tendinŢe privind activitatea de transport rutier În perioada actualĂ a globalizĂrii

8/16/2019 TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎN PERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

1/60

37

CAPITOLUL II

TENDINŢE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT RUTIER ÎNPERIOADA ACTUALĂ A GLOBALIZĂRII

2.1. Principalele reglement ări şi institu ţ ii prezente în activitatea de

transport rutier intern.

„Un sistem eficient de transport, reprezint ă , în mod cert,

fundamentul vieţ ii fiec ăruia dintre noi”, spunea Daniel Fistung în

lucrarea sa „Transporturi. Ecologie ,legislaţie”, apărută la Bucureşti în

2000. Transportul reprezintă o latur ă a activităţii economice, a societăţii

omeneşti, organizată în scopul învingerii distanţelor. Prin activitatea de

transport se realizează deplasarea în spaţiu a bunurilor sau a oamenilor în

vederea satisfacerii nevoilor materiale şi spirituale ale societăţii omeneşti.

Transportul a devenit un element indispensabil vieţii, întrucât ofer ă

membrilor societăţii posibilităţi de deplasare, comunicare, de percepere şi

asimilare, a cât mai mult, din ce ofer ă civilizaţia. Civilizaţia modernă,

caracterizată printr-un ritm intens de dezvoltare în cele mai diverse

domenii, printr-un schimb masiv de valori materiale şi spirituale, reclamă o

continuă deplasare de bunuri, o permanentă deplasare a oamenilor dintr-

un loc în altul.1

În economia modernă, transportul reprezintă un factor dinamizator,

ceea ce impune ca transportul rutier de mărfuri şi de persoane să fieoptimizat, pentru a r ăspunde cerinţelor de deschidere şi dezvoltare

durabilă, în concordanţă cu concluziile Consiliului European de la

Goteborg.

Economia României s-a stabilizat, ea prezintă tendinţe de creştere în

anumite domenii şi implicit cererea de transport şi mobilitatea au crescut.2

După cel de al doilea r ăzboi mondial, pe măsura dezvoltării şi modernizării

1 Alexa Constantin-„Transporturi internaţionale” , Ed. ASE, Bucureşti, 2003, pag.11.

2 ***Info UNTRR- supliment, Buletinului informativ al Uniunii Naţionale a Transportatorilor Rutieri din România,

aprilie, 2004, pag.3


2/60

38

rutiere pe plan mondial şi de creştere a schimburilor economice dintre

diferitele state ale lumii, s-a simţit tot mai mult necesitatea constituirii unei

organizaţii internaţionale a transporturilor rutier, care să promoveze acest

gen de transporturi şi să apere interesele membrilor săi.

Cadrul legislativ de desf ăşurare a activit ăţ ii de transport este ocomponentă a pieţei transporturilor, el stabilind regulile după care se

organizează şi se efectuează activitatea de transport. Cadrul juridic

stabileşte regulile şi limitele între care se poate desf ăşura această activitate

pentru a se realiza protecţia celui care apelează la serviciul de transport,

protecţia operatorului de transport, a mediului şi a statului, dar în acelaşi

timp, pentru a se realiza o creştere calitativă a acestui serviciu.3 Activitatea

de transport fiind una din cele mai vechi activităţi de prestări serviciipracticate beneficiază de un cadru legislativ bine pus la punct, prin tradiţie

legislaţia internaţională fiind extinsă şi la transporturile naţionale.

În acest context, acţiunile din ultimii ani ale Ministerului

Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului s-au axat atât pe modernizarea

şi dezvoltarea infrastructurii rutiere, în vederea lărgirii pieţelor, cât şi pe

dezvoltarea durabilă din punct de vedere economic, social şi al protecţiei

mediului.Statul, prin Ministerul Transporturilor sau instituţiile publice ale

acestuia, aplică politici economice şi fiscale menite să asigure dezvoltarea

activităţii de transport, realizarea unui mediu concurenţial sănătos între

operatorii de transport dar şi între diferitele moduri de transport, protecţia

publicului şi a mediului.4 În acelaşi timp statul prin instituţiile publice create

în domeniul transportului veghează la respectarea condiţiilor impuse

operatorilor de transport, la respectarea condiţiilor de calitate a serviciului şia principiilor concurenţei loiale.

Cadrul legislativ de desf ăşurare a activităţii de transport rutier

cuprinde:

aspecte legislative privind relaţiile care se stabilesc între participanţii

la procesul de transport;

cadrul organizatoric de efectuare a activităţii de transport rutier cu

cele două componente ale sale: reglement

ările privind rela

ţiile dintre

3 Tătar Ioan- “Manualul operatorului de transport rutier”, Ed. I.F.P.T.R, Miercurea-Ciuc,2000,pag.1644 ***Revista Cargo-România, nr.6/2004, pag.10


3/60

39

operatorii de transport şi instituţiile publice ale statului şi locul şi rolul

instituţiilor publice ale statului în procesul de transport, ca organ de

specialitate al guvernului şi ca autoritate de stat.

Cadrul legislativ al transportului rutier este compus din legi şi ordonanţe,

care permit buna organizare şi desf ăşurare a acestei activităţi.Printre acestea se număr ă:5 (anexa nr.1)

a) Acte normative care reglementeaz ă în România transporturile

rutiere şi activit ăţ ile conexe acestora;

b) Acte normative cu privire la infrastructura rutier ă;

c) Acte normative care reglementeaz ă formarea profesional ă în

domeniul transporturilor;

d) Acte normative cu privire la organizarea şi func ţ ionarea anumitorautorit ăţ i competente din domeniul transportului rutier( este vorba de

ARR-Autoritatea Română Rutier ă );

e) Acte normative cu privire la organizarea şi desf ăşurarea activit ăţ ii de control în domeniul transporturilor rutiere ( înfiinţ area unor

echipajelor mobile mixte de control al traficului rutier , formate şi din

reprezentanţi ai regiilor autonome, Administrarea Naţională a Drumurilor

din România şi „Registrul Auto Român”- RAR , precum şi ai „ Autorit ăţ iiRutiere Române”- ARR , împreună cu organe de control apar ţinând

Inspectoratului General al Poliţiei şi Inspectoratul General al Poliţiei de

Frontier ă).

În ceea ce priveşte actele normative care reglementează

transporturile rutiere în România, putem constata că Ordonanaţa

Guvernului nr.19/1997 privind transporturile, aprobată prin legea nr.

197/1998 şi Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 privind transportul rutier,aprobată prin Legea nr. 105/2000 cu modificările şi completările ulterioar,

au introdus reglementări specifice perioadei de tranziţie, care să asigure

trecerea de la un sistem centralizat la unul liberalizat. Prin reglementările

Legii nr.105/2000 de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 44/1997, nu s-a

realizat în toate cazurile o corelare suficientă între legislaţie şi obiectivele

propuse, ceea ce, în cazurile respective, s-a ajuns fie la o aplicare formală

a prevederilor respective, fie la blocaje în activitatea de transport rutier de5 ***Acte normative în domeniul transportului rutier; Ed. Promotrans ; Bucureşti ; 2004 ; pag.6.


4/60

40

mărfuri şi persoane. Totodată, datorită unor erori tehnice de redactare

cuprinse în Ordonanţa nr.44/1997, modificată prin Ordonanţa Guvernului

nr. 73/1997, au fost omise unele prevederi existente, ceea ce nu a dus la

eliminarea disfuncţionalităţilor existente.

Unele necorelări, s-a încercat să fie remediate prin prevederileOrdinului ministrului lucr ărilor publice, transporturilor şi locuinţelor nr.

1842/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de autorizare şi

efectuare a transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora. În multe

privinţe, prevederile normelor metodologice nu puteau corecta

disfuncţionalităţile legii privind transporturile rutiere, ceea ce impunea şi din

acest punct de vedere, necesitatea unei noi legi a transporturilor rutiere.

Astfel că la nivelul anului 2004 a fost propus un proiect de lege privindtransporturile rutiere, care cuprindea o mai bună structurare a

transporturilor rutiere, de mărfuri şi persoane, precum şi definirea mai

exactă a activităţilor conexe acestor transporturi. Acest proiect aducea

corecţii în ceea ce priveşte condiţiile de acces la profesia de operator de

transport şi de operator de activităţi conexe, în sensul de facilitare dar şi de

oferire a siguranţei pentru executarea profesiilor respective. De asemenea,

proiectul de lege aborda o serie de noi probleme sau reformulează prevederile existente în sensul compatibilizării legislaţiei naţionale cu cea

comunitar ă.6

În data de 22 iulie 2005, pe fondul unei crize de autoritate a Guvernului

României, mult aşteptata şi discutata Lege a Transporturilor a fost

promulgată sub forma unei Ordonanţei de Urgenţă nr. 109, prin care se

abroga Ordonanţa 44/ 1997 şi legea 105/2000. Adoptată de guvern la

pachet cu alte câteva zeci de ordonanţe şi hotărâri, urgentarea LegiiTransporturilor, şi promulgarea sub forma unei ordonanţe de urgenţă, este

motivată de necesitatea armonizării legislaţiei româneşti cu cea

comunitar ă. Printre noile prevederi ale OUG 109 se număr ă şi următoarele

aspecte :7

• posibilitatea implicării MTCT în gestiunea autorizaţiilor de transport;

6 ***Info UNTRR-supliment, aprilie 2004, pag.2.7 ***Info UNTRR-Supliment - Buletinului informativ al Uniunii Naţionale a Transportatorilor Rutieri din România-

august, 2005, pag.2.


