teoria competitivitatii michael porter.docx

Upload: denisa-popa

Post on 02-Jun-2018

479 views

Category:

Documents


8 download

TRANSCRIPT

  • 8/10/2019 Teoria competitivitatii Michael Porter.docx

    1/17

    2.3. Teoria determinantelor avantajelor concurentiale a tarilor (teoria lui

    Michael Porter)

    Faimosul economistsavant american Michael E. Porter in baza unor cercetari profunde si

    vaste pe informatia a 10 tari dezvoltate si in curs de dezvoltare a elaborat o noua teorie a

    competitivitatii tarilor ce generalizeaza teoriile clasice si alternative. In aceasta teorie se inscrie si

    activitatea companiilor transnationale, care astazi au devenit subiectii principali in economia

    mondiala, dar prin aceasta au si adus o mare tulburare in explicarea teoriilor comertului

    international. Luand in consideratie acest eveniment semnificativ si inca multe altele, descrise in

    aceasta lucrare, putem sublinia faptul ca pe piata internationala in primul rand concureaza firmele si

    nu tarile.

    2.3.1. Premisele elaborarii teoriei lui Michael Porter

    Dupa elaborarea in 1980 a cartii Strategia concurentiala, iar in 1985 Avantajul concurential M.

    Porter s-a impus ca o autoritate in domeniul concurentei. El nu numai ca a rasturnat standardele

    socotite de multa vreme incontestabile, darce este mult mai importanta creat un nou model,

    care in principiu nu neaga parerile incorecte de alta data, dar arata limitarea lor, incapacitatea de a

    lamuri procesul contemporan in economia mondiala si le atribuie locul istoric pe care il merita in

    conditiile de astazi.

    In acelasi timp M. Porter nu se limiteaza doar ca profesor, povestind despre trecut si analizand ceea

    ce s-a intamplat. El incearca sa utilizeze teoria sa a avantajelor concurentiale la fel pentru analiza

    situatiei la momentul actual si evaluarii perspectivelor. In lucrarile sale actioneaza nu numai ideile

    abstracte, dar si firmele, tarile, ramurile de productie, diferite tipuri de intreprinderi, guvernul.

    Succesul lui M. Porter se sprijinea nu numai pe experienta academica primita in scoala de business

    din Harvard, dar si pe experienta practica a consilierului unui sir de companii vestite si a membrului

    comisiei prezidentiale ce tine de capacitatea de concurenta industriala.

    Insasi obiectul cercetarilor este atat de actual incat nu poate lasa indiferent pe orice persoana, care

    este interesata in intrebarile economice si relatiile economice internationale. Viata arata ca in

    conditiile, cand piata este recunoscuta drept ca o valoare de pret civilizata, puterea oricarui stat

    depinde direct nu atat de puterea armatei cat de niste categorii si principii ale calitatii vietii

    neobisnuite ca producerea efectiva, capacitatea de a rezolva problemele aparute in mod constructiv,

    in acelasi timp si cele sociale intervenind intr-un regim de dialog in comun.

    Autorul ne arata, ca in lume nu exista nici o tara care ar putea fi capabila de concurenta in toate

    domeniile si in acelasi timp sa posede garantii pentru toate timpurile ca va putea fi concurenta fata

    de alte tari. Nu exista astfel si nici o tara, care ar putea sa obtina si sa mentina avantajul concurential,

    decat printr-o munca pasnica constructiva cu un scop bine determinat, insotita de multe jertfe si

    pierderi. Autorul are dreptul de a face asa concluzii, deoarece se sprijina pe analiza succesului si

    cauzelor de insucces a tarilor: SUA, Marea Britanie, Japonia, Italia, Elvetia, Suedia, Coreea de Sud,

    Danemarca, Germania si altele. M. Porter este convins ca o tara nu poate si nu trebuie sa prospere in

    toate domeniile. Dupa parerea lui Porter, pierderea avantajului concurential intr-un anumit domeniu

    nu ar trebui sa devina o situatie de alarma. Mai important se dovedeste a fi caracterul pozitiilorpierdute si cauzele pierderii lor. M. Porter examineaza piata drept ca un organism dinamic in

  • 8/10/2019 Teoria competitivitatii Michael Porter.docx

    2/17

    permanenta miscare. Este evident ca progresul depinde de toate elementele pietei de marfuri si de

    servicii, pietei de capital, pietei muncii. Foarte mult depinde si de nivelul de dezvoltare si de

    cooperare al acestor piete. Pentru ca analiza sa fie convingatoare, M. Porter introduce in

    comentariile sale o schema destul de reusita, numita de el romb (asa suna din traducere, desi in

    original acest termen are o valoare mai pretioasadiamond, diamant). Este o metoda destul de

    buna, ce reda expunerii teoretice o forma sistematica.

    La nivel de activitate, M. Porter introduce inca o notiune, ce include in sine trasaturile unui veac

    computerizat,claster, adica pachet, bloc. In modul cum se acumuleaza informatia in memoria

    IBM, asa si in economie grupele firmelor ce concureaza cu succes formeaza uniuni asemanatorii,

    asigurand pozitii concurente pe pietele de productie, nationala, internationala. Reflectand dinamica

    avantajelor concurentiale, clasterele se nasc, se formeaza, se dezvolta, se adancesc, dar pot de

    asemenea sa se ingusteze, sa se rafineze, sa se stranga, sa se descompuna. In numarul a mai mult de

    100 de ramuri analizate de M. Porter au intrat industria chimica si tipografica a Germaniei,

    tehnologia textila si farmaceutica a Elvetiei, programa de computerizare, producerea instrumentelor

    medicinale si a filmelor artistice a SUA, ceramica Italiei.

    Trecand la nivelul national, M. Porter face o diferenta intre tipurile concurentei in dependenta de

    nivelul de maturitate economica al populatiei. Este unacand resursele naturale dicteaza conditiilor

    concurentei, si altacand in centrul atentiei se pun interesele investitionale, si cu totul altacand

    forta motrica o formeaza imboldul catre inovatii. Inca o etapabogatia si inflorireaii dau lui M.

