teofil paraian-din vistieria inimii mele

8/6/2019 Teofil Paraian-Din Vistieria Inimii Mele

1/84

Din vistieria inimii meleArhimandritul Teofil Paraian

CTRE CITITORII MEI

Iubite Cititor,

Cartea aceasta este pregtit anume pentru tine. Din clipa n care o vei citi, ea nu va mai fi numai amea, ci va fi si a ta. Cele "din vistieria inimii mele" vor intra si n "vistieria inimii tale".

Cuvntrile si cuvintele, cte sunt cuprinse n cartea de fat, au fost rostite n fata unor asculttori.Cele mai multe dintre ele au fost revrsri de suflet, spre bucuria si n folosul obstii MnstiriiBrncoveanu de la Smbta de Sus, cu prilejul spovedaniei. Obisnuiesc ca n zilele hotrte pentruspovedanie, s rostesc un cuvnt de nvttur. Aceste cuvinte de nvttur au fost considerate de

ctre asculttori - si de ce n-as spune-o - si de mine, "binevenite si dorite". Unii dintre asculttori mi-au propus s adun aceste cuvinte ntr-o carte si s le trimit la propovduire, ceea ce, cu ajutorul luiDumnezeu, am si fcut.

Este o bucurie pentru mine s stiu c aceste cuvntri ale mele n-au rmas numai cuvnt vorbit, carepoate fi uitat, ci au putut fi date scrisului, ca s rmn, dup spusa strmosilor nostri latini, careziceau: "Verba volant, scripta manent".

De acum, din clipa existentei acestei crti, cuvntrile mele de odinioar pot fi citite si recitite, pot fiimpropriate si ntrebuintate. Ele pot fi revzute si asimilate si, n felul acesta, nu sunt expuse uitrii.

Crtii de fat i-am dat titlul "Din vistieria inimii mele". Titlul acesta mi-a fost sugerat de cuvntulDomnului Hristos pstrat n Evanghelia de la Luca, unde citim: "Omul bun, din vistieria cea bun ainimii sale, scoate cele bune, pe cnd omul ru, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele"(Luca 6, 45). Eu am constiinta c am scos din vistieria inimii mele ceea ce am mai bun si am oferitasculttorilor mei, iar acum, prin cartea aceasta, ofer ce am mai bun si cititorilor, deci n mod specialtie, Iubite Cititor.

Orice cuvnt vorbit sau scris este "din prisosul inimii" (Matei 12, 34). "Din prisosul inimii" mele estesi cartea de fat. Fiecare dintre cuvntrile care alctuiesc cartea se vrea o atentionare, o aducereaminte n vederea progresului sufletesc. Si, pentru c alctuirile pe care le cuprinde cartea de fat misunt dragi mie, dup cum sunt dragi si celor care au dorit s existe aceast carte, le-am cuprins subtitlul "Din vistieria inimii mele". Poate c cititorii mei se vor opri mai mult asupra uneia sau alteiadintre cuvntri sau dintre rspunsuri. Toate fiind "din prisosul inimii", le recomand pe toate!

Deci, Iubite Cititor, ia aminte la cele scrie de mine, la cele ce le-am pregtit pentru tine si, mpreun,n fata lui Dumnezeu, s ne artm recunostinta fat de cei care au contribuit n vreun fel ca aceastcarte s existe si s-si fac lucrarea de mbunttire sufleteasc, pentru ca si n aceasta s se

preamreasc Prea Cinstitul si de Mare Cuviint Nume al Tatlui si al Fiului si al Sfntului Duh.

Fie Numele Domnului binecuvntat de acum si pn n veac!

ArhimandritTeofil Paraian

1


2/84

POMENIREA SFNTULUI MACARIE CEL MARE

Mnstirea Brncoveanu19 ianuarie 1996

Astzi este ziua de pomenire a unui fericit cu numele "Fericit". Este ziua de pomenire a SfntuluiMacarie. "Macarie" n limba greac nseamn "Fericit". Sfntul Macarie a fost fericit n aceast viatslujind lui Dumnezeu, si este fericit n viata de dincolo, ca unul care este la Dumnezeu. l cinstim ca

pe cineva primit de Dumnezeu, fericit de Dumnezeu, fericit prin Dumnezeu.

Cnd pomenim un fericit cu nume de "Fericit", este firesc s ne ntrebm cum am putea fi si noifericiti. Dac am sluji Mntuitorului nostru Iisus Hristos mplinind cele pentru care Domnul Hristosi fericeste pe oameni, am putea s fim fericiti si s avem nume de fericiti.

Cele nou fericiri cuprinse n Sfnta Evanghelie de la Matei, Capitolul V, pe care le auzim la fiecareSfnt Liturghie, sunt un urcus spre bucurie, un urcus spre fericire:

"Fericiti cei sraci cu duhul". Pentru smerenia lor, pentru lipsa lor de ndestulare, n ntelesul c nu semultumesc cu putin, ci vor totdeauna s fac mai mult si mai mult, Domnul Hristos i fericeste si lespune c "a lor va fi mprtia cerurilor".

i fericeste Domnul nostru Iisus Hristos pe "cei ce plng", ca pe unii care vor fi mngiati. DomnulHristos nu vrea s fim n plngere, ci vrea s fim n bucurie: "Bucurati-v si v veseliti, c platavoastr mult este n ceruri" - a zis El dup cele nou fericiri, fgduind fericirea din mngiere celorcare au ntristare n lumea aceasta.

i fericeste Domnul Hristos pe cei blnzi, spunndu-le c ei "vor mosteni pmntul"; dac DomnulHristos i fericeste pe "cei blnzi", nseamn c toti trebuie s ne strduim s fim blnzi.

i fericeste Domnul Hristos pe "cei ce flmnzesc si nsetoseaz de dreptate", adic pe cei care simttrebuinta de a fi drepti, pe cei care caut toat dreptatea ("S mplinim toat dreptatea" (Matei 3, 15)cum a zis Domnul Hristos la botezul Su). Dreptatea aceasta trebuie s fie o necesitate a sufletuluiomenesc; dac nu este o necesitate, nseamn c nici nu o cutm.

Fericiti sunt cei milostivi, c "aceia se vor milui". i fericeste Domnul Hristos pe cei blnzi, pe ceimilostivi, pe cei binevoitori, pe cei ntelegtori cu lipsurile oamenilor, pe cei care adaug ceva celor

ce nu au (exist si o milostivire sufleteasc si, dac nu o ai, nu ai nici lucruri de dat).

i fericeste Domnul Hristos pe "cei curati cu inima, c aceia vor vedea pe Dumnezeu". Grija noastr,ca unii care vrem s-L vedem pe Dumnezeu, este aceea de a ne curti inima, de a nltura din inimanoastr toate lucrurile pe care nu le binecuvi-teaz Dumnezeu.

i fericeste Domnul Hristos pe "fctorii de pace", care se vor chema "fiii lui Dumnezeu"; asadar sinoi trebuie s fim doritori de a nmulti binele, de a nmulti pacea ntre oameni.

i fericeste Domnul Hristos pe cei "prigoniti pentru drep-tate", adic pe cei care sunt statornici n

dreptate, care se silesc pentru dreptate si atunci cnd au mpotriviri, care nu caut dreptatea cucomoditate, ci caut dreptatea cu silint ("mprtia lui Dumnezeu se ia cu nval" - Matei 11, 12).

2


3/84

i fericeste Domnul Hristos pe cei care, statornici fiind n bine, pot suporta s fie batjocoriti deoameni fr a se clinti din bine, pot s sufere orice cuvnt ru (minciun, neadevr) spus mpotrivalor. Pe acestia Domnul Hristos i ndeamn la bucurie: "Bucurati-v si v veseliti, c plata voastrmult este n ceruri". Este sigur c Sfntul Macarie, cel cu nume de "Fericit", a fost lucrtorul acestor

bunuri sufletesti care aduc fericirea.

L-a fericit Domnul Hristos pe Apostolul Toma, care a vrut s se ncredinteze de nviereaMntuitorului, Care a spus cu prilejul acesta: "Fericiti sunt cei ce n-au vzut si au crezut" (Ioan 20,29). Deci sunt fericiti cei ce cred, pentru c dac nu crezi, nu te silesti prin credint pentru cele pecare le aduce credinta.

L-a fericit Domnul Hristos pe Sfntul Apostol Petru, care a fcut mrturisirea: "Tu esti Hristosul,Fiul lui Dumnezeu Celui viu" (Matei 16, 16), dup care Domnul Hristos a zis: "Fericit esti Simone,c nu trup si snge ti-au descoperit tie aceasta, ci Tatl Meu, Cel din ceruri". Dumnezeu nsusi i-adescoperit adevrul c Domnul Hristos este Fiul lui Dumnezeu Celui viu!

A fericit Domnul Hristos pe ucenicii Si, pe asculttorii Si, cnd a zis: "Fericiti sunt ochii vostri c

vd si urechile voastre c aud. Cci adevrat griesc vou c multi prooroci si drepti au dorit s vadcele ce priviti voi, si n-au vzut, si s aud cele ce auziti voi, si n-au auzit" (Matei 13, 16-17).

A fericit Domnul Hristos pe Maica Sa preasfnt si pe cei care cunosc cuvntul Evangheliei si sesilesc pentru pzirea lui: cnd o femeie a ridicat glasul din popor si a zis "Fericit este pntecele careTe-a purtat si fericiti sunt snii pe care i-ai supt", Domnul Hristos a rspuns "adevrat", deci a fericit

pe Maica Domnului, si a adugat: "Fericiti sunt si cei ce ascult cuvntul lui Dumnezeu si-l pzesc"(Luca 11, 28).

Si, n sfrsit, a mai avut Domnul Hristos un cuvnt rmas n Sfnta Evanghelie: "Fericit este acelacare nu se va sminti ntru Mine" (Matei 11, 6) adic acela care are siguranta adevrului c Domnul

Hristos este Mntuitorul nostru.

Pe toate acestea sigur le-a mplinit Sfntul Macarie, cel cu nume de "Fericit", si de aceea este fericit.

Cred c v mai aduceti aminte c v-am spus eu o cale spre fericire; anume, o cale care ncepe cucredinta n Dumnezeu: cel care vrea s fie fericit trebuie neaprat s fie credincios, pentru cfericirea o d Dumnezeu. Am zis c n limba greac "credincios n Dumnezeu" se numeste "Teopist".Cine are credint n Dumnezeu, se sileste s mplineasc voia lui Dumnezeu, se supune luiDumnezeu si devine "rob al lui Dumnezeu", adic "Teodul". Cel care mplineste poruncile luiDumnezeu, pe msur ce le mplineste, l cunoaste pe Dumnezeu si devine "Teognost". Cine-L

cunoaste pe Dumnezeu, acela l iubeste pe Dumnezeu pe msura cunoasterii Lui, si devine "Teofil".Si cine este "iubitor de Dumnezeu", pentru c aceasta nseamn "Teofil", sigur este fericit, pentru ciubirea aduce totdeauna fericire. Si acela este "Macarie".

Pentru c astzi este pomenit Sfntul Macarie, pe lng cele ce vi le-am spus, vreau s mai adaug sifaptul c n alctuirea numit tropar avem prilejul s vorbim cu Sfntul Macarie si s zicem:"Locuitor pustiului si nger n trup si de minuni fctor te-ai artat, de Dumnezeu purttorule

printele nostru Macarie. Cu postul, cu privegherea, cu rugciunea, cerestile daruri lund, vindeci pecei bolnavi si sufletele celor ce alearg la tine cu credint. Mrire Celui ce ti-a dat tie putere, mrireCelui ce te-a ncununat pe tine, mrire Celui ce lucreaz prin tine, tuturor, tmduiri".

Vorbim cu Sfntul Macarie si spunem despre el c este locuitor pustiului. Noi nu suntem n pustiu,dar putem s fim ntr-un pustiu gndit. Sfntul Andrei al Cezareei spune, n Comentariul laApocalipsa, c "unii se retrag n pustia simtit, altii se retrag n pustia gndit, iar altii sunt vitejii

3


4/84

care se prezint cu credinta lor oriunde si oricnd". Sfntul Macarie a fost n pustia simtit, a fostlocuitor al pustiului. Zicem despre el mai departe c este "nger n trup", adic purtnd trup, a trit nlumea aceasta ca un nger: cu gndul la Dumnezeu, slvindu-L pe Dumnezeu.

Sfntul Macarie a avut si puterea de vindector, a fost si "de minuni fctor"; acestea le-a primit de laDumnezeu prin post, prin priveghere si prin rugciune: "Cu postul, cu priveghe-rea si cu rugciunea,cerestile daruri lund". A primit daruri de la Dumnezeu si de aceea a vindecat pe cei bolnavi, avindecat sufletele celor ce alearg la Dumnezeu. Pentru toate acestea aducem mrire lui Dumnezeu sizicem: "Mrire Celui ce ti-a dat tie putere (pentru c nu din putere omeneasc a avut el darul acesta),mrire Celui ce te-a ncununat pe tine (Dumnezeu l-a ncununat pe Sfntul Macarie pentru viata luicinstit), mrire Celui ce lucreaz prin tine, tuturor, tmduiri" (pe sfinti i cinstim ntotdeauna nlegtur cu Dumnezeu).

