REFERAT LA DISCIPLINAInformatica medicala si biostatistica

TEHNICI DE EVALUARE A MOBILITATII ARTICULARE: BILANTUL ARTICULAR

Coord. Sef lucrari : dr. Meda V. Todor Student: Simon Flavia AnamariaProgram de studii:Medicina dentara, Anul I, Grupa 5

Oradea, 2015CUPRINSINTRODUCERE1.BILANTUL ARTICULAR..41.1 Generalitati.41.2 Modalitati de masurare a amplitudinii de miscare..51.3 Sisteme de inregistrare a amplitudinii de miscare...71.4 Inregistrarea valorilor goniometrice81.5 Interpretarea valorilor goniometrice........91.6 Probleme de nomenclatura...92.COLOANA CERVICALA-BILANT ARTICULAR102.1 Flexia capului si gatului...102.2 Extensia capului si gatului112.3 Inclinarea capului si gatului.112.4 Rotatia capului si gatului.113.COLOANA DORSO-LOMBARA-BILANT ARTICULAR113.1 Extensia trunchiului...123.2 Inclinarea trunchiului.123.3 Rotatia trunchiului..124.BAZIN-BILANT ARTICULAR.125.SOLDUL-BILANT ARTICULAR..135.1 Extensia soldului.135.2 Abductia soldului135.3 Rotatia externa a soldului........145.4 Rotatia interna a soldului146.GENUNCHIUL-BILANT ARTICULAR156.1 Flexia genunchiului156.2 Extensia genunchiului157.GLEZNA,PICIORUL-BILANT ARTICULAR157.1 Flexia dorsal a gleznei,piciorului.157.2 Flexia plantara a gleznei, piciorului....168.UMARUL-BILANT ARTICULAR.168.1 Flexia umarului168.2 Extensia umarului168.3 Abductia umarului178.4 Adductia umarului....178.5 Rotatia externa a umarului178.6 Rotatia interna a umarului.188.7 Abductia orizontala a umarului.188.8 Adductia orizontala a umarului.189.COTUL-BILANT ARTICULAR199.1 Flexia antebratului..199.2 Extensia antebratului..199.3 Supinatia antebratului199.4 Pronatia umarului1910. PUMNUL-BILANT ARTICULAR..2010.1 Flexia pumnului2010.2 Extensia pumnului2010.3 Inclinarea radial2010.4 Inclinarea cubitala.2111.TESTE FUNCTIONALE2112.MODALITATI ALE AMPLITUDINII DE MISCARE.2112.1 Limitare.2812.2 Exces.2912.3 Pierdere.29CONCLUZIE..31BIBLIOGRAFIE.32TERMINOLOGIE...33

INTRODUCERE

Cunoasterea gradului de miscare a unei articulatii este absolut necesara pentru a putea stabili un diagnostic functional in cadrul bolilor care afecteaza aparatul locomotor.Uneori, deficitul acestui aparat este usor vizibil si nu necesita examinarea bolnavului, dar in alte cazuri acesta poate fi pus in evident doar printr-un examen atent, fiind mascat de gestici compensatorii.Pe de alta parte, sunt necesare o cuantificare si o standardizare a modalitatii de apreciere a fortei de miscare a unui segment si a gradului de disfunctionalitate, pentru a putea fi urmarite secvential, in evolutie, de examinatori diferiti sau de acelasi examinator.O astfel de apreciere este necesara si pentru kinetoterapeut, nu numai pentru diagnostic, deoarece acesta isi alcatuieste un program de lucru pornind de la cunoasterea foarte precisa a gradului de disfunctionalitate mioartokinetica.Si pentru omul sanatos este necesara cunoasterea exacta a amplitudinilor de miscare articulara, pentru diverse studi de ergonomie.Marimea sau cursa unei manete, forta de rezistenta a unui pedalier, inaltimea scaunelor sau a treptelor unei scari, dimensiunile unei parghii sau a unei roti, locul de plasare- toate acestea se bazeaza pe forta care se poate dezvolta in cadrul unei miscari si pe analiza amplitudinii de miscare a articulatiilor corpului.Astfel, capacitatea de miscare a sistemului mioarticular se va aprecia calitativ si cantitativ prin testarea clinica musculoarticulara.Pentru ca aprecierea aceasta sa fie reproductibila, s-a ajuns la o standardizare a examenului articular, absolut obligatorie pentru ca starea functional mioarticulara a unui bolnav sa poata fi interpretata de diferiti examinatori, in orice moment.Aceasta testare clinica, desi se exprima cifric, are un oarecare grad de aproximatie, deoarece intervine atat capacitatea de intelegere si colaborare a pacientului, cat si subiectivismul testatorului.Tehnica prin care este analizat gradul de mobilitate articulara poarta numele de bilant articular sau testing articular.Acest bilant clinic este analitic, deoarece cerceteaza fiecare articulatie si miscare in parte.Clinica pune la dispozitie si posibilitatea unei aprecieri globale bazate pe gestica si activitatea vietii obisnuite, in special in cazul pacientilor cu incapacitate functionale importante, pentru alcatuirea obiectivelor de etapa ale programelor de recuperare functionala.

1. BILANTUL ARTICULAR Bilantul articular reprezinta,in sens strict,masurarea amplitudinilor de miscare in articulatii (pe toate directiile de miscare).In general,executarea acestor masuratori presupune totodata si alte aprecieri asupra articulatiei respective (crestere de volum,temperatura crescuta,miscari anormale etc.),adaugandu-se acestora si un examen radiologic. In tehnicile moderne de evaluare a miscarii unei articulatii nu se pune accentul pe gradul de mobilitate,considerand ca acesta nu ofera suficiente date despre starea structurilor participante la miscarea articulara si implicit,despre motivele limitarilor acesteia.Astfel,impreuna cu bilantul muscular acesta reprezinta un examen analitic de baza 1.1 GENERALITATI Desi nu se necesita o deosebita indemanare,totusi executarea adecvata si corecta presupune o oarecare experienta, care poate fi dobandita dupa testari repetate si presupune o apreciere corecta a limitei maxime reale a unei miscari-in special in cazul persoanelor necooperante sau care la mobilizare prezinta dureri-.la aprecierea unghiului articular in cazul in care masurarea nu se face cu ajutorul goniometrului sau de asemenea la corecta asezare a acestuia,cand se recurge la folosirea lui. Corectitudinea masuratorilor depinde si de obiectivul lor.In cazul orientarii unui examen clinic general se pot admite variatii de 8 pana la 10, iar in unele miscari, chiar mai mult.In testarile pentru formarea unui program de kinetoterapie,in vederea recuperarii unui eventual deficit functional,erorile nu pot depasi 5-6,fiind nevoie de mai multa precizie.In cazul unor masuratori din cadrul unor studii si cercetari nu se admit erori peste 3.Bilantul articular se masoara diferit in functie de segmentele de testat, astfel: MEMBREin acest caz mobilitatea articulara se masoara analitic(pe directiile anatomice care sunt posibile in planurile si axele respective) unghiul de miscare intre cele 2 segmente osoase care compun articulatia. COLOANA VERTEBRALAin aceste caz se recurge la masuratori indirecte sau la miscari test si evaluarea se realizeaza pe regiuni vertebrale de aceea se preteaza mai putin exprimarii cifrelor.Prin evaluarea amplitudinii articulare se permite cuantificarea limitarilor si deviatiilor articulare,observarea fenomenelor dureroase si a senzatiilor traite la sfarsit de catre subiect:aceasta este o metoda cu caracter cantitativ si calitativ.De asemenea,evaluarea asociata cu alte bilanturi permite instituirea unui tratament adecvat al carui efecte vor fi simtite prin evaluari repetate.ARTICULATIILE:se clasifica in trei categorii in functie de numarul axelor in jurul carora executa miscarile in diferitele articulatii si forma suprafetelor articulare:1. uniaxiale(un singur axa de miscare).Acestea permit miscari opuse intr-un singur plan ca:flexiunea-extensiunea(de exemplu ginglimul),rotatia(de exemplu trohoidele).Inrudite cu ele sunt articulatiile bicondiliene ale caror miscari principale se efectueaza in jurul unui singur ax.2. biaxiale(doua axe si doua planuri de miscare)perpendiculare unul pe altul:exemple,articulatiile elipsoidale si articulatiile in sa3. triaxiale(miscari in toate planurile) se numesc enoartroze, cuprind articulatiile sfenoide.De asemenea,factorul cel mai important ce determina caracteristicile si structura unei articulatii este functiunea ei,adica miscarea pe care o permite.Luandu-se in consideratie,acest factor,la care se mai adauga formatiunile de legatura si model de dezvoltare,articulatiile au fost impartite in trei grupe:articulatii fibroase,articulatii cartilaginoase si articulatii sinoviale.

1.2 MODALITATI DE MASURARE A AMPLITUDINII DE MISCARE

Pentru aprecierea unghiului maxim al unei miscari,exista cateva posibilitati de apreciere: Prin evaluarea directa si anume cea subiectiva din ochi.In cazul acesta se traseaza un unghi imaginar de 90(unghi drept) si bisectoarea lui (45);se apreciaza unghiul format de aceasta bisectoare si una dintre laturi (135) si se evalueaza, in functie de aceste linii virtuale, pozitia segmentului care se afla in miscare. Goniometria-presupune masuratori in centimetri Indinometria-face referire la aparatura video,imagistica medicala-radiografia,tomodensiometria si RMN Analiza miscarilor prin diverse metode de exemplu WEB. Prin masurarea distantei dintre doua puncte notate pe cele doua segmente, care alcatuiesc unghiul de miscare.Valoarea modificarii amplitudinii de miscare se da prin compararea in timp a acestei distante.Se poate calcula si valoarea unghiului prin cosinusul sau:

Prin masuratori cu ajutorul pendulului/firului plumb.Pozitia pendulului fixeaza verticalitatea,iar unghiul masurat sugereaza deplasarea maxima a segmentului de la verticalitate.Masuratorile de acest tip nu pot fi desigur posibile pentru toate tipurile de articulatii si toate tipurile de miscari.O conditie a masuratorii de acest tip presupune ca subiectul testat sa se afle in ortostatism. In cazul studiilor telemetrice,se folosesc goniometre incorporate in circuite electronice, cu care se pot masura unghiuri aflate in miscare. Executarea a doua radiografii la nivelul excursiilor maxime ale unei miscari permite,de asemenea,masurarea amplitudinii acestei miscari.

Goniometria face parte din kinezomietrie si consta in evaluarea potentialului motor al individului.Caracteristicile acestuia sunt:fiabila,reproductiva,repere anatomice care sunt usor de identificat,aceasta apreciaza atat mobilitatea activa cat si potentialul articular pasiv(amplitudinea miscarii pasive este mai mare decat cea activa)Instrumentul folosit este goniometrul,care poate fi de diferite marimi si modele,in functie de dimensiunile segmentelor de studiat.S-au construit recent goniometre pentru masurarea unghiului de inclinare a bazinului sau aprecierea mobilitatii articulare in cazul modificarii axelor articulare:de exemplu pentru varum,valgum.Goniometru:raportor:0-180 grade,punctul fix numindu-se goniom.(brat fix si brat mobil)Masuratoarea este precedata de determinarea pozitiei de referinta(pozitia zero anatomica sau pozitia preferentiala pentru articulatia testata si a planului in care se executa miscarea ce urmeaza a fi evaluata:frontal,sagital sau transversal.