    Porter un sentiment negativ, deoarece ea este nemijlocit legata de stagnare, inaintarea pe prim plan

    a metodelor speculatorii de organizare a unei gospodarii. Asa tip de filosofie ii contravine lui M.

    Porter, care propaga ferm ideea fortei motrice, dezvoltarea si cooperarea pentru care istoria

    industriala dupa razboieste o istorie nu a exploatarii bogatiei, ci istoria formarii bogatiei.

    M. Porter cu o mare atentie se atarna fata de factorii nefavorabili, care constituie un imbold in

    cautarea unor solutii mai eficiente. M. Porter considera ca dezvoltareanu este istoria a unor

    privilegii nefolosite, ci istoria luptei cu conditiile nefavorabile. Conditiile nefavorabile nationale, daca

    la ele de uitat din alt punct de vedere, ele dau nastere energiei pentru inovatii si diferite schimbari.

    Lupta dar nu viata linistita au adus firmele si tarile la prosperitate. El critica comenzile de

    armament, fiind pentru unii in folos si pentru altii in pierdere. M. Porter este contra celor care in

    locul cautarii diferitor masuri ce ar ridica capacitatea de concurenta, se adreseaza de obicei la

    troaca statului pentru primirea diferitor subsidii a protectionismului multilateral. Dupa el, acestea

    sunt o forma de droguri, care aduc pagube organismului economic si pe care o data primindu-le nu te

    mai poti dezbaiera. M. Porter este categoric contra copierii mecanice a experientei straine, deoarece

    este convins, ca o politica care poate fi buna pentru o tara, poate sa nu convina altei tari.

    Si in general, M. Porter este pentru disciplina si responsabilitate unul fata de altul si mai ales fata de

    sine insasi. Cererea exigenta, pretentioasa si responsabila pentru M. Porter este o mare fericire, unul

    din determinantele obtinerii si garantarii avantajului concurential.

    In aceasta teorie se inscrie si activitatea companiilor transnationale, care astazi au devenit subiectii

    principali in economia mondiala, dar prin aceasta au si adus o mare tulburare in explicarea teoriilor

    comertului international.

  • 8/10/2019 Teoria competitivitatii Michael Porter.docx

    3/17

    Luand in consideratie acest eveniment semnificativ si inca multe altele, descrise in monografia sa, M.

    Porter de la inceput subliniaza faptul ca pe piata internationala in primul rand concureaza firmele si

    nu tarile.

    Insa, pentru a intelege natura concurentei ca unitate de baza se considera ramura economica, adica

    un grup de concurentifirme, care produc marfuri si servicii si intre sine fac concurenta. In oriceramura economica, care activeaza sau pe piata domestica, sau pe cea internationala, exista 5 forte ce

    determina concurenta in ea (schema nr. 2.3.1).

    Pericolul aparitiei noilor concurenti

    Capacitatea furnizorilor de a negocia

    Lupta dintre concurentii deja existenti

    Capacitatea cumparatorilor de a negocia

    Pericolul aparitiei marfurilor si serviciilor substituibile

    Schema nr. 1. Cinci forte ce determina concurenta in ramuri.

    Sensul fiecarei din aceste cinci forte difera de la ramura la ramura si definesc ca rezultat profitul

    acestei ramuri. In acele ramuri, in care actiunea acestor factori este favorabila (ca de exemplu, in

    producerea bauturilor nealcoolice, computatoarelor, in producerea produselor farmaceutice sau a

    cosmeticii) numarul nelimitat al concurentilor pot dobandi profituri inalte din capitalul investit. In

    aceleasi ramuri in care una sau mai multe forte nu functioneaza bine (de exemplu, in producerea

    aluminiului, cauciucului, a multor articole din metal si a computatoarelor personale), doar cateva

    firme reusesc sa-si mentina o perioada indelungata profituri inalte.

    Cinci forte ale concurentei determina eficienta ramurii in cauza, deoarece ele actioneaza asupra

    preturilor pe care le pot dicta firmele, asupra cheltuielilor pe care firmele trebuie sa le suporte, si

    asupra volumului investitiilor, necesare pentru a putea concurentia in aceasta ramura. Pericolul

    aparitiei noilor concurenti micsoreaza venitul potential general in ramura, deoarece ei aduc in

    ramura noi tehnologii si se straduie sa obtina o parte din piata de desfacere, contribuind la

    diminuarea venitului pozitional. Concurentii inraiti isi micsoreaza veniturile in ramura, dat fiind

    faptul, pentru ca sa-si pastreze capacitatea de a concura, e nevoie de platit (cheltuieli pentru

    reclama, organizarea desfacerii, cercetari tehnico-stiintifice), sau venitul fuge la cumparatori

    datorita reducerii preturilor.

    Existenta marfurilor substituibile limiteaza pretul pe care l-ar putea cere firmele, concurente in

    aceeasi ramura; preturile comparativ mai inalte ii vor influenta pe cumparatori sa se adreseze

    marfurilor substituibile, ceea ce va duce la micsorarea volumului producerii.

    Pozitia firmei in ramura o determina avantajul concurential de 2 tipuri: diferentierea marfurilor si

    cheltuielile mai joase. Preturile mai joase dau posibilitate firmei sa produca si sa comercializeze

    marfa comparabila cu concurentii.

    Deci, diferentierea marfurilor inseamna capacitatea firmei producatoare de a asigura cumparatorii cu

    marfuri unicale cu caracteristice speciale si de calitate inalta. Diferentierea da posibilitate firmei sa

    dicteze preturi mai inalte macar ca cheltuielile pot sa fie aproape egale cu a firmei concurente.

  • 8/10/2019 Teoria competitivitatii Michael Porter.docx

    4/17

    Tara poate avansa pe piata mondiala in cazul cand firmele domestice concureaza global in ramura, iar

    guvernul tarii le sprijina prin diferite modalitati.

