tendințele și implicațiile constructiv- arhitecturale

of 32

Universitatea de arhitectura si urbanism „Ion Mincu”, Bucuresti

Scoala doctorala de arhitectura

Tendințele și implicațiile constructiv-

arhitecturale privind evacuarea persoanelor

prin prisma securității la incendiu

Rezumatul tezei de doctorat

Doctorand, Conducator stiintific

Ing. Ovidiu Mihalache Prof. Dr. Arh. Ana-Maria Dabija

of 32

Cuprins

Introducere ..................................................................................................................................................... 3

1.1. Preambul ......................................................................................................................................... 3

1.2. Intenţii ............................................................................................................................................. 3

Capitolul 2. Primele două zone: încăperea şi coridorul .................................................................................... 5

2.1. Încăperea .............................................................................................................................................. 6

2.1.1. Implicaţii vizuale: .......................................................................................................................... 7

2.1.2. Implicaţii asupra instalaţiilor utilitare şi de stingere a incendiilor.................................................... 7

2.1.3. Implicaţiile asupra densităţii sarcinii termice .................................................................................. 8

2.1.4. Implicaţiile asupra propagării incendiului ...................................................................................... 8

2.1.5. Implicaţiile asupra lungimilor căilor de evacuare ........................................................................... 9

2.2. Coridorul / circulaţia ............................................................................................................................ 9

Capitolul 3: Scara şi holul ............................................................................................................................. 10

3.1. Scara .................................................................................................................................................. 10

3.2. Strategia evacuării .............................................................................................................................. 11

3.3. Holul .................................................................................................................................................. 12

Capitolul 4. Evacuarea finală şi proximitatea uşii de acces şi evacuare .......................................................... 13

4.1. Evacuarea finală ................................................................................................................................. 13

4.2. Proximitatea uşii de acces şi evacuare ................................................................................................. 13

Capitolul 5 - Analiza comparată a unor reglementari naţionale de securitate la incendiu ................................ 13

5.1. Generalităti ........................................................................................................................................ 13

5.2. Explicaţie a politicii abordate ......................................................................................................... 14

5.3. Căi de evacuare în caz de incendiu ................................................................................................. 14

5.3.1. Căi de acces, intervenţie şi salvare ......................................................................................... 14

5.3.2. Determinarea riscului de incendiu .......................................................................................... 15

5.3.3. Determinarea numărului de persoane...................................................................................... 16

5.3.4. Lungimile şi timpii de evacuare ............................................................................................. 18

5.3.5. Geometria căilor de evacuare ................................................................................................. 20

5.3.6. Protecţia căilor de evacuare .................................................................................................... 22

Capitolul 6 - Concluzii .................................................................................................................................. 24

6.1. Consideraţii finale ......................................................................................................................... 24

6.2. Principalele contribuţii ale autorului .............................................................................................. 26

6.3. Posibilităţi de utilizare în viitor a rezultatelor cercetării .................................................................. 29

Bibliografie selectivă ................................................................................................................................ 30

Referinţe ................................................................................................................................................... 31

of 32

Lista lucrărilor publicate ........................................................................................................................... 32

Introducere

1.1. Preambul

Intrarea României în Uniunea Europeană în anul 2007, a însemnat pentru domeniul

construcţiilor, deschiderea către o piaţă a liberei circulaţii a mărfurilor şi produselor pentru

construcţii.

Abundenţa de materiale noi a oferit arhitectului instrumentele potrivite pentru exprimarea într-

o manieră modernă, în pas cu restul Europei şi nu numai.

În paralel cu aceste oportunităţi au venit şi problemele juridice vis-a-vis de utilizarea

produselor şi astfel, o puternică discrepanţă între materialele pentru construcţii, cu caracteristici

complet noi şi prevederile din normele si reglementările din domeniul construcţiilor, în vigoare din

anul 1999.

În plus, au apărut funcţiuni şi destinaţii noi sau derivate din funcţiunile existente în legislaţia

romănească care sunt dificil de încadrat în prevederile normelor şi reglementărilor. Totodată,

construcţiile îşi schimbă periodic funcţiunile şi compartimentările. Prin urmare, dinamica ocupării

spaţiilor de către utilizatori şi evacuarea lor a evoluat foarte mult şi nu este uşor de gestionat.

Obligaţiile ocupaţiei de verificator de proiecte impun verificarea în primul rând a

conformităţii proiectului de arhitectură cu cerinţele legale. Dar ocupaţia în sine m-a pus în legatură

profundă cu lumea arhitecturii, în sensul că pentru a aplica prevederile legislative nu a fost suficient

să cunosc cadrul legislativ aplicabil, ci să înţeleg arhitectura din interiorul ei astfel incât, prin

implementarea măsurilor pasive şi active să nu fie afectat conceptul fiecărui proiect în parte. Şi toate

acestea în ciuda profesiei de inginer.

Lucrul a fost posibil şi prin faptul că principalul interlocutor al verificatorului de proiecte este

coordonatorul proiectului, respectiv arhitectul. Doar această muncă în echipă mi-a permis să înţeleg

discrepanţele dintre cerinţele pieţei, ale beneficiarilor, dintre elementele disponibile limbajului

conceptual arhitectural şi imobilitatea legislaţiei din domeniu.

Activitatea de verificare şi de expertizare în domeniul securităţii la incendiu se desfăsoară pe

linia dintre gândirea arhitecturală si gândirea inginerească, şi această poziţionare m-a determinat să

caut să ofer arhitectului o abordare nouă, cât mai apropiată lui, „user friendly”, pe care să o poată

utiliza uşor în proiectarea integrată.

1.2. Intenţii

Analiza implicaţiilor constructiv-arhitecturale ale evacuării din punct de vedere a securităţii la

incendiu s-a facut prin prisma arhitectului cu deconstruirea mai multor sisteme legislative care

guvernează activitatea arhitectului.

of 32

Întocmirea actelor normative din domeniu nu înseamnă doar respectarea tehnicii legistative de

realizare a lor, pentru că la nivel de principiu, scrierea unei reglementări porneşte de la necesitatea ei

şi transpune viziunea legiuitorului asupra subiectului. În cazul securităţii la incendiu înseamnă

stabilirea unor limite care se oglindesc în riscurile asumate.

Actele normative urmăresc cel puţin patru paşi simpli:

1. Necesitatea

De ce societatea are nevoie de o reglementare nouă în domeniul respectiv, sau de o actualizare

a ei? De ce Arhitectul are nevoie de o simplificare a abordării securităţii la incendiu?

2. Motivaţia se poate enunţa după cum urmează: viabilitatea societăţii depinde direct de cadrul

legislativ.

3. Scopul actualizării normelor existente este multiplu.

3.1. Asigurarea viabilităţii României prin alinierea la legislaţia europeană şi la direcţiile

existente pe piaţa europeană de profil.

3.2. Proiectarea şi construirea unor clădiri flexibile pentru o piaţă dinamică.

3.3. Asigurarea evacuării tuturor persoanelor indiferent de caracteristicile lor. Motivaţia este că

toţi cetăţenii sunt valoroşi pentru societate.

3.4. Legislaţia din domeniul arhitecturii nu este vastă, dar este foarte greoaie şi cu abordări ad

litteram.

Scopul declarat al prezentei lucrări este oferirea de instrumente în vederea sustinerii demersului

arhitectural în domeniul securităţii la incendiu şi implicaţiile în proiectarea integrată.

4. Atingerea scopurilor este posibilă printr-o serie de mijloace aplicate în paralel sau succesiv.

4.1. Pe parcursul întregii lucrări se observa o serie de termeni tehnici, cum ar fi timp

disponibil pentru evacuare în siguranţă (TDES/ASET), timp necesar pentru evacuare în siguranţă

(TNES/RSET), timp premergător deplasării, clădire multicompartiment, evacuare finală etc. care nu

se regăsesc în legislaţia natională, dar comuni pentru literatura de specialitate europeană şi

internaţională. Din acest motiv este necesară actualizarea termenilor tehnici, precum şi completarea

cu termeni tehnici noi conform SR EN 13943 – Securitate la incendiu. Vocabular.

4.2. În continuarea acestei actualizări de prescripţie tehnică se află ideea unei legislaţii

simple şi clare care să reducă şi poate chiar să anuleze interpretarile variate ale factorilor implicaţi în

procesul de realizare a unei construcţii: investitori, beneficiari, arhitecţi, ingineri, consultanţi,

executanţi, instituţii locale şi naţionale.

of 32

4.3. În vederea flexibilizării utilizării construcţiilor este necesară schimbarea paradigmei în

sensul găsirii unui echilibru între măsurile pasive şi măsurile active de securitate la incendiu.

Totodata, nu trebuie trebuie neglijata componenta măsurilor din exploatare.

Îmbinarea măsurilor pasive cu cele active de securitate la incendiu are efecte şi asupra

evacuării persoanelor, în sensul că se pot mări lungimile de evacuare, exemple sunt la capitolul 5 din

prezenta lucrare unde existenţa desfumării poate dubla sau chiar tripla aceste lungimi.

Adăugarea componentei exploatare accentuează afectele pozitive a îmbinării susmentionate.

Interdependenţele acestor măsuri pentru susţinerea demersului arhitectural în domeniul

securităţii la incendiu şi implicaţiile în proiectarea integrată sunt redate în schema de mai jos:

Această schimbare majoră trebuie să facă obiectul unei lucrări distincte şi multidisciplinare având în

vedere implicaţiile tehnico-economice.

Capitolul 2. Primele două zone: încăperea şi coridorul

Construcţiile sunt proiectate pentru a răspunde cerinţelor solicitate de beneficiar / investitor

prin tema de proiectare, precum şi cerinţelor de calitate, printre care şi de securitate la incendiu

stabilite în norme.

O importanţă deosebită trebuie acordată asigurării căilor de evacuare pentru ca evacuarea

persoanelor să se facă în siguranţă. În acest sens trebuie asigurate căi de evacuare astfel încât în caz

de incendiu, persoanele să poată ajunge în exterior la nivelul terenului sau al unor suprafeţe

carosabile, în timpul cel mai scurt şi în condiţii de deplină siguranţă.1

Analizând o clădire prin prisma aceasta, pe traseele de evacuare se disting şase zone care sunt

determinante constructiv-arhitectural din punct de vedere al evacuării persoanelor şi rezultă ca spaţii

succesive în cadrul procesului dinamic de proiectare:

- Încăperea;

- Coridorul;

- Scara;

- Holul;

- Evacuarea finală din clădire, uşa de acces şi evacuare;

- Proximitatea uşii de acces şi evacuare.

Încăperea este locul în care se desfăşoară funcţiunea propriu-zisă a construcţiei pentru care ea

a fost proiectată. În acelaşi timp este şi locul de circulaţie orizontală pentru acces şi evacuare.