Masuratoarea impune respectarea anumitor conditii: subiectul trebuie sa fie intr-o pozitie comoda si relaxanta,dezbracat la nivelul segmentului de examinare permitand o evaluare corecta a amplitudinii de miscare in articulatia testata. De asemenea kinetoterapeutul trebuie sa fie intr-o pozitie comoda pentru a asigura reusita maxima a tehnicii Raportorul trebuie plasat in planul miscarii Axul goniometrului se plaseaza in axul biomecanic al miscarii ,mai precis pe proiectia lui cutanata definita cu precizie clinica relativa,respectiv prin repede vizibile sau palpabile Bratele se plaseaza paralel cu axele longitudinale ale segmentelor care formeaza unghiul articular ce urmeaza a fi masurat astfel:bratul fix pe segmentul fix si cel mobil pe segmentul mobil. Nu se va presa asupra segmentelor,fiind aplicat usor pentru a nu limita miscarea Testarile se vor realiza prin mobilizari active sau pasive Valorile obtinute se vor exprima in grade intre 0 si 180,orice miscare incadrandu-se in aceste limite Inregistarile se trec in tabele astfel:se grupeaza valorile miscarilor opuse pe acelasi ax .De exemplu: flexia-extensia,abductia-adductia,rotatia externa si cea interna,alaturi de valorile standard Interpretarea se face in comparatie cu valorile standard si cu unghiul aceleasi miscari ,dar efectuat cu segmentul opus Eroarea poate fi de cca 5 grade,mai mult decat castigul functional/sedinta

Inclinometria este modalitatea de masurare a unghiurilor articulare in raport cu linia de gravitatie.Instrumentul folosit in aceasta metoda se numeste inclinometru si reprezinta o tija prevazuta cu un cadru cu afisaj digital care indica unghiul pozitiei relative a indinamometrului in raport cu linia de gravitatie.Masurarea se realizeaza prin pozitionarea indinamometrului in punctul 0,pacientul fiind in pozitie stand (si anume 0 atomic).Aceasta executa miscarea,iar amplitudinea se citeste pe ecran.Inclinamometrul si goniometrul evalueaza mobilitatea tuturor articulatiilor corpului(membre si miscari complexe ale coloanei vertebrale),valorile amplitudinii articulare la finele cursei de miscare.Avantajele acestei miscari sunt faptul ca este mult mai rapida si mai simpla,deoarece nu necesita aliniamente particularePrintre aparatele moderne de masurare se numara :electrogoniometre,electroinclionometre,fiind prevazute cu potentiometre care masoara variatiile tensiunii musculare in raport cu unghiurile articulareMasuratorile centimetrice constau din masurarea distantei proiectiei pe sol a unui anumit segment osos.Distantele masurate in cm corespund anumitor unghiuri articulare in conformitate cu unele tabele de conversie ,preferate de unii kinetoterapeuti. Conditii ce trebuie indeplinite pentru realizarea unui bilant obiectiv: Sa fie cunoscute foarte bine posibilitatile functionale normale ale articulatiei masurate (prin comparatie cu articulatia sanatoasa); Sa fie adoptat un sistem comun de masurare, cu aceleasi reguli, aceleasi valori de referinta, comparabil; Sa existe indemanarea si cunostintele teoretice necesare efectuarii masuratorilor;

1.3 SISTEME DE INREGISTRARE A AMPLITUDINII DE MISCARE De-a lungul timpului exprimarea cifrica a unghiului masurat a creat unele neintelegeri.Intrebari precum: Ce unghi masuram?, Care este pozitia de zero si la ce valori ale cercului consideram limita unei miscari?, Miscarea,de la ce valoare a arcului de cerc consideram ca incepe?Asa,de exemplu,arcul flexiei cotului in cazul unora progreseaza spre 0(pleaca de la 180), iar pentru altii pozitiile de plecare (si anume pozitiile de 0) sunt considerate diferit.Putem lua ca exemplu miscarea genunchiului in cazul caruia se diferentiaza trei tipuri de exprimare numerica a unghiului, datorita faptului ca exista trei pozitii de pornire,lucru observat in figura urmatoare:

S-a utilizat de asemenea si exprimarea numerica peste 180 , considerandu-se a fi masuratoarea pe valorile unui cerc complet(360).Astfel,in acest caz extensia membrului superior va avea valoarea de 225-230 (pozitia de 0 fiind cu bratul ridicat la zenit). Astfel, aceste exprimari diferite au creat mari confuzii in cazul inregistrarii restrictiilor de mobilitate, deoarece cifrele inscrise in fisele de testare nu mai puteau fi comparate. Prin consens liber acceptat(fara a exista o standardizare hotarata de vreun forum national sau international), se utilizeaza de catre marea masa a autorilor sistemul de exprimare numerica a miscarii bazat pe principiul 0-180.Pozitia de 0,este cea in ortostatism care presupune ca subiectul testat sa aiba bratele pe langa corp,palmele inainte,piciorul facan un unghi de 90 cu gamba. Orice miscare nu poate depasi 180 si porneste de la 0 spre valoarea maxima.1.4 INREGISTRAREA VALORILOR GONIOMETRICE

Inregistrarea cifrica a unghiurilor articulare masurate este suficienta pentru necesitatile clinice curente.Acest tip de inregistrare se face printr-o serie de sisteme de tablouri sau tabele,grupand doua cate doua valorile miscarilor opuse,alaturi de miscarile standard/normale.Tot cifric,se poate inregistra prin intermediul acestor tabele, evolutia ulterioara a unghiurilor de miscare.Orice testator poate creea diverse tipuri de tablouri sau tabele pe baza principiului comun. Sistemele grafice de inregistrare au fost de asemenea propuse fie pentru urmarirea vizualizarii mai imaginativa a capacitatii unei articulatii de miscare ,fie pentru sinteza grafica a acestei capacitati sau pentru usurinta de urmarire in timp a evolutiei unei miscari. Schemele anterioare au fost folosite in Institutul de Medicina Fizica si Recuperare din New York.

Ch. Rocher propune o diagrama interesanta,care cuprinte totalitatea miscarilor atat normale cat si patologice ale unei articulatii.Cercurile concentrice indica amplitudinile de miscare de la 5,10,20,30,50,70,90,110,130,150 la 180.Acestea sunt taiate de raze, care formeaza din 10 in 10 segmente de cerc simetrice spre dreapta si spre stanga verticalei. Pe diagrama anterioara sunt reprezentate toate tipurile de miscari:flexia in sus,extensia in jos(aceasta are cercuri doar pana la 90,nu depaseste vreodata aceasta valoare, abductia pe linia orizontala spre dreapta,adductia spre aceeasi linie dar spre stanga.Pentru pronosupinatii sau rotatii se utilizeaza razele ,care delimiteaza unghiurile de 10(inscrise pe cercul exterior), supinatia si rotatia externa fiind notate spre dreapta, iar pronatia si rotatia interna, spre stanga.In cea de a doua figura este reprezentata diagrama miscarii articulatiei pumnului in care: extensia E=80; flexia F=80 ; abductia A2=15; adductia A1=40 ; pronatia P=80 ; supinatia S= 85. Zona de miscare a articulatiei pumnului este suprafata delimitata de punctele F,A1,E,A2, in interiorul careia se poate inscrie orice miscare facuta de pumn, astfel orice valoare luata in afara acestei suprafete exclude posibilitatea ca pumnul sa realizeze o miscare cu o astfel de amplitudine. Facand bilantul articular actual ale unei articulatii si desenand diagrama miscarilor normale/standard ale aceleiasi articulatii cu redoare, diagrama de redoare articulara se va inscrie inauntrul diagramei normale.In prezenta unei articulatii balante sau a unei hiperlaxitati articulare, diagrama miscarilor acestei articulatii va depasi desigur diagrama standard. In cazul unor necesitati din asistenta de recuperare functionala a mobilitatii articulare se pot utiliza grafice facute pe baza evolutiei saptamanale a valorii, in grade a unei miscari sau pe care sa se identifice deficitul, tot in grade al aceleiasi miscari.

1.5 INTERPRETAREA VALORILOR GONIOMETRICE

Valoarea unghiului unei miscari poate fi estimata prin comparatie cu valorile standard ale amplitudinilor maxime de miscare articulara sau cu unghiul aceleasi miscari a segmentului opus. Valorile normale au fost stabilite in functie de mediile valorice ale populatiei sanatoase de ambele sexe si la varste diferite.Desi sunt numite valori standard,tabelele in care sunt consemnate aceste valori variaza in functie de autori,fapt explicabil daca se tine seama de variatiile unghiurilor realizate de subiecti cu varsta,sex,constitutie,antrenament foarte diferite.Valorile standard se vor preciza odata cu expunerea bilantului fiecarei articulatii. De obicei se foloseste asa numitul sector util de mobilitate, care reprezinta unghiurile din imediata vecinatate a pozitiei de repaus articular (pozitia de functiune), deoarece amplitudinile maxime ale miscarilor in unele articulatii sunt rar intalnite in timpul activitatilor noastre obisnuite.Astfel valoarea functionala a amplitudinilor maxime este tot mai redusa pe masura ce miscarea se indeparteaza de acest sector.Notiunea de coeficient functional de mobilitatea fost introdusa de Ch. Rocher tocmai datorita acestui fapt, pentru a exprima intr-un mod diferentiat importanta pentru functia articulara a diverselor segmente de mobilitate. Fiecare tip de miscare are coeficienti functionali de mobilitate elementari,care, prin sumare determina un coeficient global functional.Pentru a afla coeficientul functional de mobilitate,se inmulteste cifra gasita la gonimetrie cu coeficientul respectiv al sectorului de miscare articulara.

1.6 PROBLEME DE NOMENCLATURA

Dat fiint faptul ca bilantul articular foloseste o serie de termeni anatomici,este normala aparitia si in acest domeniu a sinonimelor,termeni preluati din nomenclatura franceza sau din cea anglo-saxona.De asemenea,exista si probleme de continut care pana in prezent nu au fost rezolvate unitar. Majoratitate autorilor prefera termenii de flexie-extensie sau abductie-adductie.Pentru a nu face loc confuziilor,unele denumiri sinonime in situatii particulare ar trebui sa dispara .Astfel,termeni precum retroductia(retropulsia) sau anteductia(antepulsia) trebuie inlocuite definitiv cu extensia si respectiv flexia bratului.Atunci cand ne referim la proiectiile anterioara si posterioara ale umarului, cei doi termeni vor ramane valabili. Vom folosi termenii de abductie, respectiv adductie a mainii pentru a desemna inclinarea radiala si inclinarea ulnara.Flexia dorsala ramane flexia piciorului, dar flexia plantara devine extensia piciorului.Miscarile de rotatie in raport de directie, fata de axa de rotatie, pot si externe (laterale) sau interne (mediale).In tara noastra termeni precum rotatie externa si rotatie interna nu vor fi schimbati deoarece sunt de mult intrati in uz. Pozitia segmentelor sau a corpului pentru executarea masuratorilor ridica probleme de continut dar de asemenea si de nomenclatura.Ulterior am prezentat care este pozitia anatomia a corpului considerata de unii ca fiind pozitia de start sau pozitia zero sau de altii ca find pozitia neutra. Deoarece acesti termeni nu sunt intocmai sinonimi, acestia pot crea si unele confuzii.In calcularea unghiurilor unei miscari se pleaca de la 0 spre 180, corpul si segmentele sale trebuind sa fie pozitionate ca in pozitia anatomica (talpile pe sol,membrele superioare pe langa corp,cu palmele in supinatie-in ortostatism),dar exista si o exceptie si anume masuratorile pronosupinatiei, cand se pleaca de la pozitia de indiferenta a mainii (intermediara intre pronatie si supinatie) si nu de la pozitia anatomica.Totusi, nu intodeauna cand facem masuratorile putem pozitiona pacientul in pozitie anatomica fiind incomod si uneori imposibil de determinat unele miscari.Astfel, pentru aprecierea valorii miscarilor soldului vom intampina mari dificultati, iar flexia piciorului nu va putea fi masurata in niciun fel din ortostatism. Pentru a inlesni atat o miscare sau alta cat si masurarea lor, vom aseza pacientul si segmentele in diverse pozitii, dar cu conditia sa respecte principiul de baza.De exmplu: flexia piciorului pentru a fi masurata cere ca pacientul sa fie culcat, fie pe scaun, cu piciorul ridicat de la sol, fiind pozitionat la 90.Acestea au fost numite pozitii de start preferentiale sau pe scurt pozitii preferentiale, deoarece acestea respecta pentru segmentul respectiv pozitia anatomica (pozitia zero) in raport cu corpul, dar sunt in asa fel alese, incat permit o ma usoara manipulare a goniometrului.Asadar, dintr-un anumit punct de vedere sunt sinonime cu notiunile de pozitie de start, pozitie neutra sau de pozitie zero. De asemenea, planurile de miscare vo ridica probleme de nomenclatura, cand ne vom referi la denumirea structurilor anatomice (oase,muschi etc.). Pentru a evita confuziile, vom indica pe cat posibil in paranteze si denumirile echivalente in diversele nomenclaturi.