S-I dm slav lui Dumnezeu pentru toate aceste rnduieli de slujb, pentru toate gndurile sfinte,pentru tot ce ne poate ndruma spre bine si s avem ncredintarea c avnd n ajutor astfel de oamenifericiti, putem ajunge si noi la liniste sufleteas-c. Linistea sufleteasc este cel dinti semn al faptuluic suntem n legtur cu Dumnezeu, c suntem sub binecuvntarea lui Dumnezeu.

Dumnezeu s ne ajute, prin rugciunile Sfntului Macarie, s fim si noi fericiti!

FEMEIA PCTOAS

Mnstirea Brncoveanu15 aprilie 1998

Cu ziua de astzi se sfrseste vremea n care se face Liturghia Darurilor mai nainte sfintite. Aceastanseamn c pn n Postul Pastilor din anul viitor nu vom mai auzi spunndu-se n biseric: "Acum,

puterile ceresti mpreun cu noi slujesc. C iat, intr mpratul mririi, iat Jertfa cea de tainsvrsit se nconjoar. Cu credint si cu dragoste s ne apropiem, ca s fim prtasi vietii celeivesnice. Aliluia, aliluia, aliluia!" sau: "Pinea cea cereasc si Paharul Vietii gustati si vedeti c buneste Domnul. Aliluia, aliluia, aliluia!". Nu se va mai spune n Sfnta Biseric: "Bine voi cuvnta peDomnul n toat vremea, pururea lauda Lui n gura mea".

Si pentru c pn n Postul Pastilor din anul viitor nu se va mai face aceast dumnezeiasc Liturghiea Domnului nostru Iisus Hristos, nseamn c nu vom mai auzi spunndu-se n biseric, vorbind cu

Dumnezeu Tatl: "Cu ntelepciunea Sa a zidit toat fptura. Cu nespusa Sa purtare de grij si pentrumult buntatea Sa ne-a adus pe noi n aceste cinstite zile, spre curtirea sufletului si a trupului, sprendejdea nvierii, spre nfrnarea poftelor". Nu ne vom mai ruga pn atunci s ne dea Dumnezeu"Lupta cea bun s o luptm, calea postului s o svrsim, credinta nedesprtit s o pzim, capetelenevzutilor balauri s le sfrmm, biruitori asupra pcatului s ne artm si fr de osnd sajungem a ne nchina si Sfintei nvieri".

Biserica nu va mai zice aceste cuvinte, dar este bine ca noi s le avem n vedere. S ne gndim mereuc la Sfnta Liturghie nu suntem singuri, ci suntem mpreun cu ngerii, c puterile ceresti slujescmpreun cu noi, c avem posibilitatea s ne mprtsim cu Pinea cea cereasc si cu Paharul Vietii.Este bine s ne gndim c avem datoria s binecuvntm pe Domnul n toat vremea, s avem nvedere c nu numai zilele Sfntului Post sunt cele preacinstite, c nu numai zilele acestea sunt cele ncare ni se cere s ne curtim sufletele si trupurile, s avem ndejdea nvierii, s luptm lupta cea

bun, s svrsim calea mntuirii, ci toate celelalte zile. n toat vremea s ne artm cu grij s fim

4


5/84

biruitori asupra pcatului, s clcm peste capetele nevzutilor balauri, peste ruttile de toatefelurile. S nu uitm aceste lucruri si s ducem mai departe dorinta noastr de a-I sluji lui Dumnezeu.

ntru aceast zi de miercuri din Sptmna Sfintelor Patimi, Biserica ne-a pus nainte exemplul dentoarcere la Mntuitorul nostru Iisus Hristos a unei femei cinstitoare a Mntuitorului, femeia

pctoas.

Cinstiri aduse Mntuitorului nostru Iisus Hristos prin mir au fost mai multe, iar Sfnta noastrBiseric struie n chip deosebit asupra faptului c una dintre femeile care I-a adus cinstireMntuitorului nostru Iisus Hristos a fost o pctoas. Unii fac legtur ntre Sfnta Maria Magdalena,

pe care Biserica o pomeneste n 22 iulie, si femeia pctoas, care a turnat peste Mntuitorul nostruIisus Hristos, n semn de cinstire, mir de mare pret. Nu stim dac este asa! Stim c nEvanghelia dela Luca se istoriseste despre cinstirea adus Mntuitorului nostru Iisus Hristos de ctre o femeie

pctoas care a uns cu mir picioarele Domnului Hristos, care a plns si a udat cu lacrimi picioareleMntuitorului, care le-a sters cu prul din capul ei si le-a srutat.

Pentru c n Sfnta Evanghelie de la Luca se spune c erau si ucenite care L-au urmat pe Domnul

Hristos, ntre care si Maria Magdalena, unii au fcut legtura ntre Maria Magdalena (cf.Luca 8, 2) -pctoasa din vremea aceea devenit sfnt mai trziu - si ntre pctoasa care a udat cu lacrimipicioarele Domnului Hristos (cf.Luca 7, 38). ns aceasta s-a ntmplat pe la mijlocul propovduiriiDomnului nostru Iisus Hristos, nu ctre sfrsit, n fata Sfintelor Ptimiri. De fapt, n SfntaEvanghelie nu ni se spune dac femeia aceea a fost sau nu pctoas, ci doar c L-a cinstit peMntuitorul. Sfnta noastr Biseric ne-o pune n constiint cu dorinta de a ne trezi s nerecunoastem pcatele si s avem ndejde la mila lui Dumnezeu.

Este bine s retinem faptul c, n timp ce Iuda L-a vndut pe Domnul Hristos pe 30 de arginti, ofemeie pctoas a primit dar de la Domnul nostru Iisus Hristos, si c Domnul Hristos a rnduit caacea femeie si fapta ei s fie cunoscut de multi: "Oriunde se va propovdui Evanghelia aceasta, n

toat lumea, se va spune si ce a fcut ea, spre pomenirea ei" (Matei 26, 13). Este un ndemn de a-i firecunosctori ei si celor care ne-au fcut ntr-un fel sau altul vreun bine n viata noastr.

Sfnta noastr Biseric, pomenind pe femeia care L-a cinstit pe Domnul Hristos cu mir de mare pret,care I-a udat picioarele cu lacrimi, care I-a srutat picioarele Domnului nostru Iisus Hristos, are oalctuire minunat: "Doamne, femeia ceea ce czuse n pcate multe, simtind dumnezeirea Ta silund rnduial de mironosit, a adus Tie mir nainte de ngropare". Pomenind pe aceast femeie,Domnul Hristos a primit-o, iar noi, vorbind cu Domnul Hristos, spunem c femeia aceea a simtitdumnezeirea Mntuitorului, a simtit c Domnul Hristos nu este om de rnd: "Simtind dumnezeireaTa si lund rnduial de mironosit (adic fiind cinstitoare si prin mir) a adus Tie mir nainte dengropare, zicnd (desi n Sfnta Evanghelie nu ni se spune c ar fi zis ceva, ns se fac niste legturi

minunate): Vai mie, c noapte mi este mie nfierbntarea desfrului si ntunecat si fr lun, poftapcatului". Aseamn pornirile cele rele cu o noapte ntunecat, cu o noapte fr lun, cu o noapten care nu se vede rutatea: "Noapte mi este mie nfierbntarea desfrului si ntunecat si fr lun,

pofta pcatului. Primeste izvoarele lacrimilor mele, Cela ce scoti cu norii - ap din mare".

S-a gndit sau nu s-a gndit femeia pctoas la acestea? Nu stim! Dar stim c este adevrat cDomnul Hristos, cu puterea Lui, scoate apa mrii, o ridic n nori si o preface n ploaie. "Primesteizvoarele lacrimilor mele, pleac-Te peste suspinurile inimii mele, Cela ce ai plecat cerurile cunespusa plecciune". Venind Dumnezeu n lumea aceasta din cer, a adus cerul pe pmnt, a plecatcerurile cu "nespusa Lui plecciune". "Si-mi d s-Ti srut preacuratele Tale picioare si s le sterg cu

prul capului meu, pe care auzindu-le [suspinurile] Eva n rai, ntru amiaz-zi, de fric, s-a ascuns".Si-apoi minunndu-se de pcatele ei si de mretia Domnului Hristos, zice: "Cine va cerca multimea

pcatelor mele si adncul judectilor Tale? De suflete Mntuitorule, Izbvitorul meu, nu m trece cu

5


6/84

vederea pe mine, roaba Ta, Cel ce ai nemsurat mare mil".

Stiind noi cuvintele acestea ale Sfintei Biserici, este bine s ne cercetm pe noi nsine si s negndim ce putem face pentru a aduce cinstire Mntuitorului Iisus Hristos, ce putem s aducem noi nloc de mir: "Viat curat, ntru pocint agonisit, cntare de biruint". Ce putem noi s aducem nloc de lacrimi, pe care nu le avem? Dorinta de a avea ce nc nu avem. n orice caz, s ne gndimmai mult si mai bine c pcatul este ntunecat, c Hristos este lumin si s cerem lumina lui Hristosn viata noastr. S ne gndim c Fiul lui Dumnezeu S-a fcut om si a plecat cerurile pentru noi, cse cuvine s ne scufundm ntru smerenie ca s ne ridice Mntuitorul nostru Iisus Hristos mai presusde noi nsine. S ne gndim la nemsurata mil a Mntuitorului nostru Iisus Hristos si s avemncredintarea c Domnul Hristos ne primeste si pe noi, El, care are "nemsurat mare mil".

Trecem de ziua de astzi, vor veni si alte zile, mereu altele, fiecare dintre ele fiind pentru noi o zi demntuire, n care trebuie s ne aducem aminte de ceea ce trebuie s purtm n suflet, n ndejdeamntuirii noastre, amin!

HRISTOS N MIJLOCUL NOSTRU

Mnstirea Brncoveanu5 septembrie 1997

Sptmna trecut am slujit la Mnstirea Bogdana, de lng Onesti, unde am ntlnit o staret carese numea Hristofora. Cnd am auzit c o cheam Hristofora (purttoare de Dumnezeu), i-am zis:"Maic, s-L arti pe Hristos pe care-L porti!" Adic s nu aib nume mincinos, ci s aib nume real,care s se manifeste n viat. Dac te numesti Hristofor - trebuie s-L porti pe Hristos, si dac-L porti

pe Hristos, aceasta trebuie s se vad. Fiecare dintre noi trebuie s fie un "hristofor". Chiar dac nune cheam Hristofor, trebuie s fim purttori de Hristos. Poate c unii dintre voi stiti c, n 16 august,Sfnta noastr Biseric pomeneste Chipul cel nefcut de mn al Mntuitorului nostru Iisus Hristos,chip pe care Domnul Hristos L-a imprimat pe o pnz pe care i-a trimis-o apoi regelui Avgar dinEdessa. Chipul acela s-a pstrat si este o istorie ntreag n legtur cu el.

Cnd se face pomenirea acestei minuni a Mntuitorului nostru Iisus Hristos, se citeste din SfntaEvanghelie ceva din care ntelegem despre Chipul cel nevzut al Domnului Hristos, despre Chipulluntric, despre profilul sufletesc al Domnului Hristos. Anume, se citeste o istorisire n care se spunec odat, pe cnd Domnul Hristos mergea spre Ierusalim, a trecut printr-un sat din Samaria, undeoamenii n-au vrut s-L primeasc. Doi dintre ucenicii Domnului Hristos, care erau mai rvnitori, au

zis: "Doamne, vrei s zicem s se pogoare foc din cer si s-i mis-tuiasc?" (cum a fcut cndvaproorocul Ilie). Domnul Hristos a zis: "Nu stiti, oare, fiii crui duh sunteti? Cci Fiul Omului n-avenit ca s piard sufletele oamenilor, ci ca s le mntuiasc" (Luca 9, 55) . Cu alte cuvinte - "Dacati cunoaste Chipul Meu cel dinluntru, n-ati putea pune o astfel de problem. N-ati putea cere ceeace vreti voi s faceti. N-as fi de acord s fie nimiciti cei care Mi se-mpotrivesc. Nu vor s M

primeasc - nu-i pedepsesc, ci sunt bun si cu ei".

Cineva care nu este bun cu toti, nu-i bun. n Pateric este o zicere a Sfntului Macarie: "Cu un cuvntbun - si pe cel ru l faci bun, iar cu un cuvnt ru - si pe cel bun l faci ru". Binenteles, este vorbade o rutate relativ si de o buntate relativ, oscilant si fluctuant. Noi trebuie s fim totdeauna

buni. Cine e si ru, nu se aseamn cu Domnul Hristos, pentru c Domnul Hristos este totdeaunabun.

6


7/84

Cel care a rnduit s se citeasc chiar acest loc din Sfnta Evanghelie de la Luca, a vrut probabil sne pun n constiint trstura cea mai de cpetenie a Domnului Hristos - buntatea. Buntateacuprinde si ngduinta, si ntelegerea, si smerenia, si blndetea si multe altele. Ucenicilor care aveautotusi rutate n suflet ("Doamne, vrei s zicem s se pogoare foc din cer si s-i mistuiasc, pentru cnu Te-au primit?"), Domnul Hristos le-a rspuns: "Nu aveti duhul Meu! Nu stiti ce duh purtati n voi,dac vreti un astfel de lucru! N-ar trebui s vreti asa ceva! Prin urmare, fiti buni, ca s v asemnaticu Mine! Fiul Omului n-a venit s piard sufletele, a venit s le mntuiasc. Si dac vreti s vasemnati cu Mine, Fiul Omului (Fiul Omului fiind un titlu mesianic al Domnului Hristos), atunci snu v mai vin n inim astfel de gnduri si astfel de dorinte! Fiti buni!"

