Test de autoevaluare a cunoştinţelor din modulul I1. Pentru etimologia cuvântului "masaj", s-au propus următorii termeni:a. masseinb. massorc. masseschd. massaree. massage2. În lucrările scrise, pentru prima dată, termenul de masaj a fost folosit în anul:a. 1810b. 1813c. 18303. În lucrările scrise, pentru prima dată, termenul de masaj a fost folosit de către:a. Lepage, în lucrarea Cercetări istorice asupra medicinei chinezeb. Hyeronimus Mercurialis, în lucrarea De arte gymnasticac. Theodora Atanasiu, în lucrarea Masajul practic şi teoretic, general şi parţial4. Părintele gimnasticii medicale şi masajului a fost:a. Hippocrateb. Galenusc. Avicenad. Herodicus din Lentini5. În România, primul curs de masaj scris a fost elaborat de:a. Helmagiu în 1889b. Adrian Ionescu în 1940c. Manga în 1885176. Completaţi definiţia clasică a masajului cu cuvintele care lipsesc:Masajul este …………………………………………… a părţilor moi ale corpului, prinacţiuni …………………………………………….., în scop ……………………………… sau………………………………………………..7. Completaţi definiţia modernă a masajului cu cuvintele care lipsesc:Masajul constă în ………………………………………, manuală, mecanică sau………………………………….., metodică şi …………………………………………….., aunor procedee specifice asupra părţilor moi ale corpului, în scop igienic (fiziologic),………………………………………….. şi terapeutic-recuperator8. Obiectul de studiu al masajului este:a. menţinerea proprietăţilor funcţionale ale organismuluib. omul şi modalităţile de acţionare prin intermediul cărora poate contribui la asigurareaunei stări de sănătate optimec. prevenirea apariţiei unor perturbări în funcţionalitatea organismuluid. tratarea unor afecţiuni9. Contraindicaţiile totale şi definitive ale masajului sunt determinate de:a. unele îmbolnăviri sau tulburări uşoare sau trecătoareb. îmbolnăviri maligne grave10. Eşecul terapeutic poate avea următoarele cauze:a. aplicarea greşită a metodei

b. aplicarea sa în cazul unei afecţiuni care nu prezintă indicaţii pentru această terapiec. lipsa de forţă şi mobilitate a mâinilor maseurului11. În kinetoterapie masajul se foloseşte:a. în cadrul secvenţelor alternante din şedinţa de exercitareb. în şedinţe separate, independentec. doar pentru producerea unei stări de bine subiectului12. După mediul folosit, masajul se clasifică în:a. manualb. uscatc. mecanicd. profunde. umed13. După scopul urmărit, masajul se clasifică în:a. superficialb. igienic (fiziologic)c. profundd. profilactice. terapeutic-recuperato

Test de autoevaluare a cunoştinţelor din modulul II1. Temperatura optimă în sala de masaj este de:a. 18-200

b. 20-220

c. 22-240

2. Intensitatea, ritmul şi numărul de repetări a procedeelor şi tehnicilor de masaj se stabilesc înfuncţie de:a. vârsta pacientului

b. scopul urmăritc. stilul maseuruluid. sensibilitatea celui masate. temperatura mediului ambiantf. apariţia durerii3. Printre regulile de igienă privind aplicarea masajului se numără:a. masajul terapeutic se aplică cu cel puţin o jumătate de oră înaintea meseib. golirea, înainte de aplicarea masajului, a vezicii urinare şi colonuluic. aplicarea masajului terapeutic numai dimineaţad. aplicarea masajului igienic la 2-3 ore înainte sau după servirea meseie. igiena corectă a corpului şi îmbrăcăminţii4. După şedinţele de masaj lungi, cu efect calmant, relaxator, se recomandă:a. repausb. exercţii fizice de înviorarec. exerciţii de respiraţie5. Pentru a asigura progresivitatea aplicării procedeelor şi tehnicilor în cadrul şedinţei de masaj,şedinţa va începe cu:a. procedee şi tehnici mai vii, mai puternice, pentru a încălzi subiectulb. cu procedee simple, uşoare, suple, cu caracter de testare/examinare şi pregătitor