2. COLOANA CERVICALA-BILANT ARTICULAR

2.1 Flexia capului si gatului Definirea miscarii:miscare prin care barbia se apropie de stern.Valoarea normala: 35-45 (Chiriac), 80-90 (Magee), 30-45 (Sbenghe).Pozitia initiala: subiectul in sezand, cu privirea inainte.Pozitia finala: subiectul in sezand, barbia se apropie de stern, pana la limita de miscareDeterminarea planului in care se executa miscarea: sagital.Pozitia goniometrului: centrul acestuia se plaseaza la nivelul articulatiei temporo-mandibulare, pe partea laterala.Bratul fix urmareste linia ce uneste conductul auditiv cu comisura buzelor.Bratul mobil urmareste acelasi reper in pozitia finala.Pozitia kinetoterapeutului fata de segmentul testat trebuie sa fie in lateral.2.2 Extensia capului si gatuluiDefinirea miscarii:miscarea in plan posterior prin care occiputul se apropie de coloana vertebrala.Valoarea normala: 30(Chiriac), 70(Magee), 35-45(Sbenghe)Pozitia initiala:subiectul in sezand, cu pozitia inainte.Pozitia finala: subiectul in sezand, occiputul se apropie de coloana vertebrala, pana la limita de miscare.Determinarea planului in care se executa miscarea: sagitalPozitia goniometrului:centrul goniometrului se plaseaza la nivelul articulatiei temporo-mandibulare pe partea laterala.Bratul fix urmareste linia ce uneste conductul auditiv cu comisura buzelor.Bratul mobil urmareste acelasi reper in pozitia finala.Pozitia kinetoterapeutului fata de subiectul testat este in lateral.2.3 Inclinarea capului si gatuluiPozitia initiala: subiectul in sezand, cu privirea inainte.Pozitia finala: subiectul in sezand, urechea se apropie de acromion, pana la limita de miscare.Determinarea planului in care se executa miscarea: frontal.Pozitia goniometrului: centrul goniometrului se plaseaza la nivelul vertebrei C7, pe partea superioara. Bratul fix urmareste linia mediana a capului, respectiv vertexul. Bratul mobil urmareste acelasi reper in pozitia finalaPozitia kinetoterapeutului fata de segmentul testat este in spate.2.4 Rotatia capului si gatului Definirea miscarii: miscarea de privire peste umar (miscarea in jurul unui ax ce trece prin mijlocul vertebrelor cervicale);Valoarea normala: 45-60 (Chiriac), 70-90(Magee), 45-70(Sbenghe);Pozitia initiala: subiectul in sezand, cu privirea inainte;Pozitia finala: subiectul in sezand, roteste capul inspre o parte, pana la limita de miscare;Determinarea planului in care se executa miscarea: transversal;Pozitia goniometrului: centrul goniometrului se plaseaza la nivelul partii superioare a capului, respectiv la nivelul vertexului.Bratul fix urmareste linia imaginara a varfului nasului.Bratul mobil urmareste acelasi reper dar in pozitie finala;Pozitia kinetoterapeutului fata de segmentul testat este in spate

3.COLOANA DORSO-LOMBARA-BILANT ARTICULARDefinirea miscarii: miscarea prin care peretele abdominal se apropie de fata anterioara a coapselor;Valoarea normala: 60-105 (Magee),80-90 (Sbenghe);Pozitia initiala: subiectul in ortostatism;Pozitia finala: parerea noastra este ca trunchiul trebuie sa realizeze o flexie atat cat membrele superioare atrase de forta gravitationala atarna (cad) libere pentru a evita astfel intinderea ischiogambierilor, flexia genunchilor, bascularea posterioara a bazinului;Determinarea planului in care se executa miscarea: sagital;Pozitia goniometrului: centrul goniometrului este plasat la nivelul SIAS.Bratul fix perpendicular pe linia medioaxiala a trunchiului.Bratul mobil urmareste linia medioaxiala a trunchiului si directia de deplasare a trunchiului in flexie;Pozitia kinetoterapeutului in raport cu segmentul testat trebuie sa fie in lateral;

3.1 Extensia trunchiului Definirea miscarii: miscarea prin care trunchiul se deplaseaza in plan posterior;Valoarea normala: 25(Chiriac), 20-30(Sbenghe);Pozitia initiala: subiectul in sezand;Pozitia finala: realizarea miscarii pana la limita aparitiilor miscarilor de substitutie;Determinarea planului in care se executa miscarea:sagitalPozitia goniometrului:centrul goniometrului este plasat la nivelul SIAS.Bratul fix perpendicular pe linia medioaxiala a trunchiului.Bratul mobil urmareste linia medioaxiala si directia de deplasare a trunchiului in extensie.Pozitia kinetoterapeutului fata de segmentul testat este in lateral.3.2 Inclinarea trunchiuluiDefinirea miscarii: miscare prin care trunchiul se departeaza de linia mediana a corpului;Valoarea normala: 25-35 (Magee), 20-35(Sbenghe);Pozitia initiala: subiectul in sezand;Pozitia finala: subiectul in sezand, trunchiul se departeaza de linia mediana a corpului, pana la limita de miscare.Determinarea planului in care se executa miscarea: frontal.Pozitia geniometrului: centrul geniometrului este plasat la nivelul punctului sacral.Bratul fix urmareste SIPS, de aceeasi parte de care se efectueaza miscarea.Bratul mobil urmareste coloana vertebrala.Varianta a pozitiei geniometrului:cele doua brate ale geniometrului pot fi plasate si paralel.Pozitia kinetoterapeutului fata de segmentul testat este in spatele subiectului.3.3. Rotatia trunchiuluiDefinirea miscarii: miscarea care se realizeaza in jurul unui ax ce trece prin vertebrele toracice.Valoarea normala: 45 (Chiriac), 35-50 (Magee), 30-45(Sbenghe);Pozitia intiala: subiectul in sezand, cu membrele superioare flectate la 90, coatele extinse;Pozitia finala: rotatia trunchiului din articulatia dorso-lombara fara participarea coloanei vertebrale;Determinarea planului in care se executa miscarea: transversal;Pozitia goniometrului: centrul goniometrului este plasat la nivelul partii superioare a capului, respectiv la nivelul vertexului.Bratul fix urmareste linia imaginara a varfului nasului.Bratul mobil urmareste mijlocul distantei dintrei cele doua brate, care trebuie sa ramana paralele pe tot parcursul miscarii, fara participarea capului.Pozitia kinetoterapeutului fata de segmentul testat este in spatele subiectului.

4.Bazin-bilant articularDefinirea miscarii: ridicarea sau inclinarea bazinului in sens cranial;Valoarea normala: 3-5;Pozitia initiala: subiectul in decubit dorsal;Pozitia finala: aceeasi ca mai sus, dar in pozitia finala a miscarii de inclinare;Pozitia geniometrului: centrul geniometrului este plasat la nivelul spinei iliace antero-superioare.Bratul fix urmareste linia mediana a coapsei, respectiv rotula.Bratul mobil urmareste spina iliaca opusa.Pozitia kinetoterapeutului fata de segmentul testat este in lateral.

5. Soldul-bilant articularDefinirea miscarii: miscarea de apropiere a coapsei de trunchi.Valoarea normala: 120 (Chiriac), 110-120 (Magee), 125-activ, 145-150-pasiv (Sbenghe).Pozitia intiala: subiectul este in decubit dorsal, membrul inferior de testat extins, membrul inferior opus flectat sau extins la nivelul soldului sau genunchiului.Varianta: testarea se poate efectua si cu membrul inferior de testat de la nivelul articulatiei genunchiului;Pozitia finala:subiectul in decubit dorsal, fata anterioara a coapsei se apropie de fata anterioara a trunchiului, pana la limita de miscare;Determinarea planului in care se executa miscarea: sagital;Pozitia geniometrului: centrul geniometrului plasat la nivelul marelui trohanter, proiectia acestuia pe partea laterala a soldului.Bratul fix perpendicular pe linia dintre spina iliaca antero-superioara si cea postero-superioara a bazinului.Bratul mobil paralel cu linia de mijloc a fetei laterale a coapsei, urmand epicondilul lateral al femurului.Pozitia kinetoterapeutului fata de segmentul testat este de aceeasi parte a membrului.5.1 Extensia solduluiDefinirea miscarii: miscarea posterioara a coapsei intr-un plan sagital.Valoarea normala: 30(Chiriac), 10-15(Magee), 15-20-activ, 30-pasiv (Sbenghe).Pozitia initiala: subiectul in decubit ventral, ambele membre inferioare extinse.Varianta: testarea se poate efectua din decubit dorsal cu bazinul la marginea mesei, miscarea de extensie a coapsei este in plan posterior.Pozitia finala: pentru prima varianta, coapsa este deplasata in sus pe planul mesei, pana la limita de miscare, cu genunchiul extins.Determinarea planului in care se executa miscarea : sagital.Pozitia geniometrului: centrul geniometrului plata la nivelul marelui trohanter, proiectia acestuia pe partea laterala a soldului.Bratul fix perpendicular pe linia dintre spina iliaca antero-superioara si cea postero-superioara a bazinului.Bratul mobil paralel cu linia de mijloc a fetei laterale a coapsei, urmarind epicondilul lateral al femurului.Pozitia kinetoterapeutului fata de segmentul testat este de aceeasi parte a membrului.5.2 Abductia solduluiDefinirea miscarii: miscarea de departare a coapsei de linia mediana a corpului.Valoarea normala: 45(Chiriac), 30-50(Magee), 45 (Sbenghe).Pozitia initiala: subiectul in decubit dorsal, cu genunchiul extins.Varianta: testarea se poate efectua si din decubit dorsal asociata cu flexia genunchiului, in acest caz amplitudinea fiind de 50-60.Atentie! Se va evita substitutia prin rotatia externa a soldului.Pozitia finala: membrul inferior de testat se deplaseaza lateral, la limita de miscare, cu genunchiul extins.Determinarea planului in care se executa miscarea : sagital.Pozitia geniometrului: centrul geniometrului la nivelul spinei iliace antero-superioare a soldului de testat.Bratul fix pe linia ce uneste imaginar cele doua spine iliace.Bratul mobil paralel cu linia de mijloc a fetei anterioare a coapsei, urmarind rotula.Pozitia kinetoterapeutului fata de segmentul testat este de aceeasi parte a membrului5.3 Rotatia externa a solduluiDefinirea miscarii: miscarea care se executa in jurul unui ax vertical, care trece prin centrul capului femural.Valoarea normala: 45 ( Chiriac), 40-60 (Magee), 45(Sbenghe).Pozitia initiala:Varianta 1: decubit dorsal cu genunchiul extins,piciorul se orienteaza spre exterior;Varianta 2: decubit dorsal cu genunchiul flectat la 90, gamba se orienteaza intern;Varianta 3: sezand la marginea mesei cu soldul si genunchiul la 90, gamba atarna liber;Pozitia finala: gamba si piciorul se misca medial, in timp ce coapse se roteste lateral, fara flexie sau abductie asociata (pentru variantele 2 si 3); pentru varianta 1 piciorul se deplaseaza in exterior.Determinarea planului in care se executa miscarea: transversal.Pozitia geniometrului:Varianta 1:centrul geniometrului se plaseaza la nivelul calcaneului.Bratul fix paralel cu marginea mediala a piciorului, urmareste spatiul dintre degetul I si II.Bratul mobil urmareste spatiul dintre degetul I si II.Varianta 2: centrul geniometrului se plaseaza la nivelul genunchiului pe fata anterioara a patelei.Bratul fix paralel cu linia mediana a fetei anterioare a gambei.Bratul mobil urmareste spatiul dintre degetul I si II.Varianta 3: Centrul geniometrului se plaseaza la genunchi, pe partea anterioara a patelei.Bratul fix, paralel cu linia mediana a fetei anterioare a gambei, urmareste spatiul dintre degetul I si II.Bratul mobil urmareste spatiul dintre degetul I si II.Pozitia kinetoterapeutului fata de segmentul testat este caudal fata de membrul inferior si anterior fata de picior.5.4 Rotatia interna a solduluiDefinirea miscarii: miscare care se executa in jurul unui ax vertical, care trece prin centrul capului femural.Pozitia initiala: Varianta 1: decubit dorsal cu genunchiul extins, piciorul se orienteaza spre interior.Varianta 2: decubit ventral cu genunchiul flectat la 90, gamba se orienteaza extern;Varianta 3: sezand la marginea mesei cu soldul si genunchiul la 90, gamba atarna liber.Pozitia finala: gamba si piciorul se misca lateral, in timp ce coapsa se roteste medial, fara abductie asociata (pentru variantele 2 si 3); pentru varianta 1 piciorul se deplaseaza in interior.Determinarea planului in care se executa miscarea: transversal.Pozitia geniometrului Varianta 1: centrul geniometrului se plaseaza la nivelul calcaneului.Bratul fix paralel cu marginea mediala a piciorului, urmareste spatiul dintre degetul I si II.Bratul mobil urmareste spatiul dintre degetul I si II.Varianta 2: centrul geniometrului se plaseaza la nivelul genunchiului pe fata anterioara a patelei.Bratul fix paralel cu linia mediana a fetei anterioare a gambei.Bratul mobil urmareste spatiul dintre degetul I si II.Varianta 3: centrul geniometrului se plaseaza la nivelul genunchiului, pe fata anterioara a patelei.Bratul fix, paralel cu linia mediana a fetei anterioare a gambei, urmareste spatiul dintre degetul I si II.Bratul mobil urmareste spatiul dintre degetul I si II.Pozitia kinetoterapeutului fata de segmentul testat este caudal fata de membrul inferior si anterior fata de picior.

