teza de licenta
DESCRIPTION
tezaTRANSCRIPT
MINISTERUL EDUCAŢIEI TINERETULUI ŞI SPORTULUI AL
REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL
FACULTATEA DE GEOGRAFIE
CATEDRA “Geografie generală”
TEMA: SURSELE DE POLUARE ALE AERULUI ÎN or.CHIŞINĂU.
Conducător ştiinţific:
A efectuat:
CHIŞINĂU 2006
CUPRINS
INTRODUCERE
I. Sursele fixe de poluare a aerului în or.Chişinău.
II. Sursele mobile de poluare a aerului în or.Chişinău.
III.Sursele minore de poluare a aerului în or.Chişinău.
IV. Principalii poluanţi ai aerului.
V. Efectele poluării aerului asupra sănătăţii omului.
VI. Propuneri de diminuare a poluării aerului.
VII. Concluzii.
BIBLIOGRAFIA
2
INTRODUCERE
Aerul atmosferic reprezintă, alături de ceilalţi componenţi ai biosferei
elementul de primordială importanţă pentru menţinerea vieţii. O problemă
majoră privind mediul ambiant, cu consecinţe importante asupra stării de
sănătate a individului şi colectivităţii este poluarea aerului. În momentul de faţă,
mari centre urbane, au ajuns la un intens grad de poluare a aerului, la o
adevărată criză de mediu datorită acumulării în aerul urban a poluanţilor
atmosferici, crescuţi ca volum datorită dezvoltării industriei şi traficului
motorizat. Asupra mediului şi aerului urban influenţează principalele surse de
poluare ce conduc la apariţia unor dezechilibre naturale cu consecinţe
nefavorabile asupra calităţii aerului[4].
Pe măsura dezvoltării procesului de industrializare a crescut şi numărul şi
varietatea surselor de poluare. Astăzi aproape că nu există aşezare urbană în care
să nu fie cel puţin o unitate industrială şi deci o sursă de impurificare a aerului.
La acestea se adaugă şi numărul din ce în ce mai mare de autovehicule care,
alături de uzine şi fabrici, contribuie la amplificarea poluării aerului. în aceste
condiţii, atmosfera marilor oraşe contemporane a devenit un amestec de aer,
gaze şi pulberi de cele mai diverse origini. Aşadar, poluarea atmosferei, rezultat
în cea mai mare parte al activităţii umane (industrie, încălzirea locuinţelor,
transport, etc.), este determinată de difuzia în atmosferă a substanţelor nocive
denumite poluanţi, sub formă solidă (praf, pulberi), lichidă (vapori de apă) şi
gazoasă (pulberi, gaze toxice) care modifică compoziţia naturală a aerului. Ea se
poate manifesta sub formă de ceaţă, negură, aer ceţos[3].
Cei mai frecvenţi poluanţi întîlniţi în atmosfera urbană sînt gazul
carbonic şi oxidul carbonic, anhidrida sulfuroasă şi sulfurică, diverşi acizi,
prafuri, fumul şi cenuşa provenită din arderi, praful mineral, hidrocarburi,
microbi şi viruşi etc. Concentraţia acestor elemente variază mult cu
amplasamentul, sezonul, factorii meteorologici.
3
Poluarea mediului ambiant are loc prin intermediul surselor de
poluare , care se clasifică în două mari categorii:
surse naturale.
surse artificiale.
Sursele naturale mai importante sunt: vulcanii, erodarea solului de către
vînturi şi transportul particulelor de pe suprafaţa solului la mari distanţe,
incendiile spontane ale pădurilor, descompunerea naturală a materiilororganice,
emanaţiile de gaze din sol, granulele de polen şi sporii de funigi, pulberea
cosmică,etc.
Sursele artificiale sau tehnologice sunt mult mai importante şi sunt
reprezentate, de procesele de combustie în instalaţii fixe, combustiile în
instalaţii mobile (transporturile) şi procesele industriale diverse.
La rîndul său, sursele artificiale se împart în două grupe principale:
Surse fixe – reprezentate prin întreprinderile industriale, complexele energetice,
cazangerii, unităţi de ardere a deşeurilor. Sunt bazate pe arderea combustibilor
în scop industrial.
Surse mobile – în această categorie intră toate tipurile de transport (aerian,
feroviar, auto, prin conducte).
4
I. Sursele fixe de poluare a aerului în or. Chişinău.
Dezvoltarea industriei, creşterea capacităţilor de producţie şi diversitatea
acestia, a condus în ultimele decenii la o intesificare a poluării aerului şi la o
creştere impresionantă a varietăţilor de substanţe poluante. Ca şi fiecare centru
urban, oraşul Chişinău este supus poluării intense. Aici există cazangerii,
centrale termoelectrice, unităţi industriale, care îşi lasă amprenta toxică asupra
mediului înconjurător.
Sursele fixe importante de poluare a or. Chişinău sînt întrprinderile
energetice şi industria. Din ele importanţă majoră o au termoelectrocentralele şi
cazangeriile oraşului, emisia cărora constituie 8,5 mii t/an.
In raza oraşului Chişinău activează 740 de întreprinderi cu impact deosebit de
nociv asupra mediului ambiant în special asupra aerului atmosferic. Identic cu
alte centre urbane industria or.Chişinău este reprezentată prin următoarele
ramuri: energetica, prelucrare metalului,construcţia de maşini, industria chimică, a
sticlei, materialelor de construcţie, prelucrarea lemnului, industria uşoară şi
alimentară, întreprinderile industriale din or.Chişinău sunt repartizate conform
diagramei.