6. Alegeţi dintre afirmaţiile de mai jos pe cele care sunt adevărate :a. procedeele aplicate cu tehnici lente şi uşoare, scurtează durata masajuluib. procedeele aplicate cu tehnici lente şi uşoare au efect calmant, liniştitorc. procedeele aplicate cu tehnici scurte, vii, executate cu intensitate crescută prelungescdurata şedinţei de masajd. procedeele aplicate cu tehnici scurte, vii, au efect stimulator, excitant7. Aparatele de percuţie se folosesc pentru a realiza:a. o compresiune mai eficientă a diferitelor zoneb. stimularea sensibilităţii superficiale şi profundec. relaxarea subiectului8. În masaj se folosesc o serie de ingrediente în scopul:a. aromatizării corpului şi încăperiib. facilitării alunecării mâinilor pe pielec. obţinerii unor efecte terapeutice

vTest de autoevaluare a cunoştinţelor din modulul III1. Examinarea subiectului în vederea aplicării masajului are următoarele funcţii:

a. de diagnosticb. de evaluare a stării subiectului (momentane şi în timp)c. reglare a actului terapeutic2. Care dintre reperele din prima coloană trebuiesc urmărite pentru a decela aspectele patologicedin coloana a doua? Selectaţi cifrele corespondente şi transcrieţi-le în coloana a treia.Repere Aspecte patologice Corespondenţe1. Culoarea2. Temperatura3. Grosimea4. Mobilitatea ţesuturilor5. Sensibilitateaa. Vitilogob. Hipertrofiec. Inflamaţied. Cianoză,e. Melanodermie,f. Tulburări circulatorii la nivelulextremităţilorg. Atrofieh. Eritemi. Fibrozăj. Cicatrice aderentăk. Hiperestezie3. În cadrul examinării pielii şi ţesutului conjunctiv subcutanat, convorbirea cu subiectul poate dainformaţii despre:a. existenţa unor senzaţii de furnicături (parestezii)b. existenţa unor senzaţii de mâncărime (prurit)c. existenţa unei senzaţii de greutate, de tensiune, cramped. caracteristicilor fenomenelor dureroase (ritmului inflamator sau ritmului mecanic) şiasupra eventualelor fenomene de blocajv4. Examinarea viscerelor abdominale se realizează ţinând cont de următoarele repere:Viscerul examinat Reper Corespondenţă1. Ficat2. Vezică biliară3. Stomac4. Splină5. Colon6. Intestin subţirea. se palpează în hipocondrul drept, înpunctul lui Murphyb. se palpează sub marginea inferioară agrilajului costal dreptc. se palpează în hipocondrul stângd. se palpează pornind de la fosa iliacăinternă dreaptă, urcând spre

hipocondrul drept, până la unghiulhepatic, apoi spre unghiul splenic şi deacolo spre fosa iliacă internă stângă;e. se palpează ansamblul anselor înregiunea periombilicalăf. se examinează prin palparea zoneiepigastrice şi ombilicale5. Examinarea palpatorie a ţesutului muscular poate da informaţii despre:a. existenţa unor hipertoniib. prezenţa tulburărilor circulatoriic. tulburări ale sensibilităţii superficialed. existenţa unor induraţii sau fibrozee. existenţa unor hematoame6. Examinarea vizuală a articulaţiilor poate da informaţii despre:a. poziţia spontană a articulaţiei (antalgică sau prin deformare)b. existenţa unor nuclei de osificare (miozită osifiantă)c. modificări de volum7. O membrană sinovială normală:a. nu poate fi perceputăb. poate fi palpată printr-o abordare corectă8. Examinarea sistemului nervos urmăreşte să obţină informaţii despre:a. existenţa edemelorb. existenţa eventualelor modificări de culoare ale pieliic. sensibilitate

Temă de control:Realizaţi examinarea unu

395. Care sunt principalele tulburări ale sistemului neuro-muscular care pot fi prevenite prinaplicarea sistematică a masajului?

6. Care sunt principalele efecte pe care masajul igienic şi profilactic le are asuprafuncţionalităţii aparatului cardio-vascular?7. Care sunt efectele, demonstrate ştiinţific, ale masajului asupra viscerelor?8. Care sunt efectele, demonstrate ştiinţific, ale masajului asupra muşchilor?9. Care sunt efectele, demonstrate ştiinţific, ale masajului asupra sângelui?10. Care sunt efectele, demonstrate ştiinţific, ale masajului asupra circulaţiei sanguine?11. Care sunt efectele psihologice ale masajului, demonstrate ştiinţific?