1 Art. 2.6.1. din P118-1998

of 32

Coridorul are funcţiune unică de circulaţie orizontală pentru acces şi evacuare în caz de

incendiu. Nu este admisă amenajarea de locuri de muncă sau depozitări pe coridoare.

Scara are funcţiune unică de circulaţie verticală pentru acces şi evacuare în caz de incendiu.

Nu este admisă amenajarea de locuri de muncă sau depozitări pe coridoare.

Holul principal sau lobby-ul are funcţiuni multiple, cum ar fi recepţie, garderobă, comerţ, dar

şi de circulaţie orizontală pentru acces şi evacuare în caz de incendiu.

Uşa de acces şi evacuare a construcţiei care poate fi una singură sau pot fi mai multe, una

principală şi restul secundare.

Proximitatea uşii de acces şi evacuare este reprezentată de exteriorul clădirii, o zonă de

siguranţă în caz de incendiu.

Proiectarea traseelor de evacuare este un proces dependent de mai multe elemente şi de aceea

este iterativ până se ajunge la soluţia optimă pentru toţi factorii implicaţi.

2.1. Încăperea

Cea mai mică unitate funcţională dintr-o construcţie este “postul de lucru”. Pentru o hală de

producţie, postul poate fi locul de pe banda de producţie, locul de pe linia de montaj etc. Pentru o

clădire de cazare temporară, postul poate fi reprezentat de “pat”, iar pentru un imobil de locuinţe este

apartamentul. În cazul sediilor administrative, postul de lucru este redus la biroul şi scaunul aferent.

Delimitarea acestei zone se poate face utilizând:

- mobilier;

- pereţi parţiali;

- pereţi amovibili;

- pereţi modulari;

- pereţi ficşi din: sticlă; gipscarton; zidărie sau beton armat.

Prin caracteristicile proprii fiecărui material în parte, spaţiile astfel delimitate se comportă ca

spaţii deschise, tip open plan sau ca încăperi de sine stătătoare.

Mobilierul poate separa vizual o grupare de posturi de lucru comune unei poziţii dintr-o

organigramă a operatorului economic respectiv, dar menţine în acelaşi timp deschisă comunicarea

organizaţională cu celelalte departamente (se mai numesc şi delimitări operaţionale).

Aceeaşi utilizare o au pereţii parţiali. De cele mai multe ori, ei sunt realizaţi din materiale

similare cu cele folosite la mobilier şi nu depăşesc înălţimea de 1,20 m2.

2 2.1.11. La stabilirea gradului de rezistenta la foc, respectiv a stabilitatii la foc a constructiei, nu se iau in considerare

urmatoarele: 2.1.11.5. Peretii interiori despartitori neportanti sau panourile fara rol de limitare a propagarii incendiilor,

incombustibile sau din materiale combustibile cu geam ori cu plasa de sarma, daca inaltimea insumata a panourilor pline

combustibile este de cel mult 1,20 m precum si alte categorii de pereti despartitori combustibili a caror folosire este admisa conform prezentului normativ. Normativul P 118-1999.

of 32

Pereţii amovibili sau mobili sunt alcătuiţi din module care se pot deplasa şi bloca în diferite

poziţii pentru a forma pereţi de compartimentare.

Pereţii modulari sunt o variantă de compartimentare rapidă, uscată şi curată a unor spaţii

finisate şi deschise. În combinaţie cu pardoselile supraînălţate, pereţii modulari permit modificări

frecvente ale compartimentărilor utilizând aceiaşi pereţi. În cadrul lor pot fi înglobate rafturi, dulapuri

sau module de instalaţii electrice (prize şi întrerupătoare).

Pereţii ficşi sunt cunoscuţi mai degrabă ca pereţi de compartimentare. Uzual ei sunt din zidărie

sau din plăci de gipscarton pe structură metalică cu o izolaţie fonică şi sau termică la interior. Mai

există pereţi din sticlă în tâmplărie din pvc, aluminiu sau oţel. Sticla poate fi transparentă, mată sau

colantată.

Definirea unităţii de bază a proiectului, respectiv a camerei, utilizând unul sau mai multe

dintre tipurile de materiale detaliate anterior, are implicaţii asupra securităţii la incendiu din mai

multe puncte de vedere pe care le voi detalia în cele ce urmează.

2.1.1. Implicaţii vizuale:

Mobilierul cu înălţime mica (h< 1,20 m) şi pereţii modulari sau ficşi cu suprafeţe vitrate

transparente permit observarea unui incendiu incipient relativ rapid, iar utilizatorul poate reacţiona în

consecinţă. Mobilierul de tipul dulapurilor înalte (h>1,20 m) utilizat pentru delimitare împiedică

vederea liberă a acelor zone delimitate astfel.. Aceste două situaţii cresc timpul de detectare şi

alertare a incendiilor.

O problemă a arhitecţilor o reprezintă pereţii micşi, cu porţiuni vitrate transparent şi porţiuni

opace.

S-a analizat un procent de suprafaţă vitrată transparentă într-un perete opac functie de punctul

de privire al utilizatorului asupra spaţiului considerat ca peisager. Alegerea punctului este strâns

legată de compartimentarea propusă. Înălţimea medie a utilizatorului de 1,75 m.3

Tot la punctul vizual, trebuie analizată forma ochiurilor de tâmplărie vitrată transparent: pot fi

ele fâşii verticale pe toată înălţimea peretelui sau pot fi parţiale, cu un parapet, ori sub forma unor

fâşii orizontale.

2.1.2. Implicaţii asupra instalaţiilor utilitare şi de stingere a incendiilor

Delimitarea cu elemente înalte, având h > 1,80 m, poate influenţa negativ utilizarea

instalaţiilor de stingere cu hidranţi interiori. De asemenea, mobilierul poate împiedica liberă circulaţie

a aerului climatizat ori stropirea eficientă cu apă de către instalaţia automată de stingere cu sprinklere.

3 Manualul arhitectului – NEUFERT, pag 30

of 32

Avantajele oferite de pereţii modulari, respectiv reutilizarea, rapiditatea şi curăţenia în

recompartimentarea unor spaţii se pot transforma în dezavantaje dacă aceste modificări nu sunt

însoţite de verificarea instalaţiilor existente de stingere cu hidranţi interiori, dar mai ales a instalaţiilor

automate de stingere cu sprinklere, ori a instalaţiilor de detectare, alarmare şi alertare a incendiilor,

respectiv a poziţiilor corpurilor de iluminat de securitate.

2.1.3. Implicaţiile asupra densităţii sarcinii termice

Riscul de incendiu trebuie stabilit local, pe zone şi spaţii pentru ca din însumarea lor să rezulte

riscul general pe nivel şi mai apoi pe construcţie.

Determinarea riscurilor locale se face pe baza funcţiunii şi a densităţii sarcinii termice.

Riscul de incendiu în funcţie de densitatea sarcinii termice se determină având în vedere

sarcina termică “care poate fi degajată prin arderea completă a tuturor combustibililor continuţi într-

un spaţiu, inclusiv a finisajelor tuturor suprafeţelor laterale” 4 în funcţie de puterea calorifică a

acestora.

Dacă proiectul iniţial al unei construcţii a avut în vedere o normă de ocupare a spaţiilor, la o

recompartimentare se poate ajunge în situaţia schimbării normelor de spaţiu alocat posturilor de lucru

şi îndesirea mobilierului. În general, finisajele nu se schimbă în mod considerabil.

Se constată că dublarea numărului de utilizatori, respectiv de mobilier nu schimbă încadrarea

în risc mic de incendiu a nivelului de clădire recompartimentat.

Posibilitatea utilizării pereţilor amovibili şi a pereţilor modulari din materiale combustibile

adaugă un spor de putere calorifică la totalul din acel spaţiu.

Utilizarea unor pardoseli tehnice din materiale combustibile schimbă riscul de incendiu al

întregului spaţiu. În situaţia în care clădirea este protejată cu o instalaţie automată de stins cu

sprinklere, riscul de incendiu scade de la mijlociu la risc mic.

2.1.4. Implicaţiile asupra propagării incendiului

Fiecare tip de delimitare utilizată pentru un spaţiu influenţează evoluţia incendiilor în

interiorul încăperii şi în exteriorul ei.

Mobilierul de orice înălţime nu afectează propagarea flăcărilor şi fumului într-un spatiu

peisager. Pereţii cu sticlă simplă sau tip termopan, indiferent dacă este transparentă, mată sau

colantată oferă o rezistenţă la foc după criteriul E (etanşeitate) de 1 … 3 minute5.

Pereţii modulari plini sau amovibili, din materiale combustibile au o etanşeitate la flacară şi

fum de maxim 27 de minute, durată apreciată prin asimilare cu un perete combustibil.6 Trebuie

4 SR 10903/2 – Măsuri de protecţie contra incendiilor. Determinarea sarcinii termice în construcţii 5 Pag. 205 pct. 26 si 27 din Manualul privind exemplificări, detalieri şi soluţii de aplicare a normativului P118 – 99 “Siguranţa la foc a construcţiilor“indicativ MP 008-2000

of 32

menţionat că după un interval de timp nedeterminat în România, aceşti pereţi combustibili contribuie

prin propria putere calorifică la propagarea incendiului.

Pereţii plini, ficşi, din gipscarton fără rezistenţă la foc determinată pe structură metalică au o

rezistenţă la foc după criteriul etanşeitate şi izolare termică de maxim 30 de minute daca sunt realizaţi

între pardoseala finisată şi planşeul din beton.

2.1.5. Implicaţiile asupra lungimilor căilor de evacuare

Procesul de evacuare dintr-o construcţie etajată se realizează pornind de la fiecare post de

lucru către uşa spaţiului, apoi în exteriorul lui pe circulaţiile orizontale, atunci când ele există, urmate

de circulaţiile pe verticală şi iesirea propriu-zisă din clădire. Se consideră postul de lucru cel mai

îndepărtat deoarece utilizatorul acestuia are nevoie de cel mai mare timp pentru a se evacua.

Măsurarea reală a lungimii de evacuare trebuie facută nu pe planul de compartimentare, ci pe

planul de mobilare agreat de investitor şi beneficiar. Traseul trebuie să ţină cont de toate piesele de

mobilier. Pentru ca traseul să fie eligibil, el trebuie să aibă şi nişte gabarite suficiente care să nu

îngreuneze mişcarea.

Fluxul se formează începând de la postul de lucru cel mai îndepărtat, respectiv de la primul

om. La acesta încep să se adune ceilalti utilizatori de la posturile de lucru adiacente traseului de

evacuare corespunzator primului om. Ce se întamplă până la formarea fluxului, mai precis până la

adunarea numărului normat de oameni în şir indian nu este foarte clar legiferat.

Proiectantul rezolvă evacuarea persoanelor prin amplasarea mobilierului în funcţie de

experienţa pe care o are şi încercând să asimileze prevederile de la sălile aglomerate la alte funcţiuni,

precum spaţiile administrative.

