1

TEOLOGIE DOGMATIC

CURS 01 18.02.2013

COBORAREA SFANTULUI DUH I

NTEMEIEREA BISERICII Cursul este centrat pe teologia parintelui Dumitru Staniloae care a rescris intreaga dogmatica a Bisericii Ortodoxe. Coborarea Sfantului Duih este actul de trecere de la lucrarea de intrupare a Mantuitorului Iisus Hristos in umanitatea sa personala la extinderea acestei lucrari in celelalte fiinte umane. Prin Intrupare, Rastignire Inviere si Inaltare Mantuitorul Iisus Hristos pune temelia Bisericii in trupul Lui. Biserica ia fiinta virtual sau potential. Mantuitorul Iisus Hristos nu s-a intrupat pentru El ci pentru ca din trupul Lui sa extinda mantuirea ca viata dumnezeiasca in noi. Trupul asumat participa la viata dumnezeiasca, unirea ispostatica face posibila existenta vietii divine in umanitatea asumata a Mantuitorului Iisus Hristos. Acesta S-a intrupat ca sa fie posibila extinderea vietii divine (manifestata in trupul Sau uman) la ceilalti oameni. Extinderea se realizeaza in Biserica sau, altfel, poate fi definita si ca Biserica. In Adam necazut, viata dumnezeiasca era prezenta in el insa aceasta trebuia sa creasca doar (exista in el acel posse non mori). Datorita caderii lui Adam Se intrupeaza Dumnezeu. Sfintenia ca participare la sfintenia lui Dumnezeu pleaca de la compatibilitatea omului cu sfintenia lui Dumnezeu. Biserica ia fiinta reala prin extinderea lucrarii Duhului Sfant din trupul lui Iisus Hristos in trupurile celorlalti oameni care cred si aceasta extindere incepe la Cincizecime cand Duhul Sfant face din Apostoli primele madulare ale Bisericii, credinciosi in care se manifesta puterea trupului pnevmatizat al Mantuitorului Iisus Hristos. Lucrarea mantuitoare a lui Iisus Hristos nu poate fi separata de lucrarea celorlalte persoane ale Sfintei Treime (a Tatalui si a Sfantului Duh). Pornind de la aceasta realitate fundamentala, parintele Dumitru Stniloae spune ca momentul Cincizecimii e extinderea comuniunii trinitare in viata Bisericii pornind de la lucrarea rascumparatoare infaptuita de Mantuitorului Iisus Hristos pentru ca cei care cred sa se inalte ei insisi la viata de participare treimica sau la viata de comuniune eterna cu Dumnezeu. De aceea, Mantuitorul Iisus Hristos nu ii trimite pe Apostoli sa vorbeasca exclusiv in numele Lui, separarea persoanelor este imposibila. Sfantul Ioan Gura de Aur afirma de aceea ca sarbatorile crestine nu au exclusiv un caracter anamnetic, nu sunt simple referiri la un trecut intamplat acum 2000 de ani, acestea trebuie vazute pe dimensiunea prezentei eterne a lui Dumnezeu cu noi i intre noi. Mantuitorul spune Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor. Un evanghelist spune ca Domnul era cu ei si intarea minunile Apostolilor prin prezenta si lucrarea Sa. El este prezent, desi este intaltat cu Trupul la cer, in virtutea omniprezenei Sale. Acestea arata ca Dumnezeu transcede coordonatele timpului i a spaiului. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca putem praznui in aceeasi zi atat nasterea cat si invierea si vorbind de prezenta Mantuitorului Iisus Hristos o putem extinde si in cazul Tatalui si al Duhului: Cel care ma iubeste pe mine va pazi poruncile mele si eu il voi ruga pe Tatal si va trimite alt Mangaietor care va ramane cu voi in veac. Duhul Sfant este perpetuu cu noi (ca si Tatal) pentru ca Mantuitorul Iisus Hristos S-a inaltat cu firea Sa umana pe tronul ceresc. De aici deriva prezenta eterna a Mantuitorului Iisus Hristos intre oameni i in lume ntructDumnezeu nu mai este realitate externa omului, ntre mine i Dumnezeu este o interioritate structurala. Parintii leaga coborarea Sfantului Duh de ridicarea cu trupul la cer a Mantuitorului Iisus Hristios, acest eveniment este vasul comunicant prin care Duhul Sfant ne reconfigureaza dupa chipul Fiului, facandu-ne fii ai Tatalui si frati ai Mantuitorului Iisus Hristos. Apostol Ioan spune ca Duhul Sfant nu era inca dat pentru ca Iisus Hristos nu se proslavise inca. El dezvolta ideea ca coborarea Duhului Sfant este semn al impacarii cu Dumnezeu, lipsa Sa din creatie este semn ca Dumnezeu este maniat. Dava MIH nu ar fi separat zidul ce separa pe om de Dumnzeu, Duhul Sfant nu ar fi coborat. Pentru ca nu se rastignise Hristos, Duhul Sfant nu venise in lume. De aceea e de folos ca eu sa ma duc, caci daca nu ma voi duce eu.

1

2

Iertarea pacatelor si sfintirea presupune prezenta si lucrarea Duhului Sfant. Sfantul Ioan spune ca daca la Turnul Babel prin impartirea limbilor s-a stricat firea cea rea a oamenilor, prin coborarea Duhului Sfant limbile au unit lumea si au adus la intelegere pe cei care erau despartiti. Apostolii nu vorbeau in toate limbile posibile, ei vorbeau in limba aramaica, dar discursul lor era inteles in alte limbi de ascultatori, ceea ce inseamna prezenta si lucrarea lui Dumnezeu. Tot Sfantul Ioan spune ca limbile ca de foc au ars spinii pacatului care crescusera intre noi cat o padure. Cand pamantul e bun si gras dar nu este lucrat odrasleste multi spini. Tot asa firea noastra era buna caci era facuta de Dumnezeu, dar firea noastra buna a odraslit pacatul ca pe niste spini si ca pe niste buruieni pentru ca nu primise plugul dreptei credinte si nici samanta cunoasterii de Dumnezeu. Asa cum uneori nu se vede fata pamantului din pricina buruienilor tot asa nici bobletea si curatia firii noastre nu se mai vedea pana ce nu a mai venit plugarul firii, pana ce nu a coborat focul Duhului pana ce nu a curatit-o si nu a fost capabila sa primeasca samanta cea cereasca. Inainte, cand ma uitam la cer, vedeam numai micimea noastra in comparatie cuputerile ceresti. Acum, cand insa stiu ca acolo este un om ca si mine, un trup uman ca si al meu, spunem: vad nobletea omului, faptul ca om este chip si asemanare a lui Dumnezeu caci pe Tronul Treimii sade si omul Hristos. Inceputul lucrarii de mntuire trebuie vazut n ntrupare, iar implinirea acestei lucrari trebuie vazuta n naltarea cu Trup la cer a Mantuitoului Iisus Hristos pentru ca extinde performanta realizata in trupul lui in celelalte persoane care cred, de aceea posibilitatea mantuirii echivaleaza cu apartenenta la Biseric.

CONSTITUIA TEANDRIC A BISERICII Chiar de la inceputurile crestinismului, s-a crezut ca istoria lumii se implineste in Biserica si prin Biserica. Istoria Bisericii este in ultima instanta istoria lumii pentru ca Mantuitorul Iisus Hristos recapituleaza in umanitatea lui cosmosul intreg. Omul s-a invechit in sensul ca se desparte de Dumnezeu, aceasta stare presupunand o uzura ontologica si formala. Omul se innoieste pentru ca reface comuniunea cu Dumnezeu ceea ce elimina uzura ontologica si formala, in sensul ca elementele care favorizau stricarea au fost eliminate. Mantuitorul Iisus Hristos recapituleaza creatia ca o faptura noua. In primele scrieri patristice aceste idei sunt foarte prezente. Crestinii au avut in minte foarte clar aceste idei inca de la inceput. Batrana din Pastorul lui Herma este Biserica, dar ea este batrana caci ea a fost creata inainte de toti si pentru Biserica a fost creata lumea. Biserica a fost creata inainte de toti caci a existat in planul lui Dumnezeu (ratiune divina plasticizata1) pornind de la realitatea comuniunii de iubire din Sfanta Treime. Biserica este mplinirea iconomiei2 divine. Creatia si rascumpararea nu pot fi separate. De aceea, parintele Dumitru Staniloae defineste Biserica ca implinire a planului etern al lui Dumnezeu care poate fi definit printr-un cuvant: atotunitatea. n Biserica e prezent eternul i temporalul destinat sa fie coplesit de eternitate. Necreatul si creatul destinat sa fie coplesit de necreat adica sa se indumnezeiasca, spiritualul de toate categoriile si materia destinata spiritualizarii, cerul si pamantul penetrat de cer, nespatialul i spaialul. n Biserica sunt toate unite, dar neconfundate in aceasta unitate. Biserica este imanentul care are in ea transcendentul, comunitatea treimica de persoane plina de iubire treimica nesfarsita. Biserica este Hristos extins cu trupul Sau indumnezeit in umanitate sau imanitatea unita cu Hristos indumnezeit. Daca Fiul lui Dumnezeu nu ar fi luat trup si nu k-ar fi indumnezeit ar fi lipsit inelul de legatura intre Dumnezeu si creatie. De aceea Biserica are o constituie teandrica. Continutul ei consta in Hristos Cel unit dupa firea dumnezeiasca cu Tatal si cu Duhul iar dupa firea omeneasca cu noi. 1 Tot ce exista astazi a existat din eternitate in mintea lui Dumnezeu. Dumnezeu aduce la existenta (cand considera El) toate realitatile care au existat in mintea Lui plasticizandu-le, dandu-le forme fizice concrete. 2 iconomie = plan al lui Dumnezeu referitor la lume

2

3

Apostolul Pavel spune ca MIH este capul Bisericii, iar Biserica este Trupul Lui sau implinirea Celui care plineste toate in toti, deci implinirea este legata (conditionata) de relatia cu Hristos-Capul. Iesirea din comuniunea cu MIH este sinonima cu esecul spiritual: Eu sunt Viata, voi suntei mladitele. Poate o mladita sa traiasca fara vita ? Asa cum in trupul nostru exista mai multe madulare cu lucrari proprii (dar fiecare madular si lucrarea lui serveste intregului) asa si in Biserica cei multi suntem un trup si madulare unii altora, dar avem felurite daruri dupa harul care ni s-a dat. Constituind trupul lui Hristos, propriile noastre trupuri sunt madulare ale lui Hristos si prin alipirea de El devenim un singur duh cu El. Prin El avem toti apropierea catre Tatal (de Tatal) prin Duhul. Deci nu mai suntem straini si locuitori vremelnici ci impreuna cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu. Numai prin Dumnezeu zidirea creste pentru ca in El a binevoit Dumnezeu sa salasluiasca toata plinirea.

