timbru mediu

Solutia pe scurt: Admite acţiunea . Obligă pârâta ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE ALEXANDRIA, să plătească reclamantului NEDELCU DANIEL FLORIN , suma de 1894 lei reprezentând timbru de mediu pentru înmatriculare autovehicul, achitată conform

chitanţei seria TS8, nr 7536700/24.05.2013 ,actualizata cu inflaţia , calculată de la data plaţii, până la data achitarii efective şi la plata

dobânzilor legale aferente, conform codului de procedura fiscala de la data plaţii şi pâna la data achitarii efective. Ia act că reclamantul

nu a solicitat cheltuieli de judecata. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs va fi depusă la Tribunalul Teleorman Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 septembrie 2013.

Document: Hotarâre 1202/2013 11.09.2013

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a treia)

18 aprilie 2013(*)

„Restituirea unor taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii – Regim național care limitează dobânzile aferente taxei rambursate pe care trebuie să le plătească statul respectiv – Dobânzi calculate începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei – Neconformitate cu dreptul Uniunii – Principiul efectivității”

În cauza C-565/11,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Sibiu (România), prin decizia din 14 iulie 2011, primită de Curte la 10 noiembrie 2011, în procedura.

Mariana Irimie

împotriva

Administrației Finanțelor Publice Sibiu,

Administrației Fondului pentru Mediu,

CURTEA (Camera a treia),

compusă din domnul M. Ilešič (raportor), președinte de cameră, domnii E. Jarašiūnas, A. Ó Caoimh, doamna C. Toader și domnul C. G. Fernlund, judecători,

avocat general: domnul M. Wathelet,

grefier: domnul M. Aleksejev, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 17 octombrie 2012,

Hotărâre

1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea dreptului Uniunii în raport cu un regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei respective.

2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între doamna Irimie, resortisant român, pe de o parte, și Administrația Finanțelor Publice Sibiu și Administrația Fondului pentru Mediu, pe de altă parte, cu privire la plata dobânzilor cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii.

Dreptul român

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008

3 În ordinea juridică românească, la momentul faptelor aflate la originea litigiului principal, taxa pe poluare pentru autovehicule era reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, denumită în continuare „OUG nr. 50/2008”).

Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

4 Procedura fiscală este reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003), cu modificările ulterioare (denumită în continuare „OG nr. 92/2003”).

5 Articolul 70 din OG nr. 92/2003, intitulat „Termenul de soluționare a cererilor contribuabililor”, prevede:

„(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.

(2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.”

6 Articolul 124 din OG nr. 92/2003, intitulat „Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget”, prevede la alineatul (1):

„Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la [...] articolul 70, [...] până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.”

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

7 Contenciosul administrativ este reglementat în dreptul român de Legea contenciosului administrativ nr. 554 din 2 decembrie 2004 (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004), cu modificările ulterioare (denumită în continuare „Legea nr. 554/2004”).

8 Articolul 1 din Legea nr. 554/2004, intitulat „Subiectele de sesizare a instanței”, prevede la alineatul (1):

„Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. [...]”

9 Articolul 8 din Legea nr. 554/2004, intitulat „Obiectul acțiunii judiciare”, prevede la alineatul (1):

„Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termen [...], poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri [...]”

Cauza principală și întrebarea preliminară

10 În anul 2007, doamna Irimie a cumpărat un autovehicul înmatriculat în Germania. Pentru a-l înmatricula în România, aceasta a achitat, în conformitate cu decizia din 4 iulie 2008 a Administrației Finanțelor Publice Sibiu, taxa pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, în cuantum de 6 707 RON.

11 La 31 august 2009, doamna Irimie a inițiat o procedură la Tribunalul Sibiu pentru a obține obligarea Administrației Finanțelor Publice Sibiu și a Administrației Fondului pentru Mediu, pe de o parte, la restituirea sumei plătite cu titlu de taxă pe poluare și, pe de altă parte, la plata dobânzilor aferente sumei respective de la data plății acesteia.

12 Instanța de trimitere constată că latura litigiului care privește cererea de restituire a sumei plătite cu titlu de taxă pe poluare nu ridică probleme majore, ținând seama de Hotărârea Curții din 7 aprilie 2011, Tatu (C-402/09, Rep., p. I-2711), precum și de jurisprudența ulterioară care confirmă această hotărâre.

