Tolerana sczut la frustrare i agresivitatea

Tolerana sczut la frustrare i agresivitatea

Ce este agresivitatea?

Agresivitate este definit ca fiind un atac fr provocare, manifestat pe plan fizic sau verbal (Preda 1998).

Furia, emoia care st la baza comportamentelor agresive, este o reacie emoional complex, care are mai multe componente:

Prima component este emoia, starea subiectiv pe care o triete uneori persoana atunci cnd consider c atingerea unui scop important pentru ea este ameninat. Furia este o emoie foarte intens i extrem de neplcut.

A doua component este expresia furiei, adic modul n care persoana care simte emoia de furie se comport pentru a arta ceea ce simte celor din jur i pentru a-i stpni emoiile i a simi c a ctigat controlul asupra situaiei n care se afl. De cele mai multe ori, atunci cnd sunt furioi, oamenii se comport ntr-un mod neplcut pentru cei din jurul lor i, de asemenea, ntr-un mod care i mpiedic pe ei s i ating scopurile i s stabileasc o comunicare real cu ceilali.

O manifestare extrem de comun i de nedorit a furiei este agresivitatea direct. Aceasta se poate manifesta att fizic (ex. prin lovire) ct i verbal (ex. prin ridicarea tonului vocii, ipete, etichetri ale persoanei care este considerat responsabil pentru sentimentul de furie al persoanei).

Psihologii americani considera ca un comportament agresiv implica un atac fizic sau verbal asupra unei alte persoane, intr-un mod care ii raneste pe cei din jur sau ii pune, intr-un anumit fel, intr-o situatie amenintatoare

nc de la vrste foarte mici, agresivitatea este observabil, dar educaia controlului impulsurilor distructive ncepe cu adevrat cnd copiii intr n al treilea an de via, la vrsta lui "nu" i a crizelor de opoziie (ncpnare) sau de furie.

Indicii ale unui comportament violent la copii:

Este bine ca faptele ce indic un comportament agresiv sa fie observate din timp, inainte ca minorul sa aiba o conduita agresiva propriu-zisa (implicare in batai, incercari de a-i rani pe altii etc.). Acestea sunt: Manie intensa - Atunci cand este furios sparge, tranteste, loveste tot ce ii apare in cale, aduce injurii si ii ameninta pe cei apropiati.

Pierderi frecvente ale cumpatului si izbucniri necontrolate

Iritabilitate extrema

Impulsivitate foarte mare - Nu se gandeste la consecintele actiunilor sale.

Devine cu usurinta frustrat - Atunci cand ceva nu este conform dorintelor sale, isi pierde rabdarea, controlul, incepe sa planga sau are manifestari agresive. Copiii nu au incredere in ceilalti , se simt amenintati si incearca sa-si reduca furia printr-un comportament agresiv de preventie caracterizat prin izbucniri de furie . Ei asteapta o recunoastere sociala exagerata si sunt foarte sensibili la amenintari, incercand sa castige respect cu ajutorul agresivitatii. Cand copiii agresivi obtin respect si supunere de la ceilalti copii, agresivitatea lor se intareste si se manifesta in tot mai multe ocazii.

De ce apare?

La copii, comportamentul agresiv poate fi privit din dou perspective.

1. Poate fi considerat un ansamblu de reacii la situaiile pe care copilul le percepe ca stresante sau frustrante. De exemplu: refuzul prinilor la o cerin a copilului, o ceart cu ali copii pentru posesia unei jucriipot determina descrcri de agresivitate prin gesturi, vorbe urte, lovituri sau chiar crize de furie.2. Din alt punct de vedere, comportamentul agresiv al copilului poate fi considerat un mod de afirmare a personalitii, dar mai ales o modalitate privilegiat de comunicare a propriilor exigene fa de ceea ce l nconjoar. De exemplu, cnd un copil plnge insistent, pn la urm reuete s obinde la prinii lui ceea ce dorete.