Fiecare ramură a industriei contribuie la poluarea aerului în mod diferit.
De exemplu industria de prelucrare a lemnului şi de producerea hârtiei şi
celulozei, în procesul de producere a hârtiei, mobilei, cartonului, unor detalii din
lemn, emană în atmosferă: substanţe suspendate, etanol, stirol, xiliol, acetonă,
toluen, NOx, acid sulfuric, anhidridă sulfurică.
De asemenea întrprinderile de producere a asfaltului şi betonului la
emisia sumară a cantităţii de poluanţi depinde de calitatea materiei prime şi de
tehnologia producţiei.
O singură întrprindere pe parcursul a doi ani de zile folosind în procesul
tehnologic ciment, nisip, cheramzit degajă în atmosferă 700-900 tone de
compuşi chimici[15].
În perioada desfăşurării procesului de salubrizare şi amenajare a teritoriului
o atenţie deosebită s-a atras problemei arderii deşeurilor vegetale, ceea ce 5
generează poluarea atmosferei şi distrugerea stratului fertil de sol.
Neconştietizarea pagubelor reale aduse mediului ambiant şi lipsa spiritului de
gospodar sînt cauzele ce determină ca problema dată sa persiste şi în această
perioadă a anului.
II. Sursele mobile de poluare a aerului în or. Chişinău.
Apariţia şi dezvoltarea societăţii omeneşti a impus fără îndoială şi nevoia
de transport. Omul primitiv trebuia să se deplaseze în căutarea hranei, mergînd
pe jos, iar mai tîrziu folosindu-se de animale de povară (primele mijloace de
transport). O dată cu apariţia şi dezvoltarea societăţii industrializate, importanţa
atribuită procesului de transport s-a accentuat, ajungînd să exercite o influenţă
deosebită asupra întregului sistem productiv. Epoca în care transportul era tratat
ca perspectiv de dezvoltare economică a devenit o sursă de poluare a mediului
ambiant. Dintre mijloacele de tranport rutiere, feroviare, aeriene şi maritime pe
primul loc – ca surse de poluare a aerului – se situează autovehiculele, care emit
poluanţi în imediata apropiere a solului, realizînd concentraţii ridicate la înălţimi
foarte mici, chiar şi în cazul gazelor cu densitate mică, şi deci , capacitate mare
de difuziune în atmosferă. Volumul, natura şi concentraţiile poluanţilor emişi
depind de natura combustibilui, tipul de autovehicul şi de condiţiile tehnice de
funcţionare[7].
În raza oraşului Chişinău sunt concentrate aproximativ 100 obiective de
transport (parcuri taximetrice, parcuri de troleibuze, garaje, gări auto şi
feroviare, depouri de locomotive şi vagoane) care îşi impun influenţa lor
negativă asupra poluării aerului.
Evoluţia transportului auto în oraşul Chişinău a avut un caracter istoric de
dezvoltare ce a decurs anevoios, fiind in strânsă dependenţă de situaţia politică
şi economică din ţară.
În perioada 1970-1980 se înregistrează o creştere lentă a numărului de
unităţi. Acest fapt a şi favorizat creşterea numărului de unităţi de transport.
6
Toate maşinile erau de producţie sovietică cu excepţia autobuzelor "Icarus".
Calitatea proastă a acestor automobile şi a combustibilului deja le transforma în
surse de poluare, ele lucrând în exclusivitate pe bază de benzină. Dintre mărcile
de automobile amintim: "VAZ", "ZAZ", "AZLC", "VOLGA". Majoritatea dintre
ele consumau cantităţi mari de benzină la distanţe reduse şi desigur că din
această cauză creştea şi cantitatea de poluanţi emişi. O creştere bruscă pentru
această perioadă s-a înregistrat în anii 1976-1977 din cauza creşterii numărului
populaţiei urbane, datorită stabilirii cu traiul de la sat la oraş şi din cauza dării
în exploatare a unor uzine, precum şi din cauza dezvoltării economice a URSS
în această perioadă.
Perioada 1980-1989 se caracterizează printr-o creştere foarte lentă a
numărului unităţilor transportului de stat, numărul unităţilor de transport privat
creşte mai puternic. În această perioadă observăm o stabilitate a numărului
unităţilor transportului de stat în anii 1982 (22803 unităţi) şi în 1983 (22829
unităţi), apoi numărul se majorează în anul 1984 (23680 unităţi), menţinându-se
practic la acelaşi nivel până în anul 1988 (23783 unităţi). În perioada 1984-1987
numărul unităţilor de acest tip de transport se micşorează slab sesizabil. Acest
fapt se întâmplă din cauza uzării unităţilor de transport şi decontării lor.
Înlocuirea unităţilor noi cu cele uzate se înfăptuia foarte anevoios din cauza
apariţiei relaţiilor economiei de piaţă, ducând la perturbarea legăturilor
economice dintre statele membre ale URSS. Numărul unităţilor de transport
privat în această perioadă continuă să crească cu o scădere bruscă în anul 1982,
după care revine la normal. Creşterea numărului de unităţi a acestui tip de
transport s-a produs din cauza apariţiei modelelor noi de automobile sovietice pe
piaţă. O parte din populaţie deja s-a stabilit bine în oraş, fiind asigurată cu
apartamente şi locuri de muncă bine plătite. Aceasta este una din cauzele
creşterii numărului de autoturisme private în perioada respectivă. Numărului
unităţilor de transport individual s-a menţinut aproape stabil în anii 1987-1988.