13 În ceea ce privește, în schimb, cererea de plată a unor dobânzi aferente cuantumului taxei pe poluare, calculate începând de la data plății acesteia, instanța de trimitere subliniază că nu o poate

admite din cauza dispozițiilor coroborate ale articolelor 70 și 124 din OG nr. 92/2003. Astfel, după cum precizează instanța menționată în răspunsul la cererea de lămuriri a Curții, din jurisprudența națională, constantă și neechivocă, reiese că, potrivit articolelor menționate, dobânzile aferente sumelor care trebuie restituite de la bugetul de stat nu sunt acordate decât începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire.

14 Instanța de trimitere are însă îndoieli cu privire la conformitatea unei astfel de norme cu dreptul Uniunii, în special cu principiile echivalenței, efectivității și proporționalității, precum și cu dreptul de proprietate, consacrat la articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborat cu articolul 6 TUE.

15 În aceste condiții, Tribunalul Sibiu a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„[Principiile] echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcările dreptului [Uniunii] ocazionate particularilor prin aplicarea unei legislații neconforme cu dreptul [Uniunii], rezultate din jurisprudența Curții [...], coroborate cu dreptul de proprietate, instituit de articolul 6 [TUE] [și de] articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot fi interpretate ca opunându-se unor dispoziții de drept intern care restrâng cuantumul prejudiciului susceptibil de a fi recuperat de particularul al cărui drept a fost încălcat?”

Cu privire la întrebarea preliminară

16 Din decizia de trimitere reiese că prin întrebarea adresată se urmărește, în esență, să se stabilească dacă dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.

17 Doamna Irimie și Comisia Europeană consideră că se impune oferirea unui răspuns afirmativ la această întrebare, în timp ce guvernele român, spaniol și portughez arată că dreptul Uniunii nu se opune unui regim precum cel în discuție în litigiul principal.

18 Cu titlu introductiv, trebuie amintit că Curtea a avut deja ocazia să constate că dreptul Uniunii se opune unei taxe precum cea instituită de OUG nr. 50/2008 în versiunea aplicabilă faptelor în discuție în litigiul principal, care are ca efect descurajarea importului și a punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Hotărârea Tatu, citată anterior, punctele 58 și 61).

19 Trebuie arătat, asemenea avocatului general la punctul 19 din concluzii, că nu este de competența Curții să califice din punct de vedere juridic acțiunea formulată de reclamanta din litigiul principal. În speță, îi revine acesteia obligația de a preciza natura și temeiul acțiunii sale, sub controlul instanței de trimitere (a se vedea prin analogie Hotărârea din 13 martie 2007, Test Claimants in the Thin Cap Group Litigation, C-524/04, Rep., p. I-2107, punctul 109 și jurisprudența citată).

20 Dintr-o jurisprudență constantă reiese că dreptul de a obține rambursarea unor taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii reprezintă consecința și completarea drepturilor conferite justițiabililor de dispozițiile dreptului Uniunii care interzic astfel de taxe. Statul membru este, așadar, obligat, în principiu, să ramburseze taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii (Hotărârea din 6 septembrie 2011, Lady & Kid și alții, C-398/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 17, precum și Hotărârea din 19 iulie 2012, Littlewoods Retail și alții, C-591/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 24).

21 În plus, trebuie amintit că, atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C-397/98 și C-410/98, Rec., p. I-1727, punctele 87-89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C-446/04, Rec., p. I-11753, punctul 205, Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctul 25, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C-113/10, C-147/10 și C-234/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 65).

22 În consecință, principiul obligării statelor membre să restituie cu dobândă taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii decurge din acest din urmă drept (Hotărârile citate anterior Littlewoods Retail și alții, punctul 26, precum și Hotărârea Zuckerfabrik Jülich și alții, punctul 66).

23 În această privință, Curtea a statuat deja că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea

unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctele 27 și 28, precum și jurisprudența citată).

24 În ceea ce privește principiul echivalenței, trebuie arătat că Curtea nu dispune de niciun element de natură să dea naștere unor îndoieli în legătură cu conformitatea cu acesta a regimului în discuție în litigiul principal.

25 Astfel, din dosarul de care dispune Curtea pare să rezulte că regimul în discuție în litigiul principal, care nu acordă dobânzi decât începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, se aplică tuturor sumelor care trebuie restituite de la buget, atât celor percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, cât și celor percepute cu încălcarea dreptului național, aspect care trebuie însă verificat de instanța de trimitere.

26 În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctul 29).

27 În speță, trebuie să se constate că un regim precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință.

