Ministerul Educaţiei din Republica Moldova

Universitatea de stat „Alecu Russo” din Bălţi

Facultatea de Economie

Catedra de Finanţe şi Contabilitate

Se permite pentru susţinere

Conducătorul ştiinţific

__________________

„______” _________ 2013

Teza de Licență

,,Contabilitatea și analiza obiectelor de mică valoare și scurtă durată și

uzura acestora’’

„ (pe materialele unității economice S.R.L.,, Hotelul Consul”)”

La specialitatea 361.1. – „Contabilitate”

Studenta anului 3,grupa CT 32 Z

Ghimpu Anna

Conducător ştiinţific

Lector universitar, prof.

Amarfi Nelia

Bălţi, 2013

Planul

Introducere

I. Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (pe materialele unității

economice S.R.L.,, Hotelul Consul”).

1.1. Noţiunea şi esenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată

1.2. Contabilitatea și documentarea intrării și utilizării obiectelor de mică valoare și

scurtă durată

1.3. Contabilitatea și documentarea ieșirii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi

calcul uzurii acestora

II. Analiza obiectelor de mică valoare și scurtă durată (pe materialele unității economice

S.R.L.,, Hotelul Consul”).

Încheiere

Bibliografie

Anexe

I. Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (pe materialele unității

economice S.R.L.,, Hotelul Consul”).

1.1. Noţiunea şi esenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată

Conform datelor expuse în S.N.C. 2 „Stocuri de mărfuri şi materiale”, obiecte de mică

valoare şi scurtă durată sunt considerate activele valoarea unitară a cărora este mai mică decît

plafonul stabilit de legislaţie, indiferent de durata de exploatare sau cu o durată de serviciu mai

mică de un an, indiferent de valoarea unei unităţi. [9, paragraful 35] Plafonul este stabilit în art.

26 (2) din Codul Fiscal, şi, începînd cu 01 ianuarie 2012, acesta este în mărime de 6000 lei.

În conformitate cu paragraful 35 din S.N.C 2 „Stocuri de mărfuri şi materiale”,

în componenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se includ:

- instrumentele şi dispozitivele cu destinaţie generală şi specială;

- utilajul de schimb;

- ambalajul tehnologic;

- inventarul de producţie şi de uz casnic;

- îmbrăcăminte şi încălţăminte specială, dispozitive de protecţie, lenjeria de pat;

- construcţia şi dispozitivele provizorii;

- alte obiecte (vesela inventarul sportiv şi turistic, prelata etc).

Obiectele de mică valoare şi scurtă durată pot fi clasificate după următoarele criterii:

1) după locul unde se află, ele se subdivizează în:

    - obiecte ce se află la depozit sau în stoc

- obiecte ce se află în exploatare   

2) după valoarea pe care o au se împart în:

      - obiecte valoarea iniţială a cărora nu depăşeşte ½ din limita stabilită

     - obiecte valoarea iniţială a cărora depăşeşte ½ din limita stabilită.

Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă

durată, fie în stoc sau în exploatare, şi mişcarea acestora este destinat contul de activ 213

„Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”. [17, p.122]

În debitul contului 213 se reflectă:

- valoarea de intrare a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată procurate contra plată sau

alte moduri de achitare;

- cheltuielile aferente procurării obiectelor de mică valoare şi scurtă durată;

- costul efectiv al obiectelor de mică valoare şi scurtă durată fabricate în secţiile auxiliare

de producţie;

- valoarea de intrare a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată primite cu titlu gratuit sau

prin schimb cu alte active;

- valoarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată aflate în exploatare, valoarea unitară

a cărora depăşeşte ½ din limita stabilită;

- suma majorării (ajustării) valorii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată intrate în anii

precedenţi;

- plusurile de obiecte de mică valoare şi scurtă durată, constatate în urma inventarierii.

În creditul contului 213 se reflectă:

- valoarea de bilanţ a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată ieşite (vîndute, casate,

predate în exploatare, transmise cu titlu gratuit, transmise altor întreprinderi ca cotă în

capitalul statutar, etc.);

- lipsurile şi pierderile de obiecte de mică valoare şi scurtă durată, constatate în urma

inventarierii;

- decontarea uzurii aferente obiectelor de mică valoare şi scurtă durată ieşite;

- suma micşorării (ajustării) valorii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată intrate în

anii precedenţi.