5/60

41

• renunţarea la licenţele de execuţie pe vehicul, aceasta urmând a fi

înlocuită cu copii după licenţa de transport, ce va avea o valabilitate

de 5 ani,

• acordarea licenţei de traseu pentru transportul internde persoane

pentru o perioadă de 3 ani;• amenzile acordate operatorilor de transport str ăini având ca ţar ă de

tranzit sau destinaţie România, care circulă f ăr ă autorizaţie de

transport internaţional valabilăpe teritoriul României, au crescut până

la 15000 de RON;

• posibilitatea imobilizării vehiculelor str ăine care nu îndeplinesc

condiţiile legislaţiei române în vigoare, pe teritoriul României;

Totodată se propun o serie de măsuri mai ales legate de controalele ce artrebui aplicate operatorilor de transport str ăini care circulă pe teritoriul

României, în vederea asigur ării unui cadru competiţional corect al pieţei şi

al unor condiţii concurenţiale egale tuturor transportatorilor, prin aplicarea

aceloraşi reguli cu privire la efectuarea transporturilor rutiere internaţionale,

precum şi pentru a conferi României o poziţie mai bună în procesul de

negociere a contingentelor anuale de autorizaţii bilaterale de transport.

După o adevărată luptă cu privire la stabilirea unei legi a transporturilorrutiere, acest eveniment are loc pe data de 25 aprilie 2006 prin Legea 102

pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.109/2005 privind

transporturile rutiere. Prezenta lege intr ă în vigoare de la 1 octombrie 2006

cu modificările de rigoare, care par a fi cât de cât compatibile cu legislaţia

comunitar ă. Până la intrarea în vogoare a legii, ordonanţa109/2005 a fost

republicată în Monitorul Oficial al României din 9 mai 2006, partea I,

dându-se textelor o nouă numerotare.8

În ceea ce priveşte transportul de călători intern acesta se supune

prevederilor legilor interne, iar pentru transportul de călători internaţional

este în vigoare: Legea nr. 439 din 27 iunie 2002 pentru ratificarea

Acordului privind transportul internaţ ional ocazional de c ăl ători cu

autocarul şi autobuzul (Acordul INTERBUS) semnat de România la

Bruxelles la 2 octombrie 2000 . Acest acord a fost semnat din dorinţa de a

8 *** Info UNTRR-Supliment - Buletinului informativ al Uniunii Naţionale a Transportatorilor Rutieri din

România-iunie, 2006, pag.2; 24.


6/60

42

promova dezvoltarea transportului internaţional în Europa şi în special

facilitarea organizării şi oper ării acestuia, animate de dorinţa de a facilita

turismul şi schimburile culturale între păr ţile contractante. Acest acord se

aplică:

a)transportului rutier internaţ ional de c ăl ători , având orice naţionalitate, prinserviciile ocazionale:

-între teritoriile a două păr ţi contractante sau care începe şi se termină pe

teritoriul aceleiaşi păr ţi contractante şi care, dacă apare necesitatea în

timpul derulării unor astfel de servicii, tranzitează teritoriul unui stat care nu

este parte contractantă;

-efectuat contra plată de către operatorii de transport stabiliţi pe teritoriul

aceleiaşi păr ţi contractante în conformitate cu legislaţia naţională aacesteia şi care deţin o licenţă pentru efectuarea transportului cu autocarul

sau autobuzul sub forma serviciilor ocazional internaţionale;

-utilizând autobuze şi autocare înmatriculate pe teritoriul păr ţii contractante

în care operatorul de transport este stabilit;

b) cursele în gol ale autobuzelor şi autocarelor legate de aceste servicii.

Prezentul acord nu se refer ă la serviciile ocazionale în sens propriu.

În sensul prezentului acord , prin următorii termeni se înţelege:9

• autobuze şi autocare – vehicule care, prin construcţie şi dotare, suntadecvate transportului a mai mult de 9 persoane, inclusiv şoferul, şi sunt

destinate acestui scop.

• Serviciile ocazionale internaţionale- serviciile operate între teritoriile adouă păr ţi contractante, care nu corespund nici definiţiei serviciilor

regulate, nici a serviciilor special regulate şi nici a serviciilor navetă.

Aceste servicii pot fi operate cu o oarecare frecvenţă f ăr ă a înceta înacest fel să fie servicii ocazionale.

• Serviciile regulate – serviciile care asigur ă transportul călătorilor potrivit

frecvenţelor specificate şi pe rutele specificate, în care călătorii pot fi

îmbarcaţi sau debarcaţi în puncte de oprire dinainte stabilite. Serviciile

regulate pot fi supuse obligaţiei de a respecta orare şi tarife stabilite în

prealabil.

9 *** Monitorul Oficial, nr.58/28 ian.2002-Ordinul 1842/4 dec. 2001, pag.4.


7/60


8/60

44

Ministerul Transporturilor , în calitate de organ de specialitate al

administraţiei publice centrale, este autoritate de stat în domeniul

transporturilor rutiere şi reprezintă, în sensul prezentei ordonanţe,

autoritatea competentă care asigur ă realizarea, modificarea, dezvoltarea şi

siguranţa transporturilor rutiere.10Ministerul Transporturilor, Construc ţ iilor şi Turismului este organ de

specialitate al administraţ iei publice centrale , cu personalitate juridic ă , în

subordinea Guvernului , având sediul în municipiul Bucureşti.

Ministerul Transportului, Construc ţ iilor şi Turismului stabileşte politica în

domeniul transporturilor, construcţiilor şi turismului, la nivel naţional,

elaborează strategia şi reglementările specifice de dezvoltare şi de

armonizare a activităţilor de transport, construcţii şi turism, în cadrul politiciigenerale a Guvernului , şi îndeplineşte rolul de autoritate de stat în

domeniul transporturilor, construcţiilor şi turismului.11

Ministerul Transportului, Construc ţ iilor şi Turismului, în calitate de

organ de specialitate al administraţ iei publice centrale, îndeplineşte

următoarele atribu ţ ii principale:

elaborează şi supune spre aprobare cadrul legislativ adecvat

transporturilor, construcţiilor şi turismului; elaboreaz ă politica economic ă în domeniul transporturilor, construc ţ iilor

şi turismului;

aplică şi urmăreşte în sectorul transporturilor, construcţiilor şi turismului

prevederile Acordului european instituind o asociere între România, pe

de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia,

pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, ratificat prin

legea nr. 20 -1993 şi strategia naţională şi sectorială de pregătire aader ării României la Uniunea Europeană.

aprobă tarifele percepute pentru eliberarea de autorizaţ ii şi licenţ e,

precum şi cuantumul redevenţ elor;

elaborează şi pune în aplicare strategiile de privatizare în domeniile sale

de activitate şi asigur ă întregul proces de privatizare pentru unităţile de

sub autoritatea sa;

10 http://www.gov.ro/guvernul/afis-minister.php.

11 ***Hotărârea nr. 740/3 iulie 2003, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor

şi Turismului.


9/60

45

elaboreaz ă şi promoveaz ă cadrul legal în vederea stimul ării investi ţ iilor

cu capital autohton şi str ăin în domeniile sale de activitate;

asigur ă tuturor utilizatorilor accesul egal şi nediscriminatoriu la

infrastructurile de transport deschise accesului public;

asigur ă beneficiarilor de transport dreptul de a alege liber modul detransport, transportul şi mijlocul de transport;

sprijină dezvoltarea şi funcţionarea transportului public;

stimuleaz ă libera ini ţ iativ ă şi asigur ă autonomia transportatorilor;

clasific ă infrastructurile de transport în conformitate cu standardele

naţ ionale şi internaţ ionale;

stabileşte prin norme un mod unitar de prezentare a sistemului

informaţional privind transportul public de persoane, în sfera deadministrare a infrastructurii de transport de interes public;

elaboreaz ă şi supune spre aprobare Guvernului schema reţ elei

naţ ionale de transport, care are ca obiective asigurarea deplasării

persoanelor şi a mărfurilor între toate localit ăţ ile ţării, precum şi

conectarea infrastructurilor naţ ionale de transport la principalele

infrastructuri internaţ ionale de transport;

asigur ă elaborarea Planului de amenajare a teritoriului naţional, casinteză a politicilor şi planurilor sectoriale şi locale de amenajare a

teritoriului, urmărind amortizarea lor; verifică respectarea prevederilor

acestuia, după aprobare, potrivit legii;

stabileşte sarcinile administraţ iei publice centrale şi locale care au

atribuţ ii în domeniu, măsuri pentru protejarea zonelor cu valoare istoric ă,

arhitectural ă sau peisagistic ă, precum şi pentru integrarea acestora în

ac ţ iunile de modernizare a localit ăţ ilor şi a zonelor aferente. În exercitarea atribuţiilor sale Ministerul Transporturilor, Construcţiilor