28 Astfel, această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.

29 Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal,

care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.

Cu privire la cheltuielile de judecată

30 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.

Posted on

November 22, 2013

Tagged

HOTARARE TIMBRU DE MEDIU. DOSAR CASTIGAT TIMBRU DE MEDIU

Comments

No Comments



Asa cum era de asteptat, dupa intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule[1] (taxa auto 2013 – s.n.), contribuabilii au formulat actiuni in justitie solicitand fie restituirea taxei achitate fara de care nu se putea finaliza inmatricularea autovehiculelor vizate, fie inmatricularea autovehiculelor fara plata taxei, astfel ca prin prezentul material dorim sa aducem la cunostinta celor interesati faptul ca instantele nationale au constatat caracterul nelegal al timbrului de mediu pentru autovehicule, pronuntand primele solutii favorabile, dupa cum urmeaza:

- prin sentinta nr. 1232/18.09.2013, Tribunalul Teleorman a admis actiunea inregistrata sub nr. 2362/87/2013, dispunand obligarea paratelor sa restituie reclamantului suma de 6368 lei reprezentand timbrul de mediu pentru autovehicule cu dobanda fiscala si actualizata cu inflatia de la data platii si pana la data achitarii efective.

- prin sentinta nr. 1234/18.09.2013, Tribunalul Teleorman a admis actiunea inregistrata sub nr. 2426/87/2013, dispunand obligarea paratelor sa restituie reclamantului suma de 5180 lei reprezentand timbrul de mediu pentru autovehicule.

- prin sentinta nr. 1273/25.09.2013, Tribunalul Teleorman a admis actiunea inregistrata sub nr. 2532/87/2013, dispunand obligarea paratelor ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE TURNU MAGURELE, DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE TELEORMAN, MINISTERUL MEDIULUI SI PADURILOR –ADMINISTRATIA FONDULUI DE MEDIU sa plateasca reclamantului, suma de 2916 lei ,

reprezentand timbrul de mediu pentru autovehicule, respective sa plateasca reclamantului suma de 46 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.

- prin sentinta nr. 4519/06.09.2013, Tribunalul Mehedinti a admis actiunea inregistrata sub nr. 6615/101/2013, dispunand obligarea Institutiei Prefectului – Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor Mehedinti sa inmatriculeze autoturismul reclamantului fara plata timbrului de mediu pentru autovehicule prevazuta de O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.

Posted on

November 22, 2013

Comments

No Comments

DESPRE TIMBRU DE MEDIU. CUM POATE FI RECUPERAT

Compatibilitatea OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu cu dispozitiile art. 110 TFUE. Solutia legislativa actuala a fost una indelung dezbatuta de catre legiuitor, urmarindu-se in principal gasirea unei formule legislative care sa nu mai contina deficientele vadite a celor anterioare (care instituiau o clara diferenta de tratament in favoarea produselor nationale – care nu erau supuse sarcinilor fiscale – si cele importate – care erau supuse acestor sarcini). Astfel, prin OUG nr. 9/2013 legiuitorul a incercat inlaturarea vaditei diferente de tratament fiscale fata de autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene in vederea punerii lor in circulatie in Romania si produsele nationale, prin stabilirea faptului ca timbrul de mediu se va datora si pentru produsele nationale cu privire la care nu s-au achitat sarcinile fiscale anterior prevazute de reglementarile anterioare (art. 4 alin. 1 lit. c din OUG nr. 9/2013), precum si pentru acele autovehicule pentru care chiar daca aceste sarcini fiscale s-au aplicat, ulterior persoanele carora li s-au efectuat aceste prelevari de natura fiscala au obtinut restituirea lor ca urmare a unei proceduri judiciare (art. 4 alin. 1 lit. d din OUG nr. 9/2013). Raportat la cele cuprinse in art. 4 alin. 1 lit. d din OUG nr. 9/2013 conform carora timbrul de mediu se datoreaza si cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat in situatia autovehiculelor pentru care s-a dispus de catre instante restituirea sau inmatricularea fara plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, coroborat cu faptul ca legiuitorul a marit cuantumului sarcinii fiscale la principalele autovehicule importate de catre resortisantii statului Roman (respectiv autovehiculele cu categoria de poluare Euro 3 si Euro 4) consideram ca putem deduce fara teama de a gresi – chiar daca acest aspect este strain problemelor antamate in prezentul studiu – ca legiuitorul a urmarit si sa descurajeze cetatenii in a se adresa instantelor de judecata in vederea restituirii prelevarilor fiscale realizate in baza reglementarilor anterioare (enumerate la supra, pct. 2)[12].