    2.3.2. Determinantele avantajului concurential al tarii (rombul national)

    Metodele cu ajutorul carora firmele creeaza si isi mentin avantajul concurential in ramurile mondiale,servesc drept baza pentru intelegerea rolului tarii bazate pe concurenta. Acest rol nu este atat de

    simplu cum ni se pare la prima vedere. Cautarea unui nou avantaj concurential al tarii trebuie sa

    inceapa de la un sir de premise.

    In primul rand, caracterul concurentii si izvoarele avantajului concurential in diferite ramuri si chiar in

    una si aceeasi ramura sunt foarte diferite. Trebuie de stabilit influenta tarii asupra capacitatii firmei

    de a concura in anumite ramuri cu folosirea diferitor strategii concrete, dar nu a privi la general

    directiile de actiune a firmei. Trebuie de luat in consideratie ca, in diferite ramuri, izvoarele

    avantajului concurential sunt diferite si nu trebuie de limitat la un oarecare avantaj concurential (sa

    zicem pretul factorilor).

    In al doilea rand, firmele ce duc o concurenta pe plan international, intra intr-un lant de valoare in

    afara hotarelor tarii. Generalizarea concurentei de loc nu schimba sensul tarii bazate pe formarea

    avantajului concurential, dar schimba caracterul lui. De aceea problema consta nu in a explica de ce

    firma, ce actioneaza doar in limitele tarii sale, a obtinut un succes, dar in a explica de ce o tara sau

    alta intr-o masura mai mica sau mai mare se potriveste in calitate de tara bazata pe concurenta intr-o

    ramura sau alta.

    O tara bazata pe concurentaeste tara, unde se cerceteaza diferite strategii, productia si tehnologia

    de baza si unde exista forta de munca cu experienta necesara. Tara bazataeste pista pentru

    strategia mondiala, ce combina avantajele, obtinute in tara, cu cele, care asigura largi si sigure pozitii

    in lume.

    In al treilea rand, firmele cuceresc si mentin avantajul in concurenta internationala cu ajutorul

    imbunatatirii si innoirii multilaterale. Innoirea, include si tehnologia, si metodele de actiune a firmei,

    si mai ales elaborarea noilor marfuri, noilor tehnologii de prelucrare, noilor metode de marketing,

    cautarea noilor grupe de consumatori.

    Cum a subliniat multi ani in urma Sumpeter, concurenta in sensul ei este destul de dinamica.

    Concurentanu este un echilibru, ci niste schimbari in permanenta miscare.

    Dar totusi care e cauza ca o tara dobandeste succes pe piata internationala intr-o ramura sau alta?

    Raspunsul la aceasta intrebare conduce la 4 caracteristice ale tariideterminantele avantajului

    concurential, ce au un caracter gener5al si formeaza mediul in care concureaza firmele locale. Acest

    mediu poate duce la formarea avantajului concurential, dar poate si impiedica acestuia - schema nr.

    2.3.2.

    1. Parametrii factorilor, adica acei factori concreti (ex. Forta de munca calificata intr-un anumit

    domeniu sau infrastructura), de care sunt nevoie intr-o ramura anumita pentru o concurenta de

    succes.

  • 8/10/2019 Teoria competitivitatii Michael Porter.docx

    5/17

    2. Conditiile cererii, adica care este cererea de marfuri si servicii pe piata interna propusa de o

    ramura anumita.

    3. Ramurile inrudite si conexe, adica existenta sau inexistenta in tara a ramurilor inrudite, capabile de

    a concurentia pe piata internationala.

    4. Strategia firmelor, structura ei si concurentii, adica care sunt conditiile in tara, ce determina, cum

    se formeaza si se conduc, firmele, si care este caracterul concurentei pe piata interna.

    Aceste determinante, fiecare in parte si toate impreuna ca un sistem, formeaza mediul, in care se

    nasc si se dezvolta firmele tarii date: existenta resurselor si a experientei, necesare pentru obtinerea

    avantajului concurential in ramura; informatia de care depinde, daca vor fi observate si utilizate

    capacitatile de a obtine avantajul concurential si indreptarea directiei de folosire a resurselor si

    experientei, ce stau la dispozitia firmei; scopul proprietarilor, managerilor si personalului firmei,

    participanti la concurenta; si in sfarsit cel mai importanteste puterea, ce impune firmele sa

    investeasca capital intr-o sfera sau alta.

    Avantajul concurential il obtin acele firme, intemeiate in acele tari, care permit de a aduna cu mult

    mai repede resursele specializate si experienta necesara. Firmele obtin avantajul concurential, daca

    in tara lor de origine informatia privind cererea pentru produse si tehnologii este destul de accesibila.

    Firmele obtin avantajul concurential datorita coinciderii intereselor proprietarilor, managerilor si

    personalului, drept urmare fiind un lucru cu un scop bine determinat si cu permanente investitii de

    capital. Si in sfarsit firmele obtin succes intr-o ramura sau alta datorita faptului, ca mediul in aceste

    tari se dezvolta mai dinamic si, permanent punand in fata firmelor probleme una mai grea decat

    altele, impunandu-le cu timpul sa utilizeze mai bine avantajele deja existente si sa caute altele noi.

    Tarile au mai multe sanse la succes in acele ramuri sau sfere, unde rombul national are un caracter

    mai favorabil. Insa asta inca nu inseamna, ca toate firmele tarii in aceasta ramura vor obtine un

    succes, ci invers: cu cat mediul in tara este mai dinamic, cu atat este mai mare probabilitatea, ca

    unele firme vor suferi un esec, fiindca nu toate firmele au aceleasi resurse si tehnologii, dar si situatia

    in tara ele o utilizeaza diferitunele mai bine, altele mai rau. Dar totusi, firmele ce au crescut in asa

    conditii, vor avea succes pe plan international.