6.GENUNCHIUL-BILANT ARTICULAR6.1 Flexia genunchiuluiDefinirea miscarii: miscarea de apropiere a fetei posterioare a gambei de fata posterioara a copasei.Valoarea normala: 135 (Chiriac), 135 ( Magee), 120-140- activ, 160-pasiv (Sbenghe).Pozitia initiala:subiectul in decubit ventral cu membrele inferioare extinse, picioarele in afara mesei.Pozitia finala: subiectul in decubit ventral, fata posterioara a gambei se apropie de fata posterioara a coapsei, pana la limita de miscare.Determinarea planului in care se executa miscarea: sagital.Pozitia geniometrului: centrul geniometrului plasat la nivelul articulatiei genunchiului pe fata laterala.Bratul fix urmareste linia laterala a coapsei, respectiv trohanterul.Bratul mobil, paralel cu linia de mijloc a fetei laterale a gambei, urmarind maleola externa.Pozitia kinetoterapeutului fata de segmentul testat este de aceeasi parte a membrului.6.2 Extensia genunchiuluiDefinirea miscarii: miscarea de departare a gambei de coapsaValoarea normala: 135 ( din flexie maxima).La nivelul genunchiului este prezenta miscarea de hiperextensiune (0-15, Magee), intalnita in situatii patologice cum ar fi laxitatea articulara.Pozitia initiala: subiectul in decubit ventral cu coapsa pe planul mesei si genunchiul flectat.Pozitia finala: subiectul in decubit ventral cu membrele inferioare extinse, picioarele in afara mesei.Determinarea planului in care se executa miscarea : sagital.Pozitia geniometrului: centrul geniometrului plasat la nivelul articulatiei genunchiului, pe fata laterala.Bratul fix urmareste linia laterala a coapsei. Bratul mobil, paralel cu linia de mijloc a fetei laterale a gambei, urmarind maleola externa.Pozitia kinetoterapeutului fata de segmentul testat este de aceeasi parte a membrului.

7.GLEZNA, PICIORUL- BILANT ARTICULAR7.1 Flexia dorsala a gleznei, picioruluiDefinirea miscarii: miscarea prin care fata dorsala a piciorului se apropie de fata anterioara a gambei.Valoarea normala: 20(Chiriac), 20( Magee), 20-25 ( Sbenghe).Pozitia intiala: subiectul in sezand, cu genunchiul flectat la 90, piciorul in pozitie neutra.Pozitia finala: subiectul in sezand, piciorul se apropie de fata anterioara a gambei, pana la limita de miscare.Determinarea planului in care se executa miscarea:sagital.Pozitia geniometrului: centrul geniometrului se plaseaza la nivelul articulatiei gleznei pe partea laterala.Bratul fix cu linia mediana a fetei laterale a gambei, urmarind condilul lateral.Bratul mobil urmareste metatarsianul V.Pozitia kinetoterapeutului fata de segmentul testat este de aceeasi parte a membrului.7.2 Flexia plantara a gleznei,picioruluiDefinirea miscarii: miscarea prin care piciorul se departeaza de fata anterioara a gambei.Valoarea normala: 45( Chiriac), 50(Magee), 45(Sbenghe).Pozitia initiala: subiectul in decubit ventral, cu genunchiul extins, piciorul in afara mesei.Pozitia finala: subiectul in decubit ventral, piciorul se departeaza de fata anterioara a gambei, pana la limita de miscare.Determinarea planului in care se executa miscarea: sagital.Pozitia geniometrului:centrul geniometrului se plaseaza la nivelul articulatiei gleznei, pe partea laterala.Bratul fix, paralel cu linia mediana a fetei laterale a gambei.Bratul mobil urmareste metatarsianul V.Pozitia kinetoterapeutului fata de segmentul testat este de aceeasi parte a membrului.

8.UMARUL-BILANTUL ARTICULAR8.1 Flexia umaruluiDefinirea miscarii: miscarea anterioara a bratului intr-un plan sagital.Valoarea normala: 180 (Chiriac), 160-180 ( Magee), 180 (Sbenghe).Pozitia initiala: subiectul in sezand/ortostatism, cu membrul testat in pozitia anatomica.Pozitia finala: subiectul in sezand/ortostatism ajunge cu bratul pe langa ureche.Determinarea planului in care se executa miscarea: sagital.Pozitioa geniometrului: centrul geniometrului plasat la nivelul articulatiei scapulo-humerale, pe partea laterala.Bratul fix urmareste epicondilul lateral humeral, paralel cu linia medio-axiala a trunchiului.Bratul mobil paralel cu linia de mijloc a fetei laterale a bratului, urmarind epicondilul lateral humeral.Pozitia examinatorului fata de segmentul testat este de aceeasi parte a membrului.8.2 Extensia umaruluiDefinirea miscarii: miscarea posterioara a bratului intr-un plan sagital.Valoarea normala: 45(Chiriac), 50-60(Magee), 50-60-activ, 90-pasiv (Sbenghe).Pozitia initiala: subiectul in sezand/ortostatism/decubit ventral, cu membrul de testat in pozitia anatomica.Pozitia finala: subiectul in sezand/ortostatism/decubit ventral isi deplaseaza bratul spre inapoi pana la limita de miscare.Determinarea planului in care se executa miscarea: sagital.Pozitia geniometrului: centrul geniometrului plasat la nivelul articulatiei scapulo-humerale, pe partea laterala.Bratul fix urmareste epicondilul lateral humeral paralel cu linia medio-axiala a trunchiului.Bratul mobil paralel cu linia de mijloc a fetei laterale a bratului, urmarind epicondilul lateral humeral.Pozitia examinatorului fata de segmentul testat este de aceeasi parte a membrului.8.3 Abductia umaruluiDefinirea miscarii: miscarea de departare a bratului de corp.Valoarea normala: 180 ( Chiriac), 170-180(Magee), 180(Sbenghe).Pozitia initiala: subiectul in sezut/ortostatism, cu membrul superior de testat in pozitie anatomica.Pozitie finala: subiectul in sezut/ortostatism, bratul ajunge in unghi de 90 fata de trunchi.Determinarea planului in care se executa miscarea: frontal.Pozitia geniometrului: centrul geniometrului se plaseaza pe fata posterioara a articulatiei scapulo-humerale, in centrul acesteia.Bratul fix pe linia laterala a trunchiului.Bratul mobil paralel cu linia de mijloc a fetei posterioare a bratului, urmarind mediusul.In cazul prezentei cotului in valg,, se urmareste olecranul.Pozitia examinatorului este in spatele membrului testat.8.4 Adductia umaruluiDefinirea miscarii:miscarea de apropiere a bratului de corp (revenire din abductie).Valoarea normala: adductia pura este imposibil de realizat din cauza trunchiului.Ea se poate asocia cu flexia umarului sau cu extensia acestuia (50-75, Magee). In continuare este prezentata masurarea adductiei in pozitia de abductie de 90, in acest caz amplitudinea maxima fiind de 90.Pozitia initala: subiectul in ortostatism/sezand, bratul in unghiul de 90, fata de trunchi.Pozitia finala: subiectul in ortostastism/sezand, bratul pe langa corp.Determinarea planului in care se executa miscarea: frontal.Pozitia geniometrului: centrul geniometrului se plaseaza pe fata posterioara a articulatiei scapulo-humerale, in centrul acesteia.Bratul fix pe linia laterala a trunchiului.Bratul mobil paralel cu linia de mijloc a fetei posterioare a bratului, urmarind mediusul. In cazul prezentei cotului in valg, se urmareste olecranul.Pozitia examinatorului este in spatele membrului testat.8.5 Rotatia externa a umaruluiDefinirea miscarii: miscarea care se executa in jurul unui ax vertical, care trece prin centrul capului humeral.Valoarea normala: 80-90 (Chiriac), 80-90 (Magee), 80-90(Sbenghe).Pozitia initiala: subiectul in decubit ventral cu bratul in abductie de 90, cotul flectat la 90, antebratul in pronatie, palma priveste spre cap.Varianta: subiectul in ortostatism/ sezand, bratul pe langa corp, cotul flectat la 90, antebratul in supinatie.Pozitia finala: in decubit ventral, antebratul se deplaseaza cranial, iar pentru varianta: subiectul in ortostatism/sezand , bratul ramane lipit de corp, in timp ce antebratul descrie un arc de cerc intr-un plan orizontal inspre lateral.Determinarea planului in care se executa miscarea: transversal.Pozitia geniometrului: centrul geniometrului se plaseaza la nivelul articulatiei cotului, pe partea posterioara.Bratul fix urmareste mediusul, ramane in aceasta pozitie pe tot parcursul miscarii ( perpendicular pe brat).Bratul mobil paralel cu linia de mijloc a fetei posterioare a antebratului, urmareste mediusul.Pozitia examinatorului este de aceeasi parte a membrului de testat.Pentru varianta pozitia examinatoruli este in fata membrului de testat.8.6 Rotatia interna a umaruluiDefinirea miscarii: miscarea care se executa in jurul unui ax vertical care trece prin centrul capului humeral.Valoarea normala: 80-90 ( Chiriac), 60-100(Magee), 90-95(Sbenghe).Pozitia initiala: subiectul in decubit ventral cu bratul in abductie de 90, cotul flectat la 90, antebratul in pronatie atarna inafara mesei, perpendicular pe sol.Pozitia finala: antebratul se deplaseaza caudal.Determinarea planului in care se executa miscarea: transversal.Pozitia geniometrului: centrul geniometrului se plaseaza la nivelul articulatiei cotului, pe partea posterioara.Bratul fix urmareste mediusul, ramane in aceasta pozitie pe tot parcursul miscarii ( perpendicular pe brat).Bratul mobil paralel cu linia de mijloc a fetei posterioare a antebratului, urmareste mediusul.Pozitia examinatorului fata de segmentul testat este de aceeasi parte a membrului.8.7 Abductia orizontala a umaruluiDefinirea miscarii: departarea bratului de linia mediana a corpului, intr-un plan transversal, pastrandu-se flexia din umar de 90Valoarea normala: 130(Magee).Pozitia initiala: subiectul in sezand/ortostatism cu umarul in flexie de 90, cotul extins, antebratul in supinatie.Pozitia finala: subiectul in sezand/ortostatism, bratul ajunge in unghi de 90 fata de trunchi, prin lateral.Determinarea planului in care se executa miscarea: transversal.Pozitia geniometrului: centrul geniometrului se plaseaza la nivelul articulatiei scapulo-humerale, pe partea superioara.Bratul fix urmareste mediusul.Bratul mobil paralel cu linia de mijloc a fetei anterioare a bratului, urmareste mediusul in cazul patologiilor cotului ( de ex: cot in valg sau var) bratul mobil va urmari plica cotului.Pozitia examinatorului fata de segmentul testat este in spatele membrului.8.8 Adductia orizontala a umaruluiDefinirea miscarii: miscare de apropiere a bratului de umarul opus, pastrandu-se flexia umarului de 90.Valoarea normala: 135-140 (Chiriac), 130(Magee).Pozitia initiala: subiectul in sezand/ortostatism cu bratul in abductie de 90, cotul extins, antebratul in supinatie.Pozitia finala: subiectul in sezand/ortostatism, bratul ajunge in flexie de 90, printr-un plan transversal.Determinarea planului in care se executa miscarea : transversal.Pozitia geniometrului: centrul geniometrului se plaseaza la nivelul articulatiei scapulo-humerale, pe partea superioara.Bratul fix urmareste mediusul.Bratul mobil paralel cu linia de mijloc a fetei anterioare a bratului, urmareste mediusul .In cazul patologiilor cotului bratul mobil va urmari plica cotului.Pozitia examinatorului fata de segmentul testat este in spatele membrului.