La sfintele slujbe este o alctuire: "Preacuratului Tu chip ne nchinm Bunule, cernd iertaregreselilor noastre, Hristoase Dumnezeule. C de voie bine ai voit a Te sui cu trupul pe cruce, ca smntuiesti din robia vrjmasului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceasta, cu multumit strigm Tie:Toate le-ai umplut de bucurie, Mntuitorul nostru, Cel ce ai venit s mntuiesti lumea". Deci, cndne st n fat chipul Mntuitorului Iisus Hristos, cel vzut si fcut de mn omeneasc, trebuie s negndim la Chipul cel nefcut de mn omeneasc, la Chipul luntric al Domnului Hristos, ct lcunoastem, si s ne gndim c Domnul Hristos este bun: "Preacuratului Tu chip ne nchinm,

Bunule". Si cnd ne nchinm Tie, Cel ce esti bun, cerem iertare de greselile noastre. Doamne, IisuseHristoase, Tu ai chip vzut, fcut de mn omeneasc, sfintit de Biseric, un chip n care-Ti reversiharul, icoana fiind un fel de prezent haric, un fel de priz de har venit de la Dumnezeu.

Deci "Preacuratului Tu chip ne nchinm, Bunule, cernd iertare de greseli, Hristoase Dumnezeule".De ce cerem iertare de greseli? Pentru c-L stim bun. Spunem Domnului nostru Iisus Hristos cencredere avem noi n El: "C de voie bine ai voit a Te sui cu trupul pe cruce", adic a Te rstigni;deci noi, Doamne, ne nchinm Tie, care esti bun, care din buntate Te-ai rstignit pentru noi, pentruc avem ncredintarea c ne ajuti. "C de voie Te-ai suit cu trupul pe cruce", si nu se poate, dup ceai fcut lucrul cel mare, s nu faci unul mai mic dect acesta: s ne ierti pcatele! "Pentru aceasta,toate le-ai umplut de bucurie, Mntuitorul nostru, Cel ce ai venit s mntuiesti lumea".

Cerem iertare de greselile noastre pentru c "de bun voie Te-ai suit cu trupul pe cruce" - de ce? "cas scoti din robia vrjmasului pe cei ce i-ai zidit". Suntem ziditi de Tine, dar suntem n robiavrjmasului; Tu Te-ai suit pe cruce ca s mntu-iesti din robia vrjmasului pe cei i-ai zidit, deci "cumultumit strigm Tie: Toate le-ai umplut de bucurie".

Iat c, privind chipul fcut de mn omeneasc, chipul cel vzut al Domnului Hristos, putem s negndim la Chipul cel nevzut al Domnului Hristos.

Dac cineva vrea s fie purttor de Hristos, trebuie s se disting fat de ceilalti oameni prinbuntate. O buntate lucrtoare, o buntate care ne face asemenea cu Hristos, care a venit nu s

piard sufletele, ci s le mntuiasc. Cnd zicem buntate, ne gndim la ceva cuprinztor. DomnulHristos a spus despre Sine: "nvtati-v de la Mine, c sunt blnd si smerit cu inima si veti aveaodihn sufletelor voastre" (Matei 11, 29). Fr blndete si fr smerenie, nu exist buntate.Buntatea cuprinde smerenia si blndetea din inim si, dac vrem s fim ca Domnul Hristos, trebuies avem si noi blndete si smerenie.

Domnul Hristos a fost foarte ngduitor. Gnditi-v la femeia aceea care era acuzat pe drept c afcut adulter si pe care au adus-o oamenii ca Domnul Hristos s-o condamne. Domnul Hristos a zis:"Cel fr de pcat dintre voi s arunce cel dinti cu piatra asupra ei" (Ioan 8, 7). Si n-a mai lovit-onimeni! De ce? Pentru c toti erau n pcat! Toti erau vinovati, vinovati neartati, vinovati nestiuti deoameni, dar stiuti de constiinta lor. Domnul Hristos, dup ce s-au retras toti prsii, a zis: "Femeie,unde sunt prsii ti? Nu te-a osndit nici unul? Nici unul, Doamne". Si Domnul Hristos a ncheiat:"Nu te osndesc nici Eu". Asa face buntatea! Asa face Domnul Hristos! Asa face purttorul deHristos! Asa face Hristofor: nu condamn, nu asupreste, nu defaim, ci acoper, nvluie.

7


8/84

Stiti c despre Sfntul Macarie se spunea c a fost Dumnezeu pmntesc (parc te ia groaza cndauzi un astfel de cuvnt nPateric: Dumnezeu pmntesc!). De ce Dumnezeu pmntesc? Pentru casa cum Dumnezeu acoper lumea, asa acoperea si el pcatele oamenilor: pe cele pe care le vedea, casi cum nu le-ar fi vzut, pe cele pe care le auzea, ca si cnd n-ar fi auzit de ele.

Asa face Domnul Hristos, asa trebuie s facem si noi! S fim buni, s fim ntelegtori, s fimmilostivi, s fim ierttori. Si cu asta n-am fcut totul! Mai trebuie s facem ceva: Domnul Hristos aspus despre Sine c "Fiul Omului n-a venit s I se slujeasc, ci ca s slujeasc El si s-Si dea sufletul,

pret de rscumprare pentru multi" (Matei 20, 28). Deci s fim n slujba oamenilor, n slujba altora.

Cnd ucenicii au vrut s-i lase pe oameni s se descurce singuri ("D drumul multimilor s se ducs-si cumpere de mncare") Domnul Hristos a zis: "N-au trebuint s se duc; dati-le voi lor smnnce" (Matei 14, 16) - adic nti gnditi-v ce puteti face voi pentru ei, nu ce poate face altul.

Dac facem asa, dac ne gndim ce putem face noi pentru omul de lng noi, nu ce ar putea facealtul, atunci suntem ascul-ttori de Domnul Hristos si suntem pe calea mbunttirii sufletesti. Fiind

pe calea mbunttirii sufletesti, suntem nu numai gnditori la Hristos, gnditori despre Hristos, ci si

hristofori.

Dac ne silim s fim asa, sigur c suntem odihnitori de oameni, sigur c suntem nmultitori debucurie ("Toate le-ai um-plut de bucurie, Cel ce ai venit s mntuiesti lumea"), suntem purttori debuntate, suntem purttori de smerenie, de blndete, de ngduint, de ntelegere. Dm ceva din ceeace avem noi, pentru binele altuia. Nu ne gndim ce s fac altii si ce s nu facem noi, ci ne gndim ces facem noi. S fim oameni buni, ntelegtori, si atunci Hristos este n mijlocul nostru.

La Sfnta Liturghie, la un moment dat, preotii se mbrtiseaz si zic: "Hristos n mijlocul nostru. Estesi va fi, totdeauna, acum si pururea si n vecii vecilor, amin!". Constiinta aceasta, c Hristos este nmijlocul nostru, trebuie s se realizeze si n sensul acesta, ca prin noi Hristos s fie adus n mijlocul

nostru. S-L aducem noi nsine pe Hristos n mijlocul nostru si n mijlocul oamenilor care nu stiu deHristos. Noi s artm ce nseamn omul care-L are pe Hristos, nu ce nseamn omul care nu stie deHristos, omul care nu se gndeste la Hristos. n felul acesta, dac l aducem noi pe Domnul Hristosn mijlocul oamenilor, suntem hristofori, suntem purttori de Hristos.

Poate c ar fi bine ca la spovedanie, unde cteodat unii nu au ce s spun n ceea ce privesterutatea, s ne gndim s spunem ceva n ceea ce priveste buntatea. Nu cumva suntem si noi caucenicii aceia rvnitori pentru Domnul Hristos, dar fr dreapt judecat, care au zis: "Doamne, vreis zicem s se pogoare foc din cer s-i mistuiasc?"?

S ne gndim dac suntem asa cum vrea Domnul Iisus Hristos s fim: ca El, Care nu a venit s

piard sufletele, ci ca s le mntuiasc, amin!

DRAGOSTEA ESTE NSCUT DE NEPTIMIRE

Mnstirea Brncoveanu20 mai 1993

Am vorbit vinerea trecut despre "Ce nseamn s iubesti" si am spus c a iubi nseamn s-lcuprinzi n tine pe cel iubit, s-l faci al tu, s te raportezi la el asa cum te raportezi la tine nsuti;nseamn s te bucuri de el, s-i fii de ajutor, s mpli-nesti ceea ce-i lipseste, s-i oferi toate

posibilittile de a se simti bine si totodat s te simti si tu bine lng el, s poti s-i fii de folos, s tebucuri din bucuria de a iubi.

8


9/84

Mai spuneam c o astfel de iubire este (dup cuvntul Sfntului Maxim Mrturisitorul) "nscut deneptimire", adic cine n-a ajuns la neptimire nu poate avea o astfel de iubire si nu poate avea nicifericirea pe care o d iubirea.

Am mai mentionat din nvtturile Sfntului Apostol Pavel, cuvntul despre dragoste din Capitolul alXIII-lea dinEpistola I-a ctre Corinteni si am vorbit despre chipurile de artare ale iubirii si desprechipurile prin care se cstig iubirea. Sunt, dac lum aminte la ele, 15 chipuri ale iubirii, 15 treptecare duc spre iubire. Cine nu a ajuns la neptimire, acela nu a ajuns la cele cte alctuiesc iubirea; arecapacitatea de a iubi, dar iubeste la ntmplare: pe unul l iubeste si pe altul l urste, pe acelasi o datl iubeste, o dat l urste, pe unul l iubeste mai mult, pe altul mai putin si se manifest altfel dectcel neptimi-tor, care are o revrsare a iubirii. Pentru a ajunge la iubirea din poezia "O, creste-miiubirea", pe care v-am recitat-o vinerea tre-cut, trebuie s creasc n noi neptimirea.

Este secet de iubire n lumea ntreag, este secet de iubire n viata noastr personal, este secet deiubire n viata noastr de obste, pentru c n-am ajuns s trecem de patimi. Este mult hrtuial, estemult zdroab n sufletele noastre, pentru c ne hrtuiesc si ne zdrobesc patimile.

ntr-una din alctuirile de la sfintele slujbe se spune asa: "Marea vietii vznd-o nltndu-se deviforul ispitelor, la limanul Tu cel lin alergnd, strig ctre Tine: Scoate din stricciune viata mea,Multmilostive". Ne dm seama c patimile zdrobesc, c patimile aduc zbucium, ur, c patimileaduc ndeprtare. Patimile frmiteaz, distanteaz, resping, patimile marginalizeaz, desconsider, lsocotesc pe altul nevrednic si de aceea viforul patimilor aduce nemultumire, neliniste. Unde vezinemultumire, unde vezi neliniste, unde vezi zdroab, unde vezi zbucium, s stii c sunt prezente

patimile, pentru c iubirea odihneste, iubirea lumineaz, iubirea ntreste, iubirea fericeste. Unde esteiubirea, acolo este liniste, bucurie, pace, acolo sunt roadele Duhului; acolo nu poate avea loc nici ura,nici nemultumirea, nici mpotrivirea, nici desconsiderarea.

Ar trebui s ne fie rusine ori de cte ori intervine n viata noastr ceva care aduce deprtare, care

mpinge, care respinge, care ntoarce rutatea, care ntoarce ura n suflet, care aduce vrtej. Patimilesunt ca un vifor, patimile sunt ca o furtun, pa-timile sunt ca un vrtej, de aceea zicem: "Marea vietiivznd-o nltndu-se de viforul ispitelor". Iar iubirea este liman lin, liniste, este odihn sufleteasc.

Ar trebui s ne fie rusine de cte ori n sufletul nostru se ivesc niste rutti care ne deprteaz de"omul de lng noi". De fapt, omul de lng noi este omul cel mai nsemnat. Nu trebuie s ne gndimla oameni de peste mri si tri (care ne sunt apropiati si ei), ci trebuie s-l avem n vedere pe omul delng noi, pentru c Dumnezeu l-a pus lng noi. Cei care suntem aici, de pild, suntem pentru cvrea Dumnezeu s fim asa. Dumnezeu vrea s fim bucurosi unii de altii si s mplinim ceea celipseste. Asta face iubirea: mplineste, completeaz, adaug.

Dac ai pe cineva apropiat, i treci cu vederea si defectele. Dac iubesti pe cineva, l iubesti cuscderile lui cu tot, cu patimi cu tot, cu rutti cu tot. Dac nu-l iubesti, nu-l iubesti nici cu calittilelui, nu-l iubesti nici cu virtutile lui. Sigur, fiecare dintre noi avem si virtuti, avem si scderi, dariubirea acoper scderile si completeaz acolo unde este de completat si pune n evident acolo undeeste ceva de pus n evident. Numai c pn acolo este departe! Este departe n ntelesul c trebuie srezol-vm odat patimile, ruttile, scderile, insuficientele, s trecem peste toate si atunci vineiubirea, care e fericire. Domnul Hristos ne cere iubire si fat de vrjmasi ("Iubiti pe vrjmasii vostri"- Matei 5, 44) ca s avem nc o posibilitate de a fi fericiti, de a nmulti iubirea, si prin ea s senmulteasc fericirea.

Domnul Hristos spune s-i iubim pe vrjmasii nostri ca s fim fiii Tatlui nostru. Si ce spune despreTatl nostru? C El trimite soarele peste cei buni si peste cei ri, c El trimite ploaia peste cei dreptisi peste cei nedrepti (cf. Matei 5, 45).