Test de autoevaluare a cunoştinţelor din modulul IV1. Principalele scopuri în care se recomandă aplicarea masajului igienic sunt:a. menţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătateb. scăderea capacităţii funcţionale a organismuluic. creşterea rezistenţei la efortd. călirea organismuluie. scăderea rezistenţei la îmbolnăviri2. Masajul igienic se recomandă a fi aplicat:a. dimineaţa, cu tehnici executate în ritm viu, intensitate medie, durată scurtăb. seara, cu caracter relaxator, liniştitor, asociat cu baia călduţăc. seara, cu tehnici executate în ritm viu, intensitate medie, durată scurtăd. dimineaţa, cu caracter relaxator, liniştitor, asociat cu baia călduţă3. La munte sau la mare, masajul poate fi asociat cu:a. baia de aerb. baia de soarec. băile în apa mării, râurilor, bazinelord. baia de mulţime4. Masajul umed poate fi aplicat folosind:a. mâinile bine săpuniteb. un aparat de masajc. o mănuşă sau perie specialăd. piatra ponce5. Funcţiile pielii care trebuie luate în considerare atunci când se aplică masajul igienic sunt:a. funcţia neurologicăb. funcţia de emulaţiec. funcţia circulatorie la nivel perifericd. funcţia de excreţiee. funcţia de proiecţie6. La nivelul pielii, masajul contribuie la:a. îmbunătăţirea troficităţii şi tonicităţiib. îmbunătăţirea puterii de contracţiec. îmbunătăţirea elasticităţiid. îmbunătăţirea sensibilităţiie. îmbunătăţirea mobilităţii articulare7. Prin masajul igienic aplicat asupra sistemului neuro-muscular se contribuie la prevenireaapariţiei:a. fibrozărilorb. aderenţelor cicatricealec. vergeturilord. distrofiilor

8. Printre cele mai cunoscute efecte ale masajului asupra circulaţiei se numără:a. ameliorarea consistenţeib. punerea în mişcare a maselor de sânge periferic stagnatc. combaterea hipoestezieid. deschiderea de noi capilare şi lărgirea celor deja deschisee. drenarea spaţiilor interstiţiale9. Printre efectele demonstrate ştiinţific ale masajului asupra circulaţiei sanguine se numără:a. masajul creşte tensiunea arterialăb. masajul scade tensiunea arterialăc. masajul determină creşterea vitezei de circulaţie a sângelui10. Alte efecte ale masajului demonstrate ştiinţific:a. randamentul unui muşchi obosit este mai mare după 5 minute de masaj decât după 5minute de odihnăb. masajul determină scăderea volumului secreţiilor glandelor endocrine şi exocrinec. masajul prelungit creşte pragul sensibilităţii la durered. masajul determină scăderea fluxului limfatice. masajul determină creşterea rezistenţei la oboseală

Test de autoevaluare al cunoştinţelor din modulul V1. Se numesc principale sau fundamentale procedeele de masaj care:a. au efectele cele mai puternice asupra organismuluib. nu pot lipsi din aplicaţiile mai importante ale masajuluic. sunt cel mai uşor de executat şi se învaţă cel mai uşor2. Procedeele principale (fundamentale) de masaj sunt :a. presiunileb. efleurajulc. tapotamentuld. frământatule. scuturăturilef. fricţiunileg. vibraţiile3. Netezirea (efleurajul) se adresează în special:a. hipodermuluib. tegumentelor

c. muşchilor4. Din punct de vedere al modului cum lucrează mâinile, netezirea are următoarele tehnici:a. neteziri simultaneb. neteziri executate cu degetelec. neteziri executate cu faţa palmară sau dorsală a mâiniid. neteziri alternative5. Din punct de vedere al sensului de acţionare, netezirea are următoarele tehnici:a. neteziri longitudinaleb. neteziri lungic. neteziri mediid. neteziri oblicee. neteziri circularef. neteziri scurteg. neteziri transversal

6. Sensul în care se aplică netezirea este:a. cel al circulaţiei de întoarcereb. pe cap, gât şi ceafă - de la omoplaţi spre umeri şi capc. pe membre - de la extremităţi spre rădăcini7. Fricţiunea are cel mai puternic efect :a. de decontracturareb. analgezicc. de stimulare psihică8. Din punct de vedere al sensului de execuţie, care respectă particularităţile anatomice alediferitelor părţi ale segmentelor sau regiunii, fricţiunea are următoarele tehnici:a. fricţiuni cu marginea cubitală a mâiniib. fricţiuni circulare, elipsoidale (concentrice sau excentrice)c. fricţiuni în zig-zagd. fricţiuni cu pumnul închise. fricţiuni liniare9. Din punct de vedere metodic, fricţiunea are următoarele tehnici:a. fricţiuni în cleşteb. fricţiuni simplec. fricţiuni combinated. fricţiuni cu nodozităţile degetelor10. Printre indicaţiile metodice recomandate pentru aplicarea fricţiunii se numără:a. se recomandă dozarea intensităţii în funcţie de sensibilitatea pielii şi a celorlalteţesuturib. fricţiunea circulară se realizează numai în sensul mişcării acelor de ceasornicc. sunt permise mişcări "pe sărite"d. după un număr oarecare de mişcări pe loc, mâna se deplasează în imediata vecinătate,continuând prelucrarea11. Frământatul se caracterizează prin :a. acţiuni de împingere şi tragere a mâinilor, pe suprafeţe mai mult sau mai puţin întinse