De cele mai multe ori ns, n spatele comportamentului agresiv al copilului, stau o mulime de factori. Ne este greu s recunoatem c am fost violeni cu copilul sau s facem legatura ntre certurile din familie i comportamentul agresiv al copilului . E mai uor s spunem: Copiii sunt violeni pentru c asta vd la televizor. Este adevrat ntr-o anumit msur dar nu este doar att. E ca i cum am vedea doar partea iceberg-ului care este deasupra apei. Sub nivelul apei, n profunzime exist mult mai mult. De exemplu frica. Cine se gndete c ea te-ar putea face violent? i totui cu toii tim c cea mai bun aprare este atacul. Iat am descoperit c violena este uneori o form de aprare! Metodele educative nepotrivite utilizate de parinti , caracterizate prin amenintari vagi si inconsecventa intaresc agresivitatea copilului. Deasemenea, statusul social scazut al familiei constituie un factor de risc, fiind asociat cu competente sociale deficitare si un comportament de disciplinare problematic. Conflictele conjugale pot determina o crestere a stresului familial si duc la respingerea copilului de catre parinti.

Pentru fiecare dintre manifestrile agresive ale copilului exist explicaii mai simple sau mai complexe; de exemplu, copilul a vzut scene violente i le imit, alii au fost violeni cu ei, societatea n care trim cultiv violena, copilului i s-au tolerat toate capriciile pn cnd frustrrile au devenit inevitabile i atunci el a rspuns agresiv sau, dimpotriv, copilul a fost tratat prea sever i violena lui este o form de rzbunare

Nu trebuie sa muscati copilul care musca sau sa-l loviti pe cel care loveste, pentru ca astfel justificati actul i mai mult decat daca nu-l interziceti (Daca mama poate sa o faca, de ce nu si eu?"). A tipa mai tare decat copilul, a-i demonstra propria dumneavoastra agresivitate, a-l ameninta ca nu-l mai iubiti, a-l eticheta drept baiat rau", sau a contrazice in fata lui autoritatea celuilalt parinte, sunt atitudini care nu pot avea decat efecte negative pentru un timp mai scurt sau mai indelungat.

Agresivitatea copilului manifestata la gradinita este de multe ori expresia nemultumirii fata de presupusa "abandonare" a parintilor. Chiar daca unii copii se manifesta altfel, sentimentul de frustrare poate fi acelasi dar in urma unei transformari emotionale sa fie de nerecunoscut.

O alt cauz a agresivitii, bine cunoscut tutor, este televizorul. Acesta transmite copilului false mesaje despre agresivitate. Unele dintre acestea sunt: Violenta este rasplatita (!) si rareori are consecinte negative: in 73 % dintre scenele de la televizor, raufacatorii scapa nepedepsiti.

Violenta e pretutindeni. Un celebru psiholog relata exemplul unei fetite, care, la auzul vestii ca tatal unei prietene murise, a intrebat: "Cine l-a omorat?". Intrebarea reflecta presupunerea ei (rezultat al privitului la televizor) ca violenta este cauza normala a mortii.

Violenta e necesara. Majoritatea actelor violente sunt comise de "baietii buni" pentru a-i invinge pe cei rai. De aici, copiii invata ca violenta e nu numai necesara, dar si eroica.

Violenta e amuzanta. Mai ales in desenele animate, personajele se lovesc intre ele spre a starni rasul.

Violenta e placuta. Majoritatea eroilor de actiune gasesc placere in a se lupta si chiar in a ucide.

Acestea sunt doar cteva din presupusele cauze care stau la baza comportamentului agresiv al copiilor. Dar dincolo de toate ipotezele, rmn ntrebrile: Ce facem?", Cum reacionm?", Ct de eficient este pedeapsa?", Dar recompensa?".

Cum putem preveni si controla crizele de furie ale copiilor?