Pe piaţa de automobile continuau să existe doar autoturisme de producţie
sovietică. Începând cu 1989 în oraşul Chişinău au apărut automobile de
producţie străină.
7
Perioada 1990-2002 se deosebeşte în primul rând de celelalte perioade
printr-un număr mai mare de unităţi de transport. În această perioadă Republica
Moldova obţine independenţa faţă de fosta URSS. Pentru o perioadă de câţiva
ani legăturile economice au fost foarte puternic afectate. Aceasta a dus la
întreruperea activităţii multor întreprinderi, s-a majorat brusc numărul de şoferi.
Începând cu anul 1997 deja relaţiile economice cu statele CSI sunt bine
stabilite, unele fabrici îşi reîncep activitatea sau se reprofilează. Primăria
oraşului Chişinău în această perioadă recurge la importul unităţilor de transport.
În anul 2002 numărul unităţilor de transport de stat înregistrează cota
maximă de 42756 maşini. Drept cauze a acestei majorări pot fi considerate şi
argumentele de mai sus, dar şi reparaţia capitală a tehnicii vechi şi uzate.
Începând cu anii 1992-1994 în Republica Moldova a început importul în
masă a automobilelor vechi şi uzate aduse din întreaga Europă. Importul
excesiv de autoturisme uzate, care practic nu corespund standardelor ecologice,
a generat creşterea nivelului de poluanţi în atmosfera oraşului Chişinău,
accentuând tot mai mult rolul surselor mobile în poluarea mediului ambiant al
urbei. în această perioadă mulţi locuitori din oraş îşi schimbă automobilele de
producţie sovietică sau rusească pe cele europene, americane sau asiatice. O
mare parte din populaţia oraşului se află la muncă la negru peste hotarele ţării.
Acestea sunt unele din cauzele creşterii numărului unităţilor de transport
private. O cauză majoră de asemenea este vânzarea automobilelor în rate.
Inexistenţa unui sistem permanent de supraveghere a calităţii pe întreg
teritoriul ţării precum şi ne efectuarea sistematică a controlului ecologic al
unităţilor de transport auto din partea organelor de stat, dezvoltarea slabă a
bazei tehnico-materiale duce la creşterea unei situaţii critice în domeniul
protecţiei aerului atmosferic, poluării acestuia de către transportul auto.
Către anul 2001 în oraşul Chişinău cota emisiilor poluante de la
autovehicule în volumul sumar de poluanţi ai aerului atmosferic constituie în
mediu-92,0%. Pentru comparaţie în oraşul Bălţi şi Cahul această cifră este de
95,0%. În medie pe an, în oraşul Chişinău substanţele nocive ale emisiilor auto
pe cap de locuitor au ajuns la 115 kg. Unii deţinători de autovehicule nu
8
respectă în mare măsură prevederile standardelor cu privire la concentraţia
emisiilor de poluanţi ai gazelor de eşapament. Majoritatea autovehiculelor cu o
uzură sporită, supuse controlului ecologic instrumental de stat depăşesc de mai
multe ori normele admisibile ale unor poluanţi. Fiecare al treilea autoturism şi
al doilea camion care participă la trafic, nu corespunde cerinţelor securităţii
ecologice şi standardelor naţionale. La etapa actuală controlul ecologic
instrumental al autovehiculelor se reduce doar la determinarea concentraţiei
oxidului de carbon în gazele de eşapament ale motoarelor Diesel. Una din
cauzele poluării mediului este indiferenţa populaţiei faţă de necesitatea
verificării periodice a stării tehnice şi ecologice a mijloacelor de transport auto.
O altă cauză este calitatea joasă a carburanţilor şi lubrifianţilor importaţi. În
multe cazuri nu corespund standardelor europene având un conţinut mărit de
plumb şi sulf. Lipsa unui control permanent asupra calităţii produselor
petroliere şi gazelor puse în comercializare la staţiile de alimentare auto are un
impact negativ asupra calităţii acestor produse. Am remarcat mai sus că
ponderea transportului auto în poluarea aerului atmosferic în anul 2001 a fost de
92,2 % din volumul total de emisii de substanţe nocive astfel surselor mobile
revenindu-le : 30-60% de NOX, 40-90 % de CO, 35-90% de Pb, 10%-particulele
solide, 5 %-S02 . A fost constatat că fiecare mie de automobile degajă în decurs
de o zi, 3,2 tone de CO, 400 kg-substanţe organice, 3 kg-plumb.
Studiind intensitatea circulaţiei transportului pe arterele oraşului, am
constatat că cele mai intense fluxuri de transport se formează în locurile de
tranziţie a sectoarelor oraşului cu centrul oraşului - bd. Decebal, bd. Renaşterii,
bd. Gagarin, str. Ion Creangă, str. Puşchin, str. Izmail, în zonele industriale- str.
Petricani, str. Uzinelor, şi pe străzile de intrare şi ieşire din oraş - şos. Hânceşti,
Calea Orheiului, şos. Munceşti, bd. Dacia, bd. Moscova. Un rol important în
poluarea mediului urban este determinat de maxi-taxi care circulă pe rutele
interne ale oraşului. În anul 2000 în oraşul Chişinău pe cele 62 de rute cu o
lungime totală de 1603 km circulau aproximativ 1460 maxi-taxi.
Conform rezultatelor studiului, pe majoritatea străzilor intensitatea
circulaţiei transportului depăşeşte de 2-4 ori limita admisă rezultată de o poluare 9
intensă. Cantitatea de substanţe nocive eliminate în atmosferă de către
transportul auto, depinde de raportul dintre autocamioane, autovehicule,
autobuze. Autovehiculele elimină de 2 ori mai puţine gaze de eşapament în
comparaţie cu autocamioanele. Cea mai mare pondere a autocamioanelor a fost
remarcată la intrările în oraş (str. Petricani-80%, str. Uzinelor-74%, str.