ale pielii, cu o anumită apăsare (presiune) şi cu un anumit ritm, variabil, în funcţie denecesităţib. presarea ţesuturilor moi subcutanate pe ţesuturile profunde sau pe un plan dur (osossau cartilaginos) şi deplasarea lor, în limita elasticităţii propriic. prinderea muşchilor şi a altor ţesuturi profunde, ridicarea lor atât cât le permiteelasticitatea proprie şi stoarcerea, prin comprimare sau prin presiuni pe planul profund12. Frământatul în brăţară se aplică :a. pe regiunile întinse şi planeb. la nivelul membrelorc. la nivelul abdomentului13. Printre indicaţiile metodice privind aplicarea frământatului se numără:a. pentru evitarea oboselii, maseurul va lucra folosindu-şi totdeauna mâinile alternativb. forţa de apăsare (presiune), poate fi mică şi mijlocie, după volumul şi rezistenţamuşchilorc. după fiecare mişcare de frământat, presiunea slăbeşte şi muşchiul se relaxează14. Tapotamentul este procedeul cu cel mai puternic efect:a. stimulativb. antalgicc. sedativ15. Tapotamentul percutat se execută:a. cu faţa palmară a degetelor şi palmelor care cad moi, uşoare, alternativ sau simultanb. cu vârfurile degetelor care cad tangenţial pe suprafaţa pieliic. cu degetele care cad perpendicular pe suprafaţa de prelucrat

d. cu vârfurile degetelor, uşor îndoite, mişcarea pornind din articulaţia pumnului,simultan dar, mai ales, alternativ, în ritm viu16. Printre indicaţiile metodice pentru aplicarea tapotamentului se numără :a. când se lucrează circular, tapotamentul se va realiza într-un sens, apoi în celălalt,mâinile executând aceeaşi mişcare când se masează părţi simetrice ale corpuluib. pe regiunea abdominală se aplică numai tapotamentul bătătorit cu palma în căuşc. în tapotament, intensitatea rezultă, mai mult, din greutatea degetelor şi mâinii, decâtdin contracţia activă a muşchilord. pentru a acoperi o suprafaţă cât mai mare se poate folosi baterea cu pumnul şi treimeainferioară a antebraţului (pentru fese + coapse)17. Procedeele secundare de masaj sunt :a. vibraţiileb. presiunilec. cernutul şi rulatuld. tapotamentul

e. tensiunile şi tracţiunilef. scuturăturileg. fricţiuneah. pensările şi ridicările de muşchi18. Cernutul şi rulatul se aplică:a. după terminarea şedinţei de masajb. numai în cazul masajului relaxatorc. după procedeele de frământat şi tapotament, în masajul stimutativd. după neteziri sau fricţiuni, în masajul relaxator19. Presiunile :a. constau din mişcări oscilatorii mai ample, executate ritmic, cu segmente de membre, cumembrele în întregime, sau cu corpul întregb. în masajul general, întăresc acţiunile procedeelor de netezire, fricţiune, frământat, cucare se asociazăc. se execută, de obicei, la sfârşitul masajului segmentar sau articulard. se asociază cu vibraţiile şi trepidaţiile20. Tracţiunile şi tensiunile :a. se execută, de obicei, la sfârşitul masajului segmentar sau articularb. se aplică, mai ales, pe spate, paravertebral (la tineri şi adulţi sănătoşi)c. acţionează, îndeosebi, asupra articulaţiilor şi ţesuturilor periarticulared. contribuie la prevenirea şi combaterea redorilor, a îngroşărilor patologice a ţesuturilorperiarticulare, a modificărilor artrozice

Test de autoevaluare al cunoştinţelor din modulul VI1. Efectele reflexe ale masajului:a. se obţin atunci când acţiunea masajului se exercită nemijlocit asupra pielii şi ţesuturilorde la suprafaţa corpuluib. se obţin sub acţiunea mecanică a procedeelor şi tehnicilor de masajc. rezultă din efectele fiziologice ale masajului şi din schimbările produse de acestea însistemul hormonal şi nervos2. Efectele relaxatoare (calmante) ale masajului :a. corespund unor acţiuni locale, reduse ca întindere şi intensitate

b. sunt reacţii lente, care se produc încet, în mod secundar, fie în regiunea masată, fie în