şi Turismului colaborează cu celelalte ministere şi organe de specialitate

din subordinea Guvernului, cu autorităţile publice locale şi cu alte

organisme interesate. În calitatea sa de autoritate de stat în domeniul

transporturilor, construcţiilor şi turismului, Ministerul Transporturilor,

Construcţiilor şi Turismului are următoarele atribuţii principale, pe care le

exercită direct sau prin organisme tehnice specializate, institu

ţii publice


10/60

46

subordonate , unităţi care funcţionează sub autoritatea ori în coordonarea

sa sau societăţi comerciale autorizate:12

participă la anchetarea evenimentelor sau accidentelor produse în

activităţile de transport;

elaborează în condiţiile legii, norme de efectuare a transporturilorspeciale;

exercită inspecţia de stat privind respectarea reglementărilor interne şi

internaţionale în activităţile specifice transporturilor;

emite norme obligatorii de licenţiere şi autorizare a agenţilor economici

care efectuează sau urmează să efectueze activităţi de transport sau

activităţi specifice traficului şi stabileşte condiţiile de acordare, de

suspendare sau de anulare a licenţelor şi autorizaţiilor; exercită activitate de registru, de inspecţie de stat şi de control în

transporturi;

emite norme obligatorii de atestare, certificare, licenţiere şi brevetare a

personalului care lucrează în transporturi sau care concur ă la siguranţa

traficului şi stabileşte condiţiile de suspendare, de retragere sau de

anulare a atestatelor, certificatelor, licenţelor ori brevetelor acordate;

emite norme de siguranţă în transporturile rutiere, feroviare, navale,aeriene, precum şi în transportul multimodal şi combinat şi

supraveghează respectarea acestora;

asigur ă cerificarea şi omologarea de tip sau individuală a mijloacelor de

transport;

autorizează spaţiile de inspecţie tehnică, supraveghează şi controlează

activitatea acestora şi atestă personalul care efectuează inspecţia

tehnică periodică; acreditează instituţii publice subordonate, organisme tehnice

specializate şi societăţi comerciale, autorizate, care să elaboreze şi să

pună în aplicare normele tehnice şi reglementările specifice transportului

rutier şi să asigure inspecţia şi controlul tehnic de specialitate;

Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului îndeplineşte orice

alte atribuţii stabilite prin acte normative pentru domeniul său de

activitate.

12 ***http//www.mt.ro-legislaţie.


11/60

47

Conducerea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şiTurismului este asigurată de ministrul transportului , construcţiilor şi

turismului, care numeşte şi eliberează din funcţie personalul acestuia, în

condiţiile legii. Ministrul este ordonator principal de credite bugetare, el

conduce întreaga activitate a ministerului şi îl reprezintă în raporturile cucelelalte ministere, cu alte autorităţi publice şi organizaţii, precum şi cu

persoane juridice şi fizice din ţar ă şi din str ăinătate.

Ministrul Transporturilor, Construc ţ iilor şi Turismului este ajutat în

activitatea de conducere a ministerului de 5 secretari de stat. În structura

organizatorică a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului se

organizează şi funcţionează, în subordinea demnitarului, cabinetul

ministrului. Răspunderile şi atribuţiile secretarilor de stat se stabilesc prinordin al ministrului transportului construcţiilor şi turismului. Ministrul poate

delegă o parte din atribuţiile sale secretarilor de stat. Secretarul general şi

secretarii generali adjuncţi sunt înalţi funcţionari publici , numiţi conform

legii.13

Instituţiile publice care se află în subordinea MinisteruluiTransporturilor, Construcţiilor şi Turismului care supraveghează activitatea

de transport rutier sunt:14

a)-Autoritatea Română Rutier ă- ARR , instituţie publică cu personalitate

juridică, este organ tehnic specializat al Ministerului Transporturilor pentru

transportul rutier, desemnat să asigure, în principal, inspecţia şi controlul în

trafic, al stării tehnice a autovehiculelor rutiere şi remorcilor, precum şi al

îndeplinirii condiţiilor de operare a transporturilor rutiere, inspecţie şi

controlul respectării reglementărilor interne şi internaţionale privind

condiţiile de siguranţă a transporturilor rutiere şi de protecţie a mediului,licenţierea operatorilor de transport rutier, punerea în aplicare a normelor

tehnice şi a reglementărilor specifice transporturilor rutiere, controlul

constituirii Fondului special al drumurilor publice şi executarea silită a

creanţelor la bugetul Fondului special al drumurilor publice, pe baza

împuternicirii date de Ministerul Transporturilor.

13 *** Revista Cargo-România, nr.1/ianuarie 2004,pag.6

14 *** Ordonanţa nr.95/27 august 1998, privind înfiinţarea unor instituţii publice în subordinea Ministerului

Transporturilor


12/60


13/60

49

satisface fluenţa şi siguranţa în circulaţie, având un trafic ce depăşeşte

limita de 7500 vehicule fizice în 24 de ore (Bucureşti-Braşov, Bucureşti-

Giurgiu, Craiova- Piteşti).16 Potrivit aprecierilor specialiştilor din Ministerul

Transporturilor, în prezent se circulă în regim de saturaţie în cca. 1/3 din

lungimea drumurilor naţionale.Comparativ cu ţările europene dezvoltate din punct de vedere rutier,

România continuă să se menţină pe o treaptă inferioar ă în ceea ce priveşte

asigurarea fondurilor necesare pentru întreţinerea şi repararea reţelei de

drumuri publice, spre deosebire de marea majoritate a ţărilor europene

care au aplicat taxe utilizatorilor drumurilor acoperind integral cheltuielile

necesare.

16 ***http//www.and.ro


14/60

50

***sursa: www.mt.ro-structura organizatorică

Figura nr.2.1.1

http://www.mt.ro-structura/http://www.mt.ro-structura/


15/60

51

2.2. Condi ţ iile necesare pentru efectuarea transportului rutier intern şi

internaţ ional .

Transportul reprezintă o componentă a producţiei materiale, fiind

compusă din totalitatea mijloacelor de deplasare a mărfurilor şi persoanelor

în spaţiu şi timp, a utilajelor, a căilor de comunicaţie, folosindu-se un

personaj de specialitate.17 În contextul unei evoluţii f ăr ă precedent a

relaţiilor economice şi a schimburilor economice internaţionale,

transporturile şi expediţiile şi-au găsit un loc deosebit de important, folosit

în scopul învingerii distanţe.

Locul transporturilor în economia naţională a unei ţări, îl reprezintă

faptul că este o ramur ă a producţiei materiale care contribuie la crearea de

Produs Intern Brut. Prin transporturi se realizează legături între ramurile

economiei materiale, compartimente ale fiecărei ramuri, între unităţile din

cadrul compartimentelor. Economia unei ţări depinde de capacitatea ei de

a-şi asigura circulaţia produselor. Deţinerea unei reţele puternice de

transport ofer ă economiei cadrul comercial optim de funcţionare, creând

posibilitatea dezvoltării şi evoluţiei. Una din funcţiile de bază ale unităţii

economice o reprezintă funcţia comercială. Valorificarea rezultatelor

producţiei-produsul semifabricat sau finit-presupune deplasarea acestuia

de la producător (expeditor) la cumpăr ător (destinatar). Aici intervine rolul

transportatorului ca intermediar în tranzacţiile economice, care mijloceşte

derularea unui contract de vânzare-cumpărare.

Reţeaua de transport a unei ţări, oglindeşte fidel situaţia economiei

acesteia, constituindu-se în „sistem circulator” al unei economii,

transporturile preiau rezultatele obţinute, reacţionând prompt la evoluţiilesau involuţiile acesteia.18 O componentă a reţelei de transport o reprezintă

transporturile rutiere. Prin specificul lor acestea se pretează cel mai bine

unor solicitări la nivel micro şi macro, având prioritate în cazul unor

deplasări rapide şi directe, chiar dacă uneori costurile sunt mai ridicate.19

Transportul rutier este un mod de transport terestru şi totodată un

17 Enache Sorin-„Transporturi şi asigur ări”, Ed. Independenţa .Economica, Piteşti, 2003, pag.29.Ştefan Camelia

18 Tătar Ioan- Op.cit., pag.165

19 ***Revista Tranzit –Revista afacerii de transport şi logistică, nr 6/iunie 2003, pag.10.