Chişinău-58%). Viteza optimă la autovehicule este de 70 km/oră, în timpul
micşorării vitezei până la 30 km/oră şi creşterea vitezei până la 100 km/oră,
creşte cantitatea de degajări de 13,3 ori. Degajările transportului auto sunt
periculoase din cauză că sunt răspândite la nivelul solului în condiţii de străzi
înguste şi blocuri înalte, dispunerea lor este încetinită, ceea ce condiţionează
acumularea lor în atmosfera oraşului.
Cota de poluare a transportului feroviar constituie - 2%. În depoul de
locomotive şi vagoane a or. Chişinău toate locomotivele sunt pe disel. În legătură
cu impactul transportului feroviar asupra poluării oraşului a fost cercetată
posibilitatea electrificării transportului pe şine în raza municipiului Chişinău,
însă această propunere nu a fost adoptată.
Acumularea sau dispunerea poluanţilor depinde foarte mult de relieful
orizontului local şi de condiţiile meteorologice (starea timpului). Din acest punct
de vedere factorii meteorologici pot fi împărţiţi în:
a) factori care determină staţionarea poluanţilor (inversiunile termice,
calmul atmosferic, umezeala aerului şi precipitaţiile atmosferice);
b) factorii care determină dispersia poluanţilor (vîntul şi stratificaţia
instabilă a aerului);
.
10
III. Sursele minore de poluare a aerului în or.Chişinău.
În acest capitol voi trece în revistă sursele minore de poluare ale
mediului care sunt numeroase şi diverse. Separat posedă o influenţă slab
sesizată, însă sumate pot afecta serios mediul ambiant. De cele mai dese ori
sursele minore de poluare au mai mult un impact local.
Străzile nepavate constituie una din sursele minore de poluare a mediului
oraşului Chişinău. Anume ele sunt una din principalele surse de poluanţi şi până
în primele ore ale dimineţii concentraţia de praf şi pulbere în aerul atmosferic
este mai joasă în comparaţie cu orele de zi, când fluxul automobilistic este
maxim, denaturând chiar şi vizibilitatea. Practic în fiecare sector al oraşului
Chişinău există străzi nepavate sau acoperite cu pietriş . Sectorul Botanica, fiind
mai vast în suprafaţă în comparaţie cu celelalte sectoare, are şi un număr mai
mare de străzi asfaltate calitativ spre deosebire de alte sectoare. Doar în
cartierele fără blocuri unde predomină casele cu curte sunt prezente drumuri cu
pietriş sau neasfaltate. Un număr mare de astfel de drumuri şi străzi întâlnim în
zona unde se mărgineşte periferia sectorului Botanica cu zona industrială
Ciocana Veche. În această regiune există câteva cariere (Otovasca) de dobândire
a materialelor de construcţie care de asemenea antrenează în atmosferă o
cantitate importantă de praf. Aici străzile sunt foarte accidentate, generând
căderea particulelor de material transportat pe străzi (nisip, argilă, calcar), care
apoi este antrenat în atmosferă de către autobasculante şi automobile. În special
acest lucru se observă vara. Din cauza străzilor necalitative uzura pneurilor de la
automobile este mare şi în urma acestui proces creşte numărul particulelor de
cauciuc în atmosferă urbană.
În sezonul de vară şi străzile asfaltate sunt considerate drept sursă de
poluare a atmosferei. La temperaturi înalte din asfaltul străzilor se ridică în
atmosferă unii compuşi extrem de toxici (ce conţin inelul benzolic). Acest
proces este mai accentuat vara când se instaurează o vreme anticiclonală, toridă.
În cantităţi mai mari aceşti poluanţi pătrund în atmosferă în timpul pavării 11
străzilor cu asfalt sau în următoarele zile după pavare. Pentru aceste substanţe
este specific faptul că se instalează la o înălţime de 2 metri, adică pătura de aer
din care respirăm. În zonele de asfaltare a străzilor, în zilele cu soare şi vânt
mirosul de asfalt proaspăt poate fi sesizat la aproximativ 1 km distanţă. Practic
în fiecare an în oraşul Chişinău străzile oraşului sunt supuse reparaţiei
(asfaltării), mai mult bulevardele principale, străzile centrale şi străzile destinate
tranzitării de mărfuri. Construcţia de blocuri locative noi impune primăria urbei
să prelungească unele străzi pentru a modifica rutele transportului de pasageri
urban. Spre exemplu în vara anului 2003 în sectorul Ciocana a fost prelungit
bulevardul Mircea cel Bătrân, din cauza construcţiei de noi blocuri în această
zonă.
Măturatul străzilor de asemenea îşi lasă amprenta asupra poluării
atmosferei urbane. Acest lucru în special se efectuează automat cu aplicarea
apei, ceea ce micşorează cantitatea de praf pe străzile oraşului. Însă în parcuri
sau în curţile blocurilor măturatul se face manual (parcul Ştefan cel Mare, Piaţa
Centrală, Gara Auto, Gara Feroviară, diferite terase).