Apariţia unui nou utilizator cu aceeaşi funcţiune implică reproiectarea cel puţin din punct de

vedere al securităţii la incendiu.

2.2. Coridorul / circulaţia

Următoarea unitate zonă din seria celor şase care pot fi într-o construcţie, este coridorul sau

circulaţia. Din punct de vedere a lungimii căii de evacuare, coridorul este porţiunea cuprinsă între

uşile încăperilor simple sau principale (care cuprind grupaje de încăperi peisagere) şi circulaţia

verticală.

În acest moment, lungimea de evacuare se măsoară de la uşa încăperii cea mai îndepărtată

până la următoarea uşă de pe traseul de evacuare. Această uşă poate fi uşa scării interioare închise,

sau uşa scării exterioare deschise, ori uşa exterioară de la nivelul trotuarului. În cazul scărilor

deschise, lungimea se măsoară până la prima treaptă.

6 Pag. 162 pct. 74, din Manualul privind exemplificări, detalieri şi soluţii de aplicare a normativului P118 – 99 “Siguranţa la foc a construcţiilor“ indicativ MP 008-2000

of 32

În situaţia în care utilizatorul a părăsit prima unitate funcţională (încăperea) şi poate alege

între minim doua ieşiri, atunci evacuarea se face considerând toate aceste ieşiri, mai precis în două

direcţii. Dacă nu se poate alege între mai multe trasee, atunci utilizatorul se află pe un coridor

înfundat, iar lungimea este mai mică decât cea pentru evacuare în două direcţii.

Trebuie menţionată şi varianta în care prima porţiune din traseu este într-o singură direcţie şi

apoi se ajunge la intersecţia a doua circulaţii de unde se poate alege.

Pentru primele două zone se constată urmatoarele:

- că deşi proiectarea traseelor de evacuare este un proces iterativ, nu există explicaţie şi o

schemă care să clarifice acest proces dificil;

- Cu toate că proiectarea amenajărilor de spaţii peisagere este un proces iterativ, nu există

explicaţie şi o schemă care să clarifice acest proces dificil;

- Nu este acceptată modelarea evacuării persoanelor din construcţii cu dimensiuni considerabile

în vederea validării proiectarii lungimilor şi timpilor de evacuare. Se propune o completare în

acest sens;

- Nu există o definire foarte clară a circulaţiilor şi a coridoarelor astfel în cât proiectanţii să le

poată proiecta corespunzător;

- Nu există o definire a tipurilor de pereţi care pot fi utilizaţi într-o construcţie pentru a se putea

face o raportare corectă la cerintele legislaţiei.

Capitolul 3: Scara şi holul

3.1. Scara

Circulaţiile din construcţiile etajate sunt orizontale şi verticale. Cele verticale cuprind scări,

rampe şi lifturi şi sunt reunite în noduri de circulaţie verticală.

Scările sunt încadrate şi clasificate în diferite moduri şi utilizând diferite criterii potrivit unor

norme şi ghiduri de proiectare specifice. 7

Scările pentru circulaţie pot fi utilizate şi pentru evacuare, dar scările pentru evacuare sunt

scări dedicate, care nu fac parte din traseele uzuale de circulaţie şi care sunt utilizate pentru evacuare

etapizată sau pentru evacuare simultană.

Scările pot fi închise cu elemente rezistenţe la foc sau deschise. Măsurile pasive de protecţie la

incendiu ale scărilor pot fi completate de măsuri active de protecţie la foc, respectiv desfumare,

detecţie de incendiu şi iluminat de siguranţă.

Alegerea unui sistem de desfumare în detrimentul altuia are implicaţii constructiv-

arhitecturale directe asupra arhitecturii.

7 Ghid privind proiectarea scărilor şi rampelor la clădiri, indicativ GP 089-2003 şi Normativul privind criteriile de performanţă specifice rampelor şi scărilor pentru circulaţia pietonală în construcţii, indicativ NP 063-2002

of 32

Timpii petrecuţi în scară depind în primul rând de lăţimea rampei şi apoi de strategia de

evacuare adoptată: evacuare etapizată sau evacuare simultană.

În România arhitectul trebuie să considere potrivit legislaţiei o evacuare relativ etapizată, mai

precis doar pentru etajul cel mai aglomerat. În realitate, exercitiile de evacuare realizate la majoritatea

clădirilor etajate se fac cu evacuare / alarmare simultană a tuturor nivelurilor, respectiv evacuare

simultană şi întotdeauna scările sunt foarte aglomerate la primele niveluri, parter, etajul 1 şi etajul 2

cel puţin şi personele care vor să acceadă în ele prin uşile de nivel trebuie să astepte să poată să intre

în ele.

Această problemă are mai multe cauze şi ele vor fi tratate pe rand, mai jos.

3.2. Strategia evacuării

Este necesară impunerea unei strategii de evacuare încă din faza de proiectare pentru ca

arhitectul în calitate de sef de proiect să poată dimensiona corect căile de evacuare. Strategia trebuie

să fie în funcţie de destinaţia construcţiei.

Pentru clădirile înalte şi foarte înalte evacuarea se propune a se face etapizat considerând

etajul cu aglomerarea cea mai mare de persoane şi jumătate din numărul de persoane de la etajul

imediat, superior sau inferior, care este mai aglomerat din acestea două. Luarea în considerare a

evacuării tuturor persoanelor dintr-o astfel de construcţie este oneroasă tehnico-economic.

Pentru clădirile cu cazări de persoane, tip turism, construcţiile pentru sănătate cu spitalizare,

căminele de bătrani şi altele similare evacuarea propusă este tot etapizată dar se consideră doar

nivelul cu numărul maxim de persoane. La aceste destinaţii se conformează întreaga construcţie după

metoda “stay put” sau “rămai pe loc” în sensul confinării spaţiilor de cazare cu pereţi de coridoare şi

uşi rezistente la foc, respectiv cu desfumare pentru căile de evacuare orizontale şi verticale.

Pentru sălile aglomerate şi de sport evacuarea este simultană de la toate nivelurile, astfel că

scările ar trebui dimensionate telescopic pe măsură ce fluxurile orizontale acced în scară.

Normativul românesc P118-1999 prevede pentru sălile cu public care “poate observa

incendiul în acelaşi timp” 8 de la mai multe niveluri, o lăţime a scării calculată “după numărul de

fluxuri ce provin de la nivelul cel mai populat, la care se adaugă pentru fiecare din celelalte niveluri,

lăţimea necesară pentru evacuarea a 25% din persoanele aflate la nivelul respectiv.9 Pentru sălile de

sport această metodă de calcul nu este explicită, ci se utilizează în funcţie de experienţa arhitectului.

Din acest motiv este necesară completarea normei existente, NP 065 – 2002 “Normativ privind

proiectarea sălilor de sport din punct de vedere al cerinţelor Legii 10/1995” cu aceeaşi prevedere.

Pentru restul funcţiunilor ar trebui adoptată strategia de evacuare simultană şi astfel se ajunge

la urmatoarea cauză a aglomerării şi a asteptării pe rampele scărilor.

8 Normativul de siguranta la foc P118-1999, Art 4.1.57 9 Normativul de siguranta la foc P118-1999, Art 4.1.57

of 32

Capacitatea specifică de trecere STC sau capacitatea unui gol de a prelua un număr de

persoane într-un interval de timp. STC = numărul de persoane care trece printr-o secţiune de 1 m

lăţime în intervalul de 1 minut.

Accesul în scară depinde pe de o parte de capacitatea specifică de trecere a uşii, dar şi de

accesibilitatea fluxurilor orizontale în fluxurile verticale existente deja în scară.

În primul rând problema este la parter unde se află usa de evacuare din scară şi de aceea

trebuie să existe egalitate între capacitatea de evacuare a scării şi capacitatea de evacuare a uşii de la

nivelul de referinţă, de regulă parterul.

Această aglomerare pe rampele şi podestele scării determină o îngreunare a accesului în scară

a persoanelor de pe nivelurile evacuate.

3.3. Holul

În marea majoritate a cazurilor, scările principale au accesul şi evacuarea printr-un hol cu o

recepţie sau un lobby, celelalte scări care au evacuare direct în exterior sunt, de obicei, scări

secundare.

Acest spaţiu poate fi locul în care se adună mai multe circulaţii pentru evacuare:

- Scară subterană;

- Scară supraterană şi

- Spaţiile adiacente.

Persoanele se deplasează către uşile perimetrale amplasate în faţade. În acest punct trebuie

verificată capacitatea specifică de trecere astfel încat să nu se aglomereze persoane în aceste holuri.

Deoarece holurile reprezintă de multe ori şi zone de asteptare, ele sunt mobilate în zona

recepţiei atât cu mobilier necesar recepţionerilor şi personalului de pază, cât şi cu mobilier pentru

vizitatori.

În acelaşi timp pentru că holurile principale sunt spaţiile de introducere în conceptul

arhitectural al clădirilor, arhitectul doreşte să folosească o gamă cât mai largă de materiale care să-i

permită atingerea scopului. Utilizarea in extenso a produselor şi materialelor sintetice pentru

decorarea tuturor spaţiilor, pentru cazarmamentul aferent şi la izolările fonice nu face altceva decât să

aducă mai mult fum, mai gros şi mai toxic.

Un alt aspect al holurilor este cel al lungimilor de evacuare sau al timpilor de evacuare din

interiorul lor.

În România se aplică lungimile de evacuare pentru coridor înfundat sau pentru evacuare în

două direcţii şi există o limitare la maxim 10 metri liniari fără a se preciza ce trebuie facut dacă se

depăseşte această limită.

of 32

Capitolul 4. Evacuarea finală şi proximitatea uşii de acces şi evacuare

4.1. Evacuarea finală

Evacuarea direct în exterior se poate face direct din spaţiile perimetrale de la parter, sau direct

din scările secundare, ori prin holurile scărilor principale.

În toate situaţiile trebuie verificate aceste uşi din mai multe puncte de vedere:

- Sensul de deschidere este în sensul evacuării funcţie de numărul de persoane.

- Este o uşă utilizată în mod curent sau este o uşă secundară, caz în care este normal închisă?

Închiderea cu cheie anulează funcţiunea ei de uşă de evacuare. Dacă însă poate fi deschisă

usor prin apăsarea unei bare antipanică ori poate fi deblocată şi deschisă automat în caz de

incendiu, atunci se poate lua în calculul căilor de evacuare.

- Tipul uşilor de evacuare, respectiv uşi glisante, uşi secţionale, uşi tip rulou, uşi pivotante, uşi

batante, uşi glisant-pivotante sau uşi rotative.

Uşile de pe caile de evacuare pot avea montată feronerie care nu trebuie să afecteze

deplasarea prin golul de uşă. Feroneria pentru deschiderea uşilor se supune următoarelor standarde

europene: SR EN 1125:2008; SR EN 1906:2012; SR EN 179.

