teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. drept civil.pdf

217

Upload: emmastaiculescu5

Post on 26-Dec-2015

1.259 views

Category:

Documents


52 download

TRANSCRIPT

Page 1: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf
Page 2: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

    

Teste grilă  pentru pregătirea examenului de licenţă 

Drept civil. Drept penal

Page 3: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Copyright © 2013 

Editura Hamangiu SRL 

 

Editură  acreditată  CNCS  ‐  Consiliul  Naţional  al  Cercetării 

Ştiinţifice  

 

Toate drepturile rezervate Editurii Hamangiu 

 

Nicio parte din această lucrare nu poate fi copiată 

fără acordul scris al Editurii Hamangiu 

 

 

Editura Hamangiu: Bucureşti, Str. Col. Popeea  nr. 36, sector 5 O.P. 5, C.P. 91  Tel./Fax: 021.336.04.43 031.805.80.20 031.805.80.21  

Vânzări: 021.336.01.25 031.425.42.24 0788.673.209  E‐mail: [email protected] [email protected]  

     

ISBN 978‐606‐678‐705‐5

Page 4: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU 

  

 Teste grilă  

pentru pregătirea examenului de licenţă Drept civil. Drept penal 

 

Coordonatori Prof. univ. dr. Iosif R. Urs 

Conf. univ. dr. Carmen Todică Conf. univ. dr. Constantin Sima 

              

Page 5: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf
Page 6: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

 1. Drept civil. Teoria generală. Persoanele 

I. Teste grilă. Teoria generală – Conf. univ. dr. Carmen Todică, Lector. univ. dr. Violeta Slavu 

II. Teste grilă. Persoanele – Conf. univ. dr. Carmen Todică  

2. Drept civil. Teoria drepturilor reale. Teoria obligaţiilor I. Teste grilă. Teoria drepturilor reale – Prof. univ. dr. Iosif R. 

Urs, asist univ. drd. Petruţa Ispas II. Teste grilă. Teoria obligaţiilor – Prof. univ. dr. Iosif R. Urs, 

asist univ. drd. Petruţa Ispas  

3. Drept civil. Contracte. Succesiuni I. Teste grilă. Contracte – Prof. univ. dr. Iosif R. Urs, asist univ. 

drd. Petruţa Ispas, drd. Anemari Opriţoiu II. Teste grilă. Succesiuni – Prof. univ. dr. Iosif. R. Urs, asist 

univ. drd. Petruţa Ispas 4. Drept penal 

I. Teste grilă. Partea generală – Conf. univ. dr. Constantin Sima II. Teste grilă. Partea specială – Prof. univ. dr. Alexandru Boroi 

Page 7: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf
Page 8: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Tematica  examenului de licenţă 

I. INSTITUŢII DE DREPT CIVIL 

1. Drept civil. Teoria generală 1. Raportul  juridic civil. Definiţie. Caractere. Elemente  (subiec‐

te, conţinut, obiect); 2.  Actul  juridic  civil.  Noţiune  şi  clasificare.  Capacitatea  de  a 

încheia actul  juridic civil. Consimţământul. Obiectul actului  juridic civil. Cauza  (scopul) actului  juridic civil. Forma actului  juridic civil. Modalităţile actului  juridic civil (termenul, condiţia, sarcina). Efec‐tele actului juridic civil. Nulitatea actului juridic civil; 

3. Prescripţia extinctivă. Definiţie, reglementare, natură juridică şi  delimitare  faţă  de  alte  instituţii.  Efectul  prescripţiei  extinctive. Domeniul prescripţiei extinctive. Termenele de prescripţie extincti‐vă. Cursul prescripţiei extinctive (început, suspendare, întrerupere, repunere în termen). 

 2. Drept civil. Persoanele 1.  Identificarea  persoanei  fizice.  Noţiune  şi  natură  juridică  a 

atributelor de  identificare. Numele. Domiciliul şi reşedinţa. Starea civilă; 

2.  Capacitatea  civilă  a  persoanei  fizice.  Noţiune.  Capacitatea civilă de folosinţă. Capacitatea civilă de exerciţiu; 

3. Persoana juridică. Noţiune, enumerare şi clasificare. Elemen‐tele constitutive. Capacitatea civilă a persoanei juridice. Identifica‐rea persoanei  juridice.  Înfiinţarea,  reorganizarea  şi  încetarea per‐soanelor juridice. 

 3. Drept civil. Teoria drepturilor reale 1. Teoria generală a proprietăţii. Definiţia şi caracterele dreptului 

de proprietate; dreptul de proprietate publică şi dreptul de proprie‐tate privată. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică; 

Page 9: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

2   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

2. Regimul  juridic  al bunurilor  imobile  (terenuri  şi  construcţii) proprietate privată; 

3. Modalităţile juridice ale dreptului de proprietate; 4.  Apărarea  dreptului  de  proprietate  şi  a  celorlalte  drepturi 

reale; 5. Posesia şi efectele sale; 6. Dezmembrămintele dreptului de proprietate; 7. Accesiunea  şi uzucapiunea ca moduri de dobândire a drep‐

tului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale; 8. Publicitatea imobiliară.  4. Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor civile 1. Noţiunea, elementele şi clasificarea obligaţiilor; 2.  Contractul  –  izvor  de  obligaţii  civile. Noţiune  şi  clasificare. 

Încheiere. Efectele contractului. Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice; 

3. Faptele  juridice  licite,  izvoare de obligaţii  civile – gestiunea de afaceri, plata lucrului nedatorat, îmbogăţirea fără justă cauză; 

4. Fapta  ilicită cauzatoare de prejudicii,  izvor de obligaţii  (răs‐punderea civilă delictuală). Noţiune, principii şi funcţii. Delimitarea răspunderii civile delictuale de alte  forme de  răspundere  juridică. Răspunderea pentru fapta proprie. Răspunderea pentru fapta altei persoane.  Răspunderea  pentru  prejudiciile  cauzate  de  animale. Răspunderea  pentru  ruina  edificiului. Răspunderea  pentru  preju‐diciile cauzate de lucruri în general; 

5. Efectele obligaţiilor. Executarea directă  (în natură) a obliga‐ţiilor.  Executarea  indirectă  a  obligaţiilor  (executarea  prin  echiva‐lent); 

6. Acţiunea oblică  (indirectă sau subrogatorie). Acţiunea  revo‐catorie (pauliană); 

7.  Transmisiunea  şi  transformarea  obligaţiilor.  Cesiunea  de creanţă. Subrogaţia în drepturile creditorului. Novaţia. Delegaţia; 

8. Stingerea obligaţiilor. Compensaţia. Remiterea de datorie; 9. Obligaţii plurale; 10. Garantarea  obligaţiilor.  Fideiusiunea.  Dreptul  de  retenţie. 

Garanţiile reale mobiliare. Ipoteca. Privilegiile speciale imobiliare.  

Page 10: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Tematica examenului de licenţă   3 

 

5. Drept civil. Contracte speciale 1. Contractul de vânzare‐cumpărare; 2. Contractul de donaţie; 3. Contractul de locaţiune; 4. Contractul de mandat; 5. Contractul de depozit; 6. Contractul de rentă viageră; 7. Contractul de întreţinere; 8. Împrumutul de folosinţă şi împrumutul de consumaţie.  6. Drept civil. Succesiuni 1. Reguli generale privitoare la moştenire. Caracterele generale 

ale  transmiterii moştenirii. Deschiderea moştenirii.  Condiţiile  ge‐nerale ale dreptului la moştenire; 

2. Moştenirea  legală. Condiţiile dreptului de moştenire  legală. Principiile generale ale devoluţiunii legale a moştenirii şi excepţiile de  la aceste principii. Dreptul de moştenire a rudelor defunctului. Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor; 

3. Moştenirea  testamentară. Noţiunea  de  testament.  Condiţii de validitate. Testamentul autentic. Legatul. Limitele dreptului de dispoziţie asupra moştenirii; 

4. Transmisiunea moştenirii (inclusiv împărţeala de ascendent). 

II. INSTITUŢII DE DREPT PENAL 

A. Drept penal. Partea generală 

1. Aplicarea în timp a legii penale 

2. Instituţia infracţiunii 1. Noţiunea de infracţiune şi conţinutul infracţiunii. Prevederea 

în  legea penală, pericolul  social  şi vinovăţia ca  trăsături esenţiale ale infracţiunii. Conţinutul generic al infracţiunii: 

‐  latura  obiectivă:  elementul material,  urmarea  imediată,  le‐gătura de cauzalitate; 

‐ latura subiectivă: elementul subiectiv (vinovăţia) în conţinutul infracţiunii, mobilul şi scopul ca elemente ale infracţiunii; 

‐ condiţii privind obiectul infracţiunii; ‐ condiţii privind subiecţii infracţiunii; 

Page 11: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

4   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

‐ condiţii privind locul şi timpul săvârşirii infracţiunii. 2. Formele  infracţiunii. Actele preparatorii. Tentativa  şi moda‐

lităţile acesteia.  Incriminarea  şi  sancţionarea  tentativei  în dreptul penal român. Cauze de impunitate; 

3.  Participaţia  penală:  autoratul,  instigarea  şi  complicitatea. Participarea improprie. Pedeapsa în caz de participaţie; 

4.  Unitatea  şi  pluralitatea  de  infracţiuni.  Formele  unităţii  in‐fracţionale. Unitatea  naturală  şi  formele  sale. Unitatea  legală  de infracţiune şi formele ei. Pedeapsa în cazul infracţiunii continuate. Pluralitatea  de  infracţiuni  şi  formele  ei.  Concursul  de  infracţiuni. Pedeapsa  în  cazul  concursului  de  infracţiuni.  Contopirea  pedep‐selor pentru infracţiuni concurente; 

5. Recidiva  şi modalităţile  ei.  Pedeapsa  în  cazul  recidivei  şi  al pluralităţii intermediare; 

6. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei prevăzute de legea penală:  legitima apărare,  starea de necesitate,  constrânge‐rea fizică şi constrângerea morală, cazul fortuit, iresponsabilitatea, beţia, minoritatea făptuitorului, eroarea de fapt. 

 3. Instituţia pedepsei 1.  Individualizarea  pedepsei:  criteriile  generale  de  individua‐

lizare,  circumstanţele  atenuante,  circumstanţele  agravante,  con‐cursul între cauzele de agravare şi de atenuare a pedepsei; 

2.  Individualizarea  pedepsei  sub  aspectul  executării  acesteia: suspendarea condiţionată a executării pedepsei, suspendarea exe‐cutării  pedepsei  sub  supraveghere,  liberarea  condiţionată,  exe‐cutarea pedepsei într‐o închisoare militară. 

 4. Minoritatea făptuitorului în legea penală 1. Răspunderea penală a minorului  şi  consecinţele acesteia  în 

dreptul penal român; 2. Măsurile educative: mustrarea, libertatea sub supraveghere, 

internarea  într‐un centru de reeducare,  internarea  într‐un  institut medical‐educativ; 

3. Pedepsele aplicabile minorilor şi particularităţile regimului de aplicare şi executare a acestora. 

 

Page 12: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Tematica examenului de licenţă   5 

 

5. Măsurile de siguranţă 1.  Noţiunea,  scopul  şi  principiile  care  guvernează  regimul 

măsurilor de siguranţă în dreptul penal român; 2.  Măsurile  de  siguranţă,  în  special:  obligarea  la  tratament 

medical, interdicţia de a reveni în locuinţa familiei, internarea me‐dicală,  interzicerea  unei  funcţii  sau  profesii,  interzicerea  de  a  se afla în anumite localităţi, expulzarea, confiscarea specială. 

 6. Răspunderea penală a persoanelor juridice  7. Înlăturarea răspunderii penale 1.  Amnistia,  lipsa  plângerii  prealabile,  retragerea  plângerii 

prealabile; 2. Împăcarea părţilor; 3. Prescripţia răspunderii penale.  8.  Înlăturarea  executării  pedepsei  şi  a  consecinţelor  con‐

damnării 1.  Cauzele  care  înlătură  executarea  pedepsei:  graţierea, 

prescripţia executării pedepsei; 2. Înlăturarea consecinţelor condamnării prin reabilitare; reabi‐

litarea de drept şi reabilitarea judecătorească.  B. Drept penal. Partea specială  1. Infracţiuni contra persoanei 1.  Infracţiunile  contra  vieţii:  omorul,  omorul  calificat,  omorul 

deosebit de grav, pruncuciderea, uciderea din culpă, determinarea sau înlesnirea sinuciderii. 

2.  Lovirea  şi  vătămarea  integrităţii  corporale  sau  a  sănătăţii: lovirea  sau alte violenţe, vătămarea  corporală, vătămarea  corpo‐rală  gravă,  lovirile  sau  vătămările  cauzatoare  de  moarte,  vătă‐marea corporală din culpă. 

3.  Infracţiuni contra  libertăţii persoanei:  lipsirea de  libertate  în mod ilegal, violarea de domiciliu, ameninţarea, şantajul; 

4.  Infracţiuni privitoare  la viaţa sexuală: violul, actul sexual cu un minor,  incestul,  perversiunea  sexuală,  corupţia  sexuală,  hăr‐ţuirea sexuală. 

Page 13: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

6   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

2. Infracţiuni contra patrimoniului Furtul, furtul calificat, pedepsirea unor furturi la plângere preala‐

bilă,  tâlhăria,  abuzul  de  încredere,  gestiunea  frauduloasă,  înşelă‐ciunea, delapidarea, distrugerea, tulburarea de posesie, tăinuirea. 

 3. Infracţiunea contra autorităţii Ultrajul,  uzurparea  de  calităţi  oficiale,  sustragerea  sau  dis‐

trugerea de înscrisuri, sustragerea de sub sechestru.  4.  Infracţiuni  care  aduc  atingere  unor  activităţi  de  interes 

public sau altor activităţi reglementate de lege 1.  Infracţiuni de serviciu sau  în  legătură cu serviciul: abuzul  în 

serviciu contra  intereselor persoanelor, abuzul  în serviciu prin  în‐grădirea  unor  drepturi,  abuzul  în  serviciu  contra  intereselor  pu‐blice, neglijenţa în serviciu, purtarea abuzivă, luarea de mită, darea de mită, primirea de foloase necuvenite, traficul de influenţă; 

2.  Infracţiuni  care  împiedică  înfăptuirea  justiţiei:  denunţarea calomnioasă, mărturia mincinoasă, încercarea de a determina măr‐turia mincinoasă, omisiunea sesizării organelor  judiciare, favoriza‐rea infractorului, arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă, supune‐rea  la  rele tratamente,  tortura,  represiunea nedreaptă, evadarea, înlesnirea evadării, nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, reţine‐rea sau distrugerea de înscrisuri. 

 5. Infracţiuni de fals 1. Falsificarea de monede, timbre sau alte valori:  falsificarea de 

monede  sau alte valori,  falsificarea de  timbre, mărci  sau bilete de transport, deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori; 

2. Falsuri în înscrisuri, falsul material în înscrisuri oficiale, falsul intelectual,  falsul  în  înscrisuri sub semnătură privată, uzul de  fals, falsul în declaraţii, falsul privind identitatea. 

 6.  Infracţiuni  care  aduc  atingere  unor  relaţii  privind  convie‐

ţuirea socială 1. Infracţiuni contra familiei: abandonul de familie, relele trata‐

mente aplicate minorilor, contaminarea venerică, asocierea  în ve‐derea săvârşirii de infracţiuni, proxenetismul. 

Page 14: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

        

Capitolul I TESTE GRILĂ DE DREPT CIVIL 

Page 15: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf
Page 16: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Secţiunea 1. TEORIA GENERALĂ. PERSOANELE 

Anul I de studiu 

§1. DREPT CIVIL. TEORIA GENERALĂ 

1. Teste grilă 

1. Dreptul subiectiv civil real este: a) un drept patrimonial, relativ, opozabil inter partes; b) un drept patrimonial, absolut, opozabil erga omnes; c) un drept nepatrimonial, absolut, opozabil erga omnes.  2. Dreptul subiectiv civil de creanţă este: a) un drept patrimonial, absolut, opozabil inter partes; b) un drept patrimonial, relativ, opozabil inter partes; c) un drept patrimonial, relativ, opozabil erga omnes.  3. Obligaţia de „a da” constă în: a) îndatorirea de a preda un lucru; b) îndatorirea de a plăti o sumă de bani; c) îndatorirea de a transmite sau de a constitui un drept real.  4.  Potrivit  Codului  civil,  sunt  bunuri  imobile  prin  natura  lor 

(art. 537): a) terenurile, izvoarele şi cursurile de apă; b) lucrările fixate în pământ cu caracter temporar; c) părţile  integrate  într‐un  imobil care sunt temporar detaşate 

de acesta.  5. Potrivit Codului civil, sunt bunuri imobile prin determinarea 

legii [art. 542 alin. (1)]: a) fructele şi recoltele neculese încă; b) drepturile de creanţă; c) drepturile reale asupra bunurilor imobile. 

Page 17: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

10   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

6. Potrivit Codului civil, sunt bunuri mobile prin determinarea legii [art. 542 alin. (2)]: 

a) fructele şi recoltele neculese încă; b) toate drepturile de creanţă; c) drepturile patrimoniale asupra bunurilor mobile.  7. Potrivit Codului civil (art. 540), fructele şi recoltele neculese 

încă sunt: a) bunuri imobile prin natura lor; b) bunuri mobile prin anticipaţie; c) bunuri imobile prin obiectul la care se aplică.  8. Sunt bunuri imobile prin destinaţie, în sensul art. 538 C. civ.: a) materialele separate în mod provizoriu de un imobil; b) undele electromagnetice; c) lucrările fixate în pământ cu caracter permanent.  9. Se dobândesc prin separaţie: a) productele; b) fructele industriale; c) fructele civile.  10. Se dobândesc „zi de zi”, prin simpla curgere a timpului: a) fructele naturale; b) fructele industriale; c) fructele civile.  11. Se produc periodic şi fără consumarea substanţei bunului:  a) fructele naturale şi industriale;  b) bunurile frugifere;  c) productele.  12. În raport de obiectul lor, obligaţiile se clasifică în:  a) obligaţii de a da, a face şi a nu face; b) obligaţi perfecte şi obligaţii imperfecte; c) obligaţii propter rem şi scriptae in rem.   

Page 18: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria generală   11 

 

13. Obligaţia de a da se consideră îndeplinită în momentul: a) executări lucrării sau prestării serviciului; b) predării efective a lucrului, obiect al contractului; c) încheierii de către părţi a contractului.  14. Bunurile frugifere sunt: a) bunuri care produc periodic, cu consumarea substanţei  lor, 

fructe; b) bunuri care nu produc fructe;  c) bunuri care produc periodic, fără consumarea substanţei lor, 

fructe.  15. Este un act juridic de dispoziţie: a) întreruperea unei prescripţii extinctive; b) renunţarea la un drept; c) asigurarea unui bun în beneficiul unui terţ.  16. Prerogativa urmăririi constă în: a) posibilitatea titularului unui drept patrimonial de a pretinde 

bunul de la orice persoană la care acesta s‐ar afla; b) posibilitatea  titularului unui drept  real de a pretinde bunul 

de la orice persoană la care acesta s‐ar afla; c)  posibilitatea  titularului  unui  drept  de  creanţă  de  a  urmări 

bunul în mâinile oricărei persoane s‐ar afla.  17. Ce reprezintă foloasele trase dintr‐un bun cu consumarea 

substanţei? a) producte; b) fructe industriale; c) fructe civile.  18.  Potrivit  Codului  civil  (art.  1678),  în  cazul  actelor  juridice 

între vii translative de proprietate, proprietatea bunurilor de gen (res genera) se transmite, ca regulă, în momentul: 

a) individualizării prin numărare, cântărire, măsurare, dacă păr‐ţile nu au prevăzut altfel; 

 

Page 19: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

12   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

b)  realizării  acordului  de  voinţă,  chiar  dacă  bunul  nu  a  fost predat, iar preţul nu a fost plătit; 

c) semnării înscrisului de către părţi.  19. Donaţia este: a) un contract unilateral; b) un contract bilateral; c) un act juridic unilateral.  20. Sunt acte juridice civile cu titlu gratuit: a) actele comutative; b) actele dezinteresate; c) actele aleatorii.  21. Actele juridice reale sunt: a) acte juridice autentice; b) acte juridice care se încheie prin predarea bunului; c) acte juridice care se execută prin predarea bunului.  22. Actul juridic civil cu titlu oneros poate fi:  a) act comutativ; b) act dezinteresat;  c) liberalitate.  23. Dacă  la  încheierea actului  juridic civil, fiecare parte are  în 

vedere posibilitatea unui  câştig  şi  riscul unei pierderi  ce depind de un eveniment viitor şi  incert cu privire  la momentul realizării sau nerealizării lui, părţile au perfectat: 

a) un act juridic cu titlu oneros, aleatoriu; b) un act juridic cu titlu oneros, unilateral; c) un act juridic sub condiţie suspensivă.  24. Testamentul este: a) un act juridic strict personal; b) un act juridic inter vivos; c) un act juridic afectat de modalităţi.   

Page 20: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria generală   13 

 

25. Actul juridic civil comutativ: a) este cu obiect determinat din momentul încheierii lui; b) micşorează patrimoniul uneia dintre părţi; c) are obiect nedeterminat, depinzând de un eveniment viitor şi 

nesigur. 

26. După  importanţa  în raport cu patrimoniul, actele  juridice civile sunt: 

a) acte de conservare, de administrare, declarative; b) acte de conservare, de administrare, de dispoziţie; c) acte de conservare, de administrare, reale. 

27. După efectele pe care le produc, actele juridice civile sunt: a) acte constitutive, de administrare, declarative; b) acte consensuale, translative, de dispoziţie; c) acte constitutive, translative, declarative. 

28. În funcţie de forma în care pot fi încheiate, actele juridice sunt: 

a) acte consensuale, solemne, reale; b) acte unilaterale, bilaterale, multilaterale; c) acte strict personale, prin reprezentare. 

29. Care afirmaţie este adevărată? a)  actul  comutativ  este  acela  în  care  părţile  nu  cunosc  întin‐

derea drepturilor şi obligaţiilor; b) actul comutativ este acela  în care părţile cunosc  întinderea 

drepturilor şi obligaţiilor; c) actul comutativ este acela  în care o parte procură celeilalte 

părţi un avantaj patrimonial fără să îşi micşoreze patrimoniul. 

30. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată? a)  actul  juridic  de  administrare  este  acela  prin  care  se  urmă‐

reşte realizarea unei normale puneri în valoare a unui bun; b)  actul  juridic de  administrare  este  acela prin  care  se urmă‐

reşte preîntâmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil; c)  actul  juridic  de  administrare  este  acela  care  are  drept  re‐

zultat fie înstrăinarea unui bun, fie grevarea unui bun cu o sarcină reală. 

Page 21: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

14   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

31. Contractul de donaţie este: a) act juridic unilateral, cu titlu gratuit, liberalitate, consensual, 

mortis causa; b) act  juridic bilateral, cu  titlu gratuit,  liberalitate, solemn,  inter 

vivos; c) act juridic unilateral, cu titlu gratuit, liberalitate, solemn, inter 

vivos.  32. Donaţia cu sarcini este: a) un act juridic unilateral; b) un contract unilateral; c) un contract sinalagmatic.  33. Reprezintă o condiţie de fond pentru încheierea valabilă a 

actului juridic: a) forma ad validitatem; b) capacitatea minorului; c) cauza.  34.  Este  o  condiţie  esenţială  pentru  încheierea  valabilă  a 

oricărui act juridic: a) consimţământul; b) condiţia; c) forma ad solemnitatem.  35.  Potrivit  Codului  civil  (art.  1225),  obiectul  actului  juridic 

civil constă în: a) operaţiunea juridică convenită de către părţi; b) drepturile şi obligaţiile stipulate de către părţi; c) clauzele contractului prevăzute de către părţi.  36. În comparaţie cu capacitatea, discernământul este: a) o stare de fapt; b) o stare de drept; c) condiţie de existenţă a persoanei fizice sau juridice.    

Page 22: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria generală   15 

 

37. Intenţia de a produce efecte juridice lipseşte: a)  când  consimţământul  a  fost  dat  sub  condiţie  potestativă 

simplă din partea debitorului; b)  când  consimţământul  a  fost  exprimat  sub  o  reservatio 

mentalis necunoscută de cocontractant; c) când consimţământul a fost dat iocandi causa.   38. Obiectul actului juridic civil este imposibil: a) când executarea prestaţiei este imposibilă pentru debitor; b) când executarea prestaţiei este imposibilă pentru orice debi‐

tor; c) când executarea prestaţiei este imposibilă pentru creditor.  39. Constituie scop imediat al cauzei actului juridic civil: a) prefigurarea şansei unui câştig sau a riscului unei pierderi în 

actele aleatorii; b) prefigurarea intenţiei liberale în actele cu titlu oneros; c)  prefigurarea  contraprestaţiei  celeilalte  părţi  în  contractele 

unilaterale.  40.  Potrivit  Codului  civil  (art.  1236),  constituie  o  condiţie  a 

cauzei actului juridic: a) să fie reală; b) să fie posibilă; c) să existe.  41. În actele dezinteresate scopul imediat îl constituie: a) intenţia liberală (animus donandi); b) prefigurarea predării lucrului; c) prefigurarea contraprestaţiei celeilalte părţi.  42. Scopul imediat al actului juridic constă în: a) prefigurarea  şansei unui  câştig  şi  a  riscului unei pierderi  în 

actele juridice comutative; b) prefigurarea remiterii bunului în actele juridice reale; c)  prefigurarea  contraprestaţiei  în  cazul  contractelor  unilate‐

rale.  

Page 23: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

16   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

43. Forma actului juridic civil este guvernată de principiul: a) libertăţii contractuale; b) consensualismului; c) voinţei interne.  44.  Actul  juridic  civil  nu  este  valabil  când  nu  s‐a  respectat 

forma cerută: a) ad solemnitatem; b) ad probationem; c) pentru opozabilitate faţă de terţi.  45. Nerespectarea,  la  încheierea actului  juridic civil, a  formei 

ad probationem atrage: a) nulitatea actului juridic; b) imposibilitatea de probare a actului juridic; c) inopozabilitatea faţă de terţi a actului juridic.  46. Care dintre următoarele enunţuri nu este adevărat? a) în cazul actului juridic solemn nerespectarea formei prescrise 

de lege atrage sancţiunea nulităţii relative; b) modificarea  actului  juridic  solemn  se  face  tot  prin  formă 

solemnă; c)  încheierea actului  juridic solemn prin mandatar nu se poate 

face decât prin procură autentică.  47. Forma ad validitatem la încheierea actului juridic civil: a)  este  incompatibilă  cu manifestarea  tacită  a  consimţămân‐

tului; b) constă în toate cazurile în întocmirea unui înscris autentic; c)  atrage  în  caz  de  nerespectare  nulitatea  relativă  a  actului 

juridic.  48. Consimţământul nu produce efecte juridice când este dat: a) sub condiţie pur potestativă din partea debitorului; b) sub condiţie pur potestativă din partea creditorului; c)  sub  condiţie  simplă  potestativă  din  partea  celui  care  se 

obligă.  

Page 24: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria generală   17 

 

49. Este o cerinţă a valabilităţii consimţământului: a) să fie exprimat întotdeauna în prezenţa celeilalte părţi; b) să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice; c) să fie exteriorizat în mod expres.  50. La actele juridice cu titlu gratuit, cauza obligaţiei celui care 

dispune constă în: a) reprezentarea contraprestaţiei celeilalte părţi; b) reprezentarea predării lucrului; c) manifestarea intenţiei liberale.   51.  Constituie  condiţie  de  validitate  a  consimţământului  la 

încheierea actului juridic civil: a) să provină de la o persoană având capacitate de folosinţă; b) să provină de la o persoană având discernământ; c) să fie exteriorizat în mod expres.  52. Pentru a fi valabilă cauza unui act  juridic, trebuie, printre 

altele: a) să fie determinată sau determinabilă; b) să fie licită şi morală; c) să fie cunoscută de către părţi.  53. Constituie scop imediat al cauzei actului juridic civil: a) prefigurarea şansei unui câştig sau a riscului unei pierderi în 

actele comutative; b) prefigurarea intenţiei liberale în actele cu titlu oneros; c) prefigurarea predării lucrului în actele juridice reale.  54.  Sunt  condiţii  esenţiale  pentru  valabilitatea  oricărui  act 

juridic: a) condiţiile stabilite prin convenţia părţilor; b) termenul şi condiţia la actele neafectate de modalităţi; c) condiţiile de fond.   

Page 25: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

18   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

55.  Faptul  că  subiectele de drept  civil  sunt  libere  să  încheie sau nu acte  juridice, să stabilească conţinutul  lor şi să  le revoce, formează conţinutul principiului: 

a) libertăţii actelor juridice; b) voinţei interne; c) consensualismului. 

56.  În actele  juridice cu titlu oneros, scopul  imediat  îl consti‐tuie: 

a) intenţia liberală (animus donandi); b) prefigurarea contraprestaţiei celeilalte părţi; c) şansa de câştig şi riscul unei pierderi. 

57. Sunt condiţii de fond pentru încheierea actului juridic civil: a) obiectul şi cauza;  b) discernământul şi consimţământul;  c) termenul şi condiţia. 

58. Scopul imediat al actului juridic constă în: a) prefigurarea remiterii bunului în contractul de comodat; b) prefigurarea intenţiei liberale în contractul de rentă viageră; c) prefigurarea  şansei unui  câştig  şi  a  riscului unei pierderi  în 

actele comutative. 

59. Nerespectarea formei pentru opozabilitate faţă de terţi se sancţionează cu: 

a) nulitatea relativă a actului juridic; b) imposibilitatea de probare a actului juridic; c) inopozabilitatea faţă de terţi a actului juridic. 

60. Obiectul actului juridic trebuie:  a) să fie real; b) să fie nedeterminat sau determinabil;  c) să fie posibil. 

61. Intenţia de a produce efecte juridice se referă la: a) capacitatea părţilor;  b) cauza actului juridic; c) consimţământul părţilor la încheierea actului juridic. 

Page 26: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria generală   19 

 

62. La încheierea actului juridic civil, consimţământul: a) trebuie să provină de la o persoană cu capacitate; b) poate fi dat în glumă (iocandi causa);  c) poate fi manifestat expres sau tacit.  63.  Constituie  viciu  de  consimţământ  la  încheierea  actului 

juridic civil: a) ameninţarea legitimă; b) falsa reprezentare a identităţii cocontractantului; c) temerea reverenţiară.  64. Eroarea: a) poate proveni numai de la cealaltă parte; b) constituie o inducere în eroare prin mijloace dolosive; c) se sancţionează cu nulitatea relativă când falsa reprezentare 

priveşte natura juridică a actului ce se încheie.  65. Dolul, ca viciu de consimţământ: a) este aplicabil numai actelor juridice bilaterale; b) nu  afectează  valabilitatea  contractului  atunci  când provine 

de la reprezentantul cocontractantului; c) este  incident (secundar) şi atrage nulitatea relativă a actului 

juridic.  66.  Care  dintre  următoarele  situaţii  reprezintă  un  viciu  de 

consimţământ? a) eroarea de calcul; b) eroarea asumată de o parte la încheierea actului juridic; c)  eroarea  de  drept,  dacă  priveşte  o  normă  juridică  determi‐

nantă pentru încheierea contractului.  67. Este vorba de un viciu de consimţământ în cazul în care, la 

încheierea actului juridic: a) lipseşte discernământul uneia dintre părţi; b) manifestarea de voinţă a unei părţi este prea vagă; c)  partea  a  avut  o  falsă  reprezentare  a  identităţii  cocontrac‐

tantului.  

Page 27: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

20   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

68.  În care dintre situaţii violenţa  la  încheierea actului  juridic constituie un viciu de consimţământ? 

a) dacă ameninţarea este injustă; b) numai dacă provine de la persoana cu care s‐a contractat; c) dacă ameninţarea este legitimă.  69. Care dintre următoarele acte juridice pot fi anulate pentru 

leziune? a)  actele  în  care  o  parte,  profitând  de  starea  de  nevoie  a 

celeilalte părţi, stipulează  în  favoarea sa o prestaţie de o valoare considerabil mai mare; 

b)  actele  de  conservare  încheiate  de  minorul  sub  14  ani, personal, şi nu prin reprezentant legal; 

c) actele de dispoziţie  încheiate de majori, chiar dacă  leziunea nu depăşeşte jumătate din valoarea prestaţiei executate de partea lezată. 

 70.  Domeniul  de  aplicare  al  leziunii  în  actele  juridice  civile 

încheiate de minori: a) priveşte actele juridice încheiate de minorii sub 14 ani; b) priveşte actele  juridice  lezionare  încheiate minorii  între 14‐

18 ani; c) priveşte toate categoriile de acte  lezionare  încheiate de mi‐

nori.  71. Ameninţarea cu un rău de natură a provoca o temere, ca 

viciu de consimţământ la încheierea unui act juridic: a) priveşte doar persoana, nu şi bunurile celui ameninţat; b) priveşte numai persoana victimă a violenţei, nu  şi pe soţul, 

descendenţii sau ascendenţii acestuia; c) este sancţionată cu nulitatea relativă a actului încheiat.  72. În materia violenţei: a)  ameninţarea  are  ca  scop  inducerea  în  eroare  a  celeilalte 

părţi; b) ameninţarea trebuie să provină de la cealaltă parte; c) ameninţarea trebuie să fie de natură fizică, patrimonială ori 

morală. 

Page 28: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria generală   21 

 

73. Nu constituie viciu de consimţământ: a) violenţa morală şi violenţa fizică; b) ameninţarea nelegitimă şi dolul prin reticenţă; c) ameninţarea legitimă şi temerea reverenţiară.  74.  Dolul,  ca  viciu  de  consimţământ  la  încheierea  unui  act 

juridic: a) se sancţionează cu nulitatea absolută; b) poate proveni de la un terţ sau un reprezentant al cocontrac‐

tantului; c) nu poate consta într‐o inacţiune (dol prin reticenţă).  75. Violenţa,  ca  viciu  de  consimţământ  la  încheierea  actului 

juridic, constituie: a) o  ameninţare  legitimă  a părţii, de natură  a‐i provoca o  te‐

mere; b)  priveşte  numai  persoana  victimă  a  violenţei,  nu  şi  pe  cei 

apropiaţi ei; c) priveşte atât persoana, cât şi bunurile celui ameninţat.  76. Violenţa, ca viciu de consimţământ, reprezintă: a) o ameninţare legitimă a cocontractantului; b)  o  ameninţare  cu  un  rău  de  natură  să  provoace  o  temere 

cocontractantului; c) o  ameninţare  făcută  în  scopul  inducerii  în  eroare  a  cocon‐

tractantului.  77. În cazul viciului de consimţământ al erorii (potrivit art. 1213 

C. civ.): a) se poate solicita  fie constatarea nulităţii actului,  fie adapta‐

rea acestuia; b)  fiecare parte contractantă  trebuie  să se găsească  în eroare 

asupra  unei  împrejurări  determinante  pentru  încheierea  actului juridic; 

c) dreptul de a  solicita anularea actului  se  stinge, dacă  în  ter‐men de 3 luni de la notificarea părţii aflate în eroare, cealaltă parte execută contractul.  

 

Page 29: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

22   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

78. Falsa reprezentare a realităţii  la  încheierea actului  juridic atrage nulitatea relativă a acestuia, în cazul în care priveşte: 

a) natura sau obiectul contractului; b) eroarea de calcul; c)  o  normă  considerată  de  părţi  ca  determinantă  pentru  în‐

cheierea  contractului,  chiar dacă  aceasta  este previzibilă  şi  acce‐sibilă. 

 79.  Constituie  eroare  esenţială  la  încheierea  actului  juridic 

falsa reprezentare a: a) identităţii sau calităţilor esenţiale ale obiectului prestaţiei; b) unor împrejurări ce puteau fi cunoscute cu diligenţe normale; c) unor elemente cu privire  la care riscul de eroare a fost asu‐

mat de cel ce o invocă.  80.  În  cazul  în  care,  la  încheierea  actului  juridic,  o  parte  a 

profitat  de  starea  de  necesitate  în  care  s‐a  aflat  cealaltă  parte (potrivit art. 1218 C. civ.): 

a) sunt aplicabile regulile privind violenţa ca viciu de consimţă‐mânt; 

b) sunt aplicabile  regulile privind nulitatea contractului pentru cauză ilicită şi imorală; 

c)  sunt  aplicabile  regulile privind  leziunea  ca  viciu de  consim‐ţământ. 

 81. De regulă, în cazul viciilor de consimţământ: a) se poate solicita nulitatea absolută a actului juridic; b) se poate solicita anularea actului juridic şi daune‐interese; c) instanţa poate menţine contractul.   82. În materia violenţei ca viciu de consimţământ: a)  existenţa  ei  se  apreciază  ţinând  cont  de  vârsta,  starea  so‐

cială, sănătatea  şi caracterul persoanei ameninţate, aceste criterii fiind limitativ prevăzute de lege (art. 1216 C. civ.); 

b) persoana ameninţată poate  solicita, potrivit  legii  (art. 1257 C. civ.), numai anularea actului, nu şi despăgubiri; 

c) ameninţarea poate privi şi exercitarea unui drept, dacă este realizată în scopul obţinerii de avantaje injuste (art. 1217 C. civ.). 

Page 30: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria generală   23 

 

83. Nu pot fi anulate pentru leziune (potrivit art. 1224 C. civ.): a) actele juridice aleatorii; b) actele juridice comutative; c) actele juridice cu titlu oneros.  84.  Leziunea,  ca  viciu de  consimţământ, poate  fi  invocată  în 

cazul: a) actelor de administrare; b) actelor cu titlu oneros şi aleatorii; c) actelor încuviinţate de ocrotitorul legal al minorului.  85.  Termenul  suspensiv,  ca modalitate  a  actului  juridic  civil, 

amână: a) începerea exercitării drepturilor şi executării obligaţiilor; b) stingerea exercitării drepturilor şi executării obligaţiilor; c) naşterea drepturilor subiective şi a obligaţiilor corelative.  86. Nu este valabilă condiţia: a) pur potestativă din partea creditorului; b) pur potestativă din partea debitorului; c) simplă potestativă din partea debitorului.  87. Condiţia, ca modalitate a actului  juridic, a cărei  realizare 

depinde exclusiv de voinţa uneia dintre părţi, este: a) personală; b) potestativă simplă; c) pur potestativă.  88.  Constituie  condiţie mixtă,  condiţia  a  cărei  realizare  de‐

pinde: a) de voinţa uneia dintre părţi şi de hazard; b) de voinţa uneia dintre părţi  şi de voinţa unei persoane ne‐

determinate; c) de voinţa uneia dintre părţi şi de voinţa unei persoane deter‐

minate. 

89. În cazul în care s‐a îndeplinit condiţia rezolutorie: a) actul juridic se consolidează retroactiv; 

Page 31: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

24   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

b) actul juridic se desfiinţează retroactiv; c) părţile încep executarea prestaţiilor.  90. Ce reprezintă evenimentul viitor şi sigur că se va produce, 

care amână executarea contractului: a) termen suspensiv; b) condiţie suspensivă; c) termen extinctiv.  91. Condiţia  rezolutorie,  ca modalitate  a  actului  juridic  civil, 

afectează: a) validitatea actului juridic civil; b) existenţa actului juridic civil; c) executarea actului juridic civil.  92. Spre deosebire de reziliere, rezoluţiunea: a)  intervine  în  cazul  contractelor  sinalagmatice  cu  executare 

succesivă; b)  intervine  în  cazul  contractelor  sinalagmatice  cu  executare 

uno ictu; c) are ca efect desfacerea oricărui contract civil.  93.  Constituie  o  excepţie  reală  de  la  principiul  relativităţii 

efectelor actului juridic: a) simulaţia; b) promisiunea faptei altuia; c) stipulaţia pentru altul.  94. Persoanele care dobândesc o  fracţiune dintr‐un patrimo‐

niu sunt: a) succesorii universali; b) succesorii cu titlu universal; c) succesorii cu titlu particular.  95. Dobânditorul unui drept subiectiv are calitatea de având‐

cauză în raport de: a) actul juridic prin care a dobândit acel drept; 

Page 32: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria generală   25 

 

b) actele juridice încheiate anterior de cel de la care a dobândit dreptul respectiv, însă numai dacă au legătură cu dreptul transmis şi au fost respectate formalităţile de opozabilitate faţă de terţi; 

c) toate actele juridice încheiate anterior de autorul de la care a dobândit acel drept. 

 96. Principiul forţei obligatorii (pacta sunt servanda) a actului 

juridic este: a) un principiu general al actelor juridice civile; b) un principiu ce guvernează încheierea actelor juridice civile; c) un principiu ce guvernează efectele actului  juridic civil  între 

părţi.  97. Au un drept de gaj general asupra patrimoniului debito‐

rului: a) creditori gajişti;  b) creditori ipotecari; c) creditori chirografari.  98. Constituie principii ce guvernează efectele actului juridic: a)  principiul  restabilirii  situaţiei  anterioare  şi  principiul  retro‐

activităţii efectelor actului juridic; b)  principiul  relativităţii  efectelor  actului  juridic  şi  principiul 

irevocabilităţii actului juridic; c) principiul voinţei interne şi principiul forţei obligatorii a actu‐

lui juridic.  99. Deşi nu au participat la încheierea actului juridic, efectele 

acestuia se produc şi faţă de: a) terţi; b) reprezentanţii părţilor;  c) avânzii‐cauză ai părţilor.  100. Ce persoane trebuie incluse în categoria avânzilor‐cauză? a) reprezentanţii convenţionali ai părţilor; b) succesorii universali şi cu titlu universal ai părţilor; c)  toate  persoanele  care,  ulterior  încheierii  actului  juridic,  au 

contractat cu părţile acestuia. 

Page 33: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

26   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

101.  Actul  public  prin  care  se  ascunde  adevărata  natură  a actului secret este: 

a) un act fictiv; b) un act deghizat; c) un act încheiat prin interpunere de persoane.  102.  Principiul  irevocabilităţii  actului  juridic  are  în  vedere 

faptul că: a) actul juridic nu poate fi revocat de către părţi; b)  actul  juridic  bilateral  nu  poate  fi  revocat  prin  voinţa  unei 

singure părţi; c) actul juridic este obligatoriu pentru părţi şi nu facultativ.  103. Contractul prin care o parte se obligă faţă de cealaltă să 

execute o prestaţie în favoarea unui terţ beneficiar reprezintă: a)  o  excepţie  aparentă  de  la  principiul  relativităţii  efectelor 

actului juridic; b) o excepţie reală de  la principiul relativităţii efectelor actului 

juridic; c) promisiunea faptei altuia.  104. Nulitatea relativă a unui act juridic: a) nu poate fi acoperită prin confirmare; b) poate fi invocată de orice persoană interesată; c) este prescriptibilă în termen de 3 ani.  105. Nulitatea absolută a unui act juridic: a) poate fi acoperită prin confirmare; b) este imprescriptibilă; c) intervine în cazul nerespectării unei dispoziţii ce ocroteşte un 

interes particular.  106. Sancţiunea nulităţii relative intervine în cazul: a) nerespectării formei ad validitatem; b) lipsei discernământului; c) nerespectării formei ad probationem.   