Dintre sursele minore de poluare putem aminti arderea deşeurilor vegetale,
în special a frunzelor uscate primăvara şi toamna. În parcurile din centrul
oraşului frunzele uscate sunt strânse şi transportate (parcul Ştefan cel Mare), iar
în cele de la pereferie se ard. Asfel în majoritatea cazurilor din cauza umezelii
frunzelor aceste focuri pot să fumege zile întregi la rând. Situaţii similare se
observă şi în curţile blocurilor unde măturătorii aprind frunzele uscate. Vara în
spaţiile verzi ale oraşului Chişinău locuitorii urbei se odihnesc aprinzând focuri
pentru prepararea de frigărui, mici, etc. În orele după-amiezii asupra fâşiilor
forestiere din oraş se observă nori de fum, mirosul fiind sesizat chiar şi în zonele
din apropiere. Acest fenomen cel mai des se observă în următoarele parcuri: „La
izvor”, „Valea Morilor” (sectorul Buiucani), „Valea Trandafirilor” (sectorul
Botanica), Râşcani (sectorul Ciocana şi sectorul Râşcani). Prezenţa câinilor
vagabonzi sau plimbarea câinilor cu stăpân îşi lasă amprenta asupra mediului
înconjurător. Dejecţiile lor generează substanţe poluante ce, evaporându-se, sunt
inhalate de către locuitorii urbei, de asemenea este poluat şi solul. Cei mai mulţi
12
câini vagabonzi s-au înregistrat în zonele periferice ale oraşului (zona Grădinii
Zoologice şi Grădinii Botanice, str. Industrială, parcul „Valea Gâştelor”, parcul
„La izvor”, Gara Auto Sud-Vest). Un impact similar îl au şi câinii domestici
care sunt plimbaţi. Necesită o atenţie sporită situaţia parcărilor auto din oraşul
Chişinău. La momentul actual sunt înregistrate circa 164 parcări auto care în
mare majoritate sunt amplasate în zona locativă (str. Milescu Spătarul, str. Petru
Rareş, str. Burebista, Gara Feroviară, str. Grenoble). În prezent nu există o
concepţie a dezvoltării părcărilor auto în oraş, cele mai multe dintre ele fiind
amplasate provizoriu. În amplasarea parcărilor auto nu sunt prevăzute staţiile de
deservire tehnică a automobilelor, punctele de control şi de reglare a noxelor în
gazele de eşapament. Unele parcări auto activează în mod autorizat cu încălcări
ale normelor urbanistice şi sanitare, ele urmând a fi lichidate.
Atât parcurile de automobile ale unor întreprinderi cât şi parcările în
anotimpul de iarnă devin o importantă sursă de poluare. Aceasta se lămureşte
prin faptul că în orele dimineţii, înainte de plecare, motoarele cu ardere internă
ale automobilelor necesită a fi încălzite. Încălzirea motorului se face la turaţii
mici, ceea ce duce la accentuarea poluării. Construcţiile parcărilor auto din tip
nou cu nivele va face posibilă extinderea spaţiilor verzi, precum şi micşorarea
impactului asupra aerului atmosferic.
Benzinăriile şi staţiile de alimentare cu gaz de asemenea poluează
mediului înconjurător în cazul alimentării vehiculelor. Staţiile de alimentare cu
petrol şi gaz sunt repartizate neuniform pe teritoriul oraşului, aparţinând diferitor
companii („Lukoil”, „Petrom”, ”Tat-Grup” etc.). În centrul oraşului staţiile de
alimentare cu petrol lipsesc, ele fiind amplasate mai mult la periferia oraşului
sau în locuri mai deschise, unde densitatea blocurilor locative este mai mică. În
medie în oraşul Chişinău o staţie de alimentare cu petrol deserveşte într-o zi
aproximativ 650-1500 unităţi de transport, în dependenţă de amplasarea
acesteia. Această sursă minoră de poluare are un impact şi asupra solurilor şi
apelor din imediata apropiere. În aria oraşului există străzi sau bulevarde pe care
sunt amplasate 2-3 staţii de alimentare (str. Milescu Spătarul, str. Calea Ieşilor,
str. Albişoara etc.).
13
Utilizarea detergenţilor în industria comunală reprezintă o sursă importantă
de poluare a apelor şi a solului, iar de aici, evaporându-se, contaminează
atmosfera. Ei se plasează la suprafaţa apei sub formă de spumă care împiedică
autoepurarea.
Deosebit de toxice cu impact vădit asupra mediului sunt depozitele de
melanj (combustibil pentru rachete) situate în Dănceni (o suburbie a oraşului
Chişinău). Nu este cunoscut faptul cum au ajuns aici aceste substanţe şi cu ce
scop.
Pieţele agroalimentare şi industriale constituie o sursă minoră de poluare
a mediului. În raza urbei funcţionează mai multe pieţe agroalimentare. Practic în
fiecare sector sunt înregistrate 2-3 pieţe. Din toate, cea mai mare suprafaţă o are
Piaţa Centrală.
Aici se comercializează atât produse agroalimentare cât şi industriale.
Unele produse alterate ca peştele, carnea, fructele şi legumele sunt aruncate la
gunoiştile din piaţă răspândind un miros neplăcut ce atrage animalele
vagabonde. Astfel pieţele oraşului devin adevărate focare de infecţii. Cele mai
mari pieţe agroalimentare întâlnim în sectoarele: Centru, Ciocana, Botanica şi
Sculeni.
Un număr mare de case cu curte situate în zonele limită ale oraşului sunt
dotate cu sobe. Aceste case nu sunt conectate la sistemul de încălzire al oraşului
din cauză că unele sunt foarte vechi şi că acest lucru nu este rentabil. Iarna
aceste locuinţe devin surse de poluare a atmosferei cu pulberi, funingine etc. Cel
mai des în calitate de combustibil este folosit cărbunele şi lemnul. În oraşul
Chişinău se numără aproximativ 25000 case încălzite cu sobe. Drept exemplu de
zonă cu o densitate mare a caselor cu curte putem remarca Ciocana Veche,
regiunea gării Visterniceni, Poşta Veche, unele arii din zona Buiucani şi
Telecentru.