    Rombul national este o sistema, componentele caruia se intensifica reciproc. Fiecare determinant

    influenteaza asupra asupra celorlalti toti. Asa dar, cererea mare asupra produselor firmei nu-i va da

    avantajul concurential, daca intensitatea concurentei nu este suficienta pentru ca firma sa ia in

    consideratie aceasta cerere. In afara de aceasta, avantajul in unul din determinante poate sa formeze

    sau sa intensifice avantajul in altele.

    Avantajul concurential bazat pe unul sau doua determinante este posibil numai in ramurile

    dependente mult de resursele naturale sau in ramurile, unde sunt mai putin utilizate tehnologiile

    complicate. Avantajul pentru fiecare determinant in parte inca nu este considerat avantaj

    concurential pe o ramura oarecare. Interdependenta avantajelor pe toate determinantele asigura

    cresterea unor momente de castig, care sunt foarte greu de nimicit sau de copiat de catre concurentii

    straini.

    Pentru ca teoria sa fie dusa pana al capat, trebuie de luat in consideratie inca doua schimbari, care

    influenteaza considerabil starea tarii, evenimente intamplatoare si actiunile guvernului.

  • 8/10/2019 Teoria competitivitatii Michael Porter.docx

    6/17

    Evenimentele intamplatoare sunt acelea, care nu sunt controlate de catre conducerea intreprinderii,

    dar mai des de catre conducerea statului: inventiile, spargerea in tehnologiile de baza, razboaie,

    alte evenimente politice de dupa hotare, si de asemenea schimbarile bruste a ofertei si cererii pe

    pietele straine. Aceste evenimente provoaca un moment de nehotarare, care poate dezgheta sau

    schimba structura ramurii si prin aceasta sa dea posibilitate firmelor unei tari sa intreaca firmele altei

    tari.

    Ultimul elementactiunile guvernului. Orice institutie de stat poate atat slabi cat si mari avantajul

    concurential al tarii. Mai ales acest lucru se observa in timpul analizei actiunii politicii guvernului

    asupra fiecarui determinant. In asa mod politica antimonopolista are drept urmari asupra concurentii

    pe pietele nationale, actele legislative pot fi cauza schimbarii cererii pe pietele nationale, sumele

    alocate pentru invatamant pot modifica pozitia catorva factori de producere, iar aprovizionarile

    statalesa stimuleze aceleasi ramuri. In general politica statala, efectuata fara luarea in consideratie

    a actiunilor sale asupra sistemului determinantelor, cu acelasi succes poate atat intrerupe avantajul

    concurential al tarii cat si sa-l mareasca.

    M. Porter subliniaza faptul ca astazi pentru explicarea succesului in concurenta dotarea factoriala nu

    e destula. Astazi corporatiile transnationale pot dobandi factori transferand producerea peste

    hotare.

    Pentru a dobandi avantajul concurential nu e destul necesara existenta factorilor ci capacitatea firmei

    de a-i utiliza optimal.

    Explicarea mai profunda a determinantei factorilor necesita o noua tipizare a factorilor de productie.

    M. Porter evidentiaza 4 categorii de factori: de baza, dezvoltati, de caracter general, specializati. La

    categoria factorilor de baza se includ: resursele naturale, conditiile climaterice si asezarea geograficaa tarii, munca calificata si necalificata, capitalul.

    In categoria factorilor dezvoltati se includ: infrastructura actuala de schimb de informatie, cadrele

    inalt calificate (ingineri, specialisti pe computatoare), sectoare de cercetari ale universitatilor, ce sunt

    preocupate de probleme complicate.

    Foarte putini factori de productie raman drept ca mostenire, majoritatea necesita pentru dezvoltare

    o perioada indelungata si diferite investitii. Diferenta intre factorii de baza si dezvoltati nu este atat

    de considerabila, insa aceasta divizare are drept scop de a putea prinde aceasta diferentiere. Factorii

    de baza ii revin tarii practic gratis, sau formarea lor necesita doar niste investitii particulare si statale

    neinsemnate. Asa tip de factori sau nu au o mare importanta in avantajul concurential al tarii, sau

    formarea avantajului lor este nestabil.

    Valoarea factorilor de baza descreste sau din cauza micsorarii cererii lor, sau din cauza cresterii

    accesului la ei, sau din cauza ca firmele internationale le obtin usor accesul in baza transferarii

    activitatii dupa hotare sau cautarii materiei prime pe pietele internationale. Tot din aceste cauze

    venitul obtinut in urma utilizarii factorilor de baza este mai mic. In asa mod un lucrator necalificat are

    mai multe sanse de a fi concediat sau sa i se micsoreze salariul, nu importa, fie el de origine

    americana sau germana. Factorii de baza mai pot fi folositi in comertul intern al firmei, dar ca fiind

    alesi drept ca factori generali pe care tara se bazeaza, nicidecum.

  • 8/10/2019 Teoria competitivitatii Michael Porter.docx

    7/17

    Factorii de baza isi mentin autoritatea in industriile de extractie si in ramurile agricole, si de

    asemenea in asa ramuri, unde necesitatea in tehnologii si experiente ale lucratorilor nu este atat de

    mare, sau tehnologia utilizata este larg cunoscuta (ex. constructia cladirilor, scolilor).

    Avantajele concurentiale bazate numai pe factorii de baza nu sunt temeinice. Tarile dezvoltate, prin

    intermediul filialelor societatilor transnationale, adica prin exportul de investitii directe, nu intalnesc

    mari probleme in utilizarea acestor factori in tarile in curs de dezvoltare.

    Pentru mentinerea avantajului concurential o valoare mai mare o au factorii dezvoltati, care nu sunt

    intr-o asa masura de abundenti ca cei de baza. Anume de acesti factori avem nevoie pentru a obtine

    avantajul concurential de un rang mai inalt, asa ca diferentierea productiei sau tehnologiile

    patentate. Importanta factorilor dezvoltati se vede in exemplul diferitor tari. Ex., succesul Danemarcii

    in fabricarea fermentilor, sau succesul in producerea mobileirezultatul existentei in tara a

    dizinerilor cu studii superioare. Existenta in SUA a cadrelor calificate si a bogatei experiente in

    cercetarile in domeniul computatoarelor, i-au dat tarii un avantaj deosebit nu numai in producerea

    computatoarelor si programelor pentru ele, dar si in alte ramuri (ex. in producerea tehnologiilor

    electrice in domeniul medicinii si in serviciile financiare). Insa nu trebuie de uitat faptul, ca factorii

    dezvoltati deseori cresc, se formeaza cu ajutorul factorilor de baza.