Page 34: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria generală   27 

 

107. Nulitatea absolută: a) desfiinţează în totalitate actul juridic; b) este expres prevăzută de lege; c) poate fi invocată de instanţă din oficiu.  108. Se sancţionează cu nulitatea absolută nerespectarea: a) regulilor privind capacitatea de exerciţiu a persoanei; b) formei cerute ad validitatem; c)  condiţiei  suspensive  care  ocroteşte  un  interes  general, 

obştesc.  109. Nulitatea absolută intervine în cazul: a)  încălcării  principiului  specialităţii  capacităţii  de  folosinţă  a 

persoanei juridice; b) violenţei; c)  nerespectării  dispoziţiilor  legale  referitoare  la  capacitatea 

civilă de exerciţiu.  110.  În  categoria principiilor efectelor nulităţii actului  juridic 

includem, printre altele, principiul: a) neretroactivităţii; b) menţinerii actului subsecvent; c) restitutio in integrum.  111. Spre deosebire de nulitate, caducitatea: a) presupune un act juridic valabil încheiat; b)  presupune  o  cauză  de  nevalabilitate  concomitentă  cu  în‐

cheierea actului juridic; c) este o sancţiune aplicabilă în materia liberalităţilor.  112. Care dintre cauze atrage nulitatea absolută a actului  ju‐

ridic? a) lipsa discernământului unei părţi la încheierea actului juridic; b) lipsa capacităţii de exerciţiu a unei părţi la încheierea actului 

juridic; c) frauda la lege a unei părţi la încheierea actului juridic.  

Page 35: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

28   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

113.  Constituie  un  efect  al  nulităţii  actului  juridic  (potrivit  art. 1254 C. civ.): 

a) considerarea actului anulat ca fiind valabil încheiat; b) menţinerea actelor subsecvente încheiate în baza contractu‐

lui anulat; c) restituirea în natură sau prin echivalent a prestaţiilor primite, 

în baza contractului nul, chiar dacă au fost executate succesiv.  114. Nulitatea absolută sancţionează nerespectarea, la înche‐

ierea actului juridic civil: a) a unei condiţii de fond; b) a unei condiţii de formă; c) a unei norme ce ocroteşte un interes general.  115. Rezilierea ca sancţiune de drept civil priveşte: a) contractele unilaterale cu executare succesivă; b) contractele sinalagmatice cu executare succesivă; c) contractele sinalagmatice cu executare uno ictu (dintr‐o dată).  116. Este sancţionată cu nulitatea absolută: a) eroarea asupra identităţii persoanei (error in personam); b) eroarea asupra identităţii obiectului (error in corpore); c) cauza ilicită şi imorală.  117. Confirmarea: a) este un act juridic prin care se renunţă la dreptul de a invoca 

nulitatea relativă; b) presupune refacerea actului lovit de nulitate; c) validează retroactiv un act juridic nul absolut.  118. Sancţiunea nulităţii absolute intervine în cazul: a) erorii asupra naturii juridice a actului; b) lipsei cauzei actului juridic; c) obiectului ilicit al actului juridic.  119. Produce efecte numai pentru viitor următoarea sancţiu‐

ne de drept civil: a) nulitatea absolută; 

Page 36: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria generală   29 

 

b) rezoluţiunea; c) rezilierea. 

120. Sancţiunea nulităţii relative intervine în cazul: a)  vicierii  consimţământului  unei  părţi  la  încheierea  actului 

juridic; b) obiectului ilicit şi imoral al actului juridic; c) cauzei ilicite şi imorale la încheierea actului juridic. 

121. Desfiinţarea  retroactivă a unui  contract  sinalagmatic  cu executare  dintr‐o  dată  pentru  neexecutarea  culpabilă  a  obliga‐ţiilor de către una dintre părţi are loc prin: 

a) rezoluţiune; b) reziliere; c) nulitate. 

122. Principiul desfiinţării actului juridic subsecvent ca urmare a desfiinţării actului juridic iniţial: 

a) este un principiu general al actelor juridice civile; b) este un principiu ce guvernează efectele actului juridic; c) este un principiu ce guvernează efectele nulităţii. 

123. Este sancţionată cu nulitatea relativă: a) lipsa discernământului; b) lipsa formei ad validitatem; c) nerespectarea unor  incapacităţi de  folosinţă ce ocrotesc un 

interes particular sau general. 

124.  Clasificarea  nulităţilor  actului  juridic  civil  în  absolute  şi relative se face după:  

a) întinderea efectelor produse asupra actului juridic; b) natura interesului ocrotit de norma juridică; c) cum sunt sau nu consacrate expres de actul normativ. 

125. Dacă  locatarul  refuză  să‐şi  execute obligaţia de plată  a chiriei, contractul de locaţiune: 

a) se anulează; b) este supus rezoluţiunii; c) este supus rezilierii. 

Page 37: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

30   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

126. Ce se  înţelege prin expresia  legislativă „actul  juridic civil este nul de plin drept”: 

a) actul este nul absolut; b) actul este nul total; c) actul este nul relativ.  127. Nulitatea relativă a unui act juridic: a) este prescriptibilă în termen de 3 ani; b) nu poate fi acoperită prin confirmare; c) poate fi invocată de orice persoană interesată.  128. Nulitatea absolută a unui act juridic: a) este prescriptibilă în termen de 3 ani; b) poate fi  invocată numai de persoana ocrotită prin dispoziţia 

legală; c) poate fi invocată de orice persoană interesată.  129. Nulitatea actului juridic are ca efect: a) desfiinţarea actului numai pentru trecut; b) desfiinţarea  actului  juridic  subsecvent  ca urmare  a  anulării 

actului primar; c) conversiunea actului într‐un act juridic valabil.  130. Nulitatea relativă ca sancţiune: a) desfiinţează parţial actul juridic civil; b) desfiinţează numai pentru viitor actul juridic civil; c) se acoperă tacit prin neinvocarea ei în termenul de prescrip‐

ţie.  131. Potrivit Codului civil (art. 1246), se consideră a fi nescrisă: a) clauza prin care acţiunea în anularea unui act juridic civil este 

declarată imprescriptibilă extinctiv; b)  clauza prin  care  acţiunea  în nulitate  a unui  act  juridic  civil 

este declarată prescriptibilă extinctiv; c) clauza prin care părţile  instituie alte cauze de nulitate a ac‐

tului juridic civil decât cele prevăzute de lege.  

Page 38: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria generală   31 

 

132. Constituie o excepţie de la principiul retroactivităţii efec‐telor nulităţii actului juridic: 

a)  imposibilitatea de  restituire  a prestaţiilor  în  contractele  cu executare uno ictu; 

b)  păstrarea  fructelor  culese  de  posesorul  de  rea‐credinţă  al bunului; 

c) păstrarea  fructelor culese de posesorul de bună‐credinţă al bunului. 

 133. Nulitatea actului juridic are ca efect: a) desfiinţarea actului numai pentru trecut; b) restabilirea situaţiei anterioare încheierii actului; c) conversiunea actului într‐un act juridic valabil.  134. Principiul anulării actului juridic subsecvent are în vedere 

faptul că: a) actul juridic nu poate fi revocat de către părţi; b) anularea actului  juridic principal determină anularea actului 

juridic încheiat ulterior; c) actul juridic este obligatoriu pentru părţi, şi nu facultativ.  135. Menţinerea  efectelor  contractului  cu  titlu  oneros  prin 

care o parte de bună‐credinţă dobândeşte un bun de la o persoa‐nă al cărei titlu a fost anulat, reprezintă: 

a)  excepţie  aparentă  de  la  principiul  relativităţii  efectelor actului juridic; 

b)  excepţie  reală  de  la  principiul  relativităţii  efectelor  actului juridic; 

c) excepţie de la principiul anulării actului subsecvent.  136. Principiul desfiinţării actului juridic subsecvent ca urmare 

a desfiinţării actului juridic iniţial: a)  este  un  principiu  ce  guvernează  încheierea  actelor  juridice 

civile; b) este un principiu ce guvernează efectele actului juridic civil; c)  este  un  principiu  ce  guvernează  efectele  nulităţii  actului 

juridic civil.  

Page 39: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

32   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

137. Repunerea în termenul de prescripţiei extinctivă (potrivit art. 2522 C. civ.): 

a) se poate solicita  în termen de 1 an de  la  încetarea cauzelor care justifică depăşirea termenului; 

b) este o sancţiune aplicată titularului dreptului la acţiune; c) se poate solicita în termen de 30 de zile din ziua în care par‐

tea a  cunoscut  încetarea  cauzelor  care  justifică depăşirea  terme‐nului. 

 138. Drepturile de creanţă sunt: a) de regulă, prescriptibile în 3 de ani; b) de regulă, imprescriptibile; c) de regulă, prescriptibile în 30 de ani.  139. Întreruperea prescripţiei extinctive are ca efect: a)  repunerea  în  termenul de prescripţie  început anterior  inci‐

denţei cauzelor prevăzute de lege; b) începerea unei noi prescripţii după încetarea cauzelor prevă‐

zute de lege; c) oprirea de drept a prescripţiei pe timpul cât durează cauzele 

prevăzute de lege.  140. Suspendarea prescripţiei extinctive: a)  are  ca  efect  începerea  unei  noi  prescripţii,  după  încetarea 

cauzei de suspendare; b)  intervine  în caz de recunoaştere a dreptului a cărui acţiune 

se prescrie; c)  are  ca  efect  reluarea  cursului  prescripţiei,  socotindu‐se  şi 

timpul curs anterior cauzei de suspendare.  141. Drepturile personale nepatrimoniale sunt: a) prescriptibile şi prin excepţie imprescriptibile; b) imprescriptibile şi prin excepţie prescriptibile; c) în toate cazurile imprescriptibile.  142. Repunerea în termenul de prescripţie are ca efect: a) considerarea prescripţiei ca fiind neîmplinită, deşi termenul a 

expirat; 

Page 40: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria generală   33 

 

b)  oprirea  de  drept  a  cursului  prescripţiei  cât  timp  durează cauzele limitativ prevăzute de lege; 

c) reluarea cursului prescripţiei.  143. Repunerea în termenul de prescripţie: a) intervine în caz de forţă majoră; b) trebuie solicitată  în termen de 30 de zile de  la cunoaşterea 

încetării motivelor care justifică depăşirea termenului; c) prelungeşte termenul de prescripţie până la o lună.  144. Recunoaşterea  dreptului  a  cărui  acţiune  se  prescrie  fă‐

cută de cel în favoarea căruia curge prescripţia: a) suspendă prescripţia extinctivă; b) întrerupe prescripţia extinctivă; c) nu are nicio consecinţă  juridică  în privinţa cursului prescrip‐

ţiei extinctive.  145.  Acţiunea  în  revendicare  imobiliară  în  caz  de  avulsiune 

este: a) prescriptibilă în termen de 10 de ani; b) imprescriptibilă; c) prescriptibilă în termen de 1 an.  146. Are ca efect suspendarea prescripţiei extinctive (potrivit 

art. 2532 C. civ.): a) cazul fortuit; b)  reclamaţia administrativă,  însă nu mai mult de 3  luni de  la 

declanşarea procedurii; c) cererea de chemare în judecată.  147. Este cauză de întrerupere a prescripţiei extinctive: a)  actul  voluntar  de  executare  sau  recunoaşterea  dreptului  

a  cărui  acţiune  se  prescrie  făcută  de  cel  împotriva  căruia  curge prescripţia extinctivă; 

b)  actul  voluntar  de  executare  sau  recunoaşterea  dreptului  a cărui  acţiune  se  prescrie  făcută  de  cel  în  favoarea  căruia  curge prescripţia extinctivă; 

Page 41: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

34   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

c) procedura prealabilă introducerii acţiunii în justiţie, cum este reclamaţia administrativă sau încercarea de împăcare a părţilor. 

 148. Termenul de prescripţie extinctivă este: a) de 3 de ani pentru acţiunea  în revendicare  imobiliară  în caz 

de avulsiune; b) de 1 an pentru acţiunea posesorie; c) de 6 luni pentru acţiunea în nulitate relativă a unui act juridic.  149. În măsura în care dreptul la acţiune nu a fost exercitat în 

termenul stabilit de lege, prescripţia extinctivă stinge: a) dreptul subiectiv şi obligaţia corelativă; b) dreptul la acţiune în sens material; c) dreptul la acţiune în sens procedural.  150. Acţiunile personale: a) de regulă sunt prescriptibile şi prin excepţie imprescriptibile;  b) de regulă sunt imprescriptibile şi prin excepţie prescriptibile; c) sunt în toate cazurile prescriptibile.  151.  Debitorul  care  a  executat  obligaţia  după  ce  dreptul  la 

acţiune al creditorului s‐a prescris: a) are dreptul să ceară  înapoierea prestaţiei dacă nu a ştiut că 

dreptul său era prescris; b) are dreptul să ceară  înapoierea prestaţiei chiar dacă a  ştiut 

că dreptul era prescris; c) nu are dreptul să ceară restituirea prestaţiei.  152.  Prescripţia  extinctivă  a  acţiunii  în  declararea  nulităţii 

pentru eroare asupra  calităţilor  substanţiale ale  lucrului vândut începe să curgă: 

a) de la data încheierii contractului de vânzare‐cumpărare; b) de la data predării lucrului; c) de la data la care cumpărătorul a cunoscut viciul de consim‐

ţământ,  însă  cel mai  târziu  la  împlinirea  a  18  luni  de  la  data  în‐cheierii contractului de vânzare‐cumpărare. 

 

Page 42: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria generală   35 

 

153. Prescripţia extinctivă a acţiunii  în răspundere civilă pen‐tru viciile ascunse ale  lucrului  transmis  începe să curgă  (potrivit art. 2531 C. civ.): 

a) de la data predării lucrului; b) oricând de la data descoperirii viciilor; c) cel mai târziu de la data expirării termenului de garanţie legal 

de un an de la data predării.  154. Prescripţia extinctivă a acţiunii  în răspundere civilă pen‐

tru pagubele pricinuite prin fapte ilicite începe să curgă: a) de la data la care victima a cunoscut paguba; b) de la data la care victima a cunoscut autorul pagubei; c) de la data la care victima a cunoscut sau trebuia să cunoască 

atât paguba, cât şi pe cel care răspunde pe ea.  155. Cursul prescripţiei extinctive se întrerupe în cazul: a) introducerii reclamaţiei administrative prealabile; b)  recunoaşterii datoriei de către debitor, chiar  şi atunci când 

are loc după împlinirea termenului de prescripţie extinctivă; c)  recunoaşterii datoriei de către debitor  înainte de  împlinirea 

termenului de prescripţie extinctivă.  156. Forţa majoră constituie o cauză: a) de suspendare a prescripţiei extinctive; b) care justifică repunerea în termenul de prescripţie extinctivă; c) de întrerupere a prescripţiei extinctive.  157. Potrivit Codului  civil  (art. 2503),  în  cazul  în  care un de‐

bitor este obligat la prestaţii succesive: a)  dreptul  cu  privire  la  fiecare  dintre  prestaţii  se  stinge  la 

momentul  în care se stinge dreptul  la acţiune cu privire  la ultima prestaţie; 

b)  stingerea  dreptului  la  acţiune  cu  privire  la  prima  prestaţie are ca efect şi stingerea dreptului la acţiune cu privire la prestaţiile ulterioare; 

c) dreptul cu privire  la  fiecare dintre aceste prestaţii se stinge printr‐o prestaţie deosebită, numai dacă prestaţiile nu alcătuiesc, prin finalitatea lor, un tot unitar. 

Page 43: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

36   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

158. Normele care reglementează prescripţia extinctivă: a) au un caracter imperativ, iar părţile nu pot deroga de la ele; b)  au un  caracter dispozitiv  în  sensul  că părţile pot declara o 

acţiune  prescriptibilă,  deşi  potrivit  legii  acesta  este  imprescrip‐tibilă; 

c) au un caracter dispozitiv  în sensul că părţile pot reduce sau pot mări termenele de prescripţie extinctivă,  fără ca durata aces‐tora să fie mai mică de 1 an şi mai mare de 10 ani, cu excepţia ter‐menelor de prescripţie de 10 ani ori mai  lungi, care pot fi prelun‐gite până la 20 de ani. 

 159. Cauzele de suspendare sau de  întrerupere a prescripţiei 

extinctive: a) sunt prevăzute exemplificativ de lege; b) sunt stabilite de lege şi nu se poate deroga de la ele; c) sunt stabile de lege dar, prin voinţa lor, părţile pot deroga de 

le ele.  160. Cursul prescripţiei extinctive se suspendă: a)  cât  timp  cel  în  favoarea  căruia  curge  prescripţia  se  află  

într‐un caz de forţă majoră; b) cât timp cel  în favoarea căruia curge prescripţia este  împie‐

dicat de un caz fortuit să facă un act de întrerupere; c) cât timp cel împotriva căruia curge prescripţia se află într‐un 

caz de forţă majoră.  161.  Potrivit  Codului  civil  (art.  2532),  cursul  prescripţiei  ex‐

tinctive se suspendă: a) cât timp creditorul face parte din forţele armate ale României; b) cât timp debitorul face parte din forţele armate ale României; c) cât timp creditorul sau debitorul face parte din forţele arma‐

te ale României, cât timp acestea se află în stare de mobilizare sau de război. 

 162. Cursul prescripţiei extinctive se întrerupe: a)  prin  recunoaşterea  dreptului  a  cărui  acţiune  se  prescrie, 

făcută de cel împotriva căruia curge prescripţia; b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată; 

Page 44: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria generală   37 

 

c) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare, cu condiţia să fie admisă prin hotărâre definitivă. 

 163.  Introducerea unei  cereri de  chemare  în  judecată  în  ter‐

menul  de  prescripţie  extinctivă,  chiar  la  o  instanţă  necompe‐tentă: 

a) şterge prescripţia extinctivă cursă anterior; b) suspendă cursul prescripţiei extinctive; c) nu are nicio consecinţă în privinţa cursului prescripţiei extinc‐

tive.  164.  Prescripţia  dreptului material  la  acţiune  privind  viciile 

ascunse ale unui lucru transmis începe să curgă: a) de  la data  încheierii contractului  în temeiul căruia  lucrul s‐a 

transmis beneficiarului; b) de  la data descoperirii  viciilor,  însă  cel mai  târziu  la  împli‐

nirea unui an de la predare; c) de  la data  la  care  cumpărătorul a  cunoscut eroarea asupra 

calităţilor substanţiale ale lucrului, însă cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la încheierea contractului. 

 165. Prescripţia extinctivă a acţiunii în nulitate relativă pentru 

eroare asupra calităţilor substanţiale ale unui  lucru vândut  înce‐pe să curgă: 

a) de la data încheierii contractului de vânzare‐cumpărare; b) de la data la care cumpărătorul a cunoscut viciul de consim‐

ţământ,  însă  cel mai  târziu  la  împlinirea  a  18  luni  de  la  data  în‐cheierii contractului de vânzare‐cumpărare; 

c) de la data la care cumpărătorul a descoperit viciul de consim‐ţământ, însă cel mai târziu la împlinirea unui an de la predare. 

 166. Potrivit Codului  civil  (art. 2529), prescripţia dreptului  la 

acţiune în anularea actului juridic pentru dol începe să curgă: a) de la data încheierii actului juridic; b) din ziua în care dolul a fost descoperit; c) din ziua  în care cumpărătorul a descoperit dolul, dar nu mai 

târziu de împlinirea a 18 luni din ziua încheierii actului juridic.  

Page 45: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

38   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

167.  Are  ca  efect  considerarea  prescripţiei  ca  fiind  neîmpli‐nită, deşi termenul a expirat: 

a) repunerea în termen; b) suspendarea prescripţiei extinctive; c) întreruperea prescripţiei extinctive.  168.  În sistemul  instituit de Codul civil (art. 2522), repunerea 

în termenul de prescripţie extinctivă: a) se poate dispune numai pentru cauzele enumerate  limitativ 

de lege; b) operează de drept; c) nu poate  fi dispusă dacă există culpa titularului dreptului  în 

depăşirea termenului de prescripţie extinctivă.  169. Suspendarea prescripţiei extinctive are ca efect: a) ştergerea prescripţiei curse  înainte de apariţia cauzelor pre‐

văzute de lege şi începerea unei noi prescripţii; b)  reluarea  cursului  prescripţiei  socotindu‐se  şi  timpul  curs 

anterior; c) împlinirea, expirarea termenului de prescripţie.  170.  Potrivit  Codului  civil  (art.  2515),  izvorul  termenului  de 

prescripţie extinctivă poate fi: a) convenţia părţilor; b) hotărârea judecătorească; c) numai legea.  171. Întreruperea prescripţiei extinctive are ca efect: a)  reluarea  cursului  prescripţiei,  socotindu‐se  şi  timpul  curs 

anterior intervenţiei cauzei de întrerupere; b)  repunerea  în  termenul  de  prescripţie  care  se  consideră 

neîmplinit; c)  începerea  unui  nou  termen  de  prescripţie  de  la  încetarea 

cauzei de întrerupere.  172. Repunerea în termenul de prescripţie extinctivă: a)  poate  fi  dispusă  de  instanţa  de  judecată  numai  la  cererea 

titularului dreptului supus prescripţiei; 

Page 46: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria generală   39 

 

b) poate  fi dispusă numai pentru cazurile expres prevăzute de lege; 

c) poate fi dispusă în termen de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depăşirea termenului de prescripţie. 

 173. Recunoaşterea datoriei pretinse de  către debitor, după 

ce termenul de prescripţie extinctivă s‐a împlinit: a) întrerupe prescripţia extinctivă; b) suspendă prescripţia extinctivă; c) nu are nicio consecinţă  juridică  în privinţa cursului prescrip‐

ţiei extinctive.  174. Prescripţia  extinctivă  a dreptului  la  acţiune  în  anularea 

actului juridic pentru violenţă începe să curgă: a) de la data încheierii actului juridic; b)  cel mai  târziu  de  la  împlinirea  a  18  luni  de  la  încheierea 

actului juridic; c) de la data încetării violenţei.  175.  Potrivit  Codului  civil  (art.  1223),  dreptul  la  acţiunea  în 

anulare sau în reducerea obligaţiilor pentru leziune se prescrie: a) în termen de 1 an de la data încheierii contractului; b)  în termenul general de prescripţie de 3 ani pentru acţiunile 

personale; c) în termenul general de prescripţie de 10 ani, pentru acţiunile 

reale.  176.  În  cazul  în  care  s‐a  executat  obligaţia  după  expirarea 

termenului de prescripţie: a) debitorul are dreptul să ceară restituirea prestaţiei; b) debitorul nu are dreptul să ceară restituirea prestaţiei; c) creditorul este obligat să restituie prestaţia.     

Page 47: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

40   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

2. Răspunsuri corecte 

1  b) 2  b) 3  c) 4  a) 5  c) 6  b) 7  b) 8  a) 9  b) 10  c) 11  a) 12  a) 13  c) 14  c) 15  b) 16  b) 17  a) 18  a) 19  a) 20  b) 21  b) 22  a) 23  a) 24  a) 25  a) 26  b) 27  c) 28  a) 29  b) 30  a) 31  b) 32  c) 33  c) 34  a) 35  a) 36  a) 37  c) 38  b) 

39 a)40 c)41 a)42 b)43 b)44 a)45 b)46 a)47 a)48 a)49 b)50 c)51 b)52 b)53 c)54 c)55 a)56 b)57 a)58 a)59 c)60 c)61 c)62 c)63 b)64 c)65 c)66 c)67 c)68 a)69 a)70 b)71 c)72 c)73 c)74 b)75 c)76 b)

77 c) 78 a) 79 a) 80 c) 81 b) 82 c) 83 a) 84 a) 85 a) 86 b) 87 c) 88 c) 89 b) 90 a) 91 b) 92 b) 93 c) 94 b) 95 b) 96 c) 97 c) 98 b) 99 c) 100 b) 101 b) 102 b) 103 b) 104 c) 105 b) 106 b) 107 c) 108 b) 109 a) 110 c) 111 a) 112 c) 113 c) 114 c) 

115 b)116 c)117 a)118 c)119 c)120 a)121 a)122 c)123 a)124 b)125 c)126 a)127 a)128 c)129 b)130 c)131 c)132 c)133 b)134 b)135 c)136 c)137 c)138 a)139 b)140 c)141 b)142 a)143 b)144 b)145 c)146 b)147 b)148 b)149 b)150 a)151 c)152 c)

Page 48: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria generală   41 

 

153  c) 154  c) 155  c) 156  a) 157  c) 158  c) 

159 b)160 c)161 c)162 c)163 a)164 b)

165 b) 166 b) 167 a) 168 c) 169 b) 170 a) 

171 c)172 a)173 c)174 c)175 a)176 b)

3. Bibliografie selectivă 

Codul civil, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2011, Cartea a III‐a – Despre  bunuri,  art.  535‐554;  Cartea  a  V‐a  –  Despre  obligaţii,  art.  1164‐1348,  art.  1396‐1468,  art.  1549‐1554;  Cartea  a  VI‐a  – Despre  prescripţia  extinctivă,  decădere  şi  calculul  termenelor,  art. 2500‐2556; 

Boroi, G., Anghelescu, C.A., Curs de drept civil. Partea generală, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011; 

Boroi, G., Stănciulescu, L.,  Instituţii de drept civil  în reglemen‐tarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012; 

Urs,  I.R.,  Drept  civil.  Teoria  generală,  Ed.  Universităţii  Titu Maiorescu, Bucureşti, 2011. 

Page 49: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

§2. DREPT CIVIL. PERSOANELE 

1. Teste grilă 

1.  Ce  fel  de  condiţie  este  capacitatea  de  a  încheia  un  act juridic civil? 

a) de fond; b) de formă; c) neesenţială. 

2. Capacitatea de a încheia acte juridice: a) este o stare de fapt; b) coincide cu discernământul; c) este o stare de drept. 

3.  Este  o  persoană  lipsită  de  capacitatea  de  a  încheia  acte juridice civile: 

a) minora căsătorită; b) minorul sub 14 ani; c) minorul care a împlinit 14 ani. 

4. Ce este capacitatea de folosinţă a persoanei fizice? a) aptitudinea generală şi abstractă de a avea drepturi  şi obli‐

gaţii civile; b) aptitudinea generală şi abstractă de a exercita drepturi şi a‐şi 

asuma obligaţii civile; c) aptitudinea generală de a încheia acte juridice civile. 

5. Când încetează capacitatea de folosinţă a persoanei fizice? a) la data la care persoana devine majoră; b) la data morţii constatată fizic; c)  la  data  rămânerii  definitive  şi  irevocabile  a  hotărârii  jude‐

cătoreşti declarative de moarte. 

6. Când începe capacitatea de folosinţă a persoanei fizice? a) la naşterea persoanei; b) în momentul dobândirii capacităţii de exerciţiu; c) în momentul împlinirii vârstei de 18 ani. 

Page 50: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Persoanele   43 

 

7. Cine are capacitate de folosinţă? a) toate persoanele; b) numai persoanele care au împlinit 14 ani; c) numai persoanele care au împlinit 18 ani. 

8. Conţinutul capacităţii de folosinţă anticipată: a) cuprinde o latură activă (drepturi); b) cuprinde o latură pasivă (obligaţii); c) cuprinde atât o latură activă cât şi o latură pasivă. 

9. Minorul  lipsit  de  capacitate  de  exerciţiu  poate  încheia  în mod valabil: 

a) acte de conservare şi acte de dispoziţie de mică valoare; b) acte de dispoziţie; c) testamente şi donaţii, dar numai pentru  jumătate din bunu‐

rile sale. 

10. De când  începe capacitatea de  folosinţă anticipată a per‐soanei fizice? 

a) de la data naşterii copilului, numai dacă se naşte viu; b) de la data concepţiunii copilului, dacă este viabil; c) de la data concepţiunii copilului, dacă se naşte viu. 

11. Ce este capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice? a) capacitatea civilă a subiectului de drept; b) aptitudinea persoanei de a fi titular de drepturi şi obligaţii; c) aptitudinea persoanei de a exercita drepturi  şi de a asuma 

obligaţii, prin încheierea de acte juridice. 

12. Care este sancţiunea aplicabilă pentru nerespectarea dis‐poziţiilor privind capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice? 

a) nulitatea absolută şi de fond; b) nulitatea relativă şi de fond; c) nulitatea relativă şi de formă. 

13. Numele de familie se schimbă: a) pe cale administrativă, pentru motive temeinice; b) prin schimbări ale filiaţiei; c) prin căsătorie când un soţ ia numele de familie al celuilalt soţ. 

Page 51: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

44   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

14. Beneficiază de domiciliu legal: a) orice persoană fizică; b) numai minorii; c) minorii, dispăruţii, interzişii judecătoreşti.  15.  Sub  aspectul  naturii  juridice,  atributele  de  identificare  a 

persoanei fizice sunt: a) drepturi personale nepatrimoniale; b) drepturi patrimoniale; c) drepturi absolute şi fac parte din patrimoniul persoanei fizice.  16.  Sintagma  „persoana  juridică  nu  poate  avea  decât  acele 

drepturi ce corespund scopului ei”, formează conţinutul: a) capacităţii de folosinţă a persoanei juridice; b) capacităţii de folosinţă anticipată a persoanei juridice; c) specialităţii capacităţii de  folosinţă a persoanei  juridice  fără 

scop lucrativ.   17. Constituie atribute de identificare a persoanei fizice: a) sediul şi denumirea; b) numele şi domiciliul; c) porecla şi pseudonimul.  18.  Când  încetează  capacitatea  de  exerciţiu  deplină  a  per‐

soanei fizice? a) la desfacerea căsătoriei prin divorţ a femeii care a împlinit 18 

ani; b) la anularea căsătoriei, înainte ca femeia de bună‐credinţă să 

împlinească 18 ani; c) prin punerea sub interdicţie judecătorească.  19. Cine este lipsit de capacitate de exerciţiu? a) minorul între 14 şi 18 ani; b) minorul căsătorit; c) persoana pusă sub interdicţie. 

20. Numele de familie se modifică: a) pe cale administrativă, pentru motive temeinice;  

Page 52: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Persoanele   45 

 

b) prin adopţie; c) prin retranscriere cu ortografia limbii materne. 

21. Sunt atribute de identificare a persoanei fizice: a) numele, domiciliul, starea civilă şi codul numeric personal; b) numele, porecla, starea civilă, domiciliul şi reşedinţa; c)  codul  numeric  personal,  domiciliul,  starea  civilă,  numele  şi 

porecla. 

22. Persoana juridică dobândeşte capacitate de folosinţă anti‐cipată: 

a) de la data actului de autorizare; b) de la data recunoaşterii actului de înfiinţare; c) de la data actului de înfiinţare. 

23. Specialitatea capacităţii de folosinţă se referă la: a) dobândirea capacităţii de folosinţă anticipată; b) încheierea actelor juridice de către persoana juridică cu scop 

nepatrimonial în acord cu obiectul ei de activitate;  c) încheierea actelor juridice de către orice persoană juridică în 

acord cu obiectul ei de activitate. 

24. La încheierea căsătoriei, soţii: a) sunt obligaţi să aleagă un nume comun; b) pot să aleagă un al treilea nume; c) pot să‐şi păstreze numele dinaintea căsătoriei. 

25. Reprezintă acte de stare civilă: a) paşaportul şi cartea de identitate; b) actul de naştere, căsătorie şi deces; c) livretul de familie. 

26. Potrivit Codului civil [art. 84 alin. (3)], numele de familie al copilului găsit se stabileşte: 

a) de primar, prin dispoziţie; b) de primărie, prin decizie; c) de instanţa de tutelă.  

Page 53: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

46   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

27. Este nul relativ actul juridic încheiat: a) de o persoană juridică fără capacitate de folosinţă; b) de o persoană  juridică cu  scop nepatrimonial cu  încălcarea 

principiului specialităţii capacităţii de folosinţă; c) de un organ de conducere necompetent al persoanei juridice.  28. Constituie atribute de identificare a persoanei juridice: a) organizarea de sine stătătoare, patrimoniul şi scopul propriu; b) obiectul de activitate, sigla, emblema; c) denumirea, sediul, naţionalitatea.  29. Cine are capacitate de exerciţiu restrânsă? a) copilul conceput dar nenăscut; b) copilul conceput, cu condiţia să se nască viu; c) minorul între 14‐18 ani.  30.  Instanţa  de  tutelă  poate,  pentru  motive  temeinice,  să 

recunoască minorului capacitatea de exerciţiu anticipată (art. 40 C. civ.): 

a) la împlinirea vârstei de 14 ani; b) la împlinirea vârstei de 16 ani; c) la împlinirea vârstei de 18 ani.  31.  De  regulă,  cine  încheie  actele  juridice  ale minorului  cu 

capacitate de exerciţiu restrânsă? a) minorul personal şi singur; b) reprezentantul legal; c) minorul, cu încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal.  32. Potrivit Codului civil (art. 206), principiul specialităţii capa‐

cităţii limitează: a) capacitatea de folosinţă a oricărei persoane juridice; b) capacitatea de folosinţă a persoanei juridice fără scop patri‐

monial; c) capacitatea de exerciţiu atât a persoanei fizice, cât şi a celei 

juridice.   

Page 54: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Persoanele   47 

 

33. Beneficiază de capacitate de exerciţiu: a) orice persoană fizică indiferent de rasă, naţionalitate, religie; b) numai persoanele  juridice,  însă aceasta diferă  în  funcţie de 

obiectul de activitate; c) persoanele fizice cu maturitatea psihică necesară pentru a‐şi 

da seama de consecinţele actelor încheiate.  34. O persoană fizică sau juridică: a) poate renunţa la capacitatea civilă de folosinţă; b) poate înstrăina capacitatea civilă de folosinţă; c) poate fi lipsită sau îngrădită în capacitatea civilă de folosinţă, 

în condiţiile şi în cazurile prevăzute de lege.  35. Aptitudinea persoanei de a‐şi exercita drepturile şi de a‐şi 

asuma obligaţiile prin încheierea de acte juridice, constituie: a) capacitate de folosinţă; b) capacitate de exerciţiu; c) capacitate juridică.  36. Ce efecte produce hotărârea declarativă de moarte? a) continuarea existenţei calităţii de subiect de drept; b) continuarea existenţei drepturilor  şi obligaţiilor contractate 

intuitu personae; c) deschiderea succesiunii.  37. Pentru copilul conceput, capacitatea de folosinţă anticipa‐

tă se instituie dacă: a) copilul dobândeşte doar drepturi; b) copilul se naşte viu; c) copilul este viabil.  38. În cazul în care o persoană este dispărută şi există indici că 

a încetat din viaţă, acesta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească (potrivit art. 49 C. civ.), dacă: 

a) a trecut un an de la data ultimelor informaţii sau indicii des‐pre acesta; 

b) au trecut doi ani de la data ultimelor informaţii sau indicii din care rezultă că era în viaţă; 

Page 55: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

48   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

c) au trecut patru ani de la data ultimelor informaţii sau indicii din care rezultă că era în viaţă. 

 39. Cel dispărut în împrejurări deosebite, ce îndreptăţesc a se 

presupune decesul, poate fi declarat mort (potrivit art. 50 C. civ.), dacă: 

a) a trecut un an de la data ultimelor informaţii din care rezultă că era în viaţă; 

b) au trecut cel puţin 6 luni de la data împrejurării în care a avut loc dispariţia; 

c) au trecut patru ani de  la data  împrejurării  în care a avut  loc dispariţia. 

 40. Atunci când este sigur că decesul s‐a produs, deşi cadavrul 

nu poate  fi găsit sau  identificat, moartea poate  fi declarată prin hotărâre judecătorească [potrivit art. 50 alin. (3) C. civ.]:  

a)  dacă  au  trecut  doi  ani  de  la  data  ultimelor  informaţii  sau indicii din care rezultă că era în viaţă; 

b) dacă au trecut 6 luni de la data împrejurării în care a avut loc dispariţia; 

c) fără a se aştepta împlinirea vreunui termen de la dispariţie.  41.  În  cazul  declarării  judecătoreşti  a morţii,  data  decesului 

este: a) data la care persoana a dispărut; b) data  la care hotărârea declarativă de moarte a  rămas defi‐

nitivă şi irevocabilă; c) ultima  zi  a  termenului după  care  se poate  cere declararea 

judecătorească a morţii.  42. Dacă data morţii din hotărârea declarativă de moarte este 

inexactă, se poate cere: a) anularea; b) rectificarea; c) ratificarea.   

Page 56: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Persoanele   49 

 

43.  După  anularea  hotărârii  declarative  de moarte,  cel  de‐clarat mort nu poate cere înapoierea bunurilor sale de la: 

a) dobânditorul de bună‐credinţă printr‐un act cu titlu oneros; b) dobânditorul de rea‐credinţă printr‐un act cu titlu oneros; c) dobânditorul de bună‐credinţă printr‐un act cu titlu gratuit.   44. Capacitatea de exerciţiu restrânsă se dobândeşte: a) la împlinirea vârstei de 18 ani; b) la împlinirea vârstei de 16 ani; c) la împlinirea vârstei de 14 ani.  45. Sunt lipsite de capacitate de exerciţiu: a) persoanele fără discernământ; b) persoanele fără capacitate de folosinţă; c) persoanele puse sub interdicţie.  46. Are capacitate de exerciţiu deplină: a) minorul de 16 ani, căsătorit;  b) minorul de 14 ani împliniţi; c) persoana de 18 ani, pusă sub interdicţie.  47. Minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate încheia 

acte juridice de dispoziţie: a) numai prin reprezentant; b) personal, cu încuviinţarea ocrotitorului legal; c) personal, cu încuviinţarea ocrotitorului legal şi a instanţei de 

tutelă.  48. Pot încheia contracte de donaţii: a) numai majorii;  b) minorii de 16 ani, dar numai pentru jumătate din ceea ce ar 

fi dispus dacă ar fi fost majori; c) minorii de 14‐16 ani, cu dublă încuviinţare.  49. Minorilor de 14‐18 ani le este interzis: a) să încheie acte de dispoziţie; b) să încheie acte de administrare; c) să garanteze obligaţia altei persoane. 

Page 57: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

50   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

50.  Capacitatea  de  exerciţiu  deplină  a  persoanei  fizice  înce‐tează ireversibil: 

a) prin moartea constatată fizic; b) prin declararea judecătorească a morţii; c) prin punere sub interdicţie.  51. Majorul pus sub interdicţie judecătorească: a) nu are capacitate de folosinţă; b) nu are capacitate de exerciţiu; c) are capacitate de exerciţiu restrânsă.  52. Actele juridice încheiate de o persoană fără capacitate de 

exerciţiu  sau  cu  capacitate  de  exerciţiu  restrânsă,  fără  încuvi‐inţările legale: 

a) sunt nule; b) sunt anulabile; c) pot fi ratificate.  53. Actele de administrare, de regulă: a)  se  încheie  de  către minorul  între  14  şi  18  ani  personal  şi 

singur chiar dacă sunt lezionare; b) se încheie de către minorul între 14 şi 18 ani cu încuviinţarea 

ocrotitorului legal; c) se încheie de către minorul între 14 şi 18 ani, numai cu dublă 

încuviinţare.   54. Sub aspectul naturii  lor  juridice, atributele de  identificare 

sunt: a) drepturi patrimoniale; b) drepturi personale nepatrimoniale; c) drepturi de creanţă.  55. Numele de  familie  şi prenumele  copilului născut din pă‐

rinţi necunoscuţi se stabilesc de: a) primarul localităţii unde a fost găsit copilul, prin dispoziţie; b) primăria localităţii unde se înregistrează naşterea, prin decizie; c) primarul localităţii unde se înregistrează naşterea, prin dispo‐

ziţie.  

Page 58: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Persoanele   51 

 

56. La încheierea căsătoriei, soţii nu pot: a)  să‐şi  păstreze  fiecare  numele  de  familie  avut  înainte  de 

căsătorie; b) să poarte ca nume comun, numele lor reunite; c)  să‐şi  aleagă  un  nume  de  familie  pe  care  nici  unul  dintre 

aceştia nu l‐a avut anterior căsătoriei.  57. Dacă viitorii soţi nu declară până  la  încheierea căsătoriei 

numele de familie pe care s‐au învoit să‐l poarte, se consideră că: a)  fiecare  îşi  păstrează  numele  de  familie  avut  anterior  căsă‐

toriei; b) soţia ia numele de familie al soţului; c) iau, ca nume comun, numele lor de familie reunite.  58. Schimbarea numelui de familie al unuia dintre soţi: a) implică schimbarea numelui de familie al celuilalt soţ; b) presupune  şi  consimţământul  celuilalt  soţ, dacă  aceştia  au 

un nume de familie comun; c) impune consimţământul celuilalt soţ, chiar dacă aceştia şi‐au 

păstrat numele avut anterior căsătoriei.  59. Nu beneficiază de protecţie legală: a) reşedinţa; b) pseudonimul; c) porecla.  60. Potrivit Codului civil, o persoană fizică poate avea  în ace‐

laşi timp: a) un domiciliu şi mai multe reşedinţe; b) două domicilii şi o reşedinţă; c) un domiciliu şi o reşedinţă.   61.  Domiciliul  legal  al minorului  încredinţat  de  instanţa  de 

tutelă unei instituţii de ocrotire este (potrivit art. 93 C. civ.): a) la domiciliul părinţilor săi; b) la domiciliul stabilit de instanţa de judecată; c) la instituţia de ocrotire unde locuieşte efectiv. 

Page 59: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

52   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

2. Răspunsuri corecte 

1  a) 2  c) 3  b) 4  a) 5  b) 6  a) 7  a) 8  a) 9  a) 10  c) 11  c) 12  b) 13  a) 14  c) 15  a) 16  c) 

17 b)18 c)19 c)20 b)21 a)22 c)23 b)24 c)25 b)26 a)27 c)28 c29 c)30 b)31 c)32 b)

33 c) 34 c) 35 b) 36 c) 37 b) 38 b) 39 b) 40 c) 41 c) 42 b) 43 a) 44 c) 45 c) 46 a) 47 c) 48 a) 

49 c)50 a)51 b)52 b)53 b)54 b)55 a)56 c)57 a)58 b)59 c)60 c)61 c)

3. Bibliografie selectivă 

Codul civil, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2011, Cartea I, Titlul II, Cap. I – Capacitatea civilă a persoanei fizice, art. 34‐57; Cap. III – Identificarea  persoanei  fizice,  art.  82‐103;  Titlul  IV  –  Persoana juridică, Cap. I‐VI, art. 187‐251; 

Chelaru,  E.,  Drept  civil.  Persoanele,  ed.  a  3‐a,  Ed.  C.H.  Beck, Bucureşti, 2012; 

Ungureanu, C.T., Drept  civil. Partea generală. Persoanele –  În reglementarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012; 

Ungureanu,  O.,  Munteanu,  C.,  Drept  civil.  Persoanele  –  În reglementarea Noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011; 

Urs,  I.R.,  Todică,  C., Drept  civil.  Persoana  fizică.  Persoana  ju‐ridică, Ed. Universitară, Bucureşti, 2007. 