profunzime sau la distanţăc. constau în încetinirea, reducerea intensităţii sau chiar oprirea unor procese saufenomene3. Căile prin care se obţin efectele masajului asupra organismului sunt :a. mecanicăb. reflexăc. imediatăd. generală4. Pe cale mecanică, netezirea (efleurajul):a. acţionează direct asupra vaselor de sânge superficialeb. acţionează direct asupra circulaţiei profundec. determină exfolierea celulelor cornoase de la nivelul stratului disjunctd. declanşează reflexul axonic antidronic, cu efect vasodilatator5. La nivelul pielii, efleurajul determină :a. activarea secreţiei de sebumb. inhibarea contracţiei muşchilor erectori ai firelor de părc. deschiderea canalelor secretorii ale glandelor sudoripare6. Fricţiunea determină producerea următoarelor efecte :a. creşterea elasticităţii ţesuturilor asupra cărora se aplicăb. îmbunătăţirea capacităţii de regenerare şi cicatrizare a ţesuturilorc. menţinerea supleţii şi rezistenţei reţelei arteriale şi vasculared. inhibarea contracţiei musculare7. Fricţiunea are următoarele valenţe profilactice:a. previne staza sanguină şi limfaticăb. previne întinderile sau smulgerile apărute de obicei la nivel tendino-muscularc. previne depunerile abundente de minerale care duc la îngroşarea fibrelor elastice8. Atunci când tehnicile de fricţiune se execută într-un ritm lent, prelung şi profund, au dreptrezultat :a. scăderea sensibilităţii localeb. creşterea încordării nervoase generalec. reducerea oboselii musculare9. Printre efectele pe care frământatul le are asupra organismului se numără :a. stimularea deschiderii capilarelor de rezervă şi a capilariolelorb. acumularea produşilor toxici ai metabolismului (a substanţelor de uzură)c. stimularea proprietăţilor funcţionale ale muşchilord. scurtarea în timp a barierei de instalare a oboselii10. Tapotamentul :a. mobilizează lipidele din adipociteb. scade afluxul de sânge spre zona masatăc. determină, în timp, scăderea sensibilităţii dureroased. contribuie la creşterea tonusului muscular11. Vibraţiile au următoarele efecte:a. calmante, relaxatoareb. decongestivec. de împiedicare a depozitării adipocitelor şi de mobilizare a acestora din straturile

adipoase subcutanated. de mobilizare mai eficientă a unităţilor motorii12. Hiperemia cutanată determinată de aplicarea masajului se produce prin următoarelemecanisme:a. eliberarea de histamină, care produce vasodilataţia vaselor mici de sângeb. eliberarea de serotonină, care produce vasodilataţie la nivelul muşchilor scheletici

c. eliberarea de kinine plasmatice, cu cel mai puternic efect vasodilatatord. creşterea uşoară a hemoglobinei, precum şi a numărului de hematii, leucocite13. Printre efectele masajului asupra pielii se numără:a. îmbunătăţirea consistenţei şi legăturilor cu straturile profunde, a elasticităţii şimobilităţiib. resorbţia şi scăderea depozitelor de ţesut adiposc. deschiderea canalelor de excreţie ale glandelord. îmbunătăţirea funcţiei de termoreglare14. Printre efectele masajului asupra şesutului conjunctiv se numără:a. îndepărtarea celulelor cornoase pe cale de descuamareb. întreţinerea elasticităţii şi supleţii elementelor care favorizează mişcările corpuluic. creşterea tonusului şi rezistenţei elementelor cu rol de fixare şi protecţie a ţesuturilor şiorganelor15. La nivelul muşchilor masajul are următoarele efecte:a. creşterea tonusului şi rezistenţei elementelor cu rol de fixare şi protecţie a ţesuturilor şiorganelorb. îmbunătăţirea proprietăţilor funcţionale, prin creşterea excitabilităţii, conductibilităţii şicontractilităţiic. stimularea impulsului motor şi creşterea capacităţii de contracţied. inhibarea proceselor metabolice16. Asupra articulaţiilor masajul are următoarele efecte:a. refacerea rezervelor de glicogenb. prevenirea şi combaterea aderenţelor, retracţiilor, redorilorc. stimularea reacţiilor neurovegetatived. resorbţia sau împingerea în circulaţia generală a revărsatelor articulare sau ainfiltratelor patologice17. Asupra circulaţiei sângelui şi limfei masajul are următoarele efecte:a. accelerarea circulaţiei sângelui şi limfei din vene şi capilareb. exercitarea mecanică a pereţilor vaselorc. favorizarea acumulării de lichide în vasele limfatice şi în spaţiile intercelulared. diminuarea congestiilor şi stazelor din ţesuturi şi organe18. Asupra sistemului nervos masajul are următoarele efecte:a. mărirea sensibilităţii, conductibilităţii şi reactivităţii nervilorb. influenţarea secreţiilor hormonale din piele şi ţesutul conjunctiv subcutanatc. diminuarea sau inhibarea sensibilităţii, conductibilităţii şi reactivităţii nervilord. determinarea unor reacţii complexe în domeniul senzitiv, în cel motor şi în cel trofic

