cotind la cap tul pistei la timp pentru a faceă loc urm torului avion ce se preg tea s ating p mântul.ă ă ă ă ă

C pitanul Torajiro Sato coti la dreapta pe pista de rulare şiă

498



privi în jur pentru a se asigura c totul era în ordine. Nu seă aştepta la nimic deosebit, deşi într-o misiune ca aceasta…Misiune? Nu mai folosise acest cuvânt de când zbura peavioanele F-86 în cadrul For elor de Ap rare Aerian . Dacţ ă ă ă ar fi r mas acolo ar fi ajuns un Sho, ba poate c ar fi fostă ă

chiar comandantul avia iei militare din ara sa. Ar fi fostţ ţ nemaipomenit. În schimb, demisionase şi trecuse la LiniileAeriene Japoneze, companie mult mai respectat la vremeaă aceea. Pe atunci, acest lucru îl sup rase foarte tare, iară acum spera ca lucrurile s se schimbe. De acum înainte, vaă trebui s devin o adev rat for aerian , chiar subă ă ă ă ţă ă comanda cuiva mai pu in preg tit decât el.ţ ă

În adâncul inimii r m sese pilot pe avioane de lupt . Laă ă ă bordul unei aeronave 747 nu prea aveai nimic palpitant def cut. În urm cu opt ani trecuse prin clipe grele, datorită ă ă defect rii sistemului hidraulic în timpul zborului, dar seă descurcase foarte bine, f r s -i alerteze pe pasageri. Cuă ă ă excep ia echipajului. Din cabina de zbor, nimeni nuţ observase pericolul. În rest, priceperea lui se irosea înexerci iile de rutin ale c pitanilor afla i la comandaţ ă ă ţ

avioanelor 747. Mai presus de emo ia şi satisfac ia zborului,ţ ţ el dorea s ating perfec iunea. Devenise un soi de legendă ă ţ ă vie în rândurile ofi erilor de avia ie recunoscu i în lumeaţ ţ ţ întreag pentru calit ile lor extraordinare. Ştia să ăţ ă descifreze h r ile meteorologice cu îndemânarea unuiă ţ ghicitor, s aleag cu precizie punctul de pe fâşia de asfaltă ă unde s aterizeze şi nu dep şise niciodat cu mai mult deă ă ă

trei minute ora de sosire prev zut în grafic.ă ăChiar şi în timp ce rula pe pist , pilota aparatul gigantică cu uşurin a cu care ar fi condus o maşin sport. La fel era şiţ ă în ziua aceea, în timp ce se apropia de pista de sosire,reglând agregatele, arborele de direc ie a ro ii de bot şi, înţ ţ sfârşit, frânele, pentru a opri apoi cu precizie aparatul uriaş.

— Noroc, Nisa, îi spuse locotenent-colonelului SeigoSasaki, care urm rise manevrele de aterizare din carling ,ă ă

iar acum privea în jur pentru a descoperi ceva suspect, însă

499



f r succes.ă ăComandantul grupului de opera iuni speciale se întoarseţ

gr bit spre coada avionului. Oamenii lui f ceau parte dină ă Brigada Întâi Aeropurtat , cu baza la Narashino. La bordulă aeronavei 747 se aflau dou companii, în total trei suteă

optzeci de oameni. Prima lor misiune era aceea de a ocupaaeroportul. Spera s nu fie o treab dificil .ă ă ă

Echipajul companiei JAL nu fusese informat despre ceeace se petrecea, de aceea îi privi cu surprindere pe pasagerii– numai b rba i – care coborau din avion purtând sacoşeă ţ identice. Primii cincizeci aveau hainele descheiate şimâinile strecurate la piept. Câ iva dintre ei ineau în mâiniţ ţ

planşete cu clam pe care erau prinse diagrame aleă aeroportului, ca şi cum ar mai fi vrut s fac o ultimă ă ă recapitulare a misiunii. În timp ce mai mul i desc rc tori seţ ă ă luptau s descarce bagajele din cala avionului, al i solda iă ţ ţ trecur f r un cuvânt pe lâng pancartele pe care scriaă ă ă ă ACCESUL INTERZIS PERSOANELOR STR INE şi începur sĂ ă ă despacheteze armele grele. Pe o pist al turat ateriz ună ă ă ă al doilea avion.

Colonelul Sasaki, postat în mijlocul aeroportului, privea îndreapta şi în stânga, urm rind grupurile de câte zece-ăcincisprezece militari r spândindu-se în cl dire şiă ă executând ireproşabil ordinele primite.

— Scuza i-m , i se adres un sergent militarului de gardţ ă ă ă care privea plictisit şi somnoros.

Omul ridic privirea şi v zu o figur surâz toare, apoiă ă ă ă

ochii îi c zur pe geanta deschis ce atârna de um rulă ă ă ă necunoscutului, în mâna acestuia lucea un revolver.Militarul c sc gura într-un mod caraghios, permi ându-iă ă ţ celuilalt s -l dezarmeze f r greutate. În mai pu in de două ă ă ţ ă minute ceilal i militari de paz din incinta aeroportului erauţ ă lua i ostatici în aceeaşi manier t cut . O grup , condusţ ă ă ă ă ă de un locotenent, p trunse în biroul forma iunii de paz şi oă ţ ă dezarm , dup care puse c tuşele celor trei b rba i afla iă ă ă ă ţ ţ

în untru. În tot acest timp, colonelul recep ion mesajeleă ţ ă

500



lor continue şi foarte concise, transmise prin radio.Când d du uşa de perete, şeful turnului de control seă

întoarse surprins şi v zu trei b rba i cu arme automate,ă ă ţ care intraser f r prea multe probleme, dup ce unul dină ă ă ă militarii de gard le d duse cartela sa şi formase codulă ă

secret de intrare.— Ce dracu’…— Vei continua s lucrezi ca şi pân acum, îi zise ună ă

c pitan, Sau Ichii. Cunosc engleza destul de bine, aşa c teă ă rog s nu faci vreo prostie.ă

Ridic microfonul transmi torului radio şi spuse câtevaă ţă cuvinte în japonez . Prima faz a Opera iunii KABUL seă ă ţ

încheie treizeci de secunde mai târziu, f r cel mai mică ă semn de violen .ţăCel de-al doilea contingent de solda i puse st pânire peţ ă

dispozitivul de securitate al aeroportului. Aceştia purtauuniforme, pentru a fi siguri c toat lumea va în elege ce seă ă ţ petrecea. Ocupar toate punctele de acces. Şi de controlă ale aeroportului, îndrumând vehiculele oficiale spre c ile deă acces din exterior, pentru înt rirea pazei. Nu era o sarcină ă

foarte dificil , deoarece aeroportul se afla la extremitateaă sudic a insulei şi toate drumurile veneau dinspre nord.ă Comandantul celui de-al doilea detaşament îl degrev peă colonelul Sasaki de o parte din îndatoriri. Primul r mase să ă supravegheze sosirea ultimelor grupuri ale Brig zii Întâiă Aeropurtate, desemnate pentru desf şurarea Opera iuniiă ţ KABUL. Cel de-al doilea urma s execute alte sarcini.ă

În fa a aeroportului oprir trei autocare ale companiei şiţ ă colonelul Sasaki se urc în ultimul dintre ele, dup ce seă ă convinse c to i oamenii din subordinea sa erau prezen i şiă ţ ţ organiza i conform planului. Pornir imediat spre nord,ţ ă trecând pe lâng clubul de golf Dan Dan, aflat în imediataă vecin tate a terminalului, apoi se înscriser pe şoseaua ceă ă traversa insula, pân la Invasion Beach. Saipan nu era oă insul mare, iar iluminatul l sa mult de dorit; cu toateă ă

acestea, Sasaki nu izbutea s se elibereze de tensiuneaă

501



care îi strângea stomacul. Trebuia s conduc această ă ă opera iune conform planului; în caz contrar, se expuneaţ unor pericole neb nuite. Îşi verific ceasul. La ora aceeaă ă primul avion se preg tea s aterizeze la Guam, undeă ă posibilitatea existen ei unei rezisten e organizate era cât seţ ţ

poate de real . Dar aceasta era treaba primei divizii.ă Misiunea lui era alta şi trebuia îndeplinit înainte de ivireaă zorilor.

Vestea se r spândi cu repeziciune. Rick Bernard telefonaă în primul rând preşedintelui Bursei din New York pentru araporta ce se petrecuse şi pentru a cere îndrum ri. Dup ceă ă

primi asigur ri c nu era vorba de un accident şi fu sf tuită ă ă s contacteze FBI-ul, Bernard form num rul Biroului, aflată ă ă în imediata vecin tate a lui Wall Street, în blocul Javits. Îiă r spunse unul din adjunc i care, dup ce auzi despre ce eraă ţ ă vorba, trimise imediat o echip compus din trei agen i.ă ă ţ

— Care-i problema? întreb unul dintre ei.ăÎn urm toarele zece minute primi explica ii detaliate,ă ţ

apoi ridic imediat receptorul şi form num rul directorului-ă ă ăadjunct.

Motonava Orchid Ace z bovea de destul vreme în port,ă ă pentru desc rcarea celor o sut de maşini Toyota Landă ă Cruiser. Cucerirea coşmeliei care ad postea postul deă gard şi dezarmarea singurului paznic ame it se dovediă ţ înc un exerci iu simplu, f r v rsare de sânge, careă ţ ă ă ă

permise autocarelor s p trund în perimetrul împrejmuit înă ă ă care se aflau maşinile. Colonelul Sasaki dispunea desuficien i oameni pentru a desemna pentru fiecare dintreţ ele câte un echipaj compus din trei b rba i care îşiă ţ cunoşteau bine atribu iile. Acum, c dispuneau de mijloaceţ ă de transport, urmau s cucereasc în primul rândă ă Koblerville şi Capitol Hill. El f cea parte din grupul careă trebuia s pun mâna pe acest din urm loc, unde se aflaă ă ă

reşedin a guvernatorului.ţ502



Printr-o simpl coinciden , Nomuri îşi petrecu noaptea înă ţă oraş. De fapt, îşi acordase o sear liber , fapt destul deă ă neobişnuit, şi descoperise c cel mai bun remediu pentruă excesele serii precedente era o vizit la baia comun ,ă ă

descoperire f cut de str moşii s i cu vreo mie de ani maiă ă ă ă devreme. Dup ce f cu un duş, îşi lu prosopul şi seă ă ă îndrept spre bazinul cu ap cald , a c rui atmosferă ă ă ă ă umed avea s -i limpezeasc mintea mai bine decât oriceă ă ă aspirin . Era convins c va ieşi din aceast institu ieă ă ă ţ civilizat complet ref cut.ă ă

— Kazuo! exclam ofi erul CIA. Ce-i cu tine aici?ă ţ

— Am f cut ore suplimentare, r spunse b rbatul cu ună ă ă zâmbet ostenit.— Am impresia c Yamata-san e un şef foarte exigent,ă

remarc Nomuri, l sându-se s alunece în apa cald .ă ă ă ăAruncase vorbele într-o doar , îns r spunsul pe care-lă ă ă

primi îl f cu s întoarc brusc capul.ă ă ă— Pân acum nu am mai v zut cum se scrie istoria,ă ă

spuse Taoka, frecându-şi ochii şi sim ind cum muşchii i seţ

relaxeaz .ăEra îns prea obosit ca s se poat relaxa, dup zece oreă ă ă ă

petrecute în Camera de R zboi.ă— P i, în ceea ce m priveşte, am petrecut noapteaă ă

trecut în compania unei fete foarte dr gu e, m rturisiă ă ţ ă Nomuri, ridicând semnificativ din sprâncene.

Se ab inu s adauge c fata avea numai dou zeci şi unuţ ă ă ă

de ani. Era o tân r foarte inteligent , curtat de o mul imeă ă ă ă ţ de b rba i, îns ea îl preferase pe Nomuri, mai apropiat caă ţ ă vârst . Nu era vorba numai de bani, îşi zise Chet, închizândă ochii şi zâmbi vis tor.ă

— Seara mea a fost mai palpitant .ă— Serios? Parc spuneai c ai lucrat.ă ăNomuri deschise cu greu ochii. Descoperise oare Kazuo

ceva mai interesant decât fanteziile sexuale?

— Aşa este.

503



Tonul cu care o spusese îi atrase aten ia lui Nomuri.ţ— Ştii, Kazuo, când începi s povesteşti ceva, e bine s şiă ă

termini.Cel lalt râse şi cl tin din cap.ă ă ă— N-ar trebui s o fac, dar oricum va ap rea pesteă ă

câteva ore în toate ziarele.— Despre ce e vorba?— Ieri noapte s-a pr buşit sistemul financiar american.ă— Serios? Dar ce s-a întâmplat?B rbatul se întoarse spre el şi coborî vocea.ă— Am dat şi eu o mân de ajutor.ăLui Nomuri i se p ru straniu c începuse s tremure, înă ă ă

ciuda faptului c şedea într-un bazin plin cu ap cald .ă ă ă— Wakaremasen. Nu pricep.— În câteva zile vei în elege. Acum îns trebuie s mţ ă ă ă

întorc la birou.Func ionarul se ridic şi ieşi din sal , mul umit c -iţ ă ă ţ ă

putuse povesti unui prieten despre rolul important pe care îl jucase. În fond, ce rost avea s cunoşti un secret dac nuă ă îl împ r eai cu cel pu in o persoan ? Un secret putea fi ună ţ ţ ă

lucru m re , cu atât mai mult într-o societate discret ca aă ţ ă lor.

Ce naiba se întâmplase? se întreb Nomuri.ă

— Iat -i! exclam observatorul, întinzând bra ul, iară ă ţ amiralul Sato duse binoclul la ochi, privind în direc iaţ indicat .ă

În dep rtare se z reau contururile primelor nave dină ă convoi, profilate pe cerul senin de deasupra Pacificului.P reau s fie nişte fregate FFG-7. Imaginea prezentat peă ă ă ecranul radar se vedea acum limpede: era o forma iuneţ circular clasic , compus din fregate dispuse în exterior,ă ă ă apoi distrug toare în interiorul cercului şi dou sau treiă ă cruciş toare Aegis, foarte asem n toare propriei lor nave-ă ă ăamiral. Verific ora. La americani era momentul intr rii laă ă

post a schimbului de diminea . Cu toate c la bordulţă ă

504



navelor de r zboi existau în permanen oameni deă ţă serviciu, adev rata activitate era sincronizat cu r s ritulă ă ă ă soarelui. Echipajul abia se trezea, f cea duş şi se preg teaă ă s ia micul dejun.ă

Vizibilitatea era de aproximativ dou sprezece mileă

marine. Escadrila sa, compus din patru nave, se îndreptaă spre est, cu o vitez de treizeci şi dou de noduri.ă ă Americanii se îndreptau spre vest, cu o vitez deă optsprezece noduri.

— Transmite i semnalul luminos c tre forma iune: Alinia iţ ă ţ ţ navele.

Principala sta ie de recep ie a transmisiunilor prin satelitţ ţ de pe Insula Saipan se afla lâng Beach Road, aproape deă Motelul Sun Inn, şi func iona pe baza unui sistem MTC Microţ Telecom. Era o instala ie civil absolut obişnuit , a c reiţ ă ă ă construc ie vizase în primul rând protec ia împotrivaţ ţ taifunurilor din timpul toamnei, care afectau în mod regulatinsula. Zece solda i conduşi de un maior urcar treptele ceţ ă duceau la intrarea principal , p trunser şi dezarmară ă ă ă

garda, f r ca aceasta s încerce m car s duc mâna laă ă ă ă ă ă arma pe care o purta la şold. Un c pitan tân r, specializată ă în transmisiuni, indic diferitele instrumente din principalaă camer de control. Solda ii închiser leg turile telefoniceă ţ ă ă dintre Saipan şi. America, l sându-le doar pe cele cuă Japonia, racordate la un alt satelit La ora aceea nu erasurprinz tor c nu func iona niciunul din circuiteleă ă ţ

telefonice cu America. Situa ia avea s r mânţ ă ă ă neschimbat înc mult vreme.ă ă ă

— Cine sunte i? întreb so ia guvernatorului.ţ ă ţ— Trebuie s vorbesc cu so ul dumneavoastr , ziseă ţ ă

colonelul Sasaki. Avem o urgen .ţăAfirma ia fu înt rit de primul foc de arm tras înţ ă ă ă

noaptea aceea, din vina soldatului de gard din cl dire,ă ă

care izbutise s -şi smulg pistolul de la brâu. Nu reuşi să ă ă

505



fac mai mult, fiind oprit imediat de un sergent al trupeloră de paraşutişti, dar incidentul fu suficient pentru a-l face peSasaki s se încrunte şi s o împing nervos pe femeie. Îlă ă ă z ri pe guvernatorul Comacho, care se apropia de uşă ă îmbr cat într-un halat de baie.ă

— Ce-i asta?— Sunte i prizonierii mei, decret Sasaki, secondat de al iţ ă ţ

trei militari, pentru a da de în eles c nu era un simpluţ ă tâlhar.

Spre surprinderea sa, colonelul se sim ea stânjenit. Nuţ mai f cuse niciodat aşa ceva şi, cu toate c era militar deă ă ă carier , spiritul în care fusese educat respingea ideea de aă

for a intimitatea c minului unui seam n, indiferent din ceţ ă ă motiv. Nu putea decât s spere c împuşc turile pe care leă ă ă auzise cu câteva secunde în urm nu avuseser urm riă ă ă ireversibile. Ordinul suna limpede.

— Cum? îng im Comacho.ă ăSasaki se mul umi s fac un gest spre canapea.ţ ă ă— V rog s lua i loc împreun cu so ia. Nu vrem să ă ţ ă ţ ă

facem niciun r u.ă— Dar ce se întâmpl ? insist b rbatul, uşurat la aflareaă ă ă

veştii c nici el, nici consoarta sa nu erau amenin a i de ună ţ ţ pericol iminent.

— Din clipa aceasta insula apar ine rii mele, explicţ ţă ă Sasaki.

Lucrurile nu st teau chiar atât de r u. Guvernatorul aveaă ă peste şaizeci de ani şi îşi aducea aminte de o alt ocazie,ă

când se întâmplase acelaşi lucru.

— Îi trebuie al naibii de mult s ajung , rostiă ă comandantul Kennedy dup ce recep ion mesajul.ă ţ ă

Contactul de la suprafa se dovedise a fi Muroto, oţă şalup a Pazei de Coast japoneze, folosit din când în cândă ă ă în aplica iile flotei, în special pe post de int de manevr .ţ ţ ă ă Era o ambarca iune destul de ar toas , îns , asemeneaţ ă ă ă

majorit ii navelor japoneze, avea bordul liber foarte jos. Laăţ

506



pupa era instalat o macara destinat recuper rii torpileloră ă ă de manevr . Se p rea c Kurushio aşteptase momentulă ă ă potrivit pentru a trage câteva salve în cadrul Opera iuniiţ DATELINE PARTNERS. Asheville nu fusese oare informatdespre asta?

— Nici eu nu în eleg ce se întâmpl , domnule c pitan,ţ ă ă zise marinarul, r sfoind ordinul de lupt voluminos.ă ă

— N-ar fi prima oar când func ionarii încurc borcanele,ă ţ ă zise Kennedy surâzând. Bine, i-am chinuit destul.

Deschise din nou microfonul.— Bine, domnule c pitan, relu m ultimul scenariu.ă ă

Începe i peste dou zeci de minute.ţ ă

— Mul umesc, domnule c pitan, se auzi r spunsul peţ ă ă unde scurte. Terminat.Kennedy puse microfonul la loc.— Cârma zece grade spre stânga, înainte o treime.

Coborâ i la adâncimea de o sut de metri.ţ ăGrupul de asalt îşi însuşi ordinul şi-l execut întocmai,ă

conducând submarinul Asheville cu cinci mile spre est.Exact în acelaşi moment, la cincizeci de mile vest, Charlotte

f cea cam aceleaşi manevre.ă

Partea cea mai complicat a Opera iunii KABUL urma să ţ ă se desf şoare în Guam. Aceast insul , cea mai mare dină ă ă lan ul Marianelor, era de aproape o sut de ani subţ ă st pânire american şi era înzestrat cu un port şi cuă ă ă instala ii militare americane. Cu numai zece ani în urm , oţ ă

asemenea ac iune ar fi fost imposibil . De pu in timp, fostulţ ă ţ Comandament Strategic Aerian plasase acolo câtevabombardiere nucleare. În afar de astea, SUA dispunea deă o baz maritim pentru rachete antisubmarin, astfel încâtă ă paza instituit ar fi z d rnicit orice tentativ de interven ie,ă ă ă ă ţ îns armele nucleare – cel pu in, rachetele – fuseseră ţ ă înl turate. Acum, Baza Andersen a for elor armate aeriene,ă ţ situat la dou mile nord de Yigo, nu se deosebea preaă ă

mult de un aeroport comercial oarecare, folosit mai ales

507



pentru zborurile avioanelor militare americane deasupraPacificului. La baz nu mai exista de fapt niciun avion, cuă excep ia celui folosit de comandant, r mas de pe vremeaţ ă când compania a 13-a a For elor Armate Aeriene îşi aveaţ sediul general pe insul . Avioanele de alimentare cuă

combustibil, care odinioar îşi aveau baza în Guam, erauă acum folosite sporadic, venind şi plecând ori de câte ori eranevoie de ele. Comandantul bazei, un colonel în prag depensionare, avea în subordine numai cinci sute depersoane, b rba i şi femei, în majoritatea tehnicieni.ă ţ Existau doar cincizeci de membri ai Poli iei Militare aţ For elor Armate Aeriene. Situa ia bazei marinei militare,ţ ţ

care acum îşi avea cartierul general în acelaşi loc cuavia ia, era asem n toare. Puşcaşii marini, careţ ă ă asiguraser odat paza, din cauza armelor nucleareă ă existente acolo, fuseser înlocui i cu g rzi civile, iar în portă ţ ă nu se mai vedea acum nicio carcas cenuşie. Cu toateă acestea, aici era punctul nevralgic al opera iunii. Succesulţ întregii misiuni depindea de pistele de decolare de la BazaAndersen.

— Frumoase nave, spuse Sanchez, dând glas primeiimpresii, în timp ce privea prin binoclu. Navigheaz înă forma iune compact .ţ ă

Cele patru nave Kongo avansau uniform, cu distan eţ egale între ele, cam la opt mile mai în fa .ţă

— S-au aliniat?

Cele patru distrug toare înaintau într-o linie alb aproapeă ă f r cusur.ă ă— Da, ne dau onorul, frumos din partea lor.Sanchez ridic receptorul şi ap s pe butonul care f ceaă ă ă ă

leg tura cu puntea de naviga ie.ă ţ— Domnule c pitan, aici Sanchez. Se pare c prieteniiă ă

noştri sunt protocolari.— Mul umesc, Bud.ţComandantul de pe Johnnie Reb îl contact imediată

508



telefonic pe comandantul grupului de lupt de peă Enterprise.

— Da? spuse Ryan, ridicând receptorul.— Peste dou ore şi jum tate decol m, îl anună ă ă ţă

secretarul preşedintelui. Preg ti i-v s pleca i în nou zeciă ţ ă ă ţ ă de minute.

— Wall Street?— Da, domnule Ryan. Preşedintele e de p rere c trebuieă ă

s ajungem cât mai repede acas . I-am informat pe ruşi.ă ă Preşedintele Gruşavoi ne-a în eles.ţ

— Bine, mul umesc, zise Ryan f r prea multţ ă ă ă

convingere.Sperase s aib timp s treac pe la Narmonov. Dară ă ă ă partea amuzant de-abia acum venea. Se întoarse spreă so ia lui şi o scutur uşor, pân ce o trezi.ţ ă ă

— Nu vreau s aud nimic, morm i aceasta.ă ă— Po i s - i continui somnul în avion. Avem la dispozi ie oţ ă ţ ţ

or şi jum tate ca s împachet m şi s ne preg tim deă ă ă ă ă ă plecare.

— Cum? De ce?— Plec m mai devreme, îi explic Jack. Avem problemeă ă

acas . Au c zut din nou ac iunile pe Wall Street.ă ă ţ— E chiar atât de grav?Cathy deschise ochii şi-şi mas fruntea, mul umit că ţ ă ă

afar era înc întuneric.ă ă— E timpul s ne preg tim de plecare.ă ă

— Avem nevoie de spa iu de manevr , zise comandantulţ ă Harrison.

— Nu-i deloc prost, nu-i aşa? întreb retoric amiralulă Dubro.

Adversarul, sub comanda amiralului Chandraskatta, oluase în cursul nop ii spre vest, realizând probabil c for eleţ ă ţ de lupt americane nu se aflau acolo unde îşi imaginase elă

c vor fi. Îi r mânea o singur solu ie, astfel încât seă ă ă ţ

509



deplasase spre vest, împingându-i pe americani aproape delan ul de insule aflate în majoritate sub pavilion indian.ţ Jum tate din Flota a 7-a a marinei militare americane eraă compus din nave puternice, care îns ar fi fostă ă înjum t ite în cazul în care li s-ar fi descoperit pozi iaă ăţ ţ

exact . Singurul obiectiv de pân acum al opera iuniiă ă ţ conduse de Dubro fusese acela de a-şi men ine adversarulţ în incertitudine. Acesta reuşise îns s -l descopere şi încă ă ă într-o manier l udabil .ă ă ă

— Cum st m cu combustibilul? se interes Dubro, cuă ă gândul la navele care îi escortau.

Portavioanele puteau naviga atâta timp cât nu se

epuizau rezervele de alimente. Combustibilul nuclear cucare func ionau era suficient pentru a le deservi timp deţ câ iva ani.ţ

— S-a folosit doar nou zeci la sut din combustibil.ă ă Pentru urm toarele dou zile se prevede vreme frumoas .ă ă ă Dac e nevoie, putem s m rim viteza.ă ă ă

— Te gândeşti la ce m gândesc şi eu?ă— Nu-şi las avioanele s se apropie prea mult de coastaă ă

Sri Lank i. Ar putea fi reperate de radare şi lumea ar puteaă începe s -şi pun întreb ri. Dac mergem spre nord-est, iară ă ă ă apoi spre est, am putea s trecem pe lâng Capul Dondraă ă în noaptea aceasta şi apoi s ne întoarcem spre sud. Parieză c nu ne va observa nimeni.ă

Amiralul detesta pariurile. Era la fel de posibil ca cinevas vad forma iunea, permi ând indienilor fie un viraj spreă ă ţ ţ

nord-est, provocând o nou mişcare din parteaă americanilor, fie o confruntare direct . Acest joc nu putea fiă astfel decât pân în clipa în care cineva î i cerea s -i ar iă ţ ă ăţ c r ile din mân .ă ţ ă

— Trecem f r s fim repera i?ă ă ă ţEra o întrebare retoric . Forma iunea va trimite dinspreă ţ

sud câteva avioane în direc ia în care se aflau naveleţ indiene, în speran a de a le atrage spre sud. Harrisonţ

prezent schema opera iunilor pentru ziua urm toare.ă ţ ă510



— Proceda i conform planului.ţ

Cele opt b t i ale clopotului reverberar prin sistemulă ă ă intercom 1-MC al navei. Ora 16:00. Ofi erii şi membriiţ echipajului, b rba i şi, mai nou, femei, se mişcau de colo-ă ţcolo pe punte, între diferitele posturi de lucru. Schimbul dezi era înlocuit de cel de noapte. Grupul de avia ie de laţ bordul lui Johnnie Reb se afla pe punte, odihnindu-se sauparcurgând rezultatele exerci iului de-abia încheiat. Camţ jum tate din avioanele din dotare se aflau pe pista deă lansare, restul fiind ascunse în hangar pentru a fi reparate.La câteva dintre ele se lucra înc , dar majoritateaă

lucr torilor din echipa de interven ie se odihneau,ă ţ distrându-se cu un joc numit de marinari Steel Beach.Hot rât lucru, situa ia se schimbase mult, îşi zise Sanchez,ă ţ privind discurile de o el. Acum puteau fi v zute femeiţ ă bronzându-se la soare, ceea ce determina folosireaintensiv a binoclurilor de c tre marinarii afla i pe punteaă ă ţ superioar , creând o nou problem administrativă ă ă ă conducerii marinei militare. Ce tip de costum de baie era

adecvat militarilor marinei militare americane? Spreregretul multora şi satisfac ia altora, verdictul suna clar:ţ costumele întregi. Dar şi acestea meritau s fie admirate,ă dac acopereau un trup bine propor ionat, îşi ziseă ţ comandantul, întorcând binoclul spre forma iunea japonezţ ă care se apropia din ce în ce mai mult.

Cele patru distrug toare înaintau energic şi rapid, cu oă

vitez de peste treizeci de noduri, încercând evident s -şiă ă impresioneze gazdele şi, în acelaşi timp, foştii adversari.Drapelele de semnalizare fluturau în adierea brizei, iar de-alungul parapetelor se vedeau marinarii alinia i în uniformeleţ lor albe.

— Asculta i ordinul, se auzi prin megafoanele de peţ punte. Aten ie la babord. Echipajul pe punte. Fi i preg ti iţ ţ ă ţ pentru prezentarea onorului.

Acei membri ai echipajului care purtau uniforme

511



prezentabile se gr bir spre pasarelele de la babord aleă ă pistei de zbor, organiza i pe sec iuni. Era o situa ieţ ţ ţ neobişnuit pentru un portavion şi organizarea dur câtvaă ă timp. Lucrurile erau simplificate pu in de faptul c întâlnireaţ ă avea loc în momentul schimb rii pazei. Exista un num ră ă

destul de mare de marinari echipa i regulamentar, care nuţ apucaser înc s se schimbe în costume de baie.ă ă ă

Ultima ac iune organizatoric important pe care oţ ă ă îndeplini Sato fu aceea de a transmite prin satelit un mesajcu indicator de durat . Recep ionat la cartierul general,ă ţ mesajul fu retransmis imediat pe un circuit diferit. Trecuse

şi ultima ocazie de a z d rnici misiunea. Zarurile fuseseră ă ă aruncate. Amiralul ieşi din cabina de telecomunica ii şi urcţ ă pe puntea lui Mutsu, l sându-l la comand pe şefulă ă opera iunilor, în timp ce el trecea în revist echipajul.ţ ă

Distrug torul se intercal între navele americaneă ă Enterprise şi John Stennis, la mai pu in de dou mii de metriţ ă de fiecare. Naviga cu o vitez de treizeci de noduri, cuă oameni dispuşi la fiecare post, exceptându-i pe aceia care

se aflau alinia i pe punte. Când botul navei dep şi liniaţ ă imaginar dintre cele dou nave americane, marinariiă ă salutar ceremonia, întorcându-se spre babord, apoi spreă tribord, dup eticheta marin reasc .ă ă ă

Se auzi un singur semnal din fluierul bo manului,ţ amplificat de megafoane: „Saluta i… Doi!” Marinarii alinia iţ ţ

pe puntea lui Johnnie Reb întinser bra ele de-a lungulă ţ corpului. Imediat dup aceea r sunar trei note scurte dină ă ă fluierul celui de-al doilea bo man, dând semnalul pentruţ ruperea rândurilor.

— Acum putem pleca acas ? chicoti bo manul.ă ţDATELINE PARTNERS se încheiase şi militarii se puteau

întoarce la Pearl Harbor pentru o s pt mân de odihn şiă ă ă ă revizia navelor. Sanchez se hot rî s mai r mân un timp înă ă ă ă

fotoliul confortabil din piele şi s studieze nişte documenteă

512



în adierea pl cut a brizei.ă ă— Hopa! exclam unul dintre observatori.ăManevra fusese folosit pentru prima oar de nem i şiă ă ţ

ini ial purtase numele de Gefechtskehrtwerdung – viraj deţ lupt . La ridicarea stegule ului de semnalizare toate celeă ţ

patru distrug toare, începând cu cel mai îndep rtat, seă ă întoarser în unghi ascu it spre dreapta. De îndat ce proraă ţ ă ultimei nave îşi schimb direc ia, urm toarea îi urmă ţ ă ă exemplul, apoi a treia şi, în sfârşit, a patra, care era nava-amiral. Mişcarea fusese calculat s atrag aten iaă ă ă ţ americanilor şi, într-adev r, era o manevr surprinz toare,ă ă ă dat fiind distan a mic dintre cele dou portavioane.ă ţ ă ă

Îndreptându-se acum spre vest, cu o vitez de treizeci deă noduri, dep şir cu uşurin navele de care se apropiaseră ă ţă ă cu câteva clipe în urm , venind din direc ia opus . Câ ivaă ţ ă ţ marinari care se aflau pe punte fluierar admirativ laă vederea acestei demonstra ii de m iestrie în manevrareaţ ă vapoarelor. Pe pun ile navelor Aegis nu se mai vedea niciunţ marinar.

