--Ywrr*.%**&-&.

frt*r*fl d*r; -r"lr,,*

ed;*,**;8ffi*'}&J* eotf/

CuvAnt-inainte

,,Testamentul unui nebun" este mirturisirea unui omintemnitat 23 de ani sub trei regimuri politice diferite.Eliberat in 1964, a vrut si schimbe celula inchisorii cu chiliamonahali, dar i s-a interzis. A rimas si locuiasci intr-unapartament anonim din blocurile uniforme ale Bucu-regtiului, lucrind ca muncitor la o cooperativi de produse

artizanale. Sufetul siu clocotea insl de tumultul aminti-rilor, de nevoia de a impirtigi oamenilor experienta tragicidobinditi atet amar de ani petrecuti printre sfingi gi

demoni. De aceea, in singur[tatea camerei sale, fostul degi-

nut a inceput si-gi scrie memoriile, ascunzAnd pagini dupipagin[ in suportul paralelipipedic a[ unei veioze cu piciordin odaie. Cu riscul propriei viegi, Ioan Ianolide a salvat

astfel adevirul despre un trecut pe care Securitatea l-ar fivrut ingropat odati cu triitorii lui.

Dupi mai bine de 2O de ani de la redactarea lor, cAteva

dintre aceste manuscrise au ajuns in posesia noastri. Le-ampublicat deja, in cea mai mare parte, in 2006, sub titlul,,irrtoarcerea la Hristos", o fresci a lumii temnigelor romA-

negti, dominati de chipul de lumini al lui Valeriu Gafencu.

in volumul de fagi editim, sub titlul ,,Testamentul unuinebun", o nuveli gisitl intr-un plic separat, cu urmitoarea

mentiune a autorului: Aceastd nuueld este inspiratd dinrealitate, inc,4.t toate Ttersonajele Si toate sitaayiile poaestirii sunt

luate dinuiapsifaptelepe care le-arn cunoscut direct (...); suiucu sufletul la gurd, cu tearnd Si nici nu recitesc paginile, dindorinpa de a le aedea c,frt rnai repede ascunse. Nuaela trebuie

considerat,i ca o sirnpld ciornd., deci nebuie rescrisd., stilizat,i.,

reficutd.Urmind doringa autorului, am incercat si redactim

textul intr-o formi coerenti, selectind 9i organizindmaterialul. Cititorul rizat va recunoatte, intr-adevir, cores-

pondente cu personaje reale (profesorul Nae Ionescu,

mentorul a multe generalii de studenEi din perioada

interbelici; Alexandru Bogdanovici, ucis de lurcanu laPitegti), precum gi cu episoade relatate de al;i supravieEuitori

ai temnitelor (scena ristignirii unui tAnir pe perete din"Mlagtina disperirii " a lui Dumitru Bordeianu sau cea a

zidirii de viu la Gherla, infbgigati de Nicolae Cojocaru in"Filmul unei existenfe").

Dincolo de nume gi intimpliri, nuve[a surprinde inslzbuciumul unui sufet pornit ,pe drumul dinliuntrul siu',drum cu abisuri gi creste, care se termini la porEile luiDumnezeu. Din pragul lor, Ioan Ianolide a scris ,,Testamen-

tu[", o carte adresatl anume omului contemporan, cici,,Dumnezeu $i-a ales pe cele nebune ale lumii, ca si' rugineze

pe cei ingelepgi" (ICor.l,27).

Mdn,istire a D iaco n e S ti,

Duruinica Floriilor 20 I 5

tr(ceastd,nuveli este inspirati din re alitate,

incAt toate personajele gi toate situatiilepoyestirii sunt luate din viaga gi faptele pe care

le-am cunoscut direct. Mi-am permis numaiun oarecare aranjament, pentru a reugi s[cuprind fenomenul comunist in toatiamploarea lui. Materialul ce-l folosesc ar putea

sluji la un roman in mai multe volume, dar eu

nu am rilgaz pentru aga lucrare mare, cici scriu

cu sufletul la guri, cu teami gi nici nu recitesc

paginile, din dorinta de a le vedea cit mairepede ascunse.

Mi simt plin ca un stup de albine harniceintr-un an bogat in fori melifere. Mi simt inposesia unei viziuni proaspete a crettinismuluigi a lumii. Mi simt unit cu toti oamenii intragedia viegii mele gi cred in mintuirea lumii,dar numai prin focul unor purificiri sincere,

libere gi autentice.