Poluarea aerului din interiorul construcţiilor şi locuinţelor a devenit o
sursă majoră de poluare. În unele cazuri poluarea interioară poate fi mai gravă
decât cea exterioară, atunci când clădirile sunt bine etanşate pentru a economisi
energia calorică. Dintre poluanţii din categoria respectivă remarcăm:
14
formaldehida, compuşi anorganici ai mercurului şi plumbului, viruşi, bacterii,
diverse ciuperci. Unii din aceşti poluanţi sunt parte componentă a fumului de
ţigară, materialelor de construcţii, lacurilor de mobilă. În interior clădirile din or.
Chişinău sunt grav poluate datorită faptului că sunt vechi şi slab aerisite. În
multe blocuri locative acoperişul este de proastă calitate generând în interioare
ciuperci patogene şi diverşi microbi. Dacă ne oprim la mediul creat de fumători,
atunci reamintim o parte din poluanţii generaţi de ţigară; metale grele, gaze
anorganice, particule în suspensie, benz(α)pirena etc. În general cele mai poluate
locuri cu fum de ţigară rămân a fi barurile destinate pentru fumat, diferite
întreprinderi. Fibrele de azbest reprezintă un material cancerogen, însă este
folosit în construcţii ca izolator sau ţiglă pentru acoperiş. Pe parcursul timpului,
odată cu uzarea materialului, se formează nori de praf ce conţin particule de
azbest care apoi sunt inhalate de om. De asemenea din fire de azbest sunt
constituite şi materialele folosite la construcţia fântânilor, acest fapt poluând
puternic apele şi solul. Instalaţiile vechi şi neeficiente de încălzire şi ventilaţie
sunt cauza dezvoltării poluanţilor biologici care pot genera: alergie la polen,
infecţii bacteriale, etc. Folosirea în interiorul construcţiilor a insecticidelor de
asemenea este periculoasă pentru sănătate, din acest motiv se recomandă ca
dezinsecţia să fie realizată de către specialişti.
La categoria surselor minore de poluare a atmosferei putem atribui
demolările construcţiilor vechi. În oraşul Chişinău sunt demolate mai mult
casele vechi de la periferia oraşului, acest fapt generând o creştere a
concentraţiei de praf din aer la nivel local. Incendiile în oraş de cele mai dese
ori se produc în anotimpul de vară, îmbogăţind atmosfera cu fum, particule în
suspensie şi un număr mare de gaze toxice. De asemenea la acest capitol putem
enumera: spray-urile, diferite substanţe dezinfectate, soluţii care pot influenţa
într-o măsură mai mare sau mai mică calitatea mediului ambiant.
15
IV. Pricipalii poluanţi ai aerului atmosferic.
Atmosfera Pămîntului reprezintă un amestec mecanic de gaze alcătuit din
azot (N), oxigen (O2), argon (Ar), oxid şi dioxid de carbon şi vapori de apă în
proporţii variabile, care au cea mai mare pondere, la care se mai adaugă şi alte
gaze, în cantităţi neînsemnate cum ar fi: hidrogenul, heliul, metanul, neonul,
xenonul, criptonul, ozonul etc.
Pe lîngă aceste gaze, în compoziţia chimică a atmosferei mai intră diferiţi
compuşi ai acestora, reziduri industriale, praf, microorganisme etc., compuşi care
au suferit de-a lungul timpului modificări cantitative, odată cu dezvoltarea pe
pămînt a tuturor formelor de viaţă, cu dezvoltarea industriei, creşterea rapidă a
populaţiei marilor aglomeraţii urbane. Poluanţii atmosferici sunt foarte variaţi. În
capitolul de faţă voi trece în revistă cei mai importanţi poluanţi ce î-şi măresc
concentraţia din an în an în atmosfera oraşului Chişinău şi în zonele din
apropiere.
Substanţele suspendate includ praful, fumul, funinginea, cenuşa, sulfaţii,
carbonaţii, nitraţii ş.a. În dependenţă de compoziţie şi conţinutul lor pot fi foarte
toxice şi uneori aproape neavînd acţiune nocivă. Ele se formează în urma arderii
combustibilului de la sursele staţionare şi mobile; în urma emisiilor în atmosferă
de la întreprinderile de prelucrare a lemnului, materialelor de construcţie.
Concentraţiile maximum admisibile în 30 min - 0,50 mg/m3; concentraţii medii
în 24 ore – 0,15 mg/m3.
Dioxidul de sulf (SO2) - este un compus oxigenat al sulfului, fără culoare
cu miros înăbuşitor şi pătrunzător. Combinându-se cu vaporii de apă din
atmosferă formează acid sulfuric, care la rândul lui contribuie în mod hotărâtor
la formarea ploilor acide (depunirile de acid). Sursele principale sunt centralele
electrice şi cazangeriile, transportul agricol, rutier ce utilizează motorina.
Monooxidul de carbon (CO) – patrunde în atmosferă de la centralele
indstriale în rezultatul arderii incomplete a combustibilului. Dar principala sursă
16
de poluare a atmosferei cu CO în oraşe sunt autovehiculele. Concentraţiile
maxime admisibile în 30 min - 5,0 mg/m3; concentraţiile medii în 24 ore - 3,0
mg/m3.