16/60


17/60

53

Este de menţionat, că în fostele ţări socialiste, inclusiv în România,

ponderea redusă a transporturilor rutiere se datorează unei politici

economice greşite, la nivel de stat, care, consider ă acest mod de transport

ca fiind deosebit de energofag, şi care a limitat dezvoltarea lui prin acte

normative restrictive, împiedicând ca legile economiei de piaţă să determine adevărata pondere a diferitelor moduri de transport.

Dezvoltarea transportului rutier în ţara noastr ă a fost favorizată de

existenţa şi dezvoltarea industriei proprii de vehicule rutiere, de reţeaua de

căii de comunicaţii terestre (care necesită investiţii mai mici în comparaţie

cu cele cerute de alte mijloace de transport), de reţeaua de service bine

dezvoltată.

Pe baza reglementărilor în vigoare sunt legiferate următoarelecategorii de transport rutier:

Din punct de vedere al caracterului transportului :

1.Transporturi naţionale.

2. Transporturi internaţionale.

Din punct de vedere al caracterului activit ăţ ii:21

1.Transporturi în interes public.

2. Transporturi în interes propriu:*transporturi în folos propriu;

• transporturi în interes personal.

Transportul rutier se clasifică pe categorii şi tipuri de transport după cum

urmează:22

A)categorii de transport rutier :

a)clasificarea din punct de vedere al ariei de desf ăşurare:

1.transport rutier în trafic naţional;2.transport rutier în trafic internaţional.

b)clasificarea din punct de vedere al caracterului activit ăţ ii :

1.transportul rutier public;

2.transportul rutier în cont propriu.

B)tipuri de transport rutier :

a)transport rutier de mărfuri :

21 Gheorghe Ion-„Managementul transporturilor- Transportul public urban de pasageri”, Partea a III-a, Ed. Eficient,

Bucureşti,2001, pag.15.22

***Ordonanţa de Urgenţă nr.109 din 14 iulie 2005 privind transporturile rutiere, pag.2.


18/60

54

1.transport rutier de mărfuri generale;

2.transport rutier de mărfuri perisabile;

3.transport rutier de mărfuri şi deşeuri periculoase;

4.transport rutier de deşeuri;5.transport rutier de animale vii;

6.transport rutier agabaritic.

b)transport rutier de persoane:

1.transport rutier prin servicii regulate,

2.transport rutier prin servicii regulate speciale;

3. transport rutier prin servicii ocazionale.

Procesul de transport al mărfurilor şi călătorilor pe şosele are trei

componente: drumul, autovehiculul şi conducătorul auto.

Autovehiculele se caracterizează printr-o mobilitate deosebită,

nefiind legate de instalaţii speciale fixe cum este cazul în transportul

feroviar, de pildă (linii de cale ferată, depouri, triaje). Datorită acestui fapt

ele pătrund în locul unde alte mijloace de transport nu au accesibilitate,constituind o componentă indispensabilă a transporturilor multimodale. Cu

ajutorul autovehiculelor se pot organiza transporturi directe de la furnizori şi

până la beneficiarul mărfurilor din ţar ă sau str ăinătate, evitându-se

transbordările pe parcurs şi consecinţele acestuia: manipulări costisitoare;

pierderi cantitative şi calitative; r ătăciri de colete; sustrageri. Totodată,

devine posibilă folosirea unor ambalaje mai uşoare şi mai ieftine, scurtarea

perioadei de timp cât marfa se află în procesul de circulaţie. În traficul rutier autovehiculul ocupă ponderea cea mai mare faţă de

totalul vehiculelor care circulă pe căile de comunicaţii terestre. Mijloacele

de transport auto dezvoltă viteze tehnice şi comerciale ridicate, fapt ce are

o mare importanţă în transportul de mărfuri perisabile, al celor care

presupune un anumit grad de urgenţă. În transporturile pe distanţe mari,

cum sunt cele internaţionale rulajul mijloacelor de transport auto este de

două ori mai ridicat decât al vagoanelor de cale ferată, ceea ce contribuie


19/60

55

la accelerarea proceselor de producţie şi desfacere, la creşterea eficienţei

utilizării autovehiculelor.23

Numeroase mijloace de transport auto asigur ă temperaturi optime

pentru conservarea calităţii mărfurilor pe parcursul transportului (între -30

de grade Celsius şi +20 de grade Celsius). La export de pildă, carneacongelată trebuie să aibă –18 grade Celsius măsurate la os pentru a întruni

condiţiile de recepţie la destinaţie, pe când fructele şi legumele proaspete

se transportă la temperaturi de 3-6 grade Celsius.

După anul 1989, transformările din economia românească au afectat

puternic şi transporturile rutiere. Liberalizare economică a creat

posibilitatea unei extinderi în acest domeniu, ajungându-se la o

suprasaturare a pieţei, oferta de transporturi, atât internă cât externă depăşind cererea economiei.

Investiţia relativ mică şi obţinere a profitului imediat au dus la

orientarea întreprinzătorilor către activitatea de transport rutier, conducând

la formarea unui parc de autovehicule mai mare decât necesarul actual. În

aceste condiţii se impune o organizare cât mai bună a activităţii

desf ăşurate de prestatorii de servicii de transport pentru a se putea

menţine pe piaţă şi a satisface cerinţele beneficiarilor şi astfel pentru acâştiga un segment de piaţă cât mai larg. Permanenta perfecţionare a celor

ce operează direct în relaţiile cu clienţii şi care sunt implicaţi în derularea

transporturilor confer ă atuuri suplimentare pentru a oferi un serviciu de

calitate şi pentru a obţine un profit cât mai mare în final.

Potrivit legislaţiei în vigoare prin operator de transport rutier se

înţelege orice persoană fizică sau juridică, română sau str ăină, ce deţine în

proprietate sau are închiriate vehicule rutiere şi care efectuează transporturi rutiere şi /sau internaţionale, direct sau prin intermediar, ori prin

asociere cu alte persoane fizice sau juridice. Prin operator de transport

român se înţelege orice operator cu domiciliul sau reşedinţa în România,

iar cetăţenii str ăini să aibă şi drept de muncă în România.24 Operatorii de

transport rutieri pot efectua transporturi rutiere publice şi/sau în interes

propriu.

23 Alexa Constantin- Op.cit. pag.33

24 ***Revista Tranzit- Revista afacerii de transport şi logistică, nr.4/aprilie 2004.


20/60

56

Transportul rutier public se efectuează pe bază de contract, contra

plată, de către un agent economic, titular al licenţei obţinutei obţinute în

condiţiile prezentei legislaţii, având ca obiect de activitate transportul rutier,

care deţine în proprietate sau în chirie vehicule rutiere, indiferent de

capacitatea de transport a acestora.Transportul rutier în folos propriu este efectuat f ăr ă încasarea

unui tarif sau a echivalentului în natur ă, ori în servicii al acestuia.

Transportul rutier în interes personal se efectuează de persoane fizice, cu

vehicul proprietate personală cu respectarea prescripţiilor privind numărul

de locuri şi a masei maxime admise autorizate, pentru deplasarea

membrilor familiei, precum şi a bunurilor aflate în proprietatea lor.

Transporturile rutiere interne şi /sau internaţionale se execută de cătreoperatorii de transport rutier, români sau str ăini, care deţin şi utilizează

autovehicule înmatriculate în România, conduse de persoane cu cetăţenia

română sau de către cetăţeni str ăini cu drept de muncă în România.

Operatorii de transport au acces liber şi nediscriminatoriu la activitatea de

transport rutier public. Pot desf ăşura operaţiuni de transport rutier

operatorii de transport rutier înscrişi în registrul operatorilor de transport

rutier, ţinut de autoritatea competentă.

Efectuarea de transportului rutiere este permisă numai cu vehicule

cărora li s-au eliberat de către agenţiile teritoriale ale Autorităţii Rutiere

Române, licenţe de execuţie pentru fiecare vehicul, corespunzătoare

categoriei şi tipului de transport rutier respectiv.25 Transporturile rutiere

publice sau în interes propriu se pot efectua numai pe baza licenţei de

transport şi a licenţei de execuţie, eliberate de Ministerul Transporturilor .

Operaţ iunile de transport rutier de mărfuri şi de persoane , precum şiactivit ăţ ile conexe acestora se pot efectua numai dac ă sunt îndeplinite

următoarele condi ţ ii:26

operatorul de transport rutier care desf ăşoar ă activitate de transport

rutier sau operatorul care desf ăşoar ă activităţi conexe transportului

rutier, este o persoană juridică autorizată în acest scop de MinisterulTransporturilor, Construcţiilor şi Turismului;

25 ***Monitorul Oficial,nr.58/28 ianuarie 2002- Ordinul 1842/4 decembrie 2001,pag.12-modificat prin Ordinul

215/9 februarie 2004.26

***Legea nr.102/25 aprilie 2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.109/2005 privind transporurilerutiere.


21/60

57

vehiculele utilizate în timpul operaţiunilor de transport rutier sunt

omologate sau certificate de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi

Turismului, au inspecţia tehnică periodică actualizată şi li s-au eliberat

licenţele de execuţie pentru vehicul;

Condi ţ iile care permit operatorului de transport rutier să desf ăşoareaceast ă activitate se refer ă la obţ inerea următoarelor tipuri de licenţ e:

1. Licenţ a de transport rutier public ă;

2. Licenţă de transport rutier în interes propriu;

3. Autorizaţ ii de transport rutier în interes propriu;

4. Licenţă de execu ţ ie pentru activitatea de intermediere în

transporturile rutiere;

5. Licenţă de execu ţ ie pentru vehicul;6. Licenţă de execu ţ ie pentru traseu.

Licenţ ele de transport rutier , autorizaţ iile de transport rutier, licenţ ele

de execuţ ie pentru activit ăţ i conexe transportului rutier, licenţ ele de

execuţ ie pentru vehicul, precum şi licenţ ele de execuţ ie pentru traseu sunt

documente cu regim special, nominale şi netransmisibile, eliberate

operatorilor de M.T.C.T prin Autoritatea Rutier ă Română – A.R.R în

condi ţ iile prezentelor norme metodologice.