Scriu cu inima, cu viaga, cu fiinta mea.

Nuvela trebuie considerati ca o simpliciornd., deci trebuie rescrisd., stilizati, refbcuti.

Ioan Ianolide, 1983

No gtio. Nu pot. Nu e posibil.Cine este atAt de nebun ca si deacrezare unui nebun?!... Nebun cuacte medicale, oficiale, ffecut prinmulte comisii, nebun ca mine, aga

cum eu insumi voi incerca si miprezint!

Stau incremenit in faga sufletului meu, cu degetele {hrinerrl pe stilou, cu tAmpla zvicnind, cu respirati a rarlgi audcum bate inima-n piept in nemirginiri infinite, risfirate innenumirate clipe, fiecare tot aret de neEirmuriti. Clocotuldin mine vrea si se reyerse, dar aga, fbri fbgage, cum s-a giformat. imi vine si iau sticla cu cerneali gi s-o sfarm pe her-tia albi, fbcind-o gindiri, ca si-i aud tiuitul gi si-i vidalbistreala cum improagci masa, gi camera, gi vizduhul,umplindu-l cu pete amorfe, ca si acopere cumvayulcanii ceclocotesc in mine.

Mi-ag biga ambele mAini in cerneali, ca atunci, in urmicu treizeci de ani, cind mi-au luat amprentele ca unuicriminal, pentru ci indriznisem si gindesc altfel decAt ei.

$i aga mi-ag pune palmele peste aer gi peste ceruri, ca si se

priceapi odati ce imposibilitatezacein mine! N-are cum siincapi infinitul in cuvA.nt, de-ar fi si vorbesc toati viaEa!

Toati vorbirea lumii este incapabili si cuprindi infinitul insirmana eifrazalinearl. Or, tocmai despre infinit am gi eu

de zis o vorbi, cici l-am triit pe viu, aprig, inspiimAntitorcum nu se poate grii!

Am ticut ateta amar de ani despre toate cele ce mi s-au

intAmplat gi acum, cAnd sunt pe pragul morfii, mi-am luatcurajul unei mirturisiri. Mi simt dator fagl de oameni, chiargi fagl de cei care m-au torturat, dar nu gi de cei ce au

conceput chinul etern in aceasti lume, scotindu-l dineternitatea in care-l zugrivise o anume iconografie.

Ag vrea si iert totul gi gtiu ci o pot face, chiar am iertat ince mi privegte, dar nu e drept si domneascl riul in lume.Lumea asta trebuie si se apere, are datoria si se apere. Ar fiademenitor si credem ci triim in dragoste deplini, darrealitatea ne contrazice, aga dupi cum voi arita gi eu in totce mi s-a intimplat.

Ag vrea deci si exprim o clipi din viata mea, clipa eternei

suferinte, eternei groaze,eternei spaime. Nu suntprimul omcare incearci acest imposibil, dar nici unul nu a fbcut-o aga

cum o fac eu, ca o mlrturie vie, dureroasi, tenebroasi, aga

cum am triit-o. Ag vrea si mi exprim simplu, in trei-patru

rAnduri, dar nu am acest talent. Nu voi incerca nici si scriuzeci devolume, ci voi cluta si surprind punctele de forgi ces-au manifestat in viafa mea. Poate ci, cine ttie, vreun sufletsensibil va putea pricepe ceya din viaEa unui om necunoscutcamine!...

Este oribil ce am de povestit gi nu sunt un pervers care se

delecteazi cu oribilele lui realiti,ti interioare, ori cu scarniviiale existengei sale, dar nu se poare intelege viaga {hri scAr-nlvia cogmarului. Mi-a fost dat si rraversez acest cogmarintrucAt mi-a fost imposibil si renunt la vis. poate deci cii-am provocat pe acei cipciuni ce m-au chinuit mai toativiaga. Vis?! Cogmar?! Par nigte cligee :uzate ale literaturii,care pe mulgi ii vor plictisi gi vor inchide cartea, dar carteaaceasta este scrisS. in inima mea, in fiinga mea, in tot ce estesfbnt in om. Yoi incerca si p Lstrezincircitura sufeteasci cucare eu am triit aceste evenimenre. $tiu insi ci nici eu nu leputeam concepe ca reale inainte ca ele si devini realitlgi alevietii mele. Cum nu sunr nici literat, scot un fipit de omrinit de moarte...

s-,aea-/ A* did. Pf-*; fe*L-..