Page 60: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Secţiunea a 2‐a. TEORIA DREPTURILOR REALE.  

TEORIA GENERALĂ A OBLIGAŢIILOR  

Anul II de studiu 

§1. DREPT CIVIL. TEORIA DREPTURILOR REALE 

1. Teste grilă 

1. Dreptul de proprietate este dreptul  real care conferă  titu‐larului: 

a) prerogativa posesiei, folosinţei şi dispoziţiei materiale; b) prerogativa posesiei, folosinţei şi dispoziţiei juridice; c) prerogativa posesiei, folosinţei şi dispoziţiei.  2. Sunt caractere juridice ale dreptului de proprietate: a) caracterul absolut; b) caracterul netransmisibil; c) caracterul imprescriptibil.  3. Dreptul de proprietate este absolut în sensul că: a) este opozabil inter partes; b) nu se pierde prin neuz; c)  conferă  titularului  exerciţiul  integral  al  tuturor  atributelor 

dreptului de proprietate.  4. Drepturile  reale  asupra  imobilelor  cuprinse  în  cartea  fun‐

ciară se dobândesc astfel (art. 885 C. civ.): a) faţă de părţi, de la data înscrierii lor în cartea funciară; b) faţă de terţi, de la data actului translativ de drepturi reale; c) între părţi şi faţă de terţi prin înscrierea lor în cartea funciară.   5. Reprezintă caractere juridice ale dreptului de proprietate: a) caracterul exclusiv, absolut şi imprescriptibil; b) caracterul exclusiv, absolut şi netransmisibil; c) caracterul exclusiv, absolut şi perpetuu. 

Page 61: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

54   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

6. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate: a) conferă dreptului de proprietate şi caracterul inviolabil; b)  îl  îndreptăţeşte pe titular să exercite singur atributele drep‐

tului de proprietate; c) conferă dreptului de proprietate şi caracterul transmisibil. 

7. Reprezintă o formă a dreptului de proprietate: a) dreptul de proprietate publică; b) numai dreptul de proprietate privată; c) dreptul de uzufruct. 

8. După  cum  dreptul  de  proprietate  este  sau  nu  afectat  de modalităţi, distingem între: 

a) drept de proprietate publică şi drept de proprietate privată; b) drept de proprietate pur şi simplu şi drept de proprietate pe 

cote‐părţi; c) drept de proprietate afectat de modalităţi  şi drept de pro‐

prietate perpetuu. 

9. Dreptul de proprietate privată este: a) inalienabil; b) imprescriptibil; c) grevabil. 

10.  În  virtutea  caracterului  sesizabil  al  dreptului  de  proprie‐tate privată: 

a) bunurile pot constitui obiect al garanţiilor reale; b) bunurile pot constitui obiect al dezmembrămintelor; c) bunurile pot fi urmărite de creditori pentru realizarea crean‐

ţelor lor. 

11. Persoanele juridice de drept public: a) pot fi titulare numai ale dreptului de proprietate publică; b) pot fi titulare ale dreptului de proprietate publică şi ale drep‐

tului de proprietate privată; c) nu pot fi titulare ale dreptului de proprietate privată. 

12. Reprezintă modalităţi juridice ale dreptului de proprietate: a) dreptul de proprietate pur şi simplu; 

Page 62: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria drepturilor reale   55 

 

b) dreptul de proprietate în devălmăşie; c) dreptul de proprietate garantat cu ipotecă.  13. Proprietatea anulabilă reprezintă: a) starea de  incertitudine vremelnică  izvorâtă din transmiterea 

dreptului printr‐un act  juridic  încheiat prin vicierea consimţămân‐tului; 

b) starea de incertitudine vremelnică izvorâtă din transmiterea dreptului printr‐un act juridic afectat de o condiţie; 

c) starea de  incertitudine vremelnică  izvorâtă din transmiterea dreptului printr‐un act juridic afectat de un termen. 

 14. Reprezintă un caz de proprietate anulabilă: a) vânzarea cu opţiune de răscumpărare; b) proprietatea comună pe cote‐părţi; c) înstrăinarea unui bun comun de către un soţ, fără consimţă‐

mântul celuilalt soţ.  15.  În  cazul  proprietăţii  rezolubile  ca  modalitate  juridică  a 

dreptului de proprietate: a) dacă se  îndeplineşte condiţia, dreptul de proprietate al do‐

bânditorului se consolidează retroactiv;  b) dacă nu  se  îndeplineşte  condiţia, dreptul de proprietate  al 

dobânditorului se desfiinţează retroactiv;  c) dacă nu  se  îndeplineşte  condiţia, dreptul de proprietate  al 

dobânditorului se consolidează retroactiv.  16. Proprietatea comună: a) reprezintă o expresie a dreptului de proprietate publică; b)  reprezintă o modalitate  în virtutea căreia o persoană exer‐

cită posesia şi alta exercită folosinţa asupra unui bun; c) reprezintă o modalitate în virtutea căreia două sau mai multe 

persoane exercită prerogativele dreptului de proprietate.  17. Sunt forme ale proprietăţii comune: a) proprietatea periodică şi proprietatea anulabilă; b) proprietatea pe cote‐părţi şi proprietatea în devălmăşie; c) proprietatea anulabilă şi proprietatea rezolubilă. 

Page 63: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

56   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

18. În cazul proprietăţii comune pe cote‐părţi: a)  dreptul  de  proprietate  asupra  unui  bun  este  fracţionat  în 

cote‐părţi ideale şi abstracte; b) dreptul de proprietate asupra unui bun este  fracţionat din 

punct de vedere material; c) dreptul de proprietate aparţine  în cote‐părţi egale mai mul‐

tor persoane.  19.  Sunt  caractere  juridice  esenţiale  ale proprietăţii  comune 

pe cote‐părţi: a) obiectul este divizat din punct de vedere material, iar dreptul 

de proprietate nu este divizat; b)  obiectul  este  nedivizat  din  punct  de  vedere  material,  iar 

dreptul de proprietate este divizat în cote‐părţi ideale şi abstracte; c) obiectul  şi dreptul de proprietate sunt divizate atât  în cote‐

părţi determinate material, cât şi juridic.  20.  În  raport  de  obiect,  proprietatea  comună  pe  cote‐părţi 

poate îmbrăca forma: a) indiviziunii şi proprietăţii forţate; b) coproprietăţii şi indiviziunii; c) indiviziunii şi proprietăţii obişnuite.  21. Proprietatea comună forţată: a) poate înceta prin partaj; b) poate înceta prin uzucapiune; c) nu poate înceta prin partaj.  22. Proprietatea comună pe cote‐părţi: a) poate fi dobândită numai prin succesiune; b) poate fi dobândită numai prin contract; c) poate fi dobândită şi prin succesiune.  23. La proprietatea comună pe cote‐părţi: a) niciunul dintre coproprietari nu are un drept exclusiv asupra 

unei părţi materiale din bun; b)  fiecare dintre coproprietari este  titular exclusiv al dreptului 

de proprietate; 

Page 64: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria drepturilor reale   57 

 

c) oricare dintre coproprietari poate încheia, fără acordul celor‐lalţi coproprietari, orice act cu privire la întregul bun. 

 24. În cazul coproprietăţii obişnuite: a)  actele  de  conservare  pot  fi  făcute  de  fiecare  coproprietar, 

dar numai cu acordul celorlalţi coproprietari; b) actele de dispoziţie se pot  încheia numai cu acordul tuturor 

coproprietarilor; c) actele de administrare pot  fi  făcute de  fiecare coproprietar 

fără acordul celorlalţi coproprietari.  25. Coproprietatea forţată: a) nu poate înceta prin partaj convenţional;  b) fiecare coproprietar poate exercita folosinţa asupra bunului, 

cu  respectarea destinaţiei acestuia  şi  fără a  împiedica exercitarea folosinţei de către ceilalţi coproprietari; 

c) poate înceta numai prin partaj judiciar.  26. La proprietatea comună în devălmăşie: a) bunul aparţine tuturor coproprietarilor,  fără ca vreunul din‐

tre aceştia să fie titularul unei cote‐părţi din dreptul de proprietate asupra bunului; 

b) are ca aplicaţie părţile comune din clădirile cu mai multe etaje; c) nu poate înceta prin partaj.  27. În cazul proprietăţii periodice: a)  coproprietarii  exercită  atributele  dreptului  de  proprietate 

concomitent; b) coproprietarii au stabilită o cote‐parte ideală şi abstractă din 

bunul comun; c)  coproprietarii exercită  atributul  folosinţei  succesiv, pe  anu‐

mite perioade de timp determinate.  

28. Proprietatea periodică  asupra unui bun  imobil  încetează prin: 

a) nu poate înceta; b) dobândirea de  către o  singură persoană a  cotelor‐părţi din 

dreptul de proprietate periodică, cu radierea din cartea funciară; 

Page 65: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

58   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

c) dobândirea de  către o  singură persoană a  cotelor‐părţi din dreptul de proprietate periodică, fără radierea din cartea funciară. 

 29. În cazul proprietăţii periodice: a) coproprietarii nu pot  încheia un contract de administrare a 

coproprietăţii; b)  actele  prin  care  se  consumă  în  tot  sau  în  parte  substanţa 

bunului pot fi făcute doar cu acordul tuturor coproprietarilor; c) actele prin care se consumă în tot sau în parte substanţa bu‐

nului pot fi făcute cu acordul majorităţii coproprietarilor.  30. Proprietatea comună în devălmăşie se caracterizează prin 

aceea că: a)  bunul  aparţine  tuturor  coproprietarilor,  fără  ca  aceştia  să 

aibă  o  cotă‐parte  ideală  şi  abstractă  din  dreptul  de  proprietate asupra bunului; 

b) bunul aparţine tuturor coproprietarilor, aceştia având deter‐minată o cotă‐parte  ideală şi abstractă din dreptul de proprietate asupra bunului; 

c) bunul aparţine tuturor coproprietarilor, aceştia având deter‐minată  o  cotă materială  determinată  din  dreptul  de  proprietate asupra bunului. 

 31. Acţiunea în revendicare: a) nu este reglementată de Codul civil; b) poate fi introdusă în termen de 3 ani de la data pierderii po‐

sesiei; c)  reprezintă  acţiunea  introdusă  de  proprietarul  neposesor 

împotriva posesorului neproprietar.  32. Acţiunea în revendicare: a) este o acţiune personală; b) poate fi promovată de orice detentor precar  împotriva pro‐

prietarului; c)  poate  fi  introdusă  de  proprietarul  care  a  pierdut  posesia 

asupra bunului revendicat.   

Page 66: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria drepturilor reale   59 

 

33. Admiterea acţiunii în revendicare are ca efect: a) bunul revendicat rămâne în posesia pârâtului; b)  reclamantului  îi  este  recunoscut  dreptul  de  proprietate 

asupra bunului revendicat; c)  posibilitatea  pârâtului  să  solicite  reclamantului  toate  chel‐

tuielile voluptuarii făcute cu bunul.  34. Acţiunea în revendicare imobiliară: a) este prescriptibilă extinctiv în termenul general de 3 ani; b) este imprescriptibilă extinctiv, cu excepţiile stabilite de lege; c) este imprescriptibilă extinctiv în toate cazurile.  35.  În  cadrul  acţiunii  în  revendicare,  dacă  numai  una  dintre 

părţi are titlu (conflict între titlu şi posesie): a)  dacă  cel  care  are  titlu  este  reclamantul,  acesta  va  avea  în 

toate cazurile câştig de cauză; b) dacă cel care are titlu este pârâtul, acţiunea va fi respinsă; c) pârâtul nu poate prezenta niciodată un titlu în cadru acţiunii 

în revendicare.  36. În cadrul acţiunii  în revendicare,  în cazul conflictului  între 

titluri care provin de la acelaşi autor: a)  se  va da  câştig de  cauză  celui  care are  titlul  cel mai  vechi, 

chiar dacă cealaltă parte a înscris titlul în cartea funciară; b) se va da câştig de cauză părţii care a îndeplinit prima cerinţa 

înscrierii în cartea funciară; c) se va da câştig de cauză celui care are titlul cel mai nou, cu 

excepţia cazului în care titlul este un testament.  37. În cadrul acţiunii  în revendicare, dacă niciuna dintre părţi 

nu are titlu de proprietate (conflict între posesii), în practică: a) acţiunea va fi respinsă ca inadmisibilă; b) posesorul va avea câştig de cauză; c)  instanţa va compara posesiile şi va da câştig de cauză pose‐

siei mai bine caracterizate.  38. În cadrul acţiunii în revendicare mobiliară: a) acţiunea este în principiu inadmisibilă; 

Page 67: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

60   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

b)  posesorul  bunului mobil  este  obligat  să  facă  dovada  pro‐prietăţii; 

c) dovada posesiei poate fi făcută numai cu înscrisuri.  39. În materie mobiliară, posesia valorează: a) titlu de proprietate; b) detenţie precară; c) niciuna din variantele de mai sus.  40. Revendicarea bunului mobil furat sau pierdut de  la pose‐

sorul de bună‐credinţă: a) acţiunea poate fi promovată în termen de 3 ani de la data la 

care proprietarul a pierdut stăpânirea bunului; b) acţiunea poate fi promovată în termen de 30 ani de la data la 

care proprietarul a pierdut stăpânirea bunului; c) acţiunea va putea fi promovată oricând, fiind imprescriptibilă 

sub aspect extinctiv.  41. Următoarele categorii de persoane pot  invoca dispoziţiile 

Codului  civil privitoare  la dobândirea proprietăţii mobiliare prin posesia de bună‐credinţă: 

a) terţul dobânditor de rea‐credinţă; b) terţul dobânditor de bună‐credinţă; c) atât terţul de bună‐credinţă, cât şi cel de rea‐credinţă.  42.  Dobândirea  proprietăţii  prin  posesia  de  bună‐credinţă 

poate fi invocată dacă următoarea condiţie este îndeplinită: a) proprietarul bunului  s‐a desesizat  în mod  voluntar de bun, 

încredinţându‐l prin contract unui detentor precar; b) bunul să fie  înstrăinat de detentor cu acordul proprietarului 

unui terţ; c) terţul dobânditor să fie de rea‐credinţă.  43. Este un efect al admiterii acţiunii în revendicare: a) restituirea fructelor de către posesorul de bună‐credinţă; b) restituirea fructelor nu operează; c) restituirea fructelor de către posesorul de rea‐credinţă.  

Page 68: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria drepturilor reale   61 

 

44.  Posesorul  bunului  revendicat  va  fi  obligat  la  restituirea fructelor: 

a) de la data introducerii cererii de chemare în judecată, acesta fiind momentul când buna sa credinţă încetează; 

b) de la data intrării în posesie, atât pentru posesorul de bună‐credinţă, cât şi pentru posesorul de rea‐credinţă; 

c)  în  cazul  admiterii  acţiunii  în  revendicare,  fructele  nu  se restituie. 

 45. Ca urmare a admiterii acţiunii în revendicare, proprietarul: a)  este  obligat  să  restituie  cheltuielile  voluptuarii  făcute  cu 

bunul; b)  este  obligat  să  restituie  posesorului  cheltuielile  necesare 

făcute cu bunul; c)  este  obligat  să  restituie  posesorului  cheltuielile  necesare, 

utile şi voluptuarii pe care le‐a făcut.  46. Posesia reprezintă: a) o stare de fapt; b) o stare de drept; c) în cazul bunurilor imobile, însuşi dreptul de proprietate.  47. Posesia se exercită: a) numai prin putere proprie; b) prin putere proprie sau prin intermediul unei alte persoane; c)  numai  prin  putere  proprie  de  către  persoanele  lipsite  de 

capacitate de exerciţiu.  48. Reprezintă element constitutiv al posesiei: a) elementul material (corpus); b) elementul juridic (titlul); c) elementul incorporal (durata în timp).  49. Constituie posesie stăpânirea unui bun de către: a) locatar; b) proprietar; c) comodatar.  

Page 69: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

62   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

50. Detenţia precară se poate interverti în posesie: a)  dacă  detentorul  precar  încheie  cu  bună‐credinţă  un  act 

translativ de proprietate cu titlu particular cu altă persoană decât proprietarul bunului; 

b) niciodată; c) numai după exercitarea unei posesii de 3 ani.  51. Elementul corpus al posesiei: a) nu poate fi dovedit; b) poate fi dovedit numai prin înscrisuri; c) poate fi dovedit prin orice mijloc de probă, fiind un fapt juridic.  52. Elementul animus al posesiei: a)  reprezintă  stăpânirea  exercitată  în  nume  propriu  asupra 

bunului; b) reprezintă o stare de drept; c) reprezintă intenţia posesorului de a stăpâni bunul pentru sine.  53. Posesia se dobândeşte: a) la dobândirea elementului animus; b) la dobândirea elementului corpus; c)  prin  întrunirea  cumulativă  a  celor  două  elemente  consti‐

tutive.  54. Elementul material al posesiei: a) se exercită numai personal de către posesor; b) se exercită numai prin intermediul altei persoane; c) se poate exercita fie în nume propriu, fie printr‐un reprezen‐

tant care stăpâneşte pentru posesor.  55. Elementul psihologic al posesiei constă în: a)  intenţia posesorului de a exercita stăpânirea  lucrului pentru 

sine ca proprietar; b)  intenţia  posesorului  de  a  exercita  stăpânirea  lucrului  ca 

titular al unui alt drept real; c) intenţia posesorului de a exercita stăpânirea lucrului ca pro‐

prietar ori ca titular al unui alt drept real.  

Page 70: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria drepturilor reale   63 

 

56. Posesia se poate pierde prin: a) pierderea simultană a celor două elemente constitutive ale 

posesiei; b) exercitarea elementului material de către un detentor precar; c) exercitarea elementului material prin reprezentant legal.  57. Elementul material al posesiei dispare: a)  când  posesorul  nu  stăpâneşte  şi  nu  supraveghează  direct 

bunul mai mult de 30 de zile; b) când bunul intră în stăpânirea altei persoane prin furt; c) nicio variantă de mai sus.  58. Reprezintă calitate a posesiei: a) neechivocitatea; b) discontinuitatea; c) violenţa.  59. Nu reprezintă viciu al posesiei: a) faptul că posesia este publică; b) faptul că posesia este discontinuă; c) faptul că posesia este clandestină.  60. Posesia este tulburată: a) dacă este dobândită prin act juridic cu titlu gratuit; b) dacă este dobândită prin acte de violenţă fizică sau morală, 

care nu au fost provocate de o altă persoană decât posesorul; c) dacă există  îndoieli  în  ce priveşte existenţa  celor două ele‐

mente constitutive ale sale.  61. Discontinuitatea, ca viciu al posesiei: a) este un viciu absolut; b) este un viciu permanent; c) este un viciu întâlnit doar în cazul posesiei bunurilor mobile. 

62. Violenţa: a) este un viciu temporar al posesiei; b) este un viciu absolut; c) priveşte numai bunurile imobile. 

Page 71: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

64   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

63. Clandestinitatea, ca viciu al posesiei, presupune: a) că posesia este conservată prin acte de violenţă; b) că posesia începe printr‐un act de violenţă; c) că posesia se exercită astfel încât nu poate fi cunoscută.  64. Reprezintă acţiune specifică publicităţii imobiliare: a) acţiunea în revendicare; b) acţiunea negatorie; c) acţiunea în prestaţie tabulară.  65. Acţiunea în rectificare tabulară: a)  are  ca  obiect  numai  corectarea  unor  înscrieri  inexacte  în 

cartea funciară; b) are  ca obiect  radierea,  îndreptarea,  corectarea  înscrisurilor 

inexacte efectuate în cartea funciară; c)  are  ca  obiect  numai  erorile materiale  săvârşite  cu  prilejul 

înscrierilor efectuate în cartea funciară.  66. Posesia viciată devine utilă: a) în termen de 6 luni de la data încetării viciului care a afectat‐o; b) de îndată ce viciul a încetat; c)  în  termen  de  18  luni  de  la  data  încetării  viciului  care  a 

afectat‐o.  67. Posesia încetează: a) ca urmare a trecerii bunului în proprietate publică; b) ca urmare a viciului violenţei; c) ca urmare a viciului echivocităţii.  68. Titularul dreptului de proprietate publică este: a) statul, asupra terenurilor de interes public; b) judeţul, asupra terenurilor de interes public local; c) statul, asupra terenurilor de interes public naţional. 

69. Dreptul de proprietate publică este: a) alienabil; b) insesizabil; c) dezmembrabil. 

Page 72: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria drepturilor reale   65 

 

70.  Insesizabilitatea  dreptului  de  proprietate  publică  presu‐pune că: 

a) bunurile proprietate publică nu sunt dezmembrabile; b) bunurile proprietate publică nu pot fi dobândite prin uzuca‐

piune; c) bunurile proprietate publică nu pot fi supuse executării silite.  71. Bunurile proprietate publică: a) pot fi dobândite prin prescripţia achizitivă; b) sunt prescriptibile sub aspect extinctiv; c) fac parte din domeniul public naţional, judeţean sau local.  72. Dreptul de proprietate publică se dobândeşte: a) prin expropriere pentru cauză de utilitate publică; b) prin uzucapiune; c) prin posesie de bună‐credinţă în cazul bunurilor mobile.  73. Dreptul de administrare asupra bunurilor proprietate pu‐

blică: a) nu este reglementat expres de Codul civil; b) intră în categoria drepturilor reale; c) este acel drept de creanţă constituit prin act administrativ.  74.  Dreptul  de  administrare  are  următoarele  caractere  juri‐

dice: a) este opozabil inter partes; b) este opozabil erga omnes; c) este un drept sesizabil.  75. Dezmembrămintele dreptului de proprietate: a) sunt drepturi reale principale; b) sunt drepturi de creanţă; c) sunt drepturi reale accesorii. 

76. Dezmembrămintele sunt compatibile cu: a) dreptul de proprietate privată; b) dreptul de proprietate publică; 

Page 73: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

66   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

c) atât  cu dreptul de proprietate privată,  cât  şi  cu dreptul de proprietate publică. 

 77. Dreptul de uzufruct: a) este un drept real principal; b) este un drept accesoriu; c) are ca părţi uzufructuarul şi cedentul.  78. Uzufructul este: a) dreptul de  a  folosi bunul propriu,  fără  ca  altă persoană  să 

poată împiedica acest lucru; b) dreptul de a trece pe terenul vecinului; c) dreptul de a  folosi bunul altei persoane  şi de a culege  fruc‐

tele acestuia.  79. Uzufructul poate avea ca obiect: a) numai bunuri mobile; b) numai bunuri imobile; c) o universalitate de fapt.  80. Durata uzufructului poate fi: a) în cazul persoanelor fizice doar viager; b)  în  cazul persoanelor  juridice pe o perioadă de  cel mult 30 

ani; c) în toate cazurile doar pe o perioadă de 10 ani.  81. Dacă nu s‐a prevăzut durata uzufructului: a) se prezumă că este constituit pe o perioadă de 10 ani; b) se prezumă că pentru persoanele  fizice este constituit pe o 

perioadă de 30 ani; c) se prezumă că pentru persoanele juridice este constituit pe o 

perioadă de 30 ani.  82. În cazul uzufructului, fructele civile: a) se cuvin nudului proprietar; b) se cuvin uzufructuarului proporţional cu durata uzufructului; c) se cuvin în cote egale uzufructuarului şi nudului proprietar.  

Page 74: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria drepturilor reale   67 

 

83. În cazul cvasiuzufructului: a)  uzufructuarul  nu  are  dreptul  să  dispună  de  bunurile  con‐

sumptibile date în uzufruct; b)  nudul  proprietar  nu  are  dreptul  să  dea  în  uzufruct  bunuri 

consumptibile; c) uzufructuarul are dreptul să dispună de bunurile consumpti‐

bile date  în uzufruct,  cu obligaţia de a  restitui bunuri de aceeaşi calitate, cantitate şi valoare. 

 84. Dacă uzufructul poartă asupra unor bunuri neconsumpti‐

bile care se uzează ca urmare a utilizării lor: a) suntem în prezenţa unui cvasiuzufruct; b) uzufructuarul  va  fi obligat  să  restituie bunurile  în  starea  în 

care se vor afla la data stingerii uzufructului; c) uzufructuarul are dreptul să dispună de bunuri, cu obligaţia 

de a restitui bunuri de aceeaşi calitate, cantitate şi valoare.  85. În ceea ce priveşte uzufructul: a) uzufructuarul poate ceda dreptul său unei alte persoane fără 

acordul nudului proprietar; b)  uzufructuarul  nu  are  dreptul  de  a  închiria  bunul  primit  în 

uzufruct; c) uzufructuarul nu are dreptul să cedeze dreptul său unei alte 

persoane în niciun caz.  86. Locaţiunile de imobile încheiate de uzufructuar, înscrise în 

cartea funciară: a) sunt opozabile doar proprietarului; b)  sunt  opozabile  proprietarului  şi moştenitorilor  acestuia,  în 

condiţiile şi pentru termenul prevăzute de lege; c) nu sunt opozabile indiferent de împrejurare.   87. Reprezintă un drept al uzufructuarului: a) dreptul de a folosi bunul şi de a‐i culege fructele; b) dreptul de a înstrăina nuda proprietate; c) dreptul de a greva nuda proprietate cu sarcini reale.   

Page 75: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

68   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

88. Nudul proprietar are următoarele obligaţii: a) obligaţia de a se abţine de la orice act sau fapt care ar împie‐

dica sau tulbura exerciţiul normal al uzufructului; b)  obligaţia  de  a  înstrăina  nuda  proprietate  la  încetarea  uzu‐

fructului; c)  obligaţia  de  a  suporta  toate  cheltuielile  ce  apar  ca  sarcini 

anuale ale bunului. 

89. Uzufructul se poate constitui: a) în favoarea unei persoane viitoare; b) prin uzucapiune; c) numai prin acte juridice mortis causa. 

90. Uzufructul asupra unei creanţe: a) nu poate fi constituit; b)  este  opozabil  terţilor  în  aceleaşi  condiţii  ca  şi  cesiunea  de 

creanţă; c) poate fi constituit, dar nu este opozabil terţilor. 

91. Dreptul de uz: a) se confundă cu dreptul de uzufruct; b) este dreptul de a locui în locuinţa nudului proprietar; c) este dreptul unei persoane de a  folosi  lucrul altuia  şi de a‐i 

culege fructele naturale şi industriale, numai pentru nevoile proprii şi ale familiei sale. 

92. Dreptul de uz: a) este un drept real principal; b) este un drept de creanţă; c) este un drept real accesoriu. 

93. Dreptul de uz: a) poate fi cedat; b) poate fi arendat; c) nu poate fi închiriat. 

94. Dreptul de abitaţie: a) este un drept de creanţă; b) este un drept real accesoriu; c) este un drept real principal. 

Page 76: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria drepturilor reale   69 

 

95. Dreptul de abitaţie: a) poate fi închiriat; b) poate fi cedat; c) nu poate fi arendat. 

96. Dreptul de abitaţie se caracterizează prin următoarele: a) este un drept sesizabil; b) este un drept alienabil; c) are caracter temporar. 

97. Uzul şi abitaţia: a) se constituie prin simpla detenţie precară; b) se constituie prin act juridic; c) se constituie doar prin act juridic mortis causa. 

98. Servitutea: a) presupune existenţa a două  fonduri  învecinate care au pro‐

prietari diferiţi; b) este un drept real mobiliar; c) este un drept temporar, deoarece se menţine pe o perioadă 

de maximum 5 ani. 

99. Dreptul de servitute se poate constitui cu privire la urmă‐toarele categorii de bunuri: 

a) bunuri mobile corporale; b) numai asupra bunurilor imobile prin natura lor cu construcţii; c) numai asupra bunurilor  imobile prin natura  lor  cu  sau  fără 

construcţii. 

100. Servitutea are următoarele caractere juridice: a) se  instituie  în favoarea unui fond şi, ca urmare, apare ca un 

accesoriu al acestuia; b) în privinţa fondului dominant apare ca o obligaţie; c) în privinţa fondului aservit apare ca un drept. 

101. Servitutea se poate constitui: a) numai în temeiul unui act juridic; b) în temeiul unui fapt juridic; c) în temeiul unui act juridic sau prin uzucapiune. 

Page 77: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

70   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

102. Servituţile pozitive: a) pot fi constituite prin uzucapiune extratabulară; 

b) nu pot fi constituite prin uzucapiune; 

c) pot fi constituite numai prin uzucapiune tabulară. 

103. Servituţile pot fi: 

a) pozitive şi neutre; 

b) continue şi uniforme; 

c) aparente şi neaparente. 

104. În cazul servituţilor pozitive: 

a) proprietarul  fondului aservit exercită o parte din prerogati‐

vele dreptului de proprietate asupra fondului dominant; 

b) proprietarul fondului dominant exercită o parte din preroga‐

tivele dreptului de proprietate asupra fondului aservit; 

c)  proprietarul  fondului  aservit  nu  trebuie  să  se  abţină  de  la 

exercitarea unor prerogative ale dreptului său de proprietate. 

105. Servituţile aparente: 

a)  sunt  acele  servituţi  a  căror  existenţă  este  atestată  de  un 

semn vizibil de servitute; 

b)  sunt acele  servituţi a  căror existenţă este atestată exclusiv 

de un act autentic; 

c)  sunt  acele  servituţi  pentru  a  căror  existenţă  este  necesar 

faptul actual al omului. 

106. Proprietarul fondului dominant: 

a) poate cauza prejudicii prin exercitarea servituţii, neexistând 

niciun impediment în acest sens; 

b) poate modifica servitutea, agravând situaţia fondului aservit; 

c) pierde dreptul de servitute prin neuz timp de 10 ani. 

107. Servitutea se va stinge prin neuz dacă: 

a) de la data ultimului act de exerciţiu al servituţilor necontinue 

ori de la data primului act contrar servituţilor continue a trecut un 

termen mai mare de 10 ani; 

Page 78: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria drepturilor reale   71 

 

b) de la data ultimului act de exerciţiu al servituţilor necontinue ori de  la data primul act contrar servituţilor continue a  trecut un termen mai mare de 3 ani; 

c) servituţile nu se sting prin neuz. 

108. În cazul accesiunii imobiliare artificiale: a)  construcţiile  autonome  efectuate  asupra  unui  imobil  revin 

proprietarului acelui imobil; b)  construcţiile  autonome  efectuate  asupra  unui  imobil  cu 

materialele altuia, revin proprietarului materialelor; c) construcţiile autonome efectuate asupra unui  imobil cu ma‐

terialele  altuia,  obligă  pe  proprietarul  imobilului  la  desfiinţarea construcţiei. 

109.  În  cazul  realizării  unor  construcţii  sau  plantaţii  cu ma‐terialele altuia: 

a) lucrările astfel efectuate se cuvin proprietarului materialelor; b) proprietarul terenului care a făcut construcţii sau plantaţii va 

putea fi obligat să repare şi prejudiciile cauzate persoanei ale cărei materiale au fost folosite; 

c)  proprietarul  terenului  care  a  făcut  construcţii  sau  plantaţii este  obligat  să  plătească  în  toate  cazurile  numai  contravaloarea materialelor. 

110. Realizarea unei construcţii sau plantaţii, cu bună‐credin‐ţă, asupra terenului altuia: 

a)  autorul  lucrării  are  dreptul  să  ceară  instanţei  înscrierea  în cartea funciară ca proprietar; 

b) proprietarul terenului are dreptul să ceară  instanţei  înscrie‐rea în cartea funciară ca proprietar; 

c) proprietarul  terenului  îl obligă pe autorul  lucrării  la desfiin‐ţarea acesteia. 

111. Momentul  în care proprietarul terenului devine proprie‐tar al unei construcţii edificate de o altă persoană pe terenul său, este acela al: 

a) invocării accesiunii; b) încorporării construcţiei în teren; c) admiterii acţiunii de constatare a accesiunii. 

Page 79: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

72   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

112. Uzucapiunea: a) reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate, 

prin posesia neîntreruptă în timpul şi condiţiile stabilite de lege; b) posesia neîntreruptă, timpul şi condiţiile stabilite de  lege se 

constată pe cale amiabilă de către părţi, fără alte formalităţi; c)  reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate 

sau  a  altor  drepturi  reale  prin  posesia  neîntreruptă  în  timpul  şi condiţiile stabilite de lege. 

 113. Potrivit Codului civil în vigoare, uzucapiunea: a) este tabulară şi de lungă durată; b) va putea  fi  invocată numai  în ceea ce priveşte posesiile  în‐

cepute sub imperiul Codului civil din 1864; c) extratabulară presupune o posesie pe o perioadă de 10 ani.  114. Uzucapiunea tabulară presupune: a) o posesie de 5 ani; b) o posesie de 10 ani; c) o posesie de 10 până la 20 de ani.   115. Dreptul de proprietate asupra unui imobil şi dezmembră‐

mintele  sale  pot  fi  înscrise  în  cartea  funciară  în  temeiul  uzuca‐piunii în folosul celui care l‐a posedat timp de 10 ani în cazul: 

a) uzucapiunii tabulare; b) uzucapiunii de 30 de ani; c) uzucapiunii extratabulare. 

116. În materia uzucapiunii tabulare: a) nu este necesară buna‐credinţă; b) buna‐credinţă trebuie să existe atât în momentul înregistrării 

cererii, cât şi în momentul intrării în posesia bunului; c) buna‐credinţă trebuie să existe doar  în momentul  intrării  în 

posesie.  117. În materia joncţiunii posesiilor, poate fi autor: a) orice detentor precar anterior; b) numai locatarul; c) posesorul anterior care a transmis posesia posesorului actual. 

Page 80: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria drepturilor reale   73 

 

118. Acţiunea în prestaţie tabulară: a) nu este supusă prescripţiei extinctive; b) este supusă prescripţiei extinctive în condiţiile legii; c) nu mai este reglementată de Codul civil în vigoare.  119. Acţiunea în rectificare tabulară: a) este imprescriptibilă extinctiv în toate cazurile; b) este prescriptibilă extinctiv în toate cazurile; c)  în  condiţiile  legii, poate  fi  imprescriptibilă  sau prescriptibilă 

extinctiv. 

2. Răspunsuri corecte 

1  c) 2  a) 3  c) 4  c) 5  c) 6  b) 7  a) 8  b) 9  c) 10  c) 11  b) 12  b) 13  a) 14  c) 15  c) 16  c) 17  b) 18  a) 19  b) 20  b) 21  c) 22  c) 23  a) 24  b) 25  b) 26  a) 

27 c)28 b)29 b)30 a)31 c)32 c)33 b)34 b)35 b)36 b)37 c)38 a)39 a)40 a)41 b)42 a)43 c)44 a)45 b)46 a)47 b)48 a)49 b)50 a)51 c)52 c)

53 c) 54 c) 55 c) 56 a) 57 b) 58 a) 59 a) 60 b) 61 a) 62 a) 63 c) 64 c) 65 b) 66 b) 67 a) 68 c) 69 b) 70 c) 71 c) 72 a) 73 b) 74 b) 75 a) 76 a) 77 a) 78 c) 

79 c)80 b)81 c)82 b)83 c)84 b)85 a)86 b)87 a)88 a)89 b)90 b)91 c)92 a)93 c)94 c)95 c)96 c)97 b)98 a)99 c)100 a)101 c)102 a)103 c)104 b)

Page 81: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

74   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

105  a) 106  a) 107  a) 108  a) 

109 b)110 b)111 b)112 c)

113 c) 114 a) 115 c) 116 b) 

117 c)118 b)119 c)

3. Bibliografie selectivă 

Codul  civil,  Ed.  Monitorul  Oficial,  Bucureşti,  2011,  Cartea  a III‐a – Despre bunuri, Titlurile I‐VIII; 

Bîrsan,  C.,  Drept  civil.  Drepturile  reale  principale  în  regle‐mentarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013; 

Boroi, G., Anghelescu, C.A., Nazat, B., Curs de drept civil. Drep‐turile reale principale, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013; 

Urs,  I.R.,  Ispas, P.‐E., Drept civil. Drepturi Reale, Ed. Universit‐ăţii Titu Maiorescu, Bucureşti, 2012. 

Page 82: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

§2. DREPT CIVIL. TEORIA GENERALĂ  A OBLIGAŢIILOR 

1. Teste grilă 

1. Subiectul activ în cadrul raportului juridic de obligaţii civile se numeşte: 

a) debitor; b) creditor; c) locator.  2. Obligaţiile de a face: a) sunt întotdeauna obligaţii de rezultat; b) pot fi obligaţii de rezultat sau, după caz, de mijloace; c) sunt întotdeauna obligaţii de mijloace.  3. Obligaţiile de mijloace: a) mai sunt numite şi obligaţii de diligenţă; b) presupun garantarea creditorului că  rezultatul urmărit va  fi 

atins; c) se subclasifică în obligaţii de rezultat, perfecte şi imperfecte.  4. Pot face obiectul unei ipoteci: a) universalităţile de bunuri; b) bunurile inalienabile; c) doar bunurile imobile.  5.  Reprezintă mijloc  juridic  ofensiv  de  asigurare  a  realizării 

dreptului de creanţă: a) acţiunea în executare silită; b) excepţia, invocată de creditor în faţa instanţei de judecată; c) excepţia, invocată de debitor în faţa instanţei de judecată.  6. Contractul reprezintă: a) acordul dintre două sau mai multe persoane cu intenţia de a 

constitui un raport juridic; 

Page 83: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

76   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

b) acordul de voinţă numai dintre două persoane cu intenţia de a constitui, a modifica şi a stinge un raport juridic; 

c)  acordul  de  voinţă  dintre  două  sau mai multe  persoane  cu intenţia de a constitui, a modifica sau a stinge un raport juridic. 

 7. După conţinut, contractele se clasifică în: a) contracte cu titlu oneros şi contracte cu titlu gratuit; b) contracte consensuale, contracte solemne şi contracte reale; c) contracte sinalagmatice şi contracte unilaterale.  8. În funcţie de scopul urmărit de părţi, contractele se clasifică 

în: a) contracte consensuale, solemne şi reale; b) contracte cu titlu oneros şi cu titlu gratuit; c) contracte sinalagmatice şi unilaterale.  9. După modul de formare, distingem între: a) contracte consensuale, solemne şi reale; b) contracte sinalagmatice şi unilaterale; c) contracte consensuale şi sinalagmatice.  10.  Reprezintă  condiţie  de  fond  esenţială  pentru  validitatea 

contractului: a) capacitatea de a contracta; b) obiectul determinabil şi ilicit; c) cauza determinată şi morală.  11. Ca regulă, contractele se încheie în mod valabil: a) în formă autentică; b) prin  simplul  acord de  voinţă  al părţilor,  exprimat  în  formă 

autentică; c) prin simplul acord de voinţă al părţilor, conform principiului 

consensualismului.  12. O propunere constituie ofertă de a contracta: a) dacă este exprimată în scris; b) dacă are elemente suficiente pentru formarea contractului; 

Page 84: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor   77 

 

c) dacă  are  toate  elementele, principale  şi  secundare, pentru formarea contractului. 

 13. Revocarea ofertei de a contracta: a) trebuie să intervină obligatoriu înainte ca oferta să ajungă la 

destinatar; b)  poate  interveni  şi  înainte  de  expirarea  duratei  prevăzute 

pentru acceptare; c)  nu  poate  interveni  în  niciun  caz,  ofertantul  fiind  ţinut  de 

oferta sa.  14.  Solicitarea  de  a  formula  oferte  de  contractare,  adresată 

uneia sau mai multor persoane determinate: a) constituie, prin ea însăşi, ofertă de a contracta; b) nu constituie, prin ea însăşi, ofertă de a contracta; c) nu este reglementată de Codul civil în vigoare.  15. Acceptarea ofertei de a contracta reprezintă: a)  orice  act  ori  fapt  al  destinatarului,  dacă  indică  acordul  cu 

privire la ofertă; b)  orice  act  ori  fapt  al  destinatarului,  dacă  indică  acordul  cu 

privire la ofertă, dar cu modificări ori completări; c) numai un înscris constatator al ofertei.  16. Acceptarea ofertei de a contracta trebuie să îndeplinească 

următoarele condiţii: a) să  fie  în concordanţă cu oferta de a contracta, destinatarul 

trebuind să accepte integral şi întocmai oferta; b) poate fi exprimată şi după expirarea termenului prevăzut  în 

oferta de a contracta; c) poate  fi exprimată  în termenul prevăzut  în oferta de a con‐

tracta, cu modificări şi completări.  17. În practică, dacă ofertantul şi acceptantul ofertei de a con‐

tracta nu se află în acelaşi loc, contractul se consideră încheiat: a)  în momentul  în care ofertantul a  luat cunoştinţă de accep‐

tare în orice mod; 

Page 85: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

78   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

b)  în momentul  în  care  destinatarul  îşi manifestă  acordul  de voinţă cu privire la ofertă, chiar dacă nu a expediat acceptarea; 

c)  în momentul  în  care  acceptarea  ajunge  la  ofertant,  chiar dacă acesta nu a luat cunoştinţă de conţinutul ei, din motive neim‐putabile. 

 18. Reprezintă loc al încheierii contractului: a) locul în care acceptarea ajunge la ofertant; b) domiciliul destinatarului acceptării; c) domiciliul destinatarului ofertei.  19. Principiul pacta sunt servanda presupune că: a)  un  contract  produce  efecte  numai  faţă  de  părţile  contrac‐

tante; b) un contract produce efecte şi faţă de terţe persoane; c) un contract are putere de lege între părţile contractante.  20. Oferta devine caducă: a) dacă acceptarea nu ajunge la ofertant în termenul stabilit; b) dacă oferta nu ajunge la acceptant în termenul stabilit; c) dacă acceptantul modifică sau completează conţinutul ofertei.  21. În virtutea principiului relativităţii efectelor contractului: a) contractul produce efecte între părţi, avânzi‐cauză şi terţi; b) contractul produce efecte şi faţă de terţi; c)  contractul produce efecte numai  între părţi, dacă prin  lege 

nu se prevede altfel.   22. Avânzii‐cauză: a) reprezintă persoane străine de contract, faţă de aceştia con‐

tractul neproducând efecte; b)  reprezintă  persoane  care  au  participat  direct  la  încheierea 

contractului; c) reprezintă persoane care nu au participat  la  încheierea con‐

tractului, dar efectele contractului se produc şi faţă de ele.    