Test de autoevaluare al cunoştinţelor din modulul VII1. Pentru masajul spatelui poziţia recomandată pentru subiect este:a. în decubit ventral, cu membrele superioare flectate şi fruntea sprijinită pe parteadorsală a mâinilorb. în aşezat călare pe un scaun cu spătar, cu antebraţele sprijinite pe spătar şi frunteasprijinită pe partea dorsală a mâinilorc. în decubit ventral, cu membrele superioare întinse pe lângă corp şi capul răsucit într-oparte2. Masajul spatelui începe:a. din regiunea lombarăb. din regiunea sacralăc. de la nivelul lojelor renale3. Pentru a creşte presiunea exercitată asupra suprafeţelor în care ţesuturile moi sunt binereprezentate se foloseşte:a. tehnica mână după mânăb. tehnica mână peste mânăc. tehnicile scurte, în care mâinile lucrează alternativ4. La nivelul spatelui, fricţiunea cu partea cubitală a mâinii se foloseşte:a. în jurul omoplaţilorb. în spaţiile intercostalec. în spaţiile intervertebrale5. Pentru masajul regiunii fesiere se folosesc:a. tehnici aplicate cu suprafaţă mică de contact pe suprafaţă micăb. tehnici aplicate cu suprafaţă mare de contact pe suprafaţă marec. tehnici puternice, asociate cu presiuni progresiv crescătoare6. Pentru a mări suprafaţa pe care se acţionează, la nivelul regiunii fesiere, tapotamentul serealizează:a. folosind tehnica mână peste mânăb. folosind tehnica de tocat cu partea cubitală a pumnului, la care se adaugă şi o parte dinantebraţc. folosind tehnica de tocat cu partea cubitală a mâinii, cu degetele depărtate7. Tehnicile de tapotament se execută puternic la nivelul:a. părţii posterioare a coapseib. părţii latero-interne a coapseic. în spaţiul popliteu8. Masajul gambei pe partea posterioară se efectuează:a. din decubit ventral, cu genunchiul uşor flectat şi cu piciorul în uşoară flexie plantară

b. din aşezat, cu genunchiul flectat şi talpa în sprijin pe banchetăc. din decubit ventral9. La nivelul piciorului, efleurajul se aplică:a. începând de la degete spre călcâi86b. începând de la călcâi spre degetec. transversal faţă de axul piciorului10. La nivelul gambei, masajul se aplică:a. acoperind toată partea posterioarăb. acoperind toată partea anterioarăc. acoperind partea latero-externăd. acoperind partea latero-internăc. acoperind creasta tibială11. Pe genunchi se folosesc următoarele procedee de masaj:a. efleurajulb. fricţiuneac. frământatuld. tapotamentule. vibraţiile12. Rulatul şi cernutul musculaturii coapsei se execută:a. din decubit dorsal, cu membrele inferioare întinseb. din decubit ventral, cu membrul inferior flectat din şold şi genunchi şi cu talpa însprijin pe banchetăc. din decubit dorsal, ducând membrul inferior întins la verticală13. Pentru executarea masajului pe membrele superioare, poziţia potrivită este:a. culcat-rezemat pe bancheta de masajb. aşezat pe un scaunc. aşezat-rezematd. poziţia cea mai comodă, mai stabilă şi care să permită uşor accesul la segmentul pecare trebuie să îl masăm14. La nivelul mâinii, fricţiunea se execută:a. liniar pe partea dorsalăb. circular pe partea dorsalăc. liniar pe partea palmarăd. circular pe partea palmară15. La nivelul antebraţului, fricţiunea se execută:a. liniar în lungul tendoanelorb. circular în jurul tendoanelorc. liniar pe muşchid. circular pe muşchi16. La nivelul braţului, tapotamentul se aplică:a. folosind tocatul cu partea cubito-palmară în lungul braţuluib. folosind tocatul cu partea cubito-dorsală în lungul braţuluic. folosind tocatul cu partea cubito-palmară pe umărd. pe partea internă a braţului17. Efleurajul aplicat la nivelul umărului:a. acoperă doar deltoidul