— Frumoas manevr , coment Sanchez, coborându-şiă ă ă

din nou privirea asupra documentelor pe care le studia. John Stennis naviga normal, cu toate cele patru elice în

stare de func ionare la şaptezeci de rota ii pe minut. Toateţ ţ posturile de lucru erau ocupate, cu excep ia aripii de zbor,ţ care se odihnea dup câteva zile de activitate sus inut . Înă ţ ă jurul structurii insulare fuseser posta i observatori care, înă ţ mare, st teau cu privirile a intite asupra obiectiveloră ţ

desemnate, aruncând din când în când câte o privire furişă spre navele japoneze, pentru c erau atât de diferite deă cele americane. Unii foloseau binoclul de mân , de 7 x 50,ă de fabrica ie japonez , al ii se rezumau la nişte telescoapeţ ă ţ montate pe trepiede, poreclite Big Eyes, de 20 x 120,instalate de jur împrejurul pun ii.ţ

Amiralul Sato şedea în scaunul de comandant, privind însus prin binoclu. Sincer, era mare p cat. Erau nişte naveă

atât de frumoase, de impun toare. Îşi aduse aminte c celă ă

513



dinspre prova purta numele de Enterprise, un nume der sunet în marina militar american , ce apar inuse cuă ă ă ţ mul i ani în urma altei nave, care îl purtase pe Jimmyţ Doolittle pân în apropierea coastelor japoneze, participaseă la luptele de la Midway, Insulele Solomon, Santa Cruz şi la

toate b t liile maritime importante, dând mult de furcă ă ă poporului s u, şi fusese lovit de nenum rate ori, dară ă niciodat prea grav. Numele unui inamic respectat, dară totuşi al unui inamic. Se hot rî s -l urm reasc pe acesta.ă ă ă ă Despre John Stennis nu avea nici cea mai vag idee cineă fusese.

Mutsu trecuse cu mult în spatele portavioanelor,

ajungând aproape de distrug toarele ce le escortau, iară acum, dup ce schimbaser direc ia, amiralului i se p reaă ă ţ ă c de-abia avansau. Sato inea binoclul în mâinileă ţ înm nuşate şi urm rea modificarea unghiului fa deă ă ţă portavioane.

— Portan a fa de inta Unu este de trei-cinci-zero.ţ ţă Ţ Portan a intei Doi este acum de zero-unu-zero, raportţ Ţ ă subofi erul.ţ

Isso se întreb ce se petrecea şi de ce, dar mai presus deă toate ar fi dorit s ştie dac va apuca ziua în care va puteaă ă povesti prin ce trecuse. B nuia c nu.ă ă

— Acum las -m pe mine, zise şeful opera iunilor şi seă ă ţ aşez pe scaun.ă

Z bovise pu in pentru a se familiariza cu modul deă ţ func ionare al lansatorului de torpile. Ordinul fusese dejaţ

dat şi acum nu mai avea nevoie decât de semnalul depornire. Ofi erul r suci cheia în contact, împinse capacul deţ ă pe butonul corespunzând dispozitivelor de la babord şiap s . Dup aceea proced întocmai şi pentru cele de laă ă ă ă tribord.

Cele dou ansambluri cu câte trei evi de pe ambeleă ţ laturi ale navei âşnir violent, la un unghi de aproximativţ ă patruzeci de grade fa de linia de centru. Capoteleţă

emisferice ce protejau cele şase evi se retraser brusc.ţ ă

514



Apoi, la interval de zece secunde, „peştii” fur lansa i înă ţ ap în dreapta şi în stânga navei. În momentul contactuluiă cu apa, elicele erau în plin func ionare. Fiecare torpil eraă ţ ă prev zut cu câte un cablu de control, conectat direct laă ă Centrul de Informa ii şi de Lupt al lui Mutsu. evile, acumţ ă Ţ

eliberate de înc rc tur , se rotir , revenind în locaş.ă ă ă ă

— Fir-aş a dracului!— Ce-ai spus, Cindy?— Tocmai au lansat la ap nişte „peşti”, nenoroci ii!ă ţ Tân ra era un mus (termenul nu se schimbase înc ) înă ă

vârst de optsprezece ani, în prima ei misiune pe mare,ă

care se str duia s înve e cât mai multe înjur turi, pentru aă ă ţ ă nu face not discordant cu membrii mai vechi aiă ă echipajului. Fata întinse bra ul revoltat .ţ ă

— I-am v zut când le-au lansat.ă— Eşti sigur ? întreb militarul de lâng ea, rotindă ă ă

telescopul.Cindy avea un binoclu de mân .ă Tân ra ezit . Nu mai f cuse niciodat aşa ceva şi seă ă ă ă

întreb ce va spune şeful ei în caz c se înşela.ă ă— Puntea. Aici observator-şase. Ultima nav din convoiulă

japonez a lansat o torpil .ăCuvintele ei reverberar prin megafoanele instalate peă

punte.Cu un nivel mai jos, Bud Sanchez îşi ridic ochii.ă— Ce-a spus?

— Repet , observator-şase, ordon comandantulă ă opera iunilor.ţ— Am spus c am v zut un distrug tor japonez lansând oă ă ă

torpil la tribord.ă— Aici observator-cinci. Eu nu am v zut nimic, domnule,ă

se auzi o voce b rb teasc .ă ă ă— Pe cinstea mea c am v zut-o! ip tân ra femeie,ă ă ţ ă ă

suficient de tare pentru a acoperi glasul amplificat de

megafoane.

515



Sanchez arunc foile din mân , s ri în picioare şi âşni peă ă ă ţ uşa care d dea pe punte. C pitanul alunec pe scar ,ă ă ă ă sfâşiindu-şi pantalonii şi zdrelindu-şi un genunchi, dar reuşi în sfârşit s ias pe galerie, înjurând în surdin .ă ă ă

— Ia spune, p puş .ă ă— Am v zut cu ochii mei, domnule. V jur, am v zut-o.ă ă ăNici m car nu ştia cine era Sanchez, îns însemneleă ă

argintii de pe epole i ar tau c era o persoan destul deţ ă ă ă important pentru a o b ga în sperie i, chiar mai mult decâtă ă ţ imaginea torpilelor lansate la ap . Dar era sigur de ceeaă ă ce v zuse şi hot rât s nu dea înapoi.ă ă ă ă

— Eu nu am v zut nimic, domnule, raport şeful ei.ă ă

Sanchez îşi regl binoclul pe distrug torul care acum seă ă afla la numai dou mii de metri distan . Ce…? Îl împinseă ţă pe marinarul de al turi şi-şi fix ochii pe telescop,ă ă îndreptându-l spre nava-amiral a japonezilor. Ansamblul cutrei evi era la locul lui, aşa cum trebuia s fie…ţ ă

…dar gura evilor era neagr , nu cenuşie. Capotele erauţ ă date la o parte… F r s -şi ia privirea de la nava japonez ,ă ă ă ă c pitanul Rafael Sanchez smulse c ştile de pe capulă ă

observatorului-şef.— Puntea, aici comandantul opera iunilor. Torpile la ap .ţ ă

Torpile dinspre babord.Îndrepta binoclul spre pupa, c utând cu privirea urme peă

ap , dar nu observ nimic. Desigur, asta nu însemna mareă ă lucru, înjur cu n duf şi se întoarse, privind în ochiiă ă marinarului Cynthia Smithers.

— Nu ştiu dac ai avut sau nu dreptate, dar ai procedată cum trebuie, îi zise el, în timp ce alarmele se declanşar peă întreaga nav .ă

Cu numai o secund mai târziu, de pe nava japoneză ă porneau în direc ia lui Johnnie Reb nişte semnaleţ luminoase.

— Aten iune, aten iune, din cauza unei defec iuni au fostţ ţ ţ

lansate nişte torpile la ap , zise comandantul lui Mutsu înă

516



microfon, el însuşi ruşinat de minciuna ce se auzea princircuitul deschis destinat comunica iilor între nave.ţ

— Enterprise, aici Fife. Torpile la ap , anun o alt voceă ţă ă pe un ton şi mai ridicat.

— Torpile? Unde?

— Sunt ale noastre. S-a produs un scurtcircuit ladispozitivul de lansare, anun Mutsu. E posibil s fieţă ă înc rcate.ă

Comandantul japonez observ c Stennis începu imediată ă manevrele de întoarcere, stârnind valuri uriaşe la pupa. Cupu in noroc, poate c nu va fi ucis nimeni.ţ ă

— Ce facem acum, domnule? întreb Smithers.ă— Cred c ne spunem rug ciunea, replic Sanchez cuă ă ă privirea întunecat .ă

Torpile ASW, cu focoase mici. Era pu in probabil s poatţ ă ă avaria serios o nav atât de mare ca Johnnie Reb. Peă puntea de jos era agita ie mare, iar oamenii alergau deţ colo-colo cu prosoapele în mân , gr bindu-se s ajungă ă ă ă fiecare la postul de lucru.

— Domnule, trebuie s raportez echipei de interven iiă ţ num rul nou .ă ă

— Nu, r mâi aici, ordon Sanchez. Tu po i pleca, i seă ă ţ adres celuilalt.ă

John Stennis se aplecase mult spre babord. Începusemanevra de rotire spre tribord şi nava se scutura subvuietul motoarelor solicitate la maximum. Era unul din

avantajele navelor cu ac ionare nuclear . Dispuneau de oţ ă mul ime de cai-putere, îns aveau o greutate de pesteţ ă nou zeci de mii de tone şi accelerarea necesita timp.ă Enterprise, aflat la mai pu in de dou mile distan , de-abiaţ ă ţă începuse s -şi schimbe direc ia de plutire. Ah, la naiba.ă ţ

— Aten iune! Aten iune! Cu toat viteza înainte! se auziţ ţ ă vocea comandantului prin megafoanele de pe punte.

Cele trei torpile antisubmarin, tip Mark 50, care se

517



îndreptau spre Stennis, erau nişte arme de distrugere mici,inteligente, proiectate s provoace avarii grave unei naveă de nou zeci de mii de tone, dar exista totuşi posibilitateaă apari iei unor distrugeri minore. Torpilele înaintau cu oţ vitez de şaizeci de noduri, la distan e egale de o sut deă ţ ă

metri, fiecare dintre ele ghidat de câte un cablu izolat.ă Viteza superioar fa de cea a intei, precum şi b taiaă ţă ţ ă scurt , f ceau impactul aproape inevitabil, iar manevra deă ă întoarcere efectuat de nava american nu izbuti decât să ă ă ofere unghiul ideal de lovire, pentru c torpilele erauă îndreptate spre elice. Dup parcurgerea primilor o mie deă metri se activ capul de detectare al primului „peşte”.ă

Imaginea undelor sonice fu retransmis la bordul naveiă Mutsu sub forma unei inte fixe de un galben str lucitor peţ ă fond negru, urmat automat de celelalte dou . Zona în careă ă se afla inta se apropia din ce în ce mai mult. Opt sute deţ metri, şapte, şase…

— V-am prins pe amândoi! exclam ofi erul de la pupitrulă ţ de comand .ă

În clipa urm toare, imaginea undelor sonice indică ă

în epenirea brusc a elicelor navei americane, imitândţ ă frecven ele ultrasonice emise de capetele de detectare aleţ torpilelor. Noile modele erau prev zute cu un dispozitivă capabil s genereze un câmp magnetic pulsator foarteă puternic, pentru inducerea în eroare a detectoarelorelaborate de ruşi. Îns torpilele Mark 50 erau nişte arme deă contact controlate prin cablu, şi, datorit acestui fapt,ă

ofereau posibilitatea de a fi astfel ghidate încât s anihilezeă interferen ele acustice. Nu era cinstit, dar la urma urmelorţ cine putea afirma c un r zboi trebuia s fie cinstit?ă ă ă

Un amestec incoerent de imagine, sunet şi senza ii. Cândţ prima coloan de ap âşni spre cer, nava abia dac seă ă ţ ă mişc pu in. Zgomotul era real şi Sanchez tres ri surprins.ă ţ ă Prima lui impresie fu aceea c nu se întâmplase nimic preaă

grav, c poate torpila explodase în imediata apropiere a luiă

518



Johnnie Reb. Se înşela.Versiunea japonez a torpilelor Mark 50 avea un focosă

mic, de numai şaizeci de kilograme, îns foarte puternic.ă Prima explod pe elicea a doua a navei, în parteaă posterioar . Impactul smulse imediat trei din cele cinciă

palete ale elicei, dezechilibrând-o şi imprimându-i o mişcarede o sut treizeci de rota ii pe minut. For a fizic imensă ţ ţ ă ă smulse îmbin rile axului şi c lcâiul etamboului care fixaă ă întregul sistem de propulsie. În câteva clipe întreagapor iune posterioar a navei fu inundat şi apa începu sţ ă ă ă p trund prin por iunea cea mai vulnerabil . Ceea ce seă ă ţ ă întâmpl dup aceea fu şi mai grav.ă ă

Ca majoritatea navelor de r zoi, John Stennis eraă ac ionat prin for a aburului. În cazul acela, aburul eraţ ă ţ generat de dou reactoare nucleare care fierbeau apaă direct. Aburul trecea apoi printr-un schimb tor de c ldură ă ă unde fierbea o alt cantitate de ap (f r s devină ă ă ă ă ă radioactiv ), care era apoi transportat prin conducte spreă ă o turbin de mare presiune. Aburul punea în func iuneă ţ paletele turbinei, asemenea celor ale unei mori de vânt;

dup aceea ajungea printr-o re ea de evi la pupa, într-oă ţ ţ turbin cu presiune mic , transformându-se în energieă ă rezidual . Turbinele aveau o vitez de rota ie mare, ceă ă ţ dep şea viteza pe care o putea atinge elicea; pentru aă reduce viteza, existau o serie de mecanisme de frânare,foarte asem n toare transmisiilor folosite la automobile.ă ă Roti ele fine ale acestui ansamblu reprezentau elementulţ

cel mai fragil al întregii construc ii. Energia eliberat deţ ă explozia torpilei în epeni aceste roti e cu o forţ ţ ţă extraordinar . Mişcarea haotic a axului dezechilibrat d duă ă ă lovitura de gra ie întregului tren secund de ac ionare.ţ ţ Zgomotul asurzitor îi f cu pe to i marinarii s sar înă ţ ă ă picioare, chiar înainte de producerea celei de-a douaexplozii declanşate de focosul torpilei urm toare, careă avarie trenul de ac ionare trei.ţ

Cea de-a doua torpil explod pe elicea de la tribord,ă ă

519



smulgând jum tate din paletele acesteia. Elicea a treiaă suferi avarii identice celor produse la elicea a doua cea de-a patra elice se dovedi mai norocoas . De la primeleă trepida ii echipajul aflat în sala motoarelor ap s peţ ă ă manetele de control al aburului în pozi ia „oprit”. Valvele seţ

deschiser instantaneu, izbind dinspre pupa paletele şiă oprind angrenajul înainte de a se produce avariereamecanismelor de frânare. În clipa aceea, cea de-a treiatorpil des vârşi distrugerea elicei de la tribord.ă ă

Se auzi semnalul sonor de oprire a mecanismelor şimembrii echipajelor din s lile celor patru turbine începură ă s execute aceleaşi proceduri ca şi cele întreprinse deă

colegii de la tribord cu numai câteva clipe înainte. Se auziră alte semnale de alarm . Echipele de interven ie pornir înă ţ ă fug spre pupa, încercând s stabileasc greutatea avariiloră ă ă şi s st vileasc apa ce începuse s inunde interiorul. Navaă ă ă ă se opri brusc. Una din cârme fusese, de asemenea,avariat .ă

— Ce naiba a fost asta? întreb unul dintre mecanici.ă— Dumnezeule, suspin Sanchez, aflat pe punteaă

superioar .ăÎn mod straniu, avariile produse la bordul navei

Enterprise, aflat la o dep rtare de dou mile, p reau multă ă ă ă mai grave decât cele pe care le suferise nava lui. Aerulvibra de sunetul strident al alarmelor, iar pe punteainferioar se auzeau nenum rate voci ce ipau, întrebândă ă ţ ce se petrecea. Toate navele din forma iune începuserţ ă

manevrele radicale. Fife, una din navele de escort , seă întorsese în direc ia opus , dep rtându-se în plin vitez ,ţ ă ă ă ă de teama prezen ei altor torpile în ap . Sanchez eraţ ă convins c nu mai erau altele. V zuse trei explozii la pupaă ă lui Johnnie Reb şi trei sub pupa lui Enterprise.

— Smithers, vino cu mine.— Domnule, dar postul de lupt …ă— Se descurc şi f r tine şi, în afar de asta, nu maiă ă ă ă

sunt multe de v zut. Avem de stat un timp prin zon .ă ă

520



Trebuie s stai de vorb cu c pitanul.ă ă ă— Isuse! Domnule…Exclama ia suna mai degrab ca o rug ciune pentru a fiţ ă ă

iertat de un asemenea supliciu.ăOfi erul se întoarse.ţ— Inspir adânc şi ascult -m ; e posibil s fii singuraă ă ă ă

persoan de pe nava asta blestemat care s-a achitat deă ă sarcini în ultimele zece minute. Urmeaz -m , Smithers.ă ă

— Elicele num rul doi şi trei sunt distruse, se auzi o clipă ă mai târziu în megafonul de pe punte.

Comandantul navei st tea în mijlocul cabinei, ca un omă de-abia sc pat dintr-un accident rutier.ă

— Elicea a patra este de asemenea avariat … eliceaă num rul unu pare deocamdat în regul .ă ă ă— Foarte bine, murmur ofi erul, apoi şopti cu glasă ţ

gâtuit: Ce naiba?— Am fost lovi i de trei torpile antisubmarin, domnule,ţ

raport Sanchez. Smithers a v zut lansarea lor.ă ă— Adev rat? o întreb comandantul pe tân ra femeie.ă ă ă

Domnişoar , ia loc în fotoliul meu. Dup ce reuşesc s aducă ă ă

nava pe linia de plutire aş vrea s stau de vorb cuă ă dumneata.

Partea grea de-abia urma. C pitanul navei John Stennisă se întoarse spre şeful transmisiunilor şi lans un apel c treă ă comandantul flotei. Urma s poarte numele codificat NAVYă BLUE.

— Aici sonar, c tre comandant. Torpil la ap , portan aă ă ă ţ doi-opt-zero, pare s fie din clasa 89, raport Laval Junioră ă pe un ton destul de calm.

Era obişnuit ca submarinele s fie torpilate de for eleă ţ armate prietene.

— Cu toat viteza înainte, ordon comandantul Kennedy.ă ăChiar dac era vorba de o simpl aplica ie, o torpilă ă ţ ă

r mânea o torpil şi acest fapt avu darul de a-l nelinişti.ă ă— Coborâ i la dou sute de metri.ţ ă

521



— Am în eles, dou sute de metri, replic o voce prinţ ă ă sta ia de emisie-recep ie. Începe i coborârea la unghiul deţ ţ ţ zece grade.

Timonierul împinse echea rotund , îndreptândă submarinul Asheville spre fundul oceanului.

— Care este distan a aproximativ a torpilei? întrebţ ă ă c pitanul, adresându-se echipei de urm rire.ă ă

— Trei mii de metri.— Aici sonar, i-am pierdut urma imediat dup coborâre.ă

Viteza aproximativ a torpilei este de patruzeci sauă patruzeci şi cinci de noduri.

— S închid amplificatorul, domnule?ă

Kennedy era tentat s r spund afirmativ, curios să ă ă ă verifice performan ele torpilei japoneze. Din câte ştia el,ţ nicio alt nav american nu avusese de-a face cu vreuna.ă ă ă B nuia c era vorba de versiunea japonez a torpileiă ă ă americane Mark 48.

— A reap rut, anun ofi erul. Relevmentul torpileiă ţă ţ neschimbat, doi-opt-zero, creşte intensitatea semnaluluiacustic.

— Viraj spre dreapta, dou zeci de grade, ordonă ă Kennedy. Supraveghea i camera de cinci oli.ţ ţ

— Viteza de treizeci de grade, raport un membru ală echipajului în clipa în care Asheville acceler .ă

— Am în eles, viraj spre dreapta, la dou zeci de grade,ţ ă schimb m direc ia.ă ţ

— Foarte bine, încuviin Kennedy. Camera de cinci oli,ţă ţ

lansa i inta fals … acum! Cob, urc la dou sute.ţ ţ ă ă ă— Am în eles. Urc m cu zece.ţ ăO canistr fu lansat din compartimentul de lansareă ă

denumit „camera de cinci oli” din cauza diametruluiţ lansatorului. Instantaneu, inta începu s degaje bule deţ ă aer, ca o tablet efervescent aruncat în paharul cu ap ,ă ă ă ă generând o int nou de unde zonice, menit s derutezeţ ă ă ă ă dispozitivul de detectare acustic a torpilei.ă

— Raporta i pozi ia, ordon Kennedy.ţ ţ ă522



— Ne îndrept m spre dreapta la un relevment de unu-ănou - zero, cârma la dou zeci de grade dreapta.ă ă

— Men ine i nava la relevment doi-zero-zero.ţ ţ— Am în eles, relevment doi-zero-zero.ţ— Drept înainte la o treime.

— Am în eles, înainte la o treime.ţSubmarinul reduse viteza, revenind la adâncimea de

şaptezeci de metri, dup ce l sase în urm o int fals deă ă ă ţ ă ă mai mare dragul…

— În regul , surâse Kennedy. Acum s vedem ce poateă ă peştişorul sta.ă

— Aici sonar, torpila a trecut prin inta fals .ţ ă

Kennedy avu impresia c în glasul lui Laval desluşise oă anume nelinişte.— Serios? f cu comandantul, f când câ iva paşi şi intrândă ă ţ

în cabina sonarului. E vreo problem ?ă— Domnule, torpila a trecut prin inta fals de parc niciţ ă ă

nu ar fi existat.— Se pare c e o maşin rie foarte inteligent . Crezi că ă ă ă

ignor intele false ca un ADCAP?ă ţ— A schimbat frecven a, se pare c ne-a dat de urm ,ţ ă ă

raport un alt ofi er de la pupitrul de detect ri sonice.ă ţ ă— Foarte inteligent.Kennedy avea impresia c lucrurile se precipitau preaă

mult, ca într-o lupt adev rat . Oare noua torpil japoneză ă ă ă ă era chiar atât de performant , încât putea detecta şi anihilaă intele false?ţ

— Se înregistreaz ?ă— Desigur, domnule, raport Laval, întinzând mâna spreă aparatul de înregistrat.

Tocmai pusese o caset nou pentru a înregistra tot ceă ă se petrecea. Un sistem video imortaliza pe pelicul toateă informa iile reprezentate pe ecranele-cascad .ţ ă

— Motoarele au m rit viteza. Ne-au reperat, am pierdută semnalele sonore de la elice.

Corpul torpilei bloca propagarea zgomotelor provenite de

523



la motor. Torpila se îndrepta spre ei. Kennedy se întoarsespre echipa de urm rire.ă

— Care este distan a pân la torpil ?ţ ă ă— Sub dou mii, domnule, dar se apropie rapid, la oă

vitez estimativ de şaizeci de noduri.ă ă— La viteza asta ne ajunge în dou minute.ă— Privi i, domnule, zise Laval, b tând cu degetul înţ ă

ecran.Pe acesta ap ruser urma l sat de torpil , ca şi undeleă ă ă ă ă

sonore degajate de inta fals care continua s generezeţ ă ă bule de aer. Torpila de tip 89 trecuse chiar prin centrulvârtejului.

— Ce-a fost asta? întreb Laval, privind afişajul careă tocmai înregistrase un sunet de joas frecven , laă ţă relevmentul trei-zero-cinci. Pare s fie o explozie laă distan .ţă

Semnalul zonei de convergen indica o distanţă ţă apreciabil , de peste treizeci de mile.ă

Vestea îi înghe sângele în vinele comandantuluiţă Kennedy. B g capul în cabina al turat .ă ă ă ă

— Unde se afl Charlotte şi celelalte submarine?ă— La vreo şaizeci, şaptezeci de mile nord-vest, domnule.— Continu m s mergem drept înainte, ordon Kennedyă ă ă

automatNici el nu îşi putea explica de ce d duse acest ordin.ă— Am în eles, drept înainte, repet timonierul.ţ ăAplica iile astea erau foarte palpitante. Înainte de a fiţ

executat ordinul, comandantul lu din nou receptorul.ă— Camera de cinci oii, lansa i dou inte false… acum!ţ ţ ă ţUltrasunetele generate de torpila care se îndrepta spre

int aveau o frecven mult prea înalt pentru a putea fiţ ă ţă ă recep ionate de urechea uman . Kennedy ştia c unda deţ ă ă energie se lovea de submarin, fiind apoi reflectat ,ă deoarece undele sonore erau respinse de învelişul din o el.ţ

Nu era posibil. În caz contrar, cineva şi-ar fi dat seama.

Privi în jur. Membrii echipajului se aflau la posturile de

524



lupt . Toate uşile etanşe erau închise şi z vorite, ca într-oă ă lupt adev rat . Kurushio lansase o torpil de manevr ,ă ă ă ă ă identic cu cea de lupt , cu excep ia înc rc turii, înlocuită ă ţ ă ă ă cu un pachet de instrumente. Erau proiectate s nuă loveasc inta, ci s se întoarc , deoarece un impact deă ţ ă ă

metal pe metal ar fi putut produce avarii a c ror reparareă era foarte costisitoare.

— Continu s ne urm reasc , domnule.ă ă ă ăDar torpila aceea trecuse drept prin centrul intei false…ţ— Repede, coborâm, ordon Kennedy, deşi ştia c eraă ă

prea târziu.Botul submarinului Asheville se înclin la un unghi deă

dou zeci de grade şi acceler la viteza de treizeci deă ă noduri. Se lans o a doua int fals . Viteza m rit afectaă ţ ă ă ă ă recep ionarea undelor sonore, dar imaginea de pe ecranţ ar ta limpede c torpila trecuse şi prin vârtejul generat deă ă inta fals , continuându-şi cursa infernal .ţ ă ă

— Distan a sub cinci sute, anun şeful echipei deţ ţă urm rire.ă

Unul dintre membrii echipei observ paloareaă

neobişnuit de pe fa a comandantului, dar nu-şi putuă ţ explica din ce cauz . Desigur, nim nui nu-i pl cea să ă ă ă piard , chiar dac era vorba de o aplica ie de rutin .ă ă ţ ă

În timp ce submarinul continua s coboare, Kennedy seă gândi la manevrele pe care trebuia s le fac . Distan a eraă ă ţ prea mic pentru a putea sc pa de urm ritor. În plus,ă ă ă tentativele de a induce în eroare torpila eşuaser . Pur şiă

simplu epuizase toate variantele. Nu avea timp s stea preaă mult pe gânduri.— Dumnezeule! exclam Laval, sco ându-şi c ştile.ă ţ ă Torpila se afla acum în imediata apropiere a submarinului

şi zgomotul generat de acesta era inimaginabil.— Trebuie s se întoarc din clip în clip …ă ă ă ăC pitanul st tea al turi, privind înjur. Oare înnebunise?ă ă ă

Era oare singurul care se gândea c …ăÎn ultima secund , Laval îşi îndrept privirea spreă ă

525



comandant.— Domnule, nu s-a întors.

526



21. Navy Blue

Aeronava preziden ial decol ceva mai repede decâtţ ă ă fusese prev zut, la o or foarte matinal . Înainte de aă ă ă atinge altitudinea de zbor, reporterii îşi p r siser dejaă ă ă locurile, înghesuindu-se spre botul avionului pentru a-i cerepreşedintelui o prim declara ie în leg tur cu plecareaă ţ ă ă inopinat . Întreruperea unei vizite de stat mirosea a panic .ă ă Tish Brown. Le explic ziariştilor c ultimele evenimente deă ă pe Wall Street reclamau întoarcerea imediat aă preşedintelui, pentru a da asigur ri poporului american… şiă aşa mai departe. Momentan, le suger ea, ar fi de preferată s se retrag la locurile lor şi s se odihneasc pu in. Înă ă ă ă ţ

definitiv, îi aştepta un zbor de paisprezece ore pân laă Washington, în condi ii atmosferice neprielnice deasupraţ Atlanticului, iar Roger Durling avea şi el nevoie de câtevaore de somn. Stratagema reuşi din mai multe motive, nu înultimul rând pentru c ziariştii erau mahmuri şi nedormi i,ă ţ ca to i ceilal i de la bord – cu excep ia echipajului, poate. Înţ ţ ţ afar de asta, între compartimentul lor şi cel preziden ială ţ fuseser instala i agen ii secre i şi g rzile armate aleă ţ ţ ţ ă avia iei militare. Ra iunea învinse şi revenir cu to ii înţ ţ ă ţ compartimentul ce le fusese destinat. Curând, liniştea seaşternu peste aeronav şi adormir – sau încercar să ă ă ă adoarm – to i pasagerii.ă ţ

Legile federale prevedeau ca ofi erul comandant al naveiţ Johnnie Rob s fie un aviator. Aceast hot râre fusese luată ă ă ă

în anii treizeci, cu scopul de a-i împiedica pe marinarii de pe

527



navele de lupt s pun st pânire pe ramura nou şi plină ă ă ă ă ă de sine a vechii marine militare. Din acest motiv,comandantul avea mai mult experien în pilotareaă ţă avioanelor decât în arta naviga iei şi, cum nu maiţ comandase vreodat o nav pe ap , cunoştin ele saleă ă ă ţ

despre sistemele de naviga ie constau în special înţ informa ii culese din mers, f r a fi rezultatul unui studiuţ ă ă sistematic sau al experien ei. Din fericire, inginerul-şef eraţ un fost marinar ce servise pe distrug toare şi dispunea de oă experien vast . Oricum, pân şi comandantul ştia c apaţă ă ă ă trebuia s fie în afara calei, nu în untru.ă ă

— Cât de grav este situa ia, domnule inginer-şef?ă ţ

— E grav , domnule.ăComandantul ar t spre puntea acoperit cu un strat deă ă ă ap de trei centimetri, pe care pompele încercau s oă ă evacueze peste bord. Cel pu in izbutiser s acopereţ ă ă g urile. Se chinuiser trei ore.ă ă

— Motoarele doi şi trei sunt complet distruse. Cuzine iiţ împuşca i, axurile sucite şi fisurate, dispozitivele de frânareţ m cinate – imposibil de reparat. Turbinele sunt în stare deă

func ionare. Dispozitivele de frânare au preluat toat for aţ ă ţ impactului. Motorul unu e în regul . Au fost avaria i uşoră ţ cuzine ii de la pupa. Astea le pot repara şi eu. Elicea patruţ e avariat , nu-mi dau seama cât de grav, îns nu o putemă ă pune în func iune f r a afecta cuzine ii. Cârma de laţ ă ă ţ tribord e în epenit , dar pot s o repar. Poate c va fiţ ă ă ă nevoie s o înlocuim, în func ie de cum se prezint .ă ţ ă

Dispunem de un singur motor. Putem naviga cu o vitez deă zece, eventual unsprezece noduri.— Cât timp pot dura repara iile?ţ— Câteva luni – dup p rerea mea, patru sau cinci.ă ăComandantul ştia c în tot acest timp el trebuia s fie laă ă

fa a locului, s supravegheze echipele de între inere şiţ ă ţ repara ii care vor reconstrui jum tate, poate chiar douţ ă ă treimi din trenul de ac ionare a navei. Deocamdat nuţ ă

evaluase gradul de avariere al motorului patru. Asta îl f cuă

528



s se enerveze. Era şi timpul, îşi zise inginerul-şef.ă— Dac aş putea lansa o rachet , i-aş face praf peă ă

nenoroci ii ia.ţ ăÎns lansarea unui proiectil, la viteza de croazieră ă

asigurat de un singur motor, era o tentativ sortită ă ă

eşecului. În plus, fusese un accident şi comandantul nuputea vorbi serios.

— Sunt de acord cu dumneavoastr , zise inginerul-şef,ă f r s cread nici el ce spunea, pentru c imediat ad ug :ă ă ă ă ă ă ă Poate c vor fi atât de amabili şi vor pl ti cheltuielile deă ă repara ii.ţ

— Putem porni?

— Motorul unu e pu in afectat de impact, dar m potţ ă descurca.— Bine, preg teşte nava de plecare. Ne întoarcem laă

Pearl.— Am în eles.ţ

Amiralul Mancuso se întorsese în birou pentru a revedeadatele preliminare referitoare la aplica ie, când unul dinţ

ofi eri intr , inând în mân o foaie de hârtie.ţ ă ţ ă— Domnule, se pare c dou portavioane au dat deă ă

bucluc.— Ce-au f cut, s-au ciocnit? întreb Jones, aşezat într-ună ă

col al înc perii.ţ ă— Mai r u.ăComandantul Flotei Pacificului îşi arunc privirea peă

foaie.— Nemaipomenit.În clipa aceea se auzi soneria telefonului. Era un apel

direct de la biroul de opera iuni al flotei.ţ— Amiralul Mancuso.— Domnule, sunt locotenentul Copps de la biroul de

comunica ii al flotei. Am primit un semnal de alarm de laţ ă un submarin, situat aproximativ la 31° nord, 175° est.

Încerc m s stabilim pozi ia cu exactitate. Num rul de codă ă ţ ă

529



apar ine submarinului Asheville. Nu am recep ionat niciunţ ţ mesaj verbal, ci doar semnalul luminos. Începem ac iuneaţ de salvare. Cele mai apropiate avioane se afl pe cele două ă portavioane…

— Dumnezeule!

Marina militar american nu mai pierduse niciună ă submarin de când cu Scorpion, iar asta se întâmplase pevremea când Mancuso era la liceu. Amiralul cl tin din capă ă ca pentru a-şi limpezi gândurile. Îl aştepta ceva munc , nuă glum .ă

— Domnule, cele dou portavioane sunt, probabil,ă avariate.