Page 86: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor   79 

 

23. Categoria avânzilor‐cauză cuprinde: a) doar succesorii universali şi cu titlu universal; b) şi succesorii cu titlu particular; c) terţii.  24. Succesorii cu titlu particular, în calitate de avânzi‐cauză: a) dobândesc un drept subiectiv privit în mod individual; b) dobândesc un întreg patrimoniu; c) dobândesc o fracţiune dintr‐un patrimoniu.  25. Promisiunea faptei altuia: a)  reprezintă o excepţie  reală de  la principiul  relativităţii efec‐

telor contractului; b)  reprezintă  o  excepţie  aparentă  de  la  principiul  pacta  sunt 

servanda; c)  reprezintă  o  excepţie  aparentă  de  la  principiul  relativităţii 

efectelor contractului.  26. Stipulaţia pentru altul  trebuie  să  îndeplinească următoa‐

rele condiţii: a)  beneficiarul  stipulaţiei  trebuie  să  fie  în  mod  obligatoriu 

determinat ab initio; b) să existe intenţia de a contracta în interes propriu; c) voinţa de a stipula în folosul unei terţe persoane să fie neîn‐

doielnică.  27. Simulaţia reprezintă: a)  operaţiunea  juridică  ce  constă  în  încheierea  între  aceleaşi 

părţi  a  două  contracte,  contractul  secret  corespunzând  voinţei reale a părţilor; 

b)  operaţiunea  juridică  ce  constă  în  încheierea  unui  contract secret prin  care părţile extind efectele  contractului  şi asupra  ter‐ţilor; 

c)  operaţiunea  juridică  ce  constă  în  încheierea  între  aceleaşi părţi  a  două  contracte,  contractul  public  corespunzând  voinţei reale a părţilor. 

 

Page 87: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

80   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

28. Pentru a fi  în prezenţa simulaţiei, trebuie  îndeplinită una dintre următoarele condiţii: 

a) actul public să corespundă voinţei reale a părţilor; b) actul secret să fie încheiat concomitent sau anterior încheie‐

rii actului public; c) actul secret să fie încheiat concomitent sau ulterior încheierii 

contractului public.  29. În cazul simulaţiei, actul secret: a) poate  fi  invocat  împotriva  terţilor de bună‐credinţă care au 

dobândit drepturi de la achizitorul aparent; b)  nu  produce  efecte  nici  faţă  de  părţi  dacă  nu  îndeplineşte 

condiţiile de fond cerute de lege pentru încheierea sa valabilă; c) nu produce efecte în niciun caz asupra avânzilor‐cauză.  30. Reprezintă efect specific al contractului sinalagmatic: a) simulaţia; b) stipulaţia pentru altul; c) excepţia de neexecutare a contractului.  31. Reprezintă o condiţie necesară pentru invocarea excepţiei 

de neexecutare a contractului: a) obligaţiile părţilor să izvorască din acelaşi contract; b) obligaţiile părţilor pot izvorî din contracte diferite; c) neexecutarea să se datoreze faptei celui care invocă excepţia.  32. Rezoluţiunea contractelor presupune: a) desfiinţarea contractului pentru viitor; b) desfiinţarea contractului atât pentru viitor, cât şi pentru trecut; c) desfiinţarea contractului numai pentru trecut.  33. Rezoluţiunea  contractului va  fi dispusă de  către  instanţa 

de judecată: a) chiar dacă debitorul obligaţiei neexecutate nu a  fost pus  în 

întârziere; b) numai dacă neexecutarea este totală; c)  numai  dacă  debitorul  obligaţiei  neexecutate  a  fost  pus  în 

întârziere. 

Page 88: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor   81 

 

34. În cazul în care se dispune rezoluţiunea contractului: a) se consideră că acel contract nu a fost niciodată încheiat; b) fructele culese de dobânditor se restituie în toate cazurile; c) părţile nu vor fi puse în situaţia anterioară încheierii contrac‐

tului, rezoluţiunea operând doar pentru viitor.  35. Rezilierea contractelor: a) operează numai pentru viitor; b) are ca efect restituirea prestaţiilor executate de părţile con‐

tractului cu executare dintr‐o dată; c) nu se aplică contractelor cu executare succesivă.  36. Reprezintă fapt juridic licit: a) gestiunea de afaceri; b) stipulaţia pentru altul; c) simulaţia.  37. În cazul gestiunii de afaceri: a) gerantul nu trebuie să aibă capacitate de exerciţiu; b) intervenţia gerantului nu trebuie să fie utilă geratului; c) geratul trebuie să fie complet străin de operaţiunea pe care 

gerantul o săvârşeşte în interesul său.  38. Gestiunea de afaceri dă naştere următoarelor obligaţii  în 

sarcina gerantului: a) obligaţia de a  continua gestiunea  începută până  ce geratul 

sau moştenitorii acestuia o vor prelua; b) obligaţia să îl indemnizeze pe gerat pentru cheltuielile nece‐

sare efectuate; c) niciuna dintre variantele de mai sus.  39. În ceea ce priveşte plata lucrului nedatorat: a) datoria pentru care s‐a făcut plata trebuie să existe; b) plata să fi fost făcută din eroare; c) datoria pentru care s‐a făcut plata trebuie să existe şi să fie 

scadentă.  

Page 89: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

82   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

40. Dacă plata nedatorată a constat într‐o sumă de bani sau o cantitate de bunuri de gen: 

a) accipiensul va restitui în toate cazurile o sumă de bani; b) accipiensul va trebui să restituie aceeaşi sumă sau bunuri de 

aceeaşi calitate şi cantitate; c)  în toate cazurile plata nedatorată trebuie să constea  în a da 

un bun individual determinat.  41. Ca efect al plăţii nedatorate: a) accipiensul de rea‐credinţă va restitui doar lucrul primit, nu şi 

fructele acestuia; b)  accipiensul  de  bună‐credinţă  va  restitui  inclusiv  fructele 

bunului primit; c) dacă a înstrăinat lucrul, accipiensul de bună‐credinţă va resti‐

tui numai preţul primit.  42. Acţiunea în restituirea plăţii nedatorate: a) îl are ca titular pe accipiensul de bună‐credinţă; b) este supusă în toate cazurile termenului general de prescrip‐

ţie extinctivă; c) poate  fi exercitată  şi de creditorii chirografari ai  lui  solvens 

pe calea acţiunii oblice.  43. Îmbogăţirea fără justă cauză: a)  presupune mărirea  patrimoniului  unei  persoane  pe  seama 

patrimoniului altei persoane, fără a exista un temei  juridic pentru aceasta; 

b) nu este reglementată de Codul civil ca izvor de obligaţii; c) presupune existenţa unei cauze legitime pentru mărirea unui 

patrimoniu în detrimentul altui patrimoniu.  44. Acţiunea în restituire întemeiată pe îmbogăţirea fără justă 

cauză: a)  va  fi  admisă  chiar  dacă  titularul  putea  intenta  acţiune  în 

revendicare; b) este supusă termenului general de prescripţie de 10 ani; c) nu va fi admisă dacă cel prejudiciat are dreptul  la o altă ac‐

ţiune pentru a obţine ceea ce îi este datorat. 

Page 90: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor   83 

 

45. În virtutea obligaţiei de restituire, în cazul îmbogăţirii fără justă cauză: 

a)  cel  care  şi‐a micşorat  patrimoniul  poate  solicita mai mult decât valoarea cu care s‐a micşorat patrimoniul său; 

b) cel care şi‐a mărit patrimoniul nu poate fi obligat să restituie decât în măsura creşterii patrimoniului său; 

c) cel care şi‐a mărit patrimoniul va putea fi obligat să restituie dublul îmbogăţirii sale. 

 46. Reprezintă o formă a răspunderii civile delictuale: a) gestiunea de afaceri; b) răspunderea pentru fapta altuia; c) plata lucrului nedatorat.  47. Condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie 

sunt: a) fapta ilicită şi vinovăţia; b) fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate şi vinovăţia; c)  fapta  ilicită, prejudiciul,  raportul de  cauzalitate  şi  vinovăţia 

sub forma intenţiei.  48. În materia răspunderii civile delictuale: a) prejudiciul poate fi material sau moral; b) prejudiciul poate fi doar material; c)  prejudiciul material  cuprinde  un  singur  element,  şi  anume 

pierderea suferită.  49. În materia răspunderii civile delictuale: a) prejudiciul moral nu se repară; b) prejudiciul trebuie să fie cert; c) prejudiciul trebuie să fi fost reparat.  50. Pentru a putea fi reparat, prejudiciul trebuie: a) să fie urmarea încălcării unui drept subiectiv sau a unui inte‐

res legitim; b) să fie eventual; c) să fi fost reparat de o altă persoană.  

Page 91: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

84   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

51. Reprezintă principiu al reparării prejudiciului: a) principiul reparării prin echivalent a prejudiciului; b) principiul reparării parţiale a prejudiciului; c) principiul reparării în natură a prejudiciului.  52. Reprezintă cauză care înlătură caracterul ilicit al faptei: a) legitima apărare; b) forţa majoră; c) cazul fortuit.  53. Nu reprezintă cauză care înlătură caracterul ilicit al faptei: a) forţa majoră; b) starea de necesitate; c) îndeplinirea unei activităţi impuse de lege.  54. Consimţământul victimei exonerează de răspundere civilă 

dacă: a) este dat ulterior săvârşirii faptei; b) este dat pentru producerea prejudiciului; c) este dat pentru săvârşirea unei fapte prejudiciabile.  55.  Reprezintă  cauză  care  înlătură  raportul  de  cauzalitate 

dintre fapta ilicită şi prejudiciu: a) legitima apărare; b) exercitarea normală a unui drept subiectiv; c) forţa majoră.  56. În materia răspunderii civile delictuale: a) minorii care au împlinit vârsta de 14 ani sunt prezumaţi că au 

discernământ; b) minorul  în vârstă de 12 va  răspunde pentru  fapta  ilicită să‐

vârşită în toate cazurile; c) vor răspunde pentru fapta proprie doar majorii.  57. În cazul răspunderii civile delictuale a persoanei juridice: a) victima poate pretinde despăgubiri de la persoana juridică în 

temeiul răspunderii pentru fapta altei persoane; 

Page 92: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor   85 

 

b)  victima nu poate  să  se  îndrepte  împotriva persoanei  fizice din organul de conducere al persoanei juridice; 

c) victima poate pretinde despăgubiri de la persoana juridică în solidar  cu persoana  fizică din organul de  conducere  al persoanei juridice. 

 58. Răspunderea pentru  fapta minorului  sau a  celui pus  sub 

interdicţie: a) se angajează dacă sunt îndeplinite doar condiţia prejudiciului 

şi a faptei ilicite; b) nu  se va angaja dacă  făptuitorul nu  răspunde pentru  fapta 

proprie; c) se angajează dacă sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civi‐

le delictuale pentru fapta proprie.  59. În cazul răspunderii pentru fapta minorului sau a celui pus 

sub interdicţie: a)  victima  nu  poate  pretinde  despăgubiri  decât  de  la  autorul 

faptei ilicite; b) victima poate pretinde despăgubiri doar de la părinţii făptui‐

torului; c)  victima poate pretinde despăgubiri de  la persoana  respon‐

sabilă de supravegherea minorului sau a celui pus  sub  interdicţie din momentul săvârşirii faptei ilicite. 

 60. Reprezintă o condiţie specială a  răspunderii comitentului 

pentru fapta prepusului său: a) existenţa prejudiciului; b)  fapta  ilicită să  fie  săvârşită de prepus  în  legătură cu scopul 

funcţiilor încredinţate; c) să existe o faptă ilicită săvârşită de prepus, chiar când acesta 

se afla în concediu.  61. Comitentul răspunde pentru prejudiciul cauzat de prepus 

prin depăşirea funcţiei încredinţate dacă: a)  între  exerciţiul  funcţiei  şi  fapta  ilicită  există  o  legătură  de 

cauzalitate, iar fapta a fost săvârşită în interesul comitentului; 

Page 93: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

86   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

b) victima a cunoscut că prepusul a săvârşit fapta cu depăşirea limitelor funcţiei încredinţate; 

c)  între  exerciţiul  funcţiei  şi  fapta  ilicită  există  o  legătură  de cauzalitate, iar fapta a fost săvârşită în interesul prepusului. 

 62. În cazul răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, 

victima are următoarea posibilitate să îşi recupereze prejudiciul: a) numai de la prepus; b) numai de la comitent; c) şi de la prepus.  63.  În  ipoteza  în  care  prepuşii  aceluiaşi  comitent  au  cauzat 

prejudicii unui terţ: a) răspunderea prepuşilor este solidară; b)  comitentul  nu  va  putea  fi  obligat  să  plătească  despăgubiri 

victimei; c) după plata despăgubirilor, comitentul nu se poate subroga în 

drepturile victimei.  64. Plata reprezintă: a) un mijloc juridic de stingere a obligaţiilor civile; b) o modalitate de executare silită a obligaţiilor civile; c) un mijloc de modificare a obligaţiilor civile.  65. Plata poate fi făcută: a) numai de către debitor personal; b) şi de reprezentantul debitorului; c) numai de un terţ.  66. Poate avea calitatea de accipiens: a) persoana indicată de creditor să primească plata; b) debitorul; c) numai creditorul personal.  67. Plata este: a) o modalitate de executare silită a obligaţiilor civile; b) cu unele excepţii, indivizibilă; c) în toate cazurile indivizibilă.  

Page 94: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor   87 

 

68. Este loc al plăţii: a) domiciliul creditorului în toate cazurile; b) locul stabilit de părţi în contract; c) domiciliul debitorului în toate cazurile.  69. În cazul imputaţiei legale a plăţii, se aplică următoarele re‐

guli: a) în primul rând se sting datoriile negarantate; b) în primul rând se sting datoriile cele mai oneroase; c) în primul rând se sting datoriile ajunse la scadenţă.  70. Plata se va putea face anticipat dacă: a) plata anticipată este interzisă; b) nu este contrară naturii contractului; c) plata se face în toate cazurile doar la scadenţă.  71. Reprezintă un caracter juridic al amenzilor cominatorii: a) mijloc de constrângere a debitorului la executarea obligaţiilor; b) caracterul reparator al prejudiciului suferit de creditor; c) caracterul limitat în timp.  72.  Daunele‐interese  se  acordă  dacă  este  îndeplinită  şi  una 

dintre următoarele condiţii: a) obligaţia să fi fost executată integral; b) existenţa unui prejudiciu; c) debitorul să nu aibă nicio culpă în neexecutarea obligaţiei.  73. Daunele‐interese pot fi evaluate: a) doar pe cale convenţională şi pe cale judecătorească; b) doar pe cale legală şi pe cale convenţională; c) şi pe cale convenţională.  74. Daunele‐interese moratorii: a)  sunt  datorate,  în  principiu,  din  ziua  scadenţei  obligaţiei  de 

plată; b) se pot acorda numai după ce creditorul face dovada existen‐

ţei prejudiciului; 

Page 95: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

88   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

c) se pot acorda doar după ce creditorul face dovada existenţei şi întinderii prejudiciului. 

 75. Clauza penală: a) reprezintă evaluarea daunelor‐interese pe cale judecătorească; b)  stipulaţie  convenţională  prin  care  debitorul  se  obligă  la  o 

anumită prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale; c) reprezintă evaluarea daunelor‐interese pe cale legală.  76. Nu vor fi supuse cesiunii de creanţă: a) creanţele transmisibile; b) creanţele declarate inalienabile de către părţi, dacă există un 

interes legitim în acest sens; c) creanţele care au ca obiect o sumă de bani.  77. Cesiunea de creanţă: a)  se  realizează  în  mod  valabil  doar  cu  acordul  debitorului 

cedat; b) cu titlu oneros se încheie în formă autentică; c) poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.  78. Cesiunea de creanţă: a) este un  contract  şi  se  încheie  cu  îndeplinirea  condiţiilor de 

validitate; b) este un act juridic unilateral; c) poate fi doar cu titlu oneros.  79. Subrogaţia în drepturile creditorului prin plata creanţei: a) este un mijloc de transformare a obligaţiilor civile; b) nu este reglementată de Codul civil; c) poate fi legală sau convenţională.  80. Reprezintă caz de subrogaţie  legală  în drepturile credito‐

rului: a) subrogaţia consimţită de debitor; b) cazul moştenitorului care plăteşte din bunurile sale datoriile 

moştenirii; c) cazul celui care se îmbogăţeşte fără just temei. 

Page 96: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor   89 

 

81. Subrogaţia consimţită de creditor: a) îşi are izvorul în acordul dintre creditor şi debitor; b) se realizează şi cu acordul debitorului; c) se realizează la momentul plăţii primite de la terţ. 

82. În cazul subrogaţiei consimţite de debitor: a) împrumutul şi plata datoriei trebuie să îmbrace forma înscri‐

sului autentic; b) împrumutul şi plata datoriei trebuie să îmbrace forma înscri‐

sului sub semnătură privată fără dată certă; c)  în chitanţa  liberatorie trebuie să fie prevăzut că plata a fost 

făcută cu banii împrumutaţi de la noul creditor. 

83. Pentru a fi în prezenţa novaţiei, trebuie îndeplinită şi una din următoarele condiţii: 

a) să existe o obligaţie veche nulă sau anulabilă; b) noua obligaţie să fie valabilă; c) noua obligaţie să aibă  în mod obligatoriu aceleaşi părţi ca şi 

vechea obligaţie. 

84. În materia novaţiei: a)  ipotecile  care  garantau  creanţa  iniţială  însoţesc  în  toate 

cazurile noua creanţă; b) noul debitor va putea opune creditorului toate mijloacele de 

apărare pe care le avea la îndemână debitorul iniţial; c)  novaţia  între  creditor  şi  un  debitor  solidar  îi  liberează  pe 

ceilalţi codebitori cu privire la creditor. 

85. Compensaţia: a) are ca obiect numai o sumă de bani; b) are ca obiect o sumă de bani sau bunuri fungibile de aceeaşi 

natură; c) are ca obiect bunuri insesizabile. 

86. Compensaţia  legală operează dacă este  îndeplinită şi una dintre următoarele condiţii: 

a) dacă o datorie este scadentă şi una este nescadentă; b) şi când creanţele au ca obiect bunuri fungibile; c) numai când creanţele au ca obiect o sumă de bani.  

Page 97: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

90   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

87. Remiterea de datorie: a)  constă  în  operaţiunea  prin  care  creditorul  îl  liberează  pe 

debitor de executarea obligaţiei sale; b) poate fi făcută numai prin acte între vii; c) poate fi făcută numai prin înscris autentic.  88. În cazul remiterii de datorie: a) se stinge doar obligaţia principală; b) faţă de un fideiusor, ea nu îl liberează pe debitorul principal; c) se aplică întotdeauna forma înscrisului autentic.  89. Pentru exercitarea acţiunii oblice trebuie îndeplinită, prin‐

tre altele, şi următoarea condiţie: a) creditorul trebuie să aibă titlu executoriu; b) debitorul trebuie să introducă acţiunea în nume propriu; c) debitorul refuză să introducă acţiunea.  90. În materia acţiunii oblice: a) pârâtul nu îi poate opune creditorului apărările pe care le‐ar 

fi putut opune debitorului; b) dreptul readus în patrimoniul debitorului va servi doar credi‐

torului reclamant; c)  hotărârea  judecătorească  va  fi  opozabilă  debitorului  doar 

dacă acesta a fost introdus în proces.  91. Prin acţiunea pauliană poate fi revocat: a) orice act care priveşte drepturi personale nepatrimoniale; b) actul prin care debitorul refuză să se îmbogăţească; c) actul de renunţare la succesiune făcut în frauda creditorului.  92. Reprezintă o condiţie de admisibilitate a acţiunii pauliene: a) existenţa unui titlu executoriu; b) creditorul să aibă o creanţă certă la data introducerii acţiunii; c) buna‐credinţă a debitorului.  93. Dacă acţiunea pauliană este admisă: a) actul atacat va fi declarat inopozabil faţă de reclamant şi faţă 

de creditorii care au intervenit în cauză; 

Page 98: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor   91 

 

b) bunul urmărit nu poate fi păstrat  în niciun caz de terţul do‐bânditor; 

c)  prin  hotărârea  judecătorească  bunul  urmărit  este  pus  în toate  cazurile  la  dispoziţia  creditorilor  pentru  repararea  prejudi‐ciului suferit. 

 94. Fideiusiunea este un contract: a) principal; b) sinalagmatic şi unilateral; c) solemn.  95. În materia fideiusiunii: a) creditorul  îl poate urmări direct pe  fideiusor dacă debitorul 

nu îşi execută obligaţia la scadenţă; b) beneficiul de diviziune va putea fi invocat de debitor; c) beneficiul de discuţiune se va putea face pentru prima oară 

în căile de atac.  96. Ipoteca se caracterizează prin aceea că: a) este divizibilă; b) este un drept real principal; c) este un drept real.  97. Ipoteca se poate strămuta: a) dacă bunul grevat a pierit; b) în niciun caz; c) doar în cazul bunurilor imobile.  98. Beneficiază de ipotecă legală: a) antreprenorul asupra lucrării efectuate, pe o perioadă de 10 

ani; b) vânzătorul, asupra bunului  imobil vândut, pentru preţul da‐

torat; c) minorii şi interzişii judecătoreşti.   

Page 99: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

92   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

2. Răspunsuri corecte 

1  b) 2  b) 3  a) 4  a) 5  a) 6  c) 7  c) 8  b) 9  a) 10  a) 11  c) 12  b) 13  b) 14  b) 15  a) 16  a) 17  c) 18  a) 19  c) 20  a) 21  c) 22  c) 23  b) 24  a) 25  c) 

26 c)27 a)28 b)29 b)30 c)31 a)32 b)33 c)34 a)35 a)36 a)37 c)38 a)39 b)40 b)41 c)42 c)43 a)44 c)45 b)46 b)47 b)48 a)49 b)50 a)

51 c) 52 a) 53 a) 54 c) 55 c) 56 a) 57 c) 58 c) 59 c) 60 b) 61 a) 62 c) 63 a) 64 a) 65 b) 66 a) 67 b) 68 b) 69 c) 70 b) 71 a) 72 b) 73 c) 74 a) 75 b) 

76 b)77 c)78 a)79 c)80 b)81 c)82 c)83 b)84 c)85 b)86 b)87 a)88 b)89 c)90 c)91 c)92 b)93 a)94 c)95 a)96 c)97 a)98 b)

3. Bibliografie selectivă 

Codul  civil,  Ed.  Monitorul  Oficial,  Bucureşti,  2011,  Cartea  a III‐a – Despre bunuri, Titlurile I‐VIII; 

Boroi, G.,  Ilie, Al., Comentariile Codului  civil. Garanţiile perso‐nale. Privilegiile şi garanţiile reale, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012; 

Pop, L., Popa,  I.‐F., Vidu, S.‐I., Tratat elementar de drept civil. Obligaţiile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012; 

Turcu, I., Noul Cod Civil. Comentarii şi explicaţii, Cartea V. Des‐pre obligaţii, art. 1164‐1649, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011; 

Urs,  I.R., Ispas, P.‐E., Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Universităţii Titu Maiorescu, Bucureşti, 2012. 

Page 100: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Secţiunea a 3‐a. CONTRACTE SPECIALE. SUCCESIUNI 

Anul III de studiu 

§1. DREPT CIVIL. CONTRACTE SPECIALE 

1. Teste grilă 

1. Donaţia sub forma darului manual se încheie: a) prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute; b) prin acordul de voinţe al părţilor, însoţit de tradiţiunea bunu‐

lui; c) prin înscris autentic, însoţit de remiterea bunului.  2. Promisiunea de donaţie: a) trebuie să îmbrace forma autentică sub sancţiunea nulităţii; b) poate îmbrăca şi forma înscrisului sub semnătură privată; c) nu este reglementată de Codul civil.  3. Donaţia se încheie în mod valabil: a) prin acordul de voinţă al părţilor; b) prin acceptarea donaţiei de către donator; c) prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute.  4. Pot forma obiectul darului manual: a) bunurile imobile; b) bunurile viitoare; c) bunurile mobile corporale.  5. Nerespectarea  formei  autentice a  contractului de donaţie 

este sancţionată cu: a) rezilierea; b) nulitatea relativă; c) nulitatea absolută.  

Page 101: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

94   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

6. Darul manual: a) nu presupune tradiţiunea bunului; b) este un contract real; c) este un contract solemn. 

7. Dacă  se donează bunul  altuia,  contractul de donaţie  este supus: 

a) nulităţii absolute; b) nulităţii relative; c) contractul este valabil cu îndeplinirea formalităţilor legale. 

8. Când donaţia se  încheie  între absenţi, prin ofertă şi accep‐tare separate: 

a) numai oferta trebuie să îmbrace forma autentică; b) numai acceptarea trebuie să îmbrace forma autentică; c) atât oferta, cât şi acceptarea trebuie să îmbrace forma auten‐

tică; 

9. Donatorul răspunde pentru evicţiune: a) în toate cazurile; b) în cazul în care a promis expres această garanţie; c) numai în cazul darului manual şi al donaţiei cu sarcină. 

10. În ceea ce priveşte garanţia contra viciilor ascunse ale bu‐nului donat, este falsă următoarea afirmaţie: 

a)  donatorul  nu  răspunde  pentru  viciile  ascunse  ale  bunului donat; 

b)  în cazul donaţiei cu  sarcini,  în  limita valorii acestora, dona‐torul răspunde pentru viciile ascunse ca şi vânzătorul; 

c) dacă donatorul a cunoscut viciile ascunse  şi nu  le‐a adus  la cunoştinţa  donatarului  la  încheierea  contractului,  va  fi  ţinut  să repare prejudiciul cauzat donatarului prin vicii. 

11. Reprezintă cauză de revocare pentru neexecutarea dona‐ţiei: 

a) dacă donatorul nu îşi execută sarcina la care s‐a obligat; b)  dacă  donatarul  se  face  vinovat  de  fapte  penale  faţă  de 

donator; c) dacă donatarul nu îndeplineşte sarcina la care s‐a obligat. 

Page 102: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Contracte speciale  95 

 

12.  În materia  contractului de donaţie, nu  reprezintă  caz de ingratitudine: 

a)  cazul  în  care  donatarul  nu  îşi  execută  sarcina  la  care  s‐a obligat prin contractul de donaţie; 

b) cazul în care donatarul a atentat la viaţa donatorului; c) cazul  în care donatarul se  face vinovat de  fapte penale  faţă 

de donator.  13. Dreptul  la acţiunea prin care se solicită revocarea pentru 

ingratitudine a donaţiei se prescrie în termen de: a)  trei  ani  din  ziua  în  care  donatorul  a  ştiut  că  donatarul  a 

săvârşit fapta de ingratitudine; b)  un  an  din  ziua  în  care  donatorul  a  ştiut  că  donatarul  a 

săvârşit fapta de ingratitudine; c)  cinci  ani  din  ziua  în  care  donatorul  a  ştiut  că  donatarul  a 

săvârşit fapta de ingratitudine.  14. Cererea de revocare pentru ingratitudine: a) se prescrie în termen de trei ani; b) poate fi exercitată numai împotriva donatarului; c)  în  caz  de  deces  al  donatarului,  nu  va  putea  fi  continuată 

împotriva moştenitorilor acestuia.  15.  În  caz  de  neexecutare  a  sarcinii  la  care  donatarul  s‐a 

obligat: a) dreptul la acţiunea prin care se solicită executarea sarcinii se 

prescrie  în  termen  de  un  an  de  la  data  la  care  sarcina  trebuia executată; 

b) donatorul va putea solicita numai revocarea donaţiei; c) succesorii  în drepturi ai donatorului vor putea solicita  revo‐

carea donaţiei.  16. Contractul de locaţiune este un contract: a) translativ de proprietate; b) aleatoriu; c) cu titlu oneros.   

Page 103: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

96   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

17. Contractul de locaţiune poate avea ca obiect: a) numai un bun imobil; b) bunuri imobile şi mobile; c) numai o construcţie cu destinaţia de locuinţă.  18. Preţul locaţiunii poartă denumirea de: a) rentă; b) sultă; c) chirie.  19. Obligaţia debitorului (întreţinătorului) este o obligaţie: a) „de a da”, personală; b) „de a face”, strict personală; c)  „de  a  face”,  dar  nu  strict  personală,  fiind  transmisibilă  la 

deces moştenitorilor săi.  20. Dacă părţile nu au prevăzut în contract durata locaţiunii ce 

are  ca obiect o  locuinţă nemobilată,  contractul  se  consideră  în‐cheiat pe o perioadă de: 

a) un an; b) 3 ani; c) 49 de ani.  21. Reprezintă o obligaţie principală a locatorului: a) predarea bunului împreună cu accesoriile sale; b)  să  folosească bunul  cu prudenţa  şi diligenţa unui bun pro‐

prietar; c) să execute reparaţiile locative rezultate din folosinţa lucrului.  22.  Dacă  locatarul modifică  bunul  ori  îi  schimbă  destinaţia, 

locatorul va avea posibilitatea să solicite: a) daune‐interese şi după caz, rezoluţiunea contractului; b) daune‐interese şi, după caz, rezilierea contractului; c) amenzi civile.     

Page 104: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Contracte speciale  97 

 

23. În ceea ce priveşte răspunderea pentru vicii a locatorului: a) răspunde doar pentru viciile aparente; b)  răspunde pentru viciile care  împiedică sau micşorează  folo‐

sirea bunului; c)  răspunde  numai  pentru  viciile  care  au  survenit  în  cursul 

locaţiunii.  24.  Locatorul  este  ţinut  să  îl  garanteze  pe  locatar  împotriva 

tulburărilor: a) de fapt cauzate de un terţ care nu pretinde un drept asupra 

bunului; b) de drept cauzate de un terţ numai dacă există şi o tulburare 

de fapt; c) de drept cauzate de un terţ chiar şi în lipsa unei tulburări de 

fapt.  25. Dacă  locatorul refuză nejustificat predarea bunului dat  în 

locaţiune, locatarul va avea posibilitatea să solicite: a) anularea contractului; b) predarea silită a bunului; c) rezoluţiunea contractului, cu daune‐interese.  26. Locatarul poate subcontracta sau ceda contractul de loca‐

ţiune: a) numai cu acordul locatorului, necesar în toate cazurile; b) numai  în ceea ce priveşte  locaţiunile ce au ca obiect bunuri 

imobile; c) numai cu acordul scris al  locatorului când  locaţiunea are ca 

obiect bunuri mobile.  27.  În cazul unei cesiuni a contractului de  locaţiune de către 

locatar: a) locatorul nu trebuie să fie notificat; b) se schimbă persoana locatarului; c) se schimbă persoana locatorului.    

Page 105: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

98   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

28. Contractul de locaţiune încetează prin: a) expirarea termenului; b) decesul locatorului; c) decesul locatarului.  29. Dacă bunul dat  în  locaţiune este  înstrăinat, dreptul  loca‐

tarului este opozabil: a)  în  cazul  imobilelor,  fără  îndeplinirea  vreunei  condiţii  supli‐

mentare; b) în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dacă locaţiunea 

a fost notată în cartea funciară; c) numai în ceea ce priveşte locaţiunile încheiate pe un termen 

mai mare de 10 ani.  30. Contractul de mandat: a) poate fi numai cu titlu gratuit; b) dintre două persoane fizice se prezumă a fi cu titlu gratuit; c) se poate încheia numai între persoane fizice.  31. Mandatul poate fi: a) cu sau fără reprezentare; b) numai cu titlu oneros; c) un contract aleatoriu.  32. Mandatul cu reprezentare: a) poate fi încheiat numai în formă scrisă; b) dat pentru încheierea unui contract de vânzare‐cumpărare a 

unui  teren  trebuie  să  îmbrace  forma  înscrisului  sub  semnătură privată; 

c) poate fi încheiat, în condiţiile legii, şi în forma înscrisului sub semnătură privată. 

 33.  Dacă  părţile  nu  au  prevăzut  un  termen,  contractul  de 

mandat încetează: a) în termen de 3 ani de la data încheierii lui; b) în termen de 5 ani de la data încheierii lui; c) în termen de un an de la data încheierii lui.  

Page 106: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Contracte speciale  99 

 

34. Mandatul general îl autorizează pe mandatar să efectueze: a) numai acte de administrare; b) şi acte de dispoziţie; c) numai acte de conservare şi acte de administrare.  35. Mandatarul: a) poate avea capacitate de exerciţiu restrânsă; b) poate  solicita plata  cheltuielilor  făcute  cu mandatul numai 

dacă se încheie actul juridic pentru care mandatul a fost acordat; c)  datorează  dobânzi  dacă  a  întrebuinţat  în  interesul  său  su‐

mele de bani cuvenite mandantului, din ziua întrebuinţării.  36. Mandatarul îşi va putea substitui un terţ pentru îndeplini‐

rea mandatului: a) dacă apariţia unor cauze neprevăzute îl împiedică să aducă la 

îndeplinire mandatul; b) substituirea este interzisă de Codul civil; c) substituirea se poate face oricând prin voinţa mandatarului.  37. Mandantul  este  obligat  să  repare  prejudiciul  suferit  de 

mandatar în executarea mandatului dacă: a) prejudiciul provine din culpa mandatarului; b) prejudiciul are o valoare însemnată; c) prejudiciul nu provine din culpa mandatarului.  38. Mandantul este obligat să plătească mandatarului o remu‐

neraţie: a) numai dacă mandatul a fost executat; b) chiar  şi  în  cazul  în care,  fără culpa mandatarului, mandatul 

nu a putut fi executat; c) chiar şi în cazul mandatului cu titlu gratuit.  39. Mandatul încetează şi prin unul din următoarele moduri: a) numai la moartea mandantului; b) şi în cazul revocării sale de către mandant; c) şi în cazul revocării sale de către mandatar.   

Page 107: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

100   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

40. Revocarea mandatului de către mandant: a) poate fi numai expresă; b) poate interveni numai dacă mandatul nu a fost declarat ire‐

vocabil; c)  intervine atunci când un nou mandatar primeşte  împuterni‐

cire pentru aceeaşi afacere.  41. Renunţarea la mandat de către mandatar: a) poate interveni oricând; b) nu poate opera în cazul mandatului cu titlu oneros; c) poate opera numai în cazul mandatului cu titlu oneros.  42. Contractul de depozit: a) trebuie încheiat în formă scrisă pentru a putea fi dovedit; b)  trebuie  încheiat  în  formă  scrisă  pentru  a  se  naşte  în mod 

valabil; c)  în  lipsă  de  stipulaţie  contrară,  se  prezumă  că  este  cu  titlu 

oneros.  43. În ceea ce priveşte restituirea bunului dat în depozit: a) bunul se restituie în starea în care se află la data restituirii; b) în toate cazurile se restituie contravaloarea bunului; c)  restituirea nu se va putea  face către moştenitorii deponen‐

tului.  44. Depozitul necesar: a) se încheie în formă scrisă pentru dovedirea sa; b)  poate  fi  dovedit  prin  orice mijloc  de  probă,  indiferent  de 

valoarea sa; c) poate fi dovedit doar prin proba cu  înscrisuri dacă are o va‐

loare mai mare de 25.000 lei.  45. În cazul contractului de depozit: a) depozitarul este obligat să restituie fructele bunului, dacă le‐

a perceput; b)  depozitarul  va  restitui  fructele  doar  dacă  a  fost  de  rea‐

credinţă; c) depozitarul nu va restitui fructele bunului în nicio situaţie. 

Page 108: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Contracte speciale  101 

 

46. Contractul de rentă viageră: a) are ca părţi debitorul şi creditorul; b) poate fi constituit atât cu titlu oneros, cât şi cu titlu gratuit; c) are o durată limitată de dispoziţiile legale la maximum 49 de 

ani.  47. Când renta este stipulată în favoarea unui terţ: a) trebuie să îmbrace forma autentică; b)  contractul nu este  supus  formei prevăzute pentru donaţie, 

chiar dacă terţul o primeşte cu titlu gratuit; c) contractul se poate încheia în mod valabil şi verbal.  48. Renta viageră: a) poate fi constituită în favoarea mai multor persoane; b) poate fi constituită valabil pe durata vieţii unui terţ, decedat 

la data încheierii contractului; c)  poate  fi  constituită  valabil  pe  durata  vieţii  unei  persoane 

afectate de o boală letală dacă aceasta decedează în cel mult 30 de zile de la data încheierii contractului. 

 49. Contractul de întreţinere: a) se încheie în mod valabil sub forma înscrisului sub semnătură 

privată; b) sub sancţiunea nulităţii absolute, se  încheie  în formă auten‐

tică; c) permite cesiunea drepturilor creditorului întreţinerii.  50. Contractul de întreţinere: a)  încetează,  în  toate  cazurile,  la  data  decesului  creditorului 

întreţinerii; b)  se  încheie  în mod  valabil  prin  simplul  acord  de  voinţă  al 

părţilor; c) trebuie să fie încheiat în formă autentică, fără excepţie.  51. Obiect al contractului de vânzare‐cumpărare poate fi: a) un drept personal nepatrimonial; b) un dezmembrământ al dreptului de proprietate; c) un drept la pensie. 

Page 109: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

102   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

52. Vânzarea‐cumpărarea este întotdeauna un contract: a) sinalagmatic, comutativ; b) consensual şi declarativ de proprietate; c) cu titlu gratuit. 

53. În cazul contractului de vânzare‐cumpărare operează regula: a) res perit domino; b) res perit creditori; c)  riscul pieirii  fortuite a bunului se  împarte  în mod egal  între 

vânzător şi cumpărător. 

54. Dreptul de preempţiune: a) poate fi stabilit numai prin lege; b) poate fi şi convenţional; c) presupune achiziţionarea bunului la un preţ mai mic. 

55. Atunci când mai mulţi titulari ai dreptului de preempţiune şi‐au exercitat preempţiunea asupra aceluiaşi bun, contractul de vânzare se consideră încheiat: 

a)  cu  titularul dreptului  convenţional de preempţiune  ales de vânzător,  atunci  când  se  află  în  concurs  cu  alţi  titulari  ai  unor drepturi legale de preempţiune; 

b)  cu  titularul dreptului  legal de preempţiune,  atunci  când  se află  în  concurs  cu  titularii  unor  drepturi  convenţionale  de  pre‐empţiune; 

c)  cu  titularul  dreptului  de  preempţiune  ales  de  vânzător  în orice situaţie. 

56. Contractul de vânzare‐cumpărare încheiat de minorul care are capacitate de exerciţiu restrânsă: 

a) este lovit de nulitate absolută; b) poate fi încuviinţat oricând de părinţi sau tutore; c) este anulabil. 

57.  Vânzarea  unui  bun  individual  determinat  care  aparţine altuia: 

a) este interzisă de lege; b)  contractul  este  valabil  cu  obligaţia  vânzătorului  să  asigure 

transmiterea dreptului de proprietate către cumpărător; 

Page 110: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Contracte speciale  103 

 

c) contractul este valabil numai cu obligaţia vânzătorului de a dobândi proprietatea asupra bunului. 

 58. Pot forma obiect al contractului de vânzare‐cumpărare: a) bunurile aflate în proprietatea publică a statului; b)  atât  bunurile  aflate  în  circuitul  civil,  cât  şi  cele  scoase  din 

circuitul civil; c)  bunurile  aflate  în  circuitul  civil,  inclusiv  cele  aflate  în  pro‐

prietatea privată a statului.  59. Dreptul de proprietate publică aparţinând statului: a)  poate  fi  înstrăinat  prin  vânzare‐cumpărare,  dar  numai  cu 

respectarea  formei  ad  validitatem  şi  a  formalităţilor  de  carte funciară; 

b) nu poate fi înstrăinat prin vânzare‐cumpărare; c) poate  fi  înstrăinat prin  contract de vânzare‐cumpărare, dar 

numai cu pact de răscumpărare.  60. Inalienabilitatea convenţională: a) este interzisă de lege; b) este permisă numai dacă se  justifică printr‐un  interes serios 

şi  legitim,  indiferent de perioada de  timp pentru  care  este  insti‐tuită; 

c) este permisă numai dacă se  justifică printr‐un  interes serios şi legitim şi numai dacă are caracter temporar. 

 61.  În  cazul  contractului  de  vânzare‐cumpărare  având  ca 

obiect bunuri determinate, regula generală este că: a) efectul translativ de proprietate se produce solo consensu; b) proprietatea se strămută cumpărătorului numai dacă bunul 

a fost predat; c) proprietatea  se  strămută  cumpărătorului numai după plata 

integrală a preţului.  62. Contractul de vânzare‐cumpărare: a) este un contract aleatoriu; b) este un contract comutativ; 

Page 111: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

104   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

c) este un  contract aleatoriu atunci  când părţile au  stabilit  ca preţul să fie desemnat de către un terţ. 

 63. Acţiunea  în  anularea  contractului  de  vânzare‐cumpărare 

pentru leziune poate fi admisă: a)  numai  dacă  partea  lezată  este  minorul  cu  capacitate  de 

exerciţiu restrânsă; b)  atunci  când  sunt  îndeplinite  condiţiile  leziunii,  indiferent 

dacă  persoana  lezată  este  un  minor  cu  capacitate  de  exerciţiu restrânsă sau o persoană cu capacitate de exerciţiu deplină; 

c) dacă partea  lezată este un minor  lipsit de capacitate sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. 

 64. Promisiunea bilaterală de vânzare‐cumpărare: a) este un antecontract în care ambele părţi se obligă să încheie 

în viitor, pe un preţ stabilit, contractul de vânzare‐cumpărare; b) este un antecontract  în care numai cumpărătorul se obligă 

să cumpere în viitor un bun de la vânzător; c) devine un contract de vânzare‐cumpărare valabil dacă părţile 

îşi  execută obligaţiile  asumate,  fără  a mai  fi necesară  încheierea unui alt act. 

 65. Pot forma obiectul contractului de vânzare‐cumpărare: a) numai bunurile  care  există  la momentul  încheierii  contrac‐

tului; b) atât bunurile care există la momentul încheierii contractului, 

cât şi bunurile viitoare, fără excepţie; c) şi bunurile viitoare, dar numai cu condiţia ca bunul viitor să 

fie posibil, conform principiului ad impossibilum nulla obligatio.  66.  În  cazul  în  care  vânzătorul  nu  este  proprietarul  lucrului 

vândut la momentul încheierii contractului: a)  contractul  de  vânzare  astfel  încheiat  este  lovit  de  nulitate 

absolută; b) contractul de vânzare este valabil, cumpărătorul putând cere 

executarea lui de către terţul proprietar al bunului; 

Page 112: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Contracte speciale  105 

 

c)  este  valabil  dar  numai  dacă  este  ratificat  de  către  terţul proprietar al bunului sau dacă vânzătorul dobândeşte proprietatea asupra bunului vândut. 