9


10/84

Dac vrem s fim ca Tatl din ceruri, trebuie s trimitem si noi puterea iubitoare, ct o avem, pestetot, si s ne facem pro-bleme cnd nu putem cuprinde pe cineva n suflet, ci-l tinem la distant, ltinem afar si-l mpingem nc si mai departe. Trebuie s ne facem probleme c dac facem lucruride felul acesta, nu semnm cu Tatl Cel din ceruri, Cel bun cu cei nemultumitori si ri, Cel gata smplineasc lipsurile, Cel gata s ne ridice peste noi nsine.

Domnul Hristos, cnd ne ndeamn s-i iubim pe vrjmasii nostri, spune: "Iubiti pe vrjmasii vostri,binecuvntati pe cei ce v blestem, faceti bine celor ce v fac ursc si rugati-v pentru cei ce vvatm si v prigonesc" (Matei 5, 44). Au fost oameni care au putut face lucrul acesta! SfntulApostol Pavel spune n ncheiereaEpistolei ctre Corinteni, Capitolul al IV-lea: "Prigoniti, noirbdm; huliti, noi mngiem; blestemati, noi binecuvntm". Cum au putut face lucrul acesta? Fiindn legtur cu Domnul Iisus Hristos.

Noi zicem: "Marea vietii vznd-o nltndu-se de viforul ispitelor, la limanul Tu cel lin alergstrignd ctre Tine: Scoate din stricciune viata mea, Multmilostive" si mergem mai departe tot cu

pcatele noastre, tot cu ruttile noastre, pentru c nu suntem hotrti pentru bine, pentru c facemrugciunea formal, pentru c legtura noastr cu Dumnezeu nu intr n existenta noastr. De fapt,

nici nu avem o legtur, ci avem o angajare de sistem, adic o angajare formal, o angajare de tipic;cum zicea printele Serafim Popescu: "Toate merg dup tipic, numa-n suflet nu-i nimic".

S ne cercetm si mai departe n legtur cu cele pe care le-am spus vinerea trecut si pe care le-amspus astzi, s vedem cum stm cu iubirea, si atunci stim cum stm cu fericirea, stim cum stm si cuneptimirea, stim cum stm si cu silinta de mai bine.

S ne cercetm pe noi nsine unde suntem, ca s stim ce trebuie s facem pentru a fi unde trebuie sfim! Amin!

FERICTI CEI CURATI CU INIMA

Mnstirea Brncoveanu2 iulie1993

Ne rugm adeseori cu cuvintele dinPsalmul 50, printre care sunt si acestea: "Inim curat zidestentru mine, Dumnezeule si duh drept nnoieste ntru cele dinluntru ale mele". Cuvintele acesteaconstituie o rugciune cnd ntr-adevr cerem ceva prin ele, si nu sunt cuvinte de rugciune, cnd lerostim ca pe o formul, fr s cerem ceva. Ca s fie ntr-adevr o rugciune, curtirea inimii trebuies fie o preocupare de toat vremea a fiecruia dintre noi. Dac nu avem preocuparea aceasta, nuvom ajunge niciodat la o inim curat, iar dac suntem preocupati n toat vremea de curtirea

inimii, vom avea fericirea pe care o spune Domnul Hristos n Predica de pe munte: "Fericiti ceicurati cu inima, c aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Matei 5, 8).

Prin inimse ntelege partea cea mai luntric a fiintei omenesti, nefiind vorba de inima de carne, cide locul cel mai adnc al fiintei noastre. Cnd cerem de la Dumnezeu s ne dea "inim curat", dorimde fapt s se curteasc inima noastr, fiinta noastr, n deplintate si n adncime.

"nvtati-v de la Mine - a zis Domnul Hristos - c sunt blnd si smerit cu inima, si veti avea odihnsufletelor voastre" (Matei 11, 29). Sfntul Ioan Scrarul, referindu-se la acest cuvnt al DomnuluiHristos, atrage atentia c Domnul Hristos a zis "nvtati-v de la Mine", deci nu de la lume, nu de laom si nu din carte, ci "de la Mine", de la lucrarea Mea cea din voi, "c sunt blnd si smerit cu inima,si veti avea odihn sufletelor voastre" de patimile care v rzboiesc. Ct vreme avem nemul-tumiri,ct vreme avem zbucium sufletesc, ct vreme avem ntinciuni ale gndurilor, inima noastr ncnu este curat. nc nu s-a mplinit rugciunea "Inim curat zideste ntru mine, Dumnezeule", nc

10


11/84

nu suntem n situatia de fi fericiti de nsusi Domnul nostru Iisus Hristos, nc nu avem n simtireanoastr constiinta legturii cu Dumnezeu. A-L vedea pe Dumnezeu nseamn a avea constiintaexistentei lui Dumnezeu, a avea constiinta legturii cu Dumnezeu, a simti prezenta lui Dumnezeu nsufletul nostru si a simti prezenta lui Dumnezeu n jurul nostru, n natur, n oamenii cu care venimn legtur. Or, asa ceva se ntmpl numai cu aceia care au inim curat.

Fiecare Sfnt Spovedanie are rostul de a ne curti prin eforturile pe care le facem de a ne recunoastepcatele (si nu numai pcatele, ci si deficientele, greselile si tot ce tine de nega-tivul fiintei omenesti)si de a le ocoli. Rostul Sfintei Spovedanii este s ne curteasc de pcatele din trecut si s ne

pregteasc pentru a fi curati n viitor. Or, lucrul acesta se ntmpl cu adevrat numai dac suntemcu destul seriozitate si dac ne silim s nu repetm cele pe care le-am fcut n viata noastr, iar dacse ntmpl s ajungem iarsi la ntinciuni, s cutm curtirea sufletului.

Ca ajutor pentru curtirea inimii avem rugciunea siprivegherea: "Privegheati si v rugati, ca s nuintrati n ispit" (Matei 26, 41). Privegherea are nteles de luare aminte, iar rugciunea are nteles deangajare n fata lui Dumnezeu ntr-o strdanie de a avea inim curat: "Inim curat zideste ntrumine, Dumnezeule" spunem noi n rugciune si, spunnd cuvntul acesta, avem ncredintarea c

inima curat este un dar de la Dumnezeu. Ne nvrednicim de acest dar n msura n care ne rugm sine silim, n msura n care avem priveghere, n msura n care cutm s nlturm din sufletulnostru orice chip al ruttii, orice chip al ntinrii.

Dac, cu ajutorul lui Dumnezeu, reusim s ajungem la aceasta, ajungem la liniste sufleteasc,ajungem la constiinta prezentei lui Dumnezeu n noi si n jurul nostru, n natur si n oameni, siatunci avem fericirea pe care ne spune Domnul Hristos c o au cei care au inim curat, care l vd

pe Dumnezeu.

Dumnezeu s ne ajute ca prin inima curat s avem conditia vederii Lui, amin.

SUS S AVEM INIMILE

Mnstirea Brncoveanu9 iulie1993

Ne-am obisnuit asa de mult cu zicerile de la Sfnta Liturghie, nct de multe ori nu ne mai dmseama de importanta lor si mai ales de ndemnurile pe care le primim, nu numai pen-tru clipa n careni se dau, ci pentru toat vremea vietii. De pild, la fiecare Sfnt Liturghie se spune "Sus s aveminimile", iar noi rspundem: "Avem ctre Domnul". Binenteles, rspundem pentru clipa aceea, darnu trebuie s rmnem cu gndurile noastre aici, pe pmnt, ci s le avem direct la Dumnezeu. "Sus

s avem inimile", s avem mereu ndreptat la Dumnezeu simtirea, gndirea, puterea noastrsimtitoare si gnditoare. Noi spunem "Avem ctre Domnul" si ne obligm cu aceasta s avemtotdeauna inima ctre Domnul.

Cel dinti lucru pe care l auzim dup ce rspundem noi c avem inima ctre Domnul este: "Smultumim Domnului". Cine are inima ndreptat ctre Dumnezeu, trebuie s-I aduc multumire luiDumnezeu. Cel dinti gnd pe care trebuie s-l avem cnd este vorba de Dumnezeu este gndcinstitor, gnd multu-mitor. Cnd spunem c trebuie s multumim Domnului, spunem c ntr-adevri multumim si aducem si un cuvnt ntemeiat pentru multumirea noastr, zicnd: "Cu vrednicie si cudreptate este a ne nchina Tatlui si Fiului si Sfntului Duh, Treimei celei de o fiint si nedesprtite".

Prin urmare, avem inima ctre Domnul? Avem, pentru c zicem "Avem ctre Domnul". Dac aveminima sus, ctre Domnul, atunci aducem multumire ctre Domnul si spunem temeiul multumiriinoastre. Zicem c facem aceasta pentru c asa se cuvine, c facem aceasta "Cu vrednicie si cu

11


12/84

dreptate" (aducem nchinare pentru c multumirea noastr este nchinare adevrat, nu nchinareformal) si continum: "este a ne nchi-na Tatlui, si Fiului si Sfntului Duh, Treimei celei de o fiintsi nedesprtite". A avea inima sus nseamn a avea constiinta c n fata lui Dumnezeu trebuie s nerevrsm multumirea, cinstirea noastr, nchinarea noastr. Cum nu putem tri fr aer, asa nu putemtri fr Dumnezeu, asa nu putem tri fr a avea inima sus, asa nu putem tri cu adevrat fr aaduce nchinare lui Dumnezeu, "Treimei celei de o fiint si nedesprtite".

Cred c ar fi cazul, cnd ne spovedim, s avem n vedere si aspecte de felul acesta: ct avem noiinima sus, ct avem noi inima ctre Dumnezeu, ct avem nchinare ctre Dumnezeu, ct suntem deangajati pentru a-I multumi lui Dumnezeu, pentru c este bine s avem n vedere si s facem toatelucrurile acestea mai ales noi, clugrii, care suntem undeva ntre cer si pmnt. Clugrii trebuie sfie mai presus de lumea aceasta, dac se poate sus, "deasupra lumilor, n locul minunilor".

O mnstire trebuie s fie plasat undeva mai presus de lumea aceasta, pentru c dac o mnstireeste din lumea aceasta, atunci n-are rost s existe! De ce s existe o mnstire, dac cei din ea triescca si ceilalti oameni, n-au inima sus, nu aduc dect nchinare formal sau numai la anumite soroace?Dac nu aduc o nchinare continu, atunci nu sunt mai presus de lumea aceasta! Or, noi nu suntem

din lumea aceasta, pentru c Domnul Hristos a zis ctre ucenicii Si: "Voi nu sunteti din lume" (Ioan15, 19). Dac despre noi se poate spune c suntem din lume, dac avem constiinta c suntem dinlume, din lumea aceea pe care zicem c am prsit-o, atunci nseamn c nu suntem unde trebuie sfim si nu are rost s existm n felul acesta!

Trebuie s facem totdeauna un efort de a ne depsi pe noi nsine si de a depsi conditia obisnuit aoamenilor ntru slujirea lui Dumnezeu, ca s avem inimile sus, ca s aducem multumire luiDumnezeu, ca s aducem nchinare, avnd constiinta c asa trebuie, pentru c este "Cu vrednicie sicu dreptate a ne nchina Tatlui si Fiului si Sfntului Duh, Treimei celei de o fiint si nedesprtite".

S ne cercetm si n privinta unor aspecte de felul acesta, cnd ne spovedim. Dumnezeu s ne ajute!

ORTODOCSI SI CATOLICI

Mnstirea Brncoveanu21 octombrie1997

Mi s-a ntmplat de multe ori s fiu ntrebat: "Ce deosebire este ntre ortodocsi si catolici?"Deosebirile sunt multe; aproape la fiecare punct de dogm si la fiecare practic exist o deosebire.De exemplu, catolicii nu tin postul obligatoriu. La noi postul este obligatoriu. Apoi, postul lor este

usor, nu numai cu vegetale, ci si cu lactate, doar carnea fiind exclus n vremea postului. Slujbele lorsunt foarte scurte, ale noastre sunt lungi. Iat niste deosebiri din punct de vedere practic.

Catolicii spun c Maica Domnului s-a nscut mai presus de fire, asa cum S-a nscut Domnul Hristos.Biserica noastr spune c singurul care S-a nscut mai presus de fire este Domnul Hristos.

n ceea ce priveste harul sfintitor, ortodocsii spun c este o energie necreat, iar catolicii spun charul este energie creat, c Dumnezeu a creat o energie pe care a pus-o ntre El si oameni si pe carea dat-o omului.

N-am s m opresc la toate deosebirile care-mi vin acum n minte, ci am n vedere cele patru puncteflorentine, cele patru deosebiri formulate la Sinodul de la Ferarra - Florenta, care s-a tinut ntre anii1437-1439, unde s-a pus ntrebarea: "Ce cerem noi, catolicii, ortodocsilor care ar vrea s devincatolici?". Ce mrturisiri de credint trebuie s fac ortodocsii pentru a deveni catolici? Problema

12


13/84

aceasta s-a pus n ntelesul c se dorea si se insista ca Biserica s redevin una, ca nainte dedesprtirea de la 1054. Ei au sperat c ortodocsii vor deveni catolici si prin aceasta se va refaceunitatea Bisericii. De fapt, si nainte de 1054 au existat deosebiri. Prima deosebire ntre occidentali sirsriteni a fost n secolul al II-lea n legtur cu data Pastilor. Apoi s-a adugat "filioque", n 582...si multe altele.