Nici unul din aceste trei standarde nu este menţionat în vreun normative sau ghid de proiectare

şi de aceea nu sunt cunoscute detalii importante referitoare la variantele de feronerii, de dispozitive de

deschidere a uşilor de pe căile de evacuare, motivaţia alegerii uneia în detrimentul altora, la ce

înseamnă lăţimea liberă a uşii şi cum se măsoară ea.

4.2. Proximitatea uşii de acces şi evacuare

Ultima zonă de pe traseul de evacuare a persoanelor dintr-o construcţie este exteriorul din

imediata apropiere a uşii finale de evacuare unde, încă, se pot manifesta efectele incendiului.

În acest sens trebuie avute în vedere amplasarea construcţiei în teren, configuraţia şi forma ei

în plan, vecinătăţile construite, precum şi căile publice de circulaţie pietonala şi auto.

Pentru asigurarea evacuării până într-o zonă liberă de efectele unui incendiu şi pentru usurarea

procesului se propun arhitectului o serie de exemple şi măsuri.

Capitolul 5 - Analiza comparată a unor reglementari naţionale de securitate la incendiu

5.1. Generalităti

Corpusul legislativ al unei ţări cuprinde prevederi legislative referitoare la construcţii pe cel

puţin două paliere: unul urbanistic şi unul administrativ.

Studierea legislaţiei ţărilor vecine mai apropiate sau mai îndepărtate nu trebuie neapărat să

găsească elemente negative ci să arate că subiectul este acelaşi şi doar abordarea este diferită.

of 32

Diferenţele care au rezultat sunt suma diferenţelor economice, culturale şi geografice.

Din această varietate de soluţii au rezultat concluzii utile în actualizarea normării din România

sau poate chiar o necesitate de schimbare fundamentală a structurii normei de specialitate, respectiv

soluţii arhitecturale clare si usor de utilizat.

Analiza implicaţiile constructiv-arhitecturale privind evacuarea persoanelor s-a realizat

pornind de la norma românească, trecând prin cea din Republica Moldova, Republica Bulgară,

Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi terminând cu Noua Zeelandă.

5.2. Explicaţie a politicii abordate

Politica unei ţări privind securitatea la incendiu se poate observa în legislaţia pe care o are.

Legislaţia ţărilor studiată are o structură piramidală, în vârful ei aflându-se o normă generală,

de bază, ghid sau cod: Normativul P118, Codul de securitate, “Documento basico”, NCM – norma de

construcţii montaj, “BR – Building regulation” sau “Building code”.

Din punctul de vedere al tipului de reglementare, prescriptivă sau performanţială, normativele

din România, Bulgaria Spania şi Republica Moldova sunt prescriptive, iar cele din Marea Britanie şi

din Noua Zeelandă au componentă prescriptivă, dar acceptă şi rezolvări sau soluţii alternative care

satisfac cerinţele performanţiale.

Cuprinsul acestor norme relevă abordarea securităţii la incendiu la fiecare corp legislativ în

parte.

5.3. Căi de evacuare în caz de incendiu

5.3.1. Căi de acces, intervenţie şi salvare

O primă concluzie este că evacuarea se tratează în funcţie de rezistenţă la foc a construcţiei, şi

că de obicei arhitectul realizează o evaluare a posibilităţii satisfacerii condiţiilor de evacuare pornind

de la gradul de rezistenţă la foc cel mai sigur către cel mai mic posibil. În acest sens a fost propusă o

schemă care explicitează parametrii care influenţează căile de evacuare.

Bulgaria are în principiu aceeaşi ordine a abordării, dar diferenţa reală constă într-o

implementare de către arhitect în calitate de şef de proiect a unor elemente de “fire safety

engineering”.

Spania acordă o importanţă sporită protecţiei spaţiilor cu risc de incendiu şi implicit protecţiei

fizice a căilor de evacuare. Din punctul de vedere strict al evacuării, ea este normată în funcţie de

destinaţie, înălţimea construcţie şi numărul maxim de persoane din încăpere sau de pe etaj, nexistand

corelaţie cu rezistenţa la foc a clădirii.

Republica Moldova tratează evacuarea în funcţie de rezistenţă la foc a construcţiei şi de clasa

de risc de incendiu determinată pentru funcţiunea adresată.

Marea Britanie: prevederile regulamentului impun în primul rând o detectare timpurie şi o

avertizare rapidă, astfel încât evacuarea să fie cât mai eficientă, fiind urmată in ordine priorităţilor de

of 32

cerinţele de prevenire a răspândirii focului prin finisajul interior, de propagarea interioară a

incendiului şi de asigurarea accesului si utilităţiile pentru serviciul de pompieri care trebuie să

întreprindă operaţiunile de salvare si stingere.

Noua Zeelandă are cea mai diferită reglementare dintre cele analizate ordinea fiind: 1.

Generalităţi; 2. Prevenirea apariţiei incendiilor; 4. Deplasarea către zone sigure; 5. Accesul şi

siguranţa pompierilor; 6. Rezistentă şi stabilitate.

Concluzie

Capitolul de normă care tratează evacuarea se afla pe diferite poziţii în cadrul normelor

naţionale, ceea ce denotă încă o dată filosofia naţională asupra securităţii la incendiu vis-a-vis modul

în care construcţiile, instalaţiile şi amenajările trebuie să fie proiectate şi executate astfel încât să

asigure întotdeauna aceleaşi cerinţe.

Marea Britanie, aflată pe prima poziţie, pune condiţia că incendiul să fie cât mai rapid detectat

şi anunţat, astfel încât evacuarea să se realizeze într-un timp cât mai scurt posibil.

Această abordare se încadrează în recomandările standardului internaţional ISO/TR

16.738:2009 – Fire safety engineering – technical information on methods for evaluating behaviour

and movement of people: timpul necesar de evacuare (RSET-required safe-escape time) să fie mai

mic decât timpul disponibil de evacuare sa fie mai (ASET-available safe-escape time).

5.3.2. Determinarea riscului de incendiu

În România determinarea claselor de risc de incendiu se face în funcţie de densitatea sarcinii

termice calculată potrivit standardului SR EN 10903-2. În plus, pentru câteva funcţiuni este impus

riscul de incendiu, respectiv:

- mare pentru comerţ;

- mijlociu: spaţii în care se utilizează foc deschis (centrale termice, bucătarii sau oficii cu preparări

calde).

Suplimentar există o prevedere care impune să nu se depăşească o densitate de sarcină termică la

anumite tipuri de construcţii.

Arhitectul trebuie să solicite de la beneficiar o temă de proiectare cu materialele utilizate, manipulate

şi depozitate, şi să facă un calcul al densităţii sarcinii termice cu toate acestea, incluzând şi mobilierul

cu finisajele combustibile propuse în proiect. Calculul este relativ deoarece proiectantul trebuie să

utilizeze nişte puteri calorifice indicate în literatură de specialitate, şi aceasta este vastă şi variată, sau

în specificaţiile tehnice ale produselor. Pentru acestea din urmă nu toţi furnizorii de produse au astfel

de valori determinate.

În Bulgaria determinarea claselor de risc de incendiu se face în funcţie de destinaţia clădirii,

respectiv prin încadrarea clase de risc: F1 ÷ F5 cu subclase F1.1÷F1.4, F2.1÷F2.4, F3.1÷F3.5,

of 32

F4.1÷F4.2, F5.1÷F5.4. Proiectantul ştie foarte clar încadrarea construcţiei şi implicit care sunt

consecinţele constructiv-arhitecturale ale acelei încadrării în clasa de risc de incendiu.

În Spania determinarea claselor de risc de incendiu se face în funcţie de încadrarea în trei clase

de risc: risc scăzut, risc mediu sau risc înalt. Ele depind de funcţiunea spaţiului, de volumele sau ariile

spaţiilor, şi doar într-o mică masură de densitatea sarcinii termice.

Funcţiunile nu sunt grupate deloc în mod similar cu cele din Republica Moldova, Spania, ori Marea

Britanie, dar principiul urmărit este că pe măsură ce creşte volumul funcţiunii, creşte şi riscul de

incendiu.

Mai există o prevedere care impune să nu se depăşească o densitate de sarcină termică la anumite

funcţiuni.

În Republica Moldova determinarea claselor de risc de incendiu se face în funcţie de

destinaţie, iar clasele sunt similare cu cele din norma Bulgariei: F1 ÷ F5 cu subclase F1.1÷F1.4,

F2.1÷F2.4, F3.1÷F3.6, F4.1÷F4.4, F5.1÷F5.4.

În Marea Britanie determinarea claselor de risc de incendiu se face în funcţie de încadrarea

clase de risc: 1-7. Grupajele făcute cu funcţiunile sunt similare cu cele din Bulgaria şi Republica

Moldova, dar nu conţin toate subclasele de la acestea.

În Noua Zeelandă determinarea claselor de risc de incendiu se face la nivelul întregii

construcţii sau al compartimentului de incendiu, prin încadrarea în grupe de risc corespunzător

funcţiunii: SH, SM, S1, CA, WB, WS, VP.

Concluzie:

În comparaţie cu România, unde arhitectul trebuie să facă nişte calcule supuse oricând unei

contestări, toate celelalte ţări au optat pentru enumerarea detaliată a funcţiunilor şi încadrarea lor în

clase de riscuri clare, soluţie care simplifică proiectarea în sensul uşurinţei alegerii măsurilor pasive şi

active necesare la fiecare caz în parte.

Riscul de incendiu este definit în standardul ISO 13943 – Fire safety vocabulary ca fiind

“estimarea pierderii de incendiu preconizate care combină potențialul de daune în diferite scenarii

de incendiu care pot apărea cu probabilitățile de apariție a acestor scenarii

Nota 1 la intrare: O definiție alternativă a riscului de incendiu este „combinația probabilității unui

incendiu și o măsură cuantificată a consecinței sale”.

Nota 2 la intrare: Riscul de incendiu este adesea calculat că produs al probabilității și consecinței.”

5.3.3. Determinarea numărului de persoane

In România numărul de persoane se stabileşte cu mici excepţii prin tema de proiectare.

Numărul de persoane (N) pentru care se calculează căile de evacuare este constituit din capacitatea

maximă simultană de persoane, stabilită prin proiect pe bază de tema de proiectare pe spații, încăperi,

niveluri şi total construcţie.

of 32

În Bulgaria numărul de persoane prezente în încăperi / spații și lucrări (densitatea locuinței) se

stabilește că raport între suprafața încăperilor / spațiilor (podele, lucrări) și suprafață per vizitator sau

spațiu de lucru per locuitor, conform tabelului 8. Excepţie fac subclasele de risc F2.1 (Săli de cinema;

concert, opera, teatru și alte săli) şi F3.2. (alimentaţie publica).