 67. În cazul contractului de vânzare‐cumpărare: a) preţul poate fi stabilit numai în bani; b) preţul poate fi un bun al cumpărătorului pe care se obligă să 

îl transmită vânzătorului; c) preţul poate fi: o sumă de bani; un bun al cumpărătorului; o 

altă prestaţie.  68.  În  cazul  în  care  un  contract  de  vânzare‐cumpărare  este 

lovit de nulitate absolută: a)  contractul  lovit  de  nulitate  este  considerat  a  nu  fi  fost 

niciodată încheiat; b) părţile pot acoperi nulitatea prin confirmare; c) prestaţiile executate de către părţi nu se restituie.  69. Drepturile reale imobiliare: a) se dobândesc prin contractul de vânzare‐cumpărare fără a fi 

necesară o altă formalitate; b)  se dobândesc numai după  înscrierea  lor  în  cartea  funciară, 

pe baza contractului de vânzare‐cumpărare; c)  se  dobândesc  la momentul  încheierii  contractului  de  vân‐

zare‐cumpărare, dar numai dacă acesta este  încheiat  în  forma ad validitatem cerută de lege. 

 70. În contractul de vânzare‐cumpărare clauzele îndoielnice se 

interpretează:  a) în favoarea vânzătorului; b) în favoarea cumpărătorului; c) în favoarea debitorului obligaţiei de predare.  71. Obligaţia vânzătorului de a  transmite dreptul de proprie‐

tate asupra bunului vândut este: a) o obligaţie de „a da”; b) o obligaţie de „a face”; c) o obligaţie de mijloace. 

Page 113: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

106   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

72.  Obligaţia  vânzătorului  de  garanţie  contra  evicţiunii  în‐seamnă: 

a) garantarea cumpărătorului împotriva unor pretenţii ale unui terţ care  îl  împiedică  total sau parţial  în stăpânirea netulburată a bunului;  

b) garantarea cumpărătorului de pierderea totală sau parţială a bunului  pentru  o  anumită perioadă  de  timp  numită  perioadă  de garanţie; 

c)  garantarea  cumpărătorului  de  existenţa  unor  vicii  ascunse ale bunului. 

 73. Garanţia contra evicţiunii: a) este datorată de către vânzător atunci când rezultă din pre‐

tenţiile unui terţ, numai dacă acestea sunt întemeiate pe un drept născut anterior vânzării; 

b)  este  datorată  de  către  vânzător  atunci  când  rezultă  din pretenţiile  unui  terţ,  numai  dacă  acestea  sunt  întemeiate  pe  un drept născut ulterior vânzării; 

c) este datorată numai dacă provine din  fapte  imputabile vân‐zătorului. 

 74. Garanţia contra viciilor bunului vândut: a)  este  datorată  de  către  vânzător  atunci  când  rezultă  din 

pretenţiile  unui  terţ,  numai  dacă  acestea  sunt  întemeiate  pe  un drept născut ulterior vânzării; 

b) constituie garanţia vânzătorului faţă de tulburarea cumpără‐torului în exercitarea dreptului său de proprietate; 

c)  constituie  garanţia  vânzătorului  contra oricăror  vicii  ascunse care fac bunul vândut impropriu întrebuinţării căreia îi era destinat. 

 75. Viciile ascunse: a)  sunt  viciile  care  la  data  predării  nu  puteau  fi  descoperite, 

fără asistenţă de  specialitate, de  către un  cumpărător prudent  şi diligent; 

b)  sunt  viciile  care  apar  pe  parcursul  întrebuinţării  bunului, chiar dacă apar după momentul predării acestuia; 

c) sunt viciile cunoscute de către vânzător şi ascunse cu intenţie de acesta faţă de cumpărător.  

Page 114: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Contracte speciale  107 

 

76. În cazul garanţiei pentru viciile bunului vândut: a) nu este necesar ca viciul să existe la data predării, putând să 

apară şi ulterior; b) vânzătorul datorează garanţie şi pentru viciile cunoscute de 

cumpărător; c)  vânzătorul  nu  datorează  garanţie  pentru  viciile  pe  care 

cumpărătorul le cunoştea la încheierea contractului.  77. Locul plăţii în materia contractului de vânzare‐cumpărare, 

în lipsă de stipulaţie contrară, este: a) locul unde se afla bunul în momentul încheierii contractului; b) domiciliul sau sediul cumpărătorului, debitor al obligaţiei de 

plată a preţului; c)  domiciliul  sau  sediul  vânzătorului,  creditor  al  obligaţiei  de 

plată a preţului.  78.  Cheltuielile  vânzării,  în  lipsă  de  stipulaţie  contrară,  sunt 

suportate de către: a) vânzător; b) în mod egal de vânzător şi cumpărător; c) cumpărător.  79. În cazul în care una dintre părţile contractului de vânzare‐

cumpărare nu îşi execută obligaţiile asumate: a)  creditorul  are  doar  dreptul  de  a  cere  executarea  silită  a 

obligaţiilor contractuale; b) creditorul are doar dreptul de a cere  rezoluţiunea  contrac‐

tului; c) creditorul are dreptul de a cere fie executarea silită a obliga‐

ţiilor contractuale, fie rezoluţiunea contractului şi daune‐interese, dacă i se cuvin. 

 80. În caz de neexecutare culpabilă a obligaţiilor contractuale 

în materia vânzării‐cumpărării operează: a) rezoluţiunea contractului de vânzare‐cumpărare; b) rezilierea contractului de vânzare‐cumpărare; c) denunţarea unilaterală a contractului de vânzare‐cumpărare.  

Page 115: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

108   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

81. Vânzarea cu opţiune de răscumpărare: a) este vânzarea prin care cumpărătorul îşi rezervă dreptul de a 

solicita  restituirea  preţului  şi  returnarea  bunului  dacă  acesta  nu este corespunzător; 

b) este vânzarea care a avut ca obiect bunul unei alte persoane, adevăratul proprietar putând să răscumpere de la cumpărătorul de bună‐credinţă; 

c) este o vânzare afectată de condiţia rezolutorie prin care vânză‐torul îşi rezervă dreptul de a răscumpăra bunul sau dreptul transmis cumpărătorului. 

 82. Opţiunea de răscumpărare poate fi exercitată  într‐un ter‐

men maxim de: a) 3 ani; b) nu există un termen limită, acesta fiind stabilit de către părţi; c) 5 ani.  83.  În situaţia contractului de vânzare‐cumpărare cu opţiune 

de  răscumpărare, diferenţa dintre preţul  răscumpărării  şi preţul plătit pentru vânzare: 

a) nu trebuie să depăşească nivelul maxim stabilit de lege pen‐tru dobânzi;  

b) poate fi stabilită de către părţi fără nicio restricţie; c) trebuie să aibă o valoare suficient de mare, având în vedere 

caracterul de sancţiune pentru vânzătorul care îşi doreşte răscum‐părarea bunului.  

 84.  Contractul  de  rentă  viageră  este  contractul  prin  care  o 

persoană: a)  se  obligă  să  efectueze  în  folosul  unei  anumite  persoane 

prestaţii periodice constând în sume de bani sau alte bunuri fungi‐bile; 

b)  se  obligă  să  efectueze  în  folosul  unei  persoane  prestaţii periodice constând în sume de bani sau alte bunuri nefungibile; 

c)  se  obligă  să  efectueze  în  folosul  altei  persoane  prestaţiile necesare întreţinerii şi îngrijirii pentru o anumită perioadă. 

  

Page 116: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Contracte speciale  109 

 

85. Renta viageră se constituie: a)  pe  durata  vieţii  credirentierului  sau  dacă  părţile  stabilesc 

astfel pe durata vieţii debirentierului sau a unui terţ determinat; b) pe o perioadă de maxim 10 ani; c) numai pe durata vieţii debirentierului.  86. Renta viageră se deosebeşte  în principal de contractul de 

întreţinere prin: a) faptul că renta viageră este un contract comutativ, iar cel de 

întreţinere unul aleatoriu; b) natura obligaţiei debitorului; c)  caracterul  netransmisibil  al  rentei  din  contractul  de  renta 

viageră,  spre deosebire de  caracterul  transmisibil  al obligaţiei de întreţinere. 

 87. Contractul de rentă viageră poate fi constituit: a) numai cu titlu oneros; b) numai cu titlu gratuit; c) atât cu titlu gratuit, cât şi cu titlu oneros.  88. Contractul de rentă viageră este un contract: a) consensual, sinalagmatic, aleatoriu; b) real, sinalagmatic, comutativ; c) consensual, unilateral, aleatoriu.  89. Contractul de întreţinere este un contract: a) solemn, translativ de proprietate, cu executare succesivă; b)  consensual,  constitutiv de proprietate,  cu executare  succe‐

sivă; c) consensual, translativ de proprietate, cu executare succesivă.  90. Contractul de întreţinere este un contract: a) aleatoriu, dar numai atunci când este cu titlu oneros; b) comutativ atunci când este cu titlu oneros; c) aleatoriu, indiferent dacă este cu titlu oneros sau gratuit.    

Page 117: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

110   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

91. În cazul contractului de întreţinere: a)  creanţa  de  întreţinere  fiind  un  drept  strict  personal,  este 

netransmisibilă prin acte juridice inter vivos sau prin succesiune; b) creanţa de întreţinere este un drept netransmisibil prin acte 

juridice inter vivos, dar transmisibil prin succesiune; c) creanţa de  întreţinere nu este un drept  strict personal, pu‐

tând  fi  stipulat  în  folosul  unei  terţe persoane  sau  înstrăinat prin acte juridice de către beneficiarul său. 

 92. Debitorul obligaţiei de întreţinere este dator: a) în special să asigure creditorului hrană, îmbrăcăminte, încăl‐

ţăminte, menaj şi folosinţa unei locuinţe corespunzătoare; b) să plătească periodic cu titlu de întreţinere sume de bani; c) să asigure prestarea unor servicii de întreţinere concomitent 

cu plata unor sume de bani, cu condiţia ca sumele de bani la care se obligă să depăşească ca valoare serviciile de întreţinere. 

2. Răspunsuri corecte 

1  b) 2  a) 3  c) 4  c) 5  c) 6  b) 7  a) 8  c) 9  b) 10  a) 11  c) 12  a) 13  b) 14  b) 15  c) 16  c) 17  b) 18  c) 19  c) 20  a) 

21 a)22 b)23 b)24 c)25 b)26 c)27 b)28 a)29 b)30 b)31 a)32 c)33 a)34 c)35 c)36 a)37 c)38 b)39 b)40 c)

41 a) 42 a) 43 a) 44 b) 45 a) 46 b) 47 b) 48 a) 49 b) 50 c) 51 b) 52 a) 53 a) 54 b) 55 b) 56 c) 57 c) 58 c) 59 b) 60 c) 

61 a)62 b)63 b)64 a)65 c)66 c)67 a)68 a)69 b)70 b)71 a)72 a)73 a)74 c)75 a)76 c)77 c)78 c)79 c)80 a)

Page 118: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Contracte speciale  111 

 

81  c) 82  c) 83  a) 

84 a)85 a)86 b)

87 c) 88 a) 89 a) 

90 c)91 a)92 a)

3. Bibliografie selectivă 

Codul civil, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2011, Cartea a V‐a, Titlul IX; 

Florescu, D.C., Contracte  civile  în noul  cod  civil,  Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012; 

Stănciulescu,  L., Curs de drept  civil. Contracte, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012; 

Uţă,  L.,  Contracte  speciale  în  noul  Cod  civil,  Ed.  Hamangiu, Bucureşti, 2012. 

Page 119: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

§2. DREPT CIVIL. SUCCESIUNI 

1. Teste grilă 

1. Moştenirea unei persoane se deschide: a) la data decesului acesteia; b) la data întocmirii testamentului; c) la data acceptării moştenirii de către moştenitori.  2. Au capacitate de a moşteni: a) codecedaţii; b) predecedaţii; c) persoanele fizice dispărute.  3. Nu au capacitate succesorală: a) persoanele concepute, dar nenăscute la data deschiderii suc‐

cesiunii; b) persoanele dispărute; c) comorienţii.  4. Vocaţia succesorală concretă: a) nu presupune existenţa vocaţiei succesorale generale; b) presupune existenţa capacităţii succesorale; c)  presupune  că  persoana  în  cauză  poate  fi  înlăturată  de  la 

moştenire de un alt succesibil.  5. Legea conferă vocaţie la moştenire: a) numai rudelor de gradul I şi II; b) soţului supravieţuitor; c) concubinului.  6. Vocaţia legală generală la moştenire: a) este aplicabilă numai moştenirii testamentare; b) vizează statul şi persoanele juridice; c) guvernează moştenirea legală între persoanele fizice.   

Page 120: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Succesiuni  113 

 

7. Sunt rude de gradul II în linie dreaptă: a) bunicii defunctului; b) părinţii defunctului; c) copiii defunctului.  8. Potrivit dispoziţiilor legale, rudele în linie dreaptă au voca‐

ţie succesorală generală: a) limitată la gradul al II‐lea; b) reciprocă; c) limitată la gradul al III‐lea.  9. Nedemnitatea succesorală: a)  priveşte  numai  legatele  cu  care  nedemnul  a  fost  gratificat 

prin testament; b) operează de drept sau poate fi judiciară; c) nu este o sancţiune civilă.  10. Este de drept nedemnă de a moşteni: a)  persoana  condamnată  penal  pentru  săvârşirea  unei  infrac‐

ţiuni cu intenţia de a‐l ucide pe cel care lasă moştenirea; b) persoana  condamnată penal pentru  săvârşirea,  cu  intenţie, 

împotriva celui care lasă moştenirea a unor fapte grave de violenţă fizică sau morală; 

c) persoana care, cu rea‐credinţă, a ascuns testamentul defunc‐tului. 

 11. Nedemnitatea judiciară poate fi solicitată în termen de: a) un an de la încetarea faptelor ce atrag nedemnitatea; b) un an de la data deschiderii moştenirii; c) trei ani de la data deschiderii moştenirii.  12.  Reprezintă  un  caz  de  nedemnitate  succesorală  judiciară 

cazul persoanei care: a) prin dol  sau violenţă  l‐a  împiedicat pe  cel  care  lasă moşte‐

nirea să întocmească un testament; b) a  fost  condamnată penal pentru  săvârşirea unei  infracţiuni 

cu intenţia de a‐l ucide pe cel care lasă moştenirea; 

Page 121: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

114   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

c) a  fost condamnată penal pentru  săvârşirea,  înainte de des‐chiderea moştenirii, unei  infracţiuni cu  intenţia de a‐l ucide pe un alt succesibil pentru a‐l îndepărta de la moştenire. 

 13. Principalul efect al nedemnităţii succesorale este acela că: a)  titlul  de moştenitor  al  nedemnului  se  desfiinţează  pentru 

viitor; b) nedemnul va avea dreptul numai la jumătate din cota ce i‐ar 

fi revenit în mod normal; c) titlul de moştenitor al nedemnului este desfiinţat retroactiv.  14.  Efectele  nedemnităţii  pot  fi  înlăturate  de  către  cel  care 

lasă moştenirea: a) printr‐o declaraţie verbală dată în faţă tuturor rudelor; b) printr‐un act notarial; c) în nicio situaţie.  15. Nedemnitatea succesorală: a) nu poate opera de drept; b) se aplică numai în cazul moştenirii testamentare; c) este aplicabilă numai în cazul săvârşirii unor fapte prevăzute 

expres de lege.  16. Nedemnitatea succesorală: a) poate fi de drept sau judiciară; b) nu este o sancţiune de drept civil; c) poate fi  invocată  în termen de 5 ani de  la deschiderea moş‐

tenirii.  17.  Dacă  nedemnul  a  intrat  în  posesia  bunurilor moştenirii 

înainte de constatarea nedemnităţii, atunci: a) va păstra bunurile; b) va restitui bunurile persoanelor îndreptăţite; c) bunurile vor fi remise statului.  18. Posesia exercitată de nedemn asupra bunurilor moştenirii: a) este o posesie de  rea‐credinţă, dar nedemnul poate păstra 

fructele produse de aceste bunuri; 

Page 122: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Succesiuni  115 

 

b) este o posesie de bună‐credinţă şi nedemnul va păstra fruc‐tele produse de bunuri; 

c) este o posesie de rea‐credinţă.  19. Descendenţii nedemnului: a) pot veni la moştenire doar în nume propriu; b) pot veni la moştenire şi prin reprezentarea nedemnului; c) pot veni la moştenire doar prin reprezentarea nedemnului.  20. Nedemnitatea succesorală poate fi invocată: a) numai de comoştenitorii legali; b) şi de moştenitorii legali subsecvenţi; c) în termen de 3 ani de la deschiderea succesiunii.  21. Rudele defunctului chemate  la moştenire  în  temeiul  legii 

pot fi: a) numai din căsătorie; b) din căsătorie şi din afara căsătoriei; c) din adopţie în toate cazurile.  22. Descendenţii şi ascendenţii au vocaţie la moştenire: a) indiferent de gradul de rudenie cu defunctul; b) numai până la gradul al IV‐lea inclusiv; c) numai până la gradul al III‐lea inclusiv.  23. Fac parte din clasa I de moştenitori: a) strănepoţii defunctului; b) părinţii defunctului; c) bunicii defunctului.  24. Nu fac partea din clasa a III‐a de moştenitori: a) bunicii defunctului; b) străbunicii defunctului; c) unchii şi mătuşile defunctului.  25.  Este  o  excepţie  de  la  principiul  proximităţii  gradului  de 

rudenie: a) reprezentarea succesorală; 

Page 123: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

116   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

b) nedemnitatea succesorală; c)  situaţia  soţului  supravieţuitor  care  înlătură de  la moştenire 

orice clasă cu care ar veni în concurs.  26. Este o condiţie a reprezentării succesorale: a) reprezentatul să nu  fie nedemn sau decedat  la data deschi‐

derii succesiunii; b) reprezentantul să  îndeplinească condiţiile generale pentru a 

moşteni; c)  reprezentatul  să  îndeplinească  condiţiile  generale  pentru  a 

moşteni.  27. În cazul în care operează reprezentarea succesorală: a) regulile reprezentării vor putea fi modificate prin voinţa de‐

functului, exprimată prin act autentic; b) aceasta operează de drept; c) beneficiarii sunt numai descendenţii de gradul al II‐lea pentru 

a‐i reprezenta pe descendenţii de gradul I.  28. Reprezentarea succesorală: a) nu operează de drept; b) produce efecte generale şi particulare; c)  presupune  în mod  obligatoriu  ca  cel  reprezentat  să  fie  în 

viaţă.  29. Dacă defunctul  a  avut doi  copii predecedaţi, dintre  care 

unul a lăsat un copil iar celalalt doi copii, nepoţii defunctului vor moşteni: 

a) în părţi egale; b) primul va lua 1/3, iar ceilalţi 2/3; c) primul va lua 1/2, iar ceilalţi doi câte 1/4 fiecare.  30.  În cazul  în care  la moştenire vin descendenţii  şi soţul su‐

pravieţuitor: a) descendenţii vor culege 3/4 din moştenire, iar soţul supravie‐

ţuitor restul de 1/4; b) moştenirea se va împărţi în mod egal; c) moştenirea se va împărţi în funcţie de numărul descendenţilor. 

Page 124: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Succesiuni  117 

 

31.  Drepturile  succesorale  ale  descendenţilor  prezintă  unul din următoarele caractere juridice: 

a) descendenţii pot veni la succesiune numai în nume propriu; b) descendenţii nu sunt moştenitori sezinari; c) descendenţii sunt moştenitori rezervatari.  32. Din clasa a II‐a de moştenitori legali fac parte: a) ascendenţii privilegiaţi şi colateralii ordinari ai defunctului; b) soţul supravieţuitor şi colateralii privilegiaţi; c) ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi.  33. Este un caracter juridic al dreptului la moştenire al ascen‐

denţilor privilegiaţi: a) aceştia pot veni la succesiune atât în nume propriu cât şi prin 

reprezentare; b) ascendenţii privilegiaţi sunt moştenitori sezinari; c) ascendenţii privilegiaţi nu sunt moştenitori rezervatari.  34. Dacă ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu 

colateralii privilegiaţi,  întinderea drepturilor ascendenţilor  se va stabili astfel: 

a) când există un singur părinte, el va primi 1/2 din moştenire; b) când trăiesc ambii părinţi, aceştia vor culege 1/2 din moşte‐

nire; c) când la moştenire vin părinţii fireşti alături de adoptator, vor 

primi împreună 1/3 din moştenire.  35. În ceea ce priveşte colateralii privilegiaţi: a) aceştia sunt înlăturaţi de la succesiune când vin în concurs cu 

soţul supravieţuitor; b) dacă vin în concurs cu 2 ascendenţi privilegiaţi, vor culege ¾ 

din moştenire; c)  dacă  vin  în  concurs  cu  un  singur  părinte  vor  culege ¾  din 

moştenire.  36. Împărţeala pe linii intervine atunci când: a) colateralii privilegiaţi sunt rude cu defunctul pe aceea şi linie; b) suntem în prezenţa clasei ascendenţilor privilegiaţi; 

Page 125: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

118   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

c) moştenirea se împarte în mod egal între linia maternă şi linia paternă. 

 37. Fraţii consangvini sunt: a) fraţii primari; b) fraţii numai după tată; c) fraţii uterini.  38.  Dreptul  la moştenire  al  colateralilor  privilegiaţi  prezintă 

următorul caracter juridic: a) nu sunt moştenitori rezervatari; b) sunt moştenitori sezinari; c) sunt obligaţi la raportul donaţiilor.  39. Ascendenţii ordinari: a) nu sunt moştenitori sezinari; b) pot veni la moştenire numai în nume propriu; c) sunt moştenitori rezervatari.  40. Colateralii ordinari: a) sunt  înlăturaţi de  la moştenire dacă vin  în concurs cu soţul 

supravieţuitor; b) nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor; c) sunt moştenitori rezervatari.  41. Pentru a veni la succesiune, soţul supravieţuitor trebuie: a) să nu vină în concurs cu descendenţii defunctului; b) să fi fost căsătorit cu defunctul o perioadă de minim 2 ani; c) să aibă calitatea de soţ la data deschiderii succesiunii.  42. Soţul supravieţuitor: a) dacă vine  în concurs cu descendenţii defunctului culege 1/2 

din moştenire;  b) face parte din clasa a II‐a de moştenitori legali; c) dacă vine  în  concurs  cu ascendenţii ordinari  culege 1/2 din 

moştenire.   

Page 126: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Succesiuni  119 

 

43. Soţul supravieţuitor: a) poate veni la moştenire prin reprezentare; b) este moştenitor rezervatar; c) este moştenitor sezinar.  44. Soţul supravieţuitor are drept de abitaţie dacă: a) are altă locuinţă proprie; b)  casa  nu  face  parte  din masa  succesorală,  fiind  locuinţa  sa 

proprie; c) locuia la data deschiderii succesiunii în casa respectivă.  45. Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor: a) este un drept personal; b) nu are caracter temporar; c) este un drept de creanţă.  46. Pentru a dispune de dreptul special asupra mobilierului şi 

obiectelor de uz casnic, soţul supravieţuitor: a) trebuie să vină în concurs cu descendenţii defunctului; b) trebuie ca defunctul să nu  fi dispus de partea sa din aceste 

bunuri prin liberalităţi între vii sau mortis causa; c) va avea acest drept special indiferent de clasa de moştenitori 

cu care vine în concurs.  47. Testamentul este un act: a) unilateral; b) bilateral sau multilateral, după caz; c) irevocabil.  48. Reprezintă un caracter juridic al testamentului: a) fapt juridic; b) fapt juridic irevocabil; c) act juridic solemn.  49. Nulitatea unei dispoziţii testamentare: a) nu atrage nulitatea întregului testament; b) atrage nulitatea întregului testament; c) poate fi acoperită prin confirmare. 

Page 127: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

120   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

50. Nu reprezintă o condiţie de fond a testamentului: a) solemnitatea; b) cauza valabilă; c) voinţa liberă şi neviciată a testatorului.  51. Minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani: a) pot dispune prin testament fără nicio restricţie; b) pot dispune prin testament de jumătate din averea lor; c) nu pot dispune prin testament.  52. Dacă minorul  care  nu  a  împlinit  vârsta  de  14  ani  întoc‐

meşte un testament, testamentul este: a) nul relativ; b) nul absolut; c) nul relativ, dar testamentul poate fi confirmat de ocrotitorul 

legal.  53. Este relativ incapabil de a primi prin legat: a) notarul public care a autentificat testamentul; b) medicul care  l‐a  tratat pe  testator pentru boala care a  fost 

cauza decesului; c)  preotul  care  i‐a  acordat  asistenţă  religioasă  defunctului  în 

timpul bolii care a fost cauza decesului.  54. În cazul testamentului, cauza este valabilă dacă: a)  are  la  bază  intenţia  de  a  da,  cu  scopul  de  a  primi  ceva  în 

schimb; b) nu există; c) are la bază intenţia liberală de a da, fără a urmări să primească 

ceva în schimb.  55. Testamentul privilegiat devine caduc în termen de: a) 15 zile de la data când dispunătorul putea testa în vreuna din 

formele ordinare; b) 6 luni de la data când dispunătorul putea testa în vreuna din 

formele ordinare; c) 6 luni de la data deschiderii succesiunii.  

Page 128: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Succesiuni  121 

 

56. Face parte din categoria testamentelor ordinare: a) testamentul olograf; b) testamentul militarilor; c) testamentul maritim şi fluvial.  57. Testamentul olograf: a) poate fi tehnoredactat, dacă poartă semnătura testatorului; b) trebuie autentificat; c) este valabil dacă poartă şi o scriere străină care nu are nicio 

legătură cu dispoziţiile de ultimă voinţă ale testatorului.  58. Data testamentului olograf: a) trebuie să fie în toate cazurile completă; b) poate fi şi implicită, de natură a se putea identifica momen‐

tul scrierii testamentului; c) trebuie să apară la începutul testamentului.  59. Testamentul autentic: a) trebuie scris în întregime de mâna testatorului; b) se poate încheia doar la sediul notarului public; c) este valabil chiar dacă este  întocmit  într‐un alt  loc decât se‐

diul notarului public.  60. Testamentul autentic: a) trebuie întocmit de către notarul public; b)  poate  fi  redactat  şi  de  o  altă  persoană  şi  apoi  prezentat 

notarului public; c) trebuie scris în întregime de mâna testatorului.  61. Dacă  în  cazul  testamentului autentic  testatorul nu poate 

semna din cauza unei boli: a) notarul nu va putea autentifica testamentul; b) testamentul va putea fi autentificat doar dacă testatorul este 

asistat de soţul său sau de un descendent; c)  testamentul va putea  fi autentificat dacă notarul  face men‐

ţiune despre  imposibilitatea testatorului de a semna  în  încheierea întocmită, această menţiune ţinând loc de semnătură. 

 

Page 129: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

122   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

62. Legatarul cu titlu particular: a) nu răspunde de pasivul moştenirii; b) răspunde numai de pasivul moştenirii; c) răspunde atât de activul cât şi de pasivul moştenirii.  63. Legatul poate fi: a) numai pur şi simplu; b) şi cu termen; c) numai cu sarcină.  64. În funcţie de obiectul lor, legatele pot fi: a) pure şi simple; b) universale, cu titlu universal şi afectate de sarcină; c) universale, cu titlu universal sau cu titlu particular.  65. Legatul cu titlu particular are ca obiect: a) unul sau mai multe bunuri individual determinate; b) întreaga masă succesorală; c) întreaga masă succesorală sau o fracţiune din aceasta.  66. Legatul este caduc: a) numai dacă legatarul este nedemn; b) dacă legatarul nu mai este în viaţă la data deschiderii moşte‐

nirii; c) doar dacă bunul piere în întregime.  67. Legatul bunului altuia: a) nu poate fi valabil în nicio situaţie; b) este anulabil dacă  testatorul nu a  ştiut că bunul nu este al 

său; c) este nul absolut dacă testatorul a lăsat bunul altuia ştiind că 

nu este al său.  68. Legatele: a) sunt irevocabile; b) pot fi revocate doar în mod voluntar; c ) pot fi revocate şi pe cale judecătorească.  

Page 130: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Succesiuni  123 

 

69. Revocarea voluntară a legatelor: a) poate fi doar expresă; b) trebuie să îmbrace forma autentică; c) se poate face prin întocmirea unui testament ulterior.  70. Legatul va fi revocat de către instanţa de judecată: a) în toate cazurile; b) în caz de ingratitudine a legatarului; c) în caz de neîndeplinire justificată a sarcinilor de către legatar.  71.  Actul  juridic  de  opţiune  succesorală  prezintă  următorul 

caracter juridic: a) este un act juridic afectat de modalităţi; b) este un act juridic, în principiu, irevocabil; c) este un act juridic bilateral.  72. Nu reprezintă o condiţie de validitate a actului  juridic de 

opţiune succesorală: a) forma autentică în toate cazurile; b) capacitatea; c) consimţământul.  73. Dreptul de opţiune succesorală se exercită în termen de: a) 6 luni de la data deschiderii succesiunii; b) 1 an de la data deschiderii succesiunii; c) 3 ani de la data deschiderii succesiunii.  74. Dacă succesibilul a cerut  întocmirea  inventarului anterior 

exercitării dreptului de opţiune succesorală, termenul de opţiune nu se va împlini mai devreme de: 

a) un an de la deschiderea succesiunii; b)  6  luni  de  la  data  la  care  i  se  comunică  procesul‐verbal  de 

inventariere; c)  2  luni  de  la  data  la  care  i  se  comunică  procesul‐verbal  de 

inventariere.   

Page 131: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

124   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

75. Termenul de prescripţie al dreptului de opţiune  succeso‐rală începe să curgă: 

a) de la data deschiderii moştenirii fără nicio excepţie; b) de  la data deschiderii moştenirii dacă cel chemat  la moşte‐

nire s‐a născut după data deschiderii succesiunii; c) de la data la care legatarul a cunoscut legatul său, dacă testa‐

mentul a fost descoperit după deschiderea moştenirii.  76. Reprezintă un act  juridic cu valoare de acceptare tacită a 

moştenirii: a) cesiunea drepturilor succesorale către un terţ; b) cererea de reînnoire a unei ipoteci înscrise; c) ocuparea temporară a casei părinteşti.  77. Renunţarea la moştenire: a) aparţine numai descendenţilor şi soţului supravieţuitor; b) este un act solemn; c) poate fi făcută şi verbal.  78. Dreptul de opţiune succesorală: a) este imprescriptibil extinctiv; b) se exercită în termen de un an de la data deschiderii moşte‐

nirii; c) se exercită  în termenul general de prescripţie, calculat de  la 

data deschiderii moştenirii.  79. Revocarea renunţării la moştenire: a)  poate  interveni  dacă  nu  a  expirat  termenul  de  opţiune 

succesorală de 6 luni; b) poate opera numai în cazul minorilor cu capacitate restrânsă 

de exerciţiu; c) poate interveni dacă nu a expirat termenul de opţiune succe‐

sorală de un an.  80.  Transmisiunea  universală  a  activului  moştenirii  are  ca 

obiect: a) dreptul asupra unui bun care a aparţinut defunctului; 

Page 132: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept civil. Succesiuni  125 

 

b) totalitatea drepturilor  şi obligaţiilor care  formează patrimo‐niul defunctului; 

c)  totalitatea drepturilor  care  formează patrimoniul defunctu‐lui. 

2. Răspunsuri corecte 

1  a) 2  c) 3  c) 4  b) 5  b) 6  c) 7  a) 8  b) 9  b) 10  a) 11  b) 12  a) 13  c) 14  b) 15  c) 16  a) 17  b) 18  c) 19  b) 20  b) 

21 b)22 a)23 a)24 c)25 a)26 b)27 b)28 b)29 c)30 a)31 c)32 c)33 b)34 b)35 c)36 c)37 b)38 a)39 b)40 b)

41 c) 42 a) 43 b) 44 c) 45 a) 46 b) 47 a) 48 c) 49 a) 50 a) 51 c) 52 b) 53 a) 54 c) 55 a) 56 a) 57 c) 58 b) 59 c) 60 b) 

61 c)62 a)63 b)64 c)65 a)66 b)67 b)68 c)69 c)70 b)71 b)72 a)73 b)74 c)75 c)76 a)77 b)78 b)79 c)80 c)

3. Bibliografie selectivă 

Codul civil, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2011, Cartea a IV‐ a, Titlurile I‐IV; 

Boroi, G., Stănciulescu, L.,  Instituţii de drept civil  în reglemen‐tarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012; 

Florescu,  D.C.,  Drept  succesoral,  Ed.  Universul  Juridic,  Bucu‐reşti, 2012; 

Stănciulescu, L., Curs de drept civil. Succesiuni. Conform Noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012. 

 

Page 133: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf
Page 134: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

 

 

Capitolul II TESTE GRILĂ DE DREPT PENAL 

Page 135: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf
Page 136: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Secţiunea 1. DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 

Anul II de studiu 

1. Teste grilă 

1. Aplicarea  legii penale  faţă de  infracţiunile săvârşite pe  te‐ritoriul ţării noastre este: 

a) obligatorie numai pentru cetăţenii români; b)  obligatorie  numai  pentru  infracţiunile  pedepsite  cu  închi‐

soare; c) exclusivă şi necondiţionată. 

2. Teritoriul cuprinde: a)  suprafaţa  terestră,  apele  cuprinse  între  frontiere,  marea 

teritorială; b) suprafaţa terestră, zona economică exclusivă, navele şi aero‐

navele care le traversează; c) orice ţară a Uniunii Europene. 

3. În cazul în care la bordul unei nave române a fost săvârşită o infracţiune de omor: 

a) nu se aplică legea penală română; b) se aplică în toate situaţiile legea penală română; c) se poate aplica legea penală română. 

4.  În cazuri expres prevăzute,  legea penală  română  se poate aplica: 

a) infracţiunilor săvârşite pe navele militare; b) navelor comerciale; c) persoanelor cu imunitate de jurisdicţie. 

5. Dacă un cetăţean român efectuează un număr de sustrageri repetate, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, ale unor bunuri din Uniunea Europeană, se va aplica legea penală română pentru întreaga unitate legală infracţională: 

a) numai dacă primul act de executare a infracţiunii continuate a fost săvârşit în ţară; 

Page 137: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

130   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

b)  chiar  dacă  numai  un  singur  act  de  executare  a  infracţiunii continuate a fost săvârşit în România; 

c) numai dacă infractorul este prins pe teritoriul ţării noastre.  6. Legea penală română este aplicabilă în temeiul principiului 

personalităţii: a) dacă  infractorul are  cetăţenie  străină  la data  sesizării orga‐

nelor  judiciare, deşi  la data  săvârşirii  infracţiunii era numai  cetă‐ţean român; 

b) dacă este îndeplinită condiţia dublei incriminări; c) dacă infracţiunea nu a fost săvârşită pe teritoriul României.  7.  Dacă  o  infracţiune  de  omor  a  fost  săvârşită  pe  teritoriul 

Ungariei de către un apatrid cu domiciliul  în România,  împotriva unui cetăţean român, legea penală română: 

a) nu se aplică, fiind incidentă numai legea maghiară; b) se aplică în temeiul principiului personalităţii; c) se aplică în baza principiului realităţii.  8. Aplicarea legii penale române în baza principiului realităţii: a) este determinată de calitatea subiectului pasiv; b) presupune îndeplinirea condiţiei dublei incriminări; c) este posibilă şi în cazul infracţiunilor din culpă.  9. Principiul realităţii legii penale române nu poate fi aplicat: a) dacă actele de tăinuire au fost comise în România, iar infrac‐

ţiunea este în întregul său săvârşită în străinătate; b) dacă infractorul este cetăţean străin; c) când subiectul pasiv este o societate comercială.  10. Principiul universalităţii legii penale române este aplicabil: a) dacă un act de executare a  fost  comis pe  teritoriul Uniunii 

Europene; b) numai în cazul în care este îndeplinită condiţia dublei incrimi‐

nări; c) dacă  infractorul  se află pe o navă  română ancorată  într‐un 

port românesc.  

Page 138: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea generală  131 

 

11. Principiul universalităţii poate fi aplicat: a) dacă s‐a săvârşit o  infracţiune de tâlhărie care a avut ca ur‐

mare moartea victimei; 

b) dacă  infractorul  apatrid  care nu domiciliază  în România  se 

află temporar în ţară; 

c) când pentru aceeaşi infracţiune a fost aplicată o pedeapsă în 

străinătate, care a fost executată. 

12. Când prin  legea nouă este  incriminată o  faptă care ante‐

rior era prevăzută drept contravenţie, legea nouă: 

a) este ultraactivă; 

b) se aplică numai pentru viitor în baza principiului activităţii; 

c) este retroactivă. 

13. O faptă este dezincriminată: 

a) dacă norma incriminatoare a căzut în desuetudine; 

b) când este prevăzută şi de o lege contravenţională ulterioară 

legii penale; 

c) când s‐au făcut modificări succesive normei de incriminare. 

14. Incriminarea aceleiaşi fapte într‐o lege cu caracter general 

şi în alta cu caracter special: 

a) nu echivalează cu dezincriminarea faptei prevăzute de legea 

penală, determină aplicarea legii speciale; 

b)  conduce  la  reţinerea unui  concurs  ideal de  infracţiuni, prin 

reţinerea ambelor incriminări; 

c) duce la abrogarea normei generale. 

15. Dacă nu există o lege penală mai favorabilă, va fi aplicată 

totdeauna legea penală în vigoare la momentul: 

a)  săvârşirii  activităţii  infracţionale,  în  cazul  infracţiunilor  de 

rezultat; 

b) producerii  rezultatului mai  grav,  în  cazul  infracţiunilor pro‐

gresive; 

c) consumării infracţiunii continuate. 

 

 

Page 139: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

132   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

16. Momentul în funcţie de care se stabileşte legea penală: 

a) momentul comiterii faptei de către autor; 

b) momentul săvârşirii faptei de fiecare participant; 

c) momentul comiterii actelor de instigare. 

 17. Principiul retroactivităţii legii penale mai favorabile: a) nu poate fi aplicat după rămânerea definitivă a hotărârii; b) poate fi aplicat numai în faţa instanţelor de fond; c) poate atrage o soluţie de încetare a procesului penal dispusă 

de instanţa de fond.  18.  Instanţa  trebuie  să  aplice  legea  în  vigoare  la momentul 

săvârşirii activităţii infracţionale:  a)  în  toate  cazurile  în  care  se  constată  săvârşirea unei  infrac‐

ţiuni progresive; b) în toate cazurile în care s‐a comis infracţiuni prin omisiune; c) numai în cazul infracţiunilor omisive proprii.  19. Normele‐cadru:  a) nu pot fi abrogate odată cu norma completatoare; b) sunt abrogate prin abrogarea normei completatoare; c) rămân în vigoare şi după abrogarea normei completatoare.  20. Se aplică retroactiv legea nouă, în cauzele care nu au fost 

definitiv judecate, când: a) introduce noi măsuri de siguranţă şi noi măsuri educative;  b) prevede condiţii noi pentru dispunerea suspendării condiţio‐

nate; c) introduce noi pedepse accesorii.  21. Este retroactivă legea prin care:  a) este stabilit un nou regim de executare a pedepselor; b) sunt stabilite noi pedepse accesorii; c) sunt amnistiate, respectiv graţiate anumite infracţiuni.    

Page 140: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea generală  133 

 

22. Legea temporară: a) se aplică  în mod obligatoriu  infracţiunilor săvârşite cât timp 

era în vigoare; b) se aplică ultraactiv chiar dacă fapta a fost dezincriminată; c) nu se poate aplica după ieşirea ei din vigoare.  23. Se aplică legea penală veche, mai favorabilă, când:  a) infracţiunea continuă este consumată sub puterea legii vechi 

şi se epuizează după intrarea în vigoare a legii noi; b)  infracţiunea  progresivă  a  fost  săvârşită  sub  puterea  legii 

vechi, iar rezultatul mai grav se produce după intrarea în vigoare a legii noi; 

c) legea nouă conţine variante agravate ale infracţiunii.   24. Este considerată mai favorabilă legea nouă care: a) micşorează maximul special;  b) limitează sfera subiecţilor pasivi; c) prevede numai pedepse  cu  închisoarea  în  locul pedepselor 

alternative, închisoare sau amendă.  25.  În cazul succesiunii de  legi  în  timp, stabilirea  legii penale 

mai favorabile se realizează prin analiza: a) condiţiilor de tragere la răspundere penală; b) a minimului special al pedepselor prevăzute în legile succesive; c)  a maximului  special  al pedepselor prevăzute  în  legile  succe‐

sive.  26. Dacă  imediat  după  rămânerea  definitivă  a  unei  hotărâri 

judecătoreşti prin care  infractorul a fost condamnat  la pedeapsa închisorii de 7 ani pentru  săvârşirea  infracţiunii de viol,  intră  în vigoare noul Cod penal care prevede pentru această  infracţiune pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, instanţa:  

a) poate aplica o pedeapsă între limitele speciale ale legii noi; b) reduce pedeapsa la 5 ani închisoare; c) poate aplica o pedeapsă între 5 şi 7 ani.  

Page 141: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

134   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

27.  În cazul  infracţiunilor pentru care a  intervenit o condam‐nare definitivă  în temeiul  legii vechi, aplicarea obligatorie a  legii penale noi, mai favorabile, potrivit art. 14 C. pen.:  

a)  este  aplicabilă  numai  dacă  s‐a  dispus  executarea  pedepsei închisorii; 

b) nu se aplică dacă s‐a dispus suspendarea condiţionată a exe‐cutării pedepsei; 

c) operează şi în termenul de încercare a liberării condiţionate.  28. Legea penală este ultraactivă: a) numai în cazul legii penale temporare; b)  în cazul  legii penale mai  favorabile  şi al  legii penale tempo‐

rare; c) în cazul măsurilor de siguranţă şi al măsurilor educative.  29.  Dacă  după  compararea  tuturor  legilor  succesive  nu  se 

poate identifica una din ele ca fiind mai favorabilă inculpatului la cazul dat, se va aplica numai legea în vigoare la momentul: 

a) săvârşirii infracţiunii; b) punerii în mişcare a acţiunii penale; c) judecăţii.  30.  În  cazul  rămânerii definitive  a unei hotărâri de  condam‐

nare  la pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi până  la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă pedeapsa în‐chisorii alternativ cu cea a detenţiunii pe viaţă: 

a)  pedeapsa  detenţiunii  pe  viaţă  se  va  înlocui  cu  maximul închisorii prevăzut de legea nouă pentru acea infracţiune;  

b) pedeapsa detenţiunii pe viaţă se poate  înlocui cu pedeapsa închisorii prevăzută de lege pentru acea infracţiune; 

c) nu se poate înlocui pedeapsa detenţiunii pe viaţă cu pedeap‐sa închisorii, indiferent de cuantumul acesteia. 