— Serios?Era ciudat c locotenentul nu aflase înc vestea.ă ă— Lua i leg tura cu P-3. Eu am de lucru.ţ ă— Am în eles.ţMancuso îşi d dea seama de situa ia disperat . În zonaă ţ ă

aceea a Pacificului apa avea o adâncime de cinci mii demetri. Era imposibil ca un submarin s reziste m car la oă ă treime din aceast adâncime. Dac era într-adev r vorbaă ă ă

de o urgen şi dac existau supravie uitori, ac iunile deţă ă ţ ţ salvare trebuiau demarate în câteva ore, altfel oameniimureau din cauza frigului.

— Ron, am primit un semnal. Se pare c Asheville s-aă scufundat.

— Scufundat?Era un cuvânt care d dea fiori de ghea oric ruiă ţă ă

scufund tor.ă— B iatul lui Frenchy…ă— Şi înc o sut dou zeci de persoane.ă ă ă— Ce pot s fac, domnule c pitan?ă ă— Citeşte datele.— Am în eles.ţ Jones ieşi gr bit din birou, în timp ce amiralul ridicaă

receptorul şi începea s apese pe taste. Îşi d dea seama că ă ă

se agita degeaba. Toate submarinele flotei erau prev zuteă

530



cu transmi toare de urgen AN/BST-3, proiectate s seţă ţă ă detaşeze de corpul navei în cazul în care dep şeauă adâncimea critic sau dac , din neglijen , nu func ionaă ă ţă ţ mecanismul de siguran al dispozitivului. Aceast ultimţă ă ă posibilitate era, totuşi, îndep rtat , înainte de a seă ă

desprinde de nav , dispozitivul emitea un semnal deă alarm asurzitor, atr gând aten ia marinarului neglijent.ă ă ţ Asheville era mai mult ca sigur distrus, şi totuşi Mancusotrebuia s continue opera iunile de salvare, în aşteptareaă ţ unui miracol. Poate c unii membri ai echipajului reuşiseră ă s se salveze.ă

Ignorându-se sfatul lui Mancuso, mesajul fu trimis c treă cele dou portavioane. O fregat , USS Gary, porni de îndată ă ă în plin vitez , deplasându-se la nord de zona în careă ă ap ruse semnalul luminos, conformându-se legilor m rii şiă ă celor ale firii. În nou zeci de minute urma s lanseze ună ă elicopter pentru cercetarea preliminar a suprafe eiă ţ oceanului, continuând apoi s serveasc drept baz pentruă ă ă alte elicoptere desemnate s participe la opera iunile deă ţ

salvare. Luptându-se cu vântul puternic, John Stennis se întoarse încet şi izbuti s lanseze un singur avion S-3 Vikingă ASW, care avea la bord un instrumentar complex, util înopera iunile de c utare a eventualilor supravie uitori.ţ ă ţ Avionul se deplas în zona accidentului în mai pu in de oă ţ or . Pe ecranul radar nu se z rea nimic, cu excep ia uneiă ă ţ şalupe a Pazei de Coast japoneze, care se îndrepta în larg,ă

cam la zece mile distan , alertat evident de semnalulţă ă luminos. Se lu imediat leg tura cu echipajul japonez, careă ă confirm primirea unui apel SOS prin radio, precum şiă inten ia sa de a c uta eventualii supravie uitori. Avionulţ ă ţ Viking survol locul sinistrului. Pe suprafa a apei se z reauă ţ ă o pat de ulei şi câteva resturi sfâşiate, dar pilo ii nuă ţ izbutir s descopere nimic demn de a fi salvat.ă ă

Un semnal care purta numele codificat „Navy Blue”

531



indica faptul c informa ia era de interes pentru întreagaă ţ flot . Dou dintre portavioanele Flotei Pacificului erauă ă scoase din func iune pe o perioad nedeterminat .ţ ă ă Celelalte dou , Eisenhower şi Lincoln, se aflau în port. Înă marin era foarte greu de p strat un secret, astfel încât,ă ă

chiar înainte ca amiralul Dubro s primeasc o copie aă ă raportului, zvonul se r spândise la bordul navei-amiral.ă Comandantul for elor de lupt , care avea deja destule peţ ă cap, înjur birj reşte. Aceeaşi primire îi fu rezervat şiă ă ă ofi erului care îşi inform superiorii în leg tur cu misiuneaţ ă ă ă trasat de Pentagon.ă

Ca majoritatea ofi erilor de spionaj afla i pe teritoriuţ ţ str in în vremuri tulburi, Clark şi Chavez nu aflaser nimică ă despre cele petrecute. În caz contrar, probabil c ar fi luată primul avion, indiferent în ce direc ie. Spionii nu erauţ niciunde bineveni i, iar Conven ia de la Geneva prevedeaţ ţ ca, în timp de r zboi, aceştia s fie executa i imediat după ă ţ ă ce au fost descoperi i, de regul prin împuşcare.ţ ă

Regulamentul pe timp de pace era mai civilizat, însă

rezultatul final era, în general, acelaşi. Acest am nunt eraă trecut sub t cere de CIA cu prilejul interviurilor deă recrutare. Legile interna ionale ale spionajului ineau contţ ţ de acest am nunt nefericit, asigurând imunitate şiă acoperire diplomatic majorit ii agen ilor secre i. Aceştiă ăţ ţ ţ erau numi i agen i „legali” şi erau proteja i de tratateleţ ţ ţ interna ionale, ca şi cum ar fi fost într-adev r diploma iţ ă ţ

veritabili, aşa cum indicau paşapoartele lor de serviciu.Clark şi Chavez f ceau parte din categoria celor lipsi i deă ţ protec ie – de fapt, John Clark nu lucrase niciodat subţ ă acoperire „legal ”. Importan a acestui detaliu deveniă ţ limpede de îndat ce-şi p r sir hotelul în care locuiauă ă ă ă pentru a merge la o întâlnire cu Isamu Kimura.

Era o dup -amiaz pl cut , umbrit doar de privirile cuă ă ă ă ă care erau întâmpina i, în calitatea lor de gaijin; ostilitateaţ

f iş luase acum locul dezgustului şi curiozit ii ini iale.ăţ ă ăţ ţ

532



Atmosfera era diferit fa de cea pe care o g siser laă ţă ă ă sosire, deşi situa ia se îmbun t ea întrucâtva de îndat ceţ ă ăţ ă se prezentau ca cet eni ruşi. Asta îl determin pe Ding săţ ă ă se gândeasc la o modalitate de a-şi pune în evidenă ţă identitatea fa de cei cu care veneau în contact, fie şi peţă

strad . Din p cate, hainele civile nu ofereau prea multeă ă posibilit i în acest sens, astfel încât erau nevoi i s suporteăţ ţ ă mai departe privirile acelea duşm noase, sim indu-se camă ţ cum se sim ea un bog taş american într-un cartier r uţ ă ă famat.

Kimura îi aştepta la locul convenit, un bar f r preten ii.ă ă ţ B use deja câteva pahare.ă

— Bun ziua, rosti Clark amabil în englez . S-a întâmplată ă ceva?— Nu ştiu, zise Kimura dup ce li se aduser b uturile.ă ă ăExistau o mul ime feluri de a rosti aceste cuvinte.ţ

Intona ia japonezului l sa de în eles c ştia ceva.ţ ă ţ ă— Azi are loc o şedin a miniştrilor, convocat de Goto.ţă ă

A început acum câteva ore. Un prieten al meu, de laMinisterul Ap r rii, n-a mai p r sit biroul de joi seara.ă ă ă ă

— Da. Şi ce-i cu asta?— Nu a i v zut, nu-i aşa? Felul în care a vorbit Gotoţ ă

despre America.Func ionarul de la MEII îşi sorbi b utura şi ridic mâna,ţ ă ă

pentru a comanda o alta. Ca de obicei, serviciul fu extremde prompt.

Ar fi putut pretinde c vizionaser primul discurs, însă ă ă

„Klerk” prefer s cear p rerea lui Kimura despre evolu iaă ă ă ă ţ lucrurilor.— Nu ştiu, repet acesta cuvintele spuse mai înainte,ă

deşi tonul şi privirea sugerau altceva. Nu am v zută niciodat aşa ceva. Cum se spune? Retorica. Noi, laă minister, am aşteptat toat s pt mâna s ni se deaă ă ă ă instruc iuni. Trebuie s relu m negocierile cu America, sţ ă ă ă ajungem la o în elegere, dar nu avem niciun fel de indica ii.ţ ţ

Oamenii noştri din Washington nu fac nimic. Goto şi-a

533



pierdut timpul la Ministerul Ap r rii, pe la întruniri şiă ă convorbiri cu amicii lui zaibatsu. Nu aşa se procedeaz .ă

— Prietene, surâse Clark, l sându-şi paharul pe masă ă dup o singur înghi itur , vorbeşti ca şi cum ar pluti cevaă ă ţ ă grav în aer.

— Nu m-a i în eles. Nu pluteşte nimic în aer. Poate c seţ ţ ă petrece ceva, dar MCII nu are nicio leg tur .ă ă

— Şi?— Aici nu se întâmpl nimic f r ştirea MCII. În sfârşit,ă ă ă

ministrul nostru a aflat ceva, dar nu ne-a spus înc nimic.ăKimura t cu. ştia doi nu aflaser nimic?ă Ă ă— Cine crede i c face politica extern în ara asta?ţ ă ă ţ

Imbecilii de la Ministerul de Externe? Ei ne raporteaz totulă nou . În ce priveşte Ministerul Ap r rii, cui îi pas ce credă ă ă ă ei? Noi suntem aceia care modeleaz politica rii noastre.ă ţă Lucr m cu zaibatsu, coordon m, reprezent m intereseleă ă ă economice ale rii în rela iile cu alte ri şi cu pie ele lor deţă ţ ţă ţ desfacere, redact m declara iile pe care trebuie s leă ţ ă rosteasc primul ministru. Acesta a fost primul motivă pentru care am intrat în ministerul sta.ă

— Dar acum?— Acum? Acum Goto se întâlneşte personal cu ei şi-şi

iroseşte timpul cu oameni f r importan . Pe ministrulă ă ţă nostru l-a chemat de-abia acum; m rog, ieri. Şi e şi acumă acolo.

B rbatul era extrem de agitat dintr-un motiv care, celă pu in în ochii lui Chavez, p rea un simplu act de birocra ie.ţ ă ţ

MCII era manevrat de altcineva. Şi ce era cu asta?— Eşti sup rat c miniştrii se întâlnesc direct cu primulă ă ministru.

— Bineîn eles. Ar trebui s lucreze prin intermediulţ ă nostru, îns Goto a fost şi r mâne m sc riciul lui Yamata.ă ă ă ă

Kimura ridic din umeri.ă— Poate c acum vor s fac doar ei politica, dar nu ştiuă ă ă

cum vor reuşi f r ajutorul nostru.ă ăAdic f r tine, surâse Chavez în sinea lui. Birocrată ă ă

534



tâmpit. Şi CIA era plin de specimene asem n toare.ă ă ă

Nu se luaser în considerare toate am nuntele, aşa cumă ă se întâmpl de obicei în asemenea cazuri. Majoritateaă turiştilor care veneau în Saipan erau japonezi, dar existau şi

excep ii. Insula aceasta din Pacific era un loc ideal pentru oţ mul ime de distrac ii. Una dintre ele era pescuitul la mareţ ţ adâncime, mai ales c apele nu erau atât de aglomerate caă cele din largul coastelor Floridei sau ale Golfului California.Pete Burroughs era ars de soare, epuizat, dar cât se poatede mul umit dup cele unsprezece ore petrecute pe mare.ţ ă Era lucrul ideal pentru a te face s ui i avatarurile unuiă ţ

divor , îşi zise operatorul de computer, şezând şi sorbindţ câte o înghi itur de bere. Primele dou ore le petrecuseţ ă ă încercând s ajung cât mai departe de rm, urm toareleă ă ţă ă trei vâslise de colo-colo, iar apoi, vreme de patru ceasuri,se luptase cu cel mai mare ton pe care-l v zuse în via a lui.ă ţ Mai greu o s fie s -şi conving colegii c nu min ea.ă ă ă ă ţ Monstrul era atât de uriaş, încât n-ar fi înc put deasupraă şemineului – de altfel, fosta so ie ob inuse la divor casa, cuţ ţ ţ

c min cu tot. Trebuia s se mul umeasc cu o fotografie,ă ă ţ ă dar pu ini erau cei care credeau în aşa ceva. Pescarii seţ şmecheriser . Pentru dou zeci de dolari puteai alege oriceă ă peşte, al turi de care te fotografiai. Dac ar fi prins ună ă rechin, i-ar fi putut scoate col ii, dar un ton era doar unţ peşte nenorocit, oricât ar fi fost de impun tor. La naiba, niciă nevast -sa nu înghi ise poveştile pe care i le îndrugaseă ţ

despre orele suplimentare petrecute la birou. Târf ă ordinar . Una rece, una cald . Ea nu putea suferi pescuitul,ă ă dar el era acum liber s dea la peşte cât poftea. Poate chiară va avea ocazia s pescuiasc vreo prosp tur . Desf cu oă ă ă ă ă nou cutie de bere.ă

Portul era neobişnuit de pustiu pentru un sfârşit des pt mân . În partea central erau ancorate trei naveă ă ă ă comerciale mari, urâte, despre care nu ar fi putut spune la

prima vedere ce hram purtau. Compania la care lucra se

535



afla în California, destul de departe de ocean, astfel încâtpartidele lui de pescuit se desf şurau în majoritate în apeă curg toare. Excursia aceasta era visul lui de o via . Mâineă ţă poate c va prinde altceva. Deocamdat se mul umi să ă ţ ă admire tonul aşezat în stânga lui. Cânt rea pe pu in trei-ă ţpatru sute de kilograme. Nu tocmai demn de CarteaRecordurilor, dar în orice caz incomparabil mai mare decâtsomonul pe care-l pescuise vara trecut . Aerul începu să ă vibreze din nou, risipind farmecul clipei. Umbra care seprofila pe cer anun a decolarea unui alt blestemat de avionţ 747 de pe aeroportul din apropiere. Curând, paradisulacesta va fi distrus complet. De fapt, era deja. Singura

consolare era aceea c japonezii care veneau aici s -şi facă ă ă de cap şi s fac amor cu chelneri ele filipineze nu se preaă ă ţ gândeau la pescuit.

C pitanul micii ambarca iuni o dirij cu m iestrie spreă ţ ă ă rm. Se numea Oreza şi servise în tinere e în cadrul Pazeiţă ţ

de Coast americane. Burroughs se ridic de pe banchet ,ă ă ă urc pe punte şi se aşez lâng el.ă ă ă

— Ai obosit s admiri peştele?ă— E ca şi cum aş bea singur.Oreza cl tin din cap.ă ă— Când navighez, nu beau.— E o obişnuin din vremurile mai vechi?ţăB rbatul d du din cap.ă ă— Mda, cam aşa ceva. Dar când ajungem la club fac eu

cinste. Te-ai descurcat foarte bine cu peştele. Ziceai c eă

prima oar ?ă— Prima oar pe ocean, explic Burroughs plin de sine.ă ă— N-aş fi crezut, domnule Burroughs.— Pete, îl corect inginerul.ă— Pete, se conform Oreza. Spune-mi Navlositorul.ă— Nu eşti de prin p r ile locului.ă ţ— M-am n scut în New Bedford, Massachusetts. Acoloă

iernile sunt cumplite. Cu mult timp în urm am lucrat aici.ă

Pe atunci exista un post al Pazei de Coast , pe lâng Puntaă ă

536



Arenas, dar acum e închis. Mie şi nevesti-mii ne-au pl cută climatul şi oamenii, şi-apoi e mare competi ia pentruţ ocuparea unui astfel de post. La urma urmei, copiii aucrescut. Aşa c în final ne-am stabilit aici.ă

— Te pricepi foarte bine s manevrezi barca.ăNavlositorul încuviin din cap.ţă— Aşa s-ar şi cuveni. Fac treaba asta de treizeci şi cinci

de ani, ba mai mult, dac pun la socoteal şi ieşirile pe careă ă le f ceam cu tata.ă

Cârmi uşor spre prova, ocolind Insula Managaha.— S-a dus naibii pescuitul la New Bedford.— Ce sunt alea? întreb Burroughs, ar tând spre portulă ă

comercial.— Transportoare de maşini. Când am venit azi diminea ,ţă tocmai desc rcau nişte Jeepuri de pe nava de acolo.ă

Marinarul ridic din umeri şi continu :ă ă— Alte maşini blestemate. Ştii, când am venit aici locul

sem na cu Cape Cod pe timp de iarn . Acum aduce maiă ă mult cu Cape pe timp de var . Zid lâng zid.ă ă

Navlositorul ridic iar şi din umeri. Mai mul i turiştiă ă ţ

echivalau cu o mai mare aglomerare a insulei, dar şi cu înflorirea afacerilor.

— E scump via a aici?ă ţ— Se scumpeşte pe zi ce trece, confirm Oreza.ăUn alt avion 747 decol de pe insul .ă ă— Ciudat..— Ce anume?

— sta n-a decolat de pe aeroport.Ă— Cum adic ?ă— A decolat de pe Kobler. E o pist veche a marineiă

militare. Exist cinci sau şase piste pe care pot aterizaă avioanele de mare tonaj, r mase de pe timpuri. Kobler esteă chiar lâng Loran. M mir c o mai folosesc. Habar n-amă ă ă avut c n-a fost abandonat .ă ă

— Nu în eleg.ţ— Pe Guam a existat o baz a avia iei militare. Ai auzită ţ

537



de armele nucleare, nu-i aşa? În cazul unui atac trebuiau să se disperseze în jurul Bazei Anderson, pentru a fi nimici iţ to i deodat . Pe Insula Saipan exist dou piste mari, ceaţ ă ă ă de la aeroport şi cea de la Kobler, apoi alte dou pe Tinian,ă r mase de pe vremea celui de-al doilea r zboi mondial, şiă ă

înc dou pe Guam.ă ă— Mai sunt în func iune?ţ— Nu v d de ce n-ar fi.ăOreza îşi întoarse capul.— Aici nu aterizeaz multe avioane grele, care ar puteaă

s distrug asfaltul.ă ăDe pe aeroportul interna ional din Saipan se ridic în aerţ ă

un alt avion 747, iar un altul se preg ti s aterizeze venindă ă dinspre est.— Întotdeauna e aşa de aglomerat aici?— Nu, e prima oar c v d o astfel de agita ie. Cred că ă ă ţ ă

hotelurile sunt în esate.ţRidic din nou din umeri.ă— P i, asta înseamn c g seşti uşor un cump r toră ă ă ă ă ă

pentru peştele sta.ă— Cât s cer?ă— Cât s pl teşti cursa. E un peşte foarte mare. Dar şiă ă

mâine trebuie s fii la fel de norocos.ă— Ei, dac -mi g seşti înc un animal ca sta, nu-mi pasă ă ă ă ă

cât îmi ceri pentru transport.— Asta-i vorba care-mi place.Se apropiau de rada portului şi Oreza reduse pu in viteza,ţ

îndrept ambarca iunea spre docul principal. Aveau nevoieă ţ de un cablu cu care s ridice peştele. Era al treilea peşteă mare pe care-l aducea la rm şi tipul sta, Burroughs,ţă ă p rea c se descurc destul de bine pe ocean.ă ă ă

— Aşa î i câştigi pâinea?ţNavlositorul d du din cap.ă— P i, dac mai pun şi pensia, nu o duc prea r u. Vremeă ă ă

de treizeci şi ceva de ani am condus navele Unchiului Sam,

acum a sosit timpul s-o conduc pe a mea – şi, crede-m , aă

538



meritat investi ia.ţBurroughs privea acum navele comerciale. Duse la ochi

binoclul marinarului.— Îmi dai voie?— Dac nu te superi, petrece cureaua dup gât.ă ăExtraordinar, unii se gândeau la cureaua binoclului ca la

un soi de decora ie.ţ— Desigur.Burroughs se conform , apoi regl lentilele şi examin cuă ă ă

aten ie nava Orchid Ace.ţ— Urâte construc ii…ţ— Nu sunt prea atr g toare. Sunt f cute s transporteă ă ă ă

maşini.Oreza începu ultimele preg tiri pentru acostare.ă— Dar nu-i nicio maşin acolo. Pare mai degrab un utilajă ă

folosit în construc ii, poate un buldozer, un…ţ— Serios?Oreza îi strig matelotului, un b ie andru localnic, să ă ţ ă

urce pe punte şi s vad de parâme. Era un b iat deă ă ă treab , care ar fi avut şanse s se înscrie la Paza de Coastă ă ă

şi s înve e meserie în câ iva ani. Oreza îl preg teaă ţ ţ ă intensiv.

— Exist vreo baz militar aici?ă ă ă— Nu. Avia ia militar şi marina militar au oameniţ ă ă

r maşi în Guam, dar şi acolo sunt doar câ iva. Gata.ă ţOpri motorul şi Springer frân lin pe suprafa a apei.ă ţ

Oreza încerca de fiecare dat o pl cere de nedescris înă ă

îndeplinirea îndatoririlor de marinar. Un b rbat aflat peă ponton întoarse manivela pentru a balansa troliul pestepupa. Când d du cu ochii de peşte, ridic degetul mare înă ă semn de apreciere. Continuând s -l in sub observa ie peă ţ ă ţ matelotul care lega parâmele, Oreza se l s pe spate, cuă ă gândul la prima bere a serii.

— Ia priveşte.Burroughs îi întinse binoclul.

Navlositorul se r suci pe scaun şi regl binoclul din nou,ă ă

539



apoi îl fix asupra navei ancorate în avalul coastei.ă Cunoştea modul de dispunere a navelor. Pe vremea cândlucra la Paza de Coast şi era de serviciu pe uscat, leă inspectase de nenum rate ori. De fapt, verificase chiară nava pe care o privea acum; era unul din primele

remorchere construite anume în scopul de a transportacamioane, automobile şi alte înc rc turi. Uneori naveleă ă erau înc rcate pân la refuz…ă ă

— Ce e?— Ştii ce e la?ă— Nu.Era un vehicul cu şenile, abia vizibil în penumbr , îns seă ă

distingea clar caroseria vopsit într-o nuan închis şi ună ţă ă fel de cutie supradimensionat , aşezat în spate. Deodat ,ă ă ă se auzi un declic. Era ceva asem n tor unui lansator deă ă rachete. Îşi aduse aminte c v zuse unul la televizor, înă ă timpul R zboiului din Golf, cu pu in înainte de a seă ţ pensiona. Oreza se ridic în picioare pentru a prinde ună unghi mai bun de vizibilitate. Al turi de primul, z ri alteă ă dou vehicule.ă

— A, da, am în eles. E o aplica ie, spuse Burroughs,ţ ţ îndreptându-se spre scara ce ducea la puntea principal .ă Vezi, acolo e un avion de vân toare. Înainte de a se angajaă la PanAm v ru-meu a zburat pe un F-15 Eagle, un avion dină dotarea avia iei militare.ţ

Oreza se întoarse şi fix binoclul asupra avionului careă survola rada portului. De fapt, erau dou aparate careă

zburau în forma iune de lupt regulamentar . Aparent, eraţ ă ă o desf şurare de for e menite s asigure protec ia insulei…ă ţ ă ţ cu excep ia unui singur am nunt. Emblema imprimat peţ ă ă aripi reprezenta un cerc roşu, bine conturat.

Dac avea de ales, Jones prefera imprimatele în loculă afişajelor electronice. Cele din urm erau mai bune în cazulă opera iunilor „pe viu”, îns atunci când le derulai din nou î iţ ă ţ

oboseau prea tare ochii, iar munca pe care o f cea elă

540



solicita maximum de aten ie. Ar putea fi în joc nişte vie iţ ţ omeneşti, îşi zise el, cu toate c avea mari dubii în privin aă ţ asta. În afar de el, documentele fuseser consultate de doiă ă oceanografi. Începuser la miezul nop ii şi parcurseseră ţ ă totul cu mare aten ie. Zona de aplica ii pentru submarine,ţ ţ

în largul Atolului Kure, fusese aleas tocmai pentru c seă ă afla în apropierea unei serii de detectoare soniceapar inând în exclusivitate sistemului SOSUS din Pacific.ţ Acest din urm dispozitiv avea dimensiunile unui garaj sauă ale unei case mai mici. De fapt, f cea parte dintr-ună megadispozitiv şi era racordat electronic la o alt instala ieă ţ aflat la cincizeci de mile distan ; îns aceea era maiă ţă ă

veche, mai mic şi mai pu in performant . Ambele erauă ţ ă racordate prin cablu, mai întâi la Kure, apoi la Midway,unde exista o sta ie de comunica ii prin satelit, destinat sţ ţ ă ă sus in cablul care ducea pân la Pearl Harbor. Practic,ţ ă ă oceanul era împânzit de astfel de re ele. În timpulţ R zboiului Rece marina american instalase aproape atâ iaă ă ţ metri de cablu ca şi compania na ional de telefoane,ţ ă apelând ocazional chiar la sprijinul acesteia.

— OK, aici se alimenteaz Kurushio cu aer, zise Jones,ă înconjurând cu roşu însemn rile f cute cu negru.ă ă

— Cum naiba l-ai învins pe Masker? întreb unul dintreă superiorii lui.

— P i, e un sistem bun, dar l-ai cercetat vreodat maiă ă atent?

— N-am mai fost pe mare de zece ani.

— Când eram pe Dallas ne-am jucat cu Moosebruggertimp de o s pt mân . Eram pe lâng AUTEC, în Bahamas.ă ă ă ă— Moose are o reputa ie teribil .ţ ă— Şi pe bun dreptate. Noi n-am putut da de urma lui, elă

n-a putut da de urma noastr .ă Jones continu s vorbeasc , dar nu pe tonulă ă ă

antreprenorului civil cu un doctorat în buzunar, ci pe cel alspecialistului în detectarea undelor sonore care fusese – şi

înc se mai sim ea.ă ţ541



— Aveau şi un pilot de elicopter care ne d dea emo ii. Înă ţ orice caz, zise el, întorcând înc o pagin , dup aceea mi-ă ă ăam dat seama. Masker sun ca un r p it de ploaie, ca oă ă ă avers de prim var . Nu e prea zgomotos, dar frecven aă ă ă ţ este inconfundabil . Îl po i izola foarte bine. Apoi amă ţ

descoperit c e de ajuns s vezi cum e vremea la suprafa .ă ă ţă Dac afar e senin şi auzi un r p it de ploaie la relevmentulă ă ă ă zero-doi-zero, înseamn c la e. La nord-vest de Kure aă ă ă fost o zi senin . Înainte s vin aici, am verificat la sta iaă ă ţ meteorologic a flotei.ă

Ofi erul superior d du din cap surâzând.ţ ă— O s in minte asta, domnule.ă ţ

— Deci, japonezii ajung aici la miezul nop ii. Acum sţ ă vedem ce altceva putem afla.R sfoi câteva pagini. În alte condi ii ar fi putut consideraă ţ

raportul drept una din acele juc rii de hârtie care îi pl ceauă ă atât de mult fiului s u.ă

— sta trebuie s fie Asheville, care se preg teşteĂ ă ă probabil s reînceap scenariul. Are o elice cu tura ie mare,ă ă ţ nu-i aşa?

— Nu ştiu.— Eu zic c da. Nu cred c am reuşi s recep ion mă ă ă ţ ă

atâtea semnale dac ar avea o elice normal . Haide i să ă ţ ă vedem reprezentarea grafic .ă

— Am început deja întocmirea reprezent rii grafice,ă anun un alt ofi er superior.ţă ţ

Acum computerul efectua majoritatea opera iunilor. Peţ

vremuri totul se efectua cu dificultate, manual.— Pozi ia?ţ— Pozi ia este aici, domnule, în acelaşi punct de unde amţ

recep ionat semnalul luminos, spuse ofi erul pe un tonţ ţ r bd tor, f când un semn negru pe harta îmbr cat înă ă ă ă ă plastic. Ştim unde se afl ; vreau s spun c opera iunile deă ă ă ţ salvare…

— N-or s fie niciun fel de opera iuni de salvare.ă ţ Jones îşi ridic privirea şi lu în treac t o igar de la unulă ă ă ţ ă

542



din marinari. Asta e, în sfârşit am spus-o cu glas tare.— Nu ave i voie s fuma i aici, îl aten ion un ofi er.ţ ă ţ ţ ă ţ

Trebuie s ieşim.ă— Da i-mi un foc şi urm ri i cu aten ie ce v spun, ordonţ ă ţ ţ ă ă

Jones.

Trecu la pagina urm toare, verificând frecven a de 60 deă ţ hertzi.

— Nimic şi iar nimic. Navele acelea cu ac ionare Dieselţ sunt bunicele, îns dac nu fac zgomot nu se pot alimentaă ă cu aer, iar dac nu se alimenteaz cu aer nu ajung preaă ă departe. Asheville a luat-o pe aici, dup aceea probabil s-aă întors…

Alt pagin .ă ă— Renun m la opera iunea de salvare, domnule?ţă ţÎntrebarea fusese rostit încet, tem tor.ă ă— Ce adâncime are apa?— Ştiu, îns navele de salvare… vreau s spun, le-amă ă

v zut, sunt trei buc i.ă ăţ Jones nici m car nu catadicsi s ridice ochii, mul umindu-ă ă ţ

se s trag un fum din prima igar pe care o aprinseseă ă ţ ă

dup mul i ani.ă ţ— Şefule, dintr-o chestie din asta nu ai cum s scapi. Eă

imposibil. Submarinul acela e mort, ca şi echipajul lui. Pemine m intereseaz din ce cauz .ă ă ă

— Dar avem înregistrarea sunetelor din momentulimpactului.

— Ştiu. Şi mai ştiu c dou dintre portavioanele noastreă ă

au fost avariate azi.Şi sunetele acelea fuseser înregistrate.ă— Ce vre i s spune i?ţ ă ţ— Nu vreau s spun nimic.ăD du pagina. În josul ei se l f ia o pat mare, neagr ,ă ă ă ă ă

indicând sunetul asurzitor care marcase pulverizareasubmarinului Asheville şi a tuturor…

— Ce naiba-i asta?

— Credem c este vorba de o reprezentare dubl ,ă ă

543



domnule. Relevmentul este aproape identic cu cel al luiAsheville şi probabil computerul…

— Difer timpul, la dracu’! Cu patru minute.ăD du înapoi trei pagini.ă— Vede i, e de la alt surs .ţ ă ă— Charlotte?În clipa aceea pe Jones îl trecu o sudoare rece. Sim ea oţ

uşoar ame eal din cauza ig rii, care-i reamintea de ce seă ţ ă ţ ă l sase de fumat. Hârtia p stra aceeaşi marc , mai întâiă ă ă zgomotul emis de o ambarca iune Diesel, apoi suneteleţ provocate de accelerarea unei nave din clasa 688. Suneteleerau asem n toare, aproape identice, iar coinciden aă ă ţ

relevmentelor ar fi putut l sa de în eles c …ă ţ ă— L sa i leg tura cu amiralul Mancuso şi întreba i-l dacă ţ ă ţ ă Charlotte a raportat ceva la baz .ă

— Dar…— Acum, domnule ofi er!ţDoctorul Ron Jones se ridic şi-şi plimb privirea în jur.ă ă

Nu era aproape nimic schimbat. Oamenii erau aceiaşi,executau aceleaşi opera iuni, dând dovad de m iestria peţ ă ă

care le-o cunoştea, îns lipsea ceva. Ceea ce se schimbaseă era… ce anume? Pe peretele îndep rtat al înc perii se aflaă ă o hart a Oceanului Pacific. Pe vremuri, harta fuseseă marcat prin figurine roşii, reprezentând diferitele tipuri deă submarine, vedete şi bombardiere sovietice, înso iteţ adeseori de alte figurine negre, dovad c sistemul SOSUSă ă amplasat în Pacific îl inea pe inamic sub observa ie,ţ ţ

oricând gata de un atac împotriva lui şi, uneori, recurgândchiar la h r uieli, pentru a-i da de în eles cine eraă ţ ţ adev ratul st pân al oceanelor lumii. Acum, siluetele de peă ă hart reprezentau balene, unele purtând denumiri, ca şiă submarinele sovietice, îns acestea erau nume de genulă Moby şi Mabel, pentru a identifica un caz anume. Nu maiexista inamic şi nici situa ii critice. Oamenii aceştia nu maiţ gândeau aşa cum gândise el cu câtva timp în urm , peă

când servea la bordul lui Dallas şi fusese nu o dat pus înă

544



situa ia de a h r ui oameni necunoscu i pe care trebuia s -iţ ă ţ ţ ă ucid , poate, într-o bun zi. Jones nu crezuse niciodat că ă ă ă acest lucru se va întâmpl cu adev rat, îns nici nu-şiă ă ă permisese vreodat s uite c posibilitatea exista. Şi totuşi,ă ă ă aceşti b rba i şi aceste femei uitaser . O vedea pe fe eleă ţ ă ţ

lor şi chiar o auzea, dup felul cum vorbea ofi erul laă ţ telefon cu comandantul flotei.

Jones travers camera şi smulse receptorul.ă— Bart, aici Ron. Ave i vreo veste de la Charlotte?ţ— Încerc m chiar acum s-o localiz m.ă ă— Domnule c pitan, nu cred c vei reuşi, zise civilul peă ă

un ton grav.