Nu sunt luate în considerare zonele de grupuri sanitare, lifturi, scări și spații de depozitare cu acces

limitat al vizitatorilor în stabilirea zonei încăperilor / spațiilor (pardoselilor).

În Spania pentru a calcula gradul de ocupare, valorile densității de ocupare indicate în tabelul

2.1 trebuie luate în funcție de suprafața utilă a fiecărei zone, cu excepția cazului în care este prevăzut

un grad de ocupare mai mare sau când este necesară o ocupare mai mică în aplicarea unor dispoziții

legale de conformitate obligatorie. În acele incinte sau zone care nu sunt incluse în tabel, trebuie

aplicate valorile corespunzătoare prin similitudine.

Simultaneitatea ocupării diferitelor zone ale unei clădiri trebuie stabilită ținând cont de activitatea și

regimul de utilizare prevăzut pentru aceasta.

În zonele de uz public în care obiectele de mobilier pot fi amplasate într-un mod periodic variabil,

cum ar fi săli de expoziții sau similare, densitatea de ocupare ar trebui să fie aplicată pentru cel puțin

75% ( 2/3 ) din suprafața utilă pentru public.

În Republica Moldova se stabileşte relativ similar Romaniei.

Pentru situaţiile neprevăzute în norma se considera 0,75 mp/persoana.

În Marea Britanie capacitatea de ocupare a unei camere, a unui etaj, a unei clădiri sau a unei

părți a unei clădiri este:

a. numărul maxim de persoane pe care este proiectat să le cuprindă sau

b. numărul calculat prin împărțirea ariei camerei sau etajului [mp] cu un factor de arie (1)

[mp de persoană], cum ar fi cele date în tabelul C1, notatie BR10, pentru orientare.

Notă: „aria” exclude casele scărilor, ascensoarele, grupurile sanitare și orice altă parte fixă a structurii

clădirii (dar nu trebuie excluse casele de marcat și unitățile vitrine etc).

În Noua Zeelandă cel mai mare număr de persoane care poate ocupa un spațiu anume într-o

clădire este determinat de:

a) împărțirea suprafeței totale la m2 pe persoană (densitate de ocupare) pentru activitatea

desfășurată sau

b) pentru zonele de dormit, numărând spațiile de dormit (sau de îngrijire) sau

c) pentru locuri fixe, cu numărul de locuri.

Concluzie:

Simultan cu stabilirea numărului de persoane din fiecare spaţiu, zona de clădire, respectiv

construcţie, se face identificarea persoanelor cu risc, cu excepţia normei Româneşti, deşi poate fi

10 B.R. = Building regulations

of 32

considerat ca tratat şi acest aspect prin diferenţierea lungimilor de evacuare aferente fiecărei funcţiuni

în parte.

Ca parte a evaluării riscului de incendiu, trebuie identificați şi clasificaţi utilizatorii funcţie de

mai multe criterii: angajaţi permanent cu post de lucru fix, angazati cu post volant, vizitatori, vârsta,

dizabilităţi, stare de veghe versus adormiţi.

Se observă că valorile factorilor de arie nu diferă foarte mult în cadrul normelor naţionale

studiate, inclusiv în România unde valorile pentru spaţiile comerciale sunt relativ apropiate deşi au un

factor de arie mai mic, ceea ce rezultă un grad de ocupare mai mare decât în restul ţărilor analizate.

Cu toate acestea, existenţa unor factori de arie pentru zonele care nu au locuri sau scaune bine

definite, oferă arhitectului instrumentul necesar dimensionării căilor de evacuare din spaţiu, de pe

nivel sau din construcţie.

Pe baza detalierii funcţiunilor şi încadrarea lor în clase de risc de incendiu, gradul de ocupare

este determinat fie prin mobilarea proiectată, fie utilizând factorul de arie corespunzător destinaţiei,

motiv pentru care se minimeaza erorile de interpretare ale arhitectului asupra normei naţionale şi de

aici dimensionarea greşită a căilor de evacuare a uilizatorilor a utilizatorilor.

5.3.4. Lungimile şi timpii de evacuare

În România stabilirea lungimilor de evacuare se realizează în funcţie de destinaţie şi de

rezistenţă la foc a construcţiei.

Pe măsură ce funcţiunea adăposteşte utilizatori cu potenţial mai mare de a fi afectaţi de

efectele unui incendiu, cu atât scade lungimea de evacuare. Exemplu: la poli opuşi se află două tipuri

de instituţii de învăţământ, cea superioară cu un risc mic şi cea de tip grădiniţă sau creşă cu un risc

foarte mare pentru utilizatorii săi.

Învăţământul superior presupune utilizatori care sunt trezi, care cunosc construcţia, în marea

lor majoritate sunt sănătoşi şi care se pot deplasa singuri, sunt capabili să ia decizii rapide pe când

învăţământul preşcolar cuprinde persoane adulte şi copii, destinatarii reali ai clădirii. Copii preşcolari

nu doar nu ştiu ce este o situaţie de urgenţă, dar pot fi adormiţi intrun interval de timp şi au

obligatoriu nevoie de îndrumare, ajutor fizic şi însoţire până în exteriorul grădiniţei/creşei.

În Bulgaria evacuarea este exprimată şi determinată prin timpul de evacuare, în minute şi nu

în secunde în funcție de gradul de rezistență la foc al clădirii, respectiv de utilizare.

Prin comparaţia timpilor de evacuare din interiorul saliilor aglomerate din România şi

Bulgaria, cele din ţară vecina sunt mai mari.

Timpii de evacuare estimaţi se calculează cu referire la capacitatea totală de evacuare a

ieșirilor din camere / spații, a scărilor din construcţie și a ieșirilor finale de evacuare. Capacitatea

specifică de trecere (STC) * a secțiunilor traseului de evacuare și viteza fluxurilor de persoane în

timpul evacuării se stabilesc pe baza densităților fluxurilor, folosind tabelul 11.

of 32

Capacitatea specifică de trecere (STC) * = numărul de persoane care trece printr-o secţiune de

1,00 m lăţime în intervalul de 1 minut.

În Spania evacuarea este normata în funcţie de destinaţie, înălţimea construcţie şi numărul

maxim de persoane din încăpere sau de pe etaj, nexistand corelaţie cu rezistenţa la foc a clădirii.

Evacuarea este exprimată în lungimi de evacuare, respectiv în metri şi nu în timpi de evacuare,

respectiv secunde.

Atunci când într-o incintă sau clădire trebuie să existe mai mult de o ieșire, distribuția ocupanților,

în scopuri de calcul, trebuie făcută presupunând că una dintre ele este inutilizabilă, în ipoteza cea

mai nefavorabilă.

Lungimea căilor de evacuare poate fi crescută cu 25% în cazul spaţiilor protejate de sisteme

automat de stingere.

Comentariu: se observă o relativă uniformitate în ceea ce priveşte impunerea de lungimi de

evacuare vis a vis de diferitele tipuri de destinaţii, fiecare cu riscurile ei specifice.

Prin comparaţia lungimilor de evacuare corespunzatoare diferitelor tipuri de funcţiuni

prevăzute în legislaţia din România şi Spania, se constată că sunt relativ similare şi uşor crescute faţă

de cele naţionale. Creşterea cu 25% adusă lungimilor de existenţa instalaţiilor de sprinklere conduce

la concluzia că lungimile de evacuare din România sunt în continuare cele mai restrictive:

În Marea Britanie evacuarea este normata relativ similar cu Spania, respectiv în funcţie de

destinaţie, înălţimea construcţie şi numărul maxim de persoane din încăpere sau de pe etaj, nexistand

corelaţie cu rezistenţa la foc a clădirii.


respectiv secunde.

Unghiul minim între cele două direcţii de evacuare trebuie să fie de 45o.

Lungimile de evacuare se măsoară de la uşă la uşă sau de la punctul de lucru la uşa de evacuare.

Spaţiile închiriate nu trebuie să aibă evacuare prin spaţiile închiriate şi învecinate, ci doar prin

coridoarecomune protejate la foc.

Lungimile de evacuare sunt distanţele de deplasare. Dacă nu este cunoscută compartimentarea

atunci când planurile sunt depuse, distanțele directe pot fi utilizate pentru evaluare. Distanța directă

însă va fi luată ca 2/3 din distanța de deplasare.

Lungimile de evacuare se măsoară în axul circulaţiei.

Prin comparaţia lungimilor de evacuare corespunzătoare diferitelor tipuri de funcţiuni

prevăzute în legislaţia din România şi Marea Britanie, se constată că sunt relativ similare şi uşor

scăzute faţă de cele naţionale.

În Noua Zeelandă evacuarea este normata în funcţie de destinaţia clădirii sau de soluţia

acceptată şi de echiparea cu măsuri active de securitate, nexistand corelaţie cu rezistenţa la foc a

clădirii.

of 32


respectiv secunde.

Comparând lungimile de evacuare din România cu cele din Noua Zeelandă se observă că cele

mai mari lungimi de evacuare într-o direcţie sau în două sunt cel mult egale cu cele englezeşti pentru

echiparea cea mai slabă cu măsuri active de securitate la incendiu. Ceea ce înseamnă că arhitectul are

o mare flexibilitate în proiectare deoarece nu mai este limitat de măsurile pasive, caracteristice

meseriei lui, ci poate să solicite echipei de proiectare utilizarea măsurilor active, măsuri care-l susţin

în atingerea viziunii de proiectare.

Concluzie:

Lungimile sau timpii de evacuare din normele româneşti sunt cele mai severe din normele

analizate şi nu iau în considerare existenţa nici unei măsuri active de securitate la incendiu. Trebuie

menţionat totuşi faptul că Spania, Marea Britanie şi Noua Zeelandă detaliază faptul că timpii de

evacuare sunt suma tuturor timpilor de evacuare (ASET) pe când în România nu există o astfel de

defalcare, timpul normat fiind doar timpul de parcurgere a căilor de evacuare până la ieşirea finală.

În plus, Marea Britanie şi Noua Zeelandă deşi se normează timpul total de evacuare până la

uşa de evacuare finală, mai impune ca măsură de securitate la incendiu a „evacuării” şi protecţia faţă

de efectele incendiului în exteriorul clădirii părăsite.

Un alt aspect important este că evacuarea în două direcţii este explicată atât prin text, cât şi

prin desene însoţitoare pentru a nu exista neclarităţi factorilor implicaţi în procesul de proiectare,

avizare şi autorizare: arhitecţi, consultanţi, instituţii locale sau naţionale.

5.3.5. Geometria căilor de evacuare

Geometria căilor de evacuare din punctul de vedere a securităţii la incendiu constă în câteva

elemente simple de urmărit în proiectare:

- Lăţimea caii de evacuare, unde calea de evacuare poate fi o circulaţie deschisă într-un spaţiu

open space, respectiv printre două rânduri de mobilier sau o circulaţie orizontală ori verticală

închisă cu elemente rezistente la foc sau nu;

- Înălţimea caii de evacuare;

- Înclinarea caii de evacuare.