 31.  Dacă  a  intervenit  o  condamnare  definitivă  la  pedeapsa 

închisorii în temeiul legii vechi, aplicarea facultativă a legii mai fa‐vorabile mai noi, potrivit art. 15 C. pen., este posibilă: 

a) dacă pedeapsa stabilită este mai mare decât maximul special al pedepsei prevăzut de legea nouă; 

Page 142: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea generală  135 

 

b) dacă pedeapsa stabilită este mai mică decât maximul special al pedepsei prevăzut de legea nouă; 

c) dacă pedeapsa  stabilită este egală  cu maximul  special pre‐văzut de legea nouă. 

 32.  În vederea aplicării  facultative a unei  legi penale mai  fa‐

vorabile după rămânerea definitivă a hotărârii  în temeiul art. 15 C. pen.:  

a) pedeapsa stabilită în temeiul legii vechi nu poate fi detenţiu‐nea pe viaţă;  

b) pedeapsa prevăzută de legea nouă poate fi amenda; c) pedeapsa stabilită în temeiul legii vechi poate fi amenda.  33. Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii  şi executarea 

completă a pedepsei a intervenit o pedeapsă mai uşoară, iar pe‐deapsa  stabilită  este  egală  cu maximul  special  al  pedepsei  în‐chisorii prevăzut de legea nouă, pedeapsa stabilită şi executată: 

a) nu poate fi redusă; b) trebuie să fie redusă;  c) poate fi redusă.  34. Nu există infracţiuni fără:  a) obiect juridic; b) obiect material; c) prejudicii.  35. Obiectul: a) juridic determină valorile şi relaţiile sociale ocrotite prin nor‐

ma incriminatoare; b) material nu poate determina existenţa unei infracţiuni; c)  juridic  secundar  coincide  cu  obiectul material  secundar  în 

cazul infracţiunilor formale.  36. Obiectul juridic secundar al unei infracţiuni complexe:  a) poate consta în valori juridice de aceeaşi natură cu cele care 

cele  care  constituie obiectul  juridic principal  în  cadrul  infracţiunii complexe; 

Page 143: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

136   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

b)  constă  întotdeauna  în  valori  juridice  de  aceeaşi  natură  cu cele  care  constituie obiectul  juridic principal  în  cadrul  infracţiunii complexe; 

c) constă în valori juridice de natură diferită de cele care consti‐tuie  obiectul  juridic  principal,  apărută  prin  incriminarea  acţiunii secundare în cadrul infracţiunii complexe. 

 37. Este infracţiune cu conţinut unic:  a) omorul; b) şantajul; c) distrugerea.  38. Obiectul material al infracţiunii:  a) este întotdeauna acelaşi cu obiectul juridic al infracţiunii; b)  trebuie  să  aparţină  întotdeauna  titularului  valorii  juridice 

protejate; c) nu trebuie să existe în cazul oricărei infracţiuni.  39. Sunt infracţiuni cu obiect material: a) ameninţarea; b) tăinuirea; c) evadarea.  40.  Persoana  juridică  nu  poate  săvârşi  în  calitate  de  autor 

infracţiunea de: a) loviri sau vătămări cauzatoare de moarte; b) dare de mită; c) trafic de influenţă.  41. Este infracţiune cu subiecţi activi plurali: a) lipsirea de libertate; b) incestul; c) abuzul în serviciu.  42. O persoană juridică poate răspunde penal pentru: a) complicitate la evaziune fiscală; b) instigare la omisiunea sesizării organelor judiciare; c) autorat la arestare nelegală şi cercetare abuzivă. 

Page 144: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea generală  137 

 

43. Persoana juridică poate răspunde penal pentru: a) aceeaşi  formă de vinovăţie  cu persoana  fizică  care a  comis 

infracţiunea; b) pentru  intenţie,  chiar  în  condiţiile  în  care persoana  fizică a 

comis activitatea infracţională din culpă; c) nu poate răspunde pentru culpă dacă persoana fizică a comis 

infracţiunea cu intenţie.  44.  În  vederea  determinării  vinovăţiei  persoanei  juridice  se 

are în vedere: a) numai atitudinea subiectivă a organelor de conducere; b)  numai  atitudinea  subiectivă  a  organelor  de  conducere  de 

fapt; c)  atitudinea  subiectivă  a  împuterniciţilor  persoanei  juridice 

care au comis activitatea infracţională.  45. Persoana juridică poate fi condamnată: a) pentru o infracţiune comisă în stare de recidivă; b) numai dacă persoanele din conducere au fost achitate; c) numai dacă persoanele din conducere au fost condamnate.  46. Subiectul pasiv al infracţiunii:  a) este întotdeauna persoana prejudiciată prin infracţiune; b) poate lipsi la unele infracţiuni formale; c) este întotdeauna titularul valorii juridice protejate.  47. Infracţiunile de pericol:  a) nu au în niciun caz obiect material; b) nu pot fi săvârşite prin omisiune; c) pot fi săvârşite în coautorat.  48.  În cazul  intenţiei directe, producerea  rezultatului urmărit 

de făptuitor: a) este întotdeauna previzibilă;  b) poate fi certă;  c)  nu  poate  constitui  un  mijloc  pentru  realizarea  altui  scop 

infracţional.  

Page 145: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

138   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

49. În cazul intenţiei indirecte făptuitorul prevede: a) numai o urmare; b) cel puţin două urmări; c) cel mult două urmări.  50. La  intenţia  indirectă urmarea prevăzută de  legea penală, 

pe care făptuitorul nu o doreşte, dar o acceptă, poate fi: a) exclusă; b) prezintă un grad ridicat de probabilitate; c) inevitabilă.  51. Fapta comisă din culpă constituie infracţiune: a) doar dacă legea prevede; b) dacă elementul material constă într‐o acţiune; c) dacă elementul material constă într‐o inacţiune.  52. Praeterintenţia cuprinde: a) forma de vinovăţie a intenţiei directe peste care se suprapu‐

ne culpa cu prevedere;  b) forma de vinovăţie a intenţiei indirecte peste care se supra‐

pune culpa cu prevedere; c)  forma de  vinovăţie  a  intenţiei directe peste  care  se  supra‐

pune culpa fără prevedere.  53. Praeterintenţia: a) poate constitui latura subiectivă a unei infracţiuni de obicei; b) o întâlnim doar la infracţiunile omisive;  c) cuprinde o primă consecinţă intenţionată.  54. Praeterintenţia: a) poate fi forma exclusivă cu care se comite o infracţiune; b) poate  fi singura  formă de vinovăţie cu care se comite o  in‐

fracţiune progresivă; c) nu se reţine în cazul infracţiunilor complexe.     

Page 146: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea generală  139 

 

55. Scopul infracţiunii: a) este totdeauna un element circumstanţial agravant; b) nu este obligatoriu să fie îndeplinit pentru ca infracţiunea să 

fie consumată; c) poate fi întâlnit numai în cazul infracţiunilor comise cu inten‐

ţie directă.  56. Mobilul infracţiunii a) nu este prevăzut de  lege  în cazul  formelor  tipice ale  infrac‐

ţiunilor; b) este o condiţie necesară a oricărei infracţiuni; c) este prevăzut de lege în cazul infracţiunilor cu intenţie.  57. Vinovăţia: a) este o trăsătură esenţială a infracţiunii; b) este un element subiectiv; c) este atât o trăsătură esenţială a infracţiunii, cât şi un element 

subiectiv.  58. Intenţia premeditată: a)  în mod obligatoriu  implică existenţa unui  scop  al  activităţii 

infracţionale; b) nu este legată de existenţa unui mobil al infracţiunii; c) este o intenţie calificată în toate cazurile.  59. Intenţia supravenită: a) există atunci când prevederea rezultatului  intervine ulterior 

unei hotărâri  iniţiale şi determină hotărârea ulterioară de a‐l pro‐duce; 

b) nu este posibilă la infracţiunile formale; c) nu poate fi reţinută în cazul unui concurs ideal de infracţiuni.  60. Actele preparatorii: a) nu sunt posibile la infracţiunile de pericol; b) nu pot constitui acte de complicitate la săvârşirea infracţiunii; c) nu pot exista la infracţiunile săvârşite din culpă.   

Page 147: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

140   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

61. Actele preparatorii: a) nu trebuie să facă parte din activităţile ce intră în elementul 

material al infracţiunii; b) însoţesc toate infracţiunile comise cu premeditare; c) nu sunt posibile la infracţiunile formale.  62. Tentativa: a) este posibilă numai la infracţiunile comise cu intenţie directă; b) este posibilă şi la infracţiunile cu intenţie indirectă; c) este posibilă numai dacă actul de executare este apt să pro‐

ducă rezultatul urmărit.  63. Tentativa nu este posibilă: a) la infracţiunile complexe; b) la infracţiunile omisive; c) la infracţiunile de obicei.  64. Tentativa nu este posibilă: a) la infracţiunile omisive proprii; b) la infracţiunile comisive prin omisiune; c) la infracţiunile cu subiect activ special.   65. Tentativa este posibilă: a) la infracţiunile cu consumare anticipată; b) la infracţiunile de pericol; c) la infracţiunile cu execuţie prevăzută.  66. Tentativa improprie poate fi: a) exclusiv tentativă perfectă; b) exclusiv tentativă imperfectă; c) fie tentativă perfectă, fie imperfectă.  67.  Tentativa  la  complicitate  anterioară  la  infracţiunea  de 

favorizare a infractorului: a) nu este prevăzută de legea penală; b) poate atrage aplicarea unei pedepse cu suspendare; c) poate atrage aplicarea unei amenzi administrative.  

Page 148: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea generală  141 

 

68. Tentativa absolut improprie: a) nu prezintă pericol social; b) nu constituie o cauză specială de nepedepsire; c) este o cauză care înlătură răspunderea penală.  69. Pedeapsa pentru  săvârşirea de  către o persoană  fizică  a 

unei  tentative  la o  infracţiune pentru care  legea prevede numai detenţiunea pe viaţă este închisoarea de la: 

a) 10 la 20 ani; b) 10 la 25 ani; c) 15 la 25 ani.  70. Pentru sancţionarea tentativei, legea a prevăzut reducerea 

limitelor la: a) pedeapsa închisorii; b) măsurile educative; c) pedepsele complementare.  71. Desistarea nu este posibilă în cazul tentativei: a) proprii; b) relativ improprii; c) perfecte.  72.  În  cazul  în  care  intervine  desistarea  numai  a  unuia  din 

coautorii care participă la o infracţiune de pericol, cauza de nepe‐depsire va profita: 

a) tuturor coautorilor; b) numai coautorului care s‐a desistat, cu excepţia  situaţiei  în 

care a fost instigat la săvârşirea infracţiunii; c) coautorului care s‐a desistat, nu şi instigatorului acestuia.  73. Împiedicarea producerii rezultatului constituie: a) o cauză de nepedepsire; b) o cauză care înlătură răspunderea penală; c) o cauză care înlătură executarea pedepsei.    

Page 149: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

142   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

74. Pluralitatea naturală de infractori este: a) o formă a pluralităţii de  infractori care nu poate fi săvârşită 

decât prin contribuţia a două sau mai multe persoane; b) orice formă a pluralităţii de infracţiuni; c) o formă a pluralităţii ocazionale.  75. În cazul pluralităţii naturale: a) unii participanţi pot fi complici; b) unii participanţi pot fi instigatori; c) toţi participanţii au calitatea de autor.  76. La pluralitatea constituită: a) unii participanţi pot fi complici; b) unii participanţi pot fi instigatori; c) toţi participanţii au calitatea de autor.  77. Pentru existenţa pluralităţii constituite este necesar: a) o grupare de cel puţin cinci persoane; b) o structură ierarhică; c) acelaşi mod de operare pentru toţi participanţii.  78. Participaţia proprie: a) participanţii acţionează cu aceeaşi formă de vinovăţie; b) participanţii acţionează cu forme de vinovăţie diferite; c) participanţii acţionează fără vinovăţie.  79. Participaţia improprie: a) unii dintre făptuitori acţionează cu intenţie, alţii din culpă; b) toţi participanţii acţionează cu intenţie; c) toţi participanţii acţionează din culpă.  80. Participaţia improprie este posibilă: a) în cazul complicităţii şi al instigării; b) în ipoteza coautoratului şi a complicităţii; c) în situaţia coautoratului şi a instigării.    

Page 150: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea generală  143 

 

81. Instigarea: a) este totdeauna anterioară săvârşirii faptei; b) nu determină săvârşirea faptei; c) nu întăreşte rezoluţia infracţională.  82. Pentru existenţa participaţiei penale sub forma instigării: a) este lipsită de relevanţă forma de vinovăţie cu care s‐a reali‐

zat instigarea; b) este necesar ca persoana instigată să fi trecut la executare; c) trebuie ca autorul să fi fost condamnat.  83. Instigarea neurmată de executare: a) este o formă a instigării efectuate din culpă; b) reprezintă un eşec în acţiunea de a determina; c) poate fi reţinută şi în caz de coinstigare.  84. Instigarea neurmată de executare: a) este o formă a participaţiei penale; b) poate fi săvârşită din culpă; c) poate fi reţinută şi în cazul infracţiunilor formale.  85. Complicitatea se realizează cu:  a) intenţie; b) intenţie directă şi praeterintenţie; c) intenţie şi praeterintenţie.  86. Complicitatea  la o  infracţiune poate fi reţinută  în concurs 

ideal cu: a) tăinuirea; b) favorizarea; c)  complicitatea  la o altă  infracţiune  care  se află  în  raport de 

conexitate cu prima.  87. Complicele: a) poate fi pedepsit numai dacă autorul infracţiunii este pedepsit; b) poate fi condamnat  la o pedeapsă cu  închisoarea  în timp ce 

instigatorului i se aplică o măsură educativă; c) va fi achitat în cazul achitării autorului. 

Page 151: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

144   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

88. Complicitatea: a) implică obligatoriu ajutor material; b) poate consta şi în informaţii oferite autorului infracţiunii; c) poate consta în ajutor moral după săvârşirea infracţiunii.  89. În cazul coautoratului: a) acţiunea trebuie să fie concomitentă; b) actele fiecărui autor trebuie să fie apte să producă rezultatul 

tipic al infracţiunii; c) activitatea coautorilor poate fi succesivă.  90. Coautoratul poate fi reţinut: a) dacă coautorii acţionează cu aceeaşi formă de vinovăţie;  b) dacă toţi coautorii sunt prezenţi la locul săvârşirii faptei; c)  dacă  toţi  participanţii  nemijlociţi  comit  fapta  în  baza  unei 

legături subiective concomitente cu activitatea infracţională.  91. Coautoratul: a) este posibil la infracţiuni omisive; b) poate fi reţinut în cazul pluralităţii naturale; c) este posibil la infracţiunile comisive prin omisiune.  92.  Instigatorul nu va  fi  tras  la  răspundere penală ca partici‐

pant dacă autorul: a) nu săvârşeşte o tentativă pedepsită; b) săvârşeşte o infracţiune fără vinovăţie; c) săvârşeşte o infracţiune din culpă.  93. Complicitatea anterioară neurmată de executare: a) nu se pedepseşte; b) se pedepseşte la fel ca instigarea neurmată de executare; c)  se  sancţionează  cu  o  pedeapsă  cuprinsă  între  minimul 

general şi minimul special prevăzut de lege.  94. Instigarea neurmată de executare se pedepseşte: a) în cazul în care legea prevede pentru infracţiunea la care s‐a 

instigat o pedeapsă cu închisoare; 

Page 152: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea generală  145 

 

b) în cazul în care legea prevede pentru infracţiunea la care s‐a instigat pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani; 

c) în cazul în care legea prevede pentru infracţiunea la care s‐a instigat pedeapsa închisorii alternativ cu amenda.  

 95. Sunt forme ale unităţii naturale de infracţiune: a) infracţiunile continue; b) infracţiunile continuate; c) infracţiunile de obicei.  96.  Legea penală  reglementează un  regim  special de pedep‐

sire pentru infracţiunea: a) progresivă; b) continuă; c) continuată.  97. Infracţiunea tipică: a) are întotdeauna obiect material; b) elementul material are un conţinut de bază, fără agravante; c) nu poate fi săvârşită din culpă.  98. Unitatea naturală colectivă: a) presupune producerea a mai multor rezultate; b) presupune producerea unui singur rezultat; c) poate fi realizată la intervale scurte de timp.  99. Este infracţiune continuă succesivă: a) hărţuirea sexuală; b) lipsirea de libertate în mod nelegal; c) portul nelegal de decoraţii.  100. Infracţiunea continuă: a) poate fi comisă prin omisiune; b) este o infracţiune formală întotdeauna; c) nu presupune o rezoluţie infracţională unică.    

Page 153: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

146   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

101. Nu pot fi săvârşite în formă continuată: a) infracţiunile continue permanente; b) infracţiunile de pericol; c) infracţiunile praeterintenţionate.  102. Rezoluţia infracţională unică: a) trebuie să existe înainte de săvârşirea primei activităţi infrac‐

ţionale; b) poate fi nedeterminată în timp; c) se poate constitui după săvârşirea primelor acţiuni.  103. Infracţiunea continuată presupune: a) unitatea de rezoluţie; b) unitatea de conţinut al infracţiunii; c) unitatea de obiect material.  104. Este o infracţiune complexă: a) lovirile şi vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C. pen.); b) tâlhăria [art. 211 alin. (1) C. pen.]; c) vătămarea corporală din culpă.  105. Intră în conţinutul infracţiunii complexe: a) obligatoriu mai multe acţiuni omogene;  b) poate intra o altă infracţiune complexă; c) dacă este  comisă din  culpă, nu poate absorbi o  infracţiune 

intenţionată.  106. O infracţiune complexă poate fi comisă: a) printr‐o singură acţiune; b) prin cel puţin două acţiuni; c) printr‐o acţiune şi o inacţiune.  107. În cazul infracţiunii complexe va exista: a) o unitate de subiect pasiv; b) acelaşi obiect juridic; c) o unitate legală de infracţiune.   

Page 154: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea generală  147 

 

108. Unei infracţiuni progresive i se aplică legea în vigoare: a) la momentul comiterii activităţii infracţionale; b) la momentul producerii rezultatului mai grav; c)  între  momentul  comiterii  activităţii  infracţionale  şi  cel  al 

producerii rezultatului.  109. Infracţiunea de obicei: a) poate fi comisă de o persoană juridică; b) poate fi comisă prin omisiune; c) implică existenţa unei rezoluţii infracţionale unice.  110. Infracţiunea complexă: a) nu se poate consuma fără consumarea infracţiunii absorbite; b) presupune ca faptă absorbită să aibă o gravitate echivalentă 

cu cea a infracţiunii absorbante; c)  ambele  infracţiuni  să  fie  sancţionate  cu  acelaşi  tip  de  pe‐

deapsă.  111.  Recidiva  postcondamnatorie  se  diferenţiază  de  plurali‐

tatea intermediară prin: a) tipul infracţiunii; b) forma de vinovăţie; c) natura şi cuantumul pedepselor.  112. Se reţine concurs de infracţiuni: a) în cazul săvârşirii a două sau mai multe infracţiuni; b) în cazul săvârşirii a două infracţiuni cu aceeaşi formă de vino‐

văţie; c) în cazul săvârşirii a două sau mai multe infracţiuni înainte ca 

infractorul să fi fost definitiv condamnat pentru vreuna din ele.  113. În cazul concursului de infracţiuni: a) nu interesează natura sau gravitatea infracţiunii; b) nu  interesează perioada de  timp  care a  trecut  între  infrac‐

ţiunile săvârşite; c) infractorul trebuie să fie major.   

Page 155: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

148   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

114. În structura pluralităţii intermediare pot intra: a)  atât  infracţiuni  intenţionate,  cât  şi  infracţiuni  săvârşite  din 

culpă; b) numai infracţiuni intenţionate; c) numai infracţiuni săvârşite din culpă.  115. Concursul real omogen presupune: a)  infracţiunile  concurente  să  fie  comise  cu  aceeaşi  formă de 

vinovăţie; b) infracţiunile să fie îndreptate asupra aceluiaşi obiect juridic; c) infracţiunile să fie săvârşite în formă tipică.  116. La concursul cu conexitate consecvenţională: a) atât  infracţiunea mijloc, cât  şi  infracţiunea  scop  trebuie  să‐

vârşite cu intenţie directă, indirectă sau cu praeterintenţie; b) unele infracţiuni pot fi comise cu intenţie, altele din culpă; c) ambele infracţiuni pot fi săvârşite din culpă.  117. În cazul concursului cu conexitate consecvenţională: a) prima infracţiune trebuie săvârşită cu intenţie; b) prima infracţiune poate fi săvârşită din culpă; c) a doua faptă trebuie săvârşită cu intenţie directă.  118. La concursul ideal: a) unele infracţiuni pot fi săvârşite cu intenţie directă, altele cu 

intenţii indirectă sau din culpă; b) ambele infracţiuni trebuie săvârşite cu intenţie directă; c) nu se poate ca toate infracţiunile să fie săvârşite din culpă.  119. La infracţiunea progresivă: a)  există mai multe  acţiuni  şi mai multe urmări prevăzute de 

aceeaşi normă de incriminare; b)  există mai multe  acţiuni  şi mai multe urmări prevăzute de 

norme definite; c) încadrarea juridică se stabileşte în raport cu urmarea cea mai 

gravă.  

Page 156: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea generală  149 

 

120.  Pedeapsa  prevăzută  de  lege  se  va  aplica  într‐o  singură etapă în cazul: 

a) infracţiunii continuate şi al recidivei postcondamnatorii; b) infracţiunii complexe şi al recidivei postexecutorii; c) infracţiunii continue şi al concursului ideal omogen.  121. Recidiva mare se deosebeşte de recidiva mică: a)  în funcţie de forma de vinovăţie cu care sunt comise  infrac‐

ţiunile ce constituie termenii recidivei; b) în funcţie de cuantumul pedepsei pentru al doilea termen; c) în funcţie de cuantumul pedepsei pentru primul termen.  122.  Cel  de‐al  doilea  termen  al  recidivei mari  postcondam‐

natorii poate consta într‐o infracţiune: a)  praterintenţionată,  pentru  care  legea  prevede  pedeapsa 

închisorii de peste 2 ani; b)  intenţionată, pentru care  legea prevede pedeapsa  închisorii 

de peste un an; c)  intenţionată, pentru care  legea prevede pedeapsa  închisorii 

de la 3 luni la 2 ani sau amendă.  123.  Pedeapsa  aplicată  pentru  al  doilea  termen  al  recidivei 

mari postcondamnatorii: a) poate fi amenda; b) este întotdeauna pedeapsa închisorii mai mare de un an; c) poate fi pedeapsa închisorii mai mică de un an.  124.  Primul  termen  al  recidivei  mari  postexecutorii  poate 

consta într‐o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare: a) chiar dacă prin aceasta nu a fost menţionată  latura civilă cu 

privire la care s‐a disjuns; b) pronunţată de o  instanţă  străină,  chiar dacă  fapta nu  este 

prevăzută de legea penală română; c) numai dacă hotărârea a fost pronunţată de curtea de apel.    

Page 157: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

150   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

125. Al doilea  termen al  recidivei mari postexecutorii  în  tim‐pul minorităţii: 

a) poate consta într‐o infracţiune săvârşită cu praeterintenţie; b) trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca al doilea termen 

al recidivei mici postexecutorii; c) trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca al doilea termen 

al pluralităţii intermediare.  126.  Legitima  apărare  nu  poate  fi  invocată  de  autorul  unei 

infracţiuni: a) intenţionate; b) praeterintenţionate; c) evaziune fiscală.  127. În cazul legitimei apărări, atacul poate fi îndreptat: a) împotriva unui animal; b) împotriva unui bun din domeniul public al statului; c)  numai  împotriva  unei  persoane  fizice  sau  a  unui  interes 

obştesc.  128. În cazul legitimei apărări atacul: a) constă numai într‐o faptă comisivă; b) nu poate consta într‐o faptă omisivă proprie; c) poate consta într‐o faptă omisivă improprie.  129. Legitima apărare se poate reţine: a) ori de  câte ori există o  încercare de pătrundere  într‐un  loc 

împrejmuit în timpul nopţii; b) ori atunci când atacul nu este imediat; c)  dacă  o  persoană  aflată  într‐o  locuinţă  săvârşeşte  o  faptă 

prevăzută  de  legea  penală  pentru  a  împiedica  pătrunderea  fără drept a unei persoane străine în acest spaţiu. 

 130. Excesul justificat constituie: a) o cauză ce înlătură răspunderea penală; b) o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei; c) o circumstanţă atenuantă legală.  

Page 158: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea generală  151 

 

131. Pericolul din structura stării de necesitate poate: a) să rezulte dintr‐o acţiune umană; b) să fie generat de un animal; c) să fie necesar.  132. Pericolul din structura stării de necesitate trebuie: a) să fie actual şi iminent; b) actual sau iminent;  c) viitor.  133. În ipoteza constrângerii morale, răul cu care se ameninţă 

trebuie: a) să fie iminent sau eventual; b) să nu privească doar persoana făptuitorului; c) să fie inevitabil.  134. Se poate reţine existenţa cazului fortuit: a)  în timpul unei  inundaţii o persoană vatămă pe alta pentru a 

se scăpa pe sine de la înec; b)  în  timpul unei avalanşe se produce o vătămare corporală a 

unui schior; c)  o  persoană  răneşte  pe  alta  din  cauza  unui  defect  de  fa‐

bricaţie al instrumentului cu care lucra.  135. Cazul fortuit: a) produce efecte in rem; b) produce efecte in personam; c) înlătură în toate cazurile răspunderea civilă.  136. Iresponsabilitatea produce efecte: a) in rem; b) in personam; c) nu înlătură totdeauna imputabilitatea faptei.  137. Eroarea de fapt înlătură caracterul penal al faptei: a) in aberratio ictus; b) în caz de error in personam; 

Page 159: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

152   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

c) în situaţia săvârşirii unei infracţiuni progresive, dacă eroarea a existat la momentul săvârşirii actului infracţional. 

 138. În caz de aberratio ictus, eroarea intervine în momentul: a) luării deciziei infracţionale; b) efectuării actelor de pregătire; c) realizării acţiunii infracţionale.  139. Poate înlătura caracterul penal al faptei eroarea: a) de fapt asupra naturii valorii care face obiectul infracţiunii; b) de fapt asupra obiectului material al infracţiunii; c) de drept extrapenal.  140. Amnistia poate fi dispusă: a) de Preşedintele României, dacă are caracter individual; b) de Parlament, prin lege ordinară; c) numai de Parlament, prin lege organică.  141. Pot fi amnistiate infracţiunile săvârşite: a) înainte de intrarea în vigoare a legii de amnistie; b) în ziua intrării în vigoare a legii de amnistie; c) după intrarea în vigoare a legii de amnistie.  142. Amnistia antecondamnatorie: a) produce efecte in rem; b) înlătură eventuale decăderi prevăzute de lege; c) produce efecte in personam.  143. Amnistia postcondamnatorie nu produce efecte asupra: a) pedepselor complementare; b) măsurile de siguranţă; c) obligaţiilor civile stabilite prin hotărâre judecătorească.  144.  Prescripţia  nu  înlătură  răspunderea  penală  în  cazul  in‐

fracţiunii de: a) vătămare corporală gravă; b) ucidere din culpă; c) loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. 

Page 160: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea generală  153 

 

145. Prescripţia răspunderii penale: a) produce efecte ca şi graţierea; b) produce efecte ca şi amnistia; c) nu înlătură pedepsele accesorii. 

146. Întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale: a) operează  cu privire  la  toţi participanţii  la  săvârşirea  infrac‐

ţiunii,  chiar  dacă  întreruperea  îi  priveşte  numai  pe  unii  dintre aceştia; 

b) operează numai la cei cu privire la care s‐a efectuat întreru‐perea; 

c) nu se produce prin simpla aducere la cunoştinţă a unui act ce trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului. 

147. Suspendarea cursului prescripţiei răspunderii penale: a)  nu  intervine  în  cazul  infracţiunilor  urmărite  la  plângerea 

prealabilă; b) produce efecte in rem; c)  face  ca perioada de  timp  cât a operat  să nu  se  ia  în  calcul 

pentru stabilirea termenului prescripţiei speciale. 

148. Termenul de prescripţie a răspunderii penale: a)  nu  poate  fi  suspendat  în  cazul  infracţiunilor  comise  de 

persoane juridice; b) poate fi suspendat şi în cazul persoanelor juridice; c) nu curge pe perioada cât  judecata cauzei a  fost suspendată 

pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. 

149. Pe durata termenului de prescripţie a executării pedepsei închisorii: 

a) nu se pot executa pedepsele accesorii; b) nu se execută nicio pedeapsă complementară; c) poate interveni amnistia. 

150.  Întreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei  in‐tervine în cazul: 

a) săvârşirii din nou a unei infracţiuni; b) comunicării mandatului de executare; c) amânarea executării pedepsei. 

Page 161: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

154   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

151.  Prescripţia  înlătură  răspunderea  penală  dacă  termenul de prescripţie prevăzut de  lege este depăşit, oricâte  întreruperi ar interveni, astfel: 

a) încă odată; b) cu o jumătate; c) cu două treimi.  152.  În  cazul  infracţiunilor  la  plângere  prealabilă,  plângerea 

poate fi introdusă: a) de soţ pentru soţie; b de persoana juridică pentru angajatul său; c) de tutore pentru cel aflat sub tutelă.  153. Împăcarea părţilor: a) poate interveni numai pentru infracţiunile pentru care acţiu‐

nea se pune în mişcare la plângerea prealabilă; b) nu poate interveni în niciun caz dacă acţiunea a fost pusă în 

mişcare din oficiu; c) poate avea loc prin înscris autentic.  154. Dacă o persoană juridică a comis o infracţiune de abuz de 

încredere, împăcarea acesteia cu partea vătămată: a) nu înlătură răspunderea penală; b) înlătură răspunderea penală chiar dacă împăcarea are loc cu 

persoana desemnată să reprezinte persoana juridică; c) poate produce efecte numai dacă este confirmată de aduna‐

rea generală.  155. Graţierea: a) individuală poate fi dispusă cu privire la persoanele juridice; b) colectivă nu poate fi dispusă de Preşedintele României; c) are efecte şi asupra pedepselor complementare.  156. Graţierea individuală: a) este necondiţionată; b) are efecte asupra măsurilor de siguranţă; c) are efecte asupra măsurilor educative.  

Page 162: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea generală  155 

 

157. Graţiere individuală: a) este postcondamnatorie; b) poate fi antecondamnatorie; c) are efecte asupra laturii civile a procesului penal.  158. Dacă o infracţiune intenţionată este săvârşită atât în ter‐

menul de graţiere, cât şi în cel al suspendării condiţionate a exe‐cutării pedepsei: 

a) se revocă mai întâi suspendarea condiţionată, apoi graţierea; b)  se  revocă mai  întâi graţierea  şi apoi  suspendarea  condiţio‐

nată; c) atât suspendarea cât şi graţierea se revocă în acelaşi timp.  159. Reabilitarea: a)  nu  produce  efecte  retroactive  cu  privire  la  condamnările 

pronunţate în străinătate; b) produce efecte retroactiv; c) se poate constata cu privire la toate condamnările pe care le‐

a suferit o persoană.  160. Pe durata termenului de reabilitare: a) nu se pot executa pedepse accesorii; b) poate fi pusă în executare pedeapsa complementară a inter‐

zicerii unor drepturi; c)  poate  interveni  graţierea  postcondamnatorie  cu  privire  la 

pedeapsa aplicată.  161. Reabilitarea de drept: a) operează în cazul persoanelor juridice; b)  intervine  în  cazul  condamnării  unei  persoane  fizice  la  pe‐

deapsa închisorii de 2 ani; c) intervine în termen de 3 ani de la graţierea pedepsei amenzii.  162. Reabilitarea judecătorească: a) nu operează în cazul când persoana a fost condamnată la pe‐

deapsa detenţiunii pe viaţă; b)  nu  se  poate  dispune  când  condamnatului  i  s‐a  aplicat  pe‐

deapsa cu executarea la locul de muncă; 

Page 163: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

156   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

c) nu poate  fi dispusă  în cazul pedepselor a căror executare a fost suspendată. 

 163. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă: a) este prevăzută obligatoriu alternativ cu pedeapsa închisorii; b) poate fi prevăzută alternativ cu pedeapsa amenzii; c) nu poate fi aplicată inculpatului cu vârsta de 60 de ani.  164.  În  cazul  condamnării unei persoane  la pedeapsa deten‐

ţiunii pe viaţă: a)  nu  se  poate  aplica  pedeapsa  complementară  a  interzicerii 

unor drepturi; b) nu se pot aplica pedepse accesorii; c) se poate dispune liberarea condiţionată.  165. Pe durata liberării condiţionate, condamnatul: a) nu are obligaţia de a respecta pedepsele accesorii; b) trebuie să respecte obligaţiile civile impuse prin hotărârea de 

condamnare; c) trebuie să respecte măsura de siguranţă a interzicerii de a se 

afla în anumite localităţi.  166.  În  cazul  în  care  se dispune  revocarea  liberării  condiţio‐

nate, pedeapsa pentru noua infracţiune: a) se va stabili după regulile concursului de infracţiuni; b) se va stabili după regulile recidivei postcondamnatorie; c) nu poate fi suspendată condiţionat.  167. Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi: a) se aplică obligatoriu când pedeapsa stabilită este mai mare 

de 2 ani; b) poate fi aplicată inculpatului major pentru o faptă din timpul 

minorităţii; c) poate fi aplicată unor inculpaţi cetăţeni străini.  168. Degradarea militară: a) se aplică obligatoriu când pedeapsa principală stabilită este 

închisoarea de 10 ani; 

Page 164: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea generală  157 

 

b) poate  fi aplicată direct pe  lângă pedeapsa  rezultantă de 20 ani închisoare; 

c) operează  imediat după  rămânerea definitivă  a hotărârii de condamnare. 

 169.  Dacă  o  persoană  juridică  nu  execută  cu  rea‐credinţă 

pedeapsa complementară a afişării hotărârii de condamnare: a) se poate dispune suspendarea activităţii; b) este obligatorie dispunerea suspendării activităţii; c) nu poate fi dispusă dizolvarea.  170. Persoanei juridice: a) nu i se pot aplica pedepse accesorii; b) nu i se pot aplica măsuri de siguranţă; c)  i se poate aplica pedeapsa  interzicerii de a participa  la pro‐

cedurile de achiziţii publice.  171. Pedeapsa accesorie: a) poate avea o durată mai mare decât pedeapsa principală; b) nu poate avea o durată mai mare decât pedeapsa principală; c) are  întotdeauna aceeaşi durată ca  şi pedeapsa  închisorii pe 

lângă care se aplică.  172. Criteriile de individualizare judiciară a pedepselor ce pot 

fi aplicate persoanei juridice: a)  sunt  aceleaşi  cu  cele  prevăzute  de  lege  pentru  persoana 

fizică; b)  spre deosebire de  cele prevăzute de  lege pentru persoana 

fizică, nu cuprind persoana infractorului; c)  spre deosebire de  cele prevăzute de  lege pentru persoana 

fizică, nu cuprind gradul de pericol social al faptei.  173. Constituie circumstanţă atenuantă personală: a) excesul scuzabil; b) excesul justificat; c) beţia voluntară completă.  

Page 165: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

158   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

174. Depăşirea limitelor stării de necesitate constituie circum‐stanţă atenuantă dacă: 

a) făptuitorul a acţionat cu intenţie sau din culpă cu prevedere, dându‐şi seama că pricinuieşte vădit mai grave; 

b) dacă a acţionat din culpă, fără prevedere; c) dacă a acţionat cu praeterintenţie.  175. Pentru a  se  reţine  circumstanţele atenuante ale provo‐

cării, este necesar ca actul de provocare: a) să fie îndreptat împotriva făptuitorului; b) să nu fie imputabil făptuitorului; c) să fie iminent.  176. Provocarea: a) nu poate fi reţinută ca circumstanţă atenuantă  în cazul fap‐

telor comise de o persoană juridică; b) poate atenua  răspunderea persoanelor  fizice  şi a celor  juri‐

dice; c)  produce  efecte  atenuante  mai  mari  decât  circumstanţele 

atenuante juridice.  177. Pentru a  se  reţine circumstanţa atenuantă a provocării, 

riposta la actul de provocare: a) trebuie săvârşită numai cu intenţie; b) poate fi săvârşită din culpă; c) poate fi ulterioară provocării.  178. Provocarea: a) poate fi reţinută alături de excesul scuzabil; b) poate fi reţinută alături de excesul justificat; c) nu înlătură răspunderea civilă.  179.  Circumstanţa  agravantă  a  săvârşirii  faptei  de  către  trei 

sau mai multe persoane poate fi reţinută în cazul: a)  săvârşirea  unei  infracţiuni  din  culpă  de  către  trei  subiecţi 

activi; b) infracţiunii de furt calificat; 

Page 166: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea generală  159 

 

c)  în  care  un major  săvârşeşte  infracţiunea  de  distrugere  su‐premă cu doi minori de 12 ani. 

 180.  Circumstanţă  agravantă  a  săvârşirii  faptei  de  către  trei 

sau mai multe persoane: a) nu poate fi reţinută în cazul pluralităţii naturale; b)  poate  fi  reţinută  atât  în  cazul  persoanelor  fizice,  cât  şi  al 

celor juridice; c)  este  o  circumstanţă  care  se  răsfrânge  şi  asupra  celorlalte 

participanţi dacă au  ştiut  că participă  la o  faptă  săvârşită de  trei sau mai multe persoane, chiar dacă nu au fost la locul faptei. 

 181. Circumstanţele agravante nu au efect asupra: a) pedepselor complementare; b) pedepselor accesorii; c) măsurilor de siguranţă.  182. Se poate dispune suspendarea condiţionată a executării 

pedepsei: a) amenzii, indiferent de cuantum, aplicată persoanei fizice; b) amenzii, indiferent de cuantum, aplicată persoanei juridice; c) internării într‐un centru de reeducare.  183.  Suspendarea  condiţionată  a  executării  pedepsei  princi‐

pale atrage totodată şi suspendarea: a) de drept a măsurilor de siguranţă; b) executării pedepselor accesorii; c) pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege.  184. Pe parcursul  termenului de  încercare a  suspendării  sub 

supraveghere, instanţa de judecată poate dispune respectarea de către condamnat a uneia dintre următoarele obligaţii: 

a) să urmeze un curs de calificare; b)  să  comunice  informaţii  de  natură  a  putea  fi  controlate 

mijloacele sale de existenţă; c) să se prezinte la serviciul de probaţiune.  

Page 167: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

160   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

185. Dacă instanţa dispune anularea suspendării sub suprave‐ghere a executării, pedeapsa rezultantă: 

a) se execută întotdeauna în regim de detenţie; b) poate fi executată la locul de muncă; c) poate fi suspendată condiţionat sau sub supraveghere.  186.  Pentru  a  se  dispune  executarea  pedepsei  la  locul  de 

muncă, este necesar: a)  acordul  scris  şi  prealabil  al  unităţii  în  care  urmează  a  se 

executa pedeapsa; b) pedeapsa aplicată să nu fie mai mare de 6 ani; c) inculpatul să nu fie recidivist.  187. În cazul săvârşirii de către un minor a trei infracţiuni con‐

curente, se poate dispune: a) aplicarea unei singure măsuri educative; b) stabilirea a trei măsuri educative; c) luarea unei măsuri de siguranţă.  188. Infractorului minor (15 ani) nu îi poate fi aplicată: a) o măsură de siguranţă; b) o pedeapsă cu închisoarea; c) o pedeapsă complementară.  189.  Dacă minorul  (16  ani)  comite  cu  intenţie  o  infracţiune 

după  ce a executat  integral o pedeapsă  cu  închisoarea  stabilită pentru o altă infracţiune comisă anterior, nu i se poate aplica: 

a) o măsură educativă; b) suspendarea condiţionată a executării pedepsei; c) o măsură de siguranţă.  190.  Libertatea  supravegheată  nu  poate  fi  aplicată  infracto‐

rului minor: a) cu vârsta cuprinsă între 14 şi 16 ani; b) care a împlinit vârsta de 17 ani; c) sub 16 ani.   

Page 168: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea generală  161 

 

191. Internarea într‐un centru de reeducare: a) nu se poate dispune dacă minorul a împlinit vârsta de 17 ani; b) nu poate fi revocată înainte de împlinirea vârstei de 18 ani; c) nu se poate dispune alături de sancţiunea amenzii adminis‐

trative.  192.  În  ipoteza  săvârşirii de  către un minor  (16  ani)  a patru 

infracţiuni concurente, instanţa: a)  trebuie  să  stabilească  fie numai pedepse,  fie numai măsuri 

educative; b) poate să stabilească atât pedepse, cât şi măsuri educative; c) poate aplica o pedeapsă mai mare de 20 ani.  193. Dacă  se dispune  liberarea  condiţionată  a minorului din 

executarea pedepsei închisorii, instanţa: a)  trebuie  să  impună minorului  să nu  frecventeze anumite  lo‐

curi stabilite; b) poate impune minorului să urmeze un curs de învăţământ; c) poate  impune minorului  să nu  intre  în  legătură cu anumite 

persoane.  194. În cazul în care faţă de un infractor a fost luată măsura de 

siguranţă a obligării la tratament medical, instanţa: a)  nu  poate  dispune  revocarea mai  devreme  de  un  an  de  la 

data punerii în executare; b) poate  înlocui măsura cu  internarea medicală  în chiar primul 

an de la luarea acesteia; c) trebuie să stabilească durata determinată a acestei măsuri.  195. Internarea medicală: a) se dispune numai pe durată determinată; b) nu poate fi dispusă dacă fapta nu este infracţiune; c) nu poate fi aplicată alături de obligarea la tratament medical.  196. Măsura de siguranţă a interzicerii unei funcţii sau profesii 

nu poate fi dispusă: a) alături de pedeapsa complementară a interzicerii de a ocupa 

o funcţie sau de a exercita o profesie; 

Page 169: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

162   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

b) pe o perioadă mai mare de un an; c) dacă fapta nu este infracţiune.  197. Măsura de siguranţă a expulzării: a) are caracter personal; b) poate fi dispusă dacă fapta nu este infracţiune; c) nu poate fi revocată.  198. Pentru a se dispune măsura confiscării speciale: a) bunul trebuie să fie în posesia infractorului; b) fapta trebuie să fie infracţiune; c) trebuie avută în vedere situaţia financiară a infractorului.  199.  În  situaţia  în  care  bunul  produs  prin  infracţiune  este 

înstrăinat, se va dispune confiscarea când: a) dobânditorul este de rea‐credinţă; b) dobânditorul este de bună‐credinţă, dar a  fost  în eroare cu 

privire la situaţia bunului; c) dobânditorul este de bună‐credinţă, dar a dobândit bunul cu 

titlu oneros.  200.  În cazul  în care  infractorul a  înstrăinat bunurile produse 

în scopul săvârşirii unei infracţiuni: a) se va dispune confiscarea lor în natură; b) poate fi dispusă confiscarea prin echivalent; c) nu se poate dispune confiscarea  lor de  la  terţul dobânditor 

de bună‐credinţă.  201. Măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în locuinţa 

familiei: a) se poate dispune alături de o sancţiune administrativă; b) operează din momentul  în care se dispune  liberarea condi‐

ţionată; c) poate fi dispusă pe o durata de cel puţin 2 ani.     