9.COTUL-BILANTUL ARTICULAR9.1 Flexia antebratuluiDefinirea miscarii: miscarea anterioara a antebratului in plan sagital ( misccarea de apropiere a antebratului de brat).Valoare normala: 150( Chiriac), 140-150 (Magee), 145- activ, 160-pasiv (Sbenghe).Pozitia initiala: subiectul in sezand cu membrul superior in pozitie anatomica.Varianta: subiectul in decubit dorsal cu bratul pe langa corp, cotul intins, antebratul in supinatie.Pozitia finala: subiectul in sezand/decubit dorsal, fata anterioara a antebratului se apropie de fata anterioara a bratului.Determinarea planului in care se executa miscarea: sagital.Pozitia geniometrului: centrul geniometrului plasat la nivelul articulatiei cotului, pe partea laterala.Bratul fix urmareste linia mediana a bratului, respectiv acromionul.Bratul mobil este paralel cu linia mediana a fetei laterale a antebratului, urmarind stiloida radiala.Pozitia kinetoterapeutului fata de segmentul testat este de aceeasi parte a membrului.9.2 Extensia antebratuluiDefinirea miscarii: miscarea de departare a antebratului de brat.Valoarea normala : 120-140, hiperextensia 0-15Pozitia initiala: subiectul in sezand cu bratul pe langa trunchi, cotul flectat, antebratul in supinatie.Varianta: subiectul in decubit dorsal cu bratul pe langa corp, cotul flectat, antebratul in supinatie.Pozitia finala: subiectul in sezand/ decubit dorsal cu membrul superior in pozitia anatomica.Determinarea planului in care se executa miscarea: sagital.Pozitia geniometrului: centrul geniometrului plasat la nivelul articulatiei cotului, pe partea laterala.Bratul fix urmareste linia mediana a bratului, respectiv acromionul.Bratul mobil paralel cu linia mediana a fetei laterale a antebratului, urmarind stiloida radiala.Pozitia kinetoterapeutului fata de segmentul testat este de aceeasi parte a membrului.9.3 Supinatia antebratuluiDefinirea miscarii: ducerea palmei in sus, din pozitia de pronosupinatie.Valoarea normala: 80( Chiriac), 85-90(Magee), 90(Sbenghe).Pozitia initiala: subiectul in sezand cu bratul lipit de trunchi, cotul flectat la 90, antebratul in pronosupinatie.Varianta: subiectul in ortostatism cu bratul lipit de trunchi, cotul flectat la 90, antebratul in pronosupinatie.Pozitia finala: bratul lipit de trunchi, cotul flectat la 90, palma priveste in sus.Determinarea planului in care se executa miscarea: transversal.Pozitia geniometrului: centrul geniometrului plasat la nivelul falangei distale a mediusului.Bratul fix paralel cu linia mediana a humerusului, urmareste policele. Bratul mobil urmareste policele.Pozitia kinetoterapeutului fata de segmentul testat este in fata membrului de testat.9.4 Pronatia umaruluiDefinirea miscarii: ducerea palmei in jos din pozitia de pronosupinatie.Valoarea normala: 80(Chiriac), 85-90(Magee), 90(Sbenghe).Pozitia initiala: subiectul in sezand cu bratul lipit de trunchi, cotul flectat la 90, antebratul in pronosupinatie.Varianta: subiectul in ortostatism cu bratul lipit de trunchi, cotul flectat la 90, antebratul in pronosupinatie.Pozitia finala: bratul lipi de trunchi, cotul flectat la 90, palma priveste in jos.Determinarea planului in care se executa miscarea: transversal.Pozitia goniometrului: centrul goniometrului plasat la nivelul falangei distale a mediusului.Bratul fix paralel cu linia mediana a humerusului urmareste policele.Bratul mobil urmareste policele.Pozitia kinetoterapeutului fata de segmentul testat este in fata membrului de testat.

10.PUMNUL- BILANTUL ARTICULAR10.1 Flexia pumnuluiDefinirea miscarii: miscarea de apropiere a palmei de fata anterioara a antebratului.Valoarea normala: 80(Chiriac), 80-90(Magee), 90(Sbenghe).Pozitia initiala: subiectul in sezand, bratul lipit de trunchi, cotul flectat la 90, antebratul in supinatie.Pozitia finala: subiectul in sezand, mana se misca cranial, pana la limita de miscare.Determinarea planului in care se executa miscarea: sagitalPozitia geniometrului: centrul geniometrului plasat la nivelul articulatiei radiocarpiene pe partea mediala.Bratul fix urmareste linia laterala a metacarpianului 5.Bratul mobil urmareste linia laterala a metacarpianului 5.Pozitia kinetoterapeutului fata de segmentul testat este mediala.10.2 Extensia pumnuluiDefinirea miscarii: miscarea in plan anterior a mainii.Valoarea normala: 70(Chiriac), 70-90(Magee), 170(Sbenghe).Pozitia initiala: subiectul in sezand, bratul pe langa trunchi, cotul flectat la 90, antebratul in supinatie.Pozitia finala: subiectul in sezand, mana se deplaseaza in sens caudal pana la limia de miscare.Determinarea planului in care se executa miscarea: sagital.Pozitia goniometrului: centrul goniometrului plasat la nivelul articulatiei radiocarpiene pe partea mediala.Bratul fix urmareste linia laterala a metacarpianului 5.Bratul mobil urmareste linia laterala a metacarpianului 5.Pozitia kinetoterapeutului fata de segmentul testat: medial fata de membru.10.3 Inclinarea radialaDefinirea miscarii: miscarea laterala a mainii intr-un plan transversal.Valoarea normala: 15(Magee), 20-30(Sbenghe).Pozitia initiala: subiectul in sezand, bratul lipit de trunchi, cotul flectat la 90, antebratul in supinatie.Pozitia finala: mana se deplaseaza lateral pana la limita de miscare.Determinarea planului in care se executa miscarea: transversal.Pozitia goniometrului: centrul goniometrului plasat la nivelul articulatiei radiocarpiene pe partea anterioara.Bratul fix urmaeste linia de mijloc a metacarpiaului III (mediusul), falanga distala a degetului III.Bratul mobil urmareste linia de mijloc a metacarpianului III(mediusul), falanga distala a degetului III(pozitia finala)Pozitia kinetoterapeutului fata de segmentul testat: este in fata membrului.10.4 Inclinarea cubitalaDefinirea miscarii: miscarea mediala a mainii intr-un plan transversal.Valoarea normala: 30-45(Magee),40-45(Sbenghe).Pozitia initiala: subiectul in sezand, bratul lipit de trunchi, cotul flectat la 90, antebratul in supinatie.Pozitia finala: mana se deplaseaza medial pana la limita de miscare.Determinarea planului in care se executa miscarea: transversal.Pozitia goniometrului: centrul goniometrului plasat la nivelul articulatiei radiocarpiene pe partea anterioara.Bratul fix urmareste linia de mijloc a metacarpianului III ( mediusul), falanga distala a degetului III.Bratul mobil urmareste linia de mijloc a metacarpianului III (mediusul), falanga distala a degetului III (pozitia finala).Pozitia kineterapeutului fata de segmentul testat: este in fata membrului.