Soldul contului 213 este debitor şi reprezintă valoarea obiectelor de mică valoare şi scurtă

durată ce se găsesc în patrimoniul întreprinderii la finele perioadei de gestiune şi se reflectă în

capitolul 2 „Active curente” din Bilanţul contabil.

La contul 213 pot fi deschise următoarele subconturi:

2131 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în stoc”;

2132 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în exploatare”;

2133 „Construcţii provizorii (neprevăzute în lista de titluri)”.

Contul 2133 „Construcţii provizorii (neprevăzute în lista de titluri)” este utilizat pentru

generalizarea informaţiei privind existenţa construcţiilor temporare (provizorii), care includ

încăperi pentru necesităţile personale ale constructorilor, şoproane, magazii, garduri în preajma

obiectelor de construcţie, etc. [11]

Evidenţa analitică a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se ţine pe tipuri de obiecte

şi locuri de păstrare.

Obiectele de mică valoare şi scurtă durată, pe parcursul utilizării sale, au proprietatea de a

se uza. Pentru evidenţa uzurii acestora este destinat contul 214 „Uzura obiectelor de mică

valoare şi scurtă durată”. Deşi se afla în activul bilanţului, contul 214 este un cont de pasiv. În

creditul contului 214 se reflectă calcularea uzurii, iar în debitul acestui cont se reflectă

decontarea uzurii calculate aferentă obiectelor de mică valoare şi scurtă durată. Soldul contului

214 este creditor şi reprezintă suma uzurii calculate a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată

la finele perioadei de gestiune şi se scade la calcularea valorii obiectelor de mică valoare şi scurtă

durată, care se reflectă în capitolul 2 „Active curente” din Bilanţul contabil. [16, p.272]

În conformitate cu S.N.C 2 „Stocuri de mărfuri şi materiale” la evaluarea obiectelor de

mică valoare şi scurtă durată trebuie să se ţină cont de următoarele reguli:

1. La intrare obiectele de mică valoare şi scurtă durată se înregistrează în contabilitate la

valoarea de intrare, care poate fi:

- pentru obiectele achiziţionate de la terţi – valoarea de procurare plus cheltuielile

aferente achiziţiei (cheltuieli de transport, taxa vamală şi alte impozite şi taxe

prevăzute de legislaţie etc.);

- pentru obiectele obţinute din producţia proprie în secţiile întreprinderii – costul

efetiv al obiectelor sau totalitatea consumurilor de producţie (consumuri directe de

materiale, consumuri directe privind retribuirea muncii, consumuri indirecte de

producţie);

- pentru obiectele obţinute în urma schimbului – valoarea venală a obiectelor primite

sau a activelor predate în procesul schimbului;

- pentru obiectele primite cu titlu gratuit, ca aport la capitalul statutar sau prin

donaţie – valoarea de utilitate.

2. Evaluarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată a căror valoare este exprimată în

valută străină se efectuează în lei moldoveneşti prin recalcularea valutei străine la cursul de

schimb stabilit de Banca Naţională a Moldovei la data întocmiri declaraţiei vamale.

Diferenţele de curs valutar, care apar după înregistrarea la intrări a obiectelor de mică

valoare şi scurtă durată, la achitarea datoriilor faţă de furnizori se constată ca venituri sau

cheltuieli ale activităţii financiare şi nu afectează valoarea de intrare a obiectelor de mică valoare

şi scurtă durată.

De asemenea, evaluarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată procurate de la

rezidenţii Republicii Moldova, dar a căror valoare este exprimată în valută străină sau unităţi

convenţionale se efectuează în lei moldoveneşti, prin recalcularea valutei străine sau unităţilor

convenţionale în modul stabilit în contracte, la data trecerii în posesia întreprinderii a dreptului

de proprietate asupra obiectelor de mică valoare şi scurtă durată. [16]

3. Evaluarea curentă a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată privind existenţa şi

mişcarea acestora se efectuează utilizînd una din metodele recomandate de SNC şi anume:

- metoda identificării specifice;

- metoda costului mediu ponderat;

- metoda FIFO („First in first out” sau primul intrat – primul ieşit);

- metoda LIFO („Last in first out” sau ultimul intrat – primul ieşit).