— Ce vrei s spui?ăDe cum rosti întrebarea, amiralul p trunse adev ratulă ă sens al cuvintelor. Cei doi b rba i comunicau f r cuvinte.ă ţ ă ă

— Bart, ar fi bine s vii aici. Nu glumesc.ă— În zece minute sunt acolo, promise Mancuso. Jones îşi stinse igara într-o scrumier metalic şi seţ ă ă

întoarse la grafice. Îi venea din ce în ce mai greu, darcontinua s r sfoiasc paginile una dup alta. Imprimateleă ă ă ă

erau executate cu creioane montate pe tije metalice, caremarcau sunetele recep ionate în diferite game deţ frecven ; frecven ele joase erau rânduite în stânga, celeţă ţ înalte în dreapta. Distan a dintre coloanele de cifreţ reprezenta relevmentul. Urmele şerpuiau aparent f r sens,ă ă l sând unui neavizat impresia c priveşte o fotografieă ă aerian a unui deşert cu dune de nisip absolut identice,ă

îns pentru cel care ştia ce trebuia s caute fiecare linieă ă sub ire, ca un fir de p ianjen, şi fiecare cotitur aveaţ ă ă în elesul s u. Jones încetini ritmul de lucru, verificândţ ă fiecare minut de înregistrare, parcurgând foaia de la stângaspre dreapta, f când diferite adnot ri şi semne. Ofi erii careă ă ţ îl asistau se retraser discre i, recunoscându-i pricepereaă ţ de maestru, dându-şi seama c vedea lucruri pe care ar fiă trebuit s le vad şi ei, la rândul lor, dar nu reuşeau, şiă ă

în elegând în sfârşit de ce un b rbat mai tân r decâtţ ă ă

545



oricare dintre ei îşi permitea s -i spun amiralului peă ă numele mic.

— Aten iune, se auzi o voce. Soseşte comandantul Floteiţ Pacificului.

Mancuso intr în înc pere, înso it de c pitanul Chambers,ă ă ţ ă

şeful opera iunilor, şi un subaltern care-i urma la câ ivaţ ţ paşi. Amiralul se mul umi s -l priveasc în fa pe Jones.ţ ă ă ţă

— Ai dat de Charlotte, Bart?— Nu.— Vino aici.— Ce vrei s -mi spui, Jonesy?ă Jones ar t cu creionul roşu în josul paginii.ă ă

— Uite impactul, iar aici nava cedeaz .ăMancuso d du din cap, apoi expir zgomotos.ă ă— Ştiu, Ron.— Priveşte. Aici sunt manevrele rapide…— Dac ceva e în neregul , accelerezi şi încerci s urci laă ă ă

suprafa , interveni c pitanul Chambers, nerealizând înc –ţă ă ă sau, poate, refuzând s o fac – ce se petrecuse.ă ă

Cu domnul Chambers era întotdeauna o pl cere să ă

colaborezi, îşi zise Jones.— Dar nu se îndrepta direct spre suprafa , domnuleţă

Chambers. Imaginea se modific aici… şi aici, zise Jones,ă plimbând creionul în susul paginii, înapoi în timp, subliniindpunctele în care l imea urmelor diferea, iar relevmenteleăţ se schimbau abia sesizabil. În afar de asta, era în plină viraj, propulsat de o elice de mare capacitate. Aceastaă

este, probabil, urma l sat de o int fals . Iar aceasta –ă ă ţ ă ă mâna urc pân în dreapta foii.ă ă— Aceasta este o torpil . Una silen ioas , îns uita i-v laă ţ ă ă ţ ă

relevmente. Şi aceasta a virat, urm rind submarinul, iar aiciă se v d semnele care merg pân în acest punct în timp.ă ă

Ron încercui ambele urme şi, cu toate c pe hârtie erauă aşezate la o distan de aproape treizeci de centimetri, seţă vedea limpede c erau aproape identice. Creionul urc dină ă

nou, apoi âşni spre o alt coloan de frecven e.ţ ă ă ţ546



— Ne duc pân la un lansator. Aici.ă— Mii de draci, şopti Chambers.Mancuso se aplec peste coala de hârtie, al turi deă ă

Jones, realizând brusc ceea ce vedea.— Dar acesta?

— Acesta este, probabil, submarinul Charlotte, caremanevra în acelaşi timp. Vede i, aici şi aici urma pare s seţ ă modifice. Probabil c era destul de departe. Tot din acelaşiă motiv nu am putut da de urma torpilei.

Jones mut creionul din nou în dreptul semnalelor emiseă de Asheville.

— Iat . Torpila a fost lansat de nava japonez cuă ă ă

ac ionare Diesel. Aici. Asheville a încercat s scape, dar nuţ ă a reuşit. Aici se vede prima explozie a înc rc turii. Suneteleă ă emise de motoare înceteaz în punctul acesta – a primită lovitura la pupa. Aici se vede explozia înc rc turii dină ă interior. Domnule, Asheville a fost lovit de o torpil ,ă ă probabil una de tip 89, cam în acelaşi timp în care s-aprodus „accidentul” celor dou portavioane.ă

— Imposibil, murmur Chambers.ăCând întoarse capul spre el, ochii lui Jones sem nau cuă

cei ai unei p puşi.ă— Bine, domnule Chambers, atunci spune-mi dumneata

ce semnifica ie au semnalele acestea.ţCineva trebuia s -l aduc cu picioarele pe p mânt.ă ă ă— Dumnezeule, Ron.— Linişteşte-te, Wally, zise amiralul încet, privind cu

aten ie datele şi c utând în zadar o alt explica ieţ ă ă ţ plauzibil .ăEra de datoria lui s încerce, chiar dac aveaă ă

convingerea c nu exista nicio alt concluzie posibil .ă ă ă— Î i pierzi timpul de poman , domnule c pitan.ţ ă ă Jones b tu cu degetul în urma l sat de USS Gary.ă ă ă— Ar fi bine ca cineva s anun e fregata aceea c nuă ţ ă

particip la nicio opera iune de salvare, ci se duce direct înă ţ

gura lupului. Acolo sunt dou nave cu torpile la bord, peă

547



care le-au folosit deja de dou ori.ă Jones se întoarse spre harta de pe perete. C ut ună ă

creion roşu, îl lu , iar apoi tras dou cercuri, reprezentândă ă ă câte o suprafa cu diametrul de aproximativ treizeci deţă mile.

— Undeva pe aici. Îi vom putea repera mai exact când sevor ridica s se alimenteze cu aer. Apropo, de la cineă provine urma de la suprafa ?ţă

— Din câte ni s-a spus, de la o şalup a Pazei lor deă Coast , care iese în larg ca s ajute la opera iunea deă ă ţ salvare, r spunse amiralul.ă

— S-ar putea s fim nevoi i s o elimin m, suger Jones,ă ţ ă ă ă

marcând înc un cerc roşu.ăLuase decizia final . Nava de la suprafa c reia tocmai îiă ţă ă marcase pozi ia era un inamic. O int .ţ ţ ă

— Trebuie s lu m leg tura cu Comandamentul, spuseă ă ă Mancuso.

Jones d du încet din cap.ă— Da, domnule. Cred c trebuie.ă

548



22. Dimensiunea globală

Bomba fusese impresionant . Explodase lângă ă Trincomalee Tradewinds, un nou hotel de lux, construit cu oinvesti ie indian . Câteva persoane, aflate la o jum tate deţ ă ă cvartal distan , îşi aminteau de maşina-capcan , oţă ă camionet vopsit în alb, suficient de spa ioas pentru aă ă ţ ă ascunde o jum tate de ton de AMFO, un amestec explozivă ă compus din îngr ş minte pe baz de azot şi motorin . Era oă ă ă ă mixtur uşor de ob inut, fie şi într-o cad de baie sau ună ţ ă lighean, iar în cazul acela se dovedise suficient deputernic pentru a distruge fa ada hotelului cu zece etaje,ă ţ ucigând dou zeci şi şapte de oameni şi r nind al i o sut .ă ă ţ ă

Zgomotul exploziei nici nu se domolise când telefonul dinbiroul filialei Agen iei Reuter din localitate se porni s sune.ţ ă— A început ultima faz a eliber rii, anun o voce careă ă ţă

probabil citea un comunicat formulat în prealabil, aşa cumprocedau de obicei grup rile teroriste. Dac Tigrii Tamiliă ă nu-şi vor putea redobândi patria şi autonomia, nu va fi pace în Sri Lanka. Acesta este numai începutul luptei noastre.Vom detona câte o bomb în fiecare zi, pân ce ne vomă ă atinge elul.ţ

Se auzi imediat declicul marcând sfârşitul anun ului.ţ

Vreme de peste o sut de ani, Agen ia Reuter fusese unulă ţ dintre cele mai eficiente servicii de informa ii din lume, iarţ biroul din Colombo nu f cea nici el excep ie, chiar şi în acelă ţ sfârşit de s pt mân . În zece minute raportul fu comunicată ă ă

prin satelit agen iei din Londra, de unde fu difuzat imediatţ

549



prin re eaua de ştiri interna ional , drept „bomba” zilei.ţ ţ ăMulte agen ii americane – inclusiv FBI-ul, Serviciul Secretţ

şi Pentagonul – urm reau regulat ştirile difuzate prină re eaua interna ional . Acest lucru era valabil şi pentruţ ţ ă biroul de comunica ii al Casei Albe. Aşa se face c , laţ ă

dou zeci şi cinci de minute dup explozia bombei, ună ă sergent al avia iei militare puse mâna pe um rul lui Ryan.ţ ă Consilierul pe problemele de securitate na ional deschiseţ ă ochii şi z ri un deget îndreptat semnificativ în sus.ă

— O veste de ultim or , domnule, şopti vocea.ă ăRyan d du din cap somnoros, îşi desf cu centura deă ă

siguran şi-i mul umi lui Dumnezeu c nu b use prea multţă ţ ă ă

la Moscova. În lumina difuz din cabin observ c to iă ă ă ă ţ pasagerii erau cufunda i în somn. Ca s ias f r s -şiţ ă ă ă ă ă trezeasc so ia, trebuia s treac peste m su . Fu cât pe-ă ţ ă ă ă ţăaci s -şi piard echilibrul, dar sergentul îl apuc repede deă ă ă bra .ţ

— Mul umesc, doamn .ţ ă— Pentru pu in, domnule.ţRyan o urm pân la scara în spiral şi urc pe punteaă ă ă ă

superioar , unde se afla cabina de comunica ii.ă ţ— Ce s-a întâmplat?Rezist cu greu tenta iei de a întreba cât era ceasul. Ar fiă ţ

dus la alte întreb ri: cât era ora la Washington, dup ce fusă ă orar zbura avionul în clipa respectiv ori la ce or seă ă produsese evenimentul. Înc un semn al progresului, îşiă zise Ryan, îndreptându-se spre imprimatele termice.

Ofi erul de serviciu de la comunica ii erau un locotenent dinţ ţ cadrul avia iei militare, un b rbat de culoare, înalt şiţ ă atr g tor.ă ă

— Bun diminea a, domnule doctor Ryan. Consiliulă ţ Na ional de Securitate v-a transmis asta.ţ

Îi întinse lui Jack una din acele coli lipicioase pe careacesta nu le putea suferi. Dar imprimatele termice erausilen ioase, iar aceast cabin de comunica ii, ca toateţ ă ă ţ

celelalte folosite în acest scop, era şi aşa destul de

550



zgomotoas . Jack citi comunicatul Agen iei Reuter, preaă ţ proasp t pentru a fi putut fi analizat de CIA sau vreo altă ă agen ie.ţ

— Acesta este indicativul pe care-l c utam. În regul ,ă ă trebuie s dau nişte telefoane confiden iale.ă ţ

— Am mai primit ceva chiar acum, interveni un membrual echipajului, întinzându-i câteva coli. Marina militar a dată de bucluc.

— Serios?Ryan se aşez pe un scaun capitonat şi aprinse veioza.ă— Drace! exclam el aproape instantaneu, ridicându-şiă

privirea. Mi-ai putea aduce o cafea, domnule locotenent?

Ofi erul d du ordin unui soldat s aduc cafelele.ţ ă ă ă— Pe cine dori i s suna i mai întâi?ţ ă ţ— Ofi erul de serviciu de la NMCC.ţConsilierul pe problemele de securitate na ional îşiţ ă

verific ceasul, f cu un calcul simplu şi constat c dormiseă ă ă ă în total cinci ore. Era pu in probabil s mai poat a ipi pânţ ă ă ţ ă la Washington.

— Linia trei, domnule doctor Ryan. Amiralul Jackson la

telefon.— Sunt SWORDSMAN, începu Ryan, folosind numele de

cod oficial sub care era cunoscut la Serviciul Secret.Ini ial încercaser s -i bage pe gât numele deţ ă ă

GUNFIGHTER, în amintirea vremurilor vechi.— Aici SWITCHBOARD. Cum î i place c l toria, Jack?ţ ă ăRyan nu înceta s se minuneze de calitatea extraordinară ă

a sunetului transmis prin liniile acelea digitale decomunica ii. Recunoscu cu uşurin vocea prietenului s u,ţ ţă ă desluşind chiar o vag nuan ironic . Era îns o bună ţă ă ă ă dispozi ie for at .ţ ţ ă

— Pilo ii ştia de la avia ia militar sunt excep ionali.ţ ă ţ ă ţ Poate n-ar strica s iei lec ii de la ei. Bine, spune-mi ce eă ţ nou? Ce s-a mai întâmplat pe la voi?

— Acum câteva ore flota a fost implicat într-un incident.ă— Am auzit. Mai întâi Sri Lanka, ordon SWORDSMAN.ă

551



— În afar de înregistr rile sonore, nu prea avem mareă ă lucru. Mai avem câteva fotografii şi peste vreo jum tate deă or urmeaz s primim înregistrarea video. Am primită ă ă raportul din partea consulatului de la Trincomalee. Ne-auconfirmat producerea incidentului. Dup p rerea lor a fostă ă

r nit un singur cet ean american, care cere s fie evacuată ăţ ă cât mai curând posibil. Mike e blocat într-un col . Va încercaţ s scape de cum apune soarele. Din câte ne d m seama,ă ă amicii devin din ce în ce mai neastâmp ra i. Amfibiile loră ţ sunt înc în zon , dar am pierdut urma brig zii. Locul pareă ă ă s fie p r sit. Avem nişte fotografii aeriene luate cu trei oreă ă ă în urm şi zona este goal .ă ă

Ryan d du din cap. Ridic transperantul din plastic ceă ă acoperea hubloul din dreptul fotoliului în care şedea. Sub einu se z rea nicio lumini . Fie c se aflau deja deasupraă ţă ă oceanului, fie c zburau peste un plafon gros de nori. Nuă vedea decât lumina intermitent de la extremitatea aripiiă avionului.

— E vreun pericol iminent acolo?— Nu.

Amiralul Jackson c zu pe gânduri.ă— Ne trebuie cel pu in o s pt mân s intervenim, darţ ă ă ă ă

m car suntem convinşi c trebuie s ac ion m. Cei de susă ă ă ţ ă sunt dispuşi s ne sprijine, Jack. Amiralul Dubro are nevoieă imediat de instruc iuni ca s ştie ce trebuie s fac .ţ ă ă ă

— Am în eles.ţRyan lua noti e pe un blocnotes cu antetul avia ieiţ ţ

militare care sc pase ca prin miracol din mâinile ziariştilor.ă— Aşteapt pu in.ă ţRidic privirea spre locotenent.ă— Cam peste cât timp ateriz m?ă— Peste şapte ore şi jum tate, domnule. Vântul e foarteă

puternic. Acum ne apropiem de coasta Islandei. Jack d du din cap.ă— Mul umesc. Robby, mai avem şapte ore şi jum tate deţ ă

zbor. Înainte de aterizare voi sta de vorb cu şeful. Po i să ţ ă

552



începi s formulezi raportul şi s ni-l trimi i dup vreo două ă ţ ă ă ore de la aterizare.

— Am în eles.ţ— Bine. Acum spune-mi ce dracu’ s-a întâmplat cu

portavioanele acelea?

— Se pare c a fost o defec iune la bordul uneia dină ţ navele japoneze, care a lansat din greşeal torpilele Markă 50 de la bord. Au lovit în plin ambele portavioane. Toatecele patru motoare ale lui Enterprise sunt distruse. Stennisare avarii la trei dintre motoare. Nu a fost niciun mort, doarcâteva persoane cu r ni minore.ă

— Robby, cum naiba…

— Hei, SWORDSMAN, nu uita c eu sunt un simpluă slujbaş.— De cât timp ave i nevoie?ţ— Dup primele estim ri, credem c repara iile vor duraă ă ă ţ

între patru şi şase luni. Aşteapt pu in, Jack.ă ţVocea se întrerupse, îns Ryan auzi nişte şoapte, urmateă

de foşnetul hârtiei.— Stai o clip … a mai ap rut ceva.ă ă— Aştept.Ryan sorbi din ceaşca de cafea şi începu din nou să

calculeze în gând ora aproximativ .ă— Jack, e de r u. S-a scufundat un submarin din cadrulă

flotei.— Ce spui?— E vorba de USS Asheville, unul din noile modele din

clasa 688. S-a recep ionat un SOS lansat de la bordul lui.ţ Stennis a lansat un avion care s cerceteze zona. O altă ă nav se îndreapt de asemenea într-acolo. E grav.ă ă

— Din câte persoane este format echipajul? O sut ?ă— Mai mult, o sut dou zeci, o sut treizeci. Ultima oară ă ă ă

s-a întâmplat aşa ceva când eram un marinar oarecare.— Parc participam la o aplica ie împreun cu ei, nu-iă ţ ă

aşa?

— Da, DATELINE PARTNERS, tocmai s-a încheiat ieri. Până

553



acum câteva ore p rea s fie un exerci iu izbutit. Lucrurileă ă ţ s-au dat peste cap în câteva minute…

Jackson t cu brusc.ă— Am primit înc un semnal. Primul raport… Stennis aă

lansat un Hoover…

— Un ce?— S-3 Viking, un avion de recunoaştere. Echipajul este

format din patru oameni. Raporteaz c nu au g sit niciună ă ă supravie uitor din echipajul submarinului. Pe to i dracii,ţ ţ ad ug Jackson, cu toate c nu era chiar surprins. Jack, amă ă ă ceva de lucru aici, în elegi?ţ

— Am în eles. S m ii la curent.ţ ă ă ţ

— Bineîn eles. TerminatţConvorbirea se întrerupse.Ryan îşi termin cafeaua şi arunc paharul de plastic într-ă ă

un coş de gunoi fixat cu şuruburi de pardoseala aeronavei.Deocamdat nu avea sens s -l trezeasc pe preşedinte.ă ă ă Durling va trebui s fie cât mai odihnit. Acas îl aştepta ună ă haos economic, un scandal politic, poate chiar un r zboiă incipient în Oceanul Indian, iar acum era de aşteptat ca

rela iile cu japonezii s se înr ut easc mai mult, în urmaţ ă ă ăţ ă acelui accident blestemat din Pacific. Durling avea dreptulm car la un somn bun.ă

Printr-o coinciden , maşina lui Oreza era o Toyota Landţă Cruiser, un model foarte apreciat pe insul . Tocmai seă îndrepta spre vehicul când alte dou maşini identice intrară ă

în parcarea portului. Din autoturisme coborâr şase b rba iă ă ţ care pornir în direc ia lui. Fostul instructor-şef r maseă ţ ă pironit locului. Plecase din Spania înainte de r s ritulă ă soarelui, luându-l în drum de la hotel pe Burroughs, ca să surprind peştii când veneau la suprafa , în c utare deă ţă ă hran . Cu toate c circula ia pe drumul ce ducea spreă ă ţ docuri fusese pu in mai aglomerat ca de obicei, nuţ ă remarcase nimic anormal.

Acum situa ia se schimbase. Acum insula era survolatţ ă

554



de avioane de lupt japoneze, iar spre ei se îndreptauă amenin tori şase b rba i îmbr ca i în salopete şi înarma iţă ă ţ ă ţ ţ cu revolvere. Parc era o secven dintr-un film deă ţă televiziune ca acelea care rulau cu câ iva ani în urm , înţ ă timpul R zboiului Rece.ă

— Salut, cum a mers pescuitul? întreb unul dintreă b rba i.ă ţ

Oreza b g de seam c avea trese de ofi er, iar peă ă ă ă ţ buzunarul de la piept, în stânga, o insign de paraşutist.ă Zâmbea amical, cu fa a senin .ţ ă

— Am prins un ton cât toate zilele, se l ud Peteă ă Burroughs, îmb rb tat probabil şi de cele patru beri pe careă ă

le înghi ise pe drumul de întoarcere.ţZâmbetul necunoscutului se l i şi mai mult.ăţ— Aha. Pot s -l v d şi eu?ă ă— Sigur c da.ăBurroughs se întoarse şi-i conduse spre ponton, unde

l saser tonul atârnat cu capul în jos de cablul troliului.ă ă— E nava dumitale, domnule c pitan Oreza? întrebă ă

militarul.

Un singur b rbat din grup îl înso ise pe c pitan înapoi laă ţ ă ambarca iune. Ceilal i r m seser în urm , privind cuţ ţ ă ă ă ă aten ie, ca şi cum primiser ordin s nu fie prea… nu se ştieţ ă ă cum, îşi zise Navlositorul. Mai b g de seam c ofi erul îşiă ă ă ă ţ d duse oboseala s -i înve e numele.ă ă ţ

— Da, domnule. V intereseaz o partid de pescuit?ă ă ă întreb el cu un surâs nevinovat.ă

— Bunicul meu era pescar, r spunse Ishii.ăNavlositorul d du din cap şi zâmbi.ă— Şi al meu. Tradi ie de familie.ţ— O tradi ie veche?ţOreza încuviin printr-o mişcare a capului, în timp ce seţă

apropiau de Springer.— De peste o sut de ani.ă— O, dar ce iaht frumos ave i. Pot s arunc o privire?ţ ă— Sigur, urca i la bord.ţ

555



Navlositorul o lu înainte şi îi f cu semn cu mâna.ă ă Observ c sergentul care-i înso ise pe c pitan r m seseă ă ţ ă ă ă pe ponton, al turi de Burroughs, cam la şase paşi distană ţă de acesta. La brâu purta un pistol SIG P220, arma obişnuită a militarilor japonezi. De-acum, Oreza era sincer alarmat.

— Ce înseamn Springer?ă— E o ras de câine de vân toare.ă ă— A, aşa deci, foarte bine.Ofi erul privi în jur.ţ— Ce fel de radio v trebuie pe un vas ca acesta? Cevaă

scump?— O s v ar t.ă ă ă

Oreza îl conduse în salon.— E fabricat în ara dumneavoastr , domnule, un aparatţ ă standard folosit în marin . Aici este sistemul GPS,ă detectorul de peşte, radarul.

B tea cu palma în fiecare aparat enumerat. De fapt,ă toate erau de fabrica ie japonez , de bun calitate, la unţ ă ă pre rezonabil şi foarte precise.ţ

— Ai arme la bord?

— Arme? Ce s fac cu ele?ă— Nu sunt mul i localnici care de in arme?ţ ţ— Din câte ştiu eu, nu.Oreza cl tin din cap.ă ă— În orice caz, eu, unul, n-am fost atacat niciodat de ună

peşte. Nu, nu am nicio arm , nici m car acas .ă ă ăEra limpede c ofi erul recep ionase vestea cuă ţ ţ

satisfac ie.ţ— Ce fel de nume este acesta, Oreza?Pentru japonez p rea a fi un nume autohton.ă— La origine? Str moşii mei au sosit cu mult timp înă

urm din Portugalia.ă— Locuieşti de mult timp aici?Oreza d du din cap.ă— Sigur c da.ăCinci ani însemnau mult. Iar un so şi o so ie reprezentauţ ţ

556



o familie.— Radioul, parc spuneai c e un VHF cu raz mic deă ă ă ă

ac iune?ţB rbatul privi în jur, în c utare de alte instrumente, dară ă

era evident c nu exista nimic altceva la bord.ă— Da, domnule.C pitanul d du din cap.ă ă— Foarte bine. Mul umesc. E un iaht foarte frumos.ţ

B nuiesc c te mândreşti cu el, nu-i aşa?ă ă— Într-adev r, domnule, aşa este.ă— Î i mul umesc c mi-ai permis s -l vizitez. Acum po iţ ţ ă ă ţ

pleca, încheie b rbatul, f r s -şi dea seama de notaă ă ă ă

discordant a acestei ultime propozi ii.ă ţOreza îl înso i pe punte şi-l privi al turându-se f r oţ ă ă ă vorb grupului de militari.ă

— Ce-a fost…— Pete, n-ai vrea s taci pu in?ă ţRostise cuvintele ca umil ce fusese obişnuit s comandeă

şi ob inu efectul dorit. Se apropiar de maşina lui Oreza,ţ ă l sându-i pe ceilal i s se îndep rteze. M rş luiau ca laă ţ ă ă ă ă

carte, cu o sut dou zeci de paşi pe minut, sergentul cu ună ă pas la stânga c pitanului şi o jum tate de pas în spateleă ă acestuia, p strând caden a. Când ajunse în dreptulă ţ vehiculului, pescarul observ o alt Toyota, oprit laă ă ă intrarea în parcare. Ocupan ii erau trei b rba i îmbr ca i înţ ă ţ ă ţ uniforme.

— O fi vreo aplica ie? Jocuri de r zboi? Ce se petrece?ţ ă

întreb Burroughs, de îndat ce se instalar în maşina luiă ă ă Oreza.— N-am nici cea mai vag idee, Pete.ăPorni motorul şi ieşi din parcare, virând spre dreapta pe

Beach Road. Dep şir în câteva minute portul comercial.ă ă Navlositorul conducea cu grij , respectând toate regulile deă circula ie şi limitele de vitez , recunosc tor soartei pentruţ ă ă c avea acelaşi model şi aceeaşi culoare de maşin ca celeă ă

folosite de solda i.ţ557



M rog, aproape aceleaşi. Maşinile desc rcate acum deă ă pe Orchid Ace erau vopsite, aproape f r excep ie, înă ă ţ verde-oliv. Dintr-un şir de autobuze apar inând companieiţ aeriene coborau oameni îmbr ca i în uniforme de aceeaşiă ţ culoare. P reau c se îndreapt spre un punct central, apoiă ă ă

se risipeau fie în direc ia vehiculelor parcate, fie în cea aţ navei, poate pentru a-şi recupera efectele.

— Ce sunt chestiile acelea, ca nişte l zi mari?ă— Se numesc SLMR. Sisteme de lansare multipl aă

rachetelor.Oreza num r şase buc i.ă ă ăţ— La ce se folosesc? se interes Burroughs.ă

— La uciderea oamenilor, replic Navlositorul nervos.ăCând trecur pe lâng calea de acces spre docuri, ună ă soldat le f cu agitat semne cu mâna. Se z reau alteă ă camioane şi mul i solda i, poate cinci sau şase sute. Orezaţ ţ îşi continu drumul spre sud. La fiecare intersec ie eraă ţ postat câte un Land Cruiser, cu nu mai pu in de trei solda i,ţ ţ unii înarma i cu pistoale, al ii cu puşti, îi trebuir câtevaţ ţ ă minute pân s -şi dea seama c nu se z rea nici m car oă ă ă ă ă

singur maşin a poli iei. Coti spre stânga, pe Wallaceă ă ţ Highway.

— M duci la hotel?ă— Ce-ai zice s cin m în seara asta la mine?ă ăOreza porni pe drumul ce urca dealul, trecu pe lângă

spital şi în sfârşit vir la stânga, spre locuin a sa. Deşi eraă ţ un om al m rilor, prefera s locuiasc pe colin . Din loculă ă ă ă

unde îşi construise casa se deschidea o panoramă splendid a p r ii sudice a insulei. Avea o cas nu preaă ă ţ ă mare, cu o mul ime de ferestre. Isabel, so ia sa, eraţ ţ administrator la spital şi, locuind atât de aproape,parcurgea drumul pe jos, ori de câte ori avea chef. În searaaceea nu era într-o dispozi ie str lucit . De îndat ce Orezaţ ă ă ă intr pe aleea de lâng cas , so ia lui deschise uşa.ă ă ă ţ

— Manni, ce se petrece?

Cei doi so i erau, evident, descenden ii aceluiaşi neam.ţ ţ

558



Femeia scund , gr su , cu ten m sliniu, era acum livid .ă ă ţă ă ă— Hai s intr m, bine? Draga mea, el este Peteă ă

Burroughs. Am fost azi împreun la pescuit.ăVorbea pe un ton calm, dar ochii îi alergau nelinişti i.ţ

Spre est se z reau luminile de aterizare a patru avioane,ă

apropiindu-se de cele dou mari piste de aterizare aleă insulei. Dup ce intrar to i trei în cas şi închiser uşa înă ă ţ ă ă urma lor, începur s discute.ă ă

— Telefoanele sunt moarte. Am încercat s o sun peă Rachel, dar am dat peste o înregistrare. Liniiletransoceanice sunt scoase din func iune. Când m-am dus laţ magazin…

— Ai v zut solda i? o întrerupse Navlositorul.ă ţ— O mul ime, şi sunt cu to ii…ţ ţ— Galbeni, complet încet fostul membru al Pazei deă

Coast americane.ă— Hei, sta nu e un mod civilizat de a…ă— Nici invazia nu este, domnule Burroughs.— Ce?Oreza ridic receptorul telefonului din buc t rie şi formă ă ă ă

num rul fiicei sale, în Massachusetts.ă— Ne pare r u, dar din cauza defect rii unui cablu amă ă

între rupt temporar circuitele transoceanice. Echipa deinterven ie se ocup de remedierea defec iunii. Vţ ă ţ ă mul umim pentru în elegere…ţ ţ

— Pe dracu’! se r sti Oreza în receptor. La naiba şi cuă cablul! Dar cum r mâne cu circuitele prin satelit?ă

— Nu putem telefona în afar ?ăBurroughs pricepea destul de greu, dar m car atâta lucruă ştia şi el.

— Aşa se pare.— Încearc la sta.ă ăOperatorul de calculatoare b g mâna în buzunar şiă ă

scoase un telefon celular.— Am şi eu unul, zise Isabel. Nici la nu func ioneaz .ă ţ ăAdic , e bun pentru convorbiri locale, dar…ă

559



— Care-i num rul?ă— Codul localit ii este 617, r spunse Navlositorul, apoiăţ ă

dict num rul de telefon.ă ă— Stai pu in, îmi trebuie codul Statelor Unite.ţ— N-o s reuşeşti, insist doamna Oreza.ă ă— Aici nu ave i înc linii telefonice prin satelit, nu-i aşa?ţ ă

surâse Burroughs. Noi tocmai am primit sta de la firm .ă ă Pot s trimit şi faxuri prin el, tot ce-mi trebuie. Poftim, îiă întinse el telefonul. Sun .ă

Sistemul era o premier absolut şi pe insul nu seă ă ă puseser înc în vânzare astfel de telefoane. Armataă ă japonez aflase acest lucru în cursul s pt mâniiă ă ă

precedente, dar pierduse din vedere faptul c aparateleă erau comercializate în lumea întreag , chiar dacă ă magazinele locale nu le desf ceau înc . Semnalul emis deă ă micul aparat fu recep ionat de unul din cei treizeci şi cinciţ de sateli i şi retransmis spre cea mai apropiat sta ie de laţ ă ţ sol. Manila era cea mai la îndemân , mai aproape cuă treizeci de mile decât Tokio, deşi şi o singur mil ar fi fostă ă suficient pentru programul ce punea în func iune sistemul.ă ţ

Sta ia terestr Luzon intrase în func iune doar de optţ ă ţ s pt mâni, aşa c transmisese semnalul spre un alt satelit,ă ă ă aflat pe o orbit geosincron de deasupra Pacificului. Deă ă aici, semnalul ajunse la o sta ie din California, de unde fuţ dirijat spre Cambridge, Massachusetts.

— Alo? se auzi o voce moroc noas , pentru c în fondă ă ă era cinci diminea a pe Coasta de Est a Americii.ţ

— Rachel?— T ticule!ă— Eu sunt, draga mea.— Sunte i bine? se interes fiic -sa îngrijorat .ţ ă ă ă— De c m întrebi?ă ă— Am încercat s o sun pe mama, dar mi s-a pus oă

înregistrare în care se spunea c o furtun puternic a ruptă ă ă liniile telefonice.

— N-a fost nicio furtun , Rach, zise Oreza f r s steaă ă ă ă

560



prea mult pe gânduri.— Atunci, ce s-a întâmplat?Doamne, cu ce s încep? se întreb Navlositorul. Şiă ă

dac … e oare posibil?ă— Hei, Navlositorule, interveni Burroughs.

— Ce e?— Cum ce e? se auzi glasul fetei.— Aşteapt o clip , drag . Ce este, Pete? întreb el,ă ă ă ă

acoperind receptorul cu mân .ă— Vrei s spui c a avut loc o invazie, ca în vreme deă ă

r zboi, o ocupare a teritoriului, chestii de genul sta?ă ăNavlositorul încuviin din cap.ţă

— Da, aşa se pare.— Închide imediat telefonul.Neliniştea ce r zb tea din glasul b rbatului eraă ă ă

inconfundabil . Niciunul dintre ei nu analizase cum seă cuvenea lucrurile, dar brusc realizar la ce se expuneau.ă

— Draga mea, o s revin, bine? Noi suntem s n toşi. Pa.ă ă ăOreza ap s pe butonul de întrerupere.ă ă— Care-i problema, Pete?

