Teoria integrative a motivatiei intrinseci si extrinseci a lui Vallerand si Losier ( 1999 ) este unificatoare asupra motivatiei.Include conceptele de incredere in sine , perspective obiectelor si atribuire.Conceptul central este autodeterminarea.In aceasta teorie factorii sociali si mediatorii psihologici sunt conceptualizati ca determinati ai motivatiei. Mediatorii psihologici sunt considerate moderator si mediatorii ai relatiei dintre factorii sociali si motivatie.Factorii sociali include experientele sociale associate cu successful si esecul , competitia si cooperarea ,precum si comportamentul andtrenorului.

Motivatia intrinseca este acea motivatie care implica cel mai inalt grad de autodeterminare, in timp ce motivatia extrinseca este asociata unui grad foarte scazut de autodeterminare, sau poate fi conceptualizata ca fiind internalizata, avand grade crescute de autodeterminare. Amatoivatia presupune cel mai scazut nivel de autodeterminare.

In cadrul teoriei integrative a motivatiei descrisa de vallerand si Losier apare o subcategorie ,aceea a evaluarii cognitive.Aceasta teorie cognitiva are potentialul de a diminua motivatia intrinseca a individului, fiind formata doar din doua elemente : informatia si controlul.

Conceptul de flow este momentul de varf al motivatiei intrinseci.Flow-ul este trait cand o persoana ia parte la o activitate interesanta din propria dorinta si nu din ratiuni externe.

Fritz Heider initializeaza o noua teorie , a atribuirii , care se bazeaza pe tipul de perceptive pe care o au oamenii cu privire la cauzele propriilor succese sau esecuri , dar Bernanrd Weiner este creditat cu cele mai semnificative contributii in termini de interpretari si aplicatii.Aceasta teorie este foarte utila in intelegerea comportamentelor in situatii de competitive.In functie de rezultate , atribuirile sunt analizate prin prisma a trei dimensiuni: locus de cauzalitate , stabilitate si controlabilitate.

Trainning-ul atributional este efficient pentru a reusi sa-I invete pe sportive cum sa-si dezvolte noi strategii atributionale functionale, ajutand sportivul sa simpta optimism in viitoarele situatii de realizare.

Egocentrismul in atribuiri sugereaza ca sportivii recurg la atribuiri interne in caz de success centrate pe sine , iar in caz de esec pe atribuiri externe in care se disculpa. “ Majoritatea atribuirilor urmeaza un pattern de protejare a sinelui.”

Un factor existential al motivatiei este scopul.Scopul fiind ceea ce-si propune cineva sa infaptuiasca.

Nicholls descrie doua orientari spre scopuri: orientarea spre sine si orientare spre sarcina.Orientarea determina modul in care un sportiv isi va evalua propriile abilitati.Termenii de orientare spre sine si orientare spre sarcina sunt utilizati alternative cu termenii de orientare spre competitie si perfectionare.

Un deziderat important in cercetare este studiul interactiunii dintre orientarea spre obiective si climatul motivational.Teoriile actuale sugereaza ca predispozitia indivizilor de a-si stabili obiective este benefica daca se desfasoara intr-un climat motivational congruent , rezultanta fiind succesul, satisfactia si bucuria.Cercetarile din acest domeniu sunt deosebit de importante pentru a identifica cele mai bune strategii pentru a ajuta tinerii sportive sa devina increzatori si motivati.