    Dupa gradul de specializare se disting factori de caracter general si specializati. La factorii de caracter

    general se alatura: reteaua drumurilor auto, persoane cu studii superioare, care pot face servicii in

    diferite ramuri. Factorii specializatisunt personalul cu specializatie ingusta (ex. optica), bazele de

    date intr-o ramura stiintifica, utilizate intr-un numar restrans de ramuri sau chiar in una singura.

    Factorii dezvoltati au tendinta sa devina specializati insa nu intotdeauna. Factorii specializati

    alcatuiesc o baza concurentiala mai solida si indelungata. Pentru cresterea acestor factori suntnecesare mai mari cheltuieli private si publice.

    Combinatia factorilor dezvoltati si specializati prezinta o baza mai temeinica pentru avantajul

    concurential. In diferite tari acesti factori se creeaza dupa mecanisme diferite: in Japoniain mai

    mare masura de sectorul privat, in Suediade stat, in Italiain mai mare masura cunostintele se

    transmit din generatie in generatie.

    A doua determinanta a avantajului national concurential in ramura este cererea pe piata interna a

    bunurilor acestei ramuri.

    Fara o concurenta mare pe piata interna, fara o cerere riguroasa a consumatorilor domestici, ramura

    economica nu ser poate dezvolta pana sa devina concurentiala pe pietele internationale. Datele din

    tabelul Nr.2.3.1. ne demonstreaza acest fapt pentru Japonia.

    O a treia determinanta a rombului national este existenta in tara a ramurilor inrudite, care sunt de

    caracter concurential pe piata mondiala. Spre exemplu, producatorii japonezi de masini-unelte

    cumpara in ramurile domestice inrudite cu capacitati de concurenta instrumente de control cifric,

    motoare si alte componente. Pozitia stabila a Suediei in producerea articolelor din metal (ex.

    instrumente de taiat, rulmenti) se explica prin faptul ca in aceasta tara starea in sfera producerii

    diferitor tipuri de metal este destul de stabila. Firmele elvetiene se considera drept lideri in

    producerea articolelor crosetate si in acelasi timp in producerea utilajului pentru acest scop.

    Capacitatea de concurenta a unor ramurifurnizori, ofera avantajul concurential firmelor nationale

  • 8/10/2019 Teoria competitivitatii Michael Porter.docx

    8/17

    si in alte ramuri de productie, deoarece ele produc elemente, care sunt utilizate pe larg si joaca un rol

    important in procesul de internationalizare si inovare.

    Tabelul 2.3.1. Cantitatea aproximativa a firmelor concurente in ramura

    (Japonia 1987).

    Ramura.Cantitatea firmelor

    Conditionere 13

    Audioaparatura 25

    Autovehicole 9

    Tehnica pentru constructii 15

    Tehnica de copiat 14

    Autoincarcatori 8

    Masini-unelta 112

    Motociclete 4

    Instrumente muzicale 4

    Computatoare personale 16

    Semiconductori 34

    Masini de cusut 20

    Constructia navelor 33

    Televizoare 15

    Camioane 11

    Masini de tapat 14

    Existenta in tara a unor ramuri invecinate se dovedeste a fi un factor destul de important. Succesul

    Elvetiei in domeniul farmaceuticii a fost strans legat de succesul trecut pe plan international in

    producerea colorantilor. Producerea incaltamintei in Italiade asemenea este legata de un sir de

    ramuri inrudite de productie.

    In tabelul Nr. 2.3.2 se evidentiaza unele exemple pentru tarile, ale caror ramuri inrudite concureaza

    global.

    A patra determinanta, care determina capacitatea de concurenta, se reduce la faptul ca firma se

    organizeaza si se gestioneaza in dependenta de caracterul concurential pe piata domestica. Spre

    exemplu, in Italia multe firme ce activeaza pe piata mondiala sunt mici si mijlocii si prezinta

    intreprinderi familiare, in Germania conducatorii de varf la multe firme au studii tehnice.

  • 8/10/2019 Teoria competitivitatii Michael Porter.docx

    9/17

    Multe particularitati nationale influenteaza metodele de organizare si gestionare a firmelor:

    neutralitatea tarii, normele de comportament intre indivizi, autoritatea guvernului, cunoasterea

    limbilor straine. Spre exemplu, japonezii cu o cultura inchisa si o piata domestica de o mare

    concurenta au fost nevoiti sa studieze limbi straine ca sa-si extinda activitatea pe plan global: firmele

    italiene rar au succese in ramurile unde se cer investitii directe straine, fiindca politica guvernului

    este indreptata spre limitarea lor.

    Nici intr-o tara nu exista mai mare concurenta pe piata interna decat in Japonia. Concurenta aspra pe

    piata domestica contribuie la eliberarea de dependenta de factorii de baza (de care se pot folosi si

    ceilalti concurenti interni) in cautarea noilor tehnologii de utilizare a lor mai productive. In asa mod

    firmele nationale dezvolta intreaga ramura economica si fac mai dificila patrunderea pe piata interna

    a firmelor straine.

    Rolul guvernului in formarea avantajelor concurentiale se reduce la influenta lui asupra tuturor celor

    4 determinante ale rombului national. Cum am mai spus, aceasta influenta poate fi cum pozitiva asa

    si negativa. Spre exemplu, rolul guvernului Italiei se caracterizeaza ca de caracter negativ, datorita

    controlului rigid ce il efectueaza asupra pietelor financiare, ceea ce a facut ca institutiile financiare

    ale acestei tari sa nu fie capabile sa concureze pe pietele mondiale.