b. se prelungeşte în faţă spre torace, în sus spre gât şi în spate spre omoplaţic. va fi aplicat concomitent şi în spaţiul subaxilar18. La nivelul peretelui toracic, frământatul se aplică:a. asupra muşchilor intercostalib. asupra muşchilor pectoralic. evitând regiunea mamarăd. folosind priza părţile cubitale ale mâinilore. folosind priza între police şi celelalte degete19. Pentru masajul peretelui abdominal se recomandă:a. poziţionarea subiectului în decubit dorsal87b. poziţionarea subiectului în decubit dorsal, cu membrele inferioare flectate din şold şigenunchi şi tălpile în sprijin pe banchetăc. prelungirea cât mai mult a mişcărilor, deoarece este vorba despre trasee scurted. folosirea bătătoritului cu palma în căuş20. Pentru masajul capului se folsesc:a. efleurajulb. fricţiuneac. frământatuld. tapotamentule. vibraţiilef. tracţiunile şi scuturăturile21. La n ivelul capului, efleurajul:a. se aplică începând din regiunea frunţii fie spre creştet şi ceafă, fie pe părţile lateraleb. se aplică începând din mijlocul frunţii spre tâmplec. se aplică începând din creştet spre părţile lateraled. se aplică începând din creştet spre ceafăe. se aplică începând din creştet spre fruntef. folosind tehnica în pieptene22. La nivelul feţei, efleurajul se aplică:a. pe frunte, începând din părţile laterale spre centrub. începând de la ureche spre bărbie şi colţurile guriic. de la menton spre urechid. de la menton spre unghiul extern al ochilore. de la menton spre unghiul intern al ochilor23. Masajul părţii anterioare a gâtului constă în:a. efleuraj uşor, aplicat începând de la stern şi clavicule spre bărbieb. efleuraj uşor, aplicat începând de la bărbie şi mastoidă spre stern şi claviculec. frământat în lungul sternocleidomastoidienilor şi a marginii libere a trapezilord. vibraţii asociate cu uşoare presiuni24. Pentru masajul cefei se recomandă:a. prelungirea cât mai mult a mişcărilor, deoarece este vorba despre trasee scurteb. începerea mişcărilor din spaţiul interscapular şi continuarea lor spre zona occipitalăc. începerea mişcărilor de deasupra inserţiilor muşchilor cefei pe osul occipital,continuarea lor de o parte şi de alta a liniei mediane şi coborând până la baza gâtului,între omoplaţi şi spre umeri

d. asocierea frământatului cu fricţiunea pe părţile superiare ale trapezilor25. În timp, privitor la ordinea de abordare a regiunilor corpului în timpul aplicării masajuluigeneral extins, au existat următoarele opinii:a. membre superioare sau membre inferioare, spate, abdomen, toraceb. partea anterioară a corpului, apoi partea posterioarăc. partea posterioară a corpului (spate, regiunea fesieră, coapsa şi gamba stângă, coapsa şigamba dreaptă), apoi partea anterioară (piciorul, gamba, genunchiul, coapsa membruluiinferior drept, apoi piciorul, gamba, genunchiul, coapsa membrului inferior stâng,peretele abdominal, peretele toracic, membrul superior drept (degete, mână, antebraţ,umăr) şi membrul superior stâng), cap şi ceafăd. cap, ceafă, spate, membre inferioare pe partea posterioară, membre inferioare pe parteaanterioară, abdomen, torace, membre superioaree. partea posterioară (gambe, coapse, fese, spate, ceafă), partea anterioară (picioare,gambe, coapse, perete abdominal, perete toracic), membre superioare, cap26. Printre modalităţile de reducere a duratei masajului general, se numără:a. nemasarea unor regiuni sau segmente ale corpuluib. aplicarea masajului doar la n ivelul spatelui şi al părţii anterioare a trunchiului88c. renunţarea la unele procedee sau la unele tehnici din cadrul procedeelord. combinarea între ele a unor procedee de masaje. masarea membrelor inferioare doar pe partea poposterioarăf. masarea membrelor pe toată întinderea lor

Test de autoevaluare al cunoştinţelor din modulul VIII1. Printre avantajele folosirii automasajului se numără:a. nu se apelează la altă persoanăb. sunt părţi ale corpului care nu pot fi atinse sau masate corespunzătorc. poate fi folosit de oricine, indiferent de vârstă şi sex, fără o pregătire specialăd. poziţiile din care se execută sunt foarte confortabilee. poate fi aplicat oricând şi oriunde2. Printre dezavantajele folosirii automasajului se numără:a. pot fi folosite atât procedeele fundamentale cât şi cele ajutătoare, pe toate regiunilecorpuluib. mâinile obosesc repede, presupunând un oarecare efort fizic dar şi încordarea atenţieic. poziţiile din care se execută nu sunt foarte confortabile