În continuare vom dezvălui mai detaliat esenţa fiecărei dintre aceste metode.

Metoda identificării specifice se utilizează pentru evaluarea obiectelor de mică valoare şi

scurtă durată care nu sunt reciproc substituibile şi sunt destinate unor proiecte speciale. Această

metodă prevede că bunul ieşit din patrimoniu se evaluează la acelaşi cost cu care a fost

achiziţionat. Însă, această metodă are un dezavantaj şi anume faptul că este greu de aplicat în

cazul unor mişcări frecvente şi unui sortiment variat al obiectelor de mică valoare şi scurtă

durată.

În cazul unui sortiment variat al stocurilor de obiecte de mică valoare şi scurtă durată

reciproc substituibile, costul acestora poate fi evaluat utilizînd metodele costului mediu ponderat,

FIFO şi LIFO.

Metoda costului mediu ponderat presupune evaluarea costului obiectelor de mică valoare

şi scurtă durată, ieşite şi rămase la sfîrşitul perioadei de gestiune, în baza costului mediu ponderat

al unităţilor similare, aflate în stoc la începutul perioadei de gestiune şi achiziţionate sau produse

de întreprindere pe parcursul acestei perioade. În conformitate cu prevederile SNC 2, metoda

costului mediu ponderat poate fi utilizată în două variante:

- costul mediu ponderat calculat pentru o perioadă anumită de timp (spre exemplu o

lună), conform căreia obiectele de mică valoare şi scurtă durată ieşite se evaluează la sfîrşitul

perioadei de gestiune, deoarece această variantă a metodei ia în calcul toate intrările din cursul

perioadei, ponderînd cantităţile intrate cu preţul de intrare. Costul mediu ponderat pentru o

anumită perioadă de timp poate fi calculat prin relaţia:

CMP lunar = valoareainitiala+valoareatuturor intrarilorcantitatea initiala+cantitatea tuturor intrarilor

(1.2.1)

Costul astfel obţinut se înmulţeşte cu cantitatea ieşită şi se obţine valoarea materialelor

ieşite. Această metodă este utilizată în cazul combinării evidenţei permanente cu evidenţa

periodică a stocurilor. Dezavantajul constă în faptul că nu permite evaluarea fiecărei ieşiri din

stoc, ci numai evaluarea lor globală la perioadele la care se efectuează inventarierile faptice. Un

alt neajuns al variantei date este faptul că multitudinea de calcule presupuse de acest procedeu

impune folosirea lui în condiţiile dotării tehnice corespunzătoare.

- costul mediu unitar ponderat calculat pe măsura intrării loturilor suplimentare de

obiecte de mică valoare şi scurtă durată. Această variantă a metodei mai poate fi numită şi

costul mediu ponderat global sau cost mediu calculat după fiecare intrare şi presupune

calcularea, după fiecare intrare a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, a costului mediu

unitar ponderat, utilizînd relaţia:

CMP după fiecare intrare =

(1.2.2)

Costul astfel obţinut se înmulţeşte cu cantitatea ieşită şi se obţine valoarea obiectelor de

mică valoare şi scurtă durată ieşite.

Metoda FIFO („First in first out” sau primul intrat – primul ieşit) prevede că stocurile de

obiecte de mică valoare şi scurtă durată intrate primele sunt şi primele ieşite, de aceea evaluarea

se efectuează în aceeaşi consecutivitate. Ca urmare, obiectele ieşite din gestiune se evaluează la

costul de achiziţie al primului lot intrat pe măsura epuizării lotului, obiectele ieşite din gestiune

se evaluează la costul de achiziţie al lotului următor, în ordine cronologică. Costul soldului la

sfîrşitul perioadei de gestiune se determină conform valorii de achiziţie a ultimelor loturi de

obiecte de mică valoare şi scurtă durată. Dezavantajul acestei metode este faptul că, în perioadele

inflaţiei, apare un profit brut mai mare decît cel real şi întreprinderea va plăti un impozit pe profit

mai mare. Iar avantajul ei constă în faptul că evaluarea stocului final se face în jurul valorii de

piaţă.