Licenţa de transport se acordă operatorului de transport public care îndeplineşte condiţiile de onorabilitate, competenţă profesională şi

capacitate financiar ă.27

Condi ţ ia de onorabilitate a operatorului de transport se consider ă

îndeplinită dacă persoana sau persoanele, care conduc permanent şi

efectiv activitatea, nu au fost condamnate pentru infracţiuni grave, inclusiv

de natur ă comercială şi nu au fost declarate necorespunzătoare de

autoritatea competentă în urma încălcării în mod grav şi repetat a

reglementărilor în vigoare.

Condi ţ ia de competenţă profesional ă este îndeplinită dacă

persoana care conduce permanent şi efectiv activitatea, posedă un

certificat eliberat de autoritatea competentă sau o diplomă de absolvire a

unei instituţii de învăţământ superior tehnic.

27 Tătar Ioan-Op.cit.,pag.167.


22/60

58

Condi ţ ia de capacitate financiar ă se consider ă îndeplinită dacă

operatorul dispune de resurse financiare suficiente pentru începerea şi

desf ăşurarea activităţii.

Licenţele de transport pot fi:

licenţe de transport public;

licenţe de transport în folos propriu.

Licenţa de transport se întocmeşte într-un singur exemplar originalpentru fiecare operator şi în atâtea exemplare de serviciu, câte filiale,

sucursale, puncte de lucru are în alte judeţe. Începând cu 1 ianuarie 2003

toate vehiculele vor fi înmatriculate în judeţul în care operatorul de

transport rutier î şi desf ăşoar ă activitatea, licenţa de execuţie pentru vehicul

fiind eliberată în baza exemplarului de serviciu al licenţei de transport rutier

public sau al licenţei de transport în interes propriu.

Licenţa de transport rutier public sau licenţa de transport în interes

propriu se eliberează pentru o perioadă de 5 ani de la data eliber ării şi este

valabilă numai în condiţiile vizării anuale de către emitent, cu plata tarifelor

aferente. Operatorului de transport rutier i se suspend ă licenţ a de transport

rutier în interes propriu în următoarele cazuri:28

a) când operatorul nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile care au stat la

baza dobândirii licenţei de transport rutier sau a licenţei de transport în

interes propriu;

b) necomunicarea în scris la agenţia teritorială a A.R.R a modificărilor de

la data obţinerii licenţei de transport rutier public sau a licenţei de transport

în interes propriu într-un termen de 15 zile de la apariţia acestora;

c) când reclamaţiile privind calitatea prestaţiilor realizate, adresate în

scris agenţiei teritoriale a A.R.R din partea beneficiarilor sau a altororganisme îndreptăţite, se confirmă, iar deţinătorul de licenţă de transport

rutier public sau de licenţă de transport rutier în interes propriu, la

comunicarea în scris a agenţiei teritoriale a A.R.R, nu a remediat în

termenul stabilit aspectele sesizate în reclamaţii;

d) când se constată că operatorul de transport rutier în interes propriu

desf ăşoar ă transport rutier public;

28 ***Monitorul Oficial, nr.58/28 ianuarie 2001, Ordinul 1842, pag.6- modificat prin Ordinul 215/9 februarie 2004.


23/60

59

e) neprezentarea pentru viza anuală a licenţei de transport rutier public

sau a licenţei de transport în interes propriu în termen de 10 zile de la data

expir ării vizei precedente.

Licenţ a de execu ţ ie este documentul care se eliberează la cererea

operatorului de transport şi care atestă dreptul acestuia de a efectuatransport de mărfuri cu un anumit vehicul, pe numărul de circulaţie, sau

pentru un anumit traseu, în cazul transportului rutier de persoane. În cazul

în care se constată de către organe de control abilitate abateri repetate în

activitatea desf ăşurată de operator pentru activităţi conexe transportului

rutier în perioada dintre eliberarea licenţei de execuţie şi vizarea acesteia

sau dintre două vizări succesive, abateri care ar conduce la suspendarea

licenţei în cauză A.R.R, poate refuza acordarea vizei pentru o perioadă depână la 3 luni.

Suspendarea licenţei de execuţie se hotăr ăşte de către emitent în

unul dintre următoarele cazuri:

a) când operatorul nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile care au stat la

baza dobândirii licenţei de execuţie

b) necomunicarea în scris la agenţia teritorială a A.R.R, a modificărilor faţă

de datele existente la data obţinerii licenţei de execuţie, în termen de 15zile de la apariţia acestora.

Licenţa de execuţie pentru activităţi conexe transportului rutier

suspendată se reacordă după ce deţinătorul acesteia face dovada că au

fost înlăturate cauzele care au condus la suspendarea acestora cu plata

tarifelor aferente. Efectuarea de transporturi rutiere este permisă numai cu

vehicule cărora li s-au eliberat de către agenţiile teritoriale ale A.R.R licenţe

de execuţie pentru vehicul, corespunzător categoriei şi tipului de transportrespectiv.

Licenţa de execuţie pentru vehicul se eliberează personalizată, de

culoare diferită pentru transportul rutier public faţă de transportul rutier în

interes propriu. Licenţele de execuţie pentru vehicul se eliberează de către

agenţiile teritoriale ale A.R.R operatorul de transport rutier deţinător de

licenţă de transport rutier public de licenţă de transport în interes propriu


24/60

60

sau de autorizaţie de transport în interes propriu, valabilă pentru parcul

aflat în administrarea acestora.29

Licenţa de execuţie pentru vehicul se eliberează pentru transportul

rutier naţional şi/sau transportul rutier internaţional. Licenţa de execuţie

pentru vehicul pentru transporturile rutiere internaţionale dă dreptulvehiculelor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de inspecţia tehnică să

efectueze transporturi de mărfuri sau de călători în trafic internaţional,

având dreptul de a trece frontiera de stat a României în acest scop. Licenţa

de execuţie pentru vehicul se suspendă în cazul în care nu mai sunt

îndeplinite condiţiile care au stat la baza eliber ării ei. Licenţa de execuţie

pentru vehicul se reacordă după ce deţinătorul face dovada că au fost

înlăturate cauzele care au condus la suspendarea acesteia, cu platatarifelor aferente.

Licenţele de execuţie se pot clasifica în două categorii:

a) licenţă de execuţie pentru vehicul;

b) licenţă de execuţie pentru traseu.

Licenţele de execuţie pentru vehicul se eliberează pentru transportul

naţional şi /sau internaţional.

Anularea licenţei de execuţie pentru vehicul se face în următoarelecazuri: a doua suspendare; neremedierea în termen de 3 luni a cauzelor,

care au dus la suspendarea acesteia.

Documentele pentru traficul internaţional de mărfuri precum şi

convenţiile ce reglementează transportul rutier internaţional de mărfuri sunt

elemente necesare pentru desf ăşurarea transportului rutier, mai ales cel

internaţional, dar ele vor fi prezentate separat în punctele următoare.

29 ***Legea nr.102/25 aprilie 2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.109/2005 privind transporturile

rutiere, pag.13.


25/60


26/60

62

I.R.U. cuprinde 62 de membrii activi (uniuni naţionale) şi 26 de membri

asociaţi. Ţara noastr ă este afiliată la I.R.U. din 1963.31

În anul 1949, I.R.U. a primit din partea Consiliului Economic şi Social

a O.N.U. (ECOSOC) statutul de organ consultativ al acestuia. I.R.U., pe

arenă internaţională a facilitat punerea în aplicare a Acordului cu privire lasuprimarea restricţiilor şi libertatea circulaţiei rutiere cunoscută în practică

sub numele de „Libertăţile Rutiere de la Geneva”. De asemenea, I.R.U. a

adus o contribuţie remarcabilă în elaborarea instrumentelor tehnico -

comerciale menite să promoveze transporturile auto şi pe plan

internaţional. În domeniul transportului de mărfuri trebuie menţionată

contribuţia I.R.U. în legătur ă cu:

punerea în aplicare, în 25 de ţări a „Convenţ iei vamale privitoare latransportul internaţ ional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR”;

Elaborarea scrisorii de tr ăsur ă internaţională în conformitate cu

Convenţia privitoare la contractul de transport internaţional rutier de

mărfuri(C.M.R.);

Crearea Asociaţiei internaţionale pentru transportul de mărfuri

perisabile;

Crearea Serviciului de Asistenţă mutuală internaţională; Colaborarea la elaborarea altor convenţii internaţionale referitoare la:

circulaţia şi semnalizarea rutier ă; transportul mărfurilor periculoase

(A.D.R.); transportul de mărfuri în containere.