FUNDAMENTUL BISERICII: MIH INTRUPAT, JERTFIT SI INVIAT Parintii il vad pe MIH cap al Bisericii prin toate aceste evenimente. Prin Intrupare ei vad doar temelia. Trupul asumat prin Intrupare devine temelia Bisericii pentru ca este trecut prin moarte si prin Inviere. Numai asa trupul Lui devine deplin pnevmatizat si devine mediul prin care viata divina prezenta in trupul lui Hristos se extinde si in noi. Asumarea firii umane de catre ipostasul Cuvantului presupune ideea ca intre noi si Dumnezeu nu mai este nici o distanta. Sfantul Ioan Gura de Aur spune daca El este capul si noi suntem trupul, poate exista un gol. El este temelia, noi suntem zidirea, el este vita, noi suntem mladitele, el este pastorul, noi suntem turma, el este calea, noi suntem cei care pasim pe cale, el este viata, el este invierea, el este lumina, noi suntem cei luminati. Fundamentul Bisericii este MIH Intrupat, Jertfit si Inviat. Mantuirea se infaptuieste datorita faptului ca sub conducerea capului facem un drum asemanator celui pe care l-a facut Hristos cu umanitatea lui asumata pentru a ajunge la indumnezeire. Trebuie sa ne asumam i noi starea de jertfa a Mantuitorului Iisus Hristos pentru a avea acces la Tatal. Daca nu ne asumam starea de jertfa a MIH nu aveam acces la tatal. Jertfa noastra ca renuntare la pacate ia forma virtutilor sau a deschiderii iubitoare catre Dumnezeu si semeni, asa cum spune p DS. De aceea, Sfantul Pavel ne indemna sa prezentam trupurile noastre ca pe o jertfa vie, sfanta, bine placuta lui Dumnezeu. Procedand astfel, realizam unitateade trup extinsa a lui Hristos. Intruparea este continuata si desavarsita prin inviere si inaltare cu trupul la Cer. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca Hristos moare pentru noi si inviaza. Noi murim de o indoita moarte si pentru ca murim de o moarte indoita inviem si de doua ori. Am inviat odata, nu demult, din pacat. Ne-am ingropat impreuna cu El in Botez si am iniat impreuna cu El in botez. Aceasta este invierea cea dintai sau izbavirea din pacate, a doua inviere fiind cea de la parusie, de la a doua venire a MIH. Invierea cu Trupul se lucreaza in intervalul dintre nastere si moarte, avand ca inceput Botezul. Starea de jertfa este conditia si arvuna invierii. Prin aceasta stare de jertfa inaintam spre Inviere. Pornind de aici, p DS spune ca Bisefica este laboratorul invierii. Hristos cel jertfit, imprimat in noi, face impreuna cu noi drumul spre Inviere, Biserica este pelerina spre cer pentru ca Hristos este calea spre cer si cel ce calatoreste cu Biserica prin ea. n Biserica si prin Biserica parcurgem drumul parcurs de MIH cu umanitatea sa in vederea indumnezeirii. De aceea a spus Apostolul Pavel ca Domnul este duh iar unde este Duhul Domnului este adevarata libertate iar noi toti privim ca in oglinda cu fata descoperita slava Domnului, ne prefacem n acelasi chip din slava in slava ca de la Duhul Domnului. Noi nu mai trebuie sa ne acoperim fata ca Moise pentru ca suntem casnici ai lui Dumnezeu, iar umanul in Hristos S-a unit ontologic cu divinul, cu slava lui Dumnezeu. Ne prefacem in acelasi chip, adica cum s-a indumnezeit trupul lui Hristos, iar din slava in slava se refera la epectaza (Sfantul Grigorie de Nyssa), adica prosul infinit.

INTREITA SLUJIRE A MIH IN BISERICA

3

4

sI dupa intruparea cu Trupul la Cer, MIH ramane in Biserica in calitatea de arhiereu si se jertfeste continuu, in calitatea de Invatator si invata continuu si in calitatea de conducator spre mantuire si conduce perpetuu. Biserica primeste invatatura, jertfa si conducerea Lui raspunzand la ele ca la o chemare, invatand, jertfindu-se si conducand ea insasi sau participand la slujirile lui de invatator, de arhiereu si de imparat. MIH ramane invatatorul prin excelenta in Biserica si isi asociaza Biserica in aceasta slujire. Noi nu invatam nimic de la noi, nimic nu este al nostru, ce spunem de la amvon nu se negociaza in nici un context pentru ca este spusa lui Hristos care este singura adevarata si nu se schimba. Ar insemna sa recunoastem implicit ca nu este etern valabil ceea ce spune Dumnezeu si ca aceasta are niste limite, devenind desueta. Revelatia se incheie in persoana revelatiei MIH pentru ca Dumnezeu nu mai are ce sa reveleze, MIH este suprema profetie implinita (p- DS), umanitatea nu are unde sa se duca mai sus. Doar in protestantism se poate vorbi despre revelatie deschisa pentru ca Hristos nu este Dumnezeu, ci om care are limite, imperfectiuni, slabiciuni, de aceea spusa Lui poate fi completata de noii hristosi. Ca arhiereu, MIH se jertfeste in continuare Tatalui, jertfa sa nu ramane cantonata la cruce, El se jertfeste in continuare Tatalui, se afla intr-o stare perpetua de jertfa si prin umanitatea lui suntem adusi si noi in stare de jertfa. Cand Hristos se aduce ca jertfa curata lui Dumnezeu, in umanitatea lui suntem prezenti si noi.\ Mih ramane in continuare conducatorul spre calea lui Dumnezeu, este si calea si cel care ne conduce.

PREOTIA UNIVERSALA A CREDINCIOSILOR n Biserica., MIH ne asociaza atat la lucrarea Lui invatatoreasca cat si la cea arhiereasca si imparateasca. Prin Botez, orice crestin este preot pentru ca se jertfeste, este invatator pentru ca se initiaza in tainele dumnezeiesti si imparat in virtutea stapanirii lui peste patimi . Asa suntem noi semnintie aleasa, preotie imparteasca, neam sfant, popor agonisit de Dumnezeu, ca sa vestim in lume bunatatile celui care ne-a chemat la lumina sa cea minunata. Slujirea preoteasca, invatatoreasca sau imparateasca la care participa toti credinciosii are caracter personal (individual) fara a prespune o responsabilitate formala pentru comunitatea bisericeasca, aceasta avand-o preotia sacramentala (slujitoare) pentru ca prin ea se aduce MIH jetfa pentru toti si prin ea slujirea individuala este asociata slujirii MIH. Preotia slujitoare (sacramentala). Aducerea ca jertfa a MIH o poate face numai preotul slujitor al comunitatii. MIH insusi nu si-a luat singur slujba de mijlocitor, ci a fost chemat la aceasta slujire de Dumnezeu. Necesitatea slujirii preotesti tine de iconomia intruparii. MIH nu si-a luat el demnitatea aceasta ci Dumnezeu-Tatal i-a spus Tu esti preot in veasc dupa randuiala lui Melchisedec. Asadar, preotia nu poate fi primita de la comunitate. Preotia este o activare in plan sensibil a preotiei nevazute a lui Hristos sau a mijlocirii lui Hristos pentru Dumnezeu, de aceea este un dar al lui Dumnezeu. Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si eu pe voi. In alt context spune nu voi m-ati ales pe mine ci Eu v-am ales pe voi si v-am randuit ca sa mergeti si roada sa aduceti si roada voastra swa ramana ca Tatal sa va dea orice veti cere in numele Lui. MIH este si ramane singurul preot in veac, el slujeste ca preot in calitate de om, intrucat in calutate de Dumnezeu nu avea nici o lipsa pentru a fi necesar ca el sa aduca jertfa. MIH S-a adus jertfa odata pentru totdeauna, de ce mai este necesar sa fie randuiti preoti ? MIH s-a inaltat la cer si cu Trupul (umanitatea) nu poate fi omniprezent, de aceea este nevoie de preotie sacramentala. El nu poate fi prezent si in Biserica cu Trupul spre a aduce jertfa si in cer pentru a primi aceasta jertfa. Prin dimensiunea obiectiva ne referim la umanitatea asumata in care se gaseste propria sa umanitate. Firea comuna capata viata prin ipostaziere. Ceea ce a facut Hristos la nivel general pentru fire trebuie sa se regaseasca si la nivelul trebuintelor persoanei. Persoane se nasc zilnic

4

5

si aceste persoane aparute noi in istorie au nevoie sa se impartaseasca de lucrarea lui Dumnezeu care nu se poate face fara preotia sacramentala. Puterea nu este a celui care face gestul, ci a lui Dumnezeu. Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu sunt si eu impreuna cu Ei se refera la calitatea de Trup al Bisericii. In fata oricarui om trebuie sa vezi fata lui Dumnezeu. Nu vezi fata lui Dumnezeu in fata oricarui om, nu esti crestin. In fata oricarui om, trebuie sa vezi mana intinsa a lui Dumnezeu. Exista o dimensiune progresiva a Revelatiei. Sfantul Grigorie de Nazianz spune ca in VT Dumnezeu-Tatal a fost prezentat clar, iar Fiul si Duhul Sfant voalat, in NT se accentueaza dumnezeirea Fiului iar dupa Pogorarea Duhului Sfant se va accentua si dumnezeirea Duhului Sfant.

5

6

TEOLOGIE DOGMATIC

CURS 02 25.02.2013

CELE APTE TREPTE ALE PREOIEI

Desi in Noul Testament termenii de preot si episcop sunt uneori sinonimi, nu s-a facut niciodata confuzie intre episcopat si preotie. Timotei si Tit erau episcopi in sensul propriu al cuvantului pentru ca hirotoneau preoti si le supravegheau activitatea. Tot atunci este atestata si functia diaconatului (n Faptele Apostolilor 6). Cei 7 apostoli: tefan, Filip, Timon, Prohor, Parmena Parintii Bisericii preiau aceste informatii si le dezvolta stabilind inceputul invataturii despre aceste trepte ierarhice. Clement Romanul: Apostolii ne-au vestit evanghelia primita de la MIH, iar MIH de la Dumnezeu-Tatal. Daca MIH reprezinta voia Tatalui, episcopii reprezinta voia mantuitorului Iisus Hristos si trebuie sa mergem impreuna cu ei pentru ca preotimea si episcopatul sunt uniti asa cum este unita chitara cu corzile ei (Sfantul Ignatie Teoforul). Diaconii erau vazui i respectati ca pe MIH nsusi, iar preotii ca sobor al lui Dumnezeu i sobor al adunarii episcopilor, iar episcopii ca pe un chip al Tatalui? Fara acestia nu se poate vorbi de Biserica. Specific perioadelor postmoderniste este contestare (negarea). Prin ierarhie MIH este prezent si lucrator in Biserica. Distrugand ierarhia, il scoti pe Hristos. Preotul este organul prin care MIH lucreaza. MIH ca om S-a inaltat cu trupul la Cer i de aceea este nevoie de preoi. El nu mai poate pune mana Sa si nu poate rosti cuvinte cu gura Sa caci trupul Sau S-a inaltat la cer. De aceea, Parintii Bisericii au spus ca fara ierarhie nu se poate vorbi de Biserica. Fara ierarhie nu poti vorbi de Biserica. Duhul Sfant este prezent si lucrator in Biserica pentru ca MIH Il transmite organelor ce au fost alese n acest sens. Ierarhia a fost asociata cu prezenta si lucrarea lui Mantuitorul Iisus Hristos in lume.

SUCCESIUNEA APOSTOLICA SI SOBORNICITATEA BISERICII Cand se vorbeste de succesiune apostolica se crede ca harul vine din trecut, Apostolii sunt izvorul din care curge in istorie harul. Harul este prezent permanent pentru ca este acelasi Duh, MIH este prezent perpetuu in Biserica, de aceea se vorbeste de centralitatea Sa in Biserica. Harul nu vine numai din trecut ci si din prezent, datorita unei prezente evocate. In virtutea acestei succesiuni apostolice, prin episcopii care hirotonesc lucreaza MIH Insusi, harul vine de sus de fiecare data (Pr. D. Staniloae), de aceea apostolicitatea uneste trecutul cu prezentul Preotia slujitoare are un rol hotarator in mentinerea unitatii Bisericii. Preotul tine unita comunitatea liturgica mica. Episcopul mentine unitatea intre preotii unei Biserici locale. Toti episcopii prin comuniunea intre ei, inceputa prin hirotonia unui episcop de cel putin doi episcopi tin Biserica Una in unitatea si integritatea ei. Preotul si Episcopul nu se roaga doar pentru credinciosi ci se roaga si pentru ei, deci nu se considera factori de suprastructura, nu au constiinta unui elitism reclamat de unii. Preotul se inchina de trei ori, face metanii mari si spune Dumnezeule curateste-ma pe mine pacatosul de fiecare data cand slujeste Sfanta Liturghie. El se roaga ca Dumnezeu sa nu impiedica coborarea Duhului Sfant pentru pacatele sale. Mijlocirea preotului si a episcopului nu este o inlocuire a lui MIH pentru ca puterea nu este a lor ci a lui MIH, iar savarsitorul este MIH Insusi, Slujitorii traiesc sentimentul responsabilitatii faa de credinciosi cu intensitate, acestea fiind ilustrat de Sfantul Grigorie de Nazianz: preotul trebuie sa se curateasca el mai intai, sa se intelepteasca el insusi, sa se apropie el de Dumnezeu, sa se sfinteasca el, sa conduca cu mainile, sa sfatuiasca cu priceperea.