    Rombul contribuie la crearea clasterelor (concentratiilor) ramurilor nationale concurentiale. Spre

    exemplu, in Danemarca: clasterul ramurilor concurentiale, ce produc marfuri pentru casa si medicina

    (vitamine, utilaj medical), clasterul ramurilor de medicina este legat cu clasterul ramurilor agricole

    prin tehnologii si materie prima; in Italia clasterele mari unesc producerea marfurilor casnice,

  • 8/10/2019 Teoria competitivitatii Michael Porter.docx

    10/17

    alimentare, de imbracaminte; in Germania se disting clastere in ramurile: chimica, siderurgie,

    transport.

    Cand se creeaza clasterul toate producerile incep sa se influenteze una pe alta si datorita acestui fapt

    castigul se raspandeste in toate directiile. Cu cat mai mult ramurile sunt orientate spre concurenta

    internationala, cu atat mai repede se dezvolta procesul de creare a clasterelor.

    Capacitatea nationala de concurenta depinde de nivelul de dezvoltare a clasterelor ramurilor.

    Procesele de creare a clasterelor decurg mai activ in zonele de concentratie geografica.

    Firmeleconcurente din ramurile care au succes international, iar uneori si clastere intregi se

    situeaza adeseori intr-o aceeasi regiune sau oras, tot aici se plaseaza si concurentii straini: atat

    producatorii cat si furnizorii. Spre exemplu, in orasul Baselei sunt concentrati toti cei 3 giganti

    elvetieni in farmaceutica; in Danemarca producatorii de helicoptere s-au concentrat in orasul Hermis;

    in SUA cele mai mari agentii de reclama se gasesc pe Meidison-Aveny in New-York. Furnizorii tot se

    concentreaza in jurul concurentilor domestici. Cu alte cuvinte orasul sau regiunea devin o armaunicala de concurenta.

    2.3.3. Cresterea economiei in dinamica in dependenta de stadiile dezvoltarii capacitatii de

    concurenta a economiei nationale

    Dezvoltarea capacitatii concurentiale a tarii in baza ramurilor concurentiale contribuie la cresterea ei

    in dinamica.

    Nivelul de dezvoltare economica a diferitor tari poate fi prezentat in forma unor stadii de dezvoltare

    a concurentii. Aceste stadii se deosebesc intre ele dupa modul cum isi ating avantajele concurentiale

    pe piata internationala, si de asemenea dupa tipul si nivelul de dezvoltare cu succes a diferitor ramurisi clastere. In timpul repartizarii economiei nationale la una sau alta din stadiile date, drept baza se ia

    nivelul de dezvoltare a ramurilor, participante la concurenta internationala, desi procesul

    concurentei in ramura este orientat spre piata domestica la fel este cuprins de o astfel de teorie.

    Clasificarea care va fi data mai jos nu pretinde de a lamuri tot, ce se petrece in economia tarii in

    procesul ei de dezvoltare. Unele din fenomenele mai importante, ce tin de cresterea economica, se

    trec cu vederea. Nici o tara nu trece prin stadiile de dezvoltare a concurentei in stricta concordanta

    cu modelul teoretic ce va fi explicat mai jos, si chiar poate paseste peste unele din ele. Este important

    de a stabili particularitatile caracteristice, necesare pentru cresterea bunastarii economice a natiunii,

    pe care le poseda alte ramuri ale economiei tarii.

    Orisicare economie nationala include spectrul larg al ramurilor, ce poseda diferite resurse pentru

    ridicarea capacitatii sale de concurenta. Chiar in asa tari diferite ca SUA si Germania, exista ramuri, ce

    isi pastreaza pozitiile sale in lupta concurentiala numai datorita bogatiilor nationale pe care le

    poseda, in timp ce capacitatea de a concurentia a ramurilor de frunte se bazeaza pe un fundament

    mai stabil si mai complicat.

    Cum s-a mai explicat, economiile nationale trec printr-un sir de stadii de dezvoltare economica care

    reflecta sursele caracteristice ale avantajului unei tari in competitivitatea internationala. M Porter

    identifica 4 stadii distincte ale avantajelor competitiveacestea fiind factorii de productie,investitiile, inovatiile si bogatiile (Schema Nr.2.3.3). In primele trei stadii are loc cresterea avantajului

  • 8/10/2019 Teoria competitivitatii Michael Porter.docx

    11/17

    competitiv a economiei nationale, ce, de regula, se asociaza cu cresterea bunastarii. Al patrulea

    stadiu inseamna incetinirea treptata a cresterii si ca urmare descresterea. De asemenea aceste stadii

    dau posibilitatea de a arata, desi destul de schematic, cum se dezvolta economia, ce fel de probleme

    specifice apar in fata firmelor nationale4 in fiecare etapa de dezvoltare al lor si care ar fi puterile de

    baza, ce asigura dezvoltarea sau stoparea cresterii economiei. Separarea stadiilor cresterii capacitatii

    de concurenta reprezinta o metoda de cercetare ce caracterizeaza perspectivele dezvoltarii

    economiilor tarilor.

    Stadiul Istadiul avantajelor concurentiale bazate pe dotarea factoriala a tarii. In acest stadiu practic

    toate ramurile nationale, care functioneaza cu succes pe pietele internationale, ating avantajele sale

    in lupta concurentiala, datorita factorilor de productie de baza pe care le poseda: resurselor naturale,

    conditiilor favorabile pentru cresterea diferitor culturi agricole sau in exces a fortei de munca eftine

    si semicalificata. In rombul concurential doar starea factorilor poate asigura avantajul unei tari

    competitivitatea internationala (schema Nr.2.3.4). Bazarea pe factorii de productie ca unica resursa a

    avantajului concurential ingusteaza brusc cercul ramurilor, capabile sa infrunte conditiile concurentiiinternationale.

    Strategia firmelor. Structura lor si concurentii

    Schema nr. 2.3.4. Economia nationala bazata pe dotarea factoriala.