4fli-"fost dat s[ mi trezesc pe lume pe [a inceputul

secolului XX gi se pare ci voi sfArgi cit de curAnd, acum, sPre

sfirgitul lui. Am ayut parte si mi nasc dintr-o spili de

oameni care par mai mult o sintezi decit un specific

nagional. PAnI gi locurile acestea dinspre vlrsarea Duniriipoarti urmele riscrucilor de drumuri pe care le-au bititoritpopoarele eruopene, cAt gi vinturile din rlsirit, din apus,

din nord gi din sud. in veacul ista s-au intAlnit interesele

marilor puteri, dar toate sunt depigite de confruntarea

dintre credingi gi ateism, conflict care a despirgit lumea indoui. Veacul este sfigiat de cel mai cumplit rizboi al

spiritelor, iar eu am ayut o deosebiti sensibilitate, care a

inregistrat tot acest cutremur sufetesc.

De mic copil eram deschis nevizutului dinvlzut. Mama

mi-apovestit ceva greu de acceptat, dar care a apirut deseori

in congtiinfa mea, ori de cite ori am fost pus in imposi-

bilitatea de a-mi suporta destinul. Mama mea gi tatil meu

au fost invlgitori. Purtau in ei suflet de girani atezati intradigiile milenare, dar la care adiugaserl ceva carte, incAt ei

gtiau si gindeasci girinegte cele mai sofisticate filozofii gi

cele mai absffacte teorii gtiingifice. Erau doi oameni admira-

bili gi se bucurau de respect desivirgit, iar generaqiile ce au

trecut prin miinile lor fi vener eazL, indiferent de orientarea

lor ulterioari.Mama era deci un om echilibrat, ragional 9i suficient de

cult pentru a nu se lisa atrasi de superstilii. Ea mi-a povestit

ci atunci cind era insircinati gi agtepta si mi nasc eu, intr-onoapte rimisese singuri acasl, cici tataplecase dupi treburi

[a tArg gi intirziase. Noaptea trecuse calmi, dar tn revirsatul

zorilor, cAnd se ingAni ziua cu noaptea gi incepe cintatulcocogilor, mama a fost trezith" din somn de o voce care o

striga din curte: ,,Atena! Atena!"... A crezut ci sosise tata gi

a sirit la fereastri si vadi cine e la poartl. in curte insl nu

era tata, nu era nici o fiingi aievea, ci era o fbpturineobignuit de inalti, care nu atingea pimintul, imbricatitoati in viluri albe gi al cirei chip era deosebit de frumos.

Mama s-a auzit din nou strigati: ,,Atena! Atena!"... Im-presionatl de ceea ce vedea, spontan gi-a amintit cI era

insircinati gi ci in popor se poyestea de astfel de aparigii

ivite cind se apropie sorocul nagterii. $i-a amintit ci asta

este o ispiti a duhurilor rele gi ci nu este bine si i se

rispundi, ca nu cumya duhul acela si intre in pruncul dinpintece. Glasul continua si o strige, dar mama, perfectconttienri ti lucidi, arefuzatsi rispundi. Dupi ce a strigat,

tot zadarnic, a treia oari, fbptura aceea a inceput si se

alungeasci, si creascl spre vizduhul plumburiu gi si disparisub ochii mamei. Abia atunci mama a putut si respire

linigtiti gi gi-a fbcut semnul crucii.

Povestea asta, mama o pistra bine ascunsl in sufletul ei gi

mi-a repetat-o de doul-trei ori. Era ingrijorati cAnd se gAn-

dea laviitorul meu.

- Dragul mamei, imi spunea, tu ai un destin deosebit. Eu

te-am apilratcAt am putut, dar duhurile rele nu te vor [i'sa inpace cu una cu dou[. Si ai grijl de sufetul tiu, dragul mamei!

Cum toati povestea asta era invlluiti in prea mult mistetnu am ingeles-o, dar nici nu am uitat-o niciodati gi mi se

pare ci ea reflecti o anume realitate a sufetului meu. Iatideci ci la nebunia de care spuneam ci sufbr, mai adaug acest

capitol inclrcat de supersti,tii nevrednice de un om cult. Dar

ista sunt gi deci aga mi gi spovedesc.