11.TESTE FUNCTIONALE Coloana vertebrala Testul tractiunii: examinatorul aplica o priza sub barbie, iar cealalta la nivelul occipitului si trage capul subiectului in sus, tractionand coloana cervicala a acestuia.Deoarece testul este folosit pentru pacientii care prezinta dureri din cauza comprimarii radacinilor nervoase, testul este considerat pozitiv daca aceasta manevra scade sau face ca durerea sa dispara. Testul Spurling:Subiectul inclina si roteste capul mai intai intr-o parte apoi in cealalta.In acest timp, examinatorul aplica o presiune usoara in axul longitudinal al gatului.Daca apare durere in bratul inspre care s-a inclinat capul avem de-a face cu o compresiune la nivelul trunchiului brahial de acea parte. Testul abductiei umarului:Subiectul abduce umarul sau examinatorul il abduce pasiv, in asa fel incat palma sau antebratul subiectului sa ii stea pe cap.Deoarece testul este folosit pentru pacienti care prezinta dureri de cauza nervoasa,daca aceasta miscare scade durerea, inseamna ca testul este pozitiv si avem de a face cu o problema la nivelul coloanei cervicale, cum ar fi: herniere a discului intervertebral, compresia venelor epidurale, compresia unei radacini nervoase. Sindrom de defileu toraco-brahial:subiectul face o inspiratie profunda, duce capul in extensie, iar examinatorul ii duce intreb membrul superior de partea afectat in extensie maxima.Se compara pulsul radial din aceasta pozitie cu cel din pozitia anatomica.Daca este diminuat inseamna ca testul este pozitiv. Testul Hautant: este folosit pentru a diferentia ameteala/vertigo-ul de cauza articulara de cel de cauza vasculara.Subiectul duce bratele, cu coatele extinse, in flexie de 90.Este rugat sa mentina in aceasta pozitie, avand ochii inchisi.Daca membrele superioare se misca, problema este non-vasculara.Apoi se repeta testul, numai ca atunci, capul este dus in rotatie si extensie.Daca apare balansarea membrelor superioare, cauza este vasculara(creierul nu primeste destul sange oxigenat).Pozitiile ar trebui mentinute intre 10 si 30 de secunde. Testul Barre: subiectul este rugat sa mentina pozitia de la testul trecut.Daca apare o cadere a bratelor concomitent cu o pronatie a antebratului, testul este pozitiv, cauza fiind probabil o insuficienta circulatorie la nivelul encefalului. Testul Underburg: subiectul flecteaza bratele la 90, inchide ochii si este pus sa mearga pe loc cu capul rotat intr-o parte,apoi in cealalta.Daca apare o cadere a bratelor,o pronatie a antebratului sau o pierdere a echilibrului, testul este pozitiv, cauza fiind probabil o insuficienta circulatorie la nivelul encefalului. Testul Naffziger:subiectul sta pe masa, examinatorul in spatele lui ii pune o presiune medie pe venele jugulare, timp de 30 de secunde.Apoi roaga subiectul sa tuseasca.Daca tusea ii provoaca durere in zona lombara, se poate suspecta o problema a unei radacini nervoase sau chiar o posibila tumoare la nivelul maduvei(acest diagnostic trebuie pus in vederea unei investigari mult mai detaliate facute de personal autorizat). Coloana dorsala Testul slump: subiectul, la marginea mesei este rugat sa se cocoseze flectand astfel coloana toracica si aducandu-si umerii in fata.In tot acest timp examinatorul, cu o priza pe occiput, mentine coloana cervicala in pozitie neutra.Daca aceasta pozitie nu produce nici un simptom, examinatorul flecteaza gatul subiectului ducandu-i barbia in piept.Daca nu apar simptome, examinatorul extinde pasiv un genunchi al subiectului. Daca nici aceasta miscare nu produce simptome, examinatorul duce glezna subiectului in flexie dorsala.Aceste manevre se reproduc si la celelalt membru inferior.Daca in vreuna din aceste faze apar dureri caracteristice sindroamelor de prindere a nervilor, testul este considerat pozitiv. Apropierea pasiva a omoplatilor: subiectul in decubit ventral; examinatorul ii adduce scapulele prin ridicarea umerilor de pe masa si ducerea lor in plan posterior.Durerea, aparuta in regiunea scapulara, poate indica o leziune a nervilor T1 sau T2. Elongarea primei radacini nervoase toracice: subiectul abduce bratele la 90 cu coatele flectate la 90 si antebratele pronate.Aceasta pozitie nu trebuie sa produca simptome.Daca atunci cand subiectul isi pune mainile la ceafa apare durere in zona scapulara sau intr-un brat, testul este considerat pozitiv, indicand o leziune la nivelul nervului T1. Coloana lombara Testul Lasegue: subiectul relaxat, in decubit dorsal; examinatorul flecteaza intreg membrul inferior afectat, cu genunchiul extins, soldul rotat intern si usor addus, aplicand o priza la nivelul calcaiului.Ridicarea membrului se face pana cand subiectul acuza dureri pe fata posterioara a membrului sau in zona lombara.Daca durerea este cu predominanta in zona lombara, se suspecteaza o herniere a discului intervertebral.Daca durerea este la nivelul membrului, leziunea care pune sub presiune radacinilie nervoase, este situata lateral. Testul flectarii genunchilor: subiectul este in decubit ventral; examinatorul duce genunchiul acestuia in flexie, pana cand calcaiul ajunge la sezut. Daca din cauza unei patologii la nivelul genunchiului, acesta nu poate fi flectat la maxim, testul se va face prin extensia pasiva a soldului cu genunchiul flectat atat cat permite.Teste este pozitiv daca apare durere in zona lombara, fese si/sau fata posterioara a coapsei, indicand existenta unei probleme la nivelul nervilor L2 sau L3. Testul Kerning: subiectul este in decubit dorsal, cu mainile impreunate la ceafa.Examinatorul roaga subiectul sa isi flecteze gatul,ducand barbia la piept.Subiectul flecteaza activ soldul cu genunchiul extins, pana cand apare durere in zona lombara.Testul este considerat pozitiv daca flexia genunchiului scade durerea. Manevra Valsalva: subiectul este rugat sa inspire si sa adopte pozitia ghemuit.Daca durerea creste, testul este pozitiv, indicand o presiune exagerata pe meningele care inveleste maduva spinarii. Tractiunea nervului femural:subiectul in decubit lateral pe partea opusa celei afectate,cu membrul neafectat usor flectat din sold si genunchi, cu spatele drept, capul usor flectat.Examinatorul extinde pasiv genunchiul de pe partea afectata in timp ce extinde si soldul, cu aproximativ 15. Apoi genunchiul este flectat.Daca testul este pozitiv, apare durere pe partea anterioara a coapsei. Testul Shirado: acest test examineaza flexorii trunchiului si se face cu subiectul in decubit dorsal, coapsele si genunchii flectate la 90, bratele pe langa corp.Subiectul ridica umerii de pe masa, mentinand aceasta pozitie cat mai mult posibil, in izometrie.La un subiect normal timpul este de doua minute. Testul Sorense Beiring: acest test examineaza extensorii coloanei vertebrale si se executa cu subiectul in decubit ventral, la marginea mesei, bazinul si gleznele sunt mentinute ferm de catre examinatori. Subiectul va mentine cat mai mult timp posibil greutatea corpului. Un subiect sanatos mentine pozitia doua minute. Semnul Neri: din ortostatism, flexia capului si gatului poate determina dureri in regiunea lombara si in membrul inferior.Aceste dureri sunt determinate de prezenta sindromului dural. Semnul soneriei: semn radicular, percutia/apasarea pe punctul Barre (punct dureros paravertebral situat la 2 cm de apofizele spinoase) determina dureri pe traiectul nervului sciatic. Soldul Testul Patrick: subiectul sta in decubit dorsal cu piciorul membrului de testat asezat deasupra genunchiului celuilalt membru.Examinatorul duce pasiv genunchiul membrului testat inspre masa.Testul este negativ daca acesta atinge masa sau ajunge la acelasi nivel cu celalalt genunchi.Testul este pozitiv daca nu se intampla acest lucru, indicand o contractura a iliopsoasului, patologic la nivelul soldului sau o afectare a articulatiei sacro-iliace. Testul Trendelenburg: subiectul in stand este rugat sa isi ridice de pe sol piciorul membrului afectat.In mod normal, in sprijin unipodal, pelvisul de pe partea opusa trebuie sa se ridice, dar daca acest lucru nu se intampla si piciorul cade pe sol, testul este pozitiv indicand o slabiciune a abductorilor soldului, a fesierului mediu sau un sold instabil. Testarea labrului anterior: subiectul in decubit dorsal.Pozitia de plecare pentru sold este: flexie, abductie, rotatie externa (genunchiul este flectat). Examinatorul duce soldul subiectului, pasiv, in extensie, adductie, rotatie interna.Testul este pozitiv daca apare durere la nivelul soldului testa, cu sau fara aparitia unui clic. Testul Stinchfield: subiectul in decubit dorsal, flecteaza soldul cu genunchiul extins pana la 30, impotriva unei rezistente opuse de examinator. Durerea aparuta in zona inghinala sau la nivelul soldului, semnaleaza probleme la nivel lombar, al articulatiei sacroiliace sau la nivelul soldului. Linia lui Nelaton: este o linie imaginara, care uneste tuberozitatea ischiadica si SIAS de aceasi parte.Daca marele trohanter e palpat cu mult deasupra acestei linii, faptul este indicativ pentru coxavara sau o dislocare a soldului. Testarea contracturii fesierilor: subiectul in decubit dorsal, examinatorul face o flexie a membrului inferior cu genunchiul extins (ca si la semnul Lesegue).Cand miscarea nu mai este posibila, se flecteaza genunchiul si se observa daca miscarea se poate continua.Daca nici asa miscarea nu se mai poate efectua inseamna ca problema este la nivelul fesierilor sau a soldului, nu la nivelul ischiogambierilor sau a nervului sciatic.Cauze posibile ale unei contracturi a fesierilor: bursita ischiadica, neoplasm, patologie coxo-femurala. Testul Thomas (testarea contracturii ilipsoasului): subiectul este in decubit dorsal.Examinatorul observa daca este prezenta o hiperlordoza lombara, comuna in cazurile de contractura a iliopsoasului.Examinatorul flecteaza genunchiul opus partii contracturate si subiectul il mentine la piept, prin apucarea cu mainile.Testul este pozitiv daca la nivelul membrului testat (cel care a ramas extins pe masa) apare o flexie a soldului. Testul contracturii dreptului anterior: subiectul in decubit ventral.Examinatorul flecteaza genunchiul de partea afectata.Testul este pozitiv daca pe ultimele grade de flexie bazinul se ridica de pe masa, prin flexia soldului. Genunchiul Testul McMurray: subiectul sta in decubit dorsal, cu genunchiul flectat la maxim.Pentru testarea meniscului lateral, examinatorul duce tibia in roatie interna concomitent cu extensia genunchiului.Daca exista un fragment desprins din menisc, aceasta manevra va cauza durere si aparitia unui click in articulatie. Testul lui Apley: subiectul sta in decubit ventral cu genunchiul flectat la 90.Examinatorul fixeaza coapsa subiectului cu ajutorul genunchiului sau (in1/3 distala), apoi roteaza tibia atat intern cat si extern, mentinand tractiunea in ax a tibiei.Se observa, daca exista limitari, mobilitate excesiva sau durere.Daca aceasta manevra este mai dureroasa, leziunea este de tip ligamentar.Apoi se fac aceleasi miscari numai ce se aplica o forta de compresiune in axul tibiei.Daca cea de a doua este mai dureroasa si mobilitatea este mai scazuta decat pe partea sanatoasa, leziunea este situata probabil la nivelul meniscurilor. Testul bounce home: subiectul este in decubit dorsal, genunchiul extins, calcaiul se afla in mana examinatorului.Se executa extensia genunchiului.Daca aceasta este incompleta sau daca apare un end-feel moale, exista ceva care o blocheaza.Cea mai comuna cauza o reprezinta un menisc rupt. Testul Helfet: la un genunchi normal tuberozitatea tibiala este pe aceeasi linie cu linia mediana a patelei ( genunchi in flexie de 90).Cand genunchiul se extinde, tuberozitatea tibiala este aliniata cu marginea laterala a patelei.Daca aceasta miscare de rotatie a tibiei nu se intampla avem de a face fie cu o leziune meniscala, fie cu o leziune la nivelul ligamentelor incrucisate. Testul plicii mediopatelare: subiectul sta in decubit dorsal.Examinatorul ii flecteaza genunchiul la 30 si imprima patelei o miscare mediala.Daca subiectul resimte durere la aplicarea acestei manevre, este posibil ca plica sa fie prinsa intre patela si condilul femural medial. Testul Hughston: subiectul in decubit dorsal.Examinatorul ii flecteaza genunchiul si induce o rotatie interna tibiei cu o mana, in timp ce cu cealalta impinge medial patela si palpeaza condilul femural intern. Testul umflaturii: examinatorul face miscari cu ajutorul degetelor si a palmei, pe partea mediala a patelei, orientate inspre soldul subiectului (2-3 miscari).Apoi pe partea laterala, executa miscari in sens invers (inspre piciorul subiectului).Articulatia genunchiului constituie 1-7 ml de lichid sinovial.In urma acestor manevre, excesul de lichid sinovial (4-8 ml), se va strange in partea mediala a articulatiei genunchiului sub forma unei umflaturi. Testul depresiunii: subiectul este in decubit dorsal.Examinatorul flecteaza pasiv genunchiul sanatos observand pe partea laterala a tenonului rotulian o mica depresiune care ramane chiar si cand genunchiul ajunge in flexie maxima.Examinatorul flecteaza pasiv si genunchiul bolnav.In cazul existentei unei inflamatii la acest nivel, dupa un anumit numar de grade de flexie depresiunea dispare.Cu cat inflamatia este mai puternica, cu atat depresiunea va disparea mai repede. Testul fluctuatiei: examinatorul aseaza o mana la nivelul bursei suprapatelare, iar cealalta dedesubtul rotulei, astfel incat sa incadreze patela cu marginile radiale ale mainilor.Genunchiul este extins si flectat in acest mod, in timp ce examinatorul cauta zgomote la nivelul plicii.Apasand alternativ, cand cu o mana cand cu cealalta, in cazul unui exces de lichid sinovial, examinatorul il va simti migrand dintr-o parte in alta. Testul patelei balotabile:subiectul sta in decubit dorsal cu genunchiul extins sau flectat pana la limita suportabila.Examinatorul percuteaza scurt patela sau aplica o presiune usoara asupra ei, simtiind o plutire a acesteia (testul este pozitiv). Semnul lui Clarke: sub iectul sta in decubit dorsal cu genunchiul extins.Examinatorul aplica o presiune usoara asupra polului inferior al patelei.Apoi i se cere subiectului sa isi contracte cvadricepsul, in timp ce presiunea este mentinuta.Testul este considerat pozitiv daca subiectul nu reuseste sa mentina contractia cvadricepsului fara sa apara o durere neasteptata. Testul lui Waldron: in timp ce subiectul efectueaza flexii lente ale genunchilor, examinatorul palpeaza patela.Daca subiectul acuza durere, iar la nivelul articulatiei apar crepitatii, testul este considerat pozitiv. Semnul lui Zohler: subiectul sta in decubit dorsal cu genunchiul in extensie.Examinatorul trage patela in sens caudal, mentina pozitiond-o in acea pozitie si ii spune subiectului sa isi contracte cvadricepsul.Daca apare durere testul este considerat pozitiv.Totusi acest test este pozitiv (fals pozitiv) la o mare parte a populatiei. Semnul lui Frund: subiectul sta in pozitie stand la marginea mesei.Pe parcursul mai multor miscari de flexie-extensie, examinatorul percuteaza usor patela.Daca apare durere aceasta poate fi cauzata de condromalacia patelara. Testul aprehensiunii: ofera informatii cu privire la stabilitatea patelei.Subiectul in decubit dorsal, cu membrul inferior de testat relaxat; examinatorul incearca sa luxeze lateral patela.Daca apare teama de o eventuala subluxatie din partea subiectului, testul este considerat pozitiv. Testul pivot shift: acest test permite depistarea instabilitatii anterolaterale rotatorii ale genunchiului.Subiectul este in decubit dorsal. Examinatorul ii ridica membrul inferior cu genunchiul intins si incearca sa subluxeze anterior platoul tibial lateral, prin rotarea interna a tibiei ( cu ajutorul prizei de la nivelul piciorului).Cu ajutorul prizei de pe partea laterala a genunchiului, examinatorul aplica o tensiune in valg, orientata anterior, asupra gambei. In timp ce examinatorul flexteaza incet genunchiul, in jurul a aproximativ 15 de flexie, se poate palpa un clic ce semnifica relocalizarea, datorata de instabilitatea antero-laterala rotatorie a genunchiului, rezultata din cauza unei laxitati sau rupturi a ligamentului incrucisat anterior si a structurilor posterolaterale ale articulatiei. Testul pentru instabilitatea antero-mediala rotatorie: acest test presupune ca subiectul sa stea in decubit dorsal, in timp ce examinatorul ii ridica membrul inferior de testat de degetul mare de la picior, mentinand genunchiul in extensie.Daca tibia se roteste in lateral, testul este pozitiv, cauza fiind sistemul arcuat, capsula posterioara, ligamentul incrucisat anterior sau cel posterior. Testarea luxatiei patelei (Testul lui Fairbank): subiectul sta in decubit dorsal, genunchiul flectat la 30.Examinatorul misca patela, usor, inspre lateral stanga-dreapta.Testul este pozitiv atunci cand subiectul simte ca patela i se va disloca si isi contracta imediat cvadricepsul ca sa o aduca la loc. Testarea pentru sindromul de frictiune a bandei iliotibiale (testul lui Nobel): subiectul sta in decubit dorsal cu genunchiul extins.Examinatorul ii duce genunchiul in flexie de 90, concomitent cu flexia soldului (talpa se sprijina pe masa).Se aplica o presiune asupra condilului lateral al femurului, in timp ce executa o extensie pasiva a genunchiului.Daca la 30 de flexie (0 este pozitia cu genunchiul intins) subiectul acuza o durere vie la nivelul condilului lateral, testul este considerat pozitiv. Testul contracturii de extensie la nivelul genunchiului: subiectul sta in decubit ventral, cu gambele inafara mesei.Examinatorul masoara diferenta de nivel dintre cele doua calcaie.Un centimetru reprezinta aproximativ 1. Testul poate iesi pozitiv in cazul unei contracturi la nivelul ischiogambierilor sau in cazul unei inflamatii. Testul sertarului anterior: acest test masoara gradul de deplasare al tibiei fata de femur, anterior.Subiectul este in decubit dorsal cu genunchiul si soldul flectate, astfel incat talpa sa fie pe masa.Examinatorul stabilizeaza piciorul subiectului, asezandu-se pe el, cu mainile cuprinde articulatia genunchiului, cele doua degete mari fiind de o parte si alta a tuberozitatii tibiale.Din aceasta pozitie examinatorul trage inspre el tibia subiectului. Laxitatea neinsotita de rotatia tibiei implica leziuni la nivelul ligamentului incrucisat anterior si posibil la nivelul ligamentelor colaterale.Laxitatea cu rotatie externa a tibiei implica leziuni la nivelul ligamentului colateral media, ligamentele capsulare si posibil ligamentul incrucisat anterior. Laxitatea cu rotatie interna a tibiei, implica leziuni la nivelul ligamentului incrucisat anterior si structurilor articulare postero-laterale. Testul sertarului posterior: acest test masoara gradul de deplasare a tibiei fata de femur, posterior.Pozitia examinatorului si a subiectului sunt aceleasi ca la testul anterior.Examinatorul impinge in spate tibia.Laxitatea acuta implica afectarea ligamentului incrucisat posterior si structurile articulare posterioare.Laxitatea cronica implica ruptura ligamentului incrucisat posterior si o posibila intindere a elementelor capsulare posterioare. Glezna Testul pentru aprecierea gradului de rasucire a tibiei:Din decubit dorsal: subiectul in decubit dorsal, cu soldul in pozitie neutra, patela priveste in sus.Examinatorul palpeaza cele doua maleole si trage o linie la nivelul calcaiului care sa le uneasca, apoi traseaza una paralela cu soldul.Unghiul format intre cele doua linii reprezinta gradul de rotatie laterala a tibiei.Din sezand: subiectul sta cu gambele atarnand la marginea mesei.Examinatorul pune policele de la o mana pe o maleola, iar indexul pe cealalta maleola si examineaza unghiul facut de axa genunchiului si cea a gleznei.Aceasta nu ar trebui sa fie paralele, ci sa formeze un unghi de 12-18, din cauza rotatiei laterale a tibiei. Sertarul anterior: subiectul in decubit dorsal.Examinatorul stabilizeaza tibia si peroneul cu o mana, iar cu cealalta prinde piciorul si mentinandu-l intr-o usoara flexie plantara, il trage in sus.Testul este pozitiv daca gradul de translatie a piciorului este mai mare decat pe partea sanatoasa, desemnand o laxitate la nivelul ligamentului talofibular anterior, care poate fi cauzata de o leziune a acestuia. Inclinarea talusului: subiectul sta in decubit dorsal sau lateral, cu genunchiul usor flectat pentru a relaxa muschiul gastrocnemian.Piciorul este in pozitie neutra.Examinatorul duce talusul in abductie pentru a testa integritatea ligamentelor deltoid, tibiocalcanean, tibioavicular, posterior tibiotalar si in adductie pentru a testa ligamentul calcaneofibular. Testul compresiunii tibio-fibulare: examinatorul aplica o presiune la nivelul mediu al gambei, apropiind cele doua oase.Testul este pozitiv daca apare durere la nivelul inferior al membrului, semnalizand un traumatism la nivelul sindesmozei tibio-fibulare, daca a fost exclus diagnosticul de fractura. Testul Cotton: examinatorul stabilizeaza capatul distal al tibiei si aplica la nivelul piciorului o forta laterala.Translatarea acestuia indica o instabilitate a sindesmozei. Testul Kleiger: subiectul in sezand la marginea mesei.Examinatorul, stabilizand genunchiul acestuia roteste inspre lateral piciorul.Daca apare durere la nivelul piciorului si examinatorul simte o miscare anormala a talusului in raport cu maleola mediala, testul este pozitiv indicand o ruptura la nivelul ligamentului deltoid. Testul Duchenne: examinatorul duce piciorul subiectului in flexie dorsala,impingand metatarsianul I prin planta.Apoi subiectul este rugat sa execute o flexie plantara.Testul este pozitiv (pentru leziunea nervului peroneului superficial sau o leziune la nivelul 1A-S1) daca doar partea laterala a piciorului executa flexia plantara, in timp ce cea mediala se duce si mai mult in flexie dorsala.Testul este pozitiv daca nu apare flexia plantara, indicand o ruptura a tendonului ahilian. Testul subluxarii tibiotalare: subiectul in sezand cu gambele atarnand la marginea mesei.Examinatorul apuca picioarele acestuia, mentinand-i talpile paralele cu solul, cu ajutorul degetelor II-V, iar cu policele palpand fata anterioara a talusului.Se executa pasiv flexii plantare si dorsale, observandu-se gradul de miscare al amandurora.Daca flexia dorsala este diminuata pe partea afectata, testul este pozitiv pentru subluxatia posterioara tibiotalara. Testul Thompson: subiectul in decubit dorsal.Examinatorul strange gamba acestuia, la nivelul muschiului triceps sural.Testul este pozitiv daca nu apare flexia plantara, indicand o ruptura a tendonului ahilian. Testul Morton: examinatorul strange metatarsienele piciorului afectat.Daca apare durere, testul este pozitiv indicand o fractura cauzata de stres sau un neuron. Semnul Homans: examinatorul duce piciorul subiectului in flexie dorsala, cu genunchiul extins.Durerea aparuta pe partea posterioara a gambei este un semn pentru tromboflebita.De asemenea, la palpare, aceasta regiune este mai sensibila si poate aparea o dminuare a pulsului la nivelul arterei pedioase. Umar Testul aprehensiunii: subiectul este in pozitia de decubit dorsal.Examinatorul sta de partea membrului testat si duce bratul subiectului in abductie de 90, rotandu-l extern.Testul este pozitiv daca subiectul simte durere sau o deplasare a umarului, indicand o instabilitate anterioara. Arcul dureros (Magee, 2002): subiectul este pus sa abduca activ bratul, fara rezistenta.Daca apare durere intre 70 si 120, testul este considerat pozitiv, semnaland o patologie la nivelul coifului rotatorilor. Testul lui Andrew pentru instabiliate anterioara: subiectul in pozitie de decubit dorsal, cu bratul abdus la 130 si in rotatie externa de 90.Cu o mana se stabilizeaza cotul si 1/3 distala a bratului, iar cu cealalta se impinge capul humeral in sus.Testul este pozitiv daca subiectul resimte durere in timpul acestor manevre. Testul sertarului anterior: subiectul este in pozitie de decubit dorsal.Examinatorul prinde cu mana de acelasi nume cu umarul examinat, bratul subiectului aproape de axila si il duce in abductie de 90, flexie de 20 si rotatie externa de 30.Cu cealalta mana se stabilizeaza scapula: degetul mare pe coracoid, iar celelalte pe spina.Examinatorul trage inainte bratul subiectului.Testul este pozitiv daca miscarea capului humeral in glezna este mai mare decat la membrul sanatos. Testul Rockwood pentru instabilitate anterioara: examinatorul in pozitie sezand.Examinatorul sta in spatele subiectului.Bratul acestuia este lipit de corp, iar examinatorul ii duce umarul in rotatie externa.Se imprima o abductie a umarului pana la 45 unde este repetata rotatia externa.Se procedeaza in acelasi fel la 90 si 120.Testul este pozitiv daca subiectul, la 90 de abductie, simte durere in regiunea posterioara a umarului cu o teama vadita de a continua miscarea.La 45 si 120, da dovada de o usoara neliniste si durere moderata,La 0, durerea si teama apar rar. Testul Dugas: subiectului i se cere sa isi duca mana de partea umarului afectat, la umarul opus sa isi apropie cotul de piept.In cazul unei dislocari anterioare aceasta miscare nu este posibila, si la nivelul umarului apare o durere vie. Testul Norwood: subiectul este in pozitie de decubit dorsal cu bratul in abductie de 80, rotatie externa de 90 si cotul flectat la 90.Examinatorul ii duce bratul in adductie orizontala, asociind o rotatie interna de 20 cu o mana, iar cu cealalta stabilizeaza scapula (se poate aplica cu ajutorul degetului mare o forta in sens posterior asupra capului humeral).Testul este pozitiv daca se simte cum capul humeral aluneca prea posterior fata de glezna.Testul trebuie efectuat cu grija, deoarece senzatia de durere pe care o resimte subiectul, se poate uneori sa se produca dupa aparitia subluxarii. Push-Pull test: subiectul in pozitie de decubit dorsal.Cu o mana examinatorul duce bratul subiectului in abductie de 90, priza fiind la nivelul pumnului.Cealalta mana este situata in 1/3 proximala a bratului.Examinatorul trage membrul subiectului cu mana care este situata la nivelul articulatiei pumnului, in timp ce cu cealalta impinge bratul in jos.De obicei poate aparea o translatie de 50%.O translatie mai mare 50% sau aparitia durerii, poate fi cauzate de o instabilitate posterioara. Jerk test: subiectul in pozitie de sezand, cu bratul rotat intern si flectat la 90.Examinatorul face o priza la nivelul cotului, iar cealalta mana sub scapula, imprimand batului o miscare de adductie orizontala.Se mentine astfel incarcarea axiala a humerusului cu mana de la nivelul cotului.Testul este pozitiv daca se simte un clic la nivelul urmarului. Cot Testarea instabilitatii ligamentare: kinetoterapeutul stabilizeaza cu o mana bratul, in 1/3 distala, si cu cealalta mobilizeaza antebratul in valg si in var, aplicand cealalta mana in 1/3 distala a antebratului.Testarea se face cu cotul subiectului usor flectat si se adreseaza ligamentului colateral lateral (varus), respectiv ligamentului colateral medial (valg). Aceste forte, in var si in valg, se aplica de mai multe ori, observandu-se laxitatea excesiva, aparitia durerii sau aparitia end-feed-ului moale.Daca apare unui din aceste semne se poate suspecta o leziune la nivelul unui din aceste ligamente. Testul pentru depistarea epicondilitei mediale: din pozitia sezand, in timp ce kinetoterapeutul palpeaza epicondilul medial al humerusului, antebratul subiectului este dus pasiv in supinatie, mana in extensie, la fel si cotul.Testul este considerat pozitiv daca apare o durere vie la nivelul epicondilului medial.