Dioxidul de azot (NO2) - se formează în rezultatul arderii combustibilului
fosil. Oxizii azotului se elinimă în atmosferă de la centrale electrice şi termice,
cazangerii cît şi de la transporturi. În cantităţi mari se obtin şi pătrund în
atmosfera în rezultatul producerii îngrasamintelor minerale. NO2 prezintă
componenta de baza a reactiilor fotochimice legate de formarea ozonului.
Concentratiile maxime admisibile în 30 min - 0,085mg/m3 ; concentratii medii
în 24 ore - 0,040mg/m3.
Formaldehida este o substanţă toxică şi a fost inclusă de către oamenii de
ştiinţă în clasa substanţelor probabil cancerigene. Totuşi o putem găsi chiar în
casele noastre, fiindcă ea intră în componenţa dezinfectanţilor, adezivilor pentru
tapet, vopselelor, materialelor textile rezistente, spumelor folosite pentru izolare
şi, cel mai important, în mobilierul făcut, semifabricate din lemn: pal, PFL,
placaj.
Dioxidul de carbon (CO) – este un gaz invizibil şi fără miros. Conţinutul
de dioxid de carbon din atmosferă variază în limitele 0,02 – 0,04% din volum.
El provine din arderi, din respiraţia omului şi animalelor, din procesele de
putrificaţie şi se consumă în procesele de asimilaţie clorofiană de către plante, în
prezenţa luminii solare. În oraşul Chişinău principala sursă de poluare a aerului
cu CO sînt autovehicolele. Concentraţiile maxime admisibile în 30 min – 5,0
mg/m3, concentraţii medii în 24 ore – 3,0 mg/m3.
Amoniacul (NH3) - este un compus hidrogenat al azotului, fiind un gaz
incolor cu miros puternic. Deoarece amoniacul se dizolvă bine în apă,
amoniacul din aer antrenat de precipitaţii ajunge în apele de suprafaţă unde are
ca efect printre altele şi eutrofizarea acestora.
Hidrogenul sulfurat - este un gaz incolor cu miros caracteristic neplăcut,
toxic, solubil în apă, perceptibil în cantităţi şi concentraţii foarte mici. 17
Hidrogenul sulfurat arde în aer cu flacără albastră rezultând dioxidul de sulf şi
apă. Hidrogenul sulfurat deasemenea ca şi sulfurile consumă oxigenul dizolvat
în apă, iar când este prezent în aer afectează flora şi fauna[7,8,2].
V. Efectele poluării aerului asupra sănătăţii omului.
Creşterea rapidă a populaţiei şi expansiunea centrelor urbane, dezvoltarea
industriei şi diversificarea ei, intensificarea transportului motorizat, folosirea de
diverse substanţe chimice în industrie şi chiar în economia casnică, au creat
probleme deosebit de serioase de poluare a mediului ambiant. În momentul de
faţă oraşele mari dezvoltate din punct de vedere economic, au ajuns la un intens
grad de poluare a aerului, la o adevărată criză de mediu datorită acumulării în
atmosferele urbane, alături de poluanţii clasici — particule de cărbune, fum,
oxid de cărbune, oxizi de sulf etc. mult mai crescuţi ca volum datorită dezvol-
tării industriei şi traficului motorizat. Caracterul dominant iritant al produselor
nocive ce se întîlnesc frecvent în atmosferă, exercită asupra organismului o
influenţă negativă fapt ce duce la apariţia unor boli respiratorii. În funcţie de
acţiunea exercitată asupra organismului poluanţii atmosferici pot fi grupaţi
astfel:
1.Poluanţi iritanţi, cuprinzând pulberile netoxice, oxizii de sulf
(mai ales dioxidul de sulf), oxizii de azot, oxidanţii fotochimici, amoniacul, clorul
etc.
2.Poluanţii fibrozanţi, care includ dioxidul de siliciu, oxizii de fier, oxizi ai
altor metale (bariu, cobalt), precum şi azbestul.
3.Poluanţii asfixianţi, cei mai importanţi fiind monoxidul de carbon,
hidrogenul sulfurat, nitriţii, cianurile şi acidul cianhidric.
4.Poluanţii toxici sistemici reprezentaţi de o serie de substanţe anorganice
(plumb, mercur, cadmiu, mangan, vanadiu, seleniu, fosfor, fluor) sau organice
(pesticidele organofosforice şi organoclorurate).
18
5.Poluanţii cancerigeni, mutageni şi teratogens, grup care se subclasifică
în:
a. Poluanţi de natură organică:
•hidrocarburile aromatice policiclice (benzantracen, stiren, crizen, etc.,
care se găsesc în gudroane şi funingine)
• nitrozamine şi nitrozamide
• anrine aromatice (a şi p - naftilainină)
• coloranţi azotici
• epoxizi
• pesticide organoclorurate
• agenţi alchilanţi
• mase plastice (policlorura de vinil)
• anestezicii volatili şi unele produse farmaceutice.
b. Poluanţi de natură anorganică:
• arsen
• beriliu
• cobalt
• cadmiu
• crom
• nichel
• seleniu, etc.
c. Poluanţi de natură minerală - azbestul.
6. Poluanţii alergizanţi, care la rândul lor pot fi:
• de origine animală (păr, puf, pene, etc.)19
• de origine vegetală (polen)
• praful de casă la care se asociază acarieni (Demmtophagoides)
• substanţele chimice eliminate de industria farmaceutică, industria maselor
plastice etc.).
În funcţie de starea de agregare, poluanţii din aer pot fi clasificaţi în două
mari grupe:
- aerosoli
- gaze şi vapori.