Printre cele mai importante reglementări, de care trebuie să se ţină

seama la efectuarea transporturilor internaţionale sunt:

a) CONVEN Ţ IA C.M.R.-„Convenţ ia referitoare la contractul de

transport de mărfuri pe şosele”, a fost semnată la Geneva la 19 mai1956. Prin această Convenţie sunt reglementate în mod uniform condiţiile

generale în care se încheie şi se execută contractul de transport rutier de

mărfuri.32 Ţara noastr ă a aderat la această Convenţie în baza decretului

451/20.11.1972, Convenţia, intrând în vigoare pentru România la data de

23.04.1973 la 90 de zile după depunerea instrumentelor de ratificare la

O.N.U. Convenţia C.M.R. se compune dintr-un număr de 51 de articole

grupate după cum urmează:31

Alexa Constantin- Op.cit. pag.6432

***Convenţia CMR-IRU Geneva 1956, cap.4. art.20.


27/60

63

Domeniul de aplicare;

Persoanele pentru care r ăspunde transportatorul;

Încheierea şi executarea contractului de transport;

Răspunderea transportatorului;

Reclamaţii şi acţiuni; Transporturile succesive;

Nulitatea stipulaţiilor contrare Convenţiei;

Dispoziţii finale;

b) CONVEN Ţ IA T.I.R.- „Convenţ ia vamal ă, referitoare la transporturile

internaţ ionale de mărfuri sub acoperirea carnetului T.I.R.”. A fost adoptată

în anul 1959 în cadrul Comitetului pentru transporturile interioare ale

C.E.E.-O.N.U., şi care a intrat în vigoare în 1960. Această primă Convenţiea fost revizuită în anul 1975 de către Comisia Economică pentru Europa

din cadru O.N.U. şi a intrat în vigoare în 1978. România este parte

contractantă la Convenţia T.I.R., revizuită din anul 1975.

În sensul prezentei Convenţii, prin „operaţiune T.I.R.” se înţelege

transportul mărfurilor de la un birou vamal de plecare, la un birou vamal de

destinaţie, sub regimul denumit „ Regimul T.I.R.” stabilit prin această

Convenţie. Prezenta Convenţie priveşte transportul mărfurilor efectuatef ăr ă descărcări şi reîncărcări, pe una sau mai multe frontiere, de la un birou

vamal de plecare al unei păr ţi contractante, în vehicule rutiere, ansamble

de vehicule sau în containere, cu condiţia ca o parte din traseu între

începutul operaţiunii T.I.R. şi terminarea ei, să fie un traseu rutier.33

Transporturile trebuie să aibă loc sub garanţia asociaţiilor agreate34

conform dispoziţiilor Art.6 al acestei convenţii şi trebuie să fie efectuate sub

acoperirea unui carnet T.I.R.. Mărfurile transportate sub regim T.I.R. nu vorfi supuse la plata sau la consemnarea drepturilor şi taxelor de import sau

de export la birourile vamale de trecere. Fiecare parte contractantă va

putea împuternici anumite asociaţii să elibereze carnete T.I.R., fie direct, fie

prin intermediul unor asociaţii corespondente şi să se constituie garante.

33 ***Convenţia T.I.R.- elaborată de asociaţia garantă A.R.T.R.I., 2001,cap.1, pag.3.34 ***asociaţiile agreate în România pentru eliberarea carnetelor T.I.R sunt: UNTRR (Uniunea Naţională A

Transportatorilor Rutieri din România, este o organizaţie profesională şi patronală, neguvernamentală, independentă,apolitică, fondată în 1990 pe principii democratice care promovează şi apăr ă interesele transportatorilor rutieri pe plan intern şi internaţional, înregistrând de la înfiinţare până în prezent peste 12000 de membri-operatori careefectuează transporturi interne şi internaţionale), şi ARTRI (Asociaţa Română pentru Transporturi RutiereInternaţionale).


28/60


29/60

65

În scopul îmbunătăţirii condiţiilor de conservare a calităţii mărfurilor

perisabile în cursul transportului şi de dezvoltare a comer ţului cu asemenea

bunuri, Comisia Economică pentru Europa a O.N.U., a eliberat un acord

referitor la transporturile internaţionale al produselor alimentare şi ale altor

mărfuri perisabile, precum şi la instalaţiile ce se folosesc în acest scop. Înconformitate cu această Convenţie, toate instalaţiile cu care sunt dotate

mijloacele de transport pentru a asigura un regim de temperatur ă dirijată

(izoterme, refrigerente, frigorifice sau calorifere) trebuie să fie controlate de

autorităţile competente din ţara unde sunt înregistrate şi înmatriculate.

d) ACORDUL A.D.R.- „ Acordul cu privire la transportul rutier de marf ă

periculoase”. În Europa, transportul rutier de mărfuri periculoase este

reglementat de „Acordul European referitor la transportul rutier internaţionalde mărfuri periculoase”, încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957.

Începând cu data de 1 ianuarie 1995, România respectă prevederile

acestui ACORD, la care a aderat prin Legea 31/1994.36

A.D.R.-ul este un acord elaborat de Comisia Economică a Naţiunilor

Unite pentru Europa, la Geneva, prin care mai multe state din Europa au

convenit unele reguli comune pentru transportul mărfurilor periculoase pe

drumurile publice pe teritoriul lor şi pentru trecerea frontierei. Abrevierea„A.D.R.” î şi găseşte originea în cuvintele cheie din titlu, în limba franceză:

A-acord, D-dangereuse, R-route.

La începutul anului 1999 erau membre semnatare ale acordului:

Germania, Austria, Belarus, Bosnia-Her ţegovina, Belgia, Italia, Croaţia,

Danemarca, Spania, Estonia, Macedonia, Federaţia Rusă, Finlanda,

Franţa, Grecia, Ungaria, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg,

Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Republica Moldova, RepublicaCehă, România, Marea Britanie, Slovacia, Slovenia, Suedia, Elveţia.

Acordul propriu-zis este un acord scurt şi simplu. Articolul cheie este

al doilea. El precizează cu excepţia anumitor mărfuri extrem de

periculoase, celelalte mărfuri periculoase, care pot face obiectul unui

transport internaţional în vehicule rutiere cu condiţia ca:

-ambalajul lor şi etichetarea să fie în conformitate cu prescripţiile din Anexa

A a acordului;

36 ***Convenţia T.I.R.- elaborată de asociaţia garantă A.R.T.R.I., 2001,cap.1, pag.3.


30/60

66

-construcţia, echipamentul şi exploatarea vehiculelor să fie conforme cu

prescripţiile din Anexa B.

Anexa A enumer ă toate mărfurile periculoase care pot face obiectul unui

transport internaţional. Această anexă stabileşte regulile referitoare la

ambalare şi la etichetare, inclusiv descrierea mărfurilor în documentele detransport. Aceste reguli trebuie să fie aplicate, toate, de către expeditorul

de mărfuri.

Anexa B stabileşte regulile aplicabile vehiculelor şi operaţiilor de transport

de care transportatorul este r ăspunzător.

A.D.R.-ul este un acord între state. Nici o autoritate centrală nu poate

schimba aplicarea sa. În practică, controalele rutiere sunt efectuate de

păr ţile contractante. Dacă regulile sunt încălcate, autorităţile naţionale poturmări pe cale juridică şoferul, aplicând legislaţia lor internă. A.D.R. nu

prescrie nici o sancţiune. În vederea asigur ării aplicării uniforme şi pentru a

asigura liberul schimb în Uniunea Europeană, anexele A şi B au fost

adoptate de toate statele membre ale U.E. şi ele constituie baza regulilor

interne.37

e) ACORDUL A.E.T.R.-„Acordul European privind regimul de lucru al

echipajelor vehiculelor care efectueaz ă transporturi rutiere internaţ ionale”. „Acordul A.E.T.R.” a intrat în vigoare la data de 5.01.1976 şi

prevederile sunt obligatorii pentru următoarele ţări: Austria, Belgia,

Danemarca, Spania, Irlanda, Franţa, Marea Britanie, Grecia, Italia,

Norvegia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Slovacia, Iugoslavia, Germania,

Cehia, Norvegia, Slovacia, Federaţia Rusă.38 Prevederile principale ale

A.E.T.R. care se refer ă la regimul de lucru al echipajelor vehiculelor, care

efectuează transporturi internaţionale de mărfuri sunt:• Durata totală de conducere a vehiculelor cuprinsă între două repausuri

zilnice, sau între un repaus zilnic şi un repaus săptămânal, numită în

continuare perioadă de conducere zilnică nu trebuie să depăşească 9

ore. Poate fi prelungită până la 10 ore de 2 ori pe săptămână.