Potrivit dispozitiilor acestui din urma act normativ, respectiv a art. 4 din OUG nr. 9/2013, timbrul de mediu se datoreaza in urmatoarele ipostaze:

a) cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare;

b) la reintroducerea in parcul auto national a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto national, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduala a timbrului;

c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii;

d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat in situatia autovehiculelor pentru care s-a dispus de catre instante restituirea sau inmatricularea fara plata taxei speciale pentru

autoturisme si autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

In cele ce vor urma, astfel cum rezulta si din titlul prezentului studiu, ne vom focaliza atentia doar asupra situatiei avute in vedere de art. 4 lit. a din OUG nr. 9/2013 in cea ce priveste autoturismele importate din alte state membre in vederea punerii lor in circulatie in Romania, intrucat dispozitiile lit. b sunt (quasi) lipsite de incidenta in practica instantelor de judecata, iar in cazurile prevazute de pct. c si pct. d ale art. 4 din OUG nr. 9/2013 apreciem ca art. 110 TFUE nu este aplicabil, intrucat respectivele autovehicule vizate de textele de lege constituie bunuri nationale in acceptiunea art. 110 TFUE, iar acest din urma text legal nu impiedica tratarea diferita din punct de vedere fiscal a bunurilor nationale, ci interzice tratarea diferita a produselor importate fata de cele nationale similare, in detrimentul celor importate. Or, cat timp bunurile avute in vedere de art. 4 lit. c si d din OUG nr. 9/2013 reprezinta bunuri nationale (cu privire la care se datoreaza timbrul de mediu) aflate in raport de concurenta cu alte bunuri similare tot nationale fata de care exista o diferenta de tratament (bunurile nationale cu privire la care s-a achitat anterior intrarii in vigoare a OUG nr. 9/2013 sarcinile fiscale prevazute de reglementarile anterioare – supra, pct. 2), aplicabilitatea art. 110 TFUE este exclusa intrucat in discutie nu se afla pozitia de lipsa a neutralitatii fiscale fata de bunurile importate a legislatiei interne raportat la ipotezele avute in vedere de art. 4 lit. c si d din OUG nr. 9/2013.

In ceea ce ne priveste, consideram ca, cel putin dintr-un punct de vedere, reglementarea actuala cuprinsa in OUG nr. 9/2013 privind timbru de mediu nu se afla in consonanta cu dispozitiile art. 110 TFUE in ceea ce priveste autovehiculele second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene in vederea punerii lor in circulatie in Romania.

Astfel, cum am aratat in succinta analiza a domeniului de incidenta al art. 110 TFUE (supra,pct. 3) si in analizarea hotararii CJUE in cauza Ioan Tatu (supra, pct. 4), in baza normelor unionale aplicabile (recte, art. 110 TFUE) normelor fiscale interne nu le este permis sa favorizeze vanzarea autovehiculelor second-hand nationale, corelativ descurajand importul de vehicule second-hand similare.

Cu toate acestea, apreciem ca acelasi efect favorizant fata de produsele nationale il prezinta si dispozitiile OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu, cel putin in raport cu autovehiculele de ocazie importate din statele membre ale Uniunii Europene.

Ca o observatie preliminara, cu relevanta deosebita in tratarea problematicii avute in vedere, trebuie mentionat faptul ca, pe de o parte, parcul auto intern este compus intr-o proportie relativ importanta de autovehicule (bunuri nationale in acceptiunea art. 110 TFUE) cu privire la care s-a achitat deja taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule (ex-art. 2141 Cod fiscal), taxa de poluare (OUG nr. 50/2008) sau taxa pentru emisiile poluante (Legea nr. 9/2012), taxa care nu a fost restituita ulterior prelevarii[13], astfel incat o insemnata parte din piata autovehiculelor de ocazie interne sunt scutite de aplicarea sarcinii fiscale prevazute de OUG nr. 9/2013. Aceasta concluzie isi va augmenta forta pe masura ramanerii in vigoare a OUG nr. 9/2013, intrucat proportia autovehiculelor cu privire la care se va achita acest timbru de mediu urmeaza a se augmenta in timpul aplicarii actului normativ intern ante-

mentionat, prin prelevarea timbrului de mediu la situatiile vizate de catre art. 4 din OUG nr. 9/2013, marindu-se astfel parcul auto a bunurilor nationale scutite de aplicarea timbrului de mediu.