Metoda LIFO („Last in first out” sau ultimul intrat – primul ieşit) este permisă spre

utilizare în Republica Moldova începînd cu data de 03.03.2000, conform modificării şi

completării nr.1 la S.N.C 2 „Stocuri de mărfuri şi materiale”, aprobate prin ordinul nr.32 al

Ministerului Finanţelor. Această metodă presupune evaluarea ieşirilor din gestiune se face la

costul de achiziţie al ultimei intrări. Pe măsura epuizării lotului, obiectele ieşite din gestiune se

evaluează la costul de achiziţie al lotului anterior, în ordine cronologică. Potrivit acestui

procedeu, ieşirile se evaluează la preţul cel mai nou, iar stocurile la preţul cel mai vechi. Nu se

recomandă utilizarea metodei în condiţii de inflaţie, deoarece preţul cel mai nou este şi cel mai

mare. Ca urmare, se majorează cheltuielile, diminuîndu – se profitul. Implicit, scade impozitul pe

venit şi dividendele cuvenite acţionarilor sau asociaţilor.

1.2. Contabilitatea și documentarea intrării și utilizării obiectelor de mică valoare

și scurtă durată

În orice întreprindere, obiectele de mică valoare şi scurtă durată ocazionează numeroase

operaţiuni contabile, care sunt justificate şi fixate în diverse documente.

Pe lîngă facturi fiscale, facturi, bonuri de consum şi acte de achiziţie, pentru evidenţa

obiectelor de mică valoare şi scurtă durată mai pot fi utilizate următoarele documente: [10, p.48-

59]

1. Borderou de completare (retragere) a stocului minim de rezervă de scule (dispozitive),

formularul OV – 1 – se utilizează pentru evidenţa stocului de scule (dispozitive) în depozitele

distribuitoare la întreprinderile unde contabilitatea se bazează pe principiul instituirii unui fond

de rulment permanent. Borderoul se întocmeşte în două exemplare de managerul secţiei

împreună cu managerul departamentului de scule sau departamentului de planificare dacă este

necesară schimbarea normei stocului minim de rezervă de scule (dispozitive). Un exemplar al

borderoului rămîne în secţie, iar altul se transmite în departamentul de scule.

2. Fişă de evidenţă a obiectelor de mică valoare, formularul OV – 2 –

se utilizează pentru evidenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată. Fişa se întocmeşte într-

un singur exemplar de către gestionar pe fiecare angajat, căruia i s-au emis obiecte. Pentru

evidenţa sculelor (dispozitivelor) emise angajatului din depozitul secţiei pentru folosinţă pe o

perioadă scurtă de timp, se utilizează o marcă instrumentală, care la returnarea sculelor

gestionarului se transmite înapoi angajatului. Pentru fiecare marcă, în care se indică numărul

depozitului, secţiei, numărul tabelar al angajatului, gestionarul eliberează doar o sculă.

3. Comandă pentru reparaţia sculelor (dispozitivelor), formularul OV – 3 –

se utilizează pentru evidenţa sculelor (dispozitivelor) transmise spre ascuţire sau reparaţie.

Se utilizează la acele întreprinderi, unde ascuţirea şi reparaţia sculelor (dispozitivelor) se

efectuează în mod centralizat. Comanda se întocmeşte în două exemplare de către gestionarul

depozitului de distribuire. Un exemplar rămîne la gestionar cu semnătura executantului, al doilea

exemplar se transmite împreună scula în secţia – executantă (secţia de reparaţie). După ascuţirea

sau reparaţia sculelor (dispozitivelor), gestionarul notează în exemplarul său despre finisarea

lucrărilor de reparaţie şi semnează exemplarul secţiei – executant.

4. Proces – verbal de ieşire din uz a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, formularul

OV – 4 – se utilizează pentru înregistrarea deteriorărilor şi pierderilor de scule (dispozitive) sau

alte obiecte de mică valoare şi scurtă durată. Se întocmeşte într – un singur exemplar de meşterul

şi managerul secţiei (sectorului) pentru unul sau mai mulţi lucrători. În cazul deteriorării şi

pierderii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată din vina unui angajat, procesul – verbal se

întocmeşte în două exemplare. Un exemplar rămîne în secţie (pe sector), iar al doilea exemplar

se transmite în contabilitate pentru a se reţine de la angajat, în modul prescris, valoarea

obiectului deteriorat sau pierdut.