— Nu e vreo glum idioat , nu-i aşa? Nu încerci s -mi jociă ă ă o fars , vreun amuzament destinat turiştilor, nu?ă

— Doamne, trebuie s beau o bere.ăOreza deschise frigiderul şi scoase una. Pentru moment

nu conta c era de produc ie japonez . Întinse sticla spreă ţ ă oaspetele s u.ă

— Pete, sta nu e un joc, m crezi? În caz c n-aiă ă ă

observat, î i reamintesc c am v zut cel pu in un batalionţ ă ă ţ de solda i, vehicule mecanizate, avioane de lupt . Iarţ ă idiotul din port era extrem de interesat de radioul de peiaht.

— Bine.Burroughs desf cu berea şi sorbi cu poft .ă ă— S spunem c nu e o glum . Po i s faci ceva.ă ă ă ţ ă— S fac ceva? Ce vrei s spui?ă ăF cu o pauz , încercând s -şi reîmprosp tezeă ă ă ă

561



cunoştin ele.ţ— A… desigur.

La sediul comandantului Flotei din Pacific era agita ieţ mare. Comandantul era un ofi er de marin , o tradi ieţ ă ţ

împ mântenit înc de pe timpul amiralului Chester Nimitz.ă ă ă Oamenii alergau de colo-colo. Aproape to i purtauţ uniforme. Func ionarii civili lucrau rareori în weekend şi, cuţ câteva excep ii, terminaser oricum programul. De cumţ ă trecu de pichetul de paz , Mancuso observ atitudineaă ă subalternilor s i. Oamenii priveau în p mânt cu frunteaă ă încruntat , mişcându-se iute, în încercarea de a sc pa câtă ă

mai repede de atmosfera încordat ce domnea în biroul plină de zarv . Nimeni nu dorea s fie surprins de furtun .ă ă ă— Unde este amiralul Seaton? îl întreb comandantul peă

primul marinar care-i ieşi în cale.Militarul se mul umi s arate spre birouri. Mancuso îiţ ă

conduse pe ceilal i doi în direc ia ar tat .ţ ţ ă ă— Unde dracu’ ai fost? izbucni comandantul de îndat ceă

grupul de b rba i p trunse în birou.ă ţ ă— La SOSUS, domnule. Îl cunoaşte i pe c pitanulţ ă

Chambers, şeful opera iunilor. Acesta este doctorul Ronţ Jones…

— Specialistul în recep ionarea undelor sonore despreţ care mi-ai povestit atâtea?

Amiralul David Seaton îşi permise o clip de destindere,ă de altfel foarte scurt .ă

— Exact, domnule. Tocmai eram la SOSUS, ca să verific m nişte date despre…ă— Nu e niciun supravie uitor, Bart îmi pare r u, darţ ă

echipajul S-3 spune c …ă— Domnule, au fost ucişi, îi întrerupse Jones, iritat de

preliminarii.Afirma ia lui înghe aerul din jur.ţ ţă— Ce vrei s spui, domnule Jones? întreb comandantulă ă

dup o clip de t cere.ă ă ă562



— Vreau s spun c Asheville şi Charlotte au fostă ă torpilate şi scufundate de nişte submarine japoneze.

— Stai pu in, b iete. Vrei s spui c şi Charlotte…?ţ ă ă ăSeaton îşi întoarse capul.— Bart, ce-i asta?

Comandantul flotei nu avu r gazul s r spund .ă ă ă ă— V-o pot dovedi, domnule. Jones îi ar t sulul de hârtii pe care-l inea sub bra .ă ă ţ ţ— Am nevoie de o mas luminat de sus.ă ăMancuso privea încruntat.— Domnule amiral, Jonesy are dreptate. Acestea nu au

fost simple accidente.

— Domnilor, chiar în clipa aceasta în biroul de opera iuniţ sunt cincisprezece ofi eri japonezi care încearc s neţ ă ă explice cum func ioneaz dispozitivele de stingere aţ ă incendiilor de pe navele lor şi…

— Sunt de la marina militar , nu-i aşa? îl întrerupse Jonesă pe un ton glacial. Poart arme, nu-i aşa?ă

— Arat -mi ce ai acolo.ăDave Seaton îi f cu semn s se apropie de masa lui deă ă

lucru. Jones îi ar t comandantului toate imprimatele şi, chiară ă

dac Seaton nu era ceea ce se cheam un ascult toră ă ă perfect, era cel pu in t cut. La o examinare mai atent ,ţ ă ă reprezentarea undelor sonore indica atât navele de lasuprafa cât şi torpilele antisubmarin model Mark 50 careţă distruseser jum tate din portavioanele flotei americane.ă ă

Noul dispozitiv din largul Atolului Kure era nemaipomenit, îşi zise Jones.— Privi i ora, domnule. Toate astea s-au petrecut în vreoţ

dou zeci de minute; Acum avem acolo dou sute cincizeciă ă de marinari mor i şi sunt convins c nu din cauza unuiţ ă accident.

Seaton scutur din cap asemenea unui cal care vrea să ă scape de nişte insecte sâcâitoare.

— Stai o clip , eu nu am primit niciun avertisment. Nuă

563



exist niciun indiciu care s dea de în eles c …ă ă ţ ă— Acum exist , domnule.ă Jones nu renun a cu una, cu dou .ţ ă— Dar…— Fir-ar s fie, domnule! înjur Jones. Privi i aici, e negruă ă ţ

pe alb. Mai sunt şi alte exemplare la biroul SOSUS, exist şiă o înregistrare pe band video, pe care v-o pot ar ta oricândă ă pe un nenorocit de ecran TV. Dori i ca exper iiţ ţ dumneavoastr s se deplaseze la locul faptei, corect? P iă ă ă sunt chiar aici, nu?

B rbatul ar t spre Mancuso şi Chambers.ă ă ă— Am fost ataca i, domnule amiral.ţ

— Exist posibilitatea s fie vorba de vreo greşeal ?ă ă ă întreb Seaton.ăAvea fa a alb ca pânza c m şii de uniform .ţ ă ă ă ă— Niciuna. Dac vre i, aştepta i-i s dea un anun în Newă ţ ţ ă ţ

York Times, ca s v confirme ce v spun.ă ă ăDiploma ia nu fusese niciodat una din calit ileţ ă ăţ

doctorului Jones, iar acum era oricum prea furios ca s -iă mai dea aten ie.ţ

— Ascult , domnule… începu Seaton, dar apoi îşi înghi iă ţ vorbele şi prefer s priveasc în ochii comandantuluiă ă ă flotei. Bart?

— Domnule amiral, nu pot nega datele. Dac ar fi existată b nuiala c nu sunt corecte, Wally sau eu am fi descoperit-ă ăo. Personalul de la SOSUS este de aceeaşi p rere. Şi mieă mi-e greu s cred, recunoscu Mancuso. Dar Charlotte nu s-aă

prezentat la baz şi…ă— De ce nu s-a recep ionat semnalul lor de alarm ?ţ ă întreb comandantul.ă

— Dispozitivul de avertizare este instalat în parteadinspre pupa. A fost montat de câ iva dintre scafandrii mei.ţ Anul trecut echipajele de pe submarinele de atac au refuzats le monteze la bord, ine i minte? Oricum, e posibil caă ţ ţ dispozitivul s fi fost distrus de torpil sau poate c , dină ă ă

vreun motiv necunoscut, nu s-a declanşat cum trebuie.

564



Avem indicatorul acela sonor despre pozi ia aproximativ aţ ă submarinului Charlotte, dar nu am primit niciun r spuns laă apelul de urgen pe care l-am transmis. Nu exist niciunţă ă indiciu care s ne îndrept easc s credem c nu i s-aă ăţ ă ă ă întâmplat nimic.

Mancuso rostise cuvintele, dându-le astfel un statutoficial. Mai r mânea îns ceva de spus.ă ă

— Cu alte cuvinte, suntem în r zboi.ăVorbele acestea fur rostite pe un ton ciudat de calm.ă

Comandantul flotei încuviin încet.ţă— Da, domnule.— Nu am fost avertizat, obiect Seaton.ă

— Da, sunt de admirat pentru felul în care respectă tradi ia, remarc Jones, uitând c , la ultimul incident,ţ ă ă fuseser avertiza i din plin, dar nu luaser în seriosă ţ ă avertismentul.

Pete Burroughs nu-şi termin cea de-a cincea sticl deă ă bere a zilei. Seara nu-i adusese liniştea aşteptat . Deşiă cerul era limpede şi spuzit de stele, dinspre coasta de est a

insulei continuau s se apropie lumini e mult maiă ţ str lucitoare, care profitau de vânt pentru a ateriza pe celeă dou piste de rulare construite de americani. Fiecareă aeronav transporta pe pu in dou sute de solda i, poateă ţ ă ţ chiar trei sute. Oreza avea un binoclu destul de puternicpentru a distinge avioanele şi cisternele de alimentare cucombustibil care se gr beau s ajung în preajma loră ă ă

pentru a sc pa de înc rc tur şi a se putea întoarce rapidă ă ă ă la baz , pentru realimentare. Nici unuia dintre ei nu leă d duse prin minte s in o eviden înainte de-a fi preaă ă ţ ă ţă târziu.

— Vine o maşin , anun Burroughs, alertat de luminaă ţă puternic a farurilor. Împreun cu Oreza, se retrase lângă ă ă zidul lateral al casei, sperând s se fac nev zu i înă ă ă ţ penumbr . Maşina, tot o Toyota Land Cruiser, coborî aleea,ă

se întoarse la cap tul ei şi se duse înapoi, în direc ia dină ţ

565



care venise, mul umindu-se probabil s arunce o privire înţ ă jur şi, poate, s numere automobilele parcate în dreptulă locuin elor – mai degrab , s le permit ocupan ilor sţ ă ă ă ţ ă verifice dac oamenii nu începuser s se retrag în grupuriă ă ă ă inoportune.

— Ai idee ce fac? îl întreb pe Oreza dup ce maşinaă ă disp ru.ă

— Ai uitat c am f cut parte din Paza de Coast ? Astaă ă ă miroase a marin , mai precis a marin militar .ă ă ă

— Treaba e împu it , amice. Dup p rerea ta, mai ştieţ ă ă ă cineva ce se petrece?

— Trebuie s ştie. Cineva ştie sigur, r spunseă ă

Navlositorul, l sând binoclul jos şi intrând în cas . Putemă ă privi de la fereastra dormitorului. Oricum, inem tot timpulţ geamul deschis.

Un alt motiv pentru care se retr sese pe Insula Saipan îlă constituiau nop ile r coroase, împrosp tate de briz .ţ ă ă ă

— Cu ce te ocupi de fapt, Pete?— Lucrez la calculatoare şi m ocup de mai multe lucruri.ă

Am o diplom de inginer, dar m-am specializat înă

comunica ii şi modalit ile de comunicare dintreţ ăţ computere. Am lucrat pu in pentru guvern. Compania meaţ se ocup în mod regulat de astfel de lucruri, dar de celeă mai multe ori ele au un caracter secret.

Burroughs îşi roti privirea prin buc t rie. Doamna Orezaă ă le preg tise o cin uşoar , care ar ta foarte apetisant, deşiă ă ă ă începuse s se r ceasc .ă ă ă

— Erai îngrijorat c ne intercepteaz cineva convorbirileă ă telefonice.— Poate c sunt exagerat, dar compania la care lucreză

produce cipuri pentru scanerele folosite de armat în acestă scop.

Oreza se aşez la mas şi începu s se joace absent cuă ă ă mâncarea din farfurie.

— Încep s cred c nu ai exagerat, amice.ă ă— Poate c ai dreptate, domnule c pitan.ă ă

566



Burroughs privi mâncarea cu o mimic apreciativ .ă ă— ii cur de sl bire?Ţ ă ăOreza morm i nemul umit.ă ţ— Nu ne stric , nici mie, nici lui Izzy. A urmat nişteă

cursuri de g tit mânc ruri dietetice.ă ăBurroughs privi în jur. Deşi în cas exista o sufragerie,ă

perechea de pensionari (aşa îi considera el, cu toate c eraă limpede c nu erau) prefera s m nânce la o mas micuă ă ă ă ţă din buc t rie. Chiuveta şi bufetul str luceau de cur enie şiă ă ă ăţ inginerul privi cu admira ie înşiruirea de castroane şiţ tacâmuri din o el inoxidabil. Isabel Oreza ştia cum s in oţ ă ţ ă cas şi lui Burroughs îi fu limpede cine era adev ratulă ă

c pitan în familie.ă— Mâine s m duc la serviciu? întreb femeia, cu minteaă ă ă confuz , încercând s se obişnuiasc cu schimbarea bruscă ă ă ă a situa iei de pe insul .ţ ă

— Nu ştiu, drag , r spunse so ul, dezorientat brusc deă ă ţ întrebare.

Dar el ce trebuia s fac ? S plece la pescuit, ca şi cumă ă ă nu s-ar fi întâmplat nimic?

— Sta i pu in, zise Pete, f r s -şi ia ochii de laţ ţ ă ă ă castroanele din o el.ţ

Se ridic , f cu doi paşi pân la tejghea şi-l ridic pe celă ă ă ă mai mare dintre ele. Avea un diametru de cel pu inţ patruzeci de centimetri şi o adâncime de cincisprezece.Fundul era drept, un cerc gros de vreo opt centimetri, însă în rest vasul avea o form sferic , aproape parabolic .ă ă ă

Scoase telefonul prin satelit din buzunarul c m şii. Nuă ă m surase niciodat lungimea antenei, dar acum, tr gând-o,ă ă ă observ c avea mai pu in de zece centimetri. Burroughs îlă ă ţ privi pe Oreza.

— Ai o bormaşin ?ă— Pentru ce?— La naiba, mi-a venit o idee.— Nu pricep, Pete.

— Perfor m fundul castronului şi b g m antena prină ă ă

567



gaur . Castronul e din o el. Reflect undele radio ca oă ţ ă anten parabolic . Totul se ridic în eter. Ba chiar am puteaă ă ă face un emi tor mai eficient.ţă

Burroughs încerca s digere tot ce se petrecuse,ă p trunzând încetul cu încetul toate implica iile unei situa iiă ţ ţ

însp imânt toare. „Invazie” însemna „r zboi” în acest caz,ă ă ă „r zboiul” urma s se desf şoare între America şi Japoniaă ă ă şi, oricât ar fi fost de bizar, era singura explica ie a tot ceeaţ ce v zuse în cursul acelei zile. Dac va fi r zboi, el era ună ă ă intrus inamic. Ca şi gazdele sale. Dar în port remarcasefelul iscusit în care se eschivase Oreza.

— M duc s aduc bormaşina. Cât de mare trebuie s fieă ă ă

gaura?Burroughs îi întinse telefonul. Fusese tentat s i-l azvârle,ă dar se st pânise, pentru c era, de fapt, cel mai valorosă ă obiect personal pe care îl avea asupra sa. Oreza verifică diametrul micului buton metalic de la cap tul antenei şi seă duse dup trusa cu scule.ă

— Alo?

— Rachel? Tata la telefon.— Sigur sunte i bine? Acum pot s v sun?ţ ă ă— Drag , suntem bine, dar aici sunt probleme.ăCum dracu’ s -i explici? Rachel Oreza Chandler eraă

avocat la un birou guvernamental din Boston, darinten iona s -şi p r seasc slujba şi s -şi deschid propriulţ ă ă ă ă ă ă ei birou de avocatur , unde satisfac iile erau mai m runte,ă ţ ă

dar onorariul şi programul de lucru mult mai convenabile.Se apropia de treizeci de ani şi ajunsese în stadiul de a-şiface griji pentru p rin i, aşa cum îşi f cuser aceştia pentruă ţ ă ă ea, cu ani în urm . Tat l ei decise c înc nu era cazul s oă ă ă ă ă alarmeze.

— Ai putea s -mi ob ii un num r de telefon?ă ţ ă— Sigur c da, ce num r?ă ă— Num rul biroului central al Pazei de Coast . E înă ă

Washington, la Buzzard Point. Vreau s vorbesc cu ofi erulă ţ

568



de serviciu. Aştept la telefon.Avocata bloc o linie şi form num rul informa iilor dină ă ă ţ

Washington. În mai pu in de un minut îi comunic num rulţ ă ă tat lui ei, ascultându-l cum repet fiecare cifr .ă ă ă

— Asta e. Eşti sigur c totul e în ordine? Pari neliniştit.ă— Crede-m , feti o, şi eu şi mama suntem foarte bine.ă ţNu putea s sufere când tat l ei îi spunea „feti o”, dară ă ţ

era probabil prea târziu ca s încerce s -l schimbe.ă ă— Bine, dac spui tu. Am auzit c a fost o furtună ă ă

cumplit . Acum ave i curent electric? se interes ea, uitândă ţ ă c nu fusese nicio furtun .ă ă

— Înc nu, iubito, dar în curând vom avea, min i b rbatul.ă ţ ă

Pe curând, feti o.ţ— Centrul de observare al Pazei de Coast , sunt subofi eră ţ

Obrecki, v previn c vorbi i pe o linie public , turuiă ă ţ ă b rbatul, astfel încât persoana de la cel lalt cap t al firuluiă ă ă aproape c fu în imposibilitate de a în elege vreun cuvânt.ă ţ

— Vrei s spui c soldatul buc lat care a navigat cu mineă ă ă pe Panache a ajuns „şef”?

Era o replic suficient de neaşteptat pentru a-l ului peă ă cel de la cap tul firului, dar, de aceast dat , r spunsul fuă ă ă ă coerent.

— Sunt subofi er Obrecki. Cu cine vorbesc?ţ— Cu c pitanul Oreza.ă— Ia uite, ce dracu’ faci, Navlositorule? Am auzit c te-aiă

pensionat.

B rbatul mai tân r se l s pe spate în fotoliu. Acum,ă ă ă ă când devenise el însuşi şef, îşi putea permite s i seă adreseze fostului superior pe numele mic.

— Sunt în Saipan. Uite ce e, puştiule, ascult -m cuă ă aten ie: anun - i imediat şefii s ridice receptorul.ţ ţă ţ ă

— Ce s-a întâmplat, şefule?— Nu am timp de explica ii. F cum i-am spus.ţ ă ţ— Am în eles.ţObrecki bloc linia.ă

569



— Domnule comandant, v rog s prelua i convorbirea.ă ă ţ

— NMCC, amiralul Jackson, zise Robby, obosit şi foarteprost dispus.

Ridicase receptorul f r nicio tragere de inim , dup ceă ă ă ă

fusese aten ionat de un maior tân r din cadrul avia ieiţ ă ţ militare.

— Domnule amiral, sunt locotenentul-comandant Powers,de la Paza de Coast Buzzard Point. Am primit un telefonă din Saipan, de la un comandant în retragere de-al nostru.

La dracu’, acolo am o divizie de portavioane distruse, îifulger prin gând amiralului.ă

— Interesant, domnule comandant. N-ai vrea s -mi spuiă repede despre ce este vorba? Suntem foarte ocupa i.ţ— Domnule amiral, mi s-a comunicat c pe Insula Saipană

sunt o mul ime de trupe japoneze.ţ Jackson îşi ridic ochii de pe schemele aşternute peă

birou.— Ce-ai spus?— Dac dori i, v fac leg tura cu el chiar acum.ă ţ ă ă— Bine, zise Robby pe un ton neîncrez tor.ă— Cu cine vorbesc? se auzi o a doua voce, gutural şiă

aparent apar inând unui b rbat în vârst .ţ ă ăSe vedea c fusese obişnuit s comande, îşi spuseă ă

Robby.— Sunt contraamiralul Jackson, de la Comandamentul

Militar Na ional.ţ

Nu era nevoie s ordone înregistrarea convorbirii. Erauă înregistrate automat absolut toate.— Sunt comandantul intenden ei Manuel Oreza, dinţ

cadrul Pazei de Coast a SUA, în prezent pensionar, num ră ă de serie trei-doi-opt-şase-unu-patru-zero-trei-zero. M-amretras din activitate acum cinci ani şi m-am stabilit laSaipan. Am aici un iaht de pescuit. Domnule, aici sunt omul ime – şi vorbesc serios, o puzderie – de trupe japoneze,ţ

îmbr cate în uniform şi înarmate pân în din i, chiar înă ă ă ţ

570



clipa asta, în fa a ochilor mei.ţ Jackson apuc mai bine receptorul, f când în acelaşi timpă ă

semn unui alt ofi er s ridice deriva ia.ţ ă ţ— Domnule c pitan, sper c în elegi c mi-e cam greu să ă ţ ă ă

te cred.

— La naiba, domnule amiral, ar trebui s -i vede i dină ţ locul în care stau eu. În clipa asta m aflu în fa a ferestreiă ţ locuin ei mele. V d aeroportul şi Baza Kobler. Am num ratţ ă ă în total şase aeronave, patru la aeroport şi dou la Kobler.ă Acum câteva ore am remarcat dou avioane de vân toareă ă F-15 Eagle, cu nişte însemne ca nişte chiftele, ce survolauinsula. Întrebarea mea este: e vorba de vreo aplica ieţ

comun ?ăEra cât se poate de treaz, îşi zise Jackson. Şi, mai presusde toate, p rea într-adev r glasul unui c pitan cuă ă ă experien .ţă

Maiorul avia iei militare care asculta la cel lalt telefon, laţ ă cincisprezece paşi distan , not ceva, cu toate c oţă ă ă invita ie în Jurassic Park i s-ar fi p rut ceva mai realist .ţ ă ă

— De-abia am terminat o aplica ie comun , îns Saipanţ ă ă

n-a avut nicio leg tur cu asta.ă ă— Domnule amiral, în cazul acesta nu e vorba de niciun

exerci iu. Mai sus de mine, în port, sunt ancorate treiţ remorchere, din cele care transport autovehicule. Unulă dintre ele poart numele de Orchid Ace. Am identificată personal vehicule militare, cred c de tip MLRS – Mike Limaă Romeo Sierra – iar şase din ele se afl acum în parcarea dină

portul comercial. Domnule amiral, verifica i la Paza deţ Coast şi o s vede i c nu mint. Am purtat treizeci de aniă ă ţ ă uniforma albastr a Pazei de Coast . Nu bat câmpii,ă ă domnule. Verifica i personal, toate liniile telefonice de peţ insul sunt moarte. Versiunea oficial este c am avut oă ă ă furtun care a distrus cablurile. Nu a fost nicio furtun ,ă ă domnule amiral. Mi-am petrecut toat ziua în larg, laă pescuit. Verifica i la meteorologie şi v vor confirma celeţ ă

spuse de mine. Pe insula asta sunt trupe japoneze,

571



îmbr cate în uniforme şi înarmate.ă— Po i s -mi spui un num r, domnule c pitan?ţ ă ă ăCea mai bun confirmare a acestei poveşti tr snite eraă ă

chiar tonul jenat pe care veni r spunsul la întrebare.ă— Nu, domnule, îmi pare r u, dar nu mi-a dat prin cap să ă

num r avioanele. Cred c au sosit între trei şi şase aparateă ă pe or , cel pu in în ultimele şase ore, poate mai mult deă ţ atât, dar este un num r aproximativ. Sta i o clip … peă ţ ă Kobler un avion s-a pus în mişcare, parc ar vrea să ă decoleze. E un 747, dar nu-i recunosc însemnele.

— Stai pu in. Dac telefoanele nu func ioneaz , cum aiţ ă ţ ă reuşit s m suni?ă ă

Oreza îi d du toate explica iile, apoi îi comunic ună ţ ă num r conven ional la care putea fi contactat.ă ţ— În regul , domnule c pitan. O s fac nişte verific ri. Teă ă ă ă

sun peste o or . E bine?ă— Da, domnule. Eu zic c ne-am f cut datoria.ă ăConvorbirea se întrerupse.— Domnule maior! strig Jackson f r s ridice privirea.ă ă ă ăDe-abia închise gura când îşi d du seama c maiorul seă ă

afla lâng el.ă— Domnule, p rea normal, dar…ă— Dar sun imediat la Baza Anderson.ă— Am în eles.ţ Tân rul pilot se întoarse la biroul lui şi deschise Anuarulă

Autovon. Treizeci de secunde mai târziu îşi ridic privirea,ă cl tinând din cap, cu o mimic stranie întip rit pe fa .ă ă ă ă ţă

— Sper c nu vre i s spune i c o baz a avia iei militareă ţ ă ţ ă ă ţ a pierdut azi orice leg tur prin telefon cu noi şi n-a b gată ă ă de seam nimeni? întreb Jackson, ridicând exasperat ochiiă ă spre tavan.

— Domnule amiral, informa ia e clasificat CRITIC.ţ ăCRITIC era o clasificare ce avea prioritate mai mare chiar

decât FULGER şi se folosea extrem de rar, chiar de c treă comandant. Ce naiba, îşi zise Jackson. În fond, de ce n-aş

întreba?

572



— Domnule amiral Seaton, rosti Robby Jackson. Suntem în r zboi?ă

Zhang Han San era mul umit c îi revenise un rol minorţ ă în cadrul aplica iei. Avusese de f cut o singur curs , într-ţ ă ă ăun singur loc, trebuise s stea de vorb cu prima persoană ă ă întâlnit , apoi cu o alta, şi totul decursese mai uşor decâtă şi-ar fi putut imagina.

P i, nu avea de ce s se mire, îşi spuse el pe drumul deă ă întoarcere la aeroport, aşezat pe bancheta din spate amaşinii ambasadei. Coreea va fi izolat timp de câteva luni,ă poate chiar definitiv. Orice alt ac iune ar fi comportat mariă ţ

riscuri pentru o ar cu o armat mic şi al c rei vecinţ ă ă ă ă imediat se num ra printre rile cu armate foarteă ţă numeroase, fiind, în plus, inamicul num rul unu de cândă lumea. Nu-i b gase nimeni în cap acest gând neverosimil.ă Se mul umise s priveasc atent în jurul s u. Se p rea cţ ă ă ă ă ă între America şi Japonia erau probleme. Îns acestea nuă afectau în mod direct Republica Popular Democrată ă Coreean . Era la fel de neverosimil ca R.P.D.C. s poată ă ă

interveni prompt pentru rezolvarea diferendului, poate doarca un intermediar impar ial în cazul în care se va recurge laţ tratative diplomatice. În acest caz, bunele oficii ale Coreeiar fi fost apreciate de to i participan ii şi, cu siguran , deţ ţ ţă Japonia în primul rând.

Nu-i f cuse o pl cere deosebit s observe jena uşoară ă ă ă ă stârnit de cuvintele sale pe fe ele celor cu care st tuse deă ţ ă

vorb . Coreenii aveau multe calit i demne de toată ăţ ă admira ia, fapt ce sc pase aten iei japonezilor, orbi i deţ ă ţ ţ rasismul lor de neîn eles. Cu pu in noroc, ar putea înt riţ ţ ă rela iile comerciale dintre Coreea de Nord şi Coreea de Sud,ţ iar aceştia ar putea, la rândul lor, profita de pe urmaobiectivului final… şi, în definitiv, de ce nu? Coreea de Sudnu avea niciun motiv s -i iubeasc pe ruşi şi cu atât maiă ă pu in pe japonezi. Trebuia doar s rup rela iile de amici ieţ ă ă ţ ţ

cu americanii şi s revin în realitatea nou , palpabil .ă ă ă ă

573



Pentru moment era suficient s vad lucrurile aşa cum leă ă vedea el şi, astfel, ultimul aliat al Americii din aceast parteă a lumii ar fi fost eliminat de pe terenul de joc. Asta cucondi ia ca preşedintele şi primul ministru al rii respectiveţ ţă s judece lucrurile ra ional. Şi, cu pu in şans , r zboiul,ă ţ ţ ă ă ă

aşa cum era el în clipa aceasta, putea fi considerat încheiatdefinitiv.

— Doamnelor şi domnilor, se auzi o voce din sufragerie,unde doamna Oreza l sase televizorul deschis. Peste zeceă minute vom transmite un comunicat extraordinar. Vă rug m, r mâne i pe recep ie.ă ă ţ ţ

— Manni?— Am auzit, iubito.— Ai cumva o caset video disponibil ? interveniă ă

Burroughs.

574



23. Vestea prinde aripi

Pentru Robby Jackson ziua începuse lamentabil. Maiavusese la via a lui câteva zile proaste, dintre care una peţ când era locotenent-comandant la Centrul de Test riă Aerospa iale din Patuxent River, Maryland, când unul dintreţ instructori hot râse pe barba lui s -l expedieze, împreună ă ă cu scaunul de catapultare, prin acoperiş. De pe urmaacestui incident se alesese cu un picior fracturat şi cu orestric ie de zbor de câteva luni. Îşi v zuse prieteni buniţ ă murind în accidente de tot felul şi participase denenum rate ori la ac iuni de salvare pe parcursul c roraă ţ ă rareori întâlnise supravie uitori. De cele mai multe oriţ

descoperise doar o pat de motorin şi, poate, nişte resturiă ă infime. În calitate de comandant de escadr şi, ulterior, deă comandant-şef, lui îi revenise sarcina ingrat de a scrieă p rin ilor şi so iilor, anun ându-i c so ul sau, mai recent,ă ţ ţ ţ ă ţ fiica lor, c zuse la datorie. Şi de fiecare dat se întrebaseă ă ce ar fi trebuit s fac pentru a preveni deznod mântulă ă ă fatal. Via a unui pilot era pres rat cu astfel de zile negre.ţ ă ă

Dar aceasta p rea s fie cea mai rea dintre toate, şiă ă singura lui consolare era aceea c îndeplinea func ia deă ţ adjunct J3, îns rcinat cu întocmirea planurilor de luptă ă pentru armata patriei sale. Dac ar fi f cut parte dină ă serviciul de contrainforma ii – J2 – sentimentul de neputinţ ţă ar fi fost complet.

— Asta este, domnule. Yakota, Misawa şi Kadena nu potfi contactate. Nu r spunde nimeni.ă

— Câte persoane sunt în total? întreb Jackson.ă575



— Cam dou mii, în special mecanici, controlori de radar,ă oameni de la logistic . Poate s fi trecut un avion-dou înă ă ă tranzit, dar din acestea nu sunt multe. Am pus câ ivaţ oameni s verifice. Ce veşti ave i de la marin ?ă ţ ă

— Avem oameni la Anderson şi în Guam, la aceeaşi bază

cu oamenii voştri. Poate c mai sunt câ iva şi în port, înă ţ total cam o mie de persoane. Efectivul este mai restrânsdecât pe timpuri.

Jackson ridic receptorul telefonului secret şi formă ă num rul comandamentului general.ă

— Domnul amiral Seaton? Tot Jackson la telefon. Cevanou?

— Rob, nu putem alerta pe toat lumea de la vest deă Midway. Situa ia pare serioas .ţ ă

— Cum func ioneaz şmecheria asta? întreb Oreza.ţ ă ă— Spre ruşinea mea, trebuie s recunosc c nu prea ştiu.ă ă

Nu m-am obosit s citesc cartea tehnic .ă ă Telefonul prin satelit era aşezat pe m su a de cafea, cuă ţ

antena extins prin gaura perforat în fundul castronului deă ă

o el, aşezat la rândul s u pe dou gr mezi de c r i.ţ ă ă ă ă ţ— Nu ştiu sigur dac transmite coordonatele c tre sateli iă ă ţ

periodic sau nu, m rturisi Burroughs.ăDin acest motiv se sim eau obliga i s men inţ ţ ă ţ ă

aranjamentul acela caraghios de pe mas .ă— Eu îl închid pe al meu b gând antena la loc, interveniă

Isabel Oreza, f cându-i pe cei doi b rba i s întoarc bruscă ă ţ ă ă

capul. Sau a i putea scoate bateriile, nu-i aşa?ţ— La naiba, silabisi primul Burroughs, câştigând un micavans fa de tovar şul s u.ţă ă ă

Scoase castronul, b g antena la loc, iar apoi scoaseă ă capacul şi extrase bateriile din locaş. Telefonul era acumcomplet mut.