În acest punct al proiectării, arhitectul trebuie să satisfacă criteriul siguranţei în exploatare

simultan cu cerinţă esenţială securitate la incendiu. Nu există o distincţie foarte clară între cele două

deoarece siguranţa exploatării necesară este atât pentru perioadele de uttilizare curentă, cât şi pentru

situaţiile excepţionale, precum incendiile.

Evacuarea persoanelor se realizează sub formă de şiruri de persoane aşezate una în spatele

celeilalte şi este exprimată în fluxuri de persoane pe o lăţime liberă dată, în număr de utilizatori pe o

of 32

lăţime dată, în lăţimi libere pe un număr de persoane date, în lăţimi date pentru evacuare simultană

sau etapizata.

În România geometria căilor de evacuare trebuie determinată prin calcul pentru lăţime,

celelalte două elemente fiind impuse de prescripţiile normativului.

Lăţimea liberă necesară evacuării numărului de persoane dintr-un spaţiu, de la un nivel, de

determina funcţie de numărul de fluxuri de evacuat raportat la lăţimile impuse prescriptiv pentru unul,

două, trei, patru sau cinci fluxuri.

În Bulgaria geometria căilor de evacuare trebuie determinată similar, prin calcul pentru lăţime,

celelalte două elemente fiind impuse de prescripţiile normativului.

Lăţimea liberă necesară evacuării numărului de persoane dintr-un spaţiu, de la un nivel, de

determina funcţie de numărul de fluxuri de evacuat raportat la lăţimile impuse prescriptiv.

Lăţimile de evacuare sunt prescriptive funcţie de nr de persoane din spaţiu evacuat, de poziţia

nivelului, subteran sau suprateran şi de funcţiune.

În Spania metodă de calcul este asemănătoare cu cea din Bulgaria, lăţimile de evacuare sunt

funcţie de nr de persoane din spaţiul evacuat, de poziţia nivelului, subteran sau suprateran şi de

funcţiune, precum şi de tipul evacuării, ascendenta sau descendenta.

Lăţimile libere pentru uşi, treceri, coridoare şi scări rezultate în urma unor calcule comparative

sunt mai mici în norma spaniolă decât cele din România.

În Republica Moldova toate lăţimile sunt normate corespunzător clasei de risc de incendiu, F1

÷ F5.

Ele sunt mai mari pentru funcţiunile cu utilizatori cu risc mai mare în cazul unui incendiu,

instituţii preşcolare, case specializate pentru bătrâni şi invalizi (fără apartamente), spitale, corpuri de

dormitoare ale şcolilor - internate şi instituţiilor de copii, respectiv 1,20 m pentru uşi şi 1,35 m pentru

coridoare.

Marea Britanie are normate lăţimi mai mici decât cele din România pentru uşile de evacuare

dar nu şi pentru rampele scărilor.

of 32

În Noua Zeelandă lăţimile minime ale cailor de evacuare se calculează şi sunt date pentru

soluţiile acceptate C/AS2 şi funcţie de grupă de risc.

Pe porţiunile orizontale, lăţimile libere sunt relativ similare dar pe circulaţiile verticale sunt

mai mari decât cele româneşti.

Pentru circulaţiile orizontale, se consideră 7 mm/persoană.

Pentru circulatiile verticale, se considera 9 mm/persoana si rezulta:

Pentru circulaţiile orizontale de la grupa de risc SI - sănătate, se consideră 8 mm/persoană.

Pentru circulaţiile verticale de la grupa de risc SI - sănătate, se consideră 10 mm/persoană.

Concluzie:

Lăţimile cailor de evacuare din normele româneşti nu sunt cele mai severe din normele

analizate şi nu iau în considerare existenta nici unei măsuri active de securitate la incendiu, respectiv

desfumarea, nici a procedurii de evacuare adoptată, simultană sau etapizată.

Trebuie menţionat totuşi faptul că Spania, Marea Britanie şi Noua Zeelandă detaliază aceste

dimensiuni ale cailor de evacuare în patru elemente:

- Uşile încăperilor sau ale caselor de scări;

- Circulaţiile orizontale;

- Rampele scărilor;

- Uşile finale.

Poziţia spaţiului care se evacuează în raport cu nivelul de evacuare influenţează şi lăţimile

circulaţilor.

Există o creştere a lăţimilor pe măsură ce se parcurg mai multe zone din evacuare, respectiv

circulaţia orizontală şi apoi cea verticală.

Deşi trebuie făcute calcule pentru determinarea lăţimii, ele nu sunt foarte complicate şi dau

măsura exactă a evacuării.

5.3.6. Protecţia căilor de evacuare

Deplasarea utilizatorilor prin spaţii libere, tip circulaţii deschise înseamnă expunerea lor la

efectele directe sau indirecte ale unui incendiu. Protejarea căilor de evacuare fie ele orizontale sau

verticale, se poate face pe de o parte cu măsuri pasive de securitate la incendiu cum ar fi pereţi,

planşee şi uşi rezistente la foc, şi pe de altă parte, complementar, cu măsuri active: instalaţii de

desfumare.

În România stabilirea rezistentelor la foc pentru coridoarele de evacuare se realizează în

funcţie de destinaţie şi de rezistenţă la foc a construcţiei.

Se observă că ordinea creşterii rezistentelor la foc per destinaţie este aproape aceeaşi cu

ordinea inversă de la lungimile de evacuare.

of 32

Uşile coridoarelor dinspre spaţiile deservite nu sunt normate în sensul atribuirii unei rezistente

la foc după vreun criteriu, etanşeitate şi sau izolare. Uşile coridoarelor către casele de scări de

evacuare nu sunt normate în sensul atribuirii unei rezistente la foc după vreun criteriu, etanşeitate şi

sau izolare decât la clădirile înalte şi foarte înalte.

În Bulgaria stabilirea rezistentelor la foc pentru coridoarele de evacuare se realizează în

funcţie de rezistenţă la foc a construcţiei.

Uşile coridoarelor dinspre spaţiile deservite nu sunt normate în sensul atribuirii unei rezistente

la foc după vreun criteriu, etanşeitate şi sau izolare. Uşile coridoarelor către casele de scări de

evacuare trebuie să fie rezistente la foc ½ din rezistenţă la foc a peretelui scării fără a se preciza vreun

criteriu, etanşeitate şi sau izolare decât la clădirile înalte şi foarte înalte.

Rezistenţele la foc din Bulgaria sunt mai mari decât cele din normativul românesc la gradul I

şi III rezistenţă la foc.

În Spania stabilirea rezistentelor la foc pentru coridoarele de evacuare se realizează în funcţie

înălţimea clădirii şi de destinaţia generală a construcţiei.

Rezistenţa la foc a pereţilor se consideră la acţiunea incendiului dinspre riscul de incendiu mai

mare.

Uşile coridoarelor către casele de scări de evacuare trebuie să fie rezistente la foc ½ din

rezistenţă la foc a peretelui scării fără a se preciza vreun criteriu, etanşeitate şi sau izolare.

Rezistentele la foc din Spania sunt mai mici pentru înălţimi mai mici de 15 m decât cele din

normativul românesc, excepţie face destinaţia de învăţământ, unde rezistenţa la foc al pereţilor este de

60 de minute în loc de 90 de minute.

Pentru construcţiile cu regimul de înălţime cuprins între 15 m şi 28 de metri, norma spaniolă

prevede rezistente la foc superioare, excepţie făcând tot destinaţia de învăţământ unde rezistentele la

foc sunt egale.

În Republica Moldova stabilirea rezistentelor la foc pentru coridoarele de evacuare se

realizează în funcţie de rezistenţă la foc a construcţiei.

Uşile coridoarelor către casele de scări de evacuare trebuie să fie rezistente la foc ½ din

rezistenţă la foc a peretelui scării.

Este evident că rezistentele la foc ale circulaţiilor orizontale protejate sunt inferioare celor din

România, în schimb uşile trebuie să fie rezistente la foc.

În Noua Zeelandă stabilirea rezistentelor la foc pentru coridoarele de evacuare se realizează în

funcţie de grupă de risc, de grupă de rezistenţă la foc a construcţiei exprimată prin timpul de siguranţă

precum şi de existenţa instalaţiilor automate de stingere a incendiilor tip sprinkler.

Rezistentele la foc din Noua Zeelandă pentru construcţiile cu înălţimi mai mici de 10 m sunt

mai mici decât cele din normativul românesc.

of 32

Pentru construcţiile cu înălţimi mai mici de 10 m fac excepţie destinaţiile grupei CA (teatrele,

cinematografele, mall-urile etc) unde rezistenţa la foc al pereţilor este de 120 de minute în loc de 60

sau 90 de minute ca în norma românească. Se precizează că această situaţie este pentru clădirile fără

instalaţii automate de stingere tip sprinkler.

Existenţa instalaţiilor automate de stingere tip sprinkler reduce în majoritatea cazurilor, la

jumătate rezistenta la foc a pereţilor căilor de evacuare.

Concluzie:

Din punctul de vedere al rezistenţei la foc a pereţilor coridoarelor, valorile din România sunt

medii, celelalte ţări fie au rezistente mai mari sau mai mici. Acest lucru se explică prin faptul că

normele celorlalte ţări protejează circulaţii şi prin impunerea de uşi rezistente la foc astfel încât creşte

siguranţa evacuării.

Existenţa unor instalaţii automate de stingere tip sprinkler scade substanţial riscul de incendiu

prin limitarea propagării incendiului chiar în zona focarului iniţial.

Implicaţiile constructiv-arhitecturale ale unei circulaţii cu pereţi rezistenţi la foc de 60 de

minute sau de 120 de minute nu sunt semnificative pentru arhitect, el satisfăcând cerinţa fie prin

pereţi opaci, fie vitraţi, costul fiind în principiu diferenţa dintre cele două valori, dar pentru utilizator

diferenţele menţionate sunt şansele simple sau duble de supravieţuire.

Capitolul 6 - Concluzii

6.1. Consideraţii finale

Scopul principal nu doar al prezentei lucrări, dar şi al securităţii la incendiu, este cel al

evacuării persoanelor, mai precis evacuarea tuturor utilizatorilor unei construcţii într-un interval de

timp rezonabil aptitudinilor lor, motiv pentru care este necesară o explicaţie: expresia “tuturor

utilizatorilor unei construcţii” înseamnă:

- a tuturor persoanelor indiferent de varstă;

- a tuturor persoanelor indiferent de abilitatea de a se deplasa;

- a tuturor persoanelor indiferent de starea de trezie sau nu;

- a tuturor persoanelor indiferent de faptul că sunt cu loc de muncă în acea clădire sau sunt doar

vizitatori ori clienti care nu cunosc traseele de evacuare;

- a tuturor persoanelor indiferent de poziţia lor în clădire, mai precis atât a celor din imediata

apropiere a incendiului, cât şi a celor din zonele neafectate.