d. nu toate procedeele şi tehnicile de masaj pot fi aplicate pe toate regiunile3. Poziţiile pentru aplicarea automasajului trebuie alese astfel încât să respecte următoarelerecomandări:a. să asigure stabilitatea corpuluib. să nu se abată de la aliniamentul corect al corpuluic. să facă accesibile regiunile pe care se doreşte executarea automasajuluid. să permită aplicarea celor mai importante procedee şi tehnici4. Ca şi orientare metodologică generală, ordinea de abordare a regiunilor în cadrulautomasajului este :a. membrele inferioare, pe segmente sau pe toată întinderea lor, regiunea spatelui,peretele abdominal şi cel toracic, membrele superioare, ceafab. una dintre regiunile trunchiului, spatele, toracele sau abdomenul, membrele inferioaresau superioare5. Acţiunea automasajului asupra organismului poate fi întregită folosind:a. executarea unei serii de mişcări active simple, din articulaţiile vecine cu regiuneamasatăb. asocierea automasajului cu băi de aer şi lumină, de soare şi de apăc. masajul aplicat de un specialist6. La încheierea şedinţei de masaj şi uneori chiar în timpul executării lui se recomandă:a. efectuarea unor mişcări de respiraţieb. efectuarea unor mişcări de relaxarec. consumul de apă, pentru a preveni dezhidrataread. aplicarea de creme, pentru a proteja pielea7. Persoanelor în vârstă li se recomandă:a. să nu folosească automasajulb. evitarea eforturilor prea mari în ceea ce priveşte aplicarea automasajuluic. aplicarea automasajului din poziţii incomode (mai ales cu capul în jos)d. folosirea automasajului doar în scop terapeutice. durata de aplicare a automasajului să nu fie prea lungă8. Poziţiile recomandate pentru aplicarea automasajului piciorului şi gambei sunt:a. aşezat, cu genunchiul uşor flectat şi cu trunchiul mult aplecat înainteb. aşezat, cu piciorul sprijinit pe genunchiul/coapsa membrului inferior opusc. stând, cu talpa piciorului de masat sprijinită pe un plan mai ridicat9. La nivelul piciorului, tracţiunile, tensiunile şi scuturăturile:a. nu se pot executab. se execută fixând cu o mână articulaţia gleznei şi acţionând cu cealaltă cu priză lanivelul gambei100c. se execută fixând cu o mână articulaţia gleznei şi acţionând cu cealaltă cu priză lanivelul degetelor10. Automasajul gambei se poate executa:

a. începând cu partea anterioară şi continuând cu partea posterioarăb. începând cu partea anterolaterală şi continuând cu cea posterioarăc. masând simultan ambele părţi11. La nivelul gambei, tensiunile şi tracţiunile :a. se execută cu genunchiul flectat, talpa sprijinită şi cu mâna care acţionează, pegenunchib. nu se pot executac. se execută fixând cu o mână articulaţia gleznei şi acţionând cu cealaltă cu priză lanivelul gambei12. După automasajul genunchiului se recomandă:a. efectuarea unor mişcări de respiraţieb. executarea câtorva mişcări de flexie-extensiec. acoperirea genunchiului cu o pătură13. Automasajul coapsei:a. se execută din aşezat, pentru partea anterioară şi lateralăb. se execută dinspre regiunea inghinală spre genunchic. se execută din poziţia stând depărtat, cu genunchiul flectat şi cu talpa sprijinită pe unscăunel, pentru partea posterioară14. Automasajul membrelor inferioare se poate termina cu:a. aplicarea de tracţiuni şi tensiunib. exerciţii active de pendulare, executate din articulaţia şolduluic. aplicarea de scuturături puternice, cu scop relaxator15. Pentru a acoperi o suprafaţă cât mai mare din regiunea spatelui:a. se folosesc frecvent şi tehnicile aplicate cu partea dorsală a mâiniib. se lucrează cu câte o mână peste umărul de partea opusăc. se lucrează cu mâna de partea opusă trecând peste piept16. La nivelul peretelui abdominal, frământatul:a. se realizează prin prinderea, ridicarea, stoarcerea şi presarea muşchilor pe planurileprofundeb. se adresează cutelor de piele şi ţesuturi subcutanatec. se execută tangenţial la suprafaţa automasată17. La nivelul peretelui toracic, tehnicile de tapotament:a. nu se executăb. se execută lucrând simetric, cu fiecare mână pe partea respectivăc. se execută cu o singură mână pe partea opusă a toracelui18. În cadrul automasajului mâinii, frământatul:a. se execută folosind strângeri ale părţii cărnoase a degetelor între police şi indexb. se execută folosind strângeri ale muşchilor tenari şi hipotenari între police şi falangamedie a indexului flectatc. nu se executăd. se execută folosind un fel de rulat-scuturat al mâinii care este sprijinită pe partea sacubitală19. La nivelul antebraţului, în cadrul automasajului, rulatul :a. nu se poate executa

b. se execută din poziţia cu antebraţul sprijinit pe masă20. Pentru automasajul braţului se recomandă următoarele poziţii :a. aşezat, cu trunchiul uşor înclinat înainte şi răsucit spre partea pe care dorim să omasămb. stând, cu membrul superior atârnat liber în jos şi spre înainte, puţin depărtat de trunchi101c. stând, cu membrul superior în abducţie orizontală21. În cadrul automasajului umărului, tehnicile de tapotament :a. nu se executăb. se aplică numai atunci când umărul este suficient de musculosc. se aplică folosind tehnicile specifice pentru suprafeţe delicate22. Pentru automasajul cefei se recomandă:a. poziţia de stând sau aşezat, cu capul uşor înclinat înainte (eventual sprijinit)b. poziţia de aşezat rezematc. asocierea de mişcări ale capului şi gâtului şi respiraţii adânci