1.Poluanţii iritanţi şi acţiunea lor asupra organismului
Grupul poluanţilor atmosferici iritanţi include un mare număr de substanţe,
care afectează predominant mucoasa căilor respiratorii şi alveolele pulmonare,
precum şi la concentraţii mai ridicate - conjunctiva.
Clasificare
Poluanţii iritanţi, în funcţie de starea lor de agregare pot fi:
• gazoşi (gazele iritante), cele mai frecvent întâlnite fiind dioxidul de
sulf, oxizii azotului, oxidanţii fotochimici, amoniacul şi clorul;
• solizi, incluzând aici pulberile în suspensie, a căror acţiune iritantă
este condiţionată de natura lor, concentraţie şi dimensiunea particulelor
componente.
Efectele poluanţilor iritanţi asupra sănătăţii
a) Efectele acute (imediate) sunt consecinţa unor expuneri de scurtă durată la
concentraţii relativ ridicate. În experimente controlate pe om s-au constatat
modificări funcţionale ventilatorii de tip obstructiv având caracter ireversibil, la
care se pot asocia fenomene subiective de iritaţie oculară şi respiratorie. Aceste
fenomene apar la concentraţii mari, rareori întâlnite în condiţii de poluare
atmosferică.
20
b) Efectele cronice (tardive) ale poluării iritante a aerului sunt consecinţe
ale unor expuneri de lungă durată la concentraţii moderate ale substanţelor
poluante. Ele se datoresc modificărilor apărute la nivelul aparatului repirator, ca
urmare a suprasolicitării mecanismelor de clearance. Această categorie de efecte
cuprinde influenţa asupra frecvenţei şi gravităţii infecţiilor respiratorii acute
(bacteriene şi virale) precum şi asupra bronhiopneumoniei cronice nespecifice,
termen care desemnează bronşita cronică, emfizemul pulmonar şi astmul bronşic.
2.Poluanţii fibrozanţi şi acţiunea lor asupra organismului
Poluanţii fibrozanţi produc modificări fibroase la nivelul aparatului
respirator. Cei mai răspândiţi sunt dioxidul de siliciu, azbestul, oxizii de fier,
compuşii de cobalt, bariu etc. Sunt mult mai agresivi în mediul industrial, unde
provoacă îmbolnăviri specifice, rareori întâlnite în condiţii de poluare a aerului.
3.Poluanţii asfixianţi şi acţiunea lor asupra organismului
Grupul poluanţilor asfixianţi cuprinde un mare număr de substanţe, care prin
diferite mecanisme fiziopatologice produc hipoxie sau anoxie la nivel tisular.
Dintre aceste substanţe menţionăm monoxidul de carbon, nitriţii, cianurile şi
acidul cianhidric, respectiv hidrogenul sulfurat.
Mecanismul lor de acţiune diferă în funcţie de substanţă. Astfel, monoxidul
de carbon şi nitriţii acţionează prin blocarea hemoglobinei împiedicând
transportul oxigenului în sânge, hidrogenul sulfurat produce paralizia centrilor
respiratori.
4.Poluanţii toxici sistemici şi acţiunea lor asupra organismului
Categoria poluanţilor toxici sistemici include un mare număr de substanţe,
atât de natură anorganică (metale grele şi unele metaloide), cât şi organică
(pesticide).
6.Poluanţii alergizanţi şi acţiunea lor asupra organismului
21
Pentru populaţie, problema sindromului alergic se pune numai în jurul
întreprinderilor care elimină în aer diferite substanţe chimice alergizante.
La contactul cu alergenele din aerul atmosferic apar stări alergice spontane
de tip imediat, denumite stări atopice.
VI. Propuneri de diminuare a poluării aerului.
În aspectul amelorării situaţiei în domeniul poluării aerului atmosferic, pot
fi propuse următoarele măsuri prioritare:
îmbunătăţirea stării tehnice a parcului auto (în special starea motoarelor
cu ardere internă);
întroducerea normativelor ecologice europene (Euro 2, Euro 3, Euro 4);
restricţii la importul automobilelor cu grad înalt de uzură;
utilarea motoarelor termice cu catalizatori pentru gazele de eşapament;
inventarierea tuturor surselor de poluare prin iniţierea şi gestionarea
unui registru al agenţilor poluatori (staţii de vulcanizare, deservire şi
vopsire auto, întreprinderi chimice şi obiective industriale care emit
substanţe volatile în atmosferă);
asigurarea calităţii corespunzătoare a benzinei şi motorinei şi
operaţionalizarea sistemului de monitorizare calitativă şi cantitativă
pentru benzină şi motorină;
adoptarea şi implimentarea politicilor şi măsurilor de reducere a
emisilor de gaze cu efect de seră din sectorul energetic prin
îmbunătăţirea eficienţei energetice;
reorientarea unor industrii utilizatoare de combustibili fosili spre
utilizarea biomasei;
folosirea pe scară largă a surselor de energie regenerabilă (generatoare
eoliene, baterii solare, hidrocentrale de debit mic, biogeneratoare de
gaz);
instalarea şi întreţinerea tehnică a dispozitivelor de purificare a
emisiilor;22
folosirea pe scară largă atît în sectotul casnic cît şi în sectotul productiv,
a utilajelor şi echipamentelor cu consum redus de energie;
utilizarea în construcţii doar a materialelor inofensive (spre exemplu
excluderea materialelor ce conţin asbest, bifenili policloruraţi etc.);
practicarea curăţirii umede a străzilor, pieţelor şi altor suprafeţe
municipale.
23