n primul rand, controlul asupra propriei persoane se invata prin exemplu. Copiii notri nva prin imitaie. Rolul familiei este crucial pentru formarea personalitatii copiilor. Primele lectii de via i de comportament social sunt "predate" si invatate acasa. Expresia "cei sapte ani de acasa" spune multe in acest sens... Rolul parintelui este acela de a-i oferi copilului un model si directia de urmat in viata. Bunatatea si compasiunea se invata si se deprind in primul rand acasa, in urma "lectiilor" pe care le "predau" adultii, precum si prin imitarea unor comportamente pe care copiii le observa la parintii sau fratii lor mai mari. Dup vrsta de trei ani intr pe scen i grdinia, ajungndu-se chiar la situaii n care cuvntul educatoarei s cntreasc mai mult dect al prinilor.Trebuie ncurajat comunicarea, explicndu-i-se micuului, efectele negative ale aciunilor sale agresive. Acest lucru trebuie s se ntmple de fiecare dat cnd v surprindei copilul lovind ali copii. Este de preferat ca imediat dup ce a lovit s-i spunei c l-ai observat, i c din acest motiv prsii locul de joac exact n acel moment. i explicai c de cte ori va proceda n acest mod, se va ntmpla acelai lucru: prsirea locului de joac. Este important s observai micuul cnd are o conduit pozitiv i apoi s-l ludai pentru acest lucru, evideniind faptul c este agreabil tuturor n acele momente: adulilor, dar mai ales copiilor care se afl n preajma lui. Toate abordrile prinilor trebuie s fie realizate cu mult calm i rbdare. Progresele se vor obine treptat, cu condiia ca adulii s fie consecveni n atitudinea fa de copil.

Dac micuul are un comportament agresiv n orice situaie, atunci, aceast conduit poate avea alt semnificaie: atragerea ateniei prinilor ocupai, dorina de a depi o stim de sine sczut, tensiunea sau chiar violena familial pe care o percepe i pe care o exprim prin furie. De aceea, comunicai cu micuul pentru a descoperi care este sursa reaciilor sale agresive. Este important ca s i se dea copilului posibilitatea d se exprime prin cuvnt, desen, modelaj sau joc.

Sugestii pentru prini:

Psihologii americani sustin ca este foarte utila pentru parinti pastrarea unui jurnal, tinerea unei evidente care sa le atraga atentia asupra cazurilor in care copilul a adoptat o atitudine inadecvata. S identifice niste pattern-uri (modele) in comportamentul copiilor.

Arata-i foarte clar copilului tau ca nu accepti acest comportament din partea lui si ca nu ti se pare deloc "dragut", "distractiv" sau "caraghios" nici un tip de agresivitate manifestata fata de alte persoane. Stabileste o lista de consecinte non-violente pentru fiecare comportament sau manifestare rautacioasa si agresiva pe care o are fata de cei din jurul sau. Exemple de "pedepse" ar putea fi: limitarea sau absenta timpului pe care are voie sa il petreaca la joaca, cu alti copii, sau obligatia de a cere scuze "victimelor" sale, pentru orice ar fi spus, facut sau stricat. Supravegheaza indeaproape activitatile copilului tau, prietenii de joaca, de pe strada sau de la grdini, precum si locurile in care isi petrece timpul. Comunicarea cu educatorii de la grdini este, de asemenea, foarte importanta. Daca observi schimbari destul de drastice in comportamentul copilului tau in ultima vreme, o discutie cu educatoarea te-ar putea lamuri daca aceasta problema este legata cumva de grdini sau daca isi face simtita prezenta si in acest domeniu. Atitudinea lui la grdini, relatia cu educatoarele, colegii sau prietenii iti pot da multe indicii despre cauzele care au dus la aceasta situatie tensionata. Vorbeste cu alti parinti despre acelasi lucru, incercand sa determini daca si copiii lor au probleme asemanatoare. Lauda eforturile celui mic atunci cand adopta un comportament mai putin agresiv si mult mai responsabil, asa cum faci de fiecare data cand isi respecta indatoririle pe care le are acasa si la grdini. Nu il lasa sa urmareasca foarte multe emisiuni de televiziune care promoveaza o atitudine agresiva si/sau violenta, mai ales nesupravegheat. Acelasi lucru este valabil si pentru jocurile de acelasi tip pe calculator. (evita sa pui un televizor in camera lui). Ai grija de propriul comportament in preajma celui mic. Esti un model pentru copilul tau si vei vedea ca, o data ce iti vei reduce sau elimina (pe cat posibil...) reactiile agresive, si el va face acelasi lucru.

Discuta intotdeauna cu micutul despre lucrurile care il apasa si ajuta-l sa nu "inmagazineze" frustrari si reactii negative. Mai mult decat orice, vorbeste cu el simplu si clar, fara sa te rastesti la el - considera-l o persoana cu judecata, capabila sa inteleaga asemenea lucruri. Daca ii arati si cum anume trebuie sa se comporte n situaiile stresante - puterea exemplului ajuta intotdeauna - te asiguri ca micutul va invata prima lectie a comportamentului pozitiv.