Mijloacele pentru atingerea acestui scop sunt:

- reducerea riscului de incendiu;

- reducerea timpului de evacuare;

of 32

- creşterea nivelului de protecţie la incendiu al căilor de evacuare;

- identificarea utilizatorilor şi a tipologiei lor;

- stabilirea strategiei de evacuare versus strategia de intervenţie şi salvare vis-a-vis de funcţiune.

6.1.1. Reducerea riscului de incendiu este un ansamblu de factori care concură la obţinerea lui.

Acesti factori pornesc de la densitatea sarcinii termice, întreţinerea defectuoasă a măsurilor

pasive şi active de securitate la incendiu, caracteristicile construcţiei şi nu se termină la

caracteristicile utilizatorilor.

6.1.2. Reducerea timpului de detectare şi alarmare a incendiilor.

Detectarea incendiului se poate face vizual sau olfactiv de către utilizatori sau automat de

către o instalaţie specializată. Diferenţa de timp de detectare, respectiv de alarmare între cele variante

este evidentă mai ales la incendii în spaţii ascunse, ghene de instalaţii, tavane suspendate, pardoseli

supraînălţate, etc.

Această măsură activă de protecţie împotriva incendiilor nu este apanajul arhitectului, dar de

existenţa ei poate beneficia direct prin creşterea timpului total disponibil de evacuare (ASET),

respectiv printr-o “relaxare” a numărului şi poziţiei coridoarelor şi scărilor.

De existenţa şi de adaptarea ei la cerinţele utilizatorilor cu deficiente de auz sau văz trebuie să

fie informat şi arhitectul pentru a le putea integra vizual în proiectul de amenajare.

6.1.3. Reducerea timpului de evacuare.

Într-o primă instanţă se poate presupune că este o măsură “impotriva” arhitectului pentru că ar

însemna reducerea lungimii de evacuare, şi pe cale de consecinţă mai multe scări de evacuare, mai

multe elemente rezistente la foc, pereţi şi uşi, dar în realitate timpul de evacuare nu este influentat

doar de lungimea de evacuare a traseului de evacuare.

Timpul de evacuare depinde printre altele, de:

a. timpul de detectare şi alarmare a incendiului;

b. timpul de premergator evacuării;

c. timpul de evacuare propriu-zisă;

d. tipologia sau caracteristicile utilizatorilor;

e. geometria căilor de evacuare;

f. cursivitatea căilor de evacuare;

g. gradul de iluminare al căilor de evacuare în caz de incendiu.

Reducerea timpului de evacuare a fost tratată pe parcursul lucrării şi este redat la punctul

urmator, 6.2.

of 32

6.2. Principalele contribuţii ale autorului

“Eppur şi muove” poate fi afirmaţia societăţii civile din România vis-a-vis de discrepanţele

dintre prescripţiile tehnice în vigoare din 1999 şi conceptele moderne arhitecturale, sau dintre

prescripţiile tehnice şi nivelurile de performanţă crescute oferite de materialele de construcţie sau de

soluţiile tehnice actuale, ori funcţiunile nou apărute, fără a menţiona studiile şi cercetările noi din

domeniul evacuării persoanelor.

Eliminarea discrepanţelor este un proces complex care trebuie să definească sau să

redefinească cerinţele securităţii la incendiu având la bază performanţele tehnice actuale şi aplicabile.

La capitolul 2 se face o analiză din punct de vedere constructiv - arhitecturală a traseelor de

evacuare şi se disting şase zone sau şase funcţiuni:

- camera;

- coridorul;

- scara;

- holul sau lobby-ul;

- evacuarea finală şi

- proximitatea evacuării.

Se analizează primele doua zone identificate, iar principalele elemente de noutate din acest

capitol sunt:

- propunerea unei explicaţii şi a unor scheme care să clarifice procesul iterativ de proiectare al

căilor de evacuare. Sunt prezentate doua scheme logice, contribuţie personală;

- propunerea unei definiţii pentru termenul “spaţiu peisager” pentru a exista o abordare unitară

a acestiu spaţiu şi o aplicare clară a prevederilor legislaţiei asupra acestuia.

- este prezentată o schemă logică, contribuţie personală, care accentueaza şi explica vizual

definiţia propusă.

- deoarece primele doua zone sunt supuse reamenajărilor frecvente prin schimbarea chiriaşului

sau prin schimbarea imaginii companiei s-a propus o schemă de proces, pentru a fi urmarită

de toţi factorii implicaţi in proiect.

- propunerea definirii “Circulaţiei neprotejate” şi a “Circulaţiei protejate sau coridorul”.

- propunerea definirii tipurilor de pereţi care pot fi utilizaţi într-o construcţie pentru a se putea

face o raportare corectă la cerinţele legislaţiei;

- propunerea unei suprafeţe minime vitrate în pereţii opaci pentru a diferenţia spaţiul peisager

de spaţiul inchis, camera.

- propunerea unei metode de amplasare a mobilierului mai inalt sau egal cu 1,80 m astfel încât

să se pastreze caracterul de spaţiu peisager şi în aceste zone mobilate.

of 32

- propunerea adoptării modelului similar existent în alte reglementari europene: uşile

coridoarelor au rezistenţa la foc egală cu jumătate din cea a peretelui rezistent la foc în care

sunt amplasate.

- propunerea unei limite de la care uşile de pe căile de evacuare trebuie echipate cu bară

antipanică şi condiţionarea lăţimii libere minime a uşii de evacuare de tipul barei şi de unghiul

de deschidere.

- propunerea obligativităţii echipării cu dispozitive de autoînchidere a tuturor uşilor rezistente la

foc astfel încât aceasta dotare să fie cunoscută că fiind dotare principială.

- propunerea echipării diferenţiate cu dispozitive de autoinchidere a uşilor rezistente la foc,

respectiv uşă normal închisă sau normal deschisă.

In capitolul 3 se continuă cu analiză următoarelor două zone funcţionale ale căilor de

evacuare, una verticală şi una orizontală. Se evidenţiază relaţia dintre traseul orizontal de evacuare în

dreptul accesului în scară, precum şi legatură dintre uşa scării de evacuare de la nivelul de referinţă şi

holul aferent sau exteriorul clădirii evacuate. Relaţia are la bază Capacitatea specifică de trecere

notata: STC sau capacitatea unui gol de a prelua un număr de persoane într-un interval de timp.

S-au efectuat calcule şi au fost prezentate desene exemplificative in acest sens.

Principalele elemente de semnalat în acest capitol sunt:

- propunerea unei strategii de evacuare etapizată la următoarele funcţiuni:

o clădirile înalte şi foarte înalte;

o clădirile cu cazări de persoane, tip turism, construcţiile pentru sănătate cu spitalizare,

căminele de bătrani şi altele similare;

- propunerea unei strategii de evacuare simultană la următoarele funcţiuni:

o sălile aglomerate şi de sport;

o sălile cu public care poate observa incendiul în acelaşi timp de la mai multe niveluri;

o restul funcţiunilor care nu au fost menţionate.

- propunerea definirii tipului de utilizare pentru scări astfel încât să se poată aplica prevederile

standarului de desfumare SR EN 12101-6.

- propunerea reconsiderării calcului lăţimii scărilor de evacuare din clădire înalte şi foarte înalte

prin luarea în calcul a numărului maxim de persoane de la etajul cel mai aglomerat plus

jumătate din numarul de persoane de la etajul imediat, superior sau inferior, care este mai

aglomerat din acestea doua.

- propunerea de uşi cu vitraje incorporate la accesul în casele de scară.

- propunerea lăţimii minime asigurate de un turnichet amplasat pe o cale de evacuare.

- propunerea de interzicere a turnicheţilor amplasaţi pe căile de evacuare care nu asigură plierea

barei sau deschiderea barierei propriu-zise automat în caz de incendiu.

of 32

- propunerea de asigurare a unor turnicheti şi pentru persoanele cu dizabilitaţi care să respecta

prevederile de mai sus.

- propunerea de dublă alimentare cu energie electrica a turnicheţilor mentionaţi.

- propunerea că suma lăţimilor turnicheţilor trebuie să fie cel putin egală cu suma lăţimilor

libere ale rampelor scărilor care debusează inaintea turnicheţilor.

- propuneri pentru clasele de reactie la foc ale finisajele şi ale mobilierului utilizat în zonele

holurilor, precum şi o densitate maximă a sarcinii termice în holurile principale.

- propunerea desfumării căilor de evacuare orizontale şi verticale la funcţiunile care au

evacuare etapizată şi durata mare de evacuare totală, respectiv cele cu cazări de persoane, tip

turism, construcţiile pentru sănătate cu spitalizare, căminele de bătrani şi altele similare.

- propunerea desfumării holurilor cu lungimi de evacuare mai mari de 10 metri la clădirile

înalte, foarte înalte, clădirile cu săli aglomerate, cu săli de sport, clădirile pentru turism,

sănătate cu cazare, căminele de bătrani.

- propunerea desfumării prin suprapresiune a holurilor aflate în comunicare cu spaţii

comerciale, iar pentru spaţiile comerciale propriu-zise se va prevede desfumare în depresiune.

- Propunerea includerii uşilor rezistente la foc în programul verificare periodică şi întreţinere

similar cu celelalte programe de verificare şi întreţinere pentru măsurile active de securitate la

incendiu. In acest sens este realizat tabelul 3.2.

Se menţionează că deşi multe propuneri sunt evidente din punct de vedere a ingineriei securităţii la

incendiu, ele nu doar nu există în legislaţia românească actuală, dar sunt greu de identificat la

elaborarea conceptului de arhitectura.

Capitolul 4 tratează ultimele două zone ale traseului de evacuare punând accent pe

caracteristicile uşilor precum şi pe efectele efluenţilor incendiilor asupra imediatei apropieri a

evacuării din clădiri.

Principalele propuneri sunt:

- admiterea evacuării a mai mult de 5 persoane din spaţiile de producţie sau depozitare prin uşi

glisante în care sunt practicate uşi pietonale şi care îndeplinesc trei condiţii simultane.

- admiterea unui prag la uşa pietonală practicată în uşa glisantă de maxim 10 cm pentru

evacuarea a maxim 50 de persoane.

- admiterea evacuării din spaţiile de producţie sau depozitare prin uşi secţionale în care sunt

practicate uşi pietonale pentru maxim 10 persoane. Limitarea pragului uşii pietonale la maxim

10 cm pentru evacuarea a maxim 50 de persoane.

- uşile batante să fie întotdeauna cu vitraje incorporate.

- desene cu soluţii de utilizare a uşilor glisant-pivotante care să nu blocheze utilizarea lor în

scopul evacuării.

of 32

- includerea în normele de securitate la incendiu a desenelor din standardele SR EN 179 şi SR

EN 1125 şi menţionerea lor pentru a deveni obligatorii.