5. Proces – verbal de scoatere din uz şi de înlocuire a sculelor (dispozitivelor), formularul

OV – 5 – se utilizează pentru înregistrarea scoaterii din uz a sculelor (dispozitivelor) defectate şi

schimbarea lor cu cele funcţionabile la acele întreprinderi unde evidenţa se face utilizînd metoda

fondului de rulment. Se întocmeşte într – un singur exemplar de către comisia secţiei în baza

procesului – verbal de ieşire din uz a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (formularul OV

– 4). Procesul – verbal se avizează de către managerul departamentului de scule sau

departamentului de planificare şi se prezintă la depozitul central de scule, care eliberează o sculă

identică conform procesului – verbal, fără cerere şi fişă de limită. După eliberarea din depozit

a sculei, procesul – verbal se transmite în contabilitate, unde conform acestuia se efectuează

decontarea sculei defectate.

6. Fişă personală de evidenţă a echipamentului şi dispozitivelor de protecţie, formularul OV

– 6 – se utilizează pentru evidenţa îmbrăcămintei şi încălţămintei de serviciu, a mijloacelor de

protecţie eliberate angajaţilor întreprinderii pentru uz individual în baza normelor stabilite. Fişa

se întocmeşte într – un singur exemplar şi se păstrează la gestionar. În cazul pierderii obiectelor

primite, îmbrăcămintei sau mijloacelor de protecţie, în fişa personală, în dreptul obiectului

pierdut, în coloana „Restituit” se înregistrează „Proces – verbal de ieşire

nr. ____ şi data”. Îmbrăcămintea şi încălţămintea de serviciu, mijloacele de protecţie colectivă,

eliberate angajaţilor doar pentru perioada îndeplinirii lucrărilor pentru care ele sunt destinate,

trebuie să se afle la depozite şi să fie eliberate sub responsabilitatea maiştrilor şi altor lucrători.

În cazul evidenţei contabile automatizate a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, fişa

personală nu se completează.

7. Borderou de evidenţă a echipamentului şi dispozitivelor de protecţie eliberate (restituite),

formularul OV – 7 – se utilizează pentru evidenţa îmbrăcămintei şi încălţămintei de serviciu, a

mijloacelor de protecţie eliberate angajaţilor întreprinderii pentru uz individual în baza normelor

stabilite în cazul evidenţei contabile automatizate. Borderoul se întocmeşte în două exemplare de

către gestionar separat pentru eliberarea şi pentru restituirea îmbrăcămintei şi încălţămintei de

serviciu, a mijloacelor de protecţie şi se confirmă prin semnături. Un exemplar se transmite în

contabilitate, iar al doilea rămîne la gestionar.

8. Proces – verbal de scoatere din uz a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, formularul

OV – 8 – se utilizează pentru scoaterea din uz a obiectelor uzate moral, uzate fizic,

neutilizabile: scule, îmbrăcăminte şi încălţăminte de serviciu, mijloace de protecţie, la expirarea

termenului de utilizare, a altor obiecte de mică valoare şi scurtă durată. Se întocmeşte într – un

singur exemplar de către comisie în baza procesului – verbal de ieşire (formularul

OV - 4). Procesul –verbal de scoatere din uz a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se

îndeplineşte separat pentru fiecare tip de obiecte de mică valoare şi scurtă durată.

Pentru evidenţa tuturor operaţiunilor privind intrarea, utilizarea şi ieşirea obiectelor de

mică valoare şi scurtă durată se utilizează jurnalul – order pentru conturile 213 şi 214, registru de

calculare a uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi registru deschis pentru contul 213

„Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” (unde se efectuează evidenţa cantitativă a obiectelor

de mică valoare şi scurtă durată). Registrele pot fi elaborate independent de fiecare întreprindere

în parte în dependenţă de necesităţile acesteia şi în conformitate cu prevederile legislaţiei în

vigoare.