Cei de la Sinodul de la Ferarra au zis asa: "Cineva, ortodox fiind, dac vrea s devin catolic, trebuies-l mrturi-seasc pe Papa drept cap vzut al Bisericii". Biserica este repre-zentat de episcopulRomei, de Papa. De fapt, titlul acesta de "Pap" l folosesc si ortodocsii, de pild "Pap alAlexandriei" (Patriarhul Alexandriei se numeste Pap al Alexandriei). Nu conteaz att termenul, ciceea ce se crede despre Papa de la Roma. Papa de la Roma este considerat drept urmasul direct alSfntului Apostol Petru. Catolicii sustin c Sfntul Apostol Petru a avut o situatie special ntreapostoli, c a fost pus de Domnul Hristos peste toti ceilalti apostoli, deci cine i urmeaz n Scaunulepiscopal lui Petru nu este un episcop de rnd, ci este mai mare peste toti episcopii. Nu este vorba de"Primus inter pares", de primul ntre egali, ci de unul mai mare dect toti ceilalti, care sunt substpnirea lui.

Al doilea punct elaborat la Florenta a fostpurcederea Duhului Sfnt, "filioque". Catolicii sustin cDuhul Sfnt nu-Si are originea numai n Tatl, ci si n Fiul, adic Tatl si Fiul l purced pe DuhulSfnt. n Sfnta Evanghelie de la Ioan avem cuvntul "Care de la Tatl purcede" (Ioan 15, 26)referitor la Duhul Sfnt, iar Sinodul de la Niceea a consfintit acest adevr, c Duhul Sfnt purcedenumai de la Tatl. Nu s-a explicat nici atunci, nici de atunci ncoace, care este deosebirea ntre"nastere" si "purcedere". Biserica noastr zice c Fiul e nscutde Tatl, si c Duhul Sfntpurcede dela Tatl. Unii zic c purcederea este ceva continuu... n sfrsit, Biserica nu a venit cu nici oexplicatie, dar are formulat adevrul c Duhul Sfnt purcede de la Tatl, iar catolicii au introdus c

si de la Fiul, care n latin se zice "filioque".

Al treilea punct este existenta unui loc intermediar ntre rai si iad, adic apurgatoriului.Purgo,

purgare, n limba latin, nseamn "a curti"; "purgatoriu" nseamn "loc curtitor". Noi nu credemn existenta purgatoriului, dar credem n posibilitatea de a se trece sufletele de la iad la rai prininterventia Bisericii (nu prin ispsire) pn la cea de-a doua venire a Domnul nostru Iisus Hristos.

Catolicii cred ntr-o ispsire, adic te duci n iad, faci stagiul de ispsire, te chinui acolo, iar dup ceti-ai pltit pcatele, te primeste Dumnezeu n rai, pentru c esti curtit. Este o conceptie diferit. Nu-ivorba numai de un loc diferit, ci si de o conceptie diferit. Dup credinta noastr ortodox, ceicondamnati la iad sunt condamnati pentru totdeauna, dar noi credem n posibilitatea de interventie aBisericii; nu n ntelesul c sufletul s-a chinuit acolo ca s-si ispseasc pcatele, ci n ntelesul c celcare a ajuns n iad - de acolo nu mai iese cu puterile lui, nu iese cnd i se mplineste stagiul de iesire,ci iese cnd l primeste Dumnezeu pentru rugciunile Bisericii si pentru milosteniile care se fac

pentru sufletul lui. Aceasta este concep-tia noastr, a ortodocsilor.

Deci noi nu credem n purgatoriu, ci n posibilitatea de a se trece de la iad la rai. Domnul Hristos aspus n pilda cu sracul Lazr si cu bogatul nemilostiv c "ntre noi si voi s-a ntrit prpastie mare,ca cei care voiesc s treac de aici la voi s nu poat, nici cei de acolo s treac la noi" (Luca 16, 26).nseamn c nu este posibil prin puterile omului, dar credem c este posibil prin rugciuni, pentru cDumnezeu este mpli-nitorul rugciunilor.

Al patrulea punct de la Ferarra - Florenta este azima ca element pentru svrsirea Sfinteimprtsanii. Catolicii si protestantii folosesc azim; ortodocsii folosesc pine dospit. Mai folosescpine dospit greco-catolicii si catolicii care fac liturghie n rit bizantin. Este o ncurctur si cutreaba aceasta, adic se poate si asa, si asa... Socoteli omenesti, Dumnezeu stie pn la urm cum vafi si ce va fi!

13


14/84

Ceea ce trebuie noi s retinem sunt cele patru puncte florentine:

Papa drept cap al Bisericii, dogm catolic neacceptat de ortodocsi; Filioque, adic Duhul Sfnt purcede si de la Fiul, dogm catolic neacceptat de ortodocsi; Existenta purgatoriului, dogm catolic neacceptat de ortodocsi; n secolul al VI-lea, cnd a

aprut lmurit chestiunea purgatoriului, si sfinti pe care-i pomenim noi (Sfntul GrigoreDialogul, Sfntul Grigore cel Mare) erau de conceptia aceasta, c exist purgatoriu. Deci nueste o inventie trzie, ci o conceptie de pe vremea cnd Biserica nu era desprtit. Biserica aexistat cu conceptia aceasta pn la 1054 si nu s-a desprtit. Nu aceasta a fcut s se despartBiserica. n orice caz, conceptia aceasta este n Catolicism si nu exist n Ortodoxie.

Azima ca element folosit la Sfnta mprtsire; eu personal nu stiu de cnd a nceput s sefoloseasc azim, ns Sfntul Ioan Gur de Aur, n secolul al IV-lea, spune c se folosea

pine dospit.

M-a ntrebat un polonez: "Printe, sunt deosebiri mari ntre ortodocsi si catolici?" Si i-am rspuns:"Nu sunt deosebiri mari, dar catolicii si ortodocsii sunt organizati pe deosebiri". Dac esti organizat

pe deosebiri, atunci deosebirile devin mari. De exemplu, dac un preot greco-catolic nu are voie s

slujeasc n rit latin, pentru c este cstorit, deja este o deosebire mare, pentru c greco-catoliciisunt cstoriti, iar romano-catolicii necstoriti! Se resping, desi sunt n snul aceleiasi Biserici. Sau,tot asa, n Biserica Catolic se face Liturghia si cu azim, si cu pine dospit (la cei care fac liturghian rit bizantin). De exemplu, clugrii de la Chevetogne fac liturghia si n rit latin si n rit bizantin, iarla ritul bizantin folosesc pine dospit. Noi zicem c unde se foloseste pine nedospit nu se face

prefa-cerea, iar ei zic c se face prefacerea si acolo. Sunt niste lucruri omenesti, pe care le discutoamenii, noi nu stim cum le rezolv Dumnezeu.

Se mai pune totusi o problem, important n special n partea aceasta de tar: sunt valabile Tainelecatolicilor, sau numai cele ale ortodcsilor sunt valabile? Dac cineva botezat la catolici trece laortodocsi, i se recunoaste botezul sau nu i se recunoaste? Sau dac cineva hirotonit la catolici trece la

ortodocsi, i se recunoaste sau nu hirotonia? Sunt dou modalitti de a rezolva aceast chestiune: laSfntul Munte, unde sunt radicalisti, le administreaz toate Tainele. V aduceti aminte c aici, lamnstire, a fost printele Placide Deseille, un catolic care a trecut la ortodocsi la Sfntul Munte,mpreun cu ctiva clugri din mnstirea pe care a nfiintat-o n Franta. Ce au fcut printii de laSfntul Munte? Le-au recunoscut numai exorcismele, adic nu i-au mai ntrebat: "Te lepezi deSatana si de toti ngerii lui si de toat trufia lui?", pe celelalte le-au fcut din nou, ca s fie siguri.

Aici, n Ardeal, n 1948, cnd greco-catolicii au trecut (cam fortat!) la ortodoxie, nu li s-a cerut dinpartea Bisericii Ortodoxe absolut nimic (doar o adeziune, s spun c sunt ortodocsi, atta tot). Li s-au recunoscut toate. Preotilor li s-a recunoscut Preotia, celor cununati, Cununia, celor botezati,Botezul, Mirungerea, absolut toate. Desi Hirotonia ar putea fi cu semnul ntrebrii. De ce? Pentru c

la catolici se hirotonesc mai multi deodat. La noi, n Ortodoxie, un singur candidat poate fi hirotonitla liturghie. La catolici pot fi hirotoniti 20 - 30 deodat. Cum se realizeaz aceasta? Episcopul punemna pe capul primului candidat, dup aceea preotii, n legtur cu mna episcopului, pun si eiminile peste ceilalti, ct trebuie s cuprin-d. S-ar putea pune ntrebarea, dac cineva vrea sscormone: "Bine, n cazul acesta este sau nu valid hirotonia?" Or, proble-ma aceasta nu s-a mai pus.Esti preot la catolici? esti preot si la ortodocsi!

Cnd a nceput Biserica Greco-Catolic aici, n Ardeal, Atanasie Anghel, care era mitropolit alArdealului la Alba Iulia, a fost re-hirotonit, adic i s-a administrat si hirotonia de diacon, si cea de

preot, si cea de episcop. Asa erau vederile atunci. Acum nu mai sunt vederile acestea, asa c, priniconomie, Biserica poate spune dac este sau nu valid un lucru fcut n Biserica Catolic. Deci dacne ntlnim cu un preot catolic, l considerm sau nu cu succesiune apostolic, cu hirotonie valid?Aceasta ne-o spune Biserica! Asa si n relatiile personale, putem s-l recunoastem cu succesiuneapostolic, pentru c exist o legtur de la apostoli pn la ultimul hirotonit.

14


15/84

Se pot recunoaste si altele, depinde de Biseric ce anume spune despre problemele acestea. Cred c ebine s se stie lucrurile acestea, mai ales n partea aceasta de tar, unde si acum se pun problemeserioase n legtur cu greco-catolicii, ale cror pretentii n-au nici o ratiune de a exista. Greco-catolicii sunt un fel de dou feluri, care vor s existe pentru c au mai existat, fr s aib vreuntemei, vreo ratiune de existent a lor.

Acestea am vrut s vi le spun astzi, n aceast zi de pomenire a unor sfinti care au luptat pentruOrtodoxie. V-as ruga s retineti lucrurile acestea, pentru c s-ar putea s v ntrebe cineva: "Printe,dar cum e cu catolicii, ce e cu catolicii, de ce nu putem fi si noi catolici, ce, catolicii nu se mntuiesc,numai ortodocsii se mntuiesc?" Dac se mntuiesc sau nu, este o chestiune la care rspundem camcu greu, pentru c numai Dumnezeu stie cine se mntuieste. Biserica a fost ntotdeauna exclusivistsi a zis c numai membrii ei se mntuiesc, asa c s-ar putea spune de ctre catolici c numai ei semntuiesc, de ctre ortodocsi c numai ei, pn la urm numai Dumnezeu stie cine se mntuieste sicine nu.

S MULTUMIM DOMNULUI

Mnstirea Brncoveanu26 noiembrie1994

Voi vorbi astzi cteva cuvinte n legtur cu ndemnul de la Sfnta Liturghie "S multumimDomnului!" si cu rspunsul "Cu vrednicie si cu dreptate este a ne nchina Tatlui si Fiului siSfntului Duh, Treimei celei de o fiint si nedesprtite", pentru a strui putin cu gndul asupradatoriei noastre de a-I multumi lui Dumnezeu si de a-I sluji lui Dumnezeu. De cele mai multe ori,credinciosii nostri cerceva de la Dumnezeu. Cerem de la Dumnezeu s ne miluiasc, s nemntuiasc... numai c ar trebui s-I mai si multumim lui Dumnezeu si s-I aducem si laud; noi

facem si aceasta, dar nu cu ndestulare. Cred c nici unul dintre noi nu este att de angajat n laudalui Dumnezeu si n multumirea ctre Dumnezeu, nct acestea s fie mai mari si mai adnci dectrugciunea de cerere.

La Sfnta Liturghie zicem: "Pe Tine Te ludm, pe Tine Te binecuvntm, Tie ti multumim,Doamne, si ne rugm Tie, Dumnezeului nostru", dar zicem numai atunci! Ar trebui ca toat viatanoastr s fie o mplinire a cuvntului "Pe Tine Te ludm...", si ar trebui ca toat viata noastr s fieo nchinare adus lui Dumnezeu, asa cum rspundem la cuvintele "S mul-tumim Domnului",zicnd: "Cu vrednicie si cu dreptate este a ne nchina...".

Multumirea noastr trebuie s fie continu si dorit din constiinta c asa se cuvine, c asa trebuie.

Domnul Hristos a spus c "Fiul Omului n-a venit s I se slujeasc, ci ca s slujeasc El si s-Si deasufletul rscumprare pentru multi" (Matei 20, 28). Nu exist o porunc a lui Dumnezeu care s neangajeze la slujire, ci este o ndatorire a noastr, noi vrem s-I slujim. De ce vrem s-I slujim? Pentruc asa este "cu vrednicie si cu dreptate", pentru c asa trebuie, pentru c nu se poate altfel. Cinevacare crede cu adevrat n Dumnezeu, nu poate s stea n fata lui Dumnezeu fr s-I aduc mrire,fr s-I aduc road, multumire, fr s se simt ndatorat cu slujirea, att n vremea sfintelor slujbe,ct si n cealalt vreme a vietii. Trebuie s ne simtim ndatorati chiar si cu slujirea omului de lngnoi, pentru c Dumnezeu a pus omul de lng noi ca s-i facem bine, s-l ajutm, s-I slujim luiDumnezeu prin el.