6

7

Lumea este extrem de critica cu preotii, se considera ca grija lor este de ordin pecuniar caci preotii, de la amvon, invata lucruri care intra in conflict violent cu obisnuintele pacatoase ale oamenilor Sa nu furi. Sa nu mini. Sa nu desfranezi. Constiinta credinciosilor se simte agresata pentru ca aceste pacate: hotia, minciuna si destrabalarea nu sunt inscrie in ontologia umana. Omul simte ca ai dreptate dar simte si ca nu se poate debarasa de naravurile pe care le are in fire si se transforma intr-un acuzator al preotului. Mai exista si o motivatie culturala: oamenii au nevoie de modele, ori modelul palpabil pentru el este preotul. Din aceasta cauza, chiar atunci cand preotul nu se manifesta negativ public, omul nu vede in preot modelul pe care in mod reflex il cauta. Omul vrea sa il vada in preot pe Dumnezeu i nu-L vede si pentru ca nu-L vede, se revolta si are o atitudine excesiv de critica.

SINODALITATEA EPISCOPATULUI SI SOBORNICITATEA BISERICII

Dupa Sf Ciprian, a fi in comuniune cu episcopul inseamna a fi in comuniune cu Bisericii. De aceea, unitatea Bisericii se manifesta in sinodalitatea episcopatului care invata si conduce in mod unitar.

Episcopul este hirotonit de cel putin doi episcopi. Ei emit hotarari in materie de credinta impreuna.

Ierarhia bisericeasca este unitara la nivelul doctrinei, la nivelul cultului, la nivelul conducerii. Aceasta unitate justifica sobornicitatea Bisericii ca trup al Mantuitorului Iisus Hristos, fiind infailibila in integralitatea ei. Episcopatul ia hotarari infailibile in numele Bisericii si aceste hotarari exprima credinta Bisericii in care este prezent si lucrator Mantuitorul Iisus Hristos. Hotararile dogmatice emise de un sinod nu sunt altceva decat expresia credintei practicate (traite) in Biserica. Ele sunt ex consensu ecclesiae, modalitatea de a trai si a simti in Biserica ca trup unitar al Mantuitorului Iisus Hristos. Astfel, ierarhia nu e separata de credinciosi dar nici nu confunda ierarhia cu credinciosii. Nu se separa ierarhia de credinciosi pentru ca nu poti separa pe Mantuitorul Iisus Hristos de cel care crede in Mantuitorul Iisus Hristos. Nu se face confuzie intre ierarhie si credinciosi pentru ca in Biserica cel care se jertfeste perpetuu, cel care invata perpetuu, cel care conduce perpetuu este MIH.

PREOTIA SLUJITOARE SI ASPECTUL VAZUT AL BISERICII Negarea preotiei slujitoare are doua consecinte negative: exclude sau minimalizeaza intruparea Mantuitorului Iisus Hristos si accentueaza aspectul nevazut al Bisericii in defavoarea celui vazut. Parintele Dumitru Staniloae daca Mantuitorul Iisus Hristos S-a facut om vazut de ce nu s-ar folosi de organe vizibile dintre noi care sa mijloceasca puterea MIH. Intruparea MIH arata faptul ca mantuirea nu se refera doar la suflet ci in egala masura inclusiv la trup. Trupul nu este rau, omul deturneaza logica pe care Dumnezeu a pus-o in structura noastra. Pacatul este expresia deturnarii sensurilor pe care Dumnezeu le pune in ontologia umana. Evidentierea cvasi-exclusiva al aspectului nevazut al Bisericii este foarte periculoasa pentru ca neaga Bisericii calitatea de ambianta obiectiva (materiala) in care ne incadram noi cu trairea noastra subiectiva. La fel de pagubitoare este accentuarea aspectului vazut fara dimensiunea ei nevazuta pentru ca in Biserica sunt prezente persoanele Sfintei Treimi. Nevazutul in Biserica tine de ontologia Bisericii, comuniunea Bisericii nu se refera doar la cei vii ci in egala masura si la cei adormiti. Ingerii fac si ei parte din sobornicitatea Bisericii. Sobornicitatea Bisericii are o dimensiune cosmica, incluzand vazutul si nevazutul cu toate aspectele lor. In Biserica, ca realitate teandrica, vazutul si nevazutul coexista si se interconditioneaza. Ingorarea unei dimensiuni este sinonima de fapt, cu negarea Bisericii. Neg dimensiunea nevazuta, neg persoanele Sfintei Treimi.

7

8

Neg dimensiunea vazuta, neg Biserica ca mediu obiectiv in care ma manifest subiectiv, practic Biserica nu mai exista, este doar o creatie intelectuala care nu mai are legatura cu ceea ce se pretinde Biserica.

INSUSIRILE BISERICII

a) Unitatea. Biserica este una pentru ca este unitara in structura ei: este un singur trup, un Domn, o credinta i un Botez. Ea este una si datorita unitatii neamului omenesc. Dumnezeu a facut dintr-un sange tot neamul omenesc. Ea este ceruta si de unitatea Duhului Sfant: siliti-va sa pastrati unitatea Duhului. MIH se roaga pentru unitatea credinciosilor ca toti sa fie una in noi. Pornind de la aceste date scripturistice, Parintii au descris unitatea bisericii pornind de la unitatea fiintiala a Treimii si de la unitatea lucrarii ei in lume. Unitatea Bisericii este legata si de constitutia ei teandrica sau de calitatea de trup extins al Mantuitorului Iisus Hristos. Sfantul Apostol Pavel spune ca suntem impreuna cetateni cu sfintii si casnicii lui Dumnezeu fiind ziditi pe temelia apostolilor si a proorocilor, MIH fiind piatra cea din capul unghiului. In El toata zidirea creste ca sa ajunga locas sfant in Dumnezeu.

Unitatea ontologica a Bisericii se manifesta prin - afirmarea aceleiasi credinte - practicarea aceluiasi cult - conducere In aceste trei segmente, unitatea face Biserica unitara si unica, adica Una. Segmentele religioase in care nu se regasesc conditiile care definesc Biserica Una. Sunt Biserici Adevarate ? Au credinciosii posibilitatea sa se mantuiasca in ele ? Parintele Dumitru Staniloae le numete nedepline, la unele aceasta este mai mare, la altele aceasta este mai mica, ele sunt mai indepartate sau mai apropiate de Biserica Una. Credinciosii care apartin acestor Biserici au posibilitatea sa se mantuiasca, caci mantuirea nu este liniara, fara ca acest lucru sa presupuna deplinatatea. Ei intra in contextul faptului ca in casa Tatalui Meu sunt multe lacasuri. Paganii care n-au lege din fire fac ale legii aratand fapta legii inscrisa in inimile lor, deci vor fi judecati dupa legea morala naturala. Toi oamenii au posibilitatea sa se mantuiasca, de ce este mai necesara atunci Ortodoxia ? Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca si sa vina la cunoasterea Adevarului. Calea sigura si controlabila care duce la mantuire este Biserica. Nu limitam atotputernicia lui Dumnezeu. Revelatia ofera mai multe exemple de necrestini carora li s-a zis ca s-au mantuit: astazi vei fi cu mine in rai, sutasul Corneliu. b) Sfinenia. Dumnezeu este sfntul prin excelenta. Creatia si omul pot participa i ele la sfinenia lui Dumnezeu. Consecinta naturala a comuniunii este impartasirea unora de ceilalti. De aceea, a comunica inseamna a te cumineca (a te impartasi) cu cel cu care comunici. MIH fiind prezent in Biseric,a facand efortul de a intra in comuniune cu El reusim sa realizam o comuniune cu el, impartasindu-ne de toate atributele MIH. Ideea participarii la sfintenia lui Dumnezeu este teribil de frecventa in Revelatie. Parintii sustin ca izvorul sfinteniei in Biserica se afla in intruparea si jertfa MIH prin care firea Lui umana participa in mod nemijlocit la sfintenia lui Dumnezeu. Intruparea presupune unirea ipostatica care implica comunicarea insusirilor. De aceea in intrupare si in jertfa parintii au vazut prezente izvorul sfinteniei in Biserica. Aceasta inseamna predare din dragoste totala fata de Dumnezeu. Cel care se jertfeste renunta la orice fapt care il poate separa de Dumnezeu. Sfintenia noastra nu este egala cu sfintenia lui Dumnezeu. El este sfant prin natura, noi ajungem sfinti prin participare. MIH spune Eu ma sfintesc pe Mine nsumi ca i ei sa fie sfiniti n adevar. Parintele Dumitru Staniloae afirma ca Biserica este laboratorul Sfintei Treimi in care se reconfigureaza chipul meu uman dupa chipul dupa care a fost facut.

8

9

Daca prin Intrupare i Jertfa sfinenia Bisericii este un dar, prin coborarea Sfantului Duh, sfinenia Bisericii devine i o misiune. Pana la intrupare nu am avut posibilitatea unirii cu MIH, iar prin jertfa ne ofera n dar antidotul morii. Este misiune in sensul ca ceea ce a realizat MIH cu umanitatea Sa asumata trebuie sa realizez si eu cu propria mea umanitate. Finalitatea umanitate a existentei umane este sfinenia care este implinirea umanului (Nichifor Crainic).

Calitatea de dar si de misiune a Bisericii este ilustrata prin intermediul Tainei Botezului si implinirea poruncilor.

Botezul ofera darul posibilitatii comuniunii cu Dumnezeu, iar misiunea este datoria de a realiza comuniunea cu Dumnezeu.

Implinirea poruncilor sunt expresia iubirii lui Dumnezeu, oferite de Mantuitorul Iisus Hristos in dar iar eu am obligatia de a le implini.

Cand vorbim de sfintenie in Biserica ne referim la dinamismul ei. Sfintenia nu se manifesta liniar si niciodata o treapta a sfinteniei nu este ultima ci presupune intotdeauna treapta superioara. Aceasta este epectaz (Sfantul Grigorie de Nyssa).

Sfinenia are caracter profetic i eshatologic. Dumnezeu a spus Fiti sfinti caci eu sunt sfant, aceasta este vocatia mea naturala. La sfintenia mea suprem ajung la a doua venire a MIH, pentru ca nu mai sunt posibile dintr-un anumit grad de sfintenie in alte grade de sfinenie.

Daca Biserica este sfanta, cum se explica prezenta pacatosilor in Biserica ? Prin faptul ca sfintenia in Biserica este dinamica, nu cei sanatosi au nevoie de doctor mila voiesc, iar nu jertfa Biserica a fost asemanata cu arca lui Noe. Mantuitorul recomanda ca graul si neghina sa creasca impreuna.

c) Sobornicitatea definete natura unitatii Bisericii. Ea se realizeaza prin convergena, comuniunea i complementaritatea membrilor ei, nu printr-o simpla alipire sau alaturare sau printr-o contopire a tuturor intr-un tot uniform. Acestea tin de calitatea Bisericii de trup extins al Mantuitorului Iisus Hristos. Sfantul Ignatie a spus ca acolo unde este Hristos acolo este Biserica universala. MIH este prezent nu doar in Biserica Una ci si in fiecare Biserica locala si in fiecare credincios.

Asa cum in trupul nostru uman exista organe diverse cu lucrari proprii, asa si in orice madular sau parte a Bisericii este intreaga Biserica Una. Madularele nu sunt uniformizate ci sunt intotdeauna complementare. Daca prezenta MIH asigura sfintenia Bisericii, aceeasi prezenta asigura si sobornicitatea Bisericii.

Teologul rus Homiakov este teologul sobornicitatii: in Biserica Duhul se roaga cu mine, in mine prin mine, pentru toti. La rugaciunea Bisericii participa toti sfintii, ingerii, cei vii si cei adormiti, asadar este o participare cosmica.

La inceputul Bisericii, termenul catolic nu avea o dimensiune spatiala ci se referea la integritatea credintei. Biserica era catolica pentru ca pastra in integralitatea ei mesajul transmis ei de Mantuitorul Iisus Hristos., Catolicitatea evea o dimensiune spirituala interioara. Pornind de aici si de la sensurile noi pe care termenul catolic a fost incarcat in teologia apuseana, s-a preferat inlocuirea termenului catolic cu termenul sobornicesc pentru ca el defineste un intreg care nu schimba fiinta prin impartire asa cum sensul originar al termenului catolic era la inceput.

Potrivit Sfantului Vasile, sobornicitatea Bisericii se realizeaza prin Duhul Sfant conceput ca totalitate care insumeaza partile in momentul impartirii harismelor: Oare toti sunt apostoli oare toti sunt prooroci Asa cum in trup exista mai multe madulare cu lucrari proprii si noi cei multi suntem madulare ale lui MIH si unii altora, dar avcem felurite daruri. Partile nu se pot anula pentru ca astfel s-ar desfiinta intregul. Toate membrele alcatuiesc trupul si se intercondiioneaza. Membrele se ingrijesc de binele comun pentru ca intre ele exista simpatie in virtutea unitatii lor spirituale (duhovnicesti). Daca un madular sufera, sufera tot trupul si daca un madular se bucura, se bucura tot trupul.

9

10

Sfantul Ioan Gura de Aur il completeaza pe Sfantul Vasile spunand ca partile trupului nu au doar o lucrare comuna, ci si una proprie, iar frumusetea unei parti nu poate fi separata de frumusetea intregului. Pierderea sau slujirea unui madular inseamna slutirea sau uratirea corpului intreg.

Sfantul Chiril al Ierusalimului spune ca atributul sobornicitatii porneste de la faptul ca Biserica este destinata lumii intregi sau cuprinde in structura ei logica lumea intreaga, cosmosul intreg. Daca imparatiile lumesti sunt marginite de hotare, Biserica singura este nemarginita si cuprinde in structura ei lumea intreaga (Psalm 147): Hotarul Bisericii este pacea.

d) Apostolicitatea. Sfantul Apostol Pavel spune ca prin Iisus Hristos avem si unii si altii apropierea catre Dumnezeu-Tatal intr-un duh, ceea ce ne face impreuna-cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu, ziditi fiind pe temelia apostolilor, piatra din capul unghiului fiind Hristos.

Piatra din capul unghiului ii uneste pe apostoli pe temelia persoanei Lui, de aceea nimeni nu poate pune alta temelie decat cea pusa, apostolii fiind nu temelia Bisericii ci stalpii de sustinere ai Bisericii.

Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca MIH in calitate de piatra din capul unghiului sustine tot (si stalpii si acoperisul si peretii).

Parintele Dumitru Staniloae stabileste trei componente ale apostolicitatii: 1. apostolii formeaza primul grup de oameni care au crezut in dumnezeirea Mantuitorului Iisus

Hristos; pe credinta si marturia despre invierea a apostolilor se cladeste Biserica; 2. fiind suprema revelatie implinita, Mantuitorul Iisus Hristos, primii care au beneficiat de ea au

fost apostolii care spun ceea ce ochii nostri au vazut, ceea ce urechile noastre au auzit, ceea ce mainile noastre au pipait, aceea va vestim voua; ei il marturisesc pe MIH ca persoana asa cum S-a prezentat El insusi;

3. la Cincizecime, apostolii au primit Duhul Sfant fara nici o mijlocire omeneasca; de aceea, datorita puterii primite, apostolii devin primii mijlocitori vizibili ai harului Duhului Sfant. Primind Duhul Sfant fara mijlocire omeneasca, ei sunt confirmati in calitatea apostolatului netransmisibil; apostolatul ca functie in Biserica nu se transmite, el inseamna calitatea de a fi primii propovaduitori si transmitatori ai harului integral al Duhului Sfant; pentru ca sunt primii care il primesc pe Hristos in ei, apostolii sunt si primii cretini. Apostolii in calitatea lor de primi sustinatori ai revelatiei primesc si puterea de a transmite misiunea speciala de propovaduitori ai lui Hristos unui grup de succesori sau episcopilor si acestia urmasilor lor pana in ziua de astazi

Apostolicitatea Bisericii se manifesta prin succesiune apostolica, a credintei si a harului. Credinta si harul nu pot fi niciodata separate.

Biserica este apostolica pentru ca mosteneste credinta, invatatura si harul de la apostoli. Astfel, apostolicitatea Bisericii uneste istoria cu prezentul. Apostolicitatea leaga generatiile succesive de credinciosi cu traditia intreaga care vine de la apostoli pentru ca este revelatie intreaga care vine de la Duhul Sfant prezent in Biserica. Harul Duhului Sfant in Biserica nu vine doar din trecut ci din prezent de sus.

10

11

TEOLOGIE DOGMATIC

CURS 03 04.03.2013

NSUIREA MNTUIRII N BISERIC

Mntuirea se obtine exclusiv in Biserica, dupa cuvintele Sfantului Ciprian care spune extra ecclesiae nulla sallum. Cand vorbim despre Biserica, ne referim la o doctrina sociala. Odata cu secolul al XIX-lea s-au cautat fundamente soteriologice ale vietii religioase sau al aspectului comunitar, spunandu-se ca evolutia a mers in functie de capacitatea sociativa a omului, numai ca in istoria credintelor si ideilor religioase, Mircea Eliade spune ca aceasta vocatie sociativa se datoreaza unui sentiment religios: nu e bine sa fie omul singur, sa-I facem lui ajutor. Daca intreaga sa existenta se desfasoara in plan comunitar, este bine ca aceasta sa se faca in iubirea fata de aproapele. Harul dumnezeiesc este expresia iubirii lui Dumnezeu varsata in inimile noastre prin Mantuitorul Iisus Hristos. Avem identificate mai multe lucrari ale lui Dumnezeui fata de noi, lucrare a Sfantului Duh prin harul dumnezeiesc. Se vorbeste de har dumnezeisc si sinonimia lui cu Duhul Sfant. Fundamentala lucrare exercitata asupra oamenilor a fost de a implementa harul si a de a-l extinde asupra umanitatii noastre, de a grefa persoanele noastre umane pe umanitatea Mantuitorului Iisus Hristos. Nu intamplator El spune eu sunt vita voi sunteti mladitele. Lucrarea de recapitulare se realizeaza prin persoana Duhului Sfant. De aceea spune daca nu ma voi sui la Tatal, nu veti trimite Duhul Sfant. Lucrarile sunt perihoretice, aceasta sesizandu-se si in lucrari. Cu inaltarea, ridica firea umana la Tatal, reactualizandu-o maximal cand este integrata complet in sanul Sfintei Treimi. Moartea fizica a Mantuitorului arata solidaritatea Lui cu firea umana nu numai in viata ci si in moarte. Duhul Sfant este cel care face ca umanitatea noastra sa se potriveasca cu umanitatea lui Hristos, de aceea striga cu suspine negraite Avva, Parinte ! Harul lui Dumnezeu este sesizarea lucrarii Sfantului Duh in om. Noi nu il sesizam pe Duhul Sfant ca persoana pentru ca nu avem constiinta suficient de deschisa. Noi il percepem doar ca pe ajutor (lucrare). Harul lui Dumnezeu este lucrarea lui Dumnezeu care se manifesta atat in plan subiectiv cat si in plan obiectiv, atat in plan sesizabil cat si in plan insesizabil. Sentimentul absentei lui Dumnezeu este data de extrema proximitate a lui Dumnezeu. Participarea oamenilor la harul Duhului Sfant se realizeaza prin implinirea poruncilor. Harul lui Dumnezeu este lasat ca sa coparticipam la el, este o invitatie dumnezeiasca si omeneasca. Prin intermediul harului, Dumnezeu isi face simtita vointa Lui cu noi. Exista o logica care aprtine planului material (caracterul practic al lucrurilor, cf. Immanuel Kant). Valoarea tine de contextul in care este plasat lucrul respectiv. Participarea noastra la har este un raspuns care se solicita fiintei noastre, imprimandu-I si o nuanta daca participa sau nu participa la harul dumnezeiesc. Cum intre da si nu nu exista o stare intermediara (pilda bogatului nemilostiv si a saracului Lazar). Coparticiparea la harul lui Dumnezeu se realizeaza fara echivoc, de aceea si in constiinta se remarca ca un fel de imperativ moral. Dumnezeu este o valoare care nu poate fi infirmata. Harul lui Dumnezeu se manifesta in Biserica. In afara Bisericii nu exista un har mantuitor, ci doar un har de subzistenta biologica. Harul lui Dumnezeu este absolut necesar pentru mantuire. Fara ajutorul lui Dumnezeu nimic nus e realizeaza, nici macar sentimentul de virtute nu se face fara ajutorul lui Dumnezeu. Harul se ofera gratuit. Harul nu forteaza libertatea omului, in sensul radical, incat nici macar nu ti se arata, ci se lasa doar la un nivel ascuns. De aceea nu toti il vad pe Dumnezeu.

11

12

Mntuirea i sensurile ei. Se dezvolta mai multe sensuri ale mantuirii in scrierile Sfintilor Parinti: obiectiva si subiectiva. Mantuirea obiectiva este lucrarea lui Dumnezeu. Mantuirea subiectiva este efortul de a colabora cu aceasta lucrare a lui Dumnezeu. Vorbind despre mantuirea subiectiva, Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca cel care vrea sa se mantuiasca, trebuie sa isi omoare propriile pofte, subminare a propriei sale vointe. Taierea voii se resimte la nivel interior. Etapele mantuirii: 1) pregatirea renasterii (consrtinentizarea faptului ca esti cufundat in patimi); 2) renasterea propriu-zisa (faptuiesti) 3) progresul omului in viata cea noua (epectaza Sf Grigorie de Nyssa). Omul trebuie sa se dilate la infinit pentru ca Dumnezeu sa incapa in tine (Pr. Dumitru Staniloae).

12

13

TEOLOGIE DOGMATIC

CURS 04 11.03.2013

BOTEZUL CA PUTERE DE CRESTERE SPIRITUALA CONTINUA SI NEREPETAREA LUI Botezul nu lucreaza magic, el este in acelasi timp un dar dar si o misiune. Este dar pentru ca ni-l daruieste Mantuitorul Iisus Hristos. Este misiune pentru ca suntem trimisi, darul odata receptat trebuie continuat, inmultit. Dupa Botez este necesara cresterea in virtute, crestere datorata lucrarii harului Sfantului Duh. Sfantul Grigorie de Nazianz spune te-ai atins de marginea hainei lui Hristos, pazeste curatia ca sa nu apara din nou boala pentru ca daca apare din nou boala nu te vei mai putea atinge de Hristos. i-ai luat patul, nu te imbolnavi iarasi ca sa devi din noui dependent de pat prin moleseala si placere. Lazare, dupa ce ai inviat din morti nu muri din nou prin pacate. Cei care fac pacate dupa Botez, putem reface legatura cu Mantuitorul Iisus Hristos prin Pocainta, nemaifiind necesara rebotezarea. Botezul valid nu se repeta pentru ca un om nu poate muri de doua ori si nu poate reinvia de mai multe ori si iertarea pacatelor nu se poate face de mai multe ori. Sfantul Ioan Damaschin spune ca cei care repeta botezul il rastingesc inca o data pe Hristos.

BOTEZUL CA REFACERE A CHIPULUI LUI DUMNEZEU DIN OM Caderea in pacat a creat chipuloui stricaciuni,. Murdarii, degradari si chipul trebuioe restaurat pentru a ajunge la starea de conformitate dupa modelul cu care a fost facut. Botezul e numit nastere, renastere, creare din nou, luminare si dar al lui Dumnezeu. Nicolae Cabasila spune ca termenii nasterer din nou si creare din nou sugereaza ideea ca prin mijlocirea botezului omul este renascut la o viata pe care a avut-o inainte dar pe care a pierdut-o. Asa cum marmura unei statui se poate strica, dar atunci cand artistul o restaureaza ii reda frumusetea de la inceput. Cel care se boteaza primeste o identitate noua sau o identitate reinnoita. Degradarea prin pacat a chipuilui este sinonima cu pierderea propriei identitati. De aceea, in revelatie este consemnata spusa mantuitorului: Nu va cunosc pe voi penbtru ca nu-si vede propriul sau chip in chipul nostru. In fata mea se vede fata lui Dumnezeu., asa cum in fata copilului se vede fata parintilor desi cele doua fete nu se confunda. De aceea responsabilitatea fundamentala a omului este raportata la semenul lui. Termenul de luminare indica o reevidentiere a frumusetii originare a chipului. Oricat ar fi omul de pacatos, chipul lui Dumnezeu nu dispare niciodata. Termnul de luminare indica faptul ca chipul este luminat de o sursa de lumina, Luminarea este echivalenta cu redescoperirea identitatii. Sfantul Ioan Gura de Aur vorbeste despre un contrat (invoiala) stabilita prin botez intre cel care se boteaza si Dumnezeu. El spune ca asa cum in viata civila se fac contracte intre cel care ofera bunuri si cel care primeste bunurile tot asa si aici intre cel care se boteaza si Dumnezeu se stabileste un contract (legamant). Cel care se boteaza isi ia acest angajament ca se leapada de Satana si se uneste cu Hristos, legamantul acesta este consemnat de sfintii ingeri si ramane vesnic in fata ochilor lui Dumnezeu. Sa fim atenti la acest legamant, sa il respectam pentru ca nu exista o a doua iertare a pacatelor prin baia nasterii din nou.

BOTEZUL CA USA DE INTRARE IN BISERICA Cel care se boteaza devine membru al Bisericii. Nicolae Cabasila spune ca prin Botez insasi viata lui Iisus mijeste in madularele noastre. Pentru a creste si pentru a se maturiza aceasta viata are nevoie de comuniunea cu Hristos in continuare, de evidentierea dimensiunii misionare a Botezului. Aceasta misiune nu este posibila fara Biserica, trupul lui Hristos extins in umanitate. Nu poate exista

13

14

viata fara izvorul vietii. Mantuitorul a spus Eu sunt vita, voi suntei mladitele. In Taina Botezului, preotul se roaga si-l fa pe el oaie cuvantatoare turmei celeio sfinte a Hristosului Tau, madular cinstit al Bisericii. Dezbraca-l pe el de cele vechi si-l inoieste pentru viata de veci si-l umple de puterea Sfantului Duh spre unirea cu Hristos. Unirea cu Hristos si reconfigurarea umanitatii dupa umanitatea asumata de Hristos constituie cheia de bolta a tainei botezului. Atat renasterea cat si cresterea sunt legate de Biserica. Numai ramanand in Biserica cel noi botezat ramane in Hristos. Numai aceasta ramanere in Hristos ii asigura calitatea de om nou care inainteaza spre inviere si comuniunea eterna cu Dumnezeu.

NECESITATEA BOTEZULUI PENTRU COPII Copiii mostenesc pacatul stramosesc prin nastere. In acest sens, revelatia este lacunara, aceasta nu ne spune cum motenim pacatul stramoesc prin natere. Asa cum genetic ne mostenim parintii prin cele bune si cele rele, tot asa pacatul se inscrie si el in gena. Pentru stergerea lui este nevoie de Botez cu toate ca copilul mic nu are pacate personale. Pentru acest motiv, de la inceputurile ei Biserica a botezat pe langa adulti si copii. Primii crestini traiau cu intensitate responsabilitatea fata de integrarea si a copiilor prin Botez. Asa s-a ajuns la exagerarea botezului prin botezarea celui vii pentru cei morti asa cum relateaza Sfantul Apostol Pavel (I Corinteni 15). Contestarea botezului copiilor e intalnita in lumea neoprotestanta. Ei spun ca imita botezul Domnului la maturitate. Ei sunt ca la 30 de ani omul este matur si isi poate asuma responsabilitatea constienta a apartenentei la Hristos. Traditia ortodoxa contrazice aceasta supozitie. Parintele Dumitru Staniloae completeaza spusele parintilor spunand ca acest copil se naste intr-o familie crestina; acest copil va cresta intr-o familie crestina si este putin probabil ca la maturiate isi va schimba orientarea dar aceasta nu inseamna ca este exclus caci nimeni nu-l impiedica. A-l priva pe copil pana la 30 de ani de comuniunea cu Dumnezeu este un abuz incalificabil. Si acel copil are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Argumentul suprem este spusa Mantuitorului Iisus Hristos Lasati copiii sa vina la mine si nu-I opriti. Grija aceasta a nascut institutia nasiei la botez si la cununie. Nasul este garantia comunitatii ca acel copil va creste in credinta crestin-ortodoxa. Daca copiii nu pot fi botezati pentru canu-si pot marturisi credinta ei nici nu pot fi adusi la Biserica, parintii nu se pot ruga pentru ei, ei nu se pot ruga si nu pot fi impartasiti. Daca aceste consecinte sunt absurde, la fel de absurd este si botezul copiilor. Mediul sigur si controlabil in care cineva isi poate lucra mantuirea este Biserica. Aceasta nu inseamna ca se limiteaza atotputernicia lui Dumnezeu. Taina Mirungerii Instituirea Tainei Mirungeriui este legata de recomandarea MIH ca ucenicii sa nu paraseasca ierusalimul pana nu vor fi imbracati cu putere de sus. Apostolii au fost imbracati cu puytere de sus la Cincizecime. Cei care s-au botezat au primit darul Sfantului Duh Primirea Darului Sfantului Duh se facea prin punerea mainilor apostolilor. Atunci isi puneau mainile peste ei si ei primeau Duhul Sfant. Pornind de la cuvintele

15

Relatia Botez Mirungere Relatia Botez Mirungere este bine ilistrata in revelatie si in scrierile parintilor. Sfantul Chiril al Ierusalimului spune ca de vreme ce prin botez am ajuns partasi ai lui Hristos negresit suntem si unsi. Despre cei botezati si unsi vorbeste Dumnezeu canbd spune nu va atingeti de unsii mei, Teofil al Antiohiei deduce si el ungerea din partasia la Hristos. Cuvantul Hristos inseamjna uns si exprima un adevar fundamental. Care om intra in aceasta viata sau lupta in stadion fara a se unde cu ulei, care lucru sau care podoaba poate avea frumusete daca nu este mai intai unsa si lustruita. Tot vazduhul si pamantul de sub cer sunt unse intr0u noarecare cer cu lumina si cu duh si tu nu vrei sa fii uns cu uleiul lui Dumnezeu. Noii de aceea ne nunim crestin pentru ca suntem unsi cu uleiul lui Dumnezeu. Uleiul este harul Duhului Sfant. In VT ungerea cu untdelemn era transmiterea unor insusiri, a unor functii in comunitate. Dupa Nicolae Cabasila, moartea si invierea prin bitez pun in lucrare puteri si lucrari diferite: iertarewa pacatelor, salasluirea lui Dumnezeu in om, renasterea, Cel care le trezeste la viata este Sfantul Mir. El este cel care pune in lucrare una sau alta din putereile duhovnicesti sau mai multe deodata dupa cat de simtitor este sufletul in lucrarea tainei,. Ungerea cu untdelemn sfintit are aceleasi efecte ca si cpunerea mainilor apostolilor. Duhul Sfant se coboara peste cei botezati prin ungerea cu Sfrantul Mir. De aceea, in traditia parintilor, botezeul a fost asociat cu nasterea iar mirungerea du cresterea. Stransa relatie intre Botez si Mirugere este exprimata in randuiala liturgica. Ambele taine se savarsesc deodata iar Taina Mirugerii nu are binecuvantare proprie. Lucrarea Sfantului Duh in taina mirungerii Practica ungerii cu untdelemn era prezenta si in VT. Erau unsi regii, preotii si profetii si prin aceasta ungere se credea, li se comunica o putere dumnezeiasca. Ca om, Mantuitorul IH este unsul prin excelenta pentru ca nu se impartaseste de o putere a Duhului Sfant ci de Duhul Sfant ca persoana (Sfantul Chiril al Ierusalimului). Daca in calitatea sa de uns Mantuitorul este proorocul, arhiereul si imparatul suprem si noi primim prin taina mirungerii, incepem sa activam calitatea noastra de profeti, invatatori, de preoti care ne aducem jertfa si de imparati peste natura nnoastra si peste natura lumii. Botezul si Mirungerea impartaseau puterea de a voindeca, de a prooroci, de a vorbi in limbi, vazand in aceasa puterea lui Hristos cea peste fire,. Atat botezul cat si mirungerea il introduc in Biserica pe cel care se boteaza oferindu-I calitatea de madular al lui Hristos. De aceea, apostolul pavel ne indeamna sa nu fim nepasatori fata de harul care este prezent in noi pentru ca harul si el este dat dar presupune si misiune. Harul este dar pentru ca se ofera gratuit. Este misiune pentru ca il provoaca pe om sa raspunda. Semnificatia actului vazut al Mirungerii Sfantul Mir este compus din 38 de aromate si mirodenii ce sugereaza diversitatea darurilor Sfantului Duh. Acesta este sfintit de Sfantul Sinod al Bisericii in Joia Mare. Cu acest Sfant si Mare Mir preotul unge trupul celui botezat rostind formului pecetea darului sfantului Duh. Nasul raspunde Amin. Termenul de pecete trimite la imprimare, la lipire, asa se lipeste harul Duhului Sfant de trupul celui care il primeste la Botez Pr DS spune ca pe langa cel de luipire il are pe cel de intimparire. Sfintenia dobandita prin taine este exprimata prin termenul buna mireasma duhovniceasca, care arata lucrarea lui Hristos si a Duhului Sfant asupra noastra, aceasta raspandind in tot locul buna mireasma a cunoasterii lui (Sfantul Pavel). Sfantul Chiril al Alexandriei vede aceasta buna mireama pe cei care cred si leaga aceasta calitate de starea de jertfa pe care o presupune comuniunea cu Hristos. El spune

15

16

pentru aceasta nevoie a spus Hristos: penjtru ei ma sfintesc pe mine ca si ei sa fie sfintiti in adevar, jertfa inteleasa ca predare constienta si benevola lui Dumnezeu raspandeste buna mireasma prin virtuti., MIH insusi sfinteste pe cei ce intra in comuniune cu El. Si noi devenim jertfe nsfintite ca cei ce am murit pacatului si traim viata in sfintenie. Ungerea cu Sfantul Mir arata si importanta pe care crestinismul o acorda trupului uman. Este o impietate sa vorbeste despre trupul uman ca fiind rau (ontologic). Chipul lui Dumnezeu in om se vede prin faptul ca trupul omului este ratiune divina plasticizata i templu al Duhului Sfant. Totusi, rautatea savarsita prin trupul omului se face in virtutea libertaii mele ce actioneaza in conflict cu vointa lui Dumnezeu, anuland rationalitatea din trup, astfel ca acesta nu mai este ratiune divina plasticizata. Dovada suprema ca trupul omului nu este rau este faptul ca MIH S-a intrupat si prin trupul Sau omul comunica cu Dumnezeu si cu lumea., Darurile primita prin mirungere face ca aceasta comunicare sa fie si comuniune. Ungand copilul cu Sfantul Mir, lucram ceva efectiv: la minte ca mintea lui sa functioneze in conformitate cu voia lui Dumnezeu, cu norma obiectiva a voiii lui Dumnezeu; la organele de simt pentru ca acesta sunt portile prin care intra si iese din noi pacatul (noi deturnam voia lui Dumnezeu); la maini pentru ca mainilel lui Dumnezeu ne-au facut si ne-au zidit si Dumnezeu a pus in ele ratiune, sens, finalitate; la stomac aratand ca omul are stomac pentru a manca si manca pentru a trai, nu trebuie sa transformam stomacul in idol; la picioare ca sa umble in caile Domnului, ca trupul lui sa functioneze in conformitate cu logica pe care Dumnezeu a pus-o in structura lui; la piept caci acesta simbolizeaza forta fizica, este locasul inimii care este simtirea noastra; araran ca intreaga ontologie trebuie sa functioneze in conformitate cu voia lui Dumnezeu. Cea mai lunga cale este de la inima la minte pr Arsenie Boca.

TAINA EUHARISTIEI A fost instituita de MIH la Cina cea de Taina cand a luat painea, a binecuvantat, a frant si a dat ucenicilor zicand Acesta este Trupul Meu. Sensul literal. Acelasi lucru s-a intamplat si cu paharul: Acesta este Sangele Meu. MIH precizeaza Aceasta s-o faceti spre pomenirea mea. Membrii de la Ierusalim staruiau in comuniune, in fangerea painii si in rugaciune. Comuniunea si frangerea painii paharul binecuvantarii pe care-l binecuvantam nu este oare impartasirea cu sangele lui Hristos; painea pe care-o frangem nu este oare impartasirea cu trupul lui Hristos, Tot apostolul Pavel, in acelasi context spune: orice va manca si va bnea cu nevrednicie paharul Domnului va fi vinovat fata de trupul si de sangele Domnului. Sa se cerceteze omul pe sine si asa sa mananxe si sa bea din pahar. Tot apostolul Pavel spune ori de cate ori veti manca aceasta paine moartea Domnului vestiti pana la venirea lui. Vestim implicit si invierea Lui.

16

17

TEOLOGIE DOGMATIC

CURS 05 18.03.2013

RELATIA BOTEZ MIRUNGERE - EUHARISTIE

Sfntul Nicolae Cabasila spune ca trebuie sa imitam viata lui Hristos ne ungem cu Sfantul

Mir ca sa fim partasi cu el la ungerea imparateasca a Dumnezeirii, ne impartasim cu trupul si sangele Lui, ne facem una cu cel care s-a intrupat

Prin Botez omul moare si inviaza intru asemanarea mortii si invierii lui Hristos. Moartea si invierea noastra prin botez nu sunt identice cu moartea si invierea Mantuitorului Iisus Hristos. Botezul ne integreaza in Biserica si ne ofera sansa de a primi harul. De aceea parintii au comparat botezul cu nasterea. Mirungerea ne da forta (puterea) necesara pentru a vorbi de o crestere reala, in Hristos, in Biserica. Botezul inseamna nastere, Mirungerea inseamna crestere. Semnificatia actului simbolic al mirungerii ca omul sa functioneze in conformitate cu norma obiectiva a realitatii care este voia lui Dumnezeu.

Cum completeaza Sfanta Euharistie Botezul si Mirungerea ? Botezul inseamna nastere, Mirungerea inseamna crestere, Euharistia inseamna desavarsire, este o incununare pentru ca prin Euharistie nu mai primim doar niste puteri ale lui Hristos ci ne unim (fizic) cu Hristos insui. De aceea, Euharistia este desavarsirea tuturor celorlalte taine nu numai a Tainei Botezului si a Tainei Mirungerii. Din acest motiv ne botezam o data, ne miruim o data dar ne impartasim de foarte multe ori. Pornind de la acest lucru, Parintii Bisericii au spus ca impartasindu-ne cu Hristos devenim un trup si un sange cu El si devenim purtatori de Hristos si partasi ai dumnezeiestii firi pentru ca trupul si sangele mancate de mine devin trupul meu prin asimilare. Din aceasta cauza, uniti ontologic (structural) cu MIH prin euharistie nu ne mai temem de moarte pentru ca purtam in noi trupul MIH inviat care este pentru mine medicamentul nemuririi (nestricaciunii). In randuiala impartasirii aceasta convingere este iliustrata prin formula spre iertarea pacatelor si viata de veci. Vorbin de relatia Botez Mirungere Euharistie, pr. DS spune ca unindu-ne cu MIH prin Euharistie ne unim si in noi pentru ca ne impartasim toti cu acelasi Hristos. Euharistia este un indemn la unitate. Devenim toti madulare si mostenitori ai aceluiasi trup. Euharistia este si un act prin care nunitatea Bisericii ca trup extins al MIH se extinde, se mareste, se imputerniceste. Unitatea Bisericii pornind de la unitatea celor ce se impartasesc e ilustrata in randuiala Proscomidiei. In centrul Sf Disc e MIH, in dreapta e MD, in stanga cele 9 cete ceresti si sfintii, sub MIH vii si mortii, aceasta este dimensiunea cosmica a mantuirii. Unitatea este exprimata si prin faptul ca aceste particele se extrag din aceeasi paine. In randuiala liturghiei se spune: sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim. In liturghia Sf Vasile se face precizarea ca cei ce se impartasesc se unesc unii cu altii prin impartasirea aceluiasi duh.

PREZENTA REALA A MIH IN EUHARISTIE PRIN PREFACEREA PAINII SI A VINULUI

Prin invocarea Duhului Sfant, painea si vinul se prefac in trupul si sangele MIH. Procesul acesta nu este cunoscut, nu este cunoscut procesul chimic. Revelatia este insa clara, categorica si fara nici un echivoc. MIH a spus clar: Acesta este Trupul Meu nu simbolul trupului meu, nu prefigurarea, nu alegorie sau metafora, deci sensul cuvintelor este literal. Cand a spus Acesta este Sangele Meu, MIH nu a lasat nici o umbra de echivoc, toate acestea strica adevarul. In Ioan 6 rezumati in 2 fraze continutul evangheliei dupa Ioan. Trupul MIH de dupa Inviere, trupul nemuritor si nestricacios, inviat si pnevmatizat este prezent si in Euharistie. Pornind de aici MIH precizeaza ca nu voi mai bea decat vinul nou, calitatea de trup inviat si pnevmatizat. MIH savarseste Euharistia nu numai la Cina cea de Taina ci si dupa inviere cu Luca si Cleopa in drumul spre Emaus. S-au incercat diverse modalitati logice care sa explice prefacerea painii si a vinului

17

18

in trupul si sangele MIH. Pr DS spune ca asa cum la nunta din Cana apa s-a prfacut in vin tot asa la Euharistie painea si vinulo se transforma in trup si sange. Ramane dilema. Asa cum MIH a mancat si a baut si acestea au fost asimilate in ipostasul divin tot asa MIH preface painea si vinul in trupul sau. Cel care savarseste prefacerea nu este omul ci MIH sau Dumnezeu Insusi. Sf Ioan Damaschin preciuzeaza ca in Euharistie nu se coboara din cer trupul inaltat al MIH ci painea si vinul se prefac in trupul si sangele Lui pentru ca trupul in Cer al lui Hristos inviat si pnevmatizat nu poate fi omniprezent, el este finit, caci altfel nu ar mai fi uman. Ce ce intelege prin aspectul de taina al Euharistiei ? Oridecate ori vorbim de Euharistia ca taina intelegem faptul ca in Euharistie painea si vinul se prefac in trupul si sangele MIH prin invocarea DS.

ASPECTUL DE JERTFA AL EUHARISTIEI Euharistia nu e numai Taina ci este si jertfa. Painea se frange, vinul se varsa. vIdeea ca Euharistia nu e numai Taina ci si jertfa este o constanta a gandirii Parintilor. Cele 2 aspecte ale Euharistiei nu pot fi despartite: ca jertfa, Euharistia este si taina; ca taina este si jertfa. In Euharistie, MIH se aduce jertfa Tatalui ca om. In calitate de Dumnezeu, nu era necesar ca MIH sa se aduca ca jertfa. Ca om, MIH intra in stare de jertfa curata la Tatal. Prin Euharistie ne unim cu El si jertfa Lui devine propria noastra jertfa si jertfa nMIH este si jertfa comunitatii. Jertfa MIH nu poate fi separata de jertfa noastra si jertfa noastra de jertfa lui la fel cum jertfa noastra si jertfa comunitatii nu poate fi separata de jertfa lui Hristos: pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam. Desi exista aceasta tangentialitate aceste doua tipuri de jertfa nu pot fi separate dar nici nu trebuie confundate. Jertfa mea nu se confunda cu jertfa lui Hristos pentru ca puterea nu este a mea ci a Lui. Noi suntem asociati, corespondenti cu ceea ce se intampla. Fara aceasta asociere, mantuirea devine o imposibilitate logica. In manualele de teologie dogmatica se spune ca Euharistia are o dimensiune anamnetica (comemorativa). Ramanand doar la aceasta dimensiune ea nu mai poate fi relevanta in nici un mod pentru prezent. In aceleasi manuale se spune ca Euharistia ca jertfa etse o repetare a jertfei lui Hristos aceasta ar presupune ca nu a fost suficienta in momoentul in care a fost facuta, ca nu si-a facut efectul si trebuie activata pana isi face efectul. Euharistia ca jertfa nu are o dimensiune anamnetica exclusiva, este o prelungire in timp a jertfei sangeroase de pe Cruce a Mantuitorului Iisus Hristos. n formula de impartasire se spune se impartaseste robul lui Dumnezeu spre iertarea pacatelor si spre viata de veci. Ce se intelege prin Euharistie ca jertfa ? Euharistia inseamna prelungirea in timp pana la sfarsitul chipului actual a lumii a jertfei de pe Cruce a Mantuitorului

TAINA MARTURISIRII A fost instituita odata cu Taina Preotiei chiar in ziua invierii: Precum M-a trimis pe Mine Tatal Oricate veti lega pe pamant Adevarata putere o da ucenicilor acum odata cu taina preotiei pentru a evidentia stransa lor relationare. Pana la Inaltarea la Cer, MIH a savarsit el insusi taina spovedaniei prin iertarea pacatelor celoor care isi marturiseau pacatelor si isi marturiseau indemnul de a nu mai gresi. Apostolii preioau mandatul si chiar din ziua cincizecimii spuneau pocaiti-va. Sa se boteze fiecare din voi spre iertarea pacatelor. Apostolul Iacov indeamna sa isi marturiseasca pacatele unii altora. Dupa Botez facem greseli desi nu ar trebui sa mai facem iar prin acestea il rastignim pe Hristos a doua oara la nivelul propriei noastre constiinte (Sf Apostol Pavel). Taina Marturisirii in Traditia Bisericii

18

19

Tertulian spune ca pentru a fi eficienta, pocainta trebuie insotita cu marturisirea pacatelor, deci elimina dimensiunea teoretica a spovedaniei. Marturisirea pacatelor usureaza constiinta in timp ce tainuirea o impovareaza. Dumnezeu nu cere marturisirea pacatelor pentru ca nu le-ar sti, ci pentur ca marturisirea exprima cainta, pocainta care il provoaca pe Dumnezeu la milostivire. Termenul de pocainta este demonetizat astazi. Pocainta (metanoia) este schimbarea minii, pentru ca prin credinta fac constatarea existentei raului in viata mea, aceasta decoperire provoaca revolta impotriva raului si hotararea de a-l elimina din viata mea. Cea mai mare dificultate pentru un om care nu are experienta spovedaniei este rusinea. Tertulian spune: rusinea nu are ce cauta la spovedanie. Daca un bolnav, avand o rana in trupul lui intr-un loc pe care nu-l poate arata, nu-l arata, rana cangreneaza, provoaca cancer si moartea. Cand facem raul nu ne este rusine, cand vine problema de a recunoaste ne apuca rusinea existentiala. Marturisirea pacatelor este prima etapa a tainei urmata de celelalte doua: epitimia si dezlegarea acordata de preot. Un om ajunge sa-si marturiseasca pacatele pentru ca si-a schimbat mintea. De ce la duhovnic si nu la psiholog ? Omul merge la duhovnic pentru ca si-a schimbat mintea prin credinta, devine constient ca singur nu poate sa scape de rele si ca este imperios necesar ajutorul lui Dumnezeu. In psihanaliza refularea si defularea sunt concepte fundamentale. Psihologul nu va ataca niciodata raul de la radacina pentru ca el stie ca nevrozele de orice natura sunt constiinta refularii. Ca sa scapi de nevroza trebuie sa aplici defularea, adica tocmai sa faci pacatul ca sa elimi refularea. Altfel te imbolnavesti de nervi. Psihanaliza intra in conflict cu spiritualitatea. Nu exista pacat pe care un om sa-l faca si pe care Dumnezeu sa nu-l ierte daca se respecta trei conditii:

1) cainta 2) marturisirea pacatelor sincera, fara sa exagerezi in nici un fel (in plus sau in minus); 3) nerepetarea pacatului respectiv

Cand aceste trei conditii exista vorbim de iertare. Cand acestea lipsesc vorbim de balaceala Cainta induce revolta impotriva pacatului si hotararea de a nu mai repeta pacatul respectiv. Si pe acest segment, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: ori de cate ori cazi la pamant, ridica-te, intra in Biserica si sterge-ti pacatul. Daca vei pacatui a doua oara la fel. Daca vei pacatui a noua oara n-ai alternativa. Daca ai imbatranit si ai facut pacatul intra in Biserica si pocaieste-te. In Biserica gasesti medicamentul vindecator si nu judecatorie. In Biserica nu te tortureaza nimeni pentru pacatele tale ci ti se iarta pacatele. De aceea rolul duhovnicului este fundamental. Dintre toate lucrarile preotesti, cea mai dificila este duhovnicia. Daca se vor provoca pierderea de suflete, le veti purta legate de gat. Cel care se spovedeste trebuie sa il vada pe Hristos Insusi in fata celui care se spovedeste.

Epitimia sau canonul nu este nici pedeapsa pentru pacate, nici o masura cu caracter compensatoriu in sensul ca implinirea masurii aduce dupa sine iertarea, ci un instrument pedagogic i medical (medicinal). Este pedagogic pentru ca prin el duhovnicul vrea sa faca evidenta pacatul prin pocainta, este medicinal pentru ca urmareste vindecarea slabiciunilor cultivate prin raul pacatelor. Canonul 102 Trulan de studiat. Esenta canonului trebuie sa fie lupta cu tine pentru ca din momentul respectiv nu trebuie repetate greselile savarsite pana la momentul respectiv. Este cel mai eficient si cel mai natural canon.

In Taina Spovedaniei nu exista pacate care se iarta si pacate care nu se iarta. In Revelatie se soune ca pacatele impotriva DS nu se iarta nici in veacul de acum nici in cel ce vas sa vina. Aceasta nu reprezinta o neputinta din partea lui Dumnezeu ci o neputinta a omului.

1) impotriva credintei 2) impotriva nadejdii 3) impotriva dragostei

19

20

Oamenii aflati in aceste pacate isi manifesta in mod vadit dusmania fata de Dumnezeu. Aceasta exclude posibilitatea comuniunii. Nu mai poti comunica cu Dumnezeu., PR DS vorbeste despre o stare de impermeabilitate, omul este inapt in relatia cu Dumnezeu, cu consecintele corespunzatoare.

Problema canonului exista teologi care considera ca mai in toate cazurile canoanele clasice nu mai sunt clasice, sunt perimate, nu mai corespund necesitatolor omului contemporan. Sf Vasile recomanda cateodata oprirea de la impartasanie 20 de ani, Sfantul Teodor Studitul 7 ani, Sfantul Ioan Postitorul 2 ani, iar alti sfinti 1 ani sau chiar o elimina total.

Cand Sf Vasile cel Mare recomanda abtinerea de la impartasanie timp de 20 de ani el o face intr-un context bine delimitat teoretic cand constata la o persoana lipsa unei pocainte si canonisirea poate fi prelungita pana la iesirea sufletului. Reducerea pana la 7 ani implica observarea unor mutatii. Nu mai poti canonisi in nici un fel cand constati schimbarea mintii. Omul este distrus de constientizarea pacatului, e revoltat impotriva lui, plange din cauza lui, este hotarat sa nu mai repete pacatul respectiv. In canonisire nu este important timpul (durata temporala) ci intensitatea pocaintei. Citat Sf Ioan Gura de Aur pentru examen.

Dezlegarea constituie etapa a treia, este acordata de duhovnic dupa ce credinciosul se spovedeste facand dovada caintei sincere si a dorintei de a nu mai pacatui. In caz contrar, persoana nu poate fi dezlegata. Dezlegarea nu o da preotul ci Hristos Insusi, iar ideea e exprimata in rugaciunea citita de preot la dezlegare. Rostind dezlegarea, preotul atesta dezlegarea data inainte de dezlegarea lui de Hristos in cer (pr DS).

Epitrahilul asezat pe capul celui care se spovedeste este semnul trimiterii de catre Hristos dar si semnul responsabilitatii asumate de preot in relatia cu credinciosul, iar mana preotului care binecuvinteaza atingand capul celui care se spovedeste atesta comuniunea spirituala realizata intre cei doi in timpul tainei. Preotul este instrumentul prin care Hristos lucreaza iar credinciosul este beneficiarul. Nu se foloseste termenul de penitent pentru ca termenul poena inseamna pedeapsa.

TAINA HIROTONIEI Taina hirotoniei este taina in care prin punerea mainilor arhiereului prin rugaciune se impartaseste unei persoane treapta uneia dintre treptele preotiei, dandu-i-se puterea de a invata Cuvantul lui Dumnezeu, de a savarsi Sfintele Taine si de a conduce pe credinciosi dpre mantuire. Este instituita de Hristos odata cu Taina Spovedaniei in ziua invierii.

RELATIA PREOTIEI CU CELELALTE TAINE

Daca prin celelalte Taine ni se comunica Hristos , prin taina preotiei este calificata o persoana prin care ni se comunica Hristos. Pr. DS spune ca hirotonia este conditia celorlalte taine desi ea nu-si poate implini menirea prin celelalte taine. Nici preotul, dar nici episcopul nu-si pot lua de la ei putere calitatea de organe ale lui Hristos, aceasta calitate nu o poate oferi nici comunitatea. Cel ce hirotoneste este un om, dar Dumnezeu face totul. Atunci cand hirotonia e savarsita dupa randuiala canonica, chiar mana lui Dumnezeu se atinge de capul celui hirotonit (Sf Ioan Gura de Aur). Asa se explica faptul ca eficacitatea tainelor dar si eficacitatea hirotoniei nu depinde de vrednicia savarsitorului caci omul savarsind tainele nu face nimic de la el, Dumnezeu insusi sfintindu-ne prin mijlocirea tainelor. Lucrarea preotilor, indiferent de calitatea lor morala, este aceeasi, savarsitorul real este Hristos. Raspunzand acestor dileme, Sf Grigorie de Nazianz compara preotia cu un inel care are imprimata pe el pecetea imparateasca. Acest inel poate fi de aur, de argint, de arma, de fier. Nu conteaza materialul din care e facut inelul, importanta este pecetea.

20

21

PREZENTA NEVAZUTA A MIH IZVORUL PREOTIEI VAZUTE IN BISERICA MIH se face prin intrupare preotul creatiei sau al readucerii ei la Dumnezeu din risipirea primordiala ca urmare a pacatului. Pr. DS arata ca MIH este unicul preot deplin pentru ca este unicul om care se poate darui cu devotament absolut tatalui. Doar in aceasta calitate are intrare deplina la Tatal (Sf Chiril al Alexandriei) si odata cu El ne introduce si pe noi. Pornind de la aceasta realitate, preotia lui ramane in veac si pentur ca prin inaltare el devine nevazut, el este izvorul preotiei vazute din Biserica. Daca Aaron si Melchisedec aduceau jertfa pentru pacatele lor si pentru pacatele poporului, iun cazul MIH el a fost in egala masura jertfa si jertfitor. Tot Sfantul Chiril precizeaza ca MIH a fost preot ca om nu ca Dumnezeu, caci ca Dumnezeu nu avea nevoie de aceasta slujire. Pr/ DS spune ca cel ce sfinteste cand se face om si frate al nostru dupa umanitate, se sfinteste impreuna cu noi, deci nevoia de a sluji ca preot si de a se sfinti impeuna cu unoi tine de iconomia intruparii. Cum se explica nevoia de a sluji ca preot si de a se sfinti impreuna cu noi in cazul MIH ? MIH intrupandu-se Evrei , 18: Cel ce se sfinteste si cei ce se sfintesc dintr-unul sunt toti. Instituitrea preotiei si existenta celor trei trepte de la inceputul Bisericii.

SUCCESIUNEA APOSTOLIC

21

22

TEOLOGIE DOGMATIC

CURS 06 01.04.2013

SUCCESIUNEA APOSTOLICA

Obligatia de a pazi aceeasi invatatura, aceleasi norme ale taine si ale conducerii fara nici un fel

de abatere. Pornind de la aceasta succesiune apostolica, biserica traieste din acelasi har apostolic, din aceeasi invatatura si randuiala sacramentala si apostolica. Ierarhia este o mostenire apostolica si odata cu functia am mostenit si adevarul. Atunci cand adevarul propovaduit de cineva nu corespunde celui propovaduit de apostoli este vorba de erezie. Erezia inseamna alegere sau optiune arbitrara care se afla in conflict cu invatatura apostolica.

Apostolicitatea nu se refera numai la ierarhie ci la comunitatea crestina in ansamblul ei. In sens larg putem vorbi de o succesiune apostolica a Bisericii. La Cincizecime, Duhul Sfant nu s-a revarsat doar peste apostoli, ci peste tot poporul lui Dumnezeu, dovada fiind multimea harismelor care s-au manifestat cu aceasta ocazie. Toti crestinii botezati pot manifesta succesiunea apostolica a Bisericii pe baza chemarii (vocatiei) lor de a marturisi credinta apostolica si de a manifesta intreita activitate slujitoare a lui Hristos la nivelul propriei lor personalitati. Fiecare credincios are menirea de a fi preot (invatator) si de a conduce, de a fi imparat peste propriile lui patimi. Ce continut are expresia succesiune apostolica in conceptia ortodoxa ? (examen)

Harisma episcopala in sensul succesiunii apostolice propriu-zise poarta in structura ei puterea de a transmite toate harurile si darurile incepand de la apostoli pana in timpurile noastre. Aceasta nu trebuie inteles ca pe ceva vechi care se mosteneste. Pr. DS: succesiunea apostolica trebuie inteleasa precum un canal care aduce pana la noi aceeasi putere de incalzire sau ca apa unui fluviu mereu puternic care patrunde mereu in pamantul in care ajunge, deci harurile si darurile nu vin numai din trecut ci si de sus, de fiecare data. Succesiunea apostolica este o concomitenta perpetua

PREOTIA SI UNITATEA BISERICII Daca continutul succesiunii apostolice este unul, inseamna ca prin preotie este afirmata implicit unitatea Bisericii de vreme ce atat invatatura cat si harul sunt ale lui Hristos, iar Hristos este unul. Preotii joaca rolul de instrumente ale lui Hristos. Singurul lucru pe care slujitorii Bisericii il dau de la ei este slujirea sau acceptarea slujirii. Slujirea fiecaruia insa nu trebuie facuta dupa ureche ci trebuie raportata la continutul unic al succesiunii apostolice. Cand nu se intampla asa, unitatea Bisericii este grav afectata. In Biserica nu sunt mai multe legi, optiunile nu pot fi niciodata individuale. Termenul mi se pare mie ca asa e mai bine trebuie sa lipseasca din vocabularul nostru. Revelatia este norma obiectiva si nu se negociaza cu nimeni si in nici un context. Episcopul reprezinta factorul de unitate in Biserica pentru ca el poate face si hirotonia de unde si ideea ca toti preotii isi obtin preotia prin el si trebuie sa ramana in ascultarea lui. Cu toate acestea, in spiritualitatea ortodoxa, episcopul nu este scos din categoria slujitorului. Puterea, ca si in cazul preotului nu este a lui, ci a lui Hristos. Calitatea de iconomi ai tainelor este asociata natural cu cea de impreuna slujitori. Nici un episcop nu functioneaza de sine statator. Nici un episcop nu este stapanul cuiva sau al tuturor ci fiecare episcop este incadrat in comuniunea tuturor episcopilor si in comuniunea larga a Bisericii. Comuniunea bisericeasca nu se rezuma doar la comuniunea episcopatului ci are o sfera atotcuprinzatoare ci trebuie sa se refere la Biserica in integralitatea ei.

PREOTIA SLUJITOARE SI PREOTIA GENERALA

22

23

Intre preotia sacramentala (slujitoare) si preotia generala (obsteasca) nu exista nici identitate dar nici incompatibilitate. Credinciosii participa la jertfa Mantuitorului Iisus Hristos pentru ca numai asa pot intra in starea de jertfa. Preotul primeste jertfele si rugaciunile tuturor si le uneste cu jertfa lui Hrikstos pe care o aduce in numele tuturor si pentru toti. El incadreaza jertfele tuturor in rugaciunile Bisericii deci preotia generala a credinciosilor se manifesta prin preotia slujoitoare. Cum se realizeaza si cum se manifesta preotia credinciosilor (examen) Diferenta dintre cele doua este sugerata in revelatia VT si completata in revelatia NT: daca veti asculta glasul meu veti fi neam sfant, preotie imparateasca, popor agonisit de Dumnezeu. Cu toate acestea la cortul sfant slujea numai Aaron si copiii lui. Baietii lui Aaron ajungeau sa slujeasca la cortul sfant in urma unei slujbe de consacrare si purtau vesminte sfintite. Cand Core, Datan si Abiron au vrut sa fie preoti s-a deschis pamantul si i-a inghitit. Apostolul Petru cand spune ca toti crestinii sunt neam sfant nu face altceva decat sa adapteze revelatia VT la problemele Bisericii aflate in stare incipienta, nu confunda cele 2 preotii, dovada suprema fiind I Petru 5, 1-3: pe preotii cei dintre voi ii rog ca unul ce sunt impreuna cu ei preot. Complementaritatea intre preotia sacramentala si preotia obsteasca este bine ilustrata in practica bisericii ce permite unui credincios botezat sa boteze la randul lui o persoana aflata in pericol de moarte care nu are la indemana un slujitor calificat (botez de urgenta). Botezul facut in circumstanta aceasta este botez valid, preotul continua botezul fara sa mai rosteasca formula: se boteaza robul lui Dumnezeu in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Este la moda sintagma liturghie cosmica, frumoasa din perspectiva liturgica si dogmatica. Factorul operant in aceasta este omul, slujirea noastra nu trebuie rezumata la biserica, trebuie sa continua in afara, liturghia de dupa liturghie. Diferenta dar si complementaritatea dintre preotia sacramentala si preotia obsteasca sunt afirmate in forme explicite in randuiala hirotoniei si in randuiala botezului si a mirungerii. La hirotonie, candidatul inconjoara Sfanta Masa aratand ca menirea lui este Altar iar pe Sfanta Masa sta perpetuu Hristos in starea de jertfa, isi asuma responsabilitatea de a lucra pentru Hristos. Cel botezat inconjoara masa din pronaos (sau din naos) pe care se afla Sfanta Evanghelie si Sfanta Cruce in sensul ca marturisirea lui Hristos si asumarea jertfei Lui este menirea sa de credincios. Multi oameni isi pun problema de ce sunt introdusi baietii in Sfantul Altar si fetitele nu pentru ca femeia nu are chemarea preotiei sacramentale (slujitoare). Ea naste preoti si ii educa. Randuiala hirotoniei si puterea acordata prin ea nu este pentru examen

TAINA NUNTII SAU A CASATORIEI CRESTINE Atunci cand folosim termenul de casatorie o insotim de termenul crestina. Taina casatoriei crestine este un act sfant in care prin preot se impartaseste unui barbat si unei femei harul Sfantului Duh care sfinteste si inalta legatura naturala a casatoriei la demnitatea reprezentarii unirii duhovnicesti intre Hristos si Biserica. Unirea aceasta trebuie sa se faca in mod absolut liber pentru ca a existat moda impunerii partenerului de viata. In vechime parintii hotarau cine cu cine trebuie sa se marite/insoare. La baza casatoriei este iubirea. Sensul real al termenului iubire este sa traiesti sentimentul ca nu poti trai fara persoana respectiva. Iubirea are conotatie ontologica dar nu exclude sexualitate dar nu are ca punct de plecare sexualitatea, aceasta este o incununare naturala, fireasca. Sexualitatea trebuie inteleasa intr-un context revelat. Casatoria crestina se refera la un el si la o ea, presupune o relatie intre acestia.

LOCUL CASATORIEI CRESTINE INTRE CELELALTE TAINE Prin primele patru taine omul , dar confirmarea lui se face prin hirotonie si casatorie ceea ce confirma faptul ca mantuirea nu se poate face decat in comuniune. Ea este o taina, nu un contract pentru ca la iubirea naturala a sotilor se adauga harul lui Dumnezeu.

23

24

CASATORIA CA LEGATURA NATURALA

Dumnezeu il creaza pe Adam si spune ca nu este bine sa fie omul singur. El creaza femeia si se precizeaza faptul ca femeia este ajutor potrivit pentru barbat. Termenul ajutor trebuie inteles ca raportare a unuia catre celalalt, ca un vis--vis existential, nu numai barbatul are nevoie de ajutor ci si femeia are nevoie de ajutor. Intotdeauna cand vorbeste de masculin si de feminin, revelatia are rol globalizator. Revelatia spune ca barbatii sunt datori sa-si iubeasca femeile ceea ce nu inseamna ca femeile nu sunt datoare sa-si iubeasca barbatii. Prin actul creatiei, Dumnezeu instituie casatoria. Singuratatea este sinonima cu suferinta., In planul lui Dumnezeu, masculinul si femininul sunt inseparabile. Daca vrei sa vorbesti unilateral despre masculin sau feminin ciuntesti umanitatea, aceasta este redata integral de masculin si feminin. Sfantul Ioan Gura spune ca vorbind despre doi, Dumnezeu vorbeste despre unul singur: sa facem om; datorita iubirii cei care se iubesc nu mai formeaza doua fiinte ci una in sensul propriu al cuvantului, un Adam in sens biblic. Cei doi se unesc intr-un trup si intr-un suflet fara a-si pierde identitatea. Pornind de la datele revelatiei, in mod aparent paradoxal, parintii asociaza casnicia cu Sfanta Treime. Omul conjugal este chipul lui Dumnezeu in Treime si dogma trinitara este arhetipul divin sau icoana armoniei conjugale. Casatoria a avut de la inceput atributele unitatii si indisolubilitatii. Pr. DS spune ca pentru crestinul autentic, tovarasul de viata nu este un obiect ci o persoana inepuizabila si vesnic noua in capacitatea ei de autodaruire. Cei doi se iubesc pentru ca se completeaza, nu pentru ca sunt uniformi. Fiecare om este unic si irepetabil desi avem toti fata, nas, gura, ochi. Amprenta noastra este unica si irepetabila. Aceasta arata bogatia infinita a chipului lui Dumnezeu in noi. Iubirea nu se naste intre doua suflete care sunt la fel ci intre doua suflete care suna armonic, care se completeaza. Barbatul gaseste in femeie o taina indefinita, femeia gaseste in barbat o taina indefinita. Casatoria presupune dragoste si ajutor, iubirea autentica naste uimirea in fata tainei celuilalt. Iubirea ii face pe cei doi tari. Caderea in pacat are consecinte catastrofale si pe aceasta coordonata: anularea unicitatii si indisolubilitatii casatoriei apare divortul si repudierea femeii; nu a mai fost respectata egalitatea dintre barbat si femeie. Acelasi chip al lui Dumnezeu este prezent si in barbat si in femeie, pe aceasta se fundamenteaza egalitatea dintre cei doi. Ei au aceeasi finalitate si aceleasi mijloace nu exista un rai superior pentru barbati si un rai inferior pentru femei. Pornind de la desfiintarea cestei egalitati, femeia a fost inteleasa ca un instrument aflat la indemana barbatului, acesta putandu-se folosi de el in functie de conjuncturi si necesitati. Rostul femeii este in cel mai fericit caz sa dea urmasi si sa faca diferite trebui casnice. Cu toate aceste deturnari ontologice, casatoria nu si-a pierdut unitatea si indisolubilitatea tot asa cum chipul lui Dumnezeu din om nu a fost distrus ci doar estompat. Mantuitorul Hristos reaminteste faptul instituirii prin actul crearii barbatului si femeii raspunzand celor ce l-au intrebat daca se cuvine sa lase barbatul pentru femeie pentru orice pricina: cel care i-a facut omul de la inceput l-a facut barbat si femeie, asa ca nu mai sunt doi ci este un trup. Ce adauga Mantuitorul Iisus Hristos ?(examen) Ceea ce Dumnezeu uneste, omul sa nu desparta.

INTARIREA SI INALTAREA CASATORIEI La nunta din Cana Galileii Mantuitorul Iisus Hristos savarseste prima minune la o nunta pentru ca vrea sa arate ca inaltarea firii omenesti din ordinea naturii la ordinea harului Inbtrebat daca repudirea sotiei se poate face in mod arbitrar, el reafirma in mod explicit necesitatea revenirii la unitatea si indisolubilitatea originare ale casatoriei. Moise a ingaduit practica cartii de despartire din cauza invartosarii inimii voastre dar la inceput nu era asa, eu va zic voua ca oricine va lasa pe femeia sa in afara de vina de desfranare savarseste adulter caci legatura casatoriei nu se anuleaza prin

24

25

despartirea sotilor. Infidelitatea arata ca acolo nu mai este iubire si nemaifiind iubire nu mai este casatorie crestina. Unitatea celor doi trebuie sa se manifeste prin iubire. Unitatea si indisolubilitatea implicata in fire si refacuta prin har este si opera vointei celor doi. De aceea casatoria crestina este o taina, la iubirea naturala se adauga puterea lui Dumnezeu. Intre soti trebuie sa functioneze unitatea, indisolubilitatea si responsabilitatea. Pr. DS daca cei coi concep casatoria doar ca o modalitate de satisfacere a instinctului sexual se plictisesc repede unul de celalalt, ignorandu-se astfel continutul apofatic infinit. Pervesiunea sexuala scoate sensul si finalitatea pe care Dumnezeu le-a pus in sexualitate inlocuindu-le cu nonsensul, cu uratul si nefirescul. Sexul si sexualitatea sunt voite de Dumnezeu si de aceea trebuie sa se manifeste in conformitate cu logica pe care Dumnezeu a pus-o in structura lor. Atunci cand casatoria crestina este sesizata pe coordonatele ei autentice, trupul fiecaruia devine un transparent al spiritualitatii lui, capata o adancime spirituala tot mai mare devine un loc evident al spiritului lui, fiecare devine pentru celalalt o taina tot mai cunoscuta si mai infinita in acelasi timp. Relatia intre sot si sotie este reglementata prin revelatie. Apostolul Pavel ii indeamna pe soti sa se supuna unul altuia intru frica lui Hristos. Pornind de la acest text trebuie inteleasa relatia barbat-nevasta: supuneti-va unul altuia intru frica lui Hristos. Barbatul este cap femeii asa cum Biserica se supune lui Hristos. Aceasta nu inseamna ca barbatii nu trebuie sa se supuna femeilor lor. Barbatii sunt datori sa-si iubeasca sotiile, aceasta nu inseamna ca sotiile nu sunt datoare sa-si iubeasca barbatii. Taina aceasta este mare Care este textul care ilustreaza ridicarea casatoriei de la ordinea naturii la natura harului ? (examen). Sfantul Ioan Hrisostom numeste familia crestina Biserica mica sau icoana tainica a Bisericii. Crestinismul nu dispretuieste nevoia unirii trupesti dintre barbat si femeie asa cum s-a afirmat uneori in trecut si se mai afirma inca. Sexualitatea umana mai intotdeauna a fost abordata din perspectiva unilaterale gaunoase: fie ca centrul existentei si ca valoare suprema fie in contrapartida ca manifestare a raului. Daca apostolul Pavel recomanda fecioria, el isi exprima propria opinie fara a condamna casatoria. Eu vreau ca toti oamenii sa fie cum sunt eu dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui. In acest context trebuie inteleasa si precizarea ca din cauza desfranarii fiecare barbat trebuie sa isi aiba femeia lui si fiecare femeie barbatul lui: barbatul sa ii dea femeii iubirea datorata [] femeia nu este stapana pe trupul sau ci barbatul, asemenea si barbatul sa nu va lipsisi unul de altul decat cu buna invoiala si pentru un timp ca sa va indeletniciti cu postul si cu rugaciunea si apoi iarasi sa fiti impreuna ca sa nu va ispiteasca satana. In anumite medii spirituale se vorbeste despre casatoria alba. Sexualitatea conjugala devine mijloc de unire sufleteasca si de crestere in aceasta unire. Ideea este ilustrata in slujba cununiei unde se spune: da-le lor buna intelegere sufleteasca si trupeasca, arata nunta lor cinstita fereste patul lor neintinat, binevoieste sa isi petreaca viata lor fara prihana. Sintagma arata nunta lor cinstita se refera la castitatea de dinaintea casatoriei; astfel casatoria are mai multe sanse sa se manifeste plenar. Cu cat experientele sexuale sunt mai multiple si mai diverse cu atat apare mai imperioasa necesitatea de nou. Persoana in cauza va fi ispitita sa faca comparatii. Este ideala situatia (desi rara astazi) cand sotii crestini se descopera unul pe celalalt. Acestia nu se vor mai desparti niciodata pentru ca descopera taina celuilalt reciproc si se pierd in aceasta taina infinita, numai gandul infidelitatii le repugna. Patul conjugal se poate murdari si prin libidinozitate. Pr DS spune ca patul poate fi intinat cand sexualitatea sotilor este redusa la satisfacerea libidoului cand unirea lor trupeasca nu este o presmisa pentru unirea sufleteasca. De ce sexualitatea conjugala (naturala) nu este pacat in timp ce sexualitatea extraconjugala este intotdeauna pacat ? Cei doi se reduc la calitatea de simple instrumente sexuale, la satisfacerea propriului libidou, la libidinozitate. La fel de gresita este si opinia ca singura justificare a casatoriei si implicit a sexualitatii este conceperea si nasterea copiilor. Sfantul Ambrozie spune ca procreatia este siungura logica a casatoriei. Fericitul Augustin spune ca bunul fundamental este procreatia. Aceste opinii sunt contrazise de spiritualitatea ortodoxa. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca sunt doua ratiuni pentru care exista

25

26

casatoria: satisfacerea instinctului sexual, cat priveste procreatia casatoria nu o aduce in mod obligatoriu. In anumite segmente de spiritualitate a aparut ideea ca activitatea sexuala trebuie sa inceteze odata ce sotii nu mai sunt fertili. Daca activitatea sex