• După 4 ore şi jumătate de conducere a vehiculului şoferul trebuie să

facă o pauză de cel puţin 45 de minute, cu excepţia situaţiei, când el

intr ă în perioada de repaus totală.37

***Revista Cargo&Bus- Revista Transportatorilor-mai 2005, pag.4838

Caraiani Gheorghe-Op.cit, 1998,pag.378.


31/60

67

• După maxim 6 perioade de conducere zilnică, şoferul trebuie să ia un

repaus săptămânal.

• În fiecare perioadă de 24 de ore şoferul beneficiază de un repaus zilnic,

de cel puţin 11 ore consecutive cel mult de trei ori pe săptămână.

• Pauza zilnică poate fi luată într-un vehicul când acesta este echipat cu ocuşetă şi este în staţionare.

f) CONVEN Ţ IA C.E.M.T .

„Autorizaţiile C.E.M.T.” sunt autorizaţii multilaterale pentru transportul

internaţional al mărfurilor pe drumurile publice folosite de întreprinderile de

transport, stabilite în una dintre ţările membre C.E.M.T., pe baza unui

sistem de contigent în relaţiile între ţările membre C.E.M.T. pentru vehicule

înmatriculate într-o ţar ă membr ă a C.E.M.T.„C.E.M.T.” reprezintă Conferinţa Europeană a Miniştrilor

Transporturilor care este un organism interguvernamental, creat în 1953.

Ţările membre: Germania, Austria, Belgia, Bosnia-Her ţegovina, Bulgaria,

Croaţia, Danemarca, Spania, Estonia, Finlanda, Franţa, Grecia, Ungaria,

Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Moldova, Norvegia, Olanda,

Polonia, Portugalia, Turcia, Cehia, Slovacia, România, Marea Britania,

Slovenia, Suedia, Elveţia şi Turcia. „Autorizaţ ia C.E.M.T.” poate fi valabilă un an calendaristic (format A4 de

culoare verde) sau 30 de zile (format A4 de culoare galbenă având

menţiunea „autorizaţie de scurtă durată”).39 În perioada valabilităţii

autorizaţiei C.E.M.T., operatorul de transport rutier, poate efectua un număr

nelimitat de călătorii pe teritoriile ţărilor membre C.E.M.T.

În conformitate cu rezoluţiile C.E.M.T., autorizaţia C.E.M.T. nu poate fi

utilizată: Pentru transportul la care expeditorul sau beneficiarul menţionat în

scrisoarea de transport internaţional C.M.R. este acelaşi cu deţinătorul

autorizaţiei multiple C.E.M.T.(transport în interes propriu);

Pe teritoriul ţărilor membre C.E.M.T., în cazul în care transportul

internaţional de mărfuri se efectuează într-o ţar ă membr ă C.E.M.T. şi o

ţar ă nemembr ă C.E.M.T.

39 ***Revista Cargo România, nr.6/2002, pag.23


32/60

68

Pentru efectuarea transporturilor rutiere de mărfuri încărcate pe

teritoriul unei ţări membre în vederea descărcării pe teritoriul aceleiaşi

ţări (cabotaj).

Pentru ca un transport să se deruleze în trafic rutier internaţional trebuie

ca încărcătura să fie însoţită în afara scrisorii de tr ăsur ă, şi de altedocumente care privesc organele sanitar-veterinare, poliţia de frontiera

precum şi organe şi organisme guvernamentale. Aceste documente sunt

prevăzute în reglementările internaţionale multilaterale sau bilaterale,

precum şi în legislaţia internă a ţărilor de expediţie, a ţărilor de tranzit şi a

ţărilor de destinaţie.40

Tabel nr. 2.3.1Principalele categorii de documente folosite în transportul rutier

internaţional marf ă

a) Documente ale conduc ătorului auto:

- Permis de conducere;

- Paşaport;

- Buletin de identitate;

- Asigurare de sănătate + risc de accident

- Atestat de pregătire profesionala

b) Documente pentru autovehicul :

- Foaia de parcurs (internă sau internaţională, după caz);

- Diagrame tahograf;

- Certificat de agreere;

- Autorizaţii tranzit sau Autorizaţie CEMT;- Licenţa de transport;

- Licenţa de execuţie;

-Poliţa de asigurare a autovehiculului, „Cartea verde”;

-Certificat ATP, ADR (după caz);

-Certificat internaţional de inspecţie tehnică.

-Dovada de verificare a tahografului .

40 Caraiani Gheorghe-„Management-Marketing în transporturi”, Ed. Lumina Lex,Bucureşti,2002,pag.366


33/60

69

-Certificat de conformitate de la producătorul autotractorului şi alsemiremorcii.

-Dovadă încadrare EURO 3-AE 3, eliberată de RAR.

-Certificatul de înmatriculare.

-Certificat zgomot redus, eliberat de producător.

c) Documente ale mărfi-

*Factura externă ;

*CMR (scrisoarea de tr ăsura rutier ă internaţională).

*Carnetul TIR;

*Documentul de tranzit T – după caz

*Certificat EUR 1;

*Certificat fitosanitar.

*Poliţa de asigurare a mărfii (asigurarea CMR).

d) Alte documente necesare:

-decont cheltuieli cursă.

-dispoziţie de plată.

-card alimentare.

* tabel realizat de autoare pe baza informaţiilor cu privire la documentele de transport

Documentele pentru autovehicul sunt prezentate mai detaliat în

paragrafele următoare:

Foaia de parcurs este un imprimat cu un regim special, prevăzută cu

serie şi număr. Prin completarea foii de parcurs se asigur ă:

-legalitatea circulaţiei autovehiculului pe ruta, pentru beneficiarul şi în

perioada înscrise de unitatea deţinătoare la emiterea foii;

-identificarea autovehiculului şi remorcilor tractate, a unităţilor deţinătoare şi

a personalului de bord;

-confirmarea de către şofer a stării de funcţionare a autovehiculului la

plecarea din locul de parcare.

Foaia de parcurs constituie baza evidenţei primare în transporturile auto.

Din ea se culeg toate informaţiile privind activitatea autovehiculului şi


34/60

70

şoferului. În cazul autovehiculelor echipate cu tahograf, datele înscrise în

foaia de parcurs se verifica şi completează cu informaţiile furnizate de

diagramele tahograf. Foaia de parcurs trebuie să se găsească asupra

şoferului în tot timpul pentru care a fost emisă şi în care autovehiculul se

află în afara garajului sau locului de parcare. Formularul „Foaia de parcurs”se livrează de tipografii în carnete, conţinând fiecare câte o sută imprimate,

numerotate în ordine succesivă de la 001 la 100. Fiecare carnet cuprinde şi

un borderou-matcă al foii de parcurs în care se înregistrează în ordine

succesivă pe măsura emiterii lor, toate cele o sută imprimate care

alcătuiesc carnetul respectiv. De regulă o foaie de parcurs se emite pentru

activitatea pe o zi a unui autovehicul sau pentru o cursă programată să

dureze mai mult de o zi . Certificatul de agreere: este documentul, care confirmă că

autovehiculul îndeplineşte condiţiile tehnice, conform Convenţiei T.I.R.,

pentru ca transportul să poată fi efectuat sub acoperirea carnetului T.I.R.

Agreerea vehiculului pentru transport T.I.R. se face de către organele

vamale la prezentarea vehiculului împreună cu următoarele documente:

formularul certificatului de agreere;

patru fotografii ale vehiculului (faţă, spate , lateral, dreapta şi lateralstânga);

certificatul de înmatriculare;

cartea tehnic ă a vehiculului;

licenţ a de execuţ ie;

cerere tip;

În cazul unui autotren, certificatul se eliberează separat pentru

autovehicul şi separat pentru remorcă sau semiremorcă şi are valabilitate 2ani, perioadă după care trebuie reînnoit. Dacă în decursul celor 2 ani s-au

modificat unele caracteristici ale vehiculului, care au stat la baza agreerii

acestuia, agreerea trebuie, de asemenea reânnoită.

Tahograful – este aparatul care indică şi înregistrează deplasarea şi

staţionarea autovehiculului.41

Elementele furnizate de tahograf sunt:

de indicare: oraşi minutul, viteza instantanee, kilometrii parcur

şi;

41 ***http//www.e-transport.ro


35/60

71

de înregistrare: a timpului în circulaţie, a timpului în staţionare, kilometrii

parcur şi într-un interval de timp, viteza de circulaţie într-un interval de timp;

momentul închiderii şi deschiderii aparatului tahograf;

schimbarea şoferului.