12 MODIFICARI ALE AMPLITUDINII DE MISCARE12.1-LIMITARE12.2-EXCES12.3-PIERDERE12.1 Limitarea sau deficitul cu caracter reversibil a mobilitatii articulare este defapt consecinta organizarii fibroase a tesutului din interiorul sau din jurul articulatiei,iar aceasta organizare apare datorita neutilizarii.Limitarea se numeste redoare articulara si apare in urmatoarele situatii: Durere(provocata de examinator prin mobilizare sau palpare, spontana) Contractura musculara Apropiere unor mase musculare mai voluminoase Hodartroza Edeme Tensiuni sau aderente capsulo-ligamentare Retractii aponevrotice Corpi straini intraarticulariAmplitudinea articulara scade cu inaintarea in varsta.Analiza pe sexe a amplitudinii articulare arata valori mai mari in cazul femeilor.In cazul articulatiilor dureroase la mobilizare sau in repaus,masuratorile sunt foarte dificile.Metoda de masurare a fost denumita algometrie si se descriu 6 stari de durere care este asociata miscarii (1996) Durere la repaus,inainte de mobilizare Durere provocata de initierea mobilizarii active Durere provocata pe parcursul mobilizarii active Durerea dispare odata cu incetarea mobilizarii active Durere provocata de mobilizarea pasiva Durerea se mentine dupa incetarea acestei mobilizariLimitarile amplitudinii articulare se pot produce in unul sau ambele sensuri de miscare ale planului corespunzator: Sagital-flexie-extensie Frontal-adductie-abductie Transversal-rotatieO contractura musculara va limita amplitudinea articulara intr-un sens de miscare.O redoare in flexie va impiedica atingerea extensiei maxime evidentiind un deficit de extensie.O artropatie reumatismala va limita amplitudinea articulara in ambele sensuri de miscare(flexie,extensie)12.2EXCESUL de mobilitate articulara care se inregistreaza in caz de: laxitate articulara, hipotonie musculara12.3PIERDERE TOTALA ireversibila ,se numeste anchiloza.Aceasta definitie nu corespunde realitatii anatomice dpdv mecanic decat in fuziune osoasa(oasele se scurteaza).Ideal ar fi cazul in care miscarea sa se execute in amplitudinea ei maxima in activitatea cotidiana,dar solicitarea articulatiei se realizeaza rareori la acesti parametrii.De aceea este necesara definirea unor notiuni ca:A-POZITIE DE FUNCTIUNE (UTILITATE)B-SECTOR UTILC-COEFICIENTUL GLOBAL FUNCTIONAL DE MOBILITATEA-reprezinta pozitia de maxima utilitate a articulatiei care asigura individului independenta functionala.Imobilizarea articulara se realizeaza in pozitie de functiune care trebuie conservata mai ales cand durata imobilizarii este prelungita si exista riscul instalarii anchilozei secundare.Daca se pierd in jur de 15-20 de grade la sfarsitul cursei de miscare nu are importanta foarte mare,pierderile cu aceleasi valori de o parte si de alta a pozitie de functiune pot transforma individul intr-un disabilitat motor,avand imposibilitatea de auto-ingrijire sau auto-servire si de asemenea deplasare.B-Valoarea totala a acestor amplitudini(variaza intre 30 si 40 de grade)care incadreaza pozitia de functiune se numeste sector util de mobilitate C-Coeficientul global functional de mobilitate,Rocher.Calcularea presupune:1-descompunerea in mai multe sectoare a fiecare miscari posibile in articulatia respectiva2-efectuarea;coeficientul standard pentru acel sector si produsul intre primul sector de mobilitate pt miscarea respectiva3-efectuarea este diferenta intre valoarea maxima si cea minia a sectorului urmator de mobilitate4-calcularea produsului dintre valoarea obtinuta si coeficientul standard pentru acest sector de mobilitate5-trebuie efectuata repetarea operatiunilor si pentru urmatorul sector de mobilitate atunci cand miscarea este descompusa in 3-4 sectoare6-calcularea sumelor produselor ale tuturor sectoarelor de mobilitate in functie de miscarea respectiva,iar suma va reprezenta coeficientul elementar functional. De exemplu:1-miscare flexie glezna 1-20 coeficientul 2 20-40 coeficient 0,52-20x2=40%3-se trece la sectorul 2 si se trece diferenta dintre max si min 40 grade-20 grade=20 grade4-50x0,2=10%5-40%+10%=50% coeficientul functional elementar6-7-8-calcularea tuturor coeficientilor elementari ,suma care reprezinta coeficientul global functional si are planul articular cu mobilitate normala,valoarea 100%(50%+50%=100%)INDICATIILE EVALUARII AMPLITUDINII ARTICULARE sunt: Estimarea durerii Efectuarea efectelor terapiilor medicale sau chirurgicale aplicate Estimarea capacitatii functionale, in scopul realizarii mersului sau a altor gesturi sportive sau cotidiene