  • 8/10/2019 Teoria competitivitatii Michael Porter.docx

    12/17

    Economia la aceasta etapa este destul de sensibila la crizele economice internationale si la fluctuatia

    cursurilor valutare, care au drept consecinta modificarea cererii si a preturilor. Ea de asemenea se

    gaseste de a fi exagerat de sensibila in cazul pierderii factorilor ce le poseda si schimbarii bruste a

    ramurilor lidere.

    Posedarea de provizii de resurse naturale in cantitati mari poate asigura un venit mare pe cap delocuitor timp de o perioada indelungata, desi, cum va fi aratat mai jos, ea nu se dovedeste a fi o baza

    suficienta pentru cresterea stabila a eficacitatii economiei. Practic, nici o tara nu a pasit peste aceasta

    etapa de dezvoltare a economiei. Ea este specifica aproape pentru toate tarile in curs de dezvoltare si

    de asemenea pentru tarile cu o economie planificata. Acest lucru se poate spune si despre tarile cu

    un nivel de dezvoltare inalt; ce poseda a cantitate insemnata de bogatii naturale, asa ca Canada si

    Australia. Putine tari depasesc etapa factorilor de productie.

    In economia, bazata pe factorii de productie, cercul ramurilor, orientate spre piata domestica, se

    maresc prin fabricarea produselor ce inlocuiesc pe cele importate, ce deseori devine posibil datorita

    masurilor intreprinse pentru protejarea pietei domestice de la concurentii straini. Dar totusi nivelul

    avantajului concurential al ramurilor domestice, ce produc marfuriinlocuitoare, nu este atat de

    mare pentru a putea iesi pe piata internationala si datorita unor restrictii externe eficacitatea

    economiei poate scadea in continuu.

    Stadiul IIstadiul avantajelor concurentiale bazate pe investitii. In aceasta etapa avantajul

    concurential al tarii se bazeaza pe capacitatea firmelor nationale de a investi agresiv. Firmele

    investesc capital in utilaje moderne, efective si in tehnologii cele mai bune, care pot fi procurate pe

    piata internationala. Investitiile de asemenea se indreapta spre procurarea licentelor, formarea

    intreprinderilor comune (transnationale) si spre alte mijloace de ridicare a capacitatii de a concura a

    unor ramuri mai moderne si mai specializate.

    Drept resurse de ridicare a avantajului concurential la aceasta etapa (cu ajutorul investitiilor) sunt

    imbunatatirea factorilor, si de asemenea strategia, structura si concurenta firmelor. Nu sunt

    dezvoltate ramurile inrudite si conexe (schema Nr. 2.3.5).

    Strategia firmelor. Structura lor si concurentii

    Schema nr.2.3.5. Economia nationala bazata pe investitii.

  • 8/10/2019 Teoria competitivitatii Michael Porter.docx

    13/17

    Stadiul IIIstadiul avantajelor concurentiale bazate pe inovatii. In aceasta etapa toate componentele

    rombului sunt incordate la maximum si activeaza reciproc in directia maririi capacitatii concurentiale

    a ramurilor nationale (schema Nr. 2.3.6).

    Schema nr.2.3.6. Economia nationala bazata pe inovatii.

    Toate componentele rombului sunt incordate la maximum si activeaza reciproc in directia maririi

    capacitatii concurentiale a ramurilor nationale.

    La aceasta etapa firmele nationale nu numai ca folosesc si imbunatatesc tehnica si tehnologia straina,

    dar si inventeaza altele noi. Nomenclatorul productiei, procesele de productie, sistemul de

    organizare a distributieitoate aspectele luptei concurentiale ce se afla in permanenta dezvoltare.

    Starea favorabila a cererii, sistemul bine pregatit al livrarilor, factorii specializati si dezvoltarea

    ramurilor inrudite permit firmelor sa-si asigure un proces stabil al inovarii. In timpul acestui proces

    apar si mai multe ramuri noi. La aceasta etapa firmele cerceteaza strategiile globale, formeazacanalele sale internationale de distributie, maresc reputatia marcii sale dupa hotare. Unele companii

    isi transfera afacerea dupa granita. De obicei, aceasta se intampla in ramurile, structura carora este

    favorabila pentru dezvoltarea bunastarii cu scopul micsorarii cheltuielilor sau maririi distributiei in

    alte tari. In afara de aceasta, aceasta etapa este caracterizata printr-un volum considerabil de

    investitii in economia straina. Tara, ce se afla la aceasta etapa, beneficiaza de toate avantajele

    concurentii (in interiorul rombului) pentru cresterea numarului de ramuri.

    Concurenta bazata pe inovatii poate avea loc in tarile, ce se afla la diferite nivele de dezvoltare

    economica. La aceasta etapa are loc adancirea verticala a clasterilor industriale existente. Ramurile

    concurente, ce elibereaza de acum productia finita, duc la cresterea capacitatii concurentiale

  • 8/10/2019 Teoria competitivitatii Michael Porter.docx

    14/17

    ramurilorfurnizori. Ultimele deservesc industria nationala, si la o economie sanatoasa ele destul de

    repede ies pe piata internationala.

    O economie mai dinamica si progresiva isi manifesta capacitatea in largirea (dezvoltarea pe

    orizontala) cercul ramurilor concurentiale si formarea clasterilor noi. Viteza acestor procese depinde

    de nivelul de progres atat a noilor, cat si a existentelor firme.

    Intarirea pozitiilor internationale in sfera serviciiloreste inca o trasatura specifica etapei inovatiilor,

    ce reflecta cresterea capacitatii de concurenta a industriei.

    Etapa inovatiilor este inzestrata cu o mai mare capacitate de atac contra diferitor fenomene

    macroeconomice, mai ales cand tara atinge posibilitatea de asi largi clasterele. Ramurile devin mai

    putin dependente de socurile in urma fluctuatiei preturilor, a cursului valutar, deoarece ele

    concureaza in baza tehnologiilor si diferentierii productiei. Elaborarea strategiilor globale prevede

    diferite schimbari ce pot aparea in economie. Cresterea succesului a mai multor ramuri, micsoreaza

    dependenta economiei nationale fata de un sector anumit.