Înregistr ările se efectuează pe un disc confecţionat dintr-o hârtie specială cerată, denumită “diagramă tahograf”. La plecarea în cursă, o dată cu foaia

de parcurs, operatorul de transport, eliberează şoferului numărul de

diagrame, corespunzător zilelor în care urmează să se desf ăşoare

activitatea. La plecarea în cursă şoferul introduce în aparatul tahograf

prima diagrama tahograf, cu atenţie astfel că aceasta să fie crestată de

aparat exact în dreptul orei reale. În zilele următoare şoferul introduce în

acelaşi mod diagramele respective, scriind pe fiecare data şi numărul de înmatriculare, precum şi kilometrii de la bordul autovehiculului, la finele zilei

respective.42

Licenţ a de transport se acordă operatorului de transport public pe

baza Ordinului 1842 din 28 ianuarie 2002, care îndeplineşte condiţiile

de onorabilitate, competenţa profesională şi capacitate financiar ă.

Licenţ a de execu ţ ie este documentul care se eliberează la cererea

operatorului de transport şi care atesta dreptul acestuia de a efectuatransport de mărfuri, cu un anumit vehicul, pe numărul de circulaţie, sau

pentru un anumit traseu, în cazul transportului rutier de persoane.

Licenţa de execuţie pentru vehicul este documentul operatorului de

transport rutier în baza căruia poate să execute anumite categorii de

transport şi tipuri de transport conform caracteristicilor tehnice ale

autovehiculelor.43

Autorizaţ iile de tranzit sunt documente eliberate de MinisterulTransporturilor prin I.G.C.T.I44 transportatorilor care efectuează sau

desf ăşoar ă transport rutier internaţional de marf ă şi care permit trecerea

printr-o anumita ţar ă, alta decât cea de origine, pe unde transportatorul

trece. Acestea au la bază un acord bilateral încheiat între Ministerul

Transporturilor al ţărilor respective şi Ministerul de Transport al ţării

noastre. Făr ă aceste autorizaţii nu ar fi posibilă trecerea prin aceste ţări.

42 *** www.cargomagazin.ro-documente necesare transportului

43 Tătar Ioan-Op.cit.,pag.166

44 ***I.G.C.T.I- Inspectoratul General de Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei.

http://www.cargomagazin.ro-documente/http://www.cargomagazin.ro-documente/


36/60


37/60

73

-ţara de destinaţie;

-număr de înmatriculare al autovehiculului;

-sigilii;

-biroul vamal de destinaţie;

-locul şi data întocmirii;-semnătura şi ştampila titularului.

De reţinut este faptul că toate înscrierile în Carnetul TIR se fac de către un

comisionar vamal. Carnetul TIR nu se va încredinţa niciodată unei alte

persoane, transportatorul fiind direct r ăspunzător de pierderea acestuia.

˝ CMR ̋ , contractul de transport tip ˝ CMR˝ care se prezintă sub forma

scrisorii de tr ăsur ă se consider ă încheiat, atunci când marfa a fost

încărcată în camion, iar conducătorul auto a semnat CMR-ul de preluare amărfii . Scrisoarea de transport internaţională CMR, se întocmeşte în 5-7

exemplare, semnate atât de predător cât şi de căr ăuş. Cuprinde date

referitoare la: expeditor, transportator, destinatar, date despre marf ă, locul

de expediţie, ţara, locul de destinaţie-ţara, menţiuni ale expeditorului,

semnătura şi ştampila transportatorului, modalitatea de expediţie.

Certificatul de origine (EUR I ), arată provenienţa mărfurilor, locul şi

ţara de origine, însoţeşte marfa. Poli ţ a de asigurare a mărfii , numită şi asigurarea CMR este

întocmită de către societatea de asigur ări, unde transportatorul are încheiat

un contract de asigurare.


38/60

74

2.4. SITUAŢ IA TRANSPORTURILOR RUTIERE ROMÂNE Ş TI ÎN

CONTEXTUL GLOBALIZ ĂRII

Se spune adesea că este mai uşor să produci decât să vinzi. Actul

economic al producţiei, realizarea unor bunuri materiale, este un act

unilateral, al producătorului. Actul economic al vânzării este un act bilateral,care impune acordul de voinţă a cel puţin două persoane - al vânzătorului şi

al cumpăr ătorului. Finalizarea actului producţiei se realizează numai prin

valorificarea produselor la locul consumului, prin „piaţă”.46 Această

valorificare se produce de regulă prin deplasarea bunurilor respective de la

locul producţiei, la locul consumului, acţiunea de deplasare fiind procesul

de transport.

Teoria valorii arată că procesul de muncă dă mărfurilor „valoare”, daradevărata valoare este valoarea de schimb, care este dată de piaţă, cea

care stabileşte nu numai „valoarea de întrebuinţare” dar şi „preţul mărfii”.

Schimbul marf ă - bani se realizează în cadrul actului de comer ţ,

transformarea marf ă-bani fiind legată indisolubil de deplasarea bunurilor de

la producător la cumpăr ător prin procesul de transport.47 Procesul de

transport nu adaugă valoare mărfurilor transportate dar permite acestora

să-şi realizeze valoarea de întrebuinţare şi facilitează schimbul marf ă -bani. În aceste condiţii, apare evidenţa nu numai dependenţa producţiei

bunurilor de procesul de transport, dar şi dependenţa transportului de

existenţa unei producţii materiale.

Economia naţională este principalul furnizor de mărfuri pentru

procesul de transport. Modul în care funcţionează producţia de bunuri

determină şi funcţionarea sistemului de transport. Din păcate, evoluţia

economiei naţionale prin dinamica indicatorilor macroeconomici aiproducţiei diferitelor ramuri ale economiei naţionale în perioada 1992 -

2004 a fost defavorabilă, scăderea producţiei materiale în majoritatea

ramurilor implicând direct reducerea puternică a activităţii de transport.

Transporturile reprezintă un domeniu important al activităţii

economico-sociale pentru că prin intermediul lor se efectuează deplasarea

în spaţiu a bunurilor şi oamenilor în scopul satisfacerii necesităţilor

46 Samuelson P., Nordhaus William- “Economie Politică”, Ed. Teora, Bucureşti,pag.63.

47 ***http//www.cargomagazin.ro


39/60


40/60


41/60

noastre – maritim şi fluvial), aerian, dar şi prin conducte (pentru fluide şi

gaze).52 Pentru a face o clasificare a acestor tipuri de transport trebuie ţinut

cont de cererea şi oferta existente pe fiecare segment în parte, dar şi de

structura valorică a pieţei. Astfel, dacă până la începutul anilor ’90

segmentul transporturilor feroviare se poziţiona pe acelaşi nivel cu cel altransporturilor rutiere, din cauza lipsei resurselor financiare care au generat

reduceri drastice în întreţinerea infrastructurii şi a refacerii materialului

rulant, în prezent balanţa înclină în favoarea transportului rutier. Chiar dacă

pe distanţe mari transportul feroviar implică unele avantaje financiare,

ţinând cont că în România există în continuare un singur operator feroviar

care mai are mult de recuperat până să ajungă la nivel european,

majoritatea firmelor şi-au îndreptat atenţia spre sectorul rutier, nerenunţând însă şi la varianta feroviar ă. Companiile mari care activează aici, fie şi-au

creat propriile parcuri auto, fie apelează de cele mai multe ori la

transportatori rutieri.

Activitatea de transport reflectă funcţionarea şi nevoile de

aprovizionare şi desfacere ale economiei naţionale, industrie, construcţii

sau agricultur ă. Perioada post 1990 s-a caracterizat printr-o restrângere a

activităţii generale a economiei, manifestată în toate ramurile şi sectoarele.Fostele societăţi comerciale cu capital de stat, majoritatea agenţilor

economici cu activităţi în dezvoltare au preferat să-şi creeze propriile

formaţiuni de transport. Astfel, piaţa transportului rutier public s-a restrâns

în faţa creşterii transportului rutier în folos propriu.

Apariţia societăţilor particulare de transport rutier public şi a şoferilor -

patroni a crescut oferta pe piaţa transporturilor, aceasta căpătând un

profund caracter nu numai concurenţial, dar şi de supra ofertă detransport.53

Într-o primă etapă, câştigător a ieşit transportul particular, nu atât prin

calitatea ofertei, cât prin nivelul preţului.

În prezent, piaţa solicită din partea operatorilor de transport public:

77

-siguranţă

pentru mărfuriletrans ortate

-promptitudine-seriozitate

52 *** http// www.cargomagazin.ro

53 *** - Ziarul Adevărul Economic, nr.34/2004


42/60

78

Perspectivele pieţei transportului public sunt legate de relansarea

economiei naţionale. Pentru transporturile din sfera industrială, chiar în

condiţiile unei creşteri accentuate a nivelului producţiei, creşterile volumelor

de transport nu vor fi spectaculoase, materiile prime şi produsele finite încantităţi mari fiind specifice transportului feroviar.

Activitatea de transport, a tuturor modurilor de transport, este o

reflectare a stării şi evoluţiei economiei naţionale. Chiar