— Doamn , dac dori i s v da i doctoratul la Sanford,ă ă ţ ă ă ţ v rog s v folosi i de numele meu, în regul ?ă ă ă ţ ă

— Doamnelor şi domnilor…

576



Cei trei întoarser capul spre televizor şi d dur cu ochiiă ă ă de un b rbat zâmbitor în uniform kaki. Necunoscutulă ă vorbea o englez perfect .ă ă

— Sunt generalul Tokikichi Arima, din cadrul for elor deţ ap rare terestr japoneze. V rog s -mi permite i s vă ă ă ă ţ ă ă

explic ce s-a petrecut ast zi. În primul rând, v asigur c nuă ă ă ave i niciun motiv s v alarma i. Într-adev r, la sec ia deţ ă ă ţ ă ţ poli ie din vecin tatea Parlamentului a avut loc un schimbţ ă nefericit de focuri, dar cei doi poli işti care au fost r ni i înţ ă ţ timpul incidentului se afl la spitalul din localitate, în afară ă de pericol. Dac a i auzit zvonuri referitoare la acte deă ţ violen sau omucideri v asigur c sunt false, îi asigurţă ă ă ă

generalul pe cei dou zeci şi nou de mii de locuitori aiă ă insulei.Cei trei ascultau cu gura c scat .ă ă— Presupun c dori i s afla i ce s-a întâmplat, continuă ţ ă ţ ă

Arima. În zorii zilei de azi militarii afla i sub comanda meaţ au început s descind pe Insula Saipan, respectiv Guam.ă ă Dup câte şti i din manualele de istorie şi cum bine îşiă ţ amintesc unii din cet enii mai vârstnici ai acestei insule,ăţ

pân în 1944 Insulele Mariane au fost sub posesiuneă japonez . V va surprinde poate faptul c , de la semnareaă ă ă actului juridic prin care li se permite cet enilor japonezi săţ ă cumpere bunuri imobiliare pe teritoriul insulei, majoritateap mântului de pe aceast insul şi de pe Insula Guam aă ă ă devenit bun al concet enilor mei. Cunoaşte i, deăţ ţ asemenea, sentimentele de afec iune pe care le nutrim faţ ţă

de aceste insule şi fa de locuitorii lor. Am investit aiciţă miliarde de dolari şi am revigorat economia local , dup aniă ă de del sare din partea guvernului american. Deci, nuă putem fi considera i cu adev rat str ini, nu crede i?ţ ă ă ţ

Probabil c şti i, de asemenea, c între Japonia şiă ţ ă America exist mari diferen e. Aceste probleme au for ată ţ ţ guvernul rii mele s -şi reconsidere priorit ile de ap rare.ţă ă ăţ ă De aceea, am decis s restabilim dreptul nostru deă

posesiune asupra Marianelor, ca o m sur de ap rare aă ă ă

577



rmurilor noastre împotriva unei posibile interven iiţă ţ americane. Cu alte cuvinte, este imperios necesar să men inem for ele noastre de ap rare pe teritoriul insulei şi,ţ ţ ă în consecin , s recâştig m Marianele.ţă ă ă

Acum, s vedem, ce înseamn asta pentruă ă

dumneavoastr , cet eni ai Insulei Saipan, surâseă ăţ generalul. De fapt, nu înseamn nimic deosebit. Şi noiă credem în libera ini iativ . Ve i continua s v ocupa i deţ ă ţ ă ă ţ propriile afaceri prin intermediul oficialit ilor alese deăţ dumneavoastr , bucurându-v în plus de avantajul de a fiă ă cea de-a a patruzeci şi opta prefectur a Japoniei, cuă reprezentare şi drepturi depline în Diet . Acesta este ună

avantaj de care nu v-a i bucurat ca parte component aţ ă federa iei americane – ceea ce nu este decât un alt termenţ pentru „colonie”, nu-i aşa? V ve i bucura de toateă ţ drepturile asigurate de dubla cet enie. V vom respectaăţ ă cultura şi limba. Nu ve i fi împiedica i s c l tori i liber.ţ ţ ă ă ă ţ Libertatea dumneavoastr de expresie, pres , religie şiă ă asociere va fi aceeaşi ca acelea de care se bucur cet eniiă ăţ japonezi şi absolut la fel ca drepturile civile de care vă

bucura i în prezent. Pe scurt, nu se va schimba nimic dinţ ceea ce ine de via a voastr cotidian .ţ ţ ă ă

Înc un zâmbet fermec tor.ă ă— Adev rul este c nu ve i avea decât de profitat de peă ă ţ

urma schimb rii guvern rii. Ca parte component aă ă ă Japoniei, ve i fi incluşi în economia cea mai vibrant şi maiţ ă dinamic a lumii. Sume uriaşe de bani se vor scurge spreă

insula voastr . Ve i cunoaşte o prosperitate cum nici nu a iă ţ ţ visat vreodat , îşi asigur Arima auditoriul. Nu ve i constataă ă ţ decât schimb ri pozitive. Pentru asta ave i cuvântul meu deă ţ onoare şi asigurarea guvernului rii mele.ţă

Probabil crede i c astfel de cuvinte sunt uşor de spus şiţ ă ave i dreptate. Mâine ve i vedea pe str zile Saipanuluiţ ţ ă oameni efectuând m sur tori topografice şi discutând cuă ă cet enii insulei. Prima noastr sarcin important va fiăţ ă ă ă

aceea de a repara str zile şi şoselele, lucru neglijat deă

578



americani. Dorim s afl m p rerea dumneavoastr înă ă ă ă leg tur cu modalitatea optim de a rezolva această ă ă ă problem . Vom aprecia orice ajutor şi colaborare din parteaă dumneavoastr în tot ceea ce vom face.ă

Ştiu – continu Arima, aplecându-se pu in spre obiectiv –ă ţ

c unora dintre dumneavoastr aceste schimb ri li se voră ă ă p rea neavenite şi doresc s -mi exprim regretul sincer faă ă ţă de aceştia. Nu dorim s facem r u nim nui, dar trebuie să ă ă ă în elege i c atacarea vreunuia dintre oamenii mei sau aţ ţ ă oric rui cet ean japonez va fi considerat o înc lcare aă ăţ ă ă legii. De asemenea, sunt r spunz tor de luarea anumitoră ă m suri de siguran pentru protejarea trupelor mele şiă ţă

respectarea legilor japoneze pe teritoriul acestei insule.În urm toarele zile sunte i ruga i s preda i toate armeleă ţ ţ ă ţ de foc aflate în posesia persoanelor fizice. Le pute i depuneţ la sec iile locale de poli ie. În cazul în care dispune i de oţ ţ ţ chitan de cump rare a armelor sau pute i demonstraţă ă ţ valoarea lor comercial , v vom desp gubi cu bani ghea .ă ă ă ţă De asemenea, sunt nevoit s -i rog pe radioamatori s neă ă predea pentru scurt timp aparatele şi s nu le folosească ă

înainte. Iar şi, v asigur c v vom achita valoareaă ă ă ă integral a bunurilor personale, iar în cazul radiourilor, după ă ce vi le vom returna, ve i putea p stra banii, în semn deţ ă recunoştin pentru colaborare. În rest – alt surâs – nici nuţă ne ve i remarca prezen a. Militarii mei au ordin s -l tratezeţ ţ ă pe fiecare locuitor al insulei ca pe un concet ean. Dac viăţ ă se întâmpl personal ceva sau sunte i martor la un incidentă ţ

în care un soldat japonez se poart nepoliticos cu ună localnic, v rog s veni i la comandament şi s -mi raporta iă ă ţ ă ţ cele constatate. Dup cum vede i, legea se aplic şi înă ţ ă cazul nostru. Deocamdat v rog s continua i s duce i oă ă ă ţ ă ţ via normal .ţă ă

Pe ecran ap ru un num r.ă ă— Dac ave i nel muriri, v rog s suna i la acest num ră ţ ă ă ă ţ ă

sau s veni i personal la sediul nostru din cl direaă ţ ă

Parlamentului. Vom fi încânta i s v fim de ajutor în oriceţ ă ă

579



problem . V mul umesc pentru aten ie. Noapte bun .ă ă ţ ţ ă— Acest mesaj va fi reluat la fiecare cincisprezece minute

pe canalul şase, rezervat publicului, anun o alt voce.ţă ă— Nemernicul, scrâşni Oreza.— Aş fi curios s ştiu cu ce agen ie de publicitateă ţ

colaboreaz , remarc Burroughs, în timp ce ap sa peă ă ă butonul video-casetofonului pentru a derula banda.

— V vine s crede i? întreb Isabel.ă ă ţ ă— Ştiu şi eu? Ave i arme?ţNavlositorul cl tin din cap.ă ă— Nu. Nici nu ştiu dac pe peticul sta de p mânt există ă ă ă

vreo lege a armelor de foc. Oricum, ar trebui s fii nebun caă

s te legi de solda i.ă ţ— Le va fi mult mai uşor dac nu vor trebui s -şiă ă p zeasc spatele..ă ă

Burroughs începu s aşeze bateriile ia loc, în micul aparată de telefon.…

— Ai num rul amiralului?ă

— Jackson.

— Sunt c pitanul Oreza, domnule. Ave i la îndemân ună ţ ă magnetofon?

— Da. A ap rut ceva nou?ă— P i, treaba a devenit oficial , domnule, raport Orezaă ă ă

sec. Tocmai au prezentat un comunicat la TV. L-am înregistrat pe video. O s in receptorul lâng microfon.ă ţ ă Pornesc banda.

Generalul Tokikichi Arima, îşi not Jackson pe ună blocnotes. Îl întinse unui sergent.— Roag -i pe b ie ii de la contrainforma ii s identificeă ă ţ ţ ă

numele acesta.— Da, domnule.Sergentul se f cu nev zut.ă ă— Domnule maior! strig apoi Robby.ă— Da, domnule amiral.

— Calitatea sunetului este destul de bun . Vreau să ă

580



trimite i o copie a înregistr rii b ie ilor de la laboratorul deţ ă ă ţ analiz a intensit ii sunetului. Dup aceea doresc oă ăţ ă transcriere care s poat fi transmis prin fax în mai multeă ă ă locuri.

— Am în eles.ţ Jackson îşi petrecu restul timpului ascultând, ca o

întrupare a calmului în mijlocul unui ocean de nelinişte. Celpu in, aceasta era aparen a.ţ ţ

— Asta a fost, zise Oreza dup încheierea comunicatului.ă Vre i s v dau num rul anun at la televizor?ţ ă ă ă ţ

— Deocamdat , nu. Ai f cut o treab bun , domnuleă ă ă ă c pitan. Mai ai şi altceva de raportat?ă

— Continu s soseasc avioane. De când am vorbit cuă ă ă dumneavoastr am mai num rat paisprezece.ă ă— Bine.Robby scrise ceva pe hârtie.— Crede i c v afla i în pericol?ţ ă ă ţ— Domnule amiral, nu cred c oamenii vor începe să ă

alerge pe str zi cu pistoale în mân . A i remarcat c nu aă ă ţ ă spus nimic despre cet enii americani afla i pe insul ?ăţ ţ ă

— Nu. Bine c mi-ai atras aten ia.ă ţ— Nu sunt prea liniştit, domnule.Oreza îi povesti pe scurt incidentul de pe iaht.— Te în eleg, domnule c pitan. Dar cona ionalii dumitaleţ ă ţ

se ocup de problem , ai în eles?ă ă ţ— Dac spune i dumneavoastr , domnule amiral. Acumă ţ ă

închid.

— Bine. Curaj, spuse Jackson.Era o încurajare lipsit de valoare şi o ştiau amândoi.ă— Am în eles Terminat.ţRobby aşez receptorul în furc .ă ă— Aştept p rerile voastre.ă— Adic , în afar de „o nebunie inimaginabil ”? seă ă ă

interes unul dintre ofi eri.ă ţ— Poate c nou ni se pare o nebunie, dar pentru cinevaă ă

anume e al naibii de logic.

581



Jackson îşi d dea seama c nu avea niciun rost s -lă ă ă mustre pe ofi er pentru remarca f cut . Va mai dura pu inţ ă ă ţ pân vor în elege cu adev rat situa ia.ă ţ ă ţ

— Exist cineva printre voi care nu crede în informa ia peă ţ care tocmai am primit-o?

Privi în jur. Erau prezen i şapte ofi eri şi se ştia c laţ ţ ă Comandamentul Militar Na ional nu se selec ionau oameniţ ţ incapabili sau tâmpi i.ţ

— Poate c e o nebunie, domnule, dar toate se leagă ă între ele. Nu am reuşit s lu m leg tura cu niciunul dintreă ă ă posturile noastre din zon . Peste tot ar trebui s fie ofi eriă ă ţ de serviciu, dar nu r spunde nimeni la telefon. Leg turileă ă

prin satelit nu func ioneaz . Avem patru baze ale Avia ieiţ ă ţ militare şi dou ale armatei care nu pot fi contactate.ă Aceasta este realitatea, domnule.

Ofi erul îşi r scump rase gafa prin expunerea care îiţ ă ă urmase.

— S-a comunicat ceva de la Departamentul de Stat? Saude la vreuna din agen iile de contraspionaj?ţ

— Nimic, replic un colonel de la serviciul J2. Într-o or vă ă ă

pot face o leg tur prin satelit cu Marianele. Am comunicată ă deja la BNR şi la I-TAC c este vorba de o urgen .ă ţă

— Şi la KH-II?— Da, domnule, toate camerele de luat vederi sunt

preg tite. Cerul e senin. Vom ob ine fotografii aeriene clare,ă ţ îl asigur ofi erul de la contrainforma ii.ă ţ ţ

— Ieri nu a fost nicio furtun în zon ?ă ă

— Nu, interveni un alt ofi er. Nu exist nicio explica ieţ ă ţ pentru întreruperea leg turilor telefonice. Au cabluriă instalate pe fundul oceanului şi leg turi prin satelit. Am luată leg tura cu operatorul care asigur func ionarea acestora.ă ă ţ Nu au fost nici ei preveni i. Au trimis mesaje c tre oameniiţ ă lor, cerând explica ii, dar nu li s-a r spuns.ţ ă

Jackson d du din cap. Aşteptase atât de mult doar pentruă a primi confirmarea faptului, încât trebuia s fac pasulă ă

urm tor.ă582



— Bine, s formul m un avertisment ce va fi trimis laă ă toate comandamentele. Alerta i-i pe Secretarul Ap r rii şiţ ă ă pe to i şefii de stat-major. Eu îl voi suna chiar acum peţ preşedinte.

— Domnule doctor Ryan, v caut Comandamentulă ă Militar Na ional, indicativ CRITIC. Tot amiralul Robertţ Jackson.

Folosirea cuvântului CRITIC f cu mai multe capete s seă ă întoarc , în momentul când Ryan ridic receptorulă ă telefonului cu fir scurt.

— Robby, sunt Jack. Ce se întâmpl ?ă

To i cei prezen i în cabina de comunica ii îl v zur peţ ţ ţ ă ă Ryan p lind brusc.ă— Robby, vorbeşti serios?Privi c tre ofi erul de serviciu de la panou.ă ţ— Unde ne afl m acum?ă— Ne apropiem de Goose Bay, în Labrador, domnule. Mai

avem vreo trei ore de zbor.— Cheam-o te rog aici pe agenta special d’Agustino.ăRyan lu mâna de pe receptor.ă— Robby, am nevoie de un exemplar scris… bine… cred

c doarme înc . D -mi r gaz o jum tate de or s mă ă ă ă ă ă ă ă organizez. Dac ai nevoie de mine, sun -m .ă ă ă

Jack se ridic din fotoliu şi porni spre toaleta aflat laă ă pupa. În timp ce se sp la pe mâini, evit s se priveasc înă ă ă ă oglind . Când ieşi d du cu ochii de agenta Serviciuluiă ă

Secret, care îl aştepta.— N-ai prea avut parte de somn, nu-i aşa?— Şeful s-a trezit?— A dat ordin s nu fie deranjat decât cu o or înainteaă ă

sosirii. Am discutat acum o clip cu pilotul şi…ă— Trezeşte-l, Daga, în clipa asta. Apoi pe Hanson şi

Fiedler. Şi pe Arnie.— Ce s-a întâmplat, domnule?

— O s auzi imediat.ă583



Ryan rupse coala de hârtie de pe fax şi începu să citeasc . Deodat îşi ridic privirea.ă ă ă

— N-am glumit, Daga. Chiar acum.— Îl amenin vreun pericol pe preşedinte?ţă— S spunem c da.ă ă Jack medit o clip .ă ă— Care este cea mai apropiat baz a avia iei militare?ă ă ţFemeia c sc ochii consternat .ă ă ă— Otis, la Cape Cod, unde sunt aparatele F-15, şi

Burlington, în Vermont, cu aparate F-16. Ambele sunt aleap r rii aeriene şi au sarcina de a asigura ap rarea aeriană ă ă ă continental .ă

— Iei leg tura cu ei şi le comunici c preşedintele doreşteă ă s stea de vorb cu câ iva prieteni cât mai curând posibil.ă ă ţPartea cea mai pl cut , atunci când st teai de vorb cuă ă ă ă

locotenen ii, era aceea c aceştia nu erau obişnui i sţ ă ţ ă întrebe de ce li se d dea un anumit ordin, chiar dacă ă aparent nu exista niciun motiv. Nu se putea afirma acelaşilucru despre Serviciul Secret

— Domnule doctor, dac fac sta, trebuie s ştiu şi eu deă ă ă

ce.— Da, Daga, cred c ai dreptate.ăCând ajunse la a doua pagin a raportului, Ryan rupseă

partea superioar a hârtiei de fax.ă— Isuse! exclam agentul secret, întinzându-i coalaă

înapoi. Îl trezesc pe preşedinte. Trebuie s -l informezi peă pilot în timpuri din astea procedeaz pu in altfel.ă ţ

— Corect. Cincisprezece minute, Daga, de acord?— Da, domnule.Femeia porni spre scara în spiral , iar Jack se îndreptă ă

spre cabina de comand .ă— Mai avem o sut şaizeci de minute de zbor, domnuleă

doctor Ryan. A fost o c l torie lung , nu-i aşa? zise amabilă ă ă colonelul de la pupitrul de comand .ă

Zâmbetul îi disp ru îns de pe fa de cum v zu privireaă ă ţă ă

lui Ryan.

584



Printr-o pur întâmplare, paşii îi purtar pe lângă ă ă Ambasada American . Poate c fusese mânat de dorin a deă ă ţ a revedea drapelul, îşi zise Clark. Într-o ar str in eraţ ă ă ă întotdeauna o privelişte reconfortant , chiar dac fluturaă ă

deasupra unei cl diri proiectate de cine ştie ce birocrat cuă un sim artistic îndoielnic.ţ

— Cineva e preocupat de m surile de securitate, remarcă ă Chavez.

— Evgheni Pavlovici, ştiu c vorbeşti bine englezeşte. Nuă e nevoie s o exersezi cu mine.ă

— Scuze. Vania, crezi c japonezii sunt nelinişti i dină ţ

cauza vreunei r zmeri e? Cu excep ia incidentului acela, nuă ţ ţ au fost acte de huliganism…Vocea i se stinse. Cl direa era înconjurat de două ă ă

escadroane de infanterişti înarma i pân în din i. Într-ţ ă ţadev r, era straniu. În ara asta, îşi zise Ding, se p rea că ţ ă ă doi sau trei ofi eri de poli ie sunt suficien i pentru…ţ ţ ţ

— Iab’tvoiu mat.În clipa aceea Clark era mândru de puşti. Cât ar fi fost de

vulgar impreca ia, nu ar fi putut fi rostit decât de un rusă ţ ă veritabil. Motivul era evident. Gardienii din preajma cl diriiă erau în untru tot atât cât şi afar , iar puşcaşii marini nu seă ă z reau nic ieri.ă ă

— Ivan Sergheevici, ceva nu e-n ordine.— Într-adev r, Evgheni Pavlovici, zise John Clark pe ună

ton egal.

Continu s ruleze f r s încetineasc , sperând că ă ă ă ă ă ă militarii de pe alee nu-i vor observa pe cei doi str ini şi nuă vor nota num rul de înmatriculare al maşinii. Poate că ă sosise clipa s închirieze o alt maşin .ă ă ă

— Domnule, se numeşte Arima, prenumele Tokikichi. E învârst de cincizeci şi trei de ani şi are gradul de general-ălocotenent. A absolvit Academia Militar din ara sa, a urcată ţ

treptele ierarhice ca infanterist, a ob inut în toat carieraţ ă

585



numai calificative de foarte bine. E calificat şi în comandatrupelor aeropurtate. A urmat cursul de specializare înurm cu opt ani, la Carlisle Barracks, şi s-a descurcată excep ional. E bine v zut. Îndeplineşte func ia deţ ă ţ comandant al Armatei de Est, în mare echivalentul unui

corp de armat american, îns nu atât de bine înzestrat , înă ă ă special în privin a artileriei. Asta înseamn dou divizii deţ ă ă infanterie, Prima şi a Dou sprezecea, Prima Brigadă ă Aeropurtat , Prima Brigad de Genişti, al Doilea Grupă ă Antiaerian şi alte forma iuni administrative.ţ

Sergentul îi întinse dosarul împreun cu dou fotografii.ă ă Acum inamicul a c p tat o fa , îşi zise Jackson. Cel pu ină ă ţă ţ

una. Jackson examina fotografiile câteva clipe, apoi d duă dosarul înapoi. Pentagonul era pe punctul de a trece laindicativul FULGER. Primul dintre şefii de stat-major se afladeja în parcarea c dirii, şi tocmai el era pus în situa iaă ţ nepl cut de a le da vestea. Jackson îşi strânseă ă documentele şi ieşi din înc pere, îndreptându-se spre salaă de şedin e, o camer pl cut , situat la periferia cl dirii.ţ ă ă ă ă ă

Chet Nomuri îşi petrecuse ziua întâlnindu-se la orediferite cu trei dintre oamenii s i de leg tur , îns nu aflaseă ă ă ă mare lucru, cu excep ia faptului c se petrecea cevaţ ă extrem de ciudat, necunoscut îns de nimeni. Ajunse laă concluzia c cel mai în elept era s se întoarc la baiaă ţ ă ă public , în speran a c va da de Kazuo Taoka. Acesta ap ruă ţ ă ă

într-un târziu, când Nomuri st tuse deja atât de mult în apă ă aburind , încât îşi sim ea corpul ca pe nişte macaroane ceă ţ st tuser în oal vreo lun .ă ă ă ă

— Probabil c şi tu ai avut o zi ca a mea, izbuti el să ă surâd şiret.ă

— Cum a fost ziua ta? se interes Kazuo cu un surâsă entuziasmat, deşi ostenit.

— Exist un anume bar cu o fat dr gu . Am prelucrat-oă ă ă ţă

trei luni la rând. Am petrecut împreun o dup -amiază ă ă

586



p timaş .ă ăNomuri îşi cufund mâna sub ap , pref cându-seă ă ă

extenuat într-un mod inconfundabil.— S-ar putea s nu mai „func ioneze” niciodat .ă ţ ă— P cat c nu mai e pe aici americanca aceea, spuseă ă

Taoka, instalându-se în bazin cu un oftat de pl cere. Acumă sunt preg tit pentru cineva ca ea.ă

— Aplecat? se interes Nomuri nevinovat.ă— A murit, zise func ionarul, reuşind s -şi înfrâneze f rţ ă ă ă

efort regretul.— Cum s-a întâmplat?— Trebuie s o expedieze în ar . Yamata l-a trimis peă ţ ă

bodyguardul lui, Kaneda, s -i strâng lucrurile. Dar se pareă ă c fata se droga. A fost g sit moart în urma uneiă ă ă ă supradoze. Ce p cat, oft Taoka, ca şi cum ar fi vorbită ă despre moartea cotoiului vecinei. Dar acolo de unde a venitea sunt nenum rate cazuri din astea.ă

Nomuri se mul umi s dea din cap indiferent, surprins înţ ă sinea lui c nu remarcase pân atunci aceast latur aă ă ă ă omului de lâng el. Kazuo era un slujbaş japonez tipic.ă

Fusese angajat la compania unde lucra imediat după absolvirea colegiului; pornise de la un post situat pu in subţ acela de copist. Dup cinci ani de munc fusese trimis la oă ă şcoal economic , echivalentul japonez al lui Parris Island,ă ă cu pu in adaos de Buchenwald. Era revolt tor cum seţ ă proceda în ara aceasta. Crezuse c lucrurile vor fi altfel, înţ ă definitiv, era o ar str in şi fiecare ar avea specificul ei,ţ ă ă ă ţ ă

ceea ce era un lucru pozitiv. America era dovada vie aacestei afirma ii. America exista gra ie diversit ii etnice,ţ ţ ăţ fiecare comunitate etnic ad ugând ceva în ciorbaă ă na ional , creând un amestec, de multe ori exploziv, darţ ă întotdeauna creator şi plin de vitalitate. Îns acum ajunseseă s în eleag de unde acel exod al oamenilor spre America;ă ţ ă în special al oamenilor din ara aceasta.ţ

Japonia avea preten ii mari fa de cet enii s i – maiţ ţă ăţ ă

precis, tradi ia cerea enorm. Şeful avea întotdeaunaţ

587



dreptate. Un bun func ionar era acela care executa ordineleţ f r s crâcneasc . Pentru ca s promovezi erai obligat să ă ă ă ă ă pupi multe dosuri, s joci cum i se cânta, s munceşti dină ţ ă greu, ca într-un lag r, s vii la serviciu cu o or maiă ă ă devreme, pentru a ar ta cât eşti de devotat. Uimitor eraă

faptul c totuşi aici se f cea ceva creator. Probabil c , înă ă ă ciuda acestor aspecte, cei mai buni r zbeau pân în vârf,ă ă sau poate c erau suficient de iste i ca s -şi ascundă ţ ă ă adev ratele sentimente pân ajungeau într-o pozi ie înalt ;ă ă ţ ă dar pân atunci erau atât de plini de ur , încât Hitler ar fiă ă p rut pe lâng ei o panselu nevinovat . Între timp, seă ă ţă ă eliberau de acele sentimente organizând b ute crâncene şiă

orgii sexuale, despre care auzise povestindu-se chiar acolo,la baia public . Istorioarele despre escapadele dină Thailanda şi Taiwan şi, mai recent, din ArhipelagulMarianelor, erau extrem de interesante şi i-ar fi f cut să ă roşeasc pe colegii s i de la UCLA. Toate aceste lucruriă ă erau simptome ale unei societ i ce cultiva represiuneaăţ psihologic , ale c rei maniere blânde şi pline de c ldură ă ă ă erau asemenea unui baraj ce st în calea urii şi frustr riiă ă

în buşite. Uneori, acest baraj avea scurgeri, în modă controlat şi ordonat, îns presiunea r mânea aceeaşi şiă ă unul din rezultatele sale era modul în care erau privi iţ str inii, un mod ce jignea concep ia egalitarist în careă ţ ă fusese educat Nomuri în America. Îşi d dea seama c lipseaă ă foarte pu in ca s ajung s urasc aceast ar . Ar fi fostţ ă ă ă ă ă ţ ă îns riscant şi neprofesional, îşi zise ofi erul CIA, amintindu-ă ţ

şi lec iile primite la Ferm ; un agent versat se identifica înţ ă cele mai mici am nunte cu cultura rii pe teritoriul c reiaă ţă ă activa. Dar sim ea c alunec în alt direc ie, iar ironiaţ ă ă ă ţ soartei f cea ca motivul fundamental al antipatieiă crescânde pe care o sim ea fa de aceast ar s rezideţ ţă ă ţ ă ă tocmai în r d cinile ancestrale ale familiei sale, purt toareă ă ă a acestei vechi tradi ii.ţ

— Serios, ai vrea s mai ai femei ca ea? întreb Nomuri,ă ă

cu pleoapele l sate.ă588



— Desigur. S faci amor cu americancele va deveniă curând un sport na ional, chicoti Taoka. În ultimele douţ ă zile ne-am distrat copios. Iar eu am v zut cu ochii mei totă ce s-a întâmplat, conchise b rbatul, plin de sine.ă

Se sim ea r spl tit. Dup dou zeci de ani de supunereţ ă ă ă ă

avusese în sfârşit privilegiul de a fi de fa la discu iileţă ţ purtate în Camera de R zboi, de a vedea cu ochii lui cum seă scria o fil a istoriei. Slujbaşul îşi atinsese scopul şi, ce eraă mai important, fusese remarcat. De c tre Yamata-sană însuşi.

— Ia zi, ce fapte m re e s-au comis în timp ce eu eramă ţ preocupat de ale mele? întreb Nomuri, deschizândă

pleoapele şi sus inând insinuantţ— Am declarat r zboi americanilor şi am câştigat,ă decret Taoka.ă

— R zboi? Nanja? Am preluat General Motors, asta vreiă s spui?ă

— E vorba de un r zboi veritabil, prietene. Le-am distrusă flota din Pacific şi am anexat iar şi Arhipelagul Marianelor.ă

— Prietene, nu- i prieşte b utura, spuse încet Nomuri,ţ ă

convins de adev rul cuvintelor abia rostite.ă— N-am mai pus gura pe b utur de patru zile, protestă ă ă

Taoka. Î i spun adev rul gol-golu .ţ ă ţ— Kazuo, zise Nomuri pe tonul cu care i te adresezi unui

copil inteligent. Fabulezi cu o m iestrie şi un stil cum n-amă mai întâlnit la altcineva. Când vorbeşti despre femei mă simt atât de excitat, de parc aş fi fost eu însumi acolo. Dară

acum exagerezi.— De data aceasta nu exagerez. Crede-m , r spunseă ă Taoka, dorind sincer s fie crezut de amicul s u.ă ă

Prin urmare, începu s -i istoriseasc am nun it ce seă ă ă ţ petrecuse.

Nomuri nu avea o preg tire militar real . Tot ceea ceă ă ă ştia despre arta militar provenea din lecturi sau vizionareaă filmelor cu un astfel de subiect. Misiunea sa în Japonia nu

avea nimic comun cu strângerea de informa ii despreţ

589



for ele de ap rare japoneze, ci cu problemele comerciale şiţ ă cu politica extern . Dar Kazuo Taoka era cu adev rat ună ă povestitor talentat şi în mai pu in de trei minute Nomuri seţ v zu obligat s închid din nou ochii, cu un surâs înghe ată ă ă ţ întip rit pe buze. Comportamentul s u fusese îndelungă ă

cizelat cu prilejul antrenamentelor de la Yorktown, Virginia,ca şi memoria sa, care acum se str duia s înregistrezeă ă fiecare cuvânt. În acelaşi timp, o voce interioar sâcâitoareă c uta r spuns la întrebarea cum va transmite informa iileă ă ţ aflate. O alt reac ie, invizibil pentru Taoka, tipică ţ ă american , chinuia str fundurile min ii ofi erului CIA:ă ă ţ ţ nenoroci ilor.ţ

— Gata, JUMPER s-a trezit şi pare destul de odihnit, spuseHelen d’Agustino. JASMINE – numele codificat al lui AnneDurling – va sta într-o alt cabin . Secretarul de Stat şi celă ă al Trezoreriei s-au trezit şi acum îşi beau cafeaua. Arnie vanDamm e, probabil, cel mai în form dintre to i. Putemă ţ începe reprezenta ia. Ce se aude despre avioanele deţ vân toare?ă

— Ni se vor al tura peste vreo dou zeci de minute. Voră ă veni aparatele F-15 de la Otis. Ne vor înso i tot restulţ drumului. Încep s exagerez în privin a asta, nu crezi?ă ţ

Un surâs rece, profesional, str fulger privirea Dag i.ă ă ă— Ştii ce mi-a pl cut întotdeauna la dumneata, domnuleă

doctor Ryan?— Ce?

— C nu trebuie s - i explic m surile de securitate caă ă ţ ă celorlal i. Gândeşti la fel ca mine.ţEra o afirma ie neobişnuit din partea unui agent secret.ţ ă— Preşedintele te aşteapt , domnule.ăÎl conduse spre sc rile ce duceau la puntea inferioar .ă ăPe drum Ryan se întâlni cu so ia lui. Dr gu caţ ă ţă

întotdeauna, femeia nu p rea s se resimt dup searaă ă ă ă precedent , în pofida avertismentelor so ului s u. Cândă ţ ă

d du cu ochii de Jack, avu de gând s fac o glum ,ă ă ă ă

590



spunându-i c el p rea s fie cel cu probleme…ă ă ă— Ce s-a întâmplat?— Probleme de serviciu, Cathy.— E ceva grav?So ul se mul umi s dea din cap şi-şi continu drumul,ţ ţ ă ă

trecând pe lâng un agent al Serviciului Secret şi ună reprezentant al poli iei avia iei militare. Cele dou canapeleţ ţ ă extensibile fuseser strânse. Preşedintele Durling, înă pantaloni şi c maş alb , şedea pe una dintre ele. Nu purtaă ă ă cravat şi nici sacou. Pe o m su joas era aşezat un ibrică ă ţă ă de argint, plin cu cafea. Ryan arunc o privire prină ferestrele cabinei situate chiar în botul aeronavei. Zburau la

vreo trei sute de metri deasupra unor nori pufoşi.— Am auzit c n-ai dormit toat noaptea, Jack, ziseă ă Durling.

— M-am trezit înainte de a ajunge deasupra Islandei,domnule, dar nu ştiu cât era ceasul.

Ryan nu apucase s se spele sau s se b rbiereasc , iară ă ă ă p rul îi ar ta probabil ca cel al lui Cathy, eliberat de subă ă boneta de chirurg, dup oă opera ie complicat şi lung . Însţ ă ă ă

ce era mai r u era privirea din ochii îngândura i, pe m sură ţ ă ă ce se apropia clipa când va trebui s -i dea vestea ceaă proast .ă

— Ar i ca dracu’. Care-i problema?ăţ— Domnule preşedinte, din informa iile primite înţ

ultimele ore reiese c Statele Unite se afl în r zboi cuă ă ă Japonia.

— Ceea ce î i trebuie este un şef capabil, care s seţ ă ocupe de asta în locul t u, remarc Jones.ă ă

— Ron, dac mai deschizi gura te trimit la arest, aiă în eles? Ai p l vr git destul pe ziua de azi, replic Mancusoţ ă ă ă ă pe un ton obosit. Nu uita c oamenii aceia se aflau subă comanda mea.

— Am fost chiar aşa de nesuferit?

— Da, Jonesy, ai fost, interveni Chambers. Poate că

591



Seaton merita s fie pus la punct odat pentru totdeauna,ă ă dar ai exagerat. Avem nevoie de solu ii, nu de vorbe aiurea.ţ

Jones d du din cap f r s comenteze.ă ă ă ă— Prea bine, domnule. Ce disponibilit i avem?ăţ— În cel mai bun caz, au optsprezece nave disponibile.