- uşile pe care evacuează a mai mult de 100 de persoane vor fi prevăzute cu feronerie cu

acţionare prin simplă apăsare. Alegerea tipului de mecanism se va face potrivit prevederilor

standardelor SR EN 179 şi SR EN 1125

- tabelul 4.5. cu dimensiuni minime exprimate în [mm/persoana], dar si cu o condiţie: lăţimea

liberă rezultată să fie minim egală cu lăţimea rezultată din calculul pentru fluxurile de

persoane evacuate.

- o serie de exemple şi de măsuri pasive de securitate la incendiu pentru evacuarea în exterior.

La capitolul 5 s-a realizat o analiză comparată critică a normelor de bază în securitatea la

incendiu din Republica Moldova, Republica Bulgară, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de

Nord, Noua Zeelandă accentuată pe evacuarea utilizatorilor din clădiri.

Concluziile acestui capitol sunt că:

- imbinarea măsurilor active cu cele pasive de securitate la incendiu creşte atât siguranţa căilor

de evacuare cât şi lungimea admisă.

- utilizarea unor factori precum STC conduce la necesitatea unor lăţimi mai mici decât cele

prevazute în normativul P118-199 pentru golurile de trecere. Nu se propune reducerea acestor

lăţimi din doua motive: pentru a nu schimba fundamental normativul de bază şi pe

normativele subsecvente, precum şi pentru a nu bulversa fondul construit;

- timpii de evacuare sunt diferenţiaţi pentru evacuare descendentă şi ascendentă.

- este necesară continuarea studierii de o echipă multidisciplinară a acestor diferenţe şi a altor

cercetari de specialitate pentru implementarea în legislaţia românească a unei norme cu doua

nivele: nivelul de baza prescriptiv şi nivelul superior performanţial pentru obiectivele de

amploare.

6.3. Posibilităţi de utilizare în viitor a rezultatelor cercetării

Toate analizele realizate în prezenta lucrare au în vedere creşterea performanţei construcţiei în

ansamblul ei la exigenţa “securitate la incendiu”, dar mai ales pentru componenta “evacuarea

persoanelor” şi usurarea procesului de proiectare în arhitectură.

Propunerile rezultate pot fi impărţite în patru categorii:

- propuneri cu utilizare directă în completarea cursurilor pentru studenţii la arhitectură, sau a

cursurilor de specializare pentru arhitecţii cu drept de semnatură;

- propuneri cu utilizare indirectă, în sensul că pot sta la baza notelor de justificare în

actualizarea normelor românesti;

- propuneri cu utilizare directă în sensul introducerii lor în normelor tehnice;

of 32

- propuneri pentru continuarea cercetărilor de către echipe multidisciplinare având în vedere

complexitatea securităţii la incendiu şi interdependenţa dintre arhitectura şi inginerie, cercetări

care să aibă aplicabilitate la punctele anterioare.

Bibliografie selectivă

1. The SFPE handbook of Fire Protection Engineering, 3rd edition, NFPA, Maryland, 2002.

2. Pedestrian an Evacuation Dynamics 2008, ed. Springer, Heidelberg Dordrecht London New

York, 2008.

3. Pedestrian an Evacuation Dynamics 2012, ed. Springer, Heidelberg Dordrecht London New

York, 2012.

4. SFPE Handbook of fire protection engineering – 3rd edition,– Harold E “Bud” Nelson and

Frederick W. Mowrer – NFPA, Maryland, 2002.

5. John L. Bryan, Behavioral response to fire and smoke, in The SFPE handbook of Fire

Protection Engineering, 3rd edition, NFPA, Maryland, 2002,

6. D. Purser, Comparisons of Evacuation Eficiency and pre-travel activity time in response to a

sounder and two different voice, in Pedestrian an Evacuation Dynamics 2008, Springer, 2008,

7. G. Ramachandran, Human behavior in fires—a review of research in the United Kingdom,

Fire Technology, Volume 26, Number 1,

8. Daniel Nilsson and Hakan Frantzich, Design of Voice Alarms—the Benefit of Mentioning

Fire and the Use of a Synthetic Voice, in Pedestrian an Evacuation Dynamics 2008, Springer,

2008,

9. M.J. Kahn, Human awakening and subsequent identification of fire-related cues, ed. Fire

Technology, Volume 20, Number 20

10. A.M. Hasofer, V.R. Beck, I.D. Bennetts, Risc analysis in Building Fire Safety Engineering,

ed. Butterworth-Heinemann, Oxford, 2007,

11. B. Sheldon, Cognitive-Behavioural Therapy, Routledge, London and New York, 2005,

12. Manualul arhitectului – NEUFERT,

13. Crowd Safety and Risk Analysis - Prof. Dr. G. Keith Still -

http://www.gkstill.com/Support/crowd-flow/4People.html

14. DAVID PURSER Dependence of Modelled Evacuation Times on Key Parameters and

Interactions p 360-362; https://www.iafss.org/publications/fss/9/353/view/fss_9-353.pdf

15. Fire Safety Journal - Volume 70, November 2014, Pages 81-97, Eric Guillaume, Franck

Didieux, AurélienThiryb, AxelBellivier - Real-scale fire tests of one bedroom apartments with

regard to tenability assessment,

http://www.gkstill.com/index.html

http://www.gkstill.com/Support/crowd-flow/4People.html

https://www.iafss.org/publications/fss/9/353/view/fss_9-353.pdf

https://www.sciencedirect.com/science/journal/03797112

https://www.sciencedirect.com/science/journal/03797112/70/supp/C

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0379711214001295#!




of 32

16. Stefan Boncu, Curs Psihologie sociala, curs 29 Comportamentul de ajutorare,

http://www.psih.uaic.ro/~sboncu/romana/Curs_psihologie_sociala/curs_index.html

17. Christa Illera et al., “NO PANIC. <Escape and Panic în Buildings>—Architectural Basic

Research in the Context of Security and Safety Research” în Pedestrian an Evacuation

Dynamics 2008, ed. Springer, Heidelberg Dordrecht London New York, 2008,

18. Margrethe Kobes, Nancy Oberije, and Martina Duyvis, Case Studies on Evacuation Behaviour

în a Hotel Building în BART and în Real Life, în PED 2008, Spring, 2010.

19. Martin Lopuˇsniak, Modeling of Escape Routes According to Occupancy, Economy, and

Level of Safety în Slovak Republic, în PED 2008, Spring, 2010.

20. John L. Bryan, Behavioral response to fire and smoke, în The SFPE handbook of Fire

Protection Engineering, 3rd edition, NFPA, Maryland, 2002, p. 3- 317

21. Vytenis Babrauskas and John Krasny, Fire Behavior of Upholstered, ed. US Departments of

Commerce, 1985

Referinţe

1. Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor, indicativ P 118-99, editia a IIIa, IPCT, 1999.

2. Manualul privind exemplificari, detalieri si solutii de aplicare a normativului P118 – 99

“Siguranta la foc a constructiilor “indicativ MP 008-2000

3. Ghid privind proiectarea scărilor şi rampelor la clădiri, indicativ GP 089-2003 şi Normativul

privind criteriile de performanţă specifice rampelor şi scărilor pentru circulaţia pietonală în

construcţii, indicativ NP 063-2002

4. Legea 307 din 12/06/2006, privind apărarea împotriva incendiilor.

5. Ord M.Ad.I nr 163 din 28-02-2007, Norme generale de apărare împotriva incendiilor.

6. Dispoziţie prin Ordinul M.Ad.I 166 din 27/07/2010 – Dispoziţie generală privind apărarea

împotriva incendiilor la construcţii şi instalaţiile aferente.

7. Dispoziţie prin Ordinul M.Ad.I. nr. 262 din 02/12/2010 – Dispoziţie generală de apărare

împotriva incendiilor la spaţii şi construcţii pentru birouri

8. EN 12101-6 Sisteme pentru controlul fumului şi gazelor fierbinţi – partea a 6 - Specificaţii

pentru sisteme cu presiune diferenţială – Kituri

9. ISO/TR 13387-1 - Fire safety engineering — Part 1: Application of fire performance concepts

to design objectives

10. ISO/TR 13387-2 - Fire safety engineering — Part 2: Design fire scenarios and design fires

11. ISO/TR 13387-3 - Fire safety engineering — Part 3: Assessment and verification of

mathematical fire models

12. ISO/TR 13387-3 - Fire safety engineering — Part 4: Initiation and development of fire and

generation of fire effluents

http://www.psih.uaic.ro/~sboncu/romana/Curs_psihologie_sociala/curs_index.html

of 32

13. ISO/TR 13387-3 - Fire safety engineering — Part 5: Movement of fire effluents

14. ISO/TR 13387-3 - Fire safety engineering — Part 6: Structural response and fire spread

beyond the enclosure of origin

15. ISO/TR 13387-3 - Fire safety engineering — Part 7: Detection, activation and suppression

16. ISO/TR 13387-3 - Fire safety engineering — Part 8: Life safety — Occupant behaviour,

location and condition

17. ISO/TR 16738 - Fire-safety engineering — Technical information on methods for evaluating

behaviour and movement of people

18. ISO/TR 16738 - Fire-safety engineering — Technical information on methods for evaluating

behaviour and movement of people

19. UK - The Regulatory Reform (Fire Safety) Order 2005

20. Republica Moldova – Reguli generale de apărare împotriva incendiilor în Republica

Moldova” RT DSE 1.01-2005

21. Spania – DECRETO 82/2010, de 29 de junio, por el que se aprueba el catálogo de actividades

y centros obligados a adoptar medidas de autoprotección y se ija el contenido de estas medidas

SR 10903/2 – Măsuri de protecţie contra incendiilor. Determinarea sarcinii termice în

construcţii

Lista lucrărilor publicate

Titlul articolului (în revistă sau volumul

unei conferinţe) / capitolul de carte

Data

publicării

Date privind publicaţia în care a fost inclus

(titlu, vol., nr. pag. de început şi sfârşit)

Comportamentul utilizatorilor în spaţii de

cazare prin studii de caz şi normative

2011 Spatiu urban – spatiu arhitectural – spatiu

interior

Pag. 165-175

ISBN: 978-606-638-011-9

Publisher: Editura Universitară „Ion Mincu”

Bucureşti, Ana-Maria Dabija

Human behaviour in fire and smoke 2011 Spatiu urban – spatiu arhitectural – spatiu

interior

Pag. 165-175

ISBN: 978-606-638-003-4


Bucureşti, Ana-Maria Dabija

Fire safety scenario or evacuation

scenario

Rethinking the architecture or rethinking

the fire safety

May

2012

ICAR 2012 International Conference on

Architectural Research: (re)writing history.

Pag 117 – 119

Edition: 1

ISBN: 978-606-638-022-5


Bucureşti, Beatrice-Gabriela Jöger, Andra

Panait

tendințele și implicațiile constructiv- arhitecturale

Documents