Tipuri de roman in per interbelicaNu exista roman psihologic sau social, sau cum le mai clasifica critica savanta. Exista romanul pur si simplu, care trebuie sa fie, in acelasi timp, si psihologic, si social, si fantastic, si istoricCaci romanul e o lume intreaga,de la Dumnezeu pana la ultima gnganie, o lume speciala, cu viata ei proprie,si totusi atat de apropiata de sufletul general omenesc incat oricine sa o poata reconstitui cu fanteziaAsemenea lui Emiescu la poezie, aparita lui Liviu Rebreanu in cadrul evolutiei prozei romanesti reprezinta un moment privilegiat, autorul Rascoalei fiind considerat unul din creatorii romanului romanesc modern.Spre deosebire de Hortensia Papadat-Bengescu care a avut un rol deosebit in descoperirea orasului si in orientarea poeziei inspre sondarea adancimilor psihicului,Liviu Rebreanu contribuie din plin la dezvoltarea romanului realist social si obiectiv.Desi inegala valoric,opera scriitorului se dovedeste impresionanta ,nsumand un mare numar de nuvele,romane si piese de teatru.Anuntand problematica grandioaselor proiecte epice de mai tarziu,volumele de proza scurta precum Frmntri(1912), Golanii(1916),Mrturisire(1916) sau Rfuiala(1919) alcatuiesc un experiment literar necesar, un rgaz de acumulri fertile, ce pregtesc ascensiunea valoric de mai trziu. Seria marilor creaii este inaugurat prin romanul Ion(1920), volum urmat la intervale destul de regulate de noi opere sociale i psihologice:Pdurea spnzurailor(1922), Adam i Eva(1925), Ciuleandra(1927), Criorul(1929), Rscoala(1932), Jar(1934), Gorila(1938) i Amndoi(1940).Spirit extrem de viu i nelinitit,Liviu Rebreanu face parte, alturi de Tudor Arghezi,din categoria acelor creatori pentru care scrisul reprezint o dificultate nvins.Liviu Rebreanu nu a urmrit s ii expun in mod sistematic concepia despre roman + de unde numeroasele reluri i nuanri ale unor afirmaii cu o evident valoare pragmatic + dar confesiunile sale cuprind suficiente informaii pentru a circumscrie n profunzime o original i personal poetic a genului. Pentru Rebreanu, romanul e un univers extrem de cuprinztor,care nu poate fi doar social,psihologi,fantastic sau istoric, ci esste toate acestea la un loc: Cci romanul este o lume ntreag, de la Dumnezeu pn la ultima gnganie,o lume special, cu viaa ei proprie i totui att de apropiat de sufletul general omenesc,nct oricine sa o poat reconstitui cu fantezia.Scriitorul are sentimentul totalittii lumii,iar literatura,axat pe conceptul de mimesis, nu face alt ceva decat s copieze o realitate extrem de complex, altfel spus s ofere iluzia vieii eterne.Transformnd pulsaia epic, Liviu Rebreanu consider viaa modelul suprem al artei,model care confer i ritmul crilor sale.Liviul Rebreanu i formeaz o disciplin a scrisului,programul acesta de lucru extrem de riguros fiind respectat cu o regularitate demn de invidiat.Prozatorul se aeay la masa de scris exclusiv noaptea,deoarece numai acum poate gsi linitea care s i permit o concentrare desvarit.n plus, ntunericul faciliteaz eliberarea de regimul diurn i transpunerea n lumea imaginarului.Rebreanu distruge mitul romantic al inspiraiei. Muza nu este invocat niciodat, ci silit s se manifeste n fiecare noapte.Pentru Rebreanu creaia echivaleaz cu o extraordinar si permanent lupt cu cuvintele, frmntate la modul arghezian timp de mii de sptmni.Odat schiat,subiectul se transform intr+o veritabil obsesie.O caracteristica esentiala a operei lui Liviu Rebreanu este documentarea extreme de migaloasa,caracteristica romanului de tip balzacian.Adevarat demiurg in lumea imaginarului,Liviu Rebreanu creeaza niste personaje extrem de puternice ,care se trezesc la viata,desprinzandu-se de pe fila de manuscris.Scriind,autorul are senzatia stranie ca protagonistii operei sale se gasesc alaturi de el in odaie.Ba mai mult uneori ii rasuna in urechi cuvintele acestora sau I se pare ca ii vede pret de cateva clipe in carne si oase.Pentru artizanul care a fost Liviu Rebreanu, adevarata problema nu a constituit-o scrierea unui roman eveniment incarcat de neprevazut ci transcrierile repetate cerute de migaloasa operatie de finisare a cartii.Autorul nu se sfieste sa isi formulize rezervele fata de naratiunea la pers intai,naratiune aflata la mare cinste in per interbelica fiind considerate o conditie esentiala a autenticitatii.Chiar daca nu sunt expuse in mod systematic,Rebreanu a avut cateva idei esentiale despre arta.Astfel,prozatorul precizeaza ca scrisul nu i s-a parut niciodata o jucarie agreabila sau o jonglerie de fraze.Pentru el arta inseamna ,inante de toate, creatie de oameni si de viata.Nu este greu sa recunoastem aici coordonatele estetice ale romanului de tip balzacian, care identifica procesul creatiei artistice cu misterul demiurgic al genezei. Pe Rebreanu nu il intereseaza frumosul,ci il atrage pulsul existentei.Cand artistul reuseste sa inchida in cuvinte cateva clipe de viata adevarata,opera devine mai pretioasa decat toate frazele frumoase din lume.Spirit telluric,Rebreanu vede in literature adanc inradacinata in traditiile artistice autohtone,in realitate.Dupa parerea sa ,calitatea esentiala a unui scriitor autentic e sinceritatea atat fata de sine cat si fata de arta.Pentru Rebreanu, creatia de persj nu se reduce la mimesis,ci echivaleaza cu un process de sinteza.Folosind cuvintele scriitorului, a creea oameni nu inseamna a copia dupa natura indivizi existenti.Asemenea realism sau naturalism e mai putin valoros ca o fotografie proasta.Creatia literara nu poate fi decat sinteza.Omul pe care il zugravesc eu o fi avand si trebuie sa aiba asemanari cu mii de oameni, cum au si in viata toti oamenii,dar traieste numai prin cee ace are unic si deosebit de toti oamenii din toate vremurile.Unic insa e numai sufletul.In carte ape care o consacra autorului Rascoalei, Mircea Muthu atrage atentia asupra faptului ca, la fel ca si in universal lui Blaga sau cel al lui Sadoveanu, lumea lui Rebreanu este organizata dupa tipare arhaice.Acest lucru explica de ce omul este vazut de autorul lui Ion mai ales in ipostaza de taran,ipostaza ce dobandeste valoare arhetipal,marcand indentificarea lui cu insusi poporul roman.Dupa convingatorul excrus privind geneza personajelor sale ,Rebreanu ne furnizeaza si o concentrate definitie a metodei pe care a adoptat-o.Potrivit formulei entionate mai sus,realismul nu ar fi alt ceva decat viata eternizata prin miscari sufletesti.S-a vorbit deja foarte mult despre stilul cenusi ,lipsit de ornamente ale lui Rebreanu.In aceasta problema,opinia enuntata de prozator este aceea ca expresia ramane intr-adevar temelia creatiei dar nu ca scop,ci doar ca mijloc de exprimare a ideilor.De dragul unei fraze stralucite sau a unei imperecheri reusite de cuvinte, el nu se arata dispus sa sacrifice o intentie.De altfel,Rebreanu nutreste convingerea ca,in operele de creatie,stralucirile stilistice se obtin,de regula