Dou sunt în revizie şi nu vor ieşi pe ap înc cel pu ină ă ă ţ câteva luni de zile, zise Chambers, trecând în revist maiă întâi navele inamicului. Charlotte şi Asheville au ieşit din joc, asta înseamn c nou ne-au r mas şaptesprezece.ă ă ă ă Patru dintre acestea sunt scoase din func iune pe perioadaţ repara iilor. Alte patru sunt ancorate fie aici, fie la Dago,ţ pentru schimbarea unor piese. Înc patru sunt în revizie. Peă

acestea poate le vom folosi, poate nu. Deci r mân cinci.ă Trei dintre ele au participat împreun cu portavioanele laă aplica ie, unul e chiar aici, sub dig. Ultimul e în larg, înţ Golful Alaska, pentru antrenament. sta are un comandantĂ nou, a absolvit acum trei s pt mâni.ă ă

— Aşa e, d du din cap Mancuso. Abia înva meserie.ă ţă— Dumnezeule, sta-i tot efectivul?ă Jones regreta deja c f cuse gluma aceea idioat cu şefulă ă ă

competent. M rea a Flot din Pacific a Statelor Unite, până ţ ă ă acum cinci ani cea mai puternic for naval din lume,ă ţă ă ajunsese o flot de fregate.ă

— Noi avem cinci nave, ei optsprezece. În ultimele două luni s-au preg tit intensiv.ă

Chambers privi harta şi se încrunt .ă— Jonesy, e un ocean al dracului de întins.

Tonul pe care rostise ultimele cuvinte îl nelinişti peantreprenor.— Dar cele patru nave care sunt în revizie?— Am dat deja ordin: Fi i preg ti i pentru ieşirea peţ ă ţ

mare. Dac avem pu in noroc, în dou s pt mâni vomă ţ ă ă ă dispune de nou nave.ă

— Domnule Chambers.Chambers întoarse capul.

— Ce doreşti, Jones?

592



— V mai aduce i aminte când navigam spre nord,ă ţ singuri, urm rind patru sau cinci nave inamice în acelaşiă timp?

Ofi erul de la opera iuni d du din cap nostalgic.ţ ţ ă— Asta a fost demult, Jonesy, zise el în şoapt . Acumă

avem de-a face cu submarine japoneze şi înc pe terenulă lor…

— Ce a i f cut ca s merita i cea de-a patra tres de peţ ă ă ţ ă epole i? izbucni civilul într-un acces de furie.ţ

— Ia ascult , b iete, eu…ă ăÎns Ron Jones era deja gata de replic .ă ă— Pe to i dracii, sunte i, chipurile, marele ofi er. Aveamţ ţ ţ

încredere c ve i şti s folosi i datele pe care vi le dau, aşaă ţ ă ţ cum am avut încredere şi în el, spuse Jones, ar tând spreă amiralul Mancuso. Când navigam cu voi, b ie i, eram ceiă ţ mai tari din lumea asta blestemat . Iar dac i-ai f cut bineă ă ţ ă treaba în calitate de comandant, Bart, atunci copiii aceiaştiu şi ei ce au de f cut. La naiba! Când am pus piciorulă pentru prima oar pe puntea lui Dallas, m bizuiam peă ă capacitatea voastr de a v îndeplini sarcinile. M-amă ă

înşelat, domnilor? V aminti i care era motoul nostru peă ţ Dallas? Primii în calea pericolului. Ce Dumnezeu se petreceaici?

Întrebarea r mase suspendat în aer câteva secunde.ă ă Chambers era prea furios ca s r spund . Comandantulă ă ă flotei p rea mai calm.ă

— Crezi c am ajuns atât de r u?ă ă

— Pe cinstea mea, domnule. Bine, recunosc c amă încasat-o de la nenoroci ii ştia. E timpul s ne gândim cumţ ă ă ripost m. Noi suntem cei mai deştep i, nu-i aşa? E cinevaă ţ mai bine înzestrat decât noi?

— Jones, totdeauna ai fost gur mare, interveniă Chambers, întorcându-şi privirile spre hart . Dar cred c aă ă sosit momentul s trecem la treab .ă ă

Un subofi er b g capul pe uş .ţ ă ă ă— Domnule, am luat leg tura cu Pasadena. E preg tită ă ă

593



de lupt , comandantul aşteapt ordinul.ă ă— Ce armament are la bord? se interes Mancuso,ă

conştient c , dac şi-ar fi f cut conştiincios treaba înă ă ă ultimele zile, o asemenea întrebare ar fi fost de prisos.

— Dou zeci şi dou de ADCAP-uri, şase Harpoon şiă ă

dou sprezece T-Lam-C-uri. Toate cu muni ie de r zboi. Esteă ţ ă gata de lupt , domnule.ă

Comandantul flotei d du din cap.ă— Spune-le s fie gata de atac.ă— Am în eles.ţ— E un ofi er bun? se interes Jones.ţ ă— A fost decorat anul trecut cu Medalia de Lupt , ordinulă

E, explic Chambers. Se numeşte Tim Parry. A fost ajutorulă meu pe Key West. O s se descurce.ă— Deci, tot ce-i lipseşte acum e o misiune.Mancuso ridic receptorul telefonului cu circuit închis.ă— Da.

— Am primit un mesaj de la Departamentul de Stat, seauzi vocea ofi erului de la biroul de comunica ii.ţ ţ

Ambasadorul Japoniei a solicitat o întrevedere urgent cuă preşedintele.

— Brett?— Vom vedea ce are de spus, spuse Secretarul de Stat.Ryan aprob cu o mişcare scurt a capului.ă ă— E posibil s fie vorba de o eroare? întreb Durling.ă ă— Aştept m dintr-o clip în alta nişte informa ii prină ă ţ

satelitul aflat deasupra Arhipelagului Marianelor. Acolo e întuneric, dar nu are importan .ţăRyan terminase informarea şi, de cum încheiase, avusese

impresia c informa iile prezentate erau evazive. Adev rulă ţ ă era c ceea ce se petrecuse dep şea într-atâta limiteleă ă verosimilului, încât nici el însuşi nu se putea declarasatisf cut decât dup ce examina fotografiile luate prină ă satelit.

— Şi dac e adev rat, ce facem?ă ă594



— Va dura un timp, recunoscu Ryan. Mai întâi vrem să auzim ce spune ambasadorul lor.

— De fapt, ce urm resc? interveni Fiedler, Secretarulă Trezoreriei.

— Nu ştim, domnule. Ne înt rât , atâta tot. Nu merit să ă ă ă

ne facem griji. Noi avem arme nucleare. Ei nu au, zise Ryan încet. Nu are nicio logic .ă

Brusc, îşi aduse aminte c în 1939 cel mai importantă partener economic al Germaniei fusese… Fran a. Cea maiţ frecvent repetat lec ie a istoriei era aceea c logica nuă ţ ă f cea întotdeauna cas bun cu comportamentul na iunilor.ă ă ă ţ Studiul istoriei nu era întotdeauna bilateral. Iar lec iileţ

înv ate la istorie ineau în mare parte şi de fireaăţ ţ studentului. E bine de inut minte, îşi propuse Ryan, pentruţ c e posibil ca partenerul s uite acest lucru.ă ă

— Trebuie s fie o eroare! exclam Hanson. Nişteă ă accidente. Poate c cele dou submarine ale noastre s-auă ă ciocnit sub ap şi poate c pe Insula Saipan sunt nişteă ă oameni prea suspicioşi. Vreau s spun c totul e lipsit deă ă orice logic .ă

— De acord, datele nu dau o imagine clar , însă ă am nuntele individuale… la dracu’, doar îl cunosc pe Robbyă Jackson. Îl cunosc şi pe Bart Mancuso.

— Cine e sta?ă— Comandantul flotei de submarine din Pacific. Are în

subordine toate submarinele din zon . Am navigat o dată ă cu el. Jackson e adjunct la serviciul J-3 şi suntem prieteni de

pe vremea când predam amândoi la Annapolis.S fi trecut atâ ia ani?ă ţ— Bine, conchise Durling. Ne-ai spus tot ce ştii?— Da, domnule preşedinte. Fiecare cuvânt, f r vreoă ă

interven ie din partea mea.ţ— Asta înseamn c nu ai nimic de comentat?ă ăÎntrebarea era lipsit de insinu ri, îns Ryan îşi zise c nuă ă ă ă

era timp de divaga ii şi se mul umi s dea din cap.ţ ţ ă— Da, domnule preşedinte.

595



— Deci, pân una-alta, aştept m. Cât mai avem pân laă ă ă Andrews?

Fiedler privi afar prin hublou.ă— Chiar sub noi e Golful Chesapeake. Nu suntem prea

departe. Vor fi ziarişti la aeroport? îl întreb el pe Arnie vană

Damm.— Doar cei care sunt cu noi în avion, domnule.— Ryan?— Încerc m s ob inem confirmarea ştirilor cât maiă ă ţ

repede. Toate serviciile sunt în alert .ă— Ce fac avioanele acelea de vân toare acolo? întrebă ă

Fiedler.

Avioanele zburau acum în fa a aeronavei preziden iale, înţ ţ forma iune strâns de câte dou . Cu siguran , pilo ii seţ ă ă ţă ţ întrebau ce puteau însemna toate acestea. Ryan se întrebă dac presa va mirosi ceva. În fond, cât timp puteau p straă ă secretul asupra situa iei?ţ

— A fost ideea mea, Buzz, spuse Ryan. Trebuia s -şi asume r spunderea pentru ceea ce f cuse.ă ă ă— Ai cam exagerat, nu crezi? se mir Secretarul de Stată— Nu ne aşteptam nici s ni se atace flota, domnule.ă— Doamnelor şi domnilor, v vorbeşte colonelul Evans.ă

Ne apropiem de Baza Andrews a Avia iei Militare. Sper mţ ă c a i c l torit bine. V rug m s v îndrepta i fotoliile şi…ă ţ ă ă ă ă ă ă ţ

Func ionarii mai tineri de la Casa Alb , aşeza i spreţ ă ţ coada avionului, se înc p ânar ostentativ s nu-şi fixezeă ăţ ă ă centurile de siguran . Desigur, echipajul aeronavei trebuiaţă

s respecte procedurile.ăRyan sim i impactul trenului de aterizare cu pista zero-ţunu-dreapta. Pentru majoritatea celor afla i la bord, astaţ însemna sfârşitul c l toriei. Pentru el, însemna de-abiaă ă începutul. Primul semn de avertizare era num rulă neobişnuit de mare de poli işti dispuşi în cl direaţ ă aeroportului, precum şi nervozitatea evident a agen iloră ţ Serviciului Secret. Într-un fel, consilierul pe problemele de

securitate na ional se sim ea uşurat. Nu toat lumeaţ ă ţ ă

596



credea c era vorba de o greşeal , dar ce bine ar fi dac s-ă ă ăar înşela m car de data aceasta. În caz contrar, se voră confrunta cu cea mai complex criz prin care trecuseă ă vreodat ara de-a lungul întregii sale istorii..ă ţ

597



24. B tând pasul pe locă

Clark nu-şi amintea s se fi sim it vreodat mai prost caă ţ ă acum. Misiunea lor în Japonia ar fi trebuit s fie simpl : să ă ă evacueze un cet ean american care d duse de bucluc şiăţ ă s confirme posibilitatea reactiv rii unei re ele de spionajă ă ţ vechi şi cam uzate.

M rog, asta era ideea, îşi zise ofi erul, îndreptându-seă ţ spre camera sa. Chavez r m sese în urm s parchezeă ă ă ă maşina. Se hot râser s închirieze o alt maşin , iară ă ă ă ă func ionarul de la ghişeu schimbase fe e-fe e când v zuseţ ţ ţ ă cartea de credit imprimat cu caractere latine, dar şiă chirilice. Era o experien absolut inedit . Chiar şi laţă ă

apogeul R zboiului Rece, ruşii îi trataser pe americani cuă ă mai mult deferen decât pe propriii lor concet eni şi, fieă ţă ăţ c o f ceau din pur curiozitate, fie c nu, privilegiul de a fiă ă ă ă american reprezentase un atu important pentru c l torulă ă singuratic, eşuat într-o ar str in şi ostil . Clark nu seţ ă ă ă ă sim ise niciodat atât de însp imântat, iar faptul c Chavezţ ă ă ă nu avea suficient experien pentru a-şi da seama deă ţă pericolele care îi p şteau era o consolare firav .ă ă

De aceea, r sufl uşurat atunci când degetele lui pip iră ă ă ă banda lipit sub clan a uşii. Poate c Nomuri avea s leă ţ ă ă comunice ceva important, poate c le va da nişte informa iiă ţ folositoare. Clark z bovi în apartament atâta cât s intre laă ă toalet şi s ias din nou. Îl z ri pe Chavez în hol şi-i f cuă ă ă ă ă semnul convenit: Nu te mişca. Clark observ cu un zâmbetă c subalternul lui se oprise la un stand de c r i şiă ă ţ

cump rase un ziar rusesc pe care îl inea ostentativ, în chipă ţ

598



de m sur de protec ie. Dou minute mai târziu Clark priviă ă ţ ă din nou vitrina magazinului de aparatur video. Strada nuă era prea aglomerat dar erau totuşi destui trec tori pentruă ă ca s nu fie singur în fa a vitrinei. În timp ce admira ultimaă ţ minune automat fabricat de firma Nikon, sim i cumă ă ţ

cineva se loveşte de el.— Uit -te pe unde mergi! îl apostrof o voce brutal înă ă ă

englez , apoi individul se îndep rt .ă ă ăClark aştept câteva secunde, apoi porni în direc iaă ţ

opus , d du col ul şi îşi continu drumul pe o alee. Pesteă ă ţ ă câteva clipe d du peste un loc retras şi se opri, aşteptând.ă Nomuri sosi cu pu in dup aceea.ţ ă

— E periculos, puştiule.— De ce crezi c te-am abordat cu semnalul la?ă ăNomuri vorbea cu un glas slab şi nesigur. Era un tertip

înv at dintr-un serial de televiziune, cam tot atât de veridicăţ şi de profesionist ca doi b ie i care se furişeaz în toaletaă ţ ă şcolii ca s trag câteva fumuri. Ciudat era c , deşi extremă ă ă de important, mesajul lui Nomuri nu dur mai mult de ună minut. Restul timpului fu afectat am nuntelor deă

procedur .ă— Bine, în primul rând rupi orice leg tur cu „amicii” t i.ă ă ă

Chiar dac -i vezi pe strad , te prefaci c nu-i cunoşti. Nu teă ă ă apropii de ei. Contactele tale s-au dus, puştiule, în elegi?ţ

Gândurile lui Clark alergau cu viteza fulgerului, f r ună ă el precis. Era îns conştient c prioritatea imediat eraţ ă ă ă

supravie uirea. Ca s realizezi ceva trebuia s r mâi înţ ă ă ă

via , iar Nomuri, ca şi Chavez şi el însuşi, erau „înţă ilegalitate”, asta însemnând c era pu in probabil s seă ţ ă bucure de clemen dup arestare şi c erau priva i deţă ă ă ţ orice posibilitate de a fi ajuta i de agen ia mam .ţ ţ ă

Chet Nomuri d du din cap.ă— Deci r mâi singur.ă— Aşa este, iar dac pierzi leg tura cu noi, î i reieiă ă ţ

identitatea fals şi nu faci absolut nimic. Ai în eles? Absolută ţ

nimic. Eşti un cet ean japonez loial şi stai în banca ta.ăţ599



— Dar…— Nimic, niciun „dar”, puştiule. Acum ascul i de ordineleţ

mele şi, dac nu le respec i, ai de-a face cu mine.ă ţClark îşi îmblânzi vocea.— Întotdeauna, prioritatea num rul unu este să ă

supravie uieşti. Noi nu folosim capsule de otrav sau alteţ ă prostii din filme. Un ofi er mort este un ofi er prost.ţ ţ

Fir-ar s fie, îşi zise Clark. Dac misiunea ar fi fost de laă ă bun început alta, ar fi stabilit un plan – semnale, t ieturi dină ziare – dar acum nu era timp pentru aşa ceva şi în fiecaresecund pe care o petreceau discutând în penumbr existaă ă pericolul ca vreun localnic s vad un cet ean japoneză ă ăţ

stând de vorb cu un alb şi s raporteze autorit ilor. Curbaă ă ăţ manifest rilor alarmiste s rise vertiginos şi-şi urma rapidă ă sensul ascendent.

— Bine, dac crezi c -i mai bine aşa…ă ă— Şi, nu uita. Urmeaz rutina obişnuit . Nu schimbaă ă

absolut nimic, fii doar pu in mai retras. Integreaz -te.ţ ă Poart -te ca to i ceilal i. Cuiul care iese din rând e imediată ţ ţ b tut la loc cu ciocanul. Lovitura de ciocan doare, b iete.ă ă

Uite ce vreau s faci.ăClark vorbi câteva minute, apoi îl întreb scurt:ă— Ai în eles?ţ— Da, domnule.— Acum, dispari.Clark coborî aleea şi intr în hotel pe uşa de serviciu, dină

fericire neobservat de nimeni la acea or târzie din noapte.ă

Slav Domnului, îşi zise el, c în Tokio rata criminalit ii eraă ă ăţ atât de sc zut . În America un astfel de hotel ar fi avută ă toate uşile z vorite, prev zute cu dispozitive de alarm , sauă ă ă p zite de un paznic înarmat. Chiar şi pe timp de r zboi,ă ă via a era mai sigur în Tokio decât în Washington, D.C.ţ ă

— De ce nu cumperi mai bine o sticl de b utur , decâtă ă ă s ieşi în oraş? se interes „Cekov”, când îl z ri intrând înă ă ă camer .ă

— Poate c ar fi mai bine aşa.ă600



R spunsul îl f cu pe ofi erul cel tân r s ridice bruscă ă ţ ă ă privirea de pe ziarul cu ajutorul c ruia îşi exersaă cunoştin ele de limba rus . Clark ar t spre televizor, îlţ ă ă ă deschise şi c ut postul CNN, care transmitea buletinul deă ă ştiri în englez .ă

S vedem acum pasul urm tor. Cum trimit vorb acas ?ă ă ă ă Nu îndr znea s foloseasc faxul pentru a transmiteă ă ă informa iile în America. Oficiul Interfax din Washington eraţ prea periculos, iar cel de la Moscova nu dispunea dedispozitivul de cifrare necesar; pe de alt parte, nu puteaă apela nici la leg turile CIA din cadrul ambasadei. Existauă anumite legi de comportament în cazul misiunilor

desf şurate pe teritoriul rilor prietene şi cu totul alteleă ţă când era vorba de o ar ostil ; nimeni nu se aştepta caţ ă ă aceste legi s se schimbe de pe o zi pe alta, f r preaviz.ă ă ă Faptul c el, personal, şi ceilal i ofi eri CIA ar fi trebuit să ţ ţ ă prevad desf şurarea evenimentelor şi s trag la timpă ă ă ă semnalul de alarm nu putea decât s -l înfurie şi mai tareă ă pe spionul experimentat; cu siguran , interpel rile dinţă ă Congres pe marginea acestui subiect aveau s fie deosebită

de interesante, dac va avea norocul s r mân în via şiă ă ă ă ţă s le aud cu urechile lui. Singurul fapt îmbucur tor eraă ă ă acela c de inea numele unuia din suspec ii vinova i deă ţ ţ ţ moartea lui Kimberly Norton. Aceast informa ie îi ofereaă ţ cel pu in prilejul de a da frâu liber imagina iei, lucruţ ţ benefic, având în vedere c mintea lui nu avea alteă activit i utile de îndeplinit pe moment. Din buletinul deăţ

ştiri reieşea clar c nici m car CNN nu ştia cu precizie ce seă ă petrecea, iar dac nu ştia CNN, atunci era pu in probabil să ţ ă ştie cineva. Grozav, îşi zise Clark. Era ca în legendaCassandrei, fiica regelui Priam din Troia, care ştia întotdeauna ce se va petrece, îns era ignorat sistematic.ă ă Iar Clark nu dispunea nici m car de mijloacele de aă transmite informa iile în exterior… sau poate c se înşela?ţ ă

M întreb dac … Nu. Cl tin energic din cap. Era oă ă ă ă

nebunie.

601



— Cu toat viteza înainte, ordon comandantul naveiă ă Eisenhower.

— Am în eles, cu toat viteza înainte, confirm timonierulţ ă ă prin megafon şi împinse manetele înainte.

O clip mai târziu, s geata de pe cadran se opri înă ă aceeaşi pozi ie ca şi prima.ţ

— Domnule comandant, sala motoarelor confirm vitezaă maxim .ă

— Foarte bine.Comandantul îşi întoarse privirile spre amiralul Dubro.— Facem un pariu, domnule amiral?

În mod straniu, informa iile cele mai credibile proveneauţ din cabina de recep ie a undelor sonore. Dou dintre naveleţ ă de escort ale grupului de lupt emiteau unde sonore aleă ă c ror date, coroborate cu cele transmise de cele două ă submarine cu înc rc tur nuclear aflate la tribord, indicauă ă ă ă prezen a forma iunii indiene la o distan apreciabil spreţ ţ ţă ă sud. Era una din acele situa ii ciudate, când radiolocatorulţ ultrasonic dep şea cu mult performan ele radarului, aleă ţ

c rui unde electronice erau perturbate de curburaă p mântului, în timp ce undele sonore se puteau strecura cuă uşurin prin canale aflate la mare adâncime. Flota indianţă ă se afla la peste o sut cincizeci de mile distan şi, cu toateă ţă c pentru un avion cu reac ie asta nu însemna nimic,ă ţ indienii se îndreptau spre sud, nu spre nord, iar amiralulChandraskatta p rea s nu guste opera iunile pe timp deă ă ţ

noapte şi riscurile pe care le comportau pentru escadrila samodest de aparate Harrier. Desigur, ambii ofi eriă ţ considerau c misiunile nocturne nu erau prea amuzante.ă

— Ceva mai mult decât unu la unu, rosti amiralul Dubrodup câteva clipe de gândire.ă

— Aşa m gândesc şi eu.ăForma iunea avansa sub camuflaj, aşa cum se proceda înţ

mod frecvent, cu toate radarele scoase din func iune,ţ

limitându-se la utilizarea radiourilor de mic putere, ceă

602



emiteau timp de numai câteva secunde. Pân şi sateli iiă ţ puteau genera nişte unde secundare care le-ar fi pututtr da pozi ia; lucru inacceptabil, pentru c înaintarea spreă ţ ă Sri Lanka trebuia inut în mare secret.ţ ă

— Aşa a fost şi în al doilea r zboi mondial, continuă ă

comandantul, dând frâu liber tensiunii ce-l st pânea.ăÎntreaga ac iune depindea de factorul uman. Fuseserţ ă

dispuşi observatori dota i cu binocluri obişnuite, dar şi cuţ instrumente electronice cu ajutorul c rora scrutauă orizontul, în c utarea siluetelor inamice. Al i tovar şi de-aiă ţ ă lor, afla i pe puntea inferioar , cercetau suprafa a apeiţ ă ţ pentru a prinde apari ia vreunui periscop de submarin.ţ

Existau dou submarine indiene a c ror pozi ie exact eraă ă ţ ă înc necunoscut . Probabil c sondau fundul oceanului,ă ă ă îndreptându-se de asemenea spre sud, dar, dacă Chandraskatta era într-adev r atât de iste pe cât b nuiauă ţ ă ei, l sase probabil o nav în apropierea inamicului. Poate că ă ă ac iunea de derutare întreprins de Dubro nu fusese pânţ ă ă la urm chiar atât de reuşit .ă ă

— Domnule amiral.

Dubro întoarse capul. Era unul dintre observatori.— Mesaj FULGER de la comandament.Subofi erul îi întinse o planşet cu clam şi îndreptţ ă ă ă

lumina purpurie a unei lanterne asupra foii.— A i confirmat primirea? întreb amiralul înainte de a-şiţ ă

coborî privirea asupra mesajului.— Nu, domnule, a i dat ordin s nu ne tr d m prezen a.ţ ă ă ă ţ

— Foarte bine.Dubro începu s citeasc . Peste câteva clipe mâinile i seă ă crispar pe planşet .ă ă

— Nemernicul!

Agentul special Robberton urma s o conduc acas peă ă ă Cathy. Aceast veste îl transforma instantaneu pe Ryană într-un func ionar guvernamental, f cându-l s -şi piardţ ă ă ă

identitatea şi statutul de fiin uman , de om c s torit şi deţă ă ă ă

603



tat de familie. Îi desp r eau numai câ iva paşi deă ă ţ ţ elicopterul gata de decolare. Preşedintele şi doamnaDurling împ r ir câteva zâmbete de complezen şiă ţ ă ţă profitar de scuza c l toriei ostenitoare pentru a se eschivaă ă ă de la r spunsurile prea elaborate la întreb rile jurnaliştilor.ă ă

Ryan venea în urma lor, încercând s se fac de îndat câtă ă ă mai pu in observat.ţ

— Ave i la dispozi ie o or , zise Durling de îndat ceţ ţ ă ă elicopterul ateriz pe peluza sudic a Casei Albe. La ce oră ă ă trebuie s vin ambasadorul?ă ă

— La unsprezece treizeci, r spunse Brett Hanson.ă— Arnie, vreau s participi împreun cu Jack laă ă

întrevedere.— Da, domnule preşedinte, încuviin van Damm.ţăNu erau prezen i decât câ iva fotografi, pentru cţ ţ ă

reporterii cei insisten i, cu întreb rile lor sâcâitoare,ţ ă r m seser înc pe Aeroportul Andrews, s -şi strângă ă ă ă ă ă bagajele. Dincolo de intrarea de la parter se afla uncontingent de agen i ai Serviciului Secret, mai numeros caţ de obicei. Ryan porni spre aripa de vest şi în mai pu in deţ

dou minute se afla în biroul s u. Îşi scoase haina şi seă ă aşez la biroul plin de note telefonice. Pe moment se hot rî ă ă s le ignore, aşa c ridic receptorul şi form num rulă ă ă ă ă biroului CIA.

— Bine ai venit, Jack, îl salut Mary Pat Foley.ăRyan nu se osteni s întrebe cum de ghicise c era el. Nuă ă

erau mul i cei care aveau num rul ei direct.ţ ă

— Cât de grav este situa ia?ă ţ— Personalul ambasadei e în afar de pericol. Înc nu s-aă ă p truns în cl direa ambasadei, dar, între timp, am începută ă s distrugem tot ce este compromi tor.ă ţă

Baza Tokio, ca de altfel toate bazele CIA în ultimii zeceani, era complet electronizat . Distrugerea dosarelor duraă câteva secunde, f r a l sa cea mai mic urm de fum.ă ă ă ă ă

— Cred c au şi terminat.ăProcedura era simpl . Dischetele computerelor erauă

604



şterse, modificate, şterse din nou, apoi supuse ac iunii unorţ magne i puternici. Partea proast era c multe dinţ ă ă informa ii erau de neînlocuit, deşi nu atâta cât oamenii careţ le înregistraser . În clipa aceea existau în total treiă „indezirabili” în Tokio – cei trei agen i de spionaj ai Statelorţ

Unite, bloca i într-o ar probabil duşman .ţ ţ ă ă— Altceva?— Oamenii pot circula de la serviciu spre cas , înso i i.ă ţ ţ

De fapt, se comport cu mult sânge-rece, conchise doamnaă Foley, f r s -şi tr deze surprinderea. Oricum, nu e ca-nă ă ă ă ’79, la Teheran. Pân în prezent putem comunica prină re elele prin satelit, dar acelea sunt monitorizate electronic.ţ

Ambasada se foloseşte de un STU-6. Celelalte aparate aufost scoase din func iune. De asemenea, ne putem folosi deţ TAPDANCE, încheie ea, men ionând numele codului utilizatţ de toate ambasadele prin re eaua de comunica ii a Agen ieiţ ţ ţ Na ionale de Securitate.ţ

— Şi ceilal i agen i? se interes Ryan, sperând c liniaţ ţ ă ă telefonic cu circuit închis din biroul s u era ferit de urechiă ă ă indiscrete.

— F r ajutorul reziden ilor legali sunt cam izola i.ă ă ţ ţDin glasul femeii r zb tea îngrijorarea, amestecat cu oă ă ă

und de autoreproş. Agen ia desf şura diverse opera iuniă ţ ă ţ într-un num r de ri unde aportul personalului ambasadeiă ţă nu era absolut necesar. Îns Japonia nu se num ra printreă ă acestea.

— Ştiu m car ce se petrece?ă

Era o întrebare şireat şi, cu siguran , o atinse pe Maryă ţă Pat în punctul sensibil.— Nu ştiu, recunoscu doamna Foley. Nu ne-au transmis

nimic. Fie c nu ştiu, fie c au fost descoperi i (Oricum,ă ă ţ suna mai bine decât dac ar fi spus „aresta i”).ă ţ

— Şi celelalte baze?— Jack, am fost lua i pe nepreg tite. sta-i un faptţ ă Ă

indiscutabil.

Deşi Ryan sesizase cât de mult o afectaseră

605



evenimentele, doamna Foley continu s raporteze ce seă ă petrecuse, cu detaşarea unui chirurg care tocmai efectua oopera ie în fa a studen ilor. Ce p cat c membriiţ ţ ţ ă ă Congresului o vor sanc iona aspru pentru neglijen .ţ ţă

— Am oameni la Seul şi Beijing care au început

investiga iile, îns nu voi primi date de la ei decât pesteţ ă câteva ore.

Ryan începu s frunz reasc notele telefonice scrise peă ă ă hârtie roz, care împânzeau masa de lucru.

— Am aici un mesaj, trimis în urm cu câteva ore, deă Golovko…

— Sun -l pe nemernicul la şi apoi d -mi de ştire ce i-aă ă ă ţ

spus.— De acord. Jack cl tin din cap, amintindu-şi de discu ia avut .ă ă ţ ă— Vino aici cât po i de repede. Adu-l şi pe Ed. Trebuie sţ ă

discut m de îndelete, dar nu la telefon.ă— Venim peste treizeci de minute. Jack împr ştie pe birou mesajele primite prin fax şi leă

parcurse gr bit. Oamenii de la biroul de informa ii ală ţ

Pentagonului fuseser mai iu i decât cei de la alte agen ii.ă ţ ţ Imediat dup faxul lor sosise cel expediat de DIA, urmat deă cel de la Departamentul de Stat. Guvernul era în alert –ă nimic nu era mai stimulativ decât un foc de arm ; îşi ziseă Jack – îns datele se repetau, pentru c agen iile aflaseră ă ţ ă acelaşi lucru la intervale diferite şi le transmiseser ca şiă cum ar fi fost inedite. R sfoi înc o dat notele telefonice,ă ă ă

dar şi acestea con ineau acelaşi num r restrâns deţ ă informa ii. Privirea i se opri pe cea trimis de şeful agen ieiţ ă ţ ruse de contraspionaj. Jack ridic receptorul şi formă ă num rul, întrebându-se curios care din numeroaseleă telefoane aflate pe biroul lui Golovko avea s primească ă apelul. Scoase un blocnotes şi îşi not ora. Desigur, biroulă de comunica ii avea s recep ioneze şi s înregistrezeţ ă ţ ă convorbirea, dar dorea s in şi o eviden proprie.ă ţ ă ţă

— Bun , Jack.ă606



— E telefonul t u secret, Serghei Nikolaevici?ă— Când e vorba de un prieten vechi, pe acesta îl

folosesc.Rusul f cu o pauz , apoi continu pe un ton grav:ă ă ă— B nuiesc c ai aflat.ă ă— Da, desigur.Ryan medit câteva clipe, înainte de a vorbi.ă— Am fost lua i prin surprindere, recunosc.ţÎn receptor se auzi un murmur comp timitor.ă— Şi noi la fel. Absolut prin surprindere. Ai idee ce planuri

au nebunii ia? întreb şeful Serviciului de Contraspionajă ă Rus, în timp ce tonul îi tr da furia, dar şi îngrijorarea.ă

— Nu, deocamdat nu g sesc nicio explica ie logic .ă ă ţ ăPoate c acest lucru îl îngrijora cel mai mult.ă— Ce inten iona i s face i?ţ ţ ă ţ— În clipa de fa ? Nimic. Peste o or trebuie s soseascţă ă ă ă

ambasadorul lor.— Ce bine şi-a ales momentul. Dac nu m înşală ă ă

memoria, v-au mai f cut-o şi alt dat .ă ă ă— Şi vou , la fel, spuse Ryan, amintindu-şi de începutulă

r zboiului ruso-japonez. Ador s ac ioneze prină ă ă ţ surprindere.

— Aşa este, Ryan, şi nou la fel.ă Jack ştia c acesta fusese principalul motiv pentru careă

Serghei îl c utase la telefon şi pentru care vocea lui eraă sincer îngrijorat , în definitiv, nu numai copiii se temeau deă necunoscut.

— Po i s -mi spui de ce efective dispune i în zon ca sţ ă ţ ă ă rezolva i situa ia asta critic ?ţ ţ ă— Deocamdat nu prea ştiu, Seighei, min i Ryan. Dacă ţ ă

biroul vostru din Washington a urm rit desf şurareaă ă evenimentelor, trebuie s ii cont c abia am ajuns la birou.ă ţ ă Am nevoie de pu in timp ca s m documentez. O aşteptţ ă ă dintr-o clip în alta pe Mary Pat.ă

— Aha.