Cred c ati citit din Sfnta Evanghelie cuvntul spus de Domnul Hristos: " Nu v bucurati de aceasta,c duhurile vi se pleac, ci v bucurati c numele voastre sunt scrise n ceruri" (Luca 10, 20). Poatear fi bine s m opresc asupra acestui cuvnt, pentru c este foarte important.

15


16/84

Este important n ntelesul c si noi trebuie s dorim a fi scrisi n cartea cea din ceruri, n gndurileMntuitorului. n cartea proorocului Isaia este scris c Dumnezeu a zis: "Te-am nsemnat n palmeleMele" (Isaia 49, 16) (este vorba de Ierusalim). Ce nseamn s ai ceva scris n palm? S vezi mereuce este scris. De cte ori vezi minile, vezi si ce este scris n palm. Binenteles, este un fel de avorbi, pentru c desi vorbim de minile lui Dumnezeu ("Minile Tale m-au fcut si m-au zidit"Ps.118, 73), Dumnezeu nu trebuie gndit ca avnd mini, ca avnd picioare s.a.m.d. Numai DomnulHristos, Care este Fiul lui Dumnezeu ntrupat, este cu fire omeneasc si are trup omenesc,

binenteles, transfigurat, mai presus de lumea aceasta. El poate s aib ceva scris n palme. Si, defapt, chiar are: semnul cuielor! Acesta este semnul iubirii lui Dumnezeu. De cte ori privesteDomnul Hristos prin firea Sa omeneasc la firea Sa omeneasc, la minile Sale, vede si semnulcuielor, semnul pe care voia s-l vad Sfntul Apostol Toma. Cnd Domnul Hristos vede semnulcuielor, vede semnul iubirii, pentru c Fiul lui Dumnezeu S-a jertfit din iubire pentru noi, pentru canumele noastre s fie scrise n ceruri.

Dar stim noi cnd anume vor fi scrise numele noastre n ceruri? Atunci cnd vor fi scrise mai nti ncerul smereniei, dup cum afirm Sfntul Ioan Scrarul. Mai nti s fim smeriti, si-atunci sigursuntem scrisi n ceruri. Nu numaipe cer, ci si n cer. Sfnta Tereza de Lisieux era bucuroas c vedea

cumva c pe cer este litera T scris cu stele, si zicea c e numele ei scris acolo. Dac suntem smeriti,i facem locas lui Dumnezeu n sufletul nostru. Sufletul nostru devine cer al lui Dumnezeu, iarnumele nostru, dac-L avem pe Dumnezeu n noi, este scris n cerul smereniei.

n sfrsit, m-am mai gndit la ceva: astzi pomenim un sfnt cu numele Nikon, care are supranumele"Pociti-v". De ce i s-a dat numele acesta, de "Pociti-v"? Pentru c era un propovduitor al

pocintei. El le spunea mereu oamenilor s se pociasc, n ntelesul de a prsi pcatul, pentru cacesta este sensul pocintei, si de a face road vrednic de pocint, de a face ct mai mult bine, cas se astupe relele.

Pocinta trebuie fcut cu fata spre viitor si trebuie fcut cu ndejde si cu bucurie. Dac ne

ndreptm mintea spre Dumnezeu si stim ct este de bun Dumnezeu, nu putem s ne ndoim debuntatea Lui. Oricte pcate ar fi fcut cineva, stie c pn la urm mila lui Dumnezeu este maimare dect pcatele lui, stie c Dumnezeu ne primeste pe toti dac ne schimbm viata.

"Asa si n cer va fi mai mult bucurie pentru un pctos care se pocieste, dect pentru nouzeci sinou de drepti, care n-au nevoie de pocint" (Luca 15, 7) se spune n SfntaEvanghelie, n legturcu oaia cea pierdut. Numai c pentru a ajunge la aceasta trebuie s ne schimbm viata. Neschimbm viata spre bine - e ndejde de bine. Rmnem mai departe n rele, se ltesc relele si nu

putem avea nici mcar liniste sufleteasc, iar despre bucuria celor care au constiinta c numele lorsunt scrise n ceruri, nici nu poate fi vorba.

Trebuie s lum aminte nti s ne angajm n slujirea Domnului si n slujirea omului, pentru c este"Cu vrednicie si cu dreptate a ne nchina Tatlui si Fiului si Sfntului Duh"; s dorim si s cutm canumele nostru s fie scris n cerul smereniei, ca s poat fi scris n ceruri si, n sfrsit, s facem

binele, ca semn al pocintei.

S avem ndejde la mila lui Dumnezeu si pocinta noastr s fie cu bucurie si cu fata spre viitor.Amin!

PSALMUL 22

Mnstirea Brncoveanu2 octombrie1992

Astzi v aduc n atentie un psalm, anumePsalmul 22.

16


17/84

Este psalmul cel mai plin de ncredere, cel mai plin de nltare, este psalmul bucuriei, aloptimismului. Psalmistul si exprim bucuria de a-L avea pe Dumnezeu aproape, si zice: "Domnuleste pstorul meu si nimic nu-mi lipseste". l compar pe Dumnezeu cu un pstor de oi, cu un cioban,si spune, plin de ncredere, c "Domnul este pstorul meu" si, pentru c este pstorul meu, "nimic nu-mi lipseste".

Face apoi o comparatie ntre oile pstorite de un pstor bun si ncrederea, bucuria pe care o dDumnezeu celui care-I slujeste: "La psuni bune m slsluieste si m povtuieste la ape line".Psunea si apa sunt dou lucruri de cpetenie pe care le urmreste pstorul pentru oile sale.Comparativ vorbind, Dumnezeu ne d toate cele de trebuint, exprimate n psalmul acesta prin

psunea cea bun si prin apa limpede.

"Sufletul mi-l ntreste pentru numele Su si pe crrile drepttii m povtuieste". Psalmistulvorbeste acum despre el, despre unul care are suflet si care este mai presus dect oile celenecuvnttoare; "sufletul mi-l povtuieste, mi-l ntreste", adic Dumnezeu se preocup nu numai decele trebuitoare pentru viata fizic, ci se preocup si de cele necesare vietii sufletesti, pentru c omuleste fiint cu suflet si are trebuinte mai presus de ale celor necuvnttoare.

Siguranta c Dumnezeu este cu noi si c ne druieste toate cele de trebuint este dus pn la aceeac se nimiceste orice temere: "De-as umbla pe valea umbrei mortii (de-as fi pndit de moarte), derele nu m-as teme, cci Tu cu mine esti". ncredin-tarea prezentei lui Dumnezeu ne face hotrtimpotriva tuturor celor negative si, orice s-ar ntmpla, chiar de-am fi pnditi de moarte, avndncredintarea si fiind ptrunsi de adevrul c Dumnezeu este cu noi, n-avem nici un fel de team.

"Toiagul Tu si varga Ta, acestea sunt mngierea mea". n cuvintele acestea, Psalmistul vrea sspun c Dumnezeu, n grija Sa pentru mntuirea noastr, pentru binele nostru, ne poate trimite sinecazuri, dar si n cazul cnd am avea necazuri, avem totusi mngiere din constiinta c necazurilene vin ca din mna lui Dumnezeu, pentru folosul nostru.

"Tu-mi gtesti mas naintea vrjmasilor mei. Cu untdelemn ungi capul meu si cupa mi-e plin ras".n aceste cuvinte arat belsugul bunttilor lui Dumnezeu revrsate peste cei credinciosi, chiar n fataunor lucruri care ar inspira teama, chiar n fata vrjmasilor. n fata vrjmasilor avem belsug. Negteste Dumnezeu mas naintea vrjmasilor: "Tu-mi gtesti mas naintea vrjmasilor mei. Cuuntdelemn ungi capul meu", adic mi dai si cele care nu sunt de absolut trebuint, mi dai mai multde ct as cere, de ct mi-ar trebui. "Cu untdelemn ungi capul meu" - cu untdelemnul cunostintei, "sicupa e plin ras", adic nu exist nici un fel de lips n legtura aceasta cu Dumnezeu, n belsugul

pe care l d Dumnezeu.

"Mila Ta, Doamne, s m nsoteasc n toate zilele vietii mele, ca s locuiesc zile multe n casa

Domnului Dumnezeului meu". Este o rugciune ctre Dumnezeu cel milostiv, Care ne cuprinde cumila Sa, si avem ncredintarea c Dumnezeu ne nsoteste n toate zilele vietii noastre: "Mila Ta,Doamne, s m nsoteasc n toate zilele vietii mele, ca s locuiesc zile multe n casa DomnuluiDumnezeului meu".

Este cel mai senin psalm, un psalm al bucuriei, un psalm al ncrederii, al ncredintrii. Noi repetmniste gnduri ale altora si nu ajungem s le simtim pentru noi nsine, pentru viata noastr. Umblmdup cantitate si nu suntem atenti la calitate.

nFilocalia, vol. IV, se spune, c ucenicul l-a ntrebat pe avva Filimon de ce citeste mai ales dinPsaltire? Cuviosul Filimon a zis: "Frate, atta bucurie am n sufletul meu din cuvintele psalmilor, casi cum eu nsumi i-as fi fcut".

17


18/84

S ne ajute bunul Dumnezeu s avem si noi constiinta cPsalmul 22 este psalmul nostru, psalmul pecare noi nsine l-am fcut, psalmul n care ne revrsm cel mai bine, n care ne ar-tm cel mai binencredintarea prezentei lui Dumnezeu n viata noastr, n care ne artm cel mai bine bucuria de

prezenta lui Dumnezeu, n care se manifest cel mai mult si cel mai bine multumirea si mplinireasufletului nostru.

naintea bunului Dumnezeu s ne facem mai buni, pentru c buntatea cea mai mult se realizeaz nlinistea sufletului. n linistea sufletului se realizeaz bucuria, se realizeaz constiinta prezentei luiDumnezeu. Si unde este Dumnezeu cu darul Su, acolo nici un lucru nu este greu. Amin!

PSALMUL 102

Mnstirea Brncoveanu9 octombrie 1992

ntre cei 150 de psalmi, doi mi sunt cei mai apropiati:Psalmul 22 siPsalmul 102. Sunt psalmii

bucuriei, psalmii revr-srii sufletesti de multumire lui Dumnezeu pentru binefacerile primite. Amputea zice, ca odinioar avva Filimon: "Psalmii a-cestia, parc eu i-am fcut".

Vom lua astzi n considerare cteva versete desprinse dinPsalmul 102, n care se arat buntatea luiDumnezeu fat de fiecare dintre noi.

Vorbind cu Dumnezeu, ne gndim la buntatea lui Dumnezeu si spunem c "Pe ct e de sus ceruldeasupra pmn-tului, att de mare este buntatea Lui spre cei ce se tem de Dnsul". Nimeni nu stiece distant este ntre cer si pmnt. Nimeni nu stie unde este cerul. "Toti stim c este cer, dar nu stimce este", zice Sfntul Petru Damaschin; Ilie Miniat spune, vorbind despre rai: "O, raiule, noi putems te dobndim, dar nu putem s te ntelegem". n orice caz, ntre cer si pmnt este o distant foarte

mare. Numai n msura n care ne apropiem de cer ne dm seama ce este cerul.

Dac cerul este locul lui Dumnezeu, atunci inima omului este cerul. Prin urmare, cnd ne gndim labuntatea lui Dumnezeu cea mai presus de cunostinta noastr, ne gndim la ceva nemrginit, negndim c "Pe ct de mare este mrirea Ta pe att de mare este si mila Ta". Stim c mrirea luiDumnezeu, ca si mila lui Dumnezeu, este nemrginit si c ne putem ncrede n mila lui Dumnezeu.Sfntul Isaac Sirul zice c "pca-tele noastre fat de mila lui Dumnezeu sunt ca un pumn de nisipfat de un suvoi mbelsugat care mprstie nisipul".

Prin urmare, trebuie s fim ncredintati c Dumnezeu este bun, s avem ncredere n buntatea luiDumnezeu, dar nu ca s pctuim, ci ca s stim c Dumnezeu ne iart. Dac Sfntul Evanghelist

Luca s-ar fi gndit cpilda cu fiul risipitor, care este o mrturie despre buntatea lui Dumnezeu, i-arputea duce pe unii s pctuiasc, nu ne-ar fi lsat aceast pild. Nu ne este team c dac credem nbuntatea lui Dumnezeu se nmultesc pcatele, pentru c omul care are dreapt judecat n-are de ces nmulteasc pcatele. Trebuie s fim ncredintati c buntatea lui Dumnezeu, iubirea luiDumnezeu si mila lui Dumnezeu sunt nemrginite.

Apoi, vorbind mai departe despre cele ale lui Dumnezeu, zicem: "Pe ct este de departe rsritul deapus, att a deprtat de la noi frdelegile noastre". Putem s fim ncredintati nu numai c Dumnezeueste bun, ci putem s fim ncredintati c este bun cu noi nsine. Ne ridic mai presus de noi, ne duceacolo unde este El, ni Se druieste nou. Acesta este un lucru extraordinar!