Page 170: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea generală  163 

 

202. Confiscarea extinsă se poate dispune: a) numai când fapta comisă este infracţiune; b)  chiar  dacă  inculpatul  este  iresponsabil  la  momentul  pro‐

nunţării hotărârii; c) în cazul în care a intervenit prescripţia răspunderii penale.  203. În cazul confiscării extinse: a) nu se poate dispune confiscarea prin echivalent; b) pot  fi confiscate  şi bunurile obţinute din  folosirea bunurilor 

supuse confiscării; c)  valoarea  bunurilor  confiscate  poate  depăşi  valoarea  bunu‐

rilor care au fost dobândite ilicit de persoana condamnată. 

2. Răspunsuri corecte 

1  c) 

2  a) 

3  c) 

4  b) 

5  b) 

6  c) 

7  b) 

8  a) 

9  c) 

10  b) 

11  b) 

12  b) 

13  b) 

14  a) 

15  a) 

16  a) 

17  c) 

18  a) 

19  c) 

20  a) 

21  c) 

22  a) 

23  c) 

24  a) 

25  a) 

26  b) 

27  b) 

28  b) 

29  c) 

30  a) 

31  b) 

32  a) 

33  b) 

34  a) 

35  a) 

36  c) 

37  a) 

38  c) 

39  b) 

40  a) 

41  b) 

42  a) 

43  b) 

44  b) 

45  a) 

46  c) 

47  c) 

48  a) 

49  b) 

50  a) 

51  a) 

52  c) 

53  c) 

54  a) 

55  b) 

56  c) 

57  a) 

58  a) 

59  a) 

60  c) 

61  a) 

62  b) 

63  c) 

64  a) 

65  b) 

66  c) 

67  a) 

68  a) 

69  b) 

70  a) 

71  c) 

72  c) 

73  a) 

74  a) 

75  c) 

76  c) 

77  b) 

78  a) 

79  a) 

80  c) 

Page 171: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

164   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

81  a) 

82  b) 

83  c) 

84  c) 

85  c) 

86  c) 

87  b) 

88  b) 

89  c) 

90  a) 

91  c) 

92  a) 

93  a) 

94  b) 

95  a) 

96  c) 

97  b) 

98  b) 

99  c) 

100  a) 

101  c) 

102  a) 

103  a) 

104  b) 

105  b) 

106  a) 

107  c) 

108  a) 

109  c) 

110  a) 

111  c) 

112  c) 

113  c) 

114  a) 

115  b) 

116  a) 

117  c) 

118  a) 

119  c) 

120  b) 

121  c) 

122  b) 

123  b) 

124  a) 

125  b) 

126  c) 

127  c) 

128  c) 

129  c) 

130  b) 

131  b) 

132  b) 

133  c) 

134  c) 

135  a) 

136  b) 

137  c) 

138  c) 

139  c) 

140  c) 

141  a) 

142  a) 

143  c) 

144  c) 

145  b) 

146  a) 

147  c) 

148  a) 

149  c) 

150  a) 

151  b) 

152  c) 

153  c) 

154  b) 

155  b) 

156  a) 

157  a) 

158  b) 

159  c) 

160  a) 

161  b) 

162  c) 

163  c) 

164  c) 

165  c) 

166  c) 

167  c) 

168  c) 

169  b) 

170  a) 

171  a) 

172  b) 

173  a) 

174  a) 

175  b) 

176  a) 

177  c) 

178  c) 

179  c) 

180  c) 

181  a) 

182  a) 

183  c) 

184  a) 

185  c) 

186  a) 

187  a) 

188  c) 

189  b) 

190  b) 

191  c) 

192  b) 

193  c) 

194  b) 

195  c) 

196  b) 

197  a) 

198  b) 

199  a) 

200  b) 

201  b) 

202  a) 

203  b) 

 

Page 172: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea generală  165 

 

3. Bibliografie selectivă 

Bulai, B., Bulai, B.N., Manual de drept penal, partea generală, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2007; 

Ciobanu,  M.,  Teste  grilă  pentru  admitere  în  magistratură,  Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012; 

Mitrache, C., Mitrache, C., Drept penal român, partea generală, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2007; 

Răducan, G., Voineag, M., Niţă, C.M., Mihai, A.M., Teste grilă pentru concursuri şi examene, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012; 

Streteanu, Fl., Tratat de drept penal, partea generală, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008; 

Udroiu,  M.,  Drept  penal  şi  procedură  penală,  teste  grilă,  Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012. 

 

Page 173: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Secţiunea a 2‐a. DREPT PENAL. PARTEA SPECIALĂ 

Anul III de studiu 

1. Teste grilă 

1. Infracţiunea de act sexual cu un minor (art. 198 C. pen.): 

a) are varianta mai gravă dacă minorul are vârsta între 15 şi 18 

ani  şi  făptuitorul  a  folosit  calitatea  sa  pentru  a‐l  determina  pe 

minor să participe la un act sexual cu el; 

b) cunoaşte o variantă asimilată dacă minorul are vârsta  între 

15 şi 18 ani şi făptuitorul a folosit calitatea sa pentru a‐l determina 

pe minor să participe la un act sexual cu el;  

c) nu este susceptibilă de acte preparatorii. 

 

2. Omorul săvârşit cu premeditare [art. 175 lit. a) C. pen.]: 

a) implică o simplă chibzuire anterioară asupra faptei; 

b)  implică  exteriorizarea  rezoluţiei  infracţionale  prin  acte  de 

pregătire a infracţiunii; 

c)  implică existenţa unui  interval de timp  între  luarea hotărârii 

de a comite infracţiunea şi săvârşirea acesteia, chiar dacă făptuito‐

rul nu a chibzuit asupra faptei şi nu a pregătit‐o. 

 

3. Omorul săvârşit din interes material [art. 175 lit. b) C. pen.]: 

a) nu se poate reţine din cauza erorii asupra identităţii persoa‐

nei (error in personam); 

b) se poate reţine şi în cazul devierii acţiunii (aberratio ictus); 

c) nu se poate reţine când făptuitorul urmăreşte obţinerea unei 

sume de bani. 

 

 

 

 

Page 174: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea specială  167 

 

4. Prin decizia pronunţată în recurs în interesul legii cu privire la  problema  dacă  sunt  aplicabile  dispoziţiile  de  agravare  ale  art. 75 alin. (1)  lit. b) teza a  II‐a C. pen., referitoare  la săvârşirea infracţiunii  „prin  violenţe  asupra  membrilor  familiei”,  în  cazul infracţiunii de omor calificat prevăzute de art. 175 alin. (1)  lit. c) C. pen. (omorul săvârşit asupra soţului sau unei rude apropiate), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că: 

a) nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen.;  b)  sunt  aplicabile  dispoziţiile  art.  75  alin.  (1)  lit.  b)  C. pen.  în 

toate cazurile;  c) pot  fi aplicabile dispoziţiile art. 75 alin.  (1)  lit. b) C. pen.,  în 

funcţie de aprecierea instanţei de judecată.  5. Se poate reţine infracţiunea de violare de domiciliu (art. 192 

C. pen.): a)  atunci  când  proprietarul  imobilului  a  pătruns  în  locuinţa 

chiriaşului său, fără acordul acestuia; b)  atunci  când  făptuitorul  a pătruns  în holul  scării blocului  în 

care  locuia  şi  partea  vătămată,  chiar  dacă  acesta  reprezenta  un spaţiu comun al imobilului; 

c) atunci când tutorele pătrunde în casa unde locuiesc minorul şi mama sa.  

 6.  Subiectul  activ  al  infracţiunii  de  act  sexual  cu  un minor  

(art. 198 C. pen.): a) nu este calificat, la varianta tip; b) poate fi numai un bărbat; c) nu poate fi un tutore sau un curator al minorului.  7. Lovirea repetată a victimei cu pumnii şi picioarele în zonele 

vitale,  cu  intensitate deosebită, producându‐i  leziuni grave  care  i‐au cauzat moartea, caracterizează: 

a)  intenţia de a ucide,  specifică  infracţiunii de omor  (art. 174  C. pen.); 

b)  praeterintenţia,  specifică  infracţiunii  de  loviri  sau  vătămări cauzatoare de moarte (art. 183 C. pen.); 

c) culpa, specifică  infracţiunii de vătămare corporală din culpă (art. 184 C. pen.). 

Page 175: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

168   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

8. Infracţiunea de distrugere (art. 217 C. pen.): a)  în varianta tip, poate fi săvârşită de orice persoană,  inclusiv 

proprietarul bunului distrus; b) are ca obiect material numai un bun mobil care  face parte 

din patrimoniul privat sau public; c) poate avea ca obiect material un bun abandonat.  9. La infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte 

(art. 183 C. pen.): a) nu există obiect material; b) subiectul activ nu este calificat; c) elementul material se realizează numai prin acţiune.  10. Uciderea fratelui mamei reprezintă infracţiunea de: a) omor; b) omor calificat; c) omor deosebit de grav.  11. Obiectul material al infracţiunii de uz de fals poate fi: a) doar un înscris oficial; b) doar un înscris sub semnătură privată; c) un înscris oficial sau un înscris sub semnătură privată.  12. Care va fi încadrarea juridică, în cazul în care făptuitorul a 

încuiat  şi abandonat  victima  într‐o  cameră  frigorifică,  cu  scopul de a o împiedica să participe la o întâlnire, iar victima a decedat? 

a) lipsire de libertate urmată de moartea victimei; b) ucidere din culpă; c) omor în concurs cu lipsire de libertate.  13. Conform legislaţiei române, suprimarea vieţii unui bolnav 

aflat în fază terminală, la rugămintea acestuia (eutanasia): a) nu reprezintă infracţiune; b) reprezintă infracţiunea de omor; c) nu reprezintă infracţiune, dacă a fost în prealabil aprobată de 

organele abilitate.  

Page 176: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea specială  169 

 

14. Omorul  săvârşit  asupra  soţului  sau  unei  rude  apropiate [art. 175 lit. c) C. pen.] nu se poate reţine atunci când: 

a) victima este fiul fratelui tatălui făptuitorului; b) victima este soţia fratelui tatălui făptuitorului; c)  făptuitorul  era  despărţit  în  fapt  de  soţia  sa  (victima)  care 

locuia în altă localitate.  15. Omorul (art. 174 C. pen.) reprezintă uciderea unei persoa‐

ne săvârşită cu: a) orice formă de vinovăţie; b) intenţie directă sau indirectă; c) intenţie sau praeterintentie.   16. Omorul comis pentru săvârşirea unei tâlhării reprezintă: a) omor calificat; b) omor deosebit de grav; c) concurs de infracţiuni între omor calificat şi tâlhărie.  17. Omorul cu premeditare [art. 175 lit. a) C. pen.]: a) se răsfrânge asupra tuturor participanţilor, fiind un element 

circumstanţial real; b) implică curgerea unei perioade de timp de la luarea hotărârii 

infracţionale şi până  la comiterea omorului, chiar dacă făptuitorul nu a chibzuit asupra faptei; 

c) presupune luarea hotărârii infracţionale şi exteriorizarea aces‐teia fie şi numai într‐un singur act de pregătire materială sau morală. 

 18. La infracţiunea de violare de domiciliu (art. 192 C. pen.): a) actele pregătitoare nu sunt incriminate; b) tentativa este incriminată; c) nu are obiect material.  19. Relativ la infracţiunea de omor (art. 174 C. pen.): a) eroarea asupra persoanei victimei înlătură răspunderea penală; b) mobilul  constituie o  cerinţă pentru existenţa  laturii  subiec‐

tive a infracţiunii; c) actele preparatorii se sancţionează. 

Page 177: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

170   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

20.  Raportul  sexual  cu  o  persoană  de  sex  diferit,  care  este frate, prin constrângerea acestuia sau profitând de  imposibilita‐tea lui de a se apăra, constituie: 

a) infracţiunea de viol (art. 197 C. pen.); b) infracţiunea de incest (art. 203 C. pen.); c)  concurs  ideal  între  infracţiunea  de  viol  şi  infracţiunea  de 

incest.  21. Omorul săvârşit prin cruzimi reprezintă: a) omor  calificat  (art.  175 C. pen.)  cu  reţinerea  circumstanţei 

agravante prevăzute de art. 75 lit. b) C. pen. (săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime); 

b) omor deosebit de grav (art. 176 C. pen.); c) omor (art. 174 C. pen.), cu reţinerea circumstanţei agravante 

prevăzute de art. 75 lit. b) C. pen. (săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime). 

 22. Infracţiunea de abandon de familie, în varianta prevăzută 

la art. 305 alin. (1) lit. c) C. pen. (neplata cu rea‐credinţă, timp de 2 luni, a pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească): 

a) este o infracţiune comisivă; b) se epuizează fie în momentul în care se face plata voluntară 

a pensiei,  fie  în momentul pronunţării unei hotărâri de  condam‐nare a inculpatului; 

c) se epuizează  la momentul expirării  termenului pentru plata pensiei în condiţiile în care obligaţia nu a fost îndeplinită. 

 23. Expresia „în timpul nopţii” care se regăseşte în conţinutul 

legal al infracţiunii de furt calificat [art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen.] reprezintă: 

a) momentul când soarele apune;  b)  intervalul de  timp de  când  întunericul  s‐a  substituit  luminii 

până când lumina va lua locul întunericului; c) circumstanţă personală.  24. Ameninţarea executorului judecătoresc cu prilejul punerii în 

executare a unei hotărâri judecătoreşti constituie infracţiunea de: a) ultraj (art. 239 C. pen.); 

Page 178: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea specială  171 

 

b) ameninţare  în  concurs  cu  infracţiunea de ultraj  (art. 193  şi art. 239 C. pen.); 

c) nerespectare a hotărârilor judecătoreşti (art. 271 C. pen.).  25. Infracţiunea de „represiune nedreaptă” (art. 268 C. pen.): a) se poate săvârşi numai prin dispunerea arestării sau condam‐

narea unei persoane ştiută ca fiind nevinovată; b) poate avea ca subiect activ numai un magistrat; c) are un subiect pasiv adiacent circumstanţiat.  26.  Fapta  de  distrugere,  degradare  sau  aducere  în  stare  de 

neîntrebuinţare  a unui bun  aparţinând  făptuitorului prin  incen‐diere, explozie ori prin alte asemenea mijloace, rezultând pericol public: 

a)  reprezintă  o  variantă  atenuată  a  infracţiunii  de  distrugere (art. 217 C. pen.); 

b)  reprezintă  o  variantă  agravată  a  infracţiunii  de  distrugere (art. 217 C. pen.); 

c) constituie infracţiunea de distrugere calificată (art. 218 C. pen.).  27. Infracţiunea de favorizare a infractorului: a) se poate săvârşi doar prin acţiune; b)  nu  se  reţine  dacă  cel  favorizat  beneficiază  de  o  cauză  de 

nepedepsire; c) poate fi reţinută  în concurs real cu  infracţiunea de mărturie 

mincinoasă comisă în legătură cu aceeaşi infracţiune principală.  28.  Un  funcţionar  care  a  contribuit  prin  acte  nemijlocite  la 

însuşirea unor bunuri ale unei unităţi private, fără a fi  însărcinat cu  administrarea  acestora,  alături  de  un  funcţionar  care  are  o asemenea însărcinare: 

a) este coautor la infracţiunea de delapidare (art. 2151 C. pen.); b) este complice la infracţiunea de delapidare (art. 2151 C. pen.); c)  nu  se  pedepseşte  dacă  ajută  la  prinderea  autorului  infrac‐

ţiunii de delapidare (art. 2151 C. pen.).   

Page 179: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

172   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

29.  Infracţiunea  de  falsificare  de  monede  sau  alte  valori  (art. 282 C. pen.) se poate realiza: 

a) doar prin contrafacere (confecţionarea prin imitarea de mo‐nede sau valori); 

b) doar prin alterare (modificarea conţinutului sau formei unor monede sau valori adevărate); 

c) fie prin contrafacere, fie prin alterare.  30. Infracţiunea de abuz de încredere (art. 213 C. pen.): a) nu are obiect material; b) nu este susceptibilă de a fi săvârşită în forma tentativei; c) este o  infracţiune  intenţionată  şi  susceptibilă de  repetabili‐

tate.  31. Infracţiunea de gestiune frauduloasă (art. 214 C. pen.): a) prezintă o  variantă agravată  în  ipoteza  în  care  fapta a  fost 

săvârşită în scopul de a dobândi un folos material; b) poate fi săvârşită numai prin inacţiune; c) este întotdeauna o infracţiune continuată.  32. Situaţia premisă  în cazul  infracţiunii de evadare  (art. 269 

C. pen.) constă în: a) existenţa unei hotărâri judecătoreşti de condamnare; b) existenţa stării legale de reţinere sau deţinere; c) existenţa unui mandat de executare a pedepsei.  33.  Fapta  de  distrugere,  degradare  sau  aducere  în  stare  de 

neîntrebuinţare  a unui bun  aparţinând  făptuitorului prin  incen‐diere, explozie ori prin alte asemenea mijloace, având consecinţe deosebit de grave: 

a)  reprezintă  infracţiunea  de  distrugere  calificată  (art.  218  C. pen.); 

b)  reprezintă  o  variantă  agravată  a  infracţiunii  de  distrugere (art. 217 C. pen.); 

c) reprezintă varianta cea mai gravă a infracţiunii de distrugere calificată (art. 218 C. pen.). 

  

Page 180: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea specială  173 

 

34. Nu se poate reţine coautoratul în cazul săvârşirii infracţiunii: a)  de  violare  de  domiciliu  în  forma  de  bază  [art.  192  alin.  (1)  

C. pen.]; b) de fals material în înscrisuri oficiale, comisă prin contrafacere; c) de furt calificat (art. 209 C. pen).  35. Înlesnirea valorificării unui bun de către soţ, cunoscând că 

bunul  provine  din  săvârşirea  unei  fapte  prevăzute  de  legea penală,  în  baza  unei  înţelegeri  ulterioare  săvârşirii  faptei,  dacă prin aceasta s‐a urmărit obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material: 

a)  constituie  infracţiunea  de  tăinuire  (art.  221  C.  pen.)  şi  se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea din care provine bunul; 

b) constituie infracţiunea de înşelăciune (art. 215 C. pen.); c) nu se pedepseşte.  36.  Infracţiunea  de  nerespectare  a  hotărârilor  judecătoreşti 

(art. 271 C. pen.) presupune: a) sustragerea de la executarea unei pedepse; b) sustragerea de la executarea unei măsuri de siguranţă; c) sustragerea de la executarea unei măsuri educative.  37. Fapta unei persoane care contraface un cec, îl prezintă la o 

a bancă şi obţine o sumă de bani reprezintă: a)  infracţiunea de  înşelăciune prin emitere de cecuri  fără aco‐

perire; b)  infracţiunea  de  falsificare  de monedă  (art.  282  C.  pen.)  în 

concurs cu infracţiunea de înşelăciune; c)  infracţiunea  de  fals material  în  înscrisuri  oficiale  (art.  288  

C. pen.) în concurs cu infracţiunea de înşelăciune prin folosirea de mijloace frauduloase [art. 215 alin. (2) C. pen.]. 

 38. În cazul infracţiunii de ameninţare: a) pluralitatea de  subiecţi pasivi nu atrage  reţinerea unei plu‐

ralităţi de infracţiuni; 

Page 181: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

174   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

b)  nu  prezintă  importanţă  pentru  existenţa  infracţiunii  dacă făptuitorul  a  luat  sau nu hotărârea de  a  săvârşi  infracţiunea  sau fapta cu care se ameninţă; 

c) tentativa nu este în nici un caz posibilă. 

39. Se va reţine săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu: a)  numai  dacă  locuinţa  în  care  se  pătrunde  fără  drept  este 

ocupată efectiv de persoana vătămată; b) numai dacă cererea de părăsire a locuinţei este formulată de 

proprietarul locuinţei; c) chiar dacă pătrunderea fără drept într‐o locuinţă este comisă 

cu intenţie indirectă. 

40. Elementul material al infracţiunii de fals material în înscri‐suri oficiale este (art. 288 C. pen.): 

a) falsificarea unui  înscris oficial, cu prilejul  întocmirii acestuia, prin consemnarea unor  fapte sau  împrejurări neadevărate ori ne‐consemnarea unor date sau împrejurări; 

b) falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori prin alterarea lui în orice mod; 

c)  folosirea unui  înscris oficial  în vederea producerii de conse‐cinţe juridice. 

41. Comiterea faptei de către o persoană care se află în stare de ebrietate este o formă agravată expres prevăzută de lege: 

a) în cazul infracţiunii de omor calificat; b) în cazul infracţiunii de vătămare corporală din culpă; c) în cazul infracţiunii de vătămare corporală gravă. 

42. Potrivit deciziei pronunţate  în recurs  în  interesul  legii, cu privire  la  aplicarea  dispoziţiilor  art.  176  alin.  (1)  lit.  b)  C.  pen. (omorul săvârşit asupra a două sau mai multe persoane), actele de violenţă cu intenţia de a ucide, săvârşite în aceeaşi împrejura‐re asupra a două persoane, dintre care una a decedat, constituie: 

a) atât infracţiunea de omor – simplu, calificat sau deosebit de grav  –  comisă  asupra  unei  singure  persoane,  cat  şi  tentativa  de omor,  după  caz,  simplu,  calificat  sau  deosebit  de  grav,  aflate  în 

Page 182: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea specială  175 

 

concurs,  fără  aplicarea  agravantei  prevăzute  în  art.  176  alin.  (1)  lit. b) C. pen.; 

b) o singură infracţiune de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.; 

c) o singură infracţiune de omor calificat, prevăzută în art. 175 alin.  (1)  lit.  e) C. pen.  (omorul  săvârşit prin mijloace  care pun  în pericol viaţa mai multor persoane). 

43. În cazul săvârşirii infracţiunii de luare de mită: a) subiectul activ nemijlocit este necalificat; b) se va confisca de la fiecare participant, prin echivalent, valoa‐

rea bunurilor de care a profitat efectiv prin săvârşirea infracţiunii; c)  bunurile  care  fac  obiectul  unei  promisiuni  acceptate  vor  fi 

întotdeauna confiscate. 

44. Infracţiunea de pruncucidere: a) are subiect activ unic; b) se poate săvârşi sub forma tentativei pedepsibile  în temeiul 

art. 177 C. pen.; c) se poate săvârşi în timpul sau imediat după naştere.  

45.  În  cazul  infracţiunilor  contra  persoanei,  pluralitatea  su‐biecţilor pasivi determină pluralitatea de infracţiuni, cu excepţia: 

a) omorului deosebit de  grav  săvârşit  asupra  a două  sau mai multe persoane [art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.]; 

b) vătămării corporale grave ( art. 182 C. pen.); c) infracţiunii de omor (art. 174 C. pen.). 

46.  În cazul  în care  făptuitorul,  în aceeaşi  împrejurare, ucide mai multe persoane, există: 

a) atâtea infracţiuni câte victime sunt; b) o singură infracţiune; c) o infracţiune continuată. 

47. Uciderea din culpă (art. 178 C. pen.) este o infracţiune: a) omisivă; b) comisivă, care se poate săvârşi doar prin acţiune; c) comisivă, care se poate săvârşi prin acţiune, cât şi prin  inac‐

ţiune. 

Page 183: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

176   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

48.  S‐a  reţinut  că  inculpatul  a  urcat  victima  pe  fereastra apartamentului  său,  situat  la  etajul  al  nouălea  al  unui  imobil, obligând‐o  să  sară  de  acolo,  spunându‐i  că  în  caz  contrar  o  va arunca el. Sub imperiul constrângerii, victima a sărit, decedând la impactul cu solul. Fapta inculpatului constituie: 

a) infracţiune de omor; b) infracţiunea de determinarea sau înlesnirea sinuciderii; c) infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.   49. În cazul în care victima infracţiunii de omor este o femeie 

gravidă,  iar făptuitorul nu cunoştea starea de graviditate a aces‐teia, se va reţine: 

a) infracţiunea de omor simplu; b)  infracţiune de omor  simplu,  calificat  sau deosebit de  grav, 

după caz, cu excepţia circumstanţei prevăzute  în art. 176 alin.  (1) lit. e) C. pen. (omorul săvârşit asupra unei femei gravide); 

c)  infracţiune de omor deosebit de  grav,  săvârşit  asupra unei femei gravide, deoarece necunoaşterea circumstanţei nu are rele‐vanţă. 

 50. Determinarea sau înlesnirea sinuciderii: a) se poate comite prin acte de lipsire de libertate în mod ilegal; b) se poate comite prin îndemnuri şi persuasiune; c) nu are obiect material.  51. Infracţiunea de omor: a) este o infracţiune de rezultat; b) se poate săvârşi doar prin acţiune; c) nu poate avea tentativă perfectă.  52.  În  cazul  infracţiunii de pruncucidere,  starea de  tulburare 

pricinuită de către naştere: a) este o circumstanţă personală; b) este o circumstanţă reală; c) poate fi probată prin orice mijloc de probă.     

Page 184: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea specială  177 

 

53. Infracţiunea de lovire sau alte violenţe (art. 180 C. pen.): a) se pedepseşte în forma tentativei; b) este susceptibilă de a fi realizată în forma continuată; c) se consumă în momentul în care se creează o stare de pericol 

pentru sănătatea sau integritatea fizică a persoanei.  54. Infracţiunea de omor (art. 174 C. pen.): a) poate îmbrăca forma continuată; b) prezintă complexitate naturală; c) poate avea urmări praeterintenţionate.  55.  S‐a  reţinut  că  inculpatul  a  lovit  victima  aflată  în  spatele 

său  cu  cotul,  din  întoarcere,  fiind  strigat  de  un  prieten  al  său. Victima s‐a dezechilibrat şi a căzut, lovindu‐se cu capul de asfalt. Fiind transportată  la spital, cu toate eforturile medicale, a dece‐dat după trei zile ca urmare a traumatismului suferit. În speţă s‐a comis infracţiunea de: 

a) loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 183 C. pen.); b) omor cu intenţie indirectă (art. 175 C. pen); c) ucidere din culpă (art. 178 C. pen).   56.  Infracţiunea  de  tortură,  art.  267  C.  pen.,  poate  intra  în 

concurs ideal cu infracţiunea de: a) lovire sau alte violenţe; b) lipsire de libertate în mod ilegal; c) loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.  57. Mărturia mincinoasă (art. 260 C. pen.) are ca urmare: a) crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiţiei; b) soluţionarea injustă a unei cauze; c) condamnarea pe nedrept a unei persoane.  58. Infracţiunea denumită „lovirile sau vătămările cauzatoare 

de moarte” (art. 183 C. pen.): a) poate fi o infracţiune progresivă; b) este o infracţiune intenţionată; c) nu are obiect material.  

Page 185: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

178   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

59. Inculpata S.C. a fost ajutată de I.S., bărbatul cu care avea o relaţie  extraconjugală,  la  uciderea  copilului  său  nou‐născut  din căsătorie,  săvârşită  imediat  după  naştere.  S‐a  reţinut  că mama copilului se afla în momentul săvârşirii infracţiunii într‐o stare de tulburare pricinuită de naştere. În sarcina bărbatului: 

a)  se  poate  reţine  circumstanţa  săvârşirii  faptei  asupra  unei rude apropiate; 

b) se va reţine complicitate la săvârşirea infracţiunii de pruncuci‐dere; 

c) se va reţine complicitate la omor calificat.  60. Inculpatul G.F. a lovit‐o pe numita D.S., vizibil însărcinată, 

pe fondul unei altercaţii spontane izbucnită într‐un club de noap‐te. Ca urmare a  loviturii s‐a produs avortul. Pentru vindecare au fost necesare 60 de zile de îngrijiri medicale. În speţă se va reţine: 

a) vătămare corporală (art. 181 C. pen.); b) vătămare corporală gravă (art. 182 C. pen.); c) vătămare corporală gravă în concurs cu provocarea  ilegală a 

avortului.  61. Nu există infracţiunea de violare de domiciliu dacă: a) proprietarul  imobilului a pătruns  în  locuinţa chiriaşului  fără 

acordul acestuia; b) făptuitorul a pătruns doar în curtea imobilului; c) chiriaşul a continuat să locuiască în imobilul închiriat şi după 

pronunţarea unei hotărâri definitive de evacuare.  62. Violarea  de  domiciliu  (art.  192  C.  pen.)  va  fi  reţinută  în 

varianta agravată atunci când este săvârşită: a) în timpul unei calamităţi; b) prin folosire de calităţi mincinoase; c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită.  63. La infracţiunea de şantaj (art. 194 C. pen.): a) tentativa este posibilă şi se realizează atunci când subiectul 

pasiv nu a cedat constrângerii şi nu s‐a lăsat şantajat; b) tentativa nu este posibilă; c) tentativa se pedepseşte. 

Page 186: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea specială  179 

 

64. Fapta de lovire a victimei: a) este incriminată atunci când se săvârşeşte din culpă, în orice 

condiţii privind gravitatea rezultatului; b)  este  incriminată  atunci  când  se  săvârşeşte  din  culpă,  dacă 

numărul  zilelor  de  îngrijiri  medicale  necesare  pentru  vindecare este de zece zile sau mai mare; 

c)  este  incriminată  atunci  când  se  săvârşeşte  din  culpă,  dacă numărul  zilelor  de  îngrijiri  medicale  necesare  pentru  vindecare este mai mare de zece zile. 

 65. Uciderea din culpă în împrejurări diferite a două persoane 

constituie: a) două infracţiuni de ucidere din culpă în concurs; b)  o  singură  infracţiune  de  ucidere  din  culpă,  în  variantă 

agravată; c) o singură infracţiune de ucidere din culpă, în variantă simplă 

sau  agravată,  în  funcţie  de  circumstanţele  concrete  ale  săvârşirii faptei. 

 66. Determinarea sau înlesnirea sinuciderii (art. 179 C. pen.): a) se poate comite numai prin acte de violenţă; b) nu se poate comite prin acte de violenţă, deoarece fapta ar 

constitui omor; c)  nu  este  o  formă  a  participaţiei  penale  la  infracţiunea  de 

omor.  67. Infracţiunea de „trafic de influenţă” (art. 257 C. pen.): a) are un subiect activ circumstanţiat;  b)  se poate  comite  şi printr‐o  inacţiune,  respectiv prin neres‐

pectarea unei promisiuni; c)  are  ca  urmare  imediată o  stare  de  pericol  pentru  normala 

evoluţie a relaţiilor de serviciu.  68.  Tentativa  la  „primirea  de  foloase  necuvenite”  (art.  256  

C. pen.): a) se pedepseşte; b) nu este incriminată; c) nu este posibilă. 

Page 187: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

180   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

69.  Întreţinerea de  acte  sexuale de  către o persoană de  sex masculin  cu  un  minor  de  acelaşi  sex  în  vârstă  de  15  ani,  cu acordul acestuia, contra unei sume de bani: 

a) nu se pedepseşte; b) reprezintă infracţiunea de act sexual cu un minor; c) reprezintă infracţiunea de corupţie sexuală.  70. Actul  sexual  cu un minor  în  vârstă de  5  ani  atunci  când 

acesta nu se opune reprezintă infracţiunea de: a) act sexual cu un minor; b) perversiune sexuală; c) viol.  71.  Atunci  când  făptuitorul  ameninţă  victima  că  va  da 

publicităţii  unele  fotografii  ale  concubinei  sale  dacă  nu  îi  dă  o sumă de bani, poate exista infracţiunea de: 

a) ameninţare; b) şantaj; c) nu există infracţiune.  72. Prin act sexual de orice natură, susceptibil a fi încadrat în 

infracţiunea  de  viol  prevăzută  de  art.  197  C.  pen.,  se  înţelege, potrivit deciziei pronunţate în recurs în interesul legii: 

a) orice modalitate de obţinere a unei  satisfacţii  sexuale, prin folosirea  sexului  sau acţionând asupra  sexului,  între persoane de sex diferit  sau de acelaşi  sex, prin  constrângere  sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra ori de a‐şi exprima voinţa;  

b) orice raport sexual consimţit; c) orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale,  între 

persoane de  sex diferit  sau de acelaşi  sex, prin  constrângere  sau profitând  de  imposibilitatea  persoanei  de  a  se  apăra  ori  de  a‐şi exprima voinţa. 

 73. Prin acte de perversiune sexuală, în accepţiunea prevede‐

rilor art. 201 C. pen., se  înţelege, potrivit deciziei pronunţate  în recurs în interesul legii: 

a) orice modalitate de obţinere a unei  satisfacţii  sexuale  care nu constituie act sexual; 

Page 188: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea specială  181 

 

b) acte sexuale nefireşti; c) acte sexuale practicate în public.  74. Dacă  făptuitorul pătrunde  într‐o  locuinţă  în  care  locuiau 

două  persoane  şi  sustrage  bunuri  aparţinând  amândurora, încadrarea juridică va reţine: 

a) două infracţiuni de furt; b) infracţiune de furt; c) infracţiune de furt în formă continuată.  75.  Raportul  sexual  cu  o  persoană  de  sex  diferit,  care  este 

rudă  în  linie directă  sau  frate ori  soră, prin constrângerea aces‐teia sau profitând de  imposibilitatea ei de a se apăra ori de a‐şi exprima voinţa, constituie, potrivit deciziei pronunţate  în recurs în interesul legii: 

a) atât infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. şi alin. (2) lit. b1) din acelaşi articol (dacă victima locuieşte şi gospo‐dăreşte  împreună  cu  făptuitorul),  cât  şi  infracţiunea  de  incest prevăzută de art. 203 C. pen., în concurs ideal; 

b)  numai  infracţiunea  complexă  de  viol,  în  care  se  absoarbe infracţiunea de incest; 

c) numai infracţiunea de incest, având caracter special în raport cu infracţiunea de viol. 

 76. Infracţiunea de violare de domiciliu (art. 192 C. pen.): a)  prezintă  ca  variantă  agravată  ipoteza  în  care  fapta  este 

săvârşită de o persoană înarmată; b) prezintă ca variantă cea mai gravă situaţia în care fapta este 

săvârşită de două sau mai multe persoane împreună; c) acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a 

persoanei vătămate.  77. Elementul material al infracţiunii de loviri sau alte violenţe 

(art. 180 C. pen.) poate consta: a) doar într‐o acţiune; b) doar într‐o inacţiune; c) în exercitarea de violenţe morale.  

Page 189: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

182   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

78. La infracţiunea de viol (art. 197 C. pen.): a) participaţia penală sub forma instigării şi a complicităţii este 

posibilă întotdeauna; b) coautoratul nu este posibil; c) subiectul pasiv este circumstanţiat.  79. Coautoratul  şi  complicitatea  concomitentă nu pot  fi  reţi‐

nute la infracţiunea de: a) furt simplu (art. 208 C. pen.); b) furt calificat (art. 209 C. pen.); c) tâlhărie care are ca urmare moartea victimei.  80. Nu reprezintă agravantă a infracţiunii de tâlhărie: a) săvârşirea faptei de către o persoană mascată, deghizată sau 

travestită; b) săvârşirea faptei asupra unui magistrat, poliţist, jandarm sau 

militar; c) săvârşirea faptei în timpul unei calamităţi.  81. Dacă  făptuitorul  solicită victimei  să‐i predea haina, ame‐

ninţând‐o cu un cuţit  şi victima se conformează,  încadrarea  juri‐dică va fi: 

a) şantaj (art. 194 C. pen.); b) ameninţare (art. 193 C. pen.); c) tâlhărie (art. 211 C. pen.).  82. Infracţiunea de viol (art. 197 C. pen.): a)  prezintă  ca  variantă  agravată  situaţia  în  care  victima  nu  a 

împlinit 15 ani; b)  prezintă  ca  variantă  atenuată  situaţia  când  victima  este 

membru de familie; c) poate avea forma infracţiunii continue.  83. Fapta prin care s‐a produs, cu intenţie indirectă, încetarea 

funcţionării unui simţ sau organ constituie: a) vătămare corporală (art. 181 C. pen.); b) vătămare corporală gravă (art. 182 C. pen.); c) vătămare corporală din culpă (art. 184 C. pen.). 

Page 190: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea specială  183 

 

84. Nu constituie infracţiunea de dare de mită: a) dacă mituitorul, în momentul săvârşirii faptei, se afla în stare 

de beţie accidentală completă; b)  când mituitorul  a denunţat  autorităţii  fapta mai  înainte  ca 

organele de urmărire penală să fi fost sesizate pentru acea infrac‐ţiune; 

c) doar când mituitorul a  fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita. 

 85.  Subiectul  activ  al  infracţiunii  de  luare  de mită  în  formă 

calificată poate fi: a) un funcţionar cu atribuţii ce implică exercitarea autorităţii de 

stat; b) un funcţionar cu atribuţii de control; c) un funcţionar cu atribuţii de conducere.  86. Subiectul activ al infracţiunii de trafic de influenţă poate fi: a) numai un funcţionar ce are influenţă asupra altuia; b) orice persoană care lasă să se creadă că are influenţă asupra 

unui funcţionar; c) numai un funcţionar cu atribuţii de control.  87. Denunţarea calomnioasă se poate realiza prin: a) învinuire mincinoasă prin denunţ sau plângere; b) ticluirea de probe mincinoase în vederea apărării; c) propunerea de probe în acuzare.  88. Declararea de  către denunţătorul  calomnios, mai  înainte 

de punerea  în mişcare a acţiunii penale, că denunţul, plângerea sau probele sunt false reprezintă: 

a) cauză de impunitate; b) cauză de înlăturare a răspunderii penale; c)  cauză  de  aplicare  legală  obligatorie  a  circumstanţelor  ate‐

nuante.   

Page 191: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

184   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

89. Pentru a beneficia de circumstanţe atenuante  legale obli‐gatorii, cel care a făcut un denunţ mincinos trebuie să declare că acesta este mincinos: 

a) mai înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale; b) mai înainte de trimiterea în judecată; c) mai înainte de pronunţarea hotărârii în primă instanţă.  90.  În cazul  infracţiunii de  încercare de a determina mărturia 

mincinoasă, prevăzută la art. 260 C. pen.: a) fapta se realizează prin constrângere; b) nu este susceptibilă de a fi săvârşită în formă continuată; c) s‐a reuşit determinarea de a mărturisi fals.  91.  Supunerea  unei  persoane  la  executarea  unei măsuri  de 

siguranţă  sau educative,  în alt mod decât  cel prevăzut prin dis‐poziţiile legale, constituie: 

a) supunerea la rele tratamente; b) represiune nedreaptă; c) arestare nelegală şi cercetare abuzivă.  92.  În cazul „denunţării calomnioase”  (art. 259 C. pen.),  învi‐

nuirea mincinoasă: a)  se  poate  referi  la  o  faptă  care  ar  expune  persoana  la  o 

sancţiune disciplinară; b) se poate referi la săvârşirea unei contravenţii; c) se poate referi doar la săvârşirea unei infracţiuni. 

 93. Primirea de  către un  funcţionar de bani ori alte  foloase, 

după ce a  îndeplinit un act  în virtutea funcţiei sale şi  la care era obligat în temeiul acesteia, constituie: 

a) luare de mită; b) trafic de influenţă; c) primirea de foloase necuvenite.  94. Inculpatul S.T., maistru într‐o societate comercială, a cerut 

şi a primit lunar, pe baza unei înţelegeri, diferite sume de bani de la muncitorii  din  subordine.  Aceste  sume  reprezentau  10%  din veniturile realizate de muncitori şi au fost folosite pentru procu‐

Page 192: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea specială  185 

 

rarea  unor  cadouri  oferite  persoanelor  din  afara  instituţiei  în scopul aprovizionării cu materii prime şi materiale indispensabile desfăşurării  normale  a  activităţii  în  cooperativă.  Fapta  comisă constituie: 

a) luare de mită; b)  abuz  în  serviciu  contra  intereselor  persoanelor  (art.  246  

C. pen.). c) primire de foloase necuvenite.  95. Primarul unei comune a pretins de  la un  localnic o sumă 

de bani în scopul efectuării unor menţiuni în favoarea acestuia în registrul agricol. Fapta constituie: 

a) luare de mită (art. 254 C. pen.); b) înşelăciune [art. 215 alin. (1) C. pen.], întrucât, în calitate de 

primar,  inculpatul nu  avea  ca  atribuţie de  serviciu  efectuarea de menţiuni în registrul agricol; 

c)  abuz  în  serviciu  contra  intereselor  persoanelor  (art.  246  C. pen.). 

 96. Infracţiunea de mărturie mincinoasă: a) are obiect material; b)  poate  fi  săvârşită  într‐o  cauză  penală  în  care  se  ascultă 

martori; c) se poate săvârşi doar cu intenţie directă.  97. Martorul  ce a declarat mincinos  în  cauzele penale nu  se 

mai pedepseşte când îşi retrage mărturia: a) mai înainte de a se produce arestarea inculpatului; b) mai înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale; c) mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat 

o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase.  98.  Ajutorul  dat  unui  infractor  fără  o  înţelegere  stabilită 

înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii pentru a asigura infrac‐torului folosul sau produsul infracţiunii constituie: 

a) tăinuire; b) complicitate la infracţiune; c) favorizarea infractorului. 

Page 193: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

186   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

99.  Întrebuinţarea  de  promisiuni,  ameninţări  sau  violenţe împotriva unei persoane aflate  în  curs de  judecată pentru obţi‐nerea de declaraţii constituie: 

a) purtare abuzivă; b) arestare nelegală şi cercetare abuzivă; c) supunere la rele tratamente.  100. Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie totdeauna 

persoanei care le‐a dat drept mită în cazul când: a) au fost daţi pentru ca un funcţionar să  îndeplinească un act 

privitor la îndatoririle sale de serviciu; b) mituitorul nu a fost constrâns prin orice mijloace de către cel 

care a luat mita; c) mituitorul  a  denunţat  fapta mai  înainte  ca  organul  de  ur‐

mărire penală să fi fost sesizat pentru acea infracţiune.  101. Infracţiunea de dare de mită se poate realiza prin: a) promisiunea de bani sau alte foloase în scopul de a îndeplini, 

a  nu  îndeplini  sau  a  întârzia  îndeplinirea  unui  act  privitor  la îndatoririle sale de serviciu sau  în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri; 

b)  doar  prin  oferirea  de  bani  sau  alte  foloase  în  scopul  de  a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri; 

c)  doar  prin  darea  de  bani  sau  alte  foloase  în  scopul  de  a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. 