    Rolul statului la aceasta etapa este diferit de celelalte. Puterea statului in implicarea diferitor afaceri,

    in mentinerea controlului asupra diferitor firme se micsoreaza considerabil.

    Marea Britanie a atins etapa inovatiilor la prima jumatate a secolului XIX, SUA, Germania si Suedia

    sec. XX, Italia si Japonia au atins-o de abia in anii '70.

    Stadiul IV: concurenta bazata pe bogatie. In aceasta etapa are loc scaderea cererii interne,

    micsorarea motivatiei, slabirea concurentei, reducerea investitiilor, ingustarea clasterilor (schema

    Nr.2.3.7).

    Schema nr.2.3.7. Economia nationala bazata pe bogatia nationala.

  • 8/10/2019 Teoria competitivitatii Michael Porter.docx

    15/17

    Ca si concluzie la ceea ce s-a spus pana acum vom evidentia stadiile de dezvoltare a celor 10 tari in

    baza informatiei carora a fost elaborata de catre M. Porter noua paradigma (schema nr.2.3.8).

    Schema nr.2.3.8. Dezvoltarea capacitatii de concurenta a tarilor dupa al II-lea razboi mondial.

    Singapore devine republica suverana in 1965. Din acel timp in economia sa au avut loc un sir de

    schimbari, dar totusi el ramane independent de factorii de productie. Singaporebaza de productie

    a corporatiilor internationale, atrase datorita fortei de munca calificate si ieftine si de asemenea

    infrastructurii dezvoltate, ce include drumurile, porturile, aeroporturile si telecomunicarii. Ridicarea

    nivelului de viata de viata s-a obtinut datorita imbunatatirii calitatii resurselor de munca si a

    infrastructurii. Succesul obtinut in acest domeniu a facut ca Singapore sa devina lider printre tarile cu

    un asa nivel de dezvoltare. Insa pana la sfarsit Singapore nu-si are baza sa de productie, ceea ce

    poate duce la descresterea potentialului economic.

    La inceputul anilor '50 Coreea se afla in stadiul factorilor de productie. Succesul ei pe piata

    internationala se datora faptului intaririi pozitiei ramurilor industriei usoare si a materiei prime, ce se

    dezvolta in baza resurselornaturale ale tarii. Coreea atinge etapa investitiilor in anii '80. Firmele

    nationale si conducerea Coreii au elaborat un nou curs riscant in formarea industriei proprii si

    investirea energiei in economie cu ajutorul imprumuturilor straine, ceea ce a dus la cresterea

    economiei si bunastarii tarii. Capacitatea de a concurentia se datoreaza fortei de munca calificata

    ieftina + tehnologii efective moderne. Ceea ce deosebeste Coreea de alte tari capacitatea nu numai

    de a utiliza tehnologia straina, dar si de a o perfectiona, ceea ce da posibilitatea crearii canalelor

    proprii de distributie a productiei pe pietele internationale. Insa cererea interna si ramurile inrudite si

    conexe nu sunt destul de dezvoltate pentru a atinge stadiul inovatiilor. Problema de baza a Coreii la

    etapa actualapastrarea ritmurilor inalte de crestere si atingerea stadiului inovatiei.

    Danemarca a atins stadiul inovatiilor in anii '60. Firmele si-au obtinut renume international datoritaproducerii productiei agricole, produselor alimentare, marfurilor de uz casnic, masurilor de pastrare a

  • 8/10/2019 Teoria competitivitatii Michael Porter.docx

    16/17

  • 8/10/2019 Teoria competitivitatii Michael Porter.docx

    17/17

    internationala in cauza a acestor tari, se manifesta progresul tehnico-stiintific, mai degraba slabeste,

    decat se intareste. Daca aceasta tendinta se va pastra in continuare, atunci va avea loc scaderea

    nivelului de viata.

    Marea Britanie de acum timp de 10 ani se afla in stadiul bogatiei. In rezultatul incetinirii cresterii

    economiei nivelul de viata in tara de acum de zeci de ani prelungeste sa descreasca in comparatie cualte tari dezvoltate. Desi cum este specific pentru etapa bogatiei, in Marea Britanie exista o multime

    de oameni bogati si deci unele din sectoarele economiei infloresc, desi in general tara a ramas in

    urma altor. Majoritatea ramurilor concurente sunt legate de bogatia adunata in trecut, odihna,

    distractii, producerii productiei de serii mari sau conducerea cu bogatia. Aici intra producerea

    tigarilor si a bauturii Wiski, marfurilor de colectie, placilor, filmelor, cartilor, mobilei,

    vestimentatiei, si de asemenea acordarea diferitor servicii financiare si de afacere. Marea parte a

    exportului Mr. Britanie il constituie, rezultatul exploatarii bogatiilor naturale a tarii, in general rezerve

    de petrol si gaz. Economia Mr. Britanii serveste drept exemplu cum in stadiul bogatiei are loc

    miscarea economiei. Pierderea pozitiei unei ramuri duce la micsorarea avantajului concurential in

    altele. Creste somajul. Micsorarea veniturilor statale mareste concentrarea bugetului, ce duce la

    reducerea cheltuielilor pentru invatatura, cercetari stiintifice si elaborarea infrastructurii. Micsorarea

    venitului national se manifesta negativ asupra cererii interne, deci cererea la produsele de lux isi

    pastreaza pozitia.

    In ultimii ani in Mr. Britanie s-a observat o inviorare a economiei si cresterea ritmurilor ramurilor de

    productie, ce inca nu da dovada ca succesul va fi pe o perioada indelungata si economia britanica va

    iesi din stadiul bogatiei. O mare importanta pentru economia Mr. Britanii la momentul actual o are

    cresterea in continuu a fortei de munca necalificate, inexistenta cererii interne la productia unor

    ramuri si concurenta slaba. Este nevoie de zeci de ani, pentru a misca din loc si a intoarce economia,

    inghetata in stadiul bogatiei