Mai departe zicem: "Cum miluieste un tat pe copiii si, asa miluieste Domnul pe cei ce se tem deDnsul". Nu a gsit Psalmistul o comparatie mai potrivit pentru a arta legtura lui Dumnezeu cunoi, dect legtura dintre un tat si un fiu al su. Proorocul Isaia, vorbind ca din partea lui

18


19/84

Dumnezeu, zice c Dumnezeu a spus: "Oare va uita mama pe copiii si?" si spunnd apoi c nu vauita mama pe copiii si, adaug: "Dup cum mama si mngie pe fiul ei si Eu v voi mngia pevoi, si voi veti fi mngiati n Ierusalim" (Isaia 66, 13).

Dac vrem s exprimm legtura ntre Dumnezeu si om, trebuie s pornim de la faptul c Dumnezeueste Tatl nostru si s ne gndim la Domnul Hristos, Care ne-a lsat o rugciune pe care noi ospunem fr s o gndim destul: "Tatl nostru Care esti n ceruri" - avem Tat n cer! Avem si mamn cer, tot pe Dumnezeu, avem si frate n cer, tot pe Dumnezeu. Dumnezeu este tot ce-i bun si frumosfat de noi. Domnul Hristos a spus c "Dac un fiu i va cere tatlui su pine, oare piatr i va da? Sidac-i va cere peste, oare sarpe i va da? Si dac-i va cere un ou, oare scorpie-i va da?". Si spuneDomnul Hristos: "Dac voi, ri fiind (n calitatea de tat, fiind ri ca oameni), stiti s dati fiilor vostridaruri bune, cu att mai mult Tatl vostru Cel din ceruri" (Luca 11, 13).

Eu nu stiu cum oamenii cred att de mult n ceea ce spune Sfnta Evanghelie si Sfnta Scripturdespre pedepsele vesnice, cum le este fric de iad, de pedeaps si de mnia lui Dumnezeu, si nu credn buntatea lui Dumnezeu. Nu zic s nu credem n ceea ce se spune n Sfnta Scriptur, n toate

privintele, dar s nu uitm de buntatea lui Dumnezeu. Stiind noi despre buntatea lui Dumnezeu, s

avem bucuria c suntem cuprinsi n buntatea Lui.Iat de ce mi plac mie acesti psalmi, dintre care pe unul l spunem n fiecare zi, la utrenie si, cu toateacestea, suntem asa de nebgtori de seam fat de el. Sfntul Isaac Sirul zice: "Cine nu se uimestede Dumnezeu, nc nu-L cunoaste pe Dumnezeu".

Dac am cunoaste mai mult buntatea lui Dumnezeu si am ntelege-o si am simti-o, ne-am uimi debuntatea lui Dumnezeu si nu ne-am mai mprstia cu lucrurile lumii acesteia, cu attea rele, cuattea desertciuni si chiar cu attea spurcciuni.

S ne ajute bunul Dumnezeu s ne ncredintm de tot ce-i sfnt, frumos, bun si nlttor, s ne ajuteDumnezeu s ne ncre-dintm si de mijlocirile Maicii Preacurate, de buntatea Maicii Preacurate,pentru c se spune c "tot ce poate Dumnezeu cu puterea, poate Maica Domnului cu rugciunea".

Dac avem ncredintarea aceasta, n-avem de ce s ne mai temem: nici de moarte, nici de boal, nicide iad, nici de pedepse, de nimic, pentru c un tat nu poate s fac altceva dect s miluiasc pe fiiisi, mai ales atunci cnd are la ndemn si mijlocirile unei mame bune, ale Maicii Preacurate, si aletuturor sfintilor. Dumnezeu s ne ajute!

INTRAREA N BISERIC A MAICII DOMNULUI


La slujba Sfntului Maslu este o alctuire, o rugciune c-tre Maica Domnului, cu urmtorul cuprins:"Pe tine, preacuratul palat al mpratului ceresc, ceea ce esti multludat, te rog, curteste-mi minteamea cea ntunecat cu tot felul de pcate si o f locas nfrumusetat al dumnezeiestii Treimi, ca slaud si s mresc puterea ta si mila ta cea nemsurat, fiind mntuit eu, netrebnicul robul tu".

Aceast rugciune ne pune n atentie mretia Maicii Domnului. O numim pe Maica Domnului "palatpreacurat al mpratului ceresc"; o numim pe Maica Domnului "multludat". Dorim ca prinmijlocirea Maicii Domnului s fie curtit mintea noastr "de tot felul de pcate", dorim s fie fcutmintea noastr "locas nfrumusetat al dumnezeiestii Treimi". Cerem aceasta "ca s laud si s mresc

puterea ta si mila ta cea nemsurat". Avem n vedere mretii ale Maicii Domnului pe care ni le pune

19


20/84

n atentie Sfnta noastr Biseric, dar pe care noi nu le putem ntelege si nu le putem pretui la msuralor, pentru c nu avem conditiile ca s stm cu admiratie n fata Maicii Domnului.

O stim pe Maica Domnului "palat al mpratului ceresc", o stim "multludat", o stim mijlocitoare,nfrumusettoare de suflet, stim c are putere si mil, stim c are mrire, stim c toate acestea trebuieluate n seam. Pentru toate acestea trebuie s-i aducem laud Maicii Domnului, dar nu putem faceaceasta, pentru c lucrurile lui Dumnezeu nu pot fi ntelese numai din puterea omului.

Maica Domnului este Maica Dumnezeului nostru, este cea aleas de Dumnezeu ca prin ea s vin nlumea aceasta Fiul Su. Este cea care L-a purtat n pntecele su pe Mntuitorul lumii, este cea careL-a nscut pe Cel ce este om adevrat si Dumnezeu adevrat. Maica Domnului este mamaMntuitorului nostru si atunci este multludat; nu este nimeni n lumea aceasta ca Maica Domnului,nimeni nu are msurile Maicii Domnului. Iar msurile Maicii Domnului sunt mari, pentru c ea esten legtur cu Treimea cea dumnezeiasc, cu puterea care a umbrit-o, cu Duhul Sfnt care S-a

pogort peste ea, cu Fiul ei si Dumnezeul nostru pe care L-a nscut.

Maica Domnului este locas al Preasfintei Treimi. Este mrirea a toat lumea, care din oameni a

rsrit si pe Cuvntul L-a nscut. Este "mai nalt dect cerurile si mai curat dect strlucirilesoarelui". Este "mai cinstit dect heruvimii si mai mrit, fr de asemnare, dect serafimii",fiindc este Maica Dumnezeului nostru. Pe toate acestea noi le spunem cu cuvntul. Am vrea s lentelegem cu gndul si s le trim cu simtirea, dar din puterea noastr nu putem face aceasta dect lamsurile noastre, si atunci cerem de la Maica Domnului ajutor s ntelegem si s ludm mrirea ei,

puterea ei, mila ei.

Ar trebui s avem mereu astfel de gnduri mcar la srbtorile Maicii Domnului, cinci fiind acestea:Nasterea Maicii Domnului n 8 septembrie, Intrarea n Biseric a Maicii Domnului, n 21 noiembrie,Soborul Maicii Domnului, n 26 decembrie, Bunavestire, n 25 martie, si Adormirea MaiciiDomnului, n 15 august. Dar noi ne ntlnim cu Maica Domnului si n alte zile la slujbele noastre,

cnd zicem: "Spi-mntatu-s-au toate de dumnezeiasc mrirea ta, c tu, Fecioar neispitit de nunt,ai avut n pntece pe Dumnezeu Cel peste toate si ai nscut Fiu pe Cel fr de ani, pe Cel ce druiestepace tuturor celor ce te laud pe tine".

Ne gndim la Maica Domnului n timpul sfintelor slujbe, cnd auzim: "Pe preasfnta, curata,preabinecuvntata, mrita, Stpna noastr, de Dumnezeu Nsctoarea si pururea Fecioara Maria, cutoti sfintii s o pomenim". Ne gndim la Maica Domnului cnd auzim la sfintele slujbe: "Pe

Nsctoarea de Dumnezeu si Maica Luminii, ntru cntri cinstindu-o, s o mrim".

Ne gndim la Maica Domnului cnd ni se spune: "Pe tine, preacuratul palat al mpratului ceresc,ceea ce esti multludat". Ne gndim la Maica Domnului cnd se spun cuvintele: "De tine se bucur,

ceea ce esti plin de dar, toat fptura, soborul ngeresc si neamul omenesc; ceea ce esti bisericsfintit si rai cuvnttor, lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a ntrupat si prunc S-a fcut Cel ceeste mai nainte de veci. C bratul tu - scaun l-a fcut si pntecele tu mai desftat dect cerurile l-alucrat. De tine se bucur, ceea ce esti plin de har, toat fptura, mrire tie!". Ne gndim la MaicaDomnului ca la ceea ce este mai presus de minte si de cuvnt, cci ni se spune: "Pe tine, Maica luiDumnezeu, cea mai presus de minte si de cuvnt, care ai nscut negrit sub ani pe Cel fr de ani,credinciosii, te mrim".

Astzi, la srbtoarea aceasta, ne gndim la legtura Maicii Domnului cu Templul din Ierusalim.Templul din Ierusalim era un locas sfnt, ceea ce aveau evreii mai de cpetenie, mai nalt, maideosebit, un fel de cer pe pmnt, un fel de loc n care se uneste cerul cu pmntul. Dorinta evreilorera ca fiecare s ajung la Templul din Ierusalim. Acolo, dup Traditia Bisericii, preasfnta FecioarMaria a stat 12 ani si fost educat mpreun cu alte fecioare, pn la vrsta de 15 ani.

20


21/84

Templul din Ierusalim era ceva deosebit, dar n el era o ncpere mai presus dect orice n aceastlume. Acolo era Chivotul Legii, n care erau cele dou Table ale Legii, pe care erau scrise cele 10Porunci, era Toiagul lui Aaron, care odrslise, era un vas cu man din cea care czuse spre hranaevreilor n pustie, dup ce trecuser Marea Rosie, cnd au fost eliberati din robia Egiptului, erau doiheruvimi care aveau aripile ntinse peste Chivotul Legii... Acolo nu intra dect o dat pe an, singur,arhiereul.

n credinta Bisericii noastre este si adevrul c Maica Domnului a stat n aceast ncpere, vremendelungat, desi sunt unii care spun c lucrul acesta era cu neputint. Si totusi, Biserica noastr zice,n alctuirile ei de slujb: "Ceea ce s-a hrnit n Sfnta Sfintelor, celei mbrcate cu credinta si cuntelepciune si cu nentinata feciorie, maimarele Gavriil i-a adus din ceruri nchinciune".

Nu trebuie s fim ncurcati n gndurile noastre de astfel de nepotriviri, ci trebuie s stim c daclucrul acesta n-a fost cu putint n chip obisnuit, a fost cu putint n chip mai presus de fire. n

Epistola ctre Evrei a Sfntului Apostol Pavel este scris c Domnul nostru Iisus Hristos, Arhiereulcel vesnic, n-a intrat niciodat ntr-o Sfnt a Sfintelor fcut de mn omeneasc. Si totusi a intrat nSfnta Sfintelor, n Sfnta Sfintelor pe care o nchipuia Sfnta Sfintelor de aici, de pe pmnt. Sigur,

asa a fost si cu Maica Domnului.Maica Domnului, cea pregtit ca s-L nasc pe Mntuitorul lumii, cea pregtit ca n pntecele ei sse uneasc firea omeneasc cu firea dumnezeiasc n Mntuitorul nostru Iisus Hristos, a intrat si ea nSfnta Sfintelor - prin viata ei, prin gndurile ei, prin mretiile ei, prin darurile ei. A intrat n SfntaSfintelor care este smerenia, pentru c la Bunavestire a zis ctre ngerul binevestitor "Iat roabaDomnului, fie mie dup cuvntul tu!" (Luca 1, 38), iar Sfnta Elisabeta i-a zis: "Binecuvntat esterodul pntecelui tu!" (Luca 1, 42).

Toate acestea s-au ntmplat avnd-o n vedere pe Maica Domnului, care este "mai nalt dectcerurile" si, dac este mai nalt dect cerurile Bisericii noastre, dac este mai curat dect

strlucirile soarelui, sigur c prin aceasta a intrat n Sfnta Sfintelor nefcut de mn omeneasc -prin viata ei, prin ceea ce purta n suflet, prin ceea ce a avut n gndurile ei cnd se pregtea s nascpe Mntuitorul, prin ceea ce a gndit, prin ceea ce a simtit cnd L-a purtat n pntecele ei peMntuitorul lumii.

Maica Domnului, ea nssi este Sfnt a sfintilor, Sfnt mai nalt dect toti sfintii. La msurileMaicii Domnului nu exist nici un sfnt. Noi asa o cinstim pe Maica Domnului, ca pe cea mai naltdintre toti sfintii, ca pe cea mai aleas, ca pe ceea ce este unic n lumea aceasta. Dac ea a fostnchipuit de Sfnta Sfintelor, de ncperea aceea din Templul din Ierusalim n care nu putea s intredect o dat pe an singur arhiereul, dac a fost nchipuit de Sfnta Sfintelor, atunci este ea nssiSfnt a Sfintelor. Biserica noastr ne-o prezint ca fiind un "sicriu nsufletit", un chivot: "Ca de un

sicriu nsufletit, ca de un chivot nsufletit al lui Dumnezeu, nicicum s nu se ating mnanecredinciosilor, iar buzele credinciosilor, fr tcere glasul ngerului strignd, cu bucurie s zic:Bucur-te, cea plin de dar, Domnul este cu tine!".