 102.  Latura  obiectivă  a  infracţiunii  de  trafic  de  influenţă 

include scopul de a determina funcţionarul: a) să nu facă un act ce nu intră în atribuţiile sale de serviciu; b) să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu; c) să facă un act ce nu intră în atribuţiile sale de serviciu.  

Page 194: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea specială  187 

 

103. Determinarea unei persoane prin constrângere ori coru‐pere să dea declaraţii mincinoase  într‐o cauză  în care se ascultă martori constituie: 

a) încercarea de a determina mărturia mincinoasă; b) mărturie mincinoasă; c) instigare la mărturie mincinoasă.  104.  Retragerea  mărturiei  mincinoase  în  toate  cauzele,  in‐

clusiv penale, după ce s‐a pronunţat o hotărâre sau s‐a dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, constituie: 

a) cauză de nepedepsire; b) cauză de aplicare obligatorie a circumstanţelor atenuante; c) cauză de nerăspundere penală.  105. Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare: a) decât pedeapsa aplicată autorului; b)  decât  pedeapsa  aplicată  autorului,  în  urma  reducerii,  ca 

efect al circumstanţelor atenuante; c) decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.  106.  Fapta  de  a  condamna  o  persoană,  ştiind  că  este  nevi‐

novată, constituie: a) represiune nedreaptă; b) arestare nelegală şi cercetare abuzivă; c) supunere la rele tratamente.  107.  Infracţiunea  de  abuz  în  serviciu  prin  îngrădirea  unor 

drepturi: a) poate fi săvârşită cu intenţie indirectă; b) poate fi săvârşită în formă continuată; c) poate fi săvârşită de o persoană juridică.       

Page 195: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

188   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

108. Prietenul  inculpatului solicită  la arhiva  instanţei dosarul în care acesta fusese trimis în judecată pentru săvârşirea unei in‐fracţiuni de  şantaj. Profitând de neatenţia  funcţionarilor  instan‐ţei, prietenul  sustrage procesul‐verbal de prezentare a materia‐lului de urmărire penală pentru a se putea invoca ulterior nulita‐tea urmăririi penale. Prietenul inculpatului a săvârşit: 

a)  infracţiunea  de  favorizare  a  infractorului,  prevăzută  de  art. 264 alin.  (1) C. pen.,  în concurs cu  infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen.; 

b)  infracţiunea  de  reţinere  sau  distrugere  de  înscrisuri, prevăzută de art. 272 C. pen.; 

c)  infracţiunea  de  favorizare  a  infractorului,  prevăzută  de  art. 264 alin. (1) C. pen., în concurs cu infracţiunea de reţinere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 272 C. pen. 

 109. Infracţiunea de purtare abuzivă: a) poate fi reţinută în concurs ideal cu infracţiunea de ultraj; b) nu poate fi săvârşită în coautorat; c) nu poate fi săvârşită cu intenţie indirectă.  110.  Inculpatul,  ofiţer  de  poliţie  judiciară,  a  primit  suma  de 

1.000 euro de la administratorul unei societăţi comerciale, pentru a propune o soluţie de neîncepere a urmăririi penale într‐o cauză în  care  fusese  delegat  să  efectueze  acte  de  cercetare  penală. Ulterior,  acelaşi  administrator  i‐a  oferit  inculpatului  suma  de 10.000 euro, în scopul de a propune o soluţie de neîncepere a ur‐măririi penale într‐un alt dosar în care fusese delegat să efectue‐ze acte de cercetare penală,  iar  inculpatul a acceptat.  În sarcina inculpatului se va reţine: 

a)  infracţiune de  luare de mită, prevăzută de art. 254 alin.  (1)  C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 

b)  două  infracţiuni  de  luare  de mită,  prevăzute  de  art.  254  alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; 

c)  două  infracţiuni  de  luare  de  mită,  prevăzute  de  art.  254  alin. (1) C. pen., cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 

  

Page 196: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea specială  189 

 

111. Infracţiunea de înşelăciune (art. 215 C. pen.): a) nu poate avea obiect material; b) poate avea ca obiect material doar bunuri mobile; c)  poate  avea  ca  obiect  material  atât  bunuri  mobile,  cât  şi 

imobile. 

112.  În  perioada  iunie  2009  ‐  octombrie  2010,  activitatea  ca‐sieriei SC X SRL a fost realizată de inculpată, casieră, care a efectuat depuneri  în numerar  la bancă  la  intervale mari de timp, depuneri nesemnificative  comparativ  cu  încasările  şi  soldul  zilnic  de  casă. Controlul efectuat de Ministerul Finanţelor Publice a atestat faptul că  inculpata  a  emis  chitanţe  fără  a  respecta  criteriul  cronologic, există chitanţe necompletate şi neanulate, încasându‐se sume fără a se elibera chitanţe, precum şi faptul că inculpata a efectuat mo‐dificări ilegale în documentele de casă, pentru ca sumele depuse să coincidă cu cele din evidenţele contabile, prejudiciul total fiind de 1.229.892 lei. Încadrarea juridică a faptei este: 

a)  delapidare  în  formă  continuată,  prevăzută  de  art.  2151  alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 

b) neglijenţă  în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 

c)  neglijenţă  în  serviciu  în  formă  continuată,  prevăzută  de  art. 249 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 

113.  Inculpatul B  a  fost  trimis  în  judecată  pentru  săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) C. pen., declaraţia min‐cinoasă dată de martorul A  în  favoarea  sa nefiind  luată  în  con‐siderare la adoptarea soluţiei. În faţa instanţei de recurs învestite cu  soluţionarea  recursului  declarat  de  inculpatul  B, martorul  A  şi‐a retras declaraţia mincinoasă făcută în faza de urmărire pena‐lă. Martorul mincinos A a fost inculpat şi trimis în judecată pentru săvârşirea  infracţiunii prevăzute de art. 260 alin.  (1) C. pen.,  in‐stanţa de  fond dispunând  condamnarea acestuia  la o pedeapsă de 1 an închisoare. Soluţia instanţei este: 

a) legală, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii; b) nelegală, întrucât trebuia aplicată cauza de nepedepsire; c) nelegală,  întrucât  trebuia  aplicată  cauza de  reducere  a pe‐

depsei. 

Page 197: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

190   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

114.  În cazul  infracţiunii de  lovire sau alte violenţe, săvârşită asupra unui membru al familiei: 

a)  acţiunea  penală  se  pune  în  mişcare  numai  la  plângerea prealabilă a persoanei vătămate; 

b) acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu; c) împăcarea părţilor nu este posibilă.  115. Cel care răstoarnă scaunul pe care se urcase sinucigaşul, 

după ce în prealabil îl ajutase să‐şi aşeze frânghia în jurul gâtului, răspunzând prin aceste acţiuni cererii sinucigaşului: 

a) va răspunde pentru infracţiunea de determinare sau înlesni‐re a sinuciderii; 

b) va răspunde pentru infracţiunea de omor; c) nu comite nicio faptă prevăzută de legea penală.  116.  Infracţiunea  de  abuz  în  serviciu  contra  intereselor  per‐

soanelor în forma simplă: a)  nu  are  caracter  subsidiar  fără  de  infracţiunea  de  arestare 

nelegală şi cercetare abuzivă; b) se poate comite cu orice formă de participaţie; c) pentru epuizare necesită producerea unui prejudiciu material 

persoanei vătămate.  117.  Inculpatul A s‐a hotărât să evadeze din Penitenciarul X  în 

care  se  afla  în  executarea  unei  pedepse  cu  închisoarea.  Pentru realizarea planului său l‐a atras şi pe inculpatul B, deţinut în acelaşi penitenciar,  căruia  i‐a  explicat  ce  urmează  să  facă  şi  care  avea acces la blocul alimentar de unde putea să procure un instrument susceptibil de a fi adaptat pentru a asigura forţarea unui sistem de închidere. La data de 06.06.2010, în timp ce se afla în curtea peni‐tenciarului, profitând de neatenţia paznicilor, inculpatul A a forţat sistemul  de  închidere  al  unei  uşi  folosindu‐se  de  instrumentul procurat de  inculpatul B, a escaladat un gard  şi a părăsit  locul de deţinere. Faptele săvârşite de inculpaţii A şi B constituie: 

a)  infracţiunea de evadare prevăzută de art. 269 alin. (1) şi (2) C. pen. pentru  inculpatul A  şi complicitate  la  infracţiunea de eva‐dare prevăzută de art. 26 raportat la art. 269 alin. (1) şi (2) C. pen. pentru inculpatul B; 

Page 198: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea specială  191 

 

b)  infracţiunea de evadare prevăzută de art. 269 alin. (1) şi (2) C. pen. pentru  inculpatul A  şi  infracţiunea de  înlesnire a evadării prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen. pentru inculpatul B; 

c) infracţiunea de evadare prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. pentru inculpatul A şi infracţiunea de înlesnire a evadării prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen. pentru inculpatul B. 

118.  Există  infracţiunea  de  tulburare  de  posesie  în  varianta agravantă atunci când: 

a) imobilul aparţine domeniului public al statului; b)  fapta a  fost  săvârşită de două  sau mai multe persoane  îm‐

preună; c) fapta a fost săvârşită în timpul nopţii. 

119. În cazul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice,  consecinţa  cauzării  unei  tulburări  însemnate  a  bunului mers al unei unităţi din cele prevăzute la art. 145 C. pen.: 

a) se realizează doar atunci când se produce un prejudiciu ma‐terial de o însemnătate deosebită; 

b)  se  realizează  atunci  când  există  eventualitatea  producerii unui pericol; 

c) poate  exista  indiferent dacă  se  reţine producerea unei pa‐gube în patrimoniul unităţii. 

120. Fapta unui funcţionar de a pretinde o sumă de bani de la o  persoană,  pentru  îndeplinirea  unui  act  privitor  la  îndatoririle sale de serviciu, urmată de pierderea calităţii de funcţionar, mai înainte de  îndeplinirea actului pentru care s‐a pretins suma res‐pectivă, constituie infracţiunea de: 

a) tentativă la infracţiunea de primire de foloase necuvenite; b) luare de mită; c) trafic de influenţă. 

121. Infracţiunea de purtare abuzivă: a)  nu  absoarbe  fapta  funcţionarului  care,  în  exerciţiul  atribu‐

ţiilor de serviciu, îi dă o palmă unei persoane; b) se reţine întotdeauna în concurs cu infracţiunea de vătămare 

corporală  gravă,  când  un  funcţionar,  în  exerciţiul  atribuţiilor  de serviciu, produce sluţirea unei persoane; 

Page 199: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

192   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

c)  presupune  comiterea  atâtor  infracţiuni  câţi  subiecţi  pasivi sunt,  în cazul  folosirii unei singure expresii  jignitoare  faţă de  toţi, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu.  

122.  Fapta  persoanei  care  sesizează  organele  de  urmărire penală afirmând că este autorul unei anumite infracţiuni pe care nu  o  comisese,  pentru  a  evita  tragerea  la  răspundere  penală  a prietenului  său,  adevăratul  vinovat  de  săvârşirea  infracţiunii, constituie: 

a) infracţiunea de denunţare calomnioasă; b) infracţiunea de mărturie mincinoasă; c) infracţiunea de favorizare a infractorului.   123.  Dacă  infracţiunea  prevăzută  de  art.  272  C.  pen.  este 

săvârşită în modalitatea alternativă a reţinerii unui înscris, atunci aceasta are caracter: 

a) instantaneu; b) continuat; c) continuu.  124. Subiect activ al infracţiunii de deţinere de instrumente în 

vederea  falsificării de valori prevăzută de art. 285 C. pen. poate fi: 

a) numai o persoană fizică; b) orice persoană; c) numai o persoană juridică.  125. Cablurile,  liniile, echipamentele  şi  instalaţiile de  teleco‐

municaţii, radiocomunicaţii, precum şi componentele de comuni‐caţii  constituie  obiectul  material  al  infracţiunii  prevăzute  de  art. 209 alin. (3) lit. h) C. pen.: 

a) chiar dacă nu sunt efectiv  integrate  într‐o  reţea sau  într‐un sistem de comunicaţii; 

b) numai dacă  în momentul  sustragerii  erau  efectiv  integrate într‐o reţea sau într‐un sistem de comunicaţii, aflat sau nu în func‐ţiune; 

Page 200: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea specială  193 

 

c)  numai  dacă  în momentul  sustragerii  erau  efectiv  integrate într‐o reţea sau într‐un sistem de comunicaţii şi acestea se aflau în funcţiune. 

 126. Infracţiunea de purtare abuzivă: a) este  întotdeauna  lipsită de obiect material, deoarece obiec‐

tul său  juridic  îl constituie relaţiile sociale referitoare  la buna des‐făşurare a activităţii de serviciu; 

b) are  întotdeauna obiect material, deoarece se comite  împo‐triva unei persoane; 

c) nu are întotdeauna obiect material.  127. Falsificarea unor acte contabile ale unei societăţi comer‐

ciale private, prin modificări, ştersături ori adăugiri şi folosirea lor în întocmirea evidenţelor contabile, constituie: 

a) infracţiunea de fals intelectual şi uz de fals, în concurs real de infracţiuni; 

b) infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată; c) infracţiunea de fals intelectual.  128. Distincţia dintre infracţiunea de trafic de persoane şi cea 

de proxenetism este dată: a) numai de valoarea socială diferită protejată de legiuitor prin 

textele incriminatorii; b) numai de obiectul juridic generic diferit al celor două incrimi‐

nări; c)  atât  de  valoarea  socială  diferită  protejată  de  legiuitor  prin 

textele  incriminatorii,  cât  şi  de  obiectul  juridic  generic  diferit  al celor două incriminări. 

 129. Aderarea  la  o  asociere  constituită  în  vederea  săvârşirii 

uneia sau mai multor infracţiuni (art. 323 C. pen.) este: a) doar expresă; b) doar tacită; c) expresă sau tacită.   

Page 201: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

194   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

130.  Fapta  persoanei  care,  în  calitate  de  agent  de  poliţie,  în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pretinde şi primeşte o sumă de bani, în scopul de a nu sancţiona cu amendă contravenţională per‐soana ce a săvârşit contravenţii la regimul circulaţiei pe drumurile publice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii: 

a) luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.; b)  luare  de  mită  în  formă  calificată,  prevăzută  de  art.  254  

alin. (2) C. pen.; c) luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat 

la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.  131. În cazul infracţiunii de trafic de influenţă: a) este suficient să  fie precizată  funcţia pe care o are  funcţio‐

narul pe lângă care urmează să se intervină; b)  este  necesar  ca  funcţionarul  pe  lângă  care  urmează  să  se 

intervină să fie individualizat prin indicarea numelui; c) nu este posibil coautoratul ca formă de participaţie.  132.  Infracţiunea  de  abuz  în  serviciu,  prin  îngrădirea  unor 

drepturi: a) poate fi comisă de către un funcţionar public sau alt funcţio‐

nar; b) poate fi comisă doar printr‐o acţiune; c) poate fi comisă doar printr‐o inacţiune.  133. Infracţiunea de înlesnire a evadării: a) constituie o modalitate de instigare la evadare din starea de 

deţinere sau reţinere; b) se poate comite înainte sau în timpul evadării persoanei din 

starea de deţinere sau reţinere; c) se poate comite înainte, în timpul sau după evadarea persoa‐

nei din starea de deţinere sau reţinere.  134. La  infracţiunea de abandon de  familie  (art. 305 C. pen.) 

subiectul activ este: a) doar persoana  care are obligaţia  legală de  întreţinere,  faţă 

de cel îndreptăţit la întreţinere; 

Page 202: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea specială  195 

 

b)  doar  persoana  care  are  de  plătit  o  pensie  de  întreţinere stabilită pe cale judecătorească; 

c) orice persoană.  135. Subiectul activ al infracţiunii de „rele tratamente aplicate 

minorului” (art. 306 C. pen.) poate fi: a) orice persoană; b) doar părintele minorului; c) părintele minorului sau orice persoană căruia minorul i‐a fost 

încredinţat.  136. Aplicarea de  lovituri minorului de către unul din părinţi, 

faptă ce a avut ca efect pierderea unui organ, poate constitui: a) infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului în concurs 

cu cea de vătămare corporală gravă; b) doar infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului; c) doar infracţiunea de vătămare corporală gravă.  137.  Infracţiunea  de  ,,rele  tratamente  aplicate  minorului”  

(art. 306 C. pen.): a) nu poate avea formă continuată; b)  se  consumă  în  momentul  creării  stării  de  pericol  pentru 

dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală a minorului; c) se consumă doar în momentul producerii unei vătămări fizice 

sau psihice minorului.   138.  Infracţiunea de primire de  foloase necuvenite se deose‐

beşte de infracţiunea de luare de mită în situaţia în care bunurile, banii sau orice alte foloase se primesc, după îndeplinirea actului, prin: 

a) faptul că actul poate fi  îndeplinit şi cu  încălcarea atribuţiilor de serviciu; 

b) faptul că actul îndeplinit are întotdeauna caracter licit; c) formele de participaţie în care poate fi comisă.  139. În cazul infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de 

art. 260 C. pen., participaţia penală nu este posibilă în forma: a) coautoratului; 

Page 203: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

196   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

b) instigării neurmate de executare; c) complicităţii.  140.  Infracţiunea  de  dare  de  mită,  prevăzută  de  art.  255  

C. pen., se săvârşeşte: a) chiar dacă promisiunea sau oferta făcută nu este urmată de 

executare; b) numai dacă promisiunea  sau oferta este urmată de execu‐

tare; c) numai dacă promisiunea sau oferta este acceptată de mituit.  141.  Infracţiunea de deturnare de  fonduri, conform prevede‐

rilor art. 3021 C. pen.: a) poate fi comisă de orice persoană care îndeplineşte condiţiile 

răspunderii penale; b) poate fi comisă din culpă; c)  constă  în  schimbarea  destinaţiei  unor  fonduri  din  bugetul 

unei  societăţi  comerciale  private,  fără  respectarea  dispoziţiilor legale. 

 142. Infracţiunea de şantaj se comite atunci când: a) persoana vătămată înmânează făptuitorului, la cererea înso‐

ţită de ameninţări a acestuia, portofelul pe care îl are asupra sa; b) făptuitorul solicită unei rude a persoanei vătămate să‐i adu‐

că o sumă de bani pentru a‐i permite acesteia din urmă să pără‐sească locuinţa în care o obligase să stea; 

c)  făptuitorul,  în  vederea  obţinerii  unei  sume  importante  de bani,  ameninţă  repetat  persoana  vătămată  că  va  aduce  la  cu‐noştinţa soţului acesteia împrejurarea că a fost condamnată ante‐rior  pentru  infracţiunea  de  viol,  dar  aceasta  anunţă  organele  de poliţie înainte de a‐i da un ban. 

 143. Subiectul activ al infracţiunii de „fals în declaraţii” este: a) martorul, expertul sau interpretul; b) persoana care face în public declaraţii calomnioase; c)  orice  persoană  capabilă  să  facă  declaraţii  producătoare  de 

consecinţe juridice.  

Page 204: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea specială  197 

 

144. Infracţiunea de luare de mită se consumă la momentul la care un funcţionar: 

a) primeşte suma de bani pe care a pretins‐o anterior; b)  acceptă  ca  suma  promisă  să  îi  fie  înmânată  după  ce  va 

îndeplini actul solicitat; c) primeşte un folos material, deşi a îndeplinit necorespunzător 

un act ce intra în atribuţiile sale de serviciu.  145. La infracţiunea de delapidare [art. 215 (1) C. pen.]: a) subiect activ poate fi orice persoană care încasează sume de 

bani; b) coautoratul cu o persoană care nu are calitatea de  funcţio‐

nar public, gestionar sau administrator nu este posibil; c) complicele trebuie să aibă şi el,  în mod obligatoriu, atribuţii 

de gestionar sau administrator.  146. La infracţiunea de „gestiune frauduloasă”: a) tentativa este posibilă şi se pedepseşte; b) tentativa, deşi posibilă, nu este incriminată; c)  tentativa nu este posibilă,  fiind o  infracţiune cu consumare 

instantanee.  147. Falsificarea unor acte contabile ale unei societăţi comer‐

ciale private prin modificări, ştersături  şi adăugiri şi folosirea  lor la întocmirea evidenţelor contabile constituie: 

a)  infracţiunea  de  fals  în  înscrisuri  sub  semnătură  privată  (art. 290 C. pen.); 

b) fals material în înscrisuri oficiale (art. 288 C. pen.) în concurs cu infracţiunea de uz de fals (art. 291 C. pen.); 

c) uz de fals (art. 291 C. pen.) în concurs cu infracţiunea de fals intelectual (art. 289 C. pen.). 

 148.  Infracţiunea de mărturie mincinoasă, săvârşită cu ocazia 

audierii într‐o cauză penală, nu se pedepseşte dacă: a)  retragerea mărturiei  a  intervenit  înainte  de  a  se  produce 

arestarea inculpatului; 

Page 205: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

198   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

b) retragerea mărturiei a  intervenit după ce s‐a produs aresta‐rea  inculpatului,  dar  înainte  de  a  se  pronunţa  o  soluţie  asupra fondului cauzei; 

c) a fost săvârşită de un soţ sau o rudă apropiată.  149.  Fapta  unei  persoane  de  a  falsifica  un  înscris  sub  sem‐

nătură  privată,  urmată  de  utilizarea  acestuia  pentru  a  produce consecinţe juridice constituie: 

a)  infracţiunea  de  fals  în  înscrisuri  sub  semnătură  privată  (art. 290 C. pen.); 

b)  infracţiunea de  fals material  în  înscrisuri oficiale  în  concurs cu infracţiunea de uz de fals (art. 291 C. pen.); 

c) infracţiunea de uz de fals (art. 291 C. pen.).  150. Persoana care  falsifică amprenta  ştampilei deja aplicată 

pe un înscris oficial va răspunde pentru infracţiunea de: a) falsificare a instrumentelor oficiale (art. 286 C. pen.); b) fals material în înscrisuri oficiale [art. 288 alin. (1) C. pen.]; c) fals intelectual (art. 289 C. pen.).  151. Fapta funcţionarului aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de 

serviciu care a falsificat şi folosit două chitanţe vamale pentru a facilita înscrierea în circulaţie a două autoturisme aduse din străi‐nătate constituie (R.I.L. nr. XIX/2006): 

a)  infracţiunea  de  fals material  în  înscrisuri  oficiale  [art.  288 alin.  (2)  C.  pen.]  şi  infracţiunea  de  uz  de  fals  (art.  291  C.  pen.), aflate în concurs real; 

b) infracţiunea de fals intelectual (art. 289 C. pen.); c)  infracţiunea de fals  intelectual (art. 289 C. pen.) şi  infracţiu‐

nea de uz de fals (art. 291 C. pen.), aflate în concurs real.  152. Tăinuirea săvârşită de soţ sau de o rudă apropiată: a) se pedepseşte în aceleaşi condiţii ca orice tăinuire; b) se pedepseşte cu o pedeapsă redusă; c) nu se pedepseşte.    

Page 206: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea specială  199 

 

153. Falsificarea de timbre, mărci, bilete de transport: a) nu poate fi comisă de o persoană juridică; b) poate atrage dizolvarea unei persoane juridice; c) nu are obiect material.  154. Infracţiunea de folosire de instrumente oficiale false: a) are o variantă mai gravă atunci când este comisă prin  folo‐

sirea fără drept a unui sigiliu real cu stema ţării; b) este absorbită în infracţiunea de falsificare de instrumente ofi‐

ciale (art. 286 C. pen.) când instrumentul falsificat nu este oficial; c)  poate  fi  comisă  prin  folosirea  unei  ştampile  ce  aparţine  în 

mod real unui unităţi la care se referă art. 145 C. pen.  155. Omorul calificat, din interes material, se reţine: a) atunci când autorul ucide victima în scopul însuşirii unui bun 

mobil care se afla asupra acesteia în momentul uciderii; b) atunci când uciderea victimei are ca scop însuşirea unui bun 

mobil care nu se afla asupra acesteia în momentul uciderii; c) atunci când uciderea victimei are ca mobil moştenirea ei, chiar 

dacă, potrivit legii civile, autorul devine nedemn pentru aceasta.  156.  Infracţiunea  de  falsificare  de  monede  sau  alte  valori  

(art. 282 C. pen.) se poate realiza: a) doar prin contrafacere, imitarea trebuind să fie perfectă; b) doar prin alterare; c) asupra unor monede sau titluri care se găsesc în circulaţie în 

momentul falsificării.  157.  Alterarea  unor  bilete,  tichete  sau  orice  alte  imprimate 

producătoare de consecinţe juridice reprezintă infracţiunea de: a) falsificare de monede sau alte valori (art. 282 C. pen.); b)  falsificare  de  timbre,  mărci  sau  de  bilete  de  transport  

(art. 283 C. pen.); c) fals material în înscrisuri oficiale (art. 288 C. pen.).  158. Deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori 

(art. 285 C. pen.): a) nu are obiect material; 

Page 207: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

200   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

b) poate fi săvârşită de orice persoană; c) mobilul constituie o cerinţă esenţială a laturii obiective. 

159.  La  infracţiunea  de  „sustragere  sau  distrugere  de  înscri‐suri” (art. 242 C. pen.), vinovăţia poate exista: 

a) doar sub forma intenţiei; b) doar sub forma culpei; c) atât sub forma intenţiei, cât şi a culpei. 

160. Pentru existenţa  infracţiunii de fals material  în  înscrisuri oficiale (art. 288 C. pen.), este obligatoriu ca: 

a) subiectul activ nemijlocit să fie un funcţionar public; b) înscrisul falsificat să fi produs în concret consecinţe juridice; c) forma de vinovăţie să fie intenţia. 

161.  Sunt  considerate  înscrisuri  oficiale,  în  sensul  art.  288  C. pen.: 

a)  copiile  legalizate  sau  certificate  pentru  conformitate  cu înscrisurile oficiale; 

b) mărcile, plicurile sau cărţile poştale; c) titlurile de credit public. 

162. La infracţiunea de fals intelectual (art. 289 C. pen.): a) nu e posibil coautoratul; b) elementul material nu se poate realiza prin omisiune; c) tentativa se pedepseşte. 

163. Infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale: a) nu se poate comite prin plăsmuirea în întregime a unui înscris 

oficial; b) nu poate fi niciodată comisă de către un funcţionar, deoare‐

ce în acest caz se transformă în fals intelectual; c) poate consta în falsificarea unui bilet. 

164.  Infracţiunea  de  fals  în  înscrisuri  sub  semnătură  privată (art. 290 C. pen.): 

a) poate  fi  comisă  în  toate modurile  în  care  se  comite  infrac‐ţiunea  de  fals  intelectual,  prevăzută  de  art.  289  C.  pen.,  la  care  art. 290 C. pen. face trimitere; 

Page 208: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea specială  201 

 

b) constă în falsificarea unui înscris care emană de la o unitate la care se referă art. 145 C. pen.; 

c)  există  numai  dacă  înscrisul  falsificat  şi  folosit  are  aparenţa unui act veritabil. 

 165. Infracţiunea de fals intelectual: a) poate fi comisă în modalitate faptică omisivă; b) cunoaşte o variantă agravată  în care subiectul activ este un 

funcţionar public; c) absoarbe  infracţiunea de uz de fals atunci când este comisă 

chiar de către cel care a falsificat înscrisul.  166. Infracţiunea de incest: a) incriminează actul sexual de orice natură comis între rude în 

linie directă sau între fraţi şi surori; b) exclude orice formă de participaţie; c)  nu  se  absoarbe  în  infracţiunea  de  viol  în  formă  agravată, 

constând în comiterea faptei asupra unui membru al familiei.  167. Infracţiunea de fals în declaraţii (art. 292 C. pen.): a)  se  comite  prin  declararea  neadevărată  în  legătură  cu  anu‐

mite împrejurări esenţiale într‐o procedură notarială; b)  există  chiar dacă declaraţia  falsă nu  a produs  consecinţele 

juridice urmărite, dar era aptă să le producă; c)  se  poate  comite  prin  furnizarea  de  date  neconforme  cu 

realitatea  referitoare  la  dobândirea  personalităţii  juridice  a  unei organizaţii sindicale. 

 168. Infracţiunea de fals privind identitatea (art. 293 C. pen.): a) există chiar dacă prezentarea sub o identitate falsă s‐a făcut 

de către un cetăţean român  în faţa unui ofiţer de poliţie străin  în străinătate; 

b) nu există în modalitatea descrisă la pct. a) al întrebării; c) are variantă mai gravă comisă prin încredinţarea unui înscris 

care  serveşte  pentru  dovedirea  stării  civile  spre  a  fi  folosit  fără drept. 

 

Page 209: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

202   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

169. Fapta persoanei care, aflând de la vecinul său că acesta a săvârşit un furt, ascunde temporar bunurile sustrase la ea în piv‐niţă,  fără a pretinde sau primi ceva  în schimbul acestui serviciu, constituie: 

a) tăinuire; b) favorizarea infractorului; c) tăinuire în concurs cu favorizarea infractorului.  

170. Purtarea abuzivă (art. 250 C. pen.): a) nu poate avea ca subiect pasiv un funcţionar; b) poate avea ca element material şi vătămarea corporală gravă 

a unei persoane; c) este o infracţiune contra înfăptuirii justiţiei. 

171.  Fapta  a  doi  turişti  care  s‐au  cazat  pentru  o  noapte  în aceeaşi cameră de hotel şi care, la plecare, sustrag împreună din cameră mai multe bunuri aparţinând hotelului: 

a) constituie furt simplu; b)  se  urmăreşte  la  plângerea  prealabilă,  fiind  comis  de  cel 

găzduit în prejudiciul persoanei vătămate; c) constituie furt calificat. 

172.  În  cazul  infracţiunii  de  abuz  de  încredere,  făptuitorul poate deţine bunul în baza: 

a) unui contract de muncă; b) unui act al unei autorităţi; c) în baza unui contract de împrumut de consumaţie (mutuum). 

173. Subiectul activ  la  infracţiunea de abuz de  încredere  tre‐buie să fie: 

a) deţinătorul precar al bunului; b) proprietarul bunului; c) posesorul bunului. 

174.  Sustragerea  de  către  tutore  a  unei  părţi  din  pensia  de urmaş şi din alocaţia de stat cuvenită minorilor aflaţi sub tutela sa constituie infracţiune de: 

a) furt; b) gestiune frauduloasă; c) abuz de încredere. 

Page 210: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea specială  203 

 

175. Elementul material al infracţiunii de delapidare constă în: a) însuşirea, traficarea, folosirea bunurilor gestionate sau admi‐

nistrate; b)  însuşirea,  distrugerea,  folosirea  bunurilor  gestionate  sau 

administrate; c) primirea, traficarea, folosirea bunurilor gestionate sau admi‐

nistrate.  176. Tentativa se pedepseşte la infracţiunea de: a) abuz de încredere (art. 213 C. pen.); b) gestiune frauduloasă (art. 214 C. pen.); c) delapidare (art. 2151 C. pen.).  177. Fapta paznicului unei unităţi de a ajuta două persoane să 

sustragă piese din cadrul unităţii reprezintă infracţiunea de: a) delapidare; b) gestiune frauduloasă; c) complicitate la furt.  178.  Elementul material  la  infracţiunea  de  tulburare  de  po‐

sesie constă şi în: a)  refuzul de  a elibera  imobilul  aflat  în posesia  altuia, ocupat 

fără drept în întregime sau în parte; b) un imobil cu construcţia neterminată; c) dreptul de posesie netulburată asupra unui teren agricol.  179. Infracţiunea de „tulburare de posesie”: a) este o infracţiune cu consumare instantanee; b) este o infracţiune continuă; c) este o infracţiune de obicei.  180. Tulburarea de posesie este o infracţiune: a) simplă, care trebuie să intre obligatoriu în concurs cu alte in‐

fracţiuni (lovirea sau alte violente, ameninţare); b) complexă, în variantele agravante; c) de obicei.   

Page 211: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

204   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

181. Ultrajul nu include în conţinutul său obiectiv: a) ameninţarea; b) lovirea sau alte acte de violenţe; c) insulta.  182.  Fapta  subiectului  activ  de  a  lovi  un  poliţist  pentru  a‐şi 

asigura scăparea după ce a sustras un bun reprezintă: a) ultraj;  b) ultraj în concurs cu infracţiunea de tâlhărie; c) ultraj în concurs cu infracţiunea de furt.  183. Lipsirea de  libertate  în mod  ilegal (art. 189 C. pen.) este 

mai gravă în cazul în care fapta este săvârşită: a) prin simulare de calităţi oficiale; b) în timpul nopţii; c) de către o persoană mascată, deghizată sau travestită.  184. Abuzul  în serviciu prin  îngrădirea unor drepturi (art. 247 

C. pen.): a) poate avea ca subiect activ şi un funcţionar; b) nu se poate referi la o discriminare pe temei de avere; c) este o infracţiune contra autorităţii.  185. Tentativa  la  infracţiunea de abuz  în serviciu contra  inte‐

reselor publice (art. 248 C. pen.): a) nu este posibilă, fiind o infracţiune de pericol (cu consumare 

instantanee); b) este posibilă, dar nu incriminată; c) este posibilă şi este incriminată.  186. Subiect activ la infracţiunea de neglijenţă în serviciu 

poate fi: a) numai un funcţionar public; b) orice funcţionar; c) orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei 

persoane fizice sau juridice.   

Page 212: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea specială  205 

 

187. „Neglijenţa în serviciu” (art. 249 C. pen.): a) este o infracţiune de pericol; b) se poate realiza în formă continuată; c) nu se poate realiza în formă continuată.  188. Subiectul activ al infracţiunii de neglijenţă în serviciu este: a) doar funcţionarul public; b) funcţionarul public sau orice funcţionar; c) orice persoană.  189. Infracţiunea de „luare de mită” (art. 254 C. pen.) se con‐

sumă: a)  în momentul  realizării oricăreia dintre modalităţile elemen‐

tului material; b) doar  în momentul când făptuitorul  intră  în posesia folosului 

necuvenit; c) în momentul producerii pagubei.   190. La „luarea de mită” pot fi confiscate de la subiectul activ: a) doar bunurile care au fost primite sau echivalentul lor în bani; b) bunurile care au fost promise; c) echivalentul bunurilor pe care le‐a pretins cel mituit.  191. Infracţiunea de proxenetism: a) se comite numai cu intenţie directă; b) se poate reţine şi atunci când activitatea infracţională constă 

într‐un singur act de înlesnire a prostituţiei; c) poate fi săvârşită numai cu intenţie indirectă.  192. Subiectul activ al infracţiunii de „dare de mită” este: a) orice persoană, fiind necircumstanţiat; b) orice funcţionar; c) numai un funcţionar public.  193. „Luarea de mită” este o infracţiune: a) de rezultat; b) de pericol; c) de obicei. 

Page 213: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

206   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

194. În cazul infracţiunii de „dare de mită”: a) bunurile nu pot fi confiscate de la mituitor; b)  bunurile  pot  fi  confiscate  de  la  autor  doar  dacă  oferta  de 

mituire a fost acceptată de funcţionar; c)  bunurile  pot  fi  confiscate  de  la  autor  chiar  dacă  oferta  de 

mituire nu a fost urmată de acceptare.  195.  Infracţiunea  de  „favorizarea  infractorului”  (art.  264  

C. pen.): a) intră întotdeauna în concurs cu infracţiunea de tăinuire; b) se poate săvârşi printr‐o acţiune sau printr‐o inacţiune; c) poate fi săvârşită şi de soţ sau o rudă apropiată infractorului, 

în acest caz pedeapsa fiind redusă la jumătate.  196.  Infracţiunea de  „arestare nelegală  şi  cercetare abuzivă” 

(art. 266 C. pen.): a) se săvârşeşte numai cu intenţie; b) este incriminată şi în forma tentativei; c) poate îmbrăca forma continuă, dar nu şi pe cea continuată.  197. În cazul infracţiunii de evadare (art. 269 C. pen.): a)  pedeapsa  aplicată  pentru  această  infracţiune  se  adaugă  la 

pedeapsa ce se execută; b)  pedeapsa  aplicată  pentru  infracţiunea  de  evadare  se  con‐

topeşte cu pedeapsa ce se execută; c) poate avea  calitatea de  subiect activ  şi persoana  care avea 

îndatorirea de a‐l păzi pe cel care a evadat.  198. La infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată 

(art. 290 C. pen.): a) tentativa este posibilă şi se pedepseşte; b) tentativa este posibilă dar nu se pedepseşte; c) tentativă nu este posibilă.     

Page 214: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Drept penal. Partea specială  207 

 

199.  Infracţiunea de  „supunere  la  rele  tratamente”  (art. 267  C. pen.): 

a) este o infracţiune de pericol; b)  are  ca  subiect pasiv nemijlocit un minor  aflat  în  creşterea, 

educarea sau îngrijirea făptuitorului; c) se săvârşeşte numai printr‐o inacţiune.  200. Omisiunea sesizării organelor judiciare este o infracţiune: a) de serviciu sau în legătură cu serviciul; b) care împiedică înfăptuirea justiţiei; c) de corupţie. 

2. Răspunsuri corecte 

1  b) 2  b) 3  b) 4  a) 5  a) 6  a) 7  a) 8  b) 9  b) 10  b) 11  c) 12  c) 13  b) 14  b) 15  b) 16  b) 17  c) 18  a) 19  b) 20  c) 21  b) 22  b) 23  b) 24  c) 25  b) 

26 b)27 c)28 b)29 c)30 c)31 a)32 b)33 b)34 a)35 c)36 b)37 b)38 b)39 c)40 b)41 b)42 a)43 b)44 a)45 a)46 b)47 c)48 a)49 b)50 b)

51 a) 52 a) 53 b) 54 b) 55 c) 56 b) 57 a) 58 a) 59 c) 60 b) 61 c) 62 b) 63 a) 64 c) 65 a) 66 c) 67 c) 68 b) 69 b) 70 c) 71 b) 72 a) 73 a) 74 b) 75 a) 

76 a)77 c)78 a)79 a)80 b)81 c)82 a)83 b)84 a)85 b)86 b)87 a), c)88 c)89 a)90 a)91 c)92 c)93 c)94 b)95 a)96 b)97 c)98 c)99 b)100 c)

Page 215: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

208   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

101  a) 102  b) 103  c) 104  b) 105  c) 106  a) 107  b) 108  b) 109  a) 110  c) 111  c) 112  a) 113  b) 114  b) 115  b) 116  b) 117  c) 118  b) 119  c) 120  b) 121  c) 122  c) 123  c) 124  b) 125  b) 

126 c)127 b)128 c)129 c)130 c)131 a)132 a)133 b)134 a)135 c)136 a)137 b)138 b)139 a)140 a)141 a)142 c)143 c)144 b)145 b)146 b)147 a)148 a)149 a)150 b)

151 c) 152 c) 153 b) 154 c) 155 c) 156 c) 157 c) 158 b) 159 c) 160 c) 161 a) 162 c) 163 c) 164 c) 165 a) 166 c) 167 b) 168 a) 169 b) 170 b) 171 c) 172 b) 173 a) 174 b) 175 a) 

176 c)177 c)178 a)179 b)180 b)181 c)182 b)183 a)184 a)185 b)186 b)187 b)188 b)189 a)190 a)191 b)192 a)193 b)194 c)195 b)196 a)197 a)198 a)199 a)200 b)

3. Bibliografie selectivă 

Codul penal al României (cu modificările şi completările la zi); Boroi, Al., Drept  penal.  Partea  specială,  Ed.  C.H.  Beck,  Bucu‐

reşti, 2008; Boroi, Al., Drept penal şi procesual penal, Curs pentru examenul 

de licenţă, ed. a 2‐a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009; Toader, T., Drept penal. Partea  specială, Ed. Hamangiu, Bucu‐

reşti, 2007.  

Page 216: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

Cuprins 

Tematica examenului de licenţă __________________________  1 I. Instituţii de drept civil ___________________________  1 II. Instituţii de drept penal _________________________  3 

 CAPITOLUL I. TESTE GRILĂ DE DREPT CIVIL __________________  7 Secţiunea 1. Teoria generală. Persoanele _________________  9 Anul I de studiu ____________________________________  9 §1. Drept civil. Teoria generală ________________________  9 

1. Teste grilă ____________________________________  9 2. Răspunsuri corecte  ___________________________  40 3. Bibliografie selectivă __________________________  40 

§2. Drept civil. Persoanele  __________________________  42 1. Teste grilă ___________________________________  42 2. Răspunsuri corecte  ___________________________  52 3. Bibliografie selectivă __________________________  52 

Secţiunea a 2‐a. Teoria drepturilor reale. Teoria generală  a obligaţiilor _______________________________________  53 Anul II de studiu ___________________________________  53 §1. Drept civil. Teoria drepturilor reale  ________________  53 

1. Teste grilă ___________________________________  53 2. Răspunsuri corecte  ___________________________  73 3. Bibliografie selectivă __________________________  74 

§2. Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor ____________  75 1. Teste grilă ___________________________________  75 2. Răspunsuri corecte  ___________________________  92 3. Bibliografie selectivă __________________________  92 

Secţiunea a 3‐a. Contracte speciale. Succesiuni ___________  93 Anul III de studiu __________________________________  93 §1. Drept civil. Contracte speciale  ____________________  93 

1. Teste grilă ___________________________________  93 2. Răspunsuri corecte  __________________________ 110 3. Bibliografie selectivă  _________________________ 111 

 

Page 217: Teste grila pentru pregatirea examenului de licenta. Drept civil.pdf

210   Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă 

 

§2. Drept civil. Succesiuni __________________________ 112 1. Teste grilă __________________________________ 112 2. Răspunsuri corecte  __________________________ 125 3. Bibliografie selectivă _________________________ 125 

 CAPITOLUL II. TESTE GRILĂ DE DREPT PENAL ______________ 127 Secţiunea 1. Drept penal. Partea generală ______________ 129 Anul II de studiu  ___________________________________ 129 

1. Teste grilă __________________________________ 129 2. Răspunsuri corecte  __________________________ 163 3. Bibliografie selectivă _________________________ 165 

Secţiunea a 2‐a. Drept penal. Partea specială  ___________ 166 Anul III de studiu ___________________________________ 166 

1. Teste grilă __________________________________ 166 2. Răspunsuri corecte  __________________________ 207 3. Bibliografie selectivă  _________________________ 208