Pe de alta parte, autovehiculele similare importate din alte state membre UE (bunuri ale altor state membre, in sensul art. 110 TFUE) vor fi supuse unei astfel de sarcini fiscale cu ocazia primei lor inmatriculari in Romania (art. 4 lit. a din OUG nr. 9/2013).

Prin acest efect al OUG nr. 9/2013, persoanele care urmaresc achizitionarea unui autovehicul sunt directionate inspre dobandirea unui autovehicul national din categoria acelora nesupuse platii timbrului de mediu[14], in timp ce in ipoteza achizitionarii unui autovehicul dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, invariabil aceasta sarcina fiscala se va aplica cu ocazia primei inmatriculari a acestuia in Romania (art. 4 alin. 1 lit. a din OUG nr. 9/2013), astfel incat rezulta destul de limpede – cel putin in opinia noastra – caracterul indirect discriminator fata de produsele importate al actualei reglementari interne, efect contrar dispozitiilor art. 110 TFUE care prohibesc o atare consecinta.

Prin urmare, cel putin in ceea ce ne priveste, raportat la cele mai sus-expuse, consideram ca dispozitiile OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu sunt contrare dispozitiilor art. 110 TFUE in ceea ce priveste autoturismele de ocazie achizitionate din alte state membre unionale in vederea punerii acestora in circulatie in Romania intrucat au drept efect favorizarea vanzarii vehiculelor de ocazie nationale exceptate de la plata timbrului de mediu (respectiv autovehiculele pentru care s-au efectuat prelevarile aferente in temeiul reglementarilor anterioare – supra, pct. 2 – prelevari care nu au fost restituite de catre organul fiscal), descurajandu-se in acest mod importul produselor similare a altor state membre, aspect care jurisprudenta CJUE l-a sanctionat in cauza Ioan Tatu[15].

Asadar, cu acest rationament, instantele de judecata sesizate cu actiuni vizand obligarea organului prelevator a taxei de poluare la restituirea acesteia, sau, dupa caz, vizand obligarea institutiei abilitate a dispune inmatricularea autovehiculelor fara solicitarea efectuarii dovezii prealabile a achitarii timbrului de mediu, consideram noi ca ar fi obligate, in aplicarea directa a art. 110 TFUE, sa admita asemenea actiuni in ipoteza in care reclamantul a achizitionat un autovehicul din spatiul membru al Uniunii Europene (bunurile importate) similar cu autovehiculele nationale puse in circulatie care sunt exceptate de la plata timbrului de mediu (bunurile indigene)[16].

Posted on

November 22, 2013

Tagged

TAXA AUTO 2013. TIMBRUL DE MEDIU poate fi contestat în instanta cu succes

Comments

No Comments



Curtea de Apel Bucurestia a trimis catre CUrtea de Justitie a Uniunii Europene o intrebare preliminara privind anumite prevederi ale timbrului de mediu

C-214/13, Ciocoiu

I. Trimiterea preliminara a instantei nationale

I.1. Instanta nationala – Curtea de Apel Bucuresti

I.2. Stadiul procesual – recurs

I.3. Initiativa trimiterii – din oficiu

Intrebările preliminare formulate în cererea de trimitere preliminară.

Se opune Art. 110 T.F.U.E. aplicării de către un stat membru a unei taxe pentru emisii poluante asupra unui autovehicul de ocazie (second-hand) provenit din celelalte state membre ale Uniunii Europene, cu ocazia primei înmatriculări a acelui autoturism în statul membru respectiv, în condiţiile în care perceperea şi plata aceleiaşi taxe, deşi prevăzută printr-un act normativ şi în cazul autoturismelor de ocazie (second – hand) de pe piaţa internă, similare ca vechime, stare tehnică şi rulaj, ca fiind datorată cu ocazia primului lor transfer de proprietate, a fost suspendată ulterior printr-un act normativ cu putere de lege?

II. Întrebarile preliminare publicate in JO –

III. Incidente procedurale si pledoarii la Curtea de Justitie

- cauza a fost inregistrata la CJ la 23.04.2013

IV. Pronuntarea Concluziilor Avocatului General

V. Pronuntarea Curtii de Justitie prin hotararea preliminara sau ordonanta (motivata)

VI. Hotararea pronuntata de catre instanta nationala dupa hotararea preliminara

VII. Bibliografie

VIII. Legaturi cu alte cauze nationale

timbru mediu

Documents