CONCLUZIE

Cunoasterea bilantului articular al unui pacient este foarte importanta, deoarece acesta trebuie sa puna in evidenta prezenta mobilitatii fiziologie (flexie, extensie, rotatii) si de asemenea, prezenta miscarilor anormale, reducerea gradului de mobilitate si stabilitate ( de asemenea odata cu efectuarea acestui test se pot sugera si alte aprecieri asupra respectivei articulatii precum: temperatura crescuta, crestere de volum). Acesta necesita o oarecare experienta,care poate fi dobandita dupa repetate testari si presupune aprecierea corecta a limitei maxime ale unei miscari, in special in cazul in care pacientul este necooperant sau prezinta durerii. Exista diverse modalitati de masurare a mobilitatii articulare (incepand cu masuratoarea directa,subiectiva din ochi, pana la aparatura video sau metode WEB), goniometria fiind cea mai des utilizata, fiind exprima valoarea in centimetri si foloseste ca instrument goniometrul. Exactitatea si corectitudinea bilantului este esentiala in stabilirea unui diagnostic functional in cadrul bolilor ce afecteaza aparatul locomotor, a carui disfunctionalitati desi, uneori sunt vizibile si nu necesita examinarea bolnavului, alteori este nevoie de un examen atent specializat in cadrul clinicii pentru a stabili cauza si modalitatile de remediere.Pentru ca aprecierea aceasta sa fie reproductibila, s-a ajuns la o standardizare a examenului articular, absolut obligatorie pentru ca starea functional mioarticulara a unui bolnav sa poata fi interpretata de diferiti examinatori, in orice moment.In ultima perioada, un numar tot mai mare de persoane s-au plans de probleme articulare, care pareau ca nu aveau remediu si in acest sens s-a ajung la standardizarea examenului articular, pentru ca starea functional mioarticulara a pacientului sa poate fi interpretata de diferiti examinatori pentru a stabili diagnosticul si tratamentul corespunzator.De asemenea, clinicile de kinetoterapie ofera pacientilor posibilitati variate de a efectua teste functionale ale articulatiilor si totodata solutii

BIBLIOGRAFIE

1.TUDOR SBENGHE, (1987), Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare, Editura Medicala, Bucuresti.2.TATIANA BALINT, IRINEL DIACONU, ANDREEA MOISE, (2007), Evaluarea aparatului locomotor, Tehnopress, Iasi.3.I. HAULICA, (2007), Fiziologie umana, Editura Medicala, Bucuresti.4.PAPILIAN, V., (1985), Anatomia omului, vol 1, Editura medicala, Bucuresti.

Adrese internet:http://www.pansportmedical.rohttp://www.dictio.ro/medical/bilant-articularhttp://www.scrigroup.com/educatie/biologie/Evaluarea-mobilitatii-articula94952.phphttp://www.dictionar.romedic.rohttp://www.orto-clinic.roDictionar Medical

TERMINOLOGIE

1.Capsula articulara invelis fibros al diartrozelor, care impreuna cu ligamentele asigura mentinerea in contact a suprafetelor articulare.Fata interna este captusita de sinoviale.2.Diartroza articulatie mobila care permite miscari ample si prezinta o cavitate articulara (Gr. Dia= prin, Arthron= articulatie).3.Epicondilita laterala afectiune caracterizata prin durerea de la nivelul epicondilului lateral humeral, accentuata prin presiune si determinata frecvent de catre o tendinita a muschilor epicondilieni laterali (extensorii pumnului si degetelor).4.Epicondilita mediala afectiune caracterizata prin durerea de la nivelul epicondilului medial humeral, accentuata prin presiune si determinata frecvent de catre o tentinita a muschilor epicondilieni mediali (flexorii pumnului si degetelor).5.Ligament bandeleta fibroasa sau fibroconjunctiva cu rol de fixare a componentelor unei articulatii sau de sustinere si mentinere a unuia sau a mai multor organe(Lat. Ligamentum=legatura).6.Menisc formatiune anatomica fibro-cartilaginoasa intraarticulara, de forma semilunara.Are rolul de a facilita alunecarea suprafetelor articulare una fata de alta (Gr. Meniskos=semiluna).7.Laxitate articulara mobilitate articulara anormala ca amplitudine sau sens din cauza unor leziuni legamentare, a unei paralizii sau din cauze congenitale (Lat. Laxus= destins, larg).8.Hernie de disc intravertebral protruzia nucleului pulpos sau a inelului fibros in canalul rahidian (Lat. Hernis=vatamare, surpare).9.Simfiza articulatie imobila (sinartroza/sindesmoza) formata din cartilaj fibros si tesut conjunctiv (Gr. Syn=impreuna, physis= crestere).10.Sinoviala membrana seroasa care captuseste fata profunda a capsulei articulare in cazul diartrozelor.Ea secreta lichidul sinovial (Gr. Syn=impreuna, ovum=ou).11.Tromboflebita inflamatia unei vene asociate cu formarea de trombusuri (masa sanguina coagulata) (Gr. Trombos=cheag, Phiebos=vena).12.Contractura contractie prelungita, reversibila, dureroasa si involuntara a muschiului striat (un singur muschi sau un grup de muschi), fara sa existe leziuni organice ale fibrel