Minciuna era destul de str vezie, iar Serghei nu era ună

607



novice ca s nu-şi dea seama de asta.ă— Prietene, ai f cut o greşeal c nu ai reactivat maiă ă ă

devreme re eaua.ţ— Serghei Nikolaevici, vorbesc de la o linie telefonică

deschis .ăEra în parte adev rat. Convorbirea era transmis printr-oă ă

linie secret la Ambasada American din Moscova, dară ă acolo era transferat pe o linie obişnuit , uşor deă ă interceptat.

— Nu trebuie s - i faci prea multe griji, Ivan Emmetovici.ă ţ Î i aduci aminte de conversa ia pe care am avut-o în biroulţ ţ meu?

Cum s nu. Poate c şeful contrainforma iilor din Japoniaă ă ţ era într-adev r în solda ruşilor. Dac aşa st teau lucrurile,ă ă ă Golovko era în situa ia de a şti dac era sau nu p stratţ ă ă secretul convorbirii telefonice. Şi dac aşa era, avea înă mânec mai multe c r i. C r i bune. Oare îi întindea oă ă ţ ă ţ curs ?ă

Gândeşte repede, Jack, îşi ordon Ryan. Probabil c ruşiiă ă au o alt re ea de spionaj în ac iune.ă ţ ţ

— Serghei, vreau s te întreb ceva foarte important. Nuă a i fost deloc avertiza i?ţ ţ

— Jack, pe onoarea mea de spion – Ryan vedea parcă aievea zâmbetul sarcastic care înso ea r spunsul – a trebuitţ ă s -i m rturisesc preşedintelui nostru c am fost prins înă ă ă ofsaid şi sunt cu atât mai stânjenit, cu cât…

Jack refuz s asculte vorbele meşteşugite. Deci, eraă ă

adev rat. Ruşii aveau într-adev r o re ea de spionaj înă ă ţ Japonia, îns era foarte probabil ca nici ei s nu fi fostă ă preveni i. Jocul dublu era întotdeauna periculos. A douaţ certitudine era aceea c re eaua respectiv era infiltrată ţ ă ă chiar în guvernul japonez; nu exista niciun dubiu, dinmoment ce penetraser serviciul de contraspionaj. Însă ă THISTLE era în esen o re ea de spionaj economic – astaţă ţ fusese întotdeauna – iar Serghei îi reproşase c nu oă

reactivase mai demult. Aceast noutate îl surprindea peă

608



Ryan chiar mai mult decât faptul c Moscova îşiă recunoscuse greşeala.

— Serghei Nikolaevici, nu am mult timp la dispozi ie.ţ Simt c vrei s îmi spui ceva. Despre ce e vorba?ă ă

— Î i propun s colabor m. Am aprobarea preşedinteluiţ ă ă

Gruşavoi ca s - i fac oferta.ă ţPropunerea îl surprinse pe Ryan.Niciodat , dar niciodat (cu excep ia filmelor de duzin )ă ă ţ ă

nu se întâmplase ca CIA şi KGB-ul s coopereze în vreoă problem . Desigur, lumea se schimbase, dar KGB-ul, chiară şi în noua sa înf işare, continua s penetreze institu iileăţ ă ţ americane şi înc cu mult succes. Ruşii se tem. Oare de ce?ă

— Dup ce m consult cu Mary Pat, îi voi transmiteă ă propunerea preşedintelui.Înc nu ştia sub ce form îi va comunica ştirea. În oriceă ă

caz, Golovko era conştient de valoarea ofertei pe caretocmai o înaintase. Nu era nevoie de mult perspicacitateă ca s deduc r spunsul probabil.ă ă ă

Pentru a doua oar , Ryan sim i surâsul de pe buzeleă ţ interlocutorului s u.ă

— Dac Foleeva nu este de acord, voi fi foarte surprins.ă M g seşti la birou pân dup -amiaz .ă ă ă ă ă

— Şi tu pe mine. Mul umesc, Serghei.ţ— La revedere, domnule doctor Ryan.— P rea o conversa ie foarte interesant , spuse Robbyă ţ ă Jackson din cadrul uşii. Se pare c nici tu n-ai prea dormită

noaptea trecut .ă

— Am c l torit toat noaptea. Doreşti o cafea?ă ă ăAmiralul cl tin din cap.ă ă— Dac mai beau o cafea, încep s tremur.ă ăSe apropie de birou şi lu loc pe un scaun.ă— Veşti proaste?— Din ce în ce mai proaste. Încerc m s calcul m câ iă ă ă ţ

militari avem în Japonia – câ iva sunt doar în tranzit. Acumţ o or a aterizat un C-141 la Yakota. Aparatul la nenorocit aă ă

dat pur şi simplu buzna în untru, zise Robby. Poate c aă ă

609



avut o problem cu radioul, dar cred mai degrab c nu aă ă ă avut destul combustibil ca s zboare în alt parte. Echipajulă ă este format din patru sau cinci persoane, nu mai ştiu exact.Departamentul de Stat încearc s afle câ i oameni deă ă ţ afaceri sunt la bord. Vom avea un num r aproximativ, însă ă

trebuie s inem seama şi de cei care c l toresc în calitateă ţ ă ă de turişti.

— Ostatici, încrunt Ryan din sprâncene.ăAmiralul d du din cap.ă— În total sunt aproximativ zece mii.— Ce este cu cele dou submarine?ă Jack oft .ă

— Mor i cu to ii, niciun supravie uitor. Stennis şi-aţ ţ ţ rechemat avionul şi se îndreapt spre Pearl cu o vitez deă ă dou sprezece noduri. Enterprise încearc s navigheze cuă ă ă un singur motor, la o vitez de cel mult şase noduri. Poateă c niciunul dintre motoare nu este avariat atât de grav cumă a spus comandantul. Au trimis o nav de salvare pentruă repararea stric ciunilor. Am expediat câteva P-3-uri laă Midway s patruleze şi s ne avertizeze dac apare vreună ă ă

submarin inamic. Dac aş fi în locul lor, aş termina cu ele.ă Johnnie Reb ar trebui s fie în regul , îns Big-E e o intă ă ă ţ ă ideal . Comandamentul e foarte îngrijorat din cauza asta.ă

— Care-i situa ia în Guam?ţ— Toate insulele din Arhipelagul Marianelor sunt rupte de

lume. Jackson îi povesti despre Oreza.

— Spune c situa ia este foarte grav .ă ţ ă— Ai vreo propunere?— Câ iva din oamenii mei caut solu ii, dar pentruţ ă ţ

început trebuie s ştim dac preşedintele doreşte s neă ă ă ocup m de problem . Ce crezi?ă ă

— În curând trebuie s soseasc ambasadorul lor.ă ă— Frumos din partea lui. Domnule doctor Ryan, nu mi-ai

r spuns la întrebare.ă— Deocamdat nu ştiu ce s - i r spund.ă ă ţ ă

610



— Halal încurajare.Pentru c pitanul Bud Sanchez era o experien unic . Nuă ţă ă

era chiar un miracol c recuperase f r incidente avionul S-ă ă ă3 Viking. Hooverul era un aparat docil, iar aterizarea fuseselin , cu toate c vântul b tea cu o vitez de dou zeci deă ă ă ă ă

noduri. Acum forma iunea de avioane era complet şiţ ă portavionul pornise la drum cu toat viteza.ă

D dea bir cu fugi ii. Nu ieşea în calea pericolului, aşaă ţ cum suna motoul marinei militare americane, ci se întorceacu coada între picioare la Pearl Harbor. Cele cinci escadrilede avioane de vân toare şi de atac st teau frumos aliniateă ă pe puntea lui John Stennis, preg tite de lupt , dară ă

incapabile s decoleze, poate doar cu excep ia unui caz deă ţ for major . Era o problem de greutate şi de vitez aţă ă ă ă vântului. Portavioanele trebuiau s întoarc în direc iaă ă ţ vântului pentru lansarea şi recuperarea avioanelor,folosindu-se de puterea maxim a motoarelor pentru aă asigura un curent de aer cât mai mare la prova. Curentulde aer favoriza decolarea, iar din punct de vedere tacticmagnitudinea acestuia era direct propor ional cuţ ă

greutatea înc rc turii pe care o puteau transportaă ă aparatele de zbor – respectiv combustibili şi arme. Însitua ia actual , avioanele erau în stare s se ridice în aer,ţ ă ă îns f r combustibilul necesar pentru a urm ri inamicul şiă ă ă ă f r armele de care ar fi avut nevoie pentru a-l anihila. Îşiă ă f cuse calculul c ar putea face fa unui atac aerian pe oă ă ţă raz de cel mult o sut de mile. Îns nu se întrez rea niciună ă ă ă

atac aerian şi, cii toate c se cunoştea pozi ia forma iuniiă ţ ţ japoneze, care se replia pe posturi, nu avea posibilitatea dea ajunge din urm avioanele de atac. Oricum, nu primiseă ordin în acest sens.

De obicei, nop ile pe ocean erau feerice, îns de dataţ ă aceasta situa ia era diferit . Stelele şi luna plin seţ ă ă oglindeau în apa liniştit a oceanului, neliniştind pe toată ă lumea. Era lumin suficient pentru a observa conturulă ă

navelor, indiferent c erau sau nu camuflate. Singureleă

611



aparate de zbor cu adev rat active din escadrila sa erauă cele antisubmarin, ale c ror lumini e intermitente puteau fiă ţ z rite în special în fa a portavioanelor, secondate de celeă ţ ale aparatelor de escort ce înso eau nava Johnnie Reb.ă ţ Singurul avantaj era acela c viteza de croazier redusă ă ă

asigura o recep ie excep ional a undelor sonore. Nu erauţ ţ ă prea multe aparate de recep ie, pentru c marea parte aţ ă navelor de escort r m seser în urma lui Enterprise,ă ă ă ă înconjurând-o cu o forma iune semicircular , pe douţ ă ă rânduri, asemenea g rzilor de corp ale unui şef de stat. Unaă din navele de escort , un cruciş tor Aegis, încerca să ă ă înlesneasc înaintarea navei remorcate, m rindu-şi vitezaă ă

la şase noduri şi jum tate. În absen a vântului din pupa,ă ţ Big-E era în situa ia de a nu putea conduce defelţ opera iunile de zbor.ţ

Era posibil ca submarinele, cea mai mare amenin areţ pentru portavioane, s se afle undeva în larg. Pearl Harboră comunicase c nu puteau lua leg tura cu nimeni dină ă apropierea for elor de lupt , acum f râmi ate, îns de peţ ă ă ţ ă

rm le d dea mâna s vorbeasc . Operatorii de la sonar,ţă ă ă ă

mâna i din urm de ofi erii cu nervii întinşi la maximum,ţ ă ţ descopereau tot felul de lucruri inexistente: vârtejuri deap , ecouri ale sunetelor emise de peşti şi alteleă asem n toare. Nervozitatea echipajelor reieşea limpedeă ă din manevrele f cute; astfel, o fregat aflat cu cinci mileă ă ă mai înainte âşni în vitez şi vir spre stânga, speriatţ ă ă ă probabil de un pericol imaginar. Unul din aparatele

Seahawk survola oceanul la mic în l ime, scrutândă ă ţ întinderea de ap în c utarea vreunui submarin inamic.ă ă Înc o mie trei sute de mile pân la Pearl Harbor, îşi ziseă ă Sanchez. Dou sprezece noduri. Asta însemna patru zile şiă jum tate. Fiecare mil , parcurs sub amenin area unui atacă ă ă ţ venit din adâncuri.

A doua întrebare era: cine fusese deşteptul care hot râseă c retragerea din Oceanul Pacific era o idee bun ? Erau sauă ă

nu Statele Unite o putere mondial ? Conştientizarea acesteiă

612



puteri în lume era un lucru extrem de important. Evident,fusese, îşi spuse Sanchez, amintindu-şi de orele de laAcademia Militar . Newport fusese ultima halt înainte de aă ă prelua func ia de comandant al avia iei militare. Timp deţ ţ dou genera ii, marina militar american fusese etalonulă ţ ă ă

puterii în lumea întreag , amenin toare prin simplul faptă ţă c exista, f r s -şi tr deze secretele, cu excep ia unoră ă ă ă ă ţ fotografii anoste, prezentate în revista Jane’s FightingShips. Nimeni nu putea şti unde se aflau navele acelea. Totce puteai face era s numeri locurile goale din daneleă porturilor. Ei bine, acum îşi pierduser aura de mister. Celeă dou mari dane de la Pearl Harbor aveau s fie ocupateă ă

înc mult vreme, iar dac ştirile despre Arhipelagulă ă ă Marianelor erau corecte, America nu dispunea de unit iăţ armate suficiente pentru a le recupera, chiar dac Mikeă Dubro se hot ra s joace rolul regimentului 7 cavalerie şi să ă ă se întoarc valvârtej.ă

— Salut, Chris, mul umesc c ai venit.ţ ăAmbasadorul trebuia s soseasc la Casa Alb pesteă ă ă

câteva minute. Era o or imposibil , îns cel care luaă ă ă deciziile la Tokio nu luase în considerare preferin ele luiţ Nagumo. Era o situa ie ciudat . Washingtonul era de obiceiţ ă un oraş ce nu prea se sinchisea de str ini, îns situa iaă ă ţ avea s se schimbe curând, iar Nagumo va deveni pentruă prima oar în via un gaijin.ă ţă

— Seiji, ce dracu’ s-a întâmplat acolo? întreb Cook.ă

Ambii b rba i erau membrii ai Clubului Universit ii, ună ţ ăţ stabiliment luxos, situat lâng Ambasada Rusiei. Dispuneaă de una din cele mai bine dotate s li de gimnastic din oraşă ă şi era frecventat de mult lume dornic de o mas bun şiă ă ă ă pu in exerci iu fizic. O firm comercial japonez închinaseţ ţ ă ă ă un apartament şi, cu toate c era pu in probabil s -l maiă ţ ă poat folosi pe viitor, deocamdat asigura o discre ieă ă ţ absolut .ă

— Ce i-au spus, Chris?ţ613



— C una din navele voastre militare a avut un mică accident. Doamne, Seiji, nu sunt lucrurile şi aşa destul decomplicate? Nu ne ajungea povestea cu nenorocitele aceleade rezervoare?

Nagumo medit câteva clipe, înainte de a r spunde. Într-ă ăun fel, era o veste bun . Faptele reale erau inute în secret,ă ţ aşa cum prev zuse el şi cum sperase ambasadorul. Acumă îns era neliniştit, cu toate c nimic din comportament nuă ă tr da astaă

— Chris, nu a fost un accident.— Ce vrei s spui?ă— A fost un fel de lupt . ara mea se consideră Ţ ă

amenin at şi, în consecin , a trebuit s lu m m suriţ ă ţă ă ă ă pentru a ne proteja.Cook nu reuşea s priceap . Cu toate c f cea parteă ă ă ă

dintre specialiştii Departamentului de Stat în problemele japoneze, nu fusese înc informat în am nunt şi tot ce ştiaă ă aflase de la radioul din maşin , ceea ce era destul de pu in.ă ţ Nagumo îşi d dea seama c ideea de a- i şti ara atacată ă ţ ţ ă dep şea puterea de în elegere a americanului. În fond, seă ţ

terminase cu ruşii. Seiji Nagumo era satisf cut. Deşiă consternat la gândul pericolului care-i amenin a ara şi deşiţ ţ nu cunoştea motivele, era un adev rat patriot. Îşi iubeaă ara ca orice om. F cea parte din cultura patriei sale.ţ ă

Primise ordine şi instruc iuni. În sinea lui le putea contesta,ţ îns hot râse, pur şi simplu, s fie un soldat în slujba rii şiă ă ă ţă cu asta basta. Cook era adev ratul gaijin, nu el. Lucrulă

acesta şi-l repeta neîncetat.— Chris, s-ar spune c rile noastre sunt în r zboi. A iă ţă ă ţ dep şit orice limit . Iart -m , nu-mi face pl cere s spună ă ă ă ă ă asta, dar sper c m în elegi.ă ă ţ

— Stai pu in.ţChris Cook cl tin din cap şi pe fa i se aşternuă ă ţă

stupefac ia.ţ— Zici c suntem în r zboi? R zboi adev rat?ă ă ă ăNagumo d du încet din cap şi zise pe un ton înc rcat deă ă

614



regret:— Am ocupat Arhipelagul Marianelor. Din fericire,

ac iunea s-a desf şurat f r pierderi umane. Înfruntareaţ ă ă ă dintre flotele noastre ar fi putut fi mai grav , dar nu cuă mult. Acum ambele flote au început s se replieze, ceea ceă

e un lucru îmbucur tor.ă— A i omorât oameni de-ai noştri?ţ— Îmi pare r u c trebuie s i-o spun, dar e posibil să ă ă ţ ă

existe victime de ambele p r i.ă ţNagumo f cu o pauz şi îşi plec ochii, ca şi cum nu ar fiă ă ă

putut suporta privirea prietenului s u. Z rise dejaă ă sentimentele pe care le anticipase.

— Te rog, Chris, nu-mi purta ranchiun , continu el cu oă ă voce nesigur . Eu nu am nicio vin c aşa s-au prezentată ă ă lucrurile. Nu mi-a cerut nimeni p rerea. Ştii care ar fi fostă r spunsul meu. Ştii foarte bine ce sfat aş fi dată

Spunea adev rul şi Cook nu avea nicio îndoial în privin aă ă ţ asta.

— Dumnezeule, Seiji, ce putem face?Întrebarea era manifestarea spontan a prieteniei şiă

camaraderiei şi, ca atare, uşor de anticipat. În acelaşi timp, îi oferea lui Nagumo şansa de a spune ceea ce dorea.

— Trebuie s g sim o cale pentru a men ine lucrurile subă ă ţ control. Nu vreau s -mi v d patria distrus din nou. Trebuieă ă ă s punem cap t cât mai repede acestei situa ii. Nu e loc peă ă ţ lume pentru o asemenea… enormitate. Gata, rosti Nagumo,ridicând bra ele spre cer, am spus-o. În ara mea exist şiţ ţ ă

capete luminate. Goto este un descreierat. E cu adev rată nebun. Putem permite ca rile noastre s se distrug unaţă ă ă pe alta doar din cauza unor nebuni? Uit -te la Congresulă vostru, la reforma economic . Uite cu ce ne-am ales de peă urma acestor reforme.

Intrase perfect în rol. Maestru în arta disimul rii, caă majoritatea diploma ilor, îşi descoperea acum reale calit iţ ăţ actoriceşti, dublate şi de convingerea oarb în ce spunea.ă

Ridic ochii înl crima i.ă ă ţ615



— Chris, dac oamenii ca noi nu iau atitudine… Doamne,ă atunci ce se va întâmpl ? Se va irosi munca atâtoră genera ii. rile noastre vor fi distruse, se vor pierde vie iţ Ţă ţ omeneşti, nu va mai exista progres şi toate, acestea,pentru ce? Pentru c nişte nebuni din ara mea şi a ta nuă ţ

reuşesc s rezolve nişte probleme comerciale? Christopher,ă trebuie s m aju i s pun cap t acestei situa ii. Trebuie.ă ă ţ ă ă ţ

Chiar dac avea stof de mercenar şi tr d tor,ă ă ă ă Christopher Cook era un diplomat al c rui crez profesională era evitarea r zboiului. Trebuia s dea un r spuns.ă ă ă

— Dar practic ce am putea face?— Ştii c am o pozi ie mai important decât las deă ţ ă ă

în eles postul pe care-l ocup. Altfel, cum aş fi reuşit s facţ ă pentru tine ceea ce am f cut, lucrurile care ne-au apropiată unul de altul?

Cook d du din cap. Avea anumite b nuieli în privin aă ă ţ asta.

— Am prieteni şi un cuvânt de spus la Tokio. Am nevoiede timp. Îmi trebuie spa iu de negociere. Aş putea schimbaţ optica în tab ra noastr şi le-aş da de lucru şi adversariloră ă

politici ai lui Goto. Pe omul la trebuie fie s -l b g m într-ună ă ă ă azil, unde-i este locul, fie s -l împuşc m. Maniacul la mi-ară ă ă putea distruge ara. Pentru Dumnezeu, Chris, trebuie s mţ ă ă aju i s -l opresc.ţ ă

Ultimele cuvinte erau pornite cu adev rat din inim .ă ă— Ce naiba pot face eu, Seiji? Nu sunt decât un

func ionar. Un slujbaş mititel, care e la cheremul uneiţ

adun ri întregi de şefi.ă— Faci parte dintre acei oameni de la Departamentul deStat care ne în eleg cu adev rat. Î i vor asculta sfatul.ţ ă ţ

Pu in linguşire nu strica. Cook d du din cap.ţ ă ă— Probabil, dac sunt destul de iste i. Scott Adler mă ţ ă

cunoaşte. Mai st m de vorb uneori.ă ă— Dac -mi po i spune ce doreşte Departamentul de Stat,ă ţ

aş putea transmite informa ia la Tokio. Cu pu in noroc, aşţ ţ

putea ob ine ca oamenii mei din Ministerul de Externe sţ ă

616



fac prima propunere. Dac putem realiza m car atât,ă ă ă ideile voastre vor p rea ca fiind ale noastre şi v vom puteaă ă satisface mai uşor dolean ele.ţ

Asta purta numele de judo, „arta blând ”, şi consta înă principal în folosirea for ei şi a mişc rilor adversaruluiţ ă

împotriva lui însuşi. Nagumo era încântat de m iestria cuă care se folosise de acest principiu. Trebuia s -i gâdile pu ină ţ vanitatea lui Cook, f cându-l s cread c putea manipulaă ă ă ă el însuşi politica extern prin inteligen a sa. Nagumo eraă ţ mândru de strategia aleas .ă

Cook se strâmb neîncrez tor.ă ă— Dar, dac suntem în r zboi, cum naiba…ă ă

— Goto nu e complet nebun. Vom p stra ambasadeleă deschise pentru comunic ri. V vom propune retrocedareaă ă Marianelor. M îndoiesc c va fi o propunere sincer , dar oă ă ă vom face, în semn de bun credin . Vezi, acum mi-amă ţă tr dat ara.ă ţ

Totul mergea conform planului.— Ce ar accepta guvernul vostru ca scenariu de final al

acestui joc?

— Dup p rerea mea? Independen necondi ionată ă ţă ţ ă pentru nordul Marianelor şi ieşirea lor din federa ie. Oricum,ţ datorit pozi iei geografice şi economice, intr în sferaă ţ ă noastr de influen . Cred c este un compromisă ţă ă acceptabil. Cea mai mare parte a terenurilor se afl înă posesia noastr , îi reaminti Nagumo oaspetelui s u. Asta-iă ă p rerea mea şi nu cred c greşesc.ă ă

— Şi cum r mâne cu Guamul?ă— Atâta vreme cât e demilitarizat, va r mâne teritoriuă american. Iar şi, este numai o p rere, dar cred c aşa va fi.ă ă ă Ne trebuie timp pentru rezolvarea tuturor problemelor, darcred c putem opri acest r zboi înainte de a degenera.ă ă

— Şi dac nu vom c dea de acord?ă ă— În acest caz, vor muri mul i oameni. Chris, noi suntemţ

diploma i. Misiunea noastr în via este s veghem caţ ă ţă ă

acest lucru s nu se întâmple. Dac m po i ajuta,ă ă ă ţ

617



informându-m ce a i vrea s facem, ca s -i pot sensibilizaă ţ ă ă pe ai mei, tu şi cu mine putem opri acest r zboi. Te rog,ă po i s m aju i?ţ ă ă ţ

— Pentru asta nu voi lua niciun ban, Seiji, zise Cook în locde r spuns.ă

Incredibil. Omul avea principii. Noroc c nu se împleteauă cu perspicacitatea.

Aşa cum i se spusese, ambasadorul Japoniei se prezentă la intrarea aripii de est. I se deschise uşa, iar puşcaşulmarin aflat de gard salut , pentru c nu primise ordin să ă ă ă nu o fac . Ambasadorul intr singur, f r gard de corp,ă ă ă ă ă

trecu f r incidente de detectoarele de arme, apoi coti spreă ă vest, trecând printr-un culoar lung, cu mai multe uşi, printrecare şi cea care d dea în. Cinematograful personal ală preşedintelui. Culoarul era decorat cu portrete ale altorpreşedin i, cu sculpturi executate de Frederick Remingtonţ şi alte amintiri legate de perioada de pionierat a Americii.Scopul acestei scurte plimb ri era acela de a-i reamintiă japonezului m re ia rii în care se afla ca reprezentant ală ţ ţă

statului s u. Trei agen i ai Serviciului Secret îl conduser laă ţ ă etajul care g zduia birourile administrative, binecunoscută de ambasador, apoi mai departe, spre vest, în aripa deunde era administrat ara. Observ privirile reci, cu totulă ţ ă diferite de cordialitatea cu care se obişnuise s fieă întâmpinat în aceast cl dire. Ca un ultim afront, întâlnireaă ă urma s se in în Sala Roosevelt, unde trona Premiul Nobelă ţ ă

decernat lui Theodore Roosevelt pentru aportul la încheierea r zboiului ruso-japonez.ăDac primirea f cut avusese scopul de a-l copleşi, îşiă ă ă

zise ambasadorul, atunci actul final reuşise exact contrariul.Americanii, şi nu numai ei, erau vesti i pentru gesturileţ teatrale ieftine. Sala de tratative indiene, aflat în vecheaă cl dire administrativ , fusese proiectat special pentru a-iă ă ă umple de team şi respect pe s lbatici. Înc perea aceasta îiă ă ă

amintea de primul conflict important în care fusese

618



implicat ara sa şi care în l ase Japonia la rangul de mareă ţ ă ţ putere mondial , prin înfrângerea unei alte ri puternice,ă ţă Rusia arist , mai pu in m rea decât p rea, corupt ,ţ ă ţ ă ţă ă ă m cinat de disensiuni, arogant şi pref cut . Ca şiă ă ă ă ă

America, îşi zise ambasadorul. Asemenea gânduri îi

f ceau bine pe moment, împiedicând tremurul nervos ală genunchilor. Preşedintele Durling îl aştepta în picioare.Strânse mâna care i se întindea.

— Domnule ambasador, îi cunoaşte i pe to i cei de fa .ţ ţ ţă V rog, lua i loc.ă ţ

— Mul umesc, domnule preşedinte, şi v suntţ ă recunosc tor c a i acceptat s m primi i atât de repede.ă ă ţ ă ă ţ

În timp ce Durling se îndrepta spre locul s u de la cel laltă ă cap t al mesei, ambasadorul îşi roti privirea prin înc pere,ă ă salutându-i prin câte o mişcare scurt a capului pe to i ceiă ţ prezen i. Brett Hanson, Secretarul de Stat, Arnold vanţ Damm, şeful de cabinet, John Ryan, consilierul peproblemele de securitate na ional . Ştia c Secretarulţ ă ă Ap r rii se afla în cl dire, îns nu participa la întrevedere.ă ă ă ă Ce ciudat. Ambasadorul petrecuse mul i ani la Washingtonţ

şi îi cunoştea bine pe americani. Fe ele celor din sal tr dauţ ă ă furia; cu toate c preşedintele, ca şi g rzile postate la uş ,ă ă ă îşi st pâneau admirabil sentimentele, privirea era aceea aă unui soldat. Din ochii lui Hanson r zb tea revolta. Refuza să ă ă cread c cineva putea fi atât de nesocotit încât s -i ataceă ă ă ara – sem na cu un puşti r zgâiat, care îi purta picţ ă ă ă

profesorului exigent pentru o not proast la examene. Vană ă

Damm era politician, ca atare îl privea aşa cum priveşti ungaijin – un omule ciudat. Dintre to i, ochii lui Ryan tr dauţ ţ ă cel mai pu in sup rarea; sentimentul exista, îns seţ ă ă oglindea mai degrab în modul de a ine stiloul decât înă ţ albastrul ochilor. Cu excep ia câtorva întâlniri ocazionale, înţ probleme oficiale, ambasadorul nu avusese de-a face cuRyan. Acelaşi lucru era valabil şi pentru restul func ionarilorţ de la ambasad . Cu toate c trecutul îi era cunoscut deă ă

toat lumea din Washington, Ryan era considerat specialistă

619



în problemele europene, în consecin o persoanţă ă nefamiliarizat cu Japonia. Acesta era un lucru bun, îşi ziseă ambasadorul. Dac ar fi fost mai informat, ar fi devenit ună adversar periculos.

— Domnule ambasador, ne-a i solicitat o întrevedere,ţ

începu Hanson. V l s m pe dumneavoastr s începe i.ă ă ă ă ă ţRyan rezist eroic cât timp dur introducerea. Era oă ă

cuvântare lung , elaborat şi foarte previzibil , enun ândă ă ă ţ ceea ce ar fi spus oricare alt ar în condi iile date,ă ţ ă ţ condimentat cu pu in specific na ional. Nu era vina lor;ţ ţ fuseser for a i, trata i ca nişte vasali, în ciuda aniloră ţ ţ ţ îndelunga i de prietenie sincer şi fructuoas . La rândul lor,ţ ă ă

şi ei regretau c se ajunsese într-o asemenea situa ie. Şi totă ţ aşa. Era doar o vr jeal diplomatic , astfel încât Jack seă ă ă l s purtat de gândurile lui, filtrând murmurul monoton dină ă înc pere.ă

Mai interesant i se p rea atitudinea vorbitorului. Înă ă împrejur ri amicale, diploma ii aveau tendin a de a vorbi cuă ţ ţ multe înflorituri, în timp ce în cele ostile vorbeau t r g nat,ă ă ă ca şi cum s-ar fi ruşinat de propriile cuvinte. De data

aceasta era altfel. Ambasadorul Japoniei emana o forţă ieşit din comun, izvorât din mândria pe care o sim eaă ă ţ fa de ara sa şi ac iunile acesteia. Jack îşi aminti c pânţă ţ ţ ă ă şi ambasadorul german, care anun ase invazia ordonat deţ ă Hitler lui Molotov, manifestase cel pu in un pic de triste e.ţ ţ

În ceea ce-l privea pe preşedinte, acesta ascultă impasibil, l sându-l pe Arnie s manifeste furia, iar peă ă

Hanson consternarea. Bravo lui, îşi zise Jack.— Domnule ambasador, un r zboi pornit împotrivaă Statelor Unite ale Americii nu este un lucru m runt, rostiă Secretarul de Stat, dup ce oaspetele îşi încheieă cuvântarea.

Ambasadorul nici nu clipi.— Va fi r zboi numai dac dori i dumneavoastr . Nuă ă ţ ă

dorim s v distrugem ara, îns trebuie s ne ap r mă ă ţ ă ă ă ă

interesele în ceea ce priveşte securitatea statului.

620



În continuare oaspetele expuse pozi ia rii sale fa deţ ţă ţă Arhipelagul Marianelor. În trecut, acestea f cuser parte dină ă Japonia, iar acum reveniser la apartenen a ini ial . ara saă ţ ţ ă Ţ avea dreptul la propriul s u teritoriu defensiv.ă

— Sunte i conştient de faptul c dispunem de mijloaceleţ ă

de a v distruge ara? întreb Hanson.ă ţ ă— Da, desigur, d du din cap ambasadorul. Ne aducemă

bine aminte de felul în care a i folosit armele nucleare peţ teritoriul rii noastre.ţă

Acest r spuns îl f cu pe Jack s deschid larg ochii. Notă ă ă ă ă pe carnet: Nucleare?

— B nuiesc c mai ave i şi altceva de spus, observă ă ţ ă

Durling, intervenind în discu ie.ţ— Domnule preşedinte, şi ara mea dispune de armeţ nucleare.

— Cum le-a i ob inut? întreb Arnie, pufnind iritat.ţ ţ ăRyan îl felicit în gând pentru aceast întrebare inspirat .ă ă ă

Uneori tâmpi ii puneau, f r s ştie, punctul pe i.ţ ă ă ă— ara mea dispune de un num r de rachete nucleareŢ ă

intercontinentale. Specialiştii dumneavoastr au v zut liniaă ă

de montaj. Dac dori i, pute i verifica la NASA.ă ţ ţAmbasadorul începu s citeasc , pe un ton indiferent, oă ă

list de nume şi de date, observând din col ul ochiului cumă ţ Ryan le nota în agend , ca un func ionar zelos. Linişteaă ţ devenise atât de profund , încât nu se auzea decâtă scâr âitul stiloului pe hârtie. Îns mai interesant eraţ ă ă expresia de pe fe ele celorlal i.ţ ţ

— Ne amenin a i? întreb încet Durling.ţ ţ ăAmbasadorul privi drept în ochii b rbatului aşezat laă dou zeci de paşi mai departe.ă

— Nu, domnule preşedinte. Am enun at un fapt. V repet,ţ ă nu va fi r zboi decât în cazul în care o dori iă ţ dumneavoastr . Da, suntem conştien i c ne pute iă ţ ă ţ distruge, dac dori i, iar noi nu o putem face, deşi v-amă ţ putea pricinui mari pierderi. Şi pentru ce, domnule

preşedinte? Pentru câteva insule m runte care, oricum,ă

621



istoric vorbind ne apar in? De ani de zile sunt japonezeţ

tom clancy datorie de onoare

Documents