Am crescut in casapirintilor gi a bunicilormei caun copilticut, timid, retras gi deosebit de sensibil. Simgeam in mine

o realitate pe care o revirsam parci gi injocurile ,,de-a caii",

cind ciliream nigte prlpldite de bege de foarea soarelui.

,,Caii' aceia erau vii pentru mine gi mi legau de ei sentimente

puternice, pe care nuleputeam impirtigi cu nimeni. De cele

mai multe ori rimineam de unul singur. Numai mama

dispunea de nigte lungimi de undi prin care sesiza exactinterioritateape care eu n-o dezviluiam niminui.

Alituri de mama, un rol important I-a avut bunica.Bunica era analfabeti, dar inzestrati cu o forti interioarice o impunea ca cenrru spiritual al familiei gi al prietenilorei. Eu simteam forga ei sufeteascl ce se impletea cu misterulcerurilor contemplate noaptea ori cu taina deniilor dinSiptiminaMare. Bunica sepurra simplu, deschis gi direct.Era aceeagi fie ci muncea, fie ci se ruga.

Cel mai mult m-a impresionat atmosfera pe care o crea

in casi in preajma marilor sirbitori religioase gi cu deose-

bire de Pagti. Atunci toati viata ei se concenrra in a se

pregiti de sirbitoare. Flceapomeni gi umplea masa cu oale,

colaci gi alte bunltiEi, fiecare dintre ele cu lumAniri aprinsegi timiiate de ea, ata cum il vedeam pe preot fbcind uneorila biserici. Iar eu cu greu puream distinge intre ea gi preot,cici casa bunicii lua aer de biserici. Stam pitulat intr-un coltgi o urmiream. Chiar gi migclrile ei aveau grafia ritualuluireligios, iar chipul exprima totala ei integrare liuntrici inslujirea ce o sivirgea. Totul trebuia si fie sfingit: casa, curtea,acareturile, animalele gi merindele. Semnul crucii domneadeasupra ugilor gi ferestrelo6 ca si nu pitrundi duhurile rele

in casi.

Bunica postea cu sfingenie toare posturile din an,rinduite de Ortodoxie cu severi autoritate dar 9i cu ointelepciunepe care omul de gtiingi din mine o confirmi' ca

ideall. Atit de mult tinea bunica la curitia postului, incAt

uncayasele ,,de dulce" in pod gi le cobora pe cele ,,curate", ca

nici urmi de carne gi grisime si nu spurce postul.

Cend se apropia Pagtele, bunica era cu totul spiritua-

lizatil,cici se pregltea s[ se grijeasci. Pentru spovedanie se

impica neapirat cu tofi oamenii cirora [e-ar fi gregit cu

yrenn cuvint gi o fbcea cu o rigoare care mi uimea, cici nu

pregeta si se umileascipentru cine gtie ce vorbi necugetati

qpusi cindva cuiva. Nu se putea linigti pini nu-;i lua iertare

de la togi oamenii gi, curios, se Pare ci in satul acela nu erau

dugminii de netrecut, ata cum s-au instalat cuvremea.

Pentru sirbitori, bunica ftcea singuri - singurici lumA-

niri curate, din ceara propriilor ei stupi. Era 9i aici un ritual

deosebit. Le ftcea dimineaga, ca si nu fi apucat si sivAr$easci

in ziua aceeavreun miri-te ce picat ,,cu limba asta otriviti'.Aprindea candela. Timiia casa, igi frAngea mijlocul in

douisprezece metanii, sirutind cu piogenie pimAntul 9i

murmurind rugiciuni pe care nu le deslugeam bine. Lua

apoi ceara, o incilzea, lega o fegtili de un cui de sub icoane 9i

palmele ei frecau cu indemAnare ceara pAni s e ateza Pefegtili.Asdel se forma o lumAnare de doi-trei metri. Ficea luminirimai groase gi altele mai subgiri. Ficea gi lumAnlri pentru

sfegnicele mari din biserici, dar pe acestea le lucra una cite

una gi iegeau ca turnate. Le miroseam gi purtau gi mireasma

stupului, dar gi a mAinilor bunicii. Apoi ne didea la fiecare

cAteva luminiri gi ne atrigea atengia cu profundi seriozitate:

- Avegi griji de ele, ci astea sunt plicute lui Dumnezeu,

ci m-am curi,tit de plcate inainte de a le face 9i nu seaminl