Asa a zis ngerul, asa zicem si noi, de aceea avem bucuria de a fi cinstitori ai Maicii Domnului. Oprimim pe Maica Domnului asa cum ne-o prezint Biserica, o tinem n sufletul nostru cu evlavia cto avem si ne silim s urmm exemplul Maicii Domnului n supunerea fat de Mntuitorul, n grijafat de oameni, n tcerea care se desprinde din faptul c avem att de putine cuvinte ale MaiciiDomnului n Sfnta Evanghelie. O avem pe Maica Domnului ca exemplu de milostivire pentru cei ceau trebuint de ajutorul ei si, stiind c Maica Domnului nu este numai mama Mntuitorului, ci simama noastr, ne gndim si la nsusirile de mam pe care le are preasfnta Fecioar Maria fat decredinciosii care fac ceea ce a zis ea s fac, adic ascult de Mntuitorul nostru Iisus Hristos.

21


22/84

S-I multumim lui Dumnezeu pentru aceste daruri ale Bisericii noastre, s multumim lui Dumnezeupentru faptul c Maica Domnului este si mama noastr. S multumim lui Dumnezeu pentru faptul cavem pe Maica Domnului mijlocitoare pentru binele nostru, s multumim lui Dumnezeu c avem peMaica Domnului ajuttoarea noastr. S nu uitm c "ceea ce poate Dumnezeu cu puterea, poateMaica Domnului cu rugciunea", si s avem ncredere n ajutorul ei. S-i urmm ct putemexemplul, ca s avem si noi parte de binecuvntarea Domnul nostru Iisus Hristos acum si pururea,amin!

PILDA CU BOGATULCRUIA I-A RODIT TARINA CU BELSUG


La aceast Sfnt Liturghie s-a citit din Sfnta Evanghelie de la Luca, pilda cu bogatul cruia i-a

rodit tarina cu belsug. Este o pild nepilduitoare. n aceast pild se arat c nu trebuie s fac cinevacum a fcut acel bogat care a avut n vedere posibilitatea de a aduna bogtii numai pentru el.

n Capitolul al XII-lea alEvangheliei de la Luca scrie c odat, pe cnd vorbea Domnul Hristosputinilor asculttori, cineva din multime a zis: "nvttorule, zi fratelui meu s mpar-t cu minemostenirea", si Domnul Hristos a rspuns: "Omule, cine M-a pus pe Mine judector sau mprtitor

peste voi?", dup care a adugat: "Luati aminte, c viata cuiva nu st n prisosul avutiilor sale", iar cailustrare a acestui fapt a spus pilda cu bogatul cruia i-a rodit tarina cu belsug. O stim cu totii, am fi

putut s-o nvtm chiar nainte de a fi citit la Sfnta Liturghie: Un om bogat a vzut c n anul acelatarina lui a rodit cu belsug. A intrat atunci la ngrijorare si s-a ntrebat ce-ar putea s fac n aceastmprejurare, c nu-i pregtit pentru a aduna attea roade n magaziile pe care le are. Dup oarecare

chibzuint, a zis: "Voi drma magaziile si mai mari le voi zidi, voi aduna acolo toate roadele mele sivoi zice: Suflete, ai multe buntti strnse pentru multi ani; odihneste-te, mnnc, bea, veseleste-te". Dumnezeu, se spune mai departe n pild, i-a zis: "Nebune! n aceast noapte vor cere de la tinesufletul tu. Si cele ce ai pregtit ale cui vor fi?" si ncheie Domnul Hristos pilda, spunnd: "Asa sentmpl cu cel ce-si adun comori siesi si nu se mbogteste n Dumnezeu!".

Am nvtat cnd eram student la Teologie, la cursul numitErmineutic(un curs care nvat cum setlmcesc cuvintele din Scriptur) c dac vrei s ntelegi bine un text, trebuie s ai neaprat nvedere scopul pentru care a fost scris (n cazul nostru - pilda cu bogatul cruia i-a rodit tarina cu

belsug). Ce a urmrit Domnul Hristos s-i nvete pe oameni prin aceast pild? Am putea s stim?Da, este foarte simplu! Mai nti ncadrnd n context; aceasta este o regul, adic nu iei textul

cuvnt cu cuvnt, ci urmresti cui i-au fost spuse cuvintele, de ce i-au fost spuse omului aceluia, dece a fost el caracterizat ca nebun, n ce mprejurare? Ca s ntelegi lucrurile acestea, trebuie s ai nvedere toate cte sunt n legtur cu aceste afirmatii.

Am putea zice foarte simplu: "Nu ne priveste, nu ne intereseaz! Nu avem nici o treab cu pildaaceasta, nu tine de noi!" Dar oare nu tine de noi nici cuvntul: "Asa se ntmpl cu oricine care sembogteste pentru sine si nu se mbogteste n Dumnezeu"? Aici ne priveste! Partea aceasta, c secuvine a ne mbogti n Dumnezeu, ne priveste! Nu ni se spune ce nseamn a ne mbogti nDumnezeu, dar ntelegem din pild. A te mbogti n Dumnezeu nseamn s dai din prisosul tu.Duminica trecut v spuneam c samarineanul milostiv a dat din prisosinta lui. Asa trebuia s fac si

bogatul cruia i-a rodit tarina, s dea din ceea ce avea el n plus. Nu trebuia nici s-si fac proviziimai mari, nici s adune pe mai multi ani roadele, ci s se gndeasc si la cei care n-au, s le dea siacelora si atunci s-ar fi mbogtit n Dumnezeu din prisosul lui. El n-ar fi fost pgubit cu nimic, ar fitrit tot att de bine, dar ar fi putut s-i ajute si s-i veseleasc si pe altii.

22


23/84

Ziceam c ne priveste si pe noi ceva: cuvntul acesta, c trebuie s ne mbogtim n Dumnezeu.Cum? Dac avem prisosuri, s le folosim pentru binele altora si atunci suntem la msurilesamarineanului milostiv, iar Domnul Hristos ne recomand si pe noi cum l-a recomandat pesamarineanul milostiv, cnd a zis: "Mergi si f si tu asemenea" (Luca 10, 37), d si tu din ceea ce ai,d si tu din prisosul tu! Mai nti l-a recomandat pe samarineanul milostiv acelui om care L-antrebat pe Domnul Iisus Hristos: "Cine este aproapele meu?", acelui om care a nteles c aproapelecelui czut ntre tlhari este samarineanul milostiv. Domnul Hristos a zis: "Mergi si f si tuasemenea". Cuvntul acesta ni-l spune Domnul Hristos tuturor, pentru c toti trebuie s facem ceeace a fcut samarineanul milostiv.

Dar mai e ceva ce ne priveste pe noi, chiar dac nu suntem bogati, chiar dac nu avem tarin, chiardac nu facem hambar, chiar dac ne multumim cu cte le avem, chiar dac nu zicem: "Suflete, aimulte bogtii strnse pentru multi ani, odihneste-te, mnnc, bea, veseleste-te!". E ceva ce DomnulHristos nu are n vedere n text asa de lmurit, ceva la care ne gndim prea putin, poate chiar deloc.

Dac lum aminte cum este prezentat pilda, vedem c omul acela nu a fcut nimic din ce si-apropus: nu a drmat hambarele, nu a fcut altele, nu a adunat bogtiile n hambare, nu a zis ce si-a

propus s zic si, cu toate acestea, a fost numit nebun: "Nebune, n noaptea aceasta vor cere de la tinesufletul tu, iar cele ce le-ai adunat, ale cui vor fi?". Ne priveste pe toti: si pe cei sraci si pe ceibogati, si pe cei nvtati si pe cei nenvtati. Ce anume? C Dumnezeu priveste nluntrul nostru, cDumnezeu ne cunoaste tainele inimii, c Dumnezeu stie asezarea sufletului nostru. Ne dm seama deaceasta din cu-vintele Domnului Hristos: "Din prisosul inimii grieste gura" (Luca 6, 45); "Duproadele lor i veti cunoaste" (Matei 7, 16); "Omul cel bun, din vistieria cea bun a inimii sale scoatecele bune, iar omul cel ru, din vistieria cea rea a inimii sale scoate cele rele" (Luca 6, 44-45).

Cum e cu bogatul cruia i-a rodit tarina? Cele ce ni se spun n pild c le-a zis - nu le-a zis nici mcarcu cuvntul vorbit! De unde stim? Scrie acolo, nEvanghelie: "Si-a zis n sine", deci nu a zis cucuvntul vorbit, nu a zis ctre cineva, ci n sine, n mintea lui, n constiinta lui a zis: "Ce voi face, c

nu am unde s adun bogtiile mele? Stiu ce voi face (n gnd zicea): voi drma hambarele mele(deci la viitor), voi zidi altele mai mari, voi aduna n ele belsugul de rod al tarinilor mele, si voi zice:Suflete, ai multe bogtii strnse pentru multi ani, odihneste-te, mnnc, bea, veseleste-te!". Nu azis nimic cu cuvntul, nu a zis nimic la prezent, ci numai la viitor, iar Dumnezeu i-a zis: "Nebune!".De ce i-a zis Dumnezeu - nebun? Pentru c n-avea niste judecti n care s intre si Dumnezeu, Care a

binecuvntat tarina s intre atta belsug. Nu a zis: "Oare Dumnezeu, Care este dttorul binelui, ce-mi cere? Oare Dumnezeu n-ar vrea s dau cuiva din bogtiile acestea?" Dac ar fi gndit n luminagndului la Dumnezeu, nu mai era nebun. El L-a exclus pe Dumnezeu din gndurile lui. El a fcut cea zis Psalmistul: "Zis-a cel nebun n inima sa: Nu este Dumnezeu" (Ps. 13, 1). El a zis "Nu esteDumnezeu", nu n ntelesul c a spus cu cuvntul, ci n ntelesul c nu a tinut seama de Dumnezeu,nu l-a interesat de Dumnezeu.

Asa zic multi n gndul lor sau nici nu zic, dar actioneaz ca si cnd nu ar exista Dumnezeu. Deexemplu, trebuie s mear-g omul la biseric si zice: "Nu m duc la biseric!". Nu te duci la biseric,dar stii tu ce nseamn treaba aceasta? nseamn c-L neglijezi pe Dumnezeu, c-L pui pe Dumnezeula spate, c-L pui pe Dumnezeu n dos, c nu vrei s stii de Dumnezeu. Aaa... pi eu cred, eu mnchin, eu zic rugciunile... Da, zici atunci, seara, cnd te culci, dar cnd trebuie s te duci la biseric,nu exist Dumnezeu pentru tine, nu te intereseaz Dumnezeu, nu vrei s stii de Dumnezeu. Aceastaeste atitudinea, de aici se vede dac esti sau nu cu Dumnezeu.

Dumnezeu i-a zis "nebun" pentru c bogatul acela nu a tinut seama de Dumnezeu. n modpractic nua tinut seama de Dumnezeu. Probabil c dac l-ar fi ntrebat cineva: "Crezi n Dumnezeu?" "Cred!" -ar fi zis, dar faptele lui l-au artat necredincios.

23


24/84

De multe ori le zic oamenilor: "Nu crezi n Dumnezeu, pentru c nu te duci la biseric! Si ei: "Bacred!" Cum crezi n Dumnezeu, cnd tu nu te duci la biseric? Cum crezi? Unde-i credinta ta, celucrare are credinta ta?

Ceea ce m intereseaz acum si as vrea s retinem cu totii, pentru c sunt lucruri care ne privesc, estefaptul c Dumnezeu se uit nluntrul inimii, se uit la asezarea omului; Dumnezeu stie ce este omul,ce face omul, ce crede omul

S tinem seama de lucrul acesta: bogatul nu a zis cu cuvntul, a zis n sine, nu a mplinit ce si-apropus, nu a ajuns s zic ce voia s zic si, cu toate acestea, a fost socotit nebun.

Din aceast pild s nvtm s nlturm si gndurile care ar putea fi contrare voii lui Dumnezeu.Dac privim pilda n acest sens, avem cu totii ceva de nvtat din ea. Totodat, s cercetm si s nembogtim n Dumnezeu, ca s nu ni se ntmple ceea ce i s-a ntmplat bogatului care se gndeanumai la el nsusi. Dac facem asa, este ndejde de bine si acum, si n vesnicie. Amin!

CUVINTE DE LA ATHOS

Mnstirea Brncoveanu5 iunie1996

Astzi se face pomenirea Sfntului Atanasie, cel care a ntemeiat Lavra din Sfntul Munte, primamnstire din Muntele Athos.

Orice mnstire este ceva deosebit fat de lumea aceasta, dar Sfntul Munte are ceva deosebit si fatde celelalte mnstiri. Unii dintre clugri se gndesc mereu cum ar fi s ajung ei n Sfntul Munte,

s triasc acolo. Este un gnd bun, desi nu s-ar putea zice c dac ai ajuns la Sfntul Munte, gata, aiajuns n cer. Tot oameni sunt si la Sfntul Munte. L-am ntrebat odat pe un printe de acolo,printele Dometie Trihenea, cnd a fost la noi la mnstire: "Printe, cum sunt printii de la SfntulMunte?" Si a zis: "S nu-ti nchipui c la Sfntul Munte sunt oameni veniti din cer pe pmnt! Suntoameni de pe pmnt... care doresc s ajung n cer!" Binenteles, dac sunt oameni de pe pmnt,nseamn c si acolo sunt lucruri care tin de p-mntul acesta. Sunt si acolo oameni doritori de avere,desi s-au fgduit la srcie, sunt si acolo oameni doritori de mrire, des

teofil paraian-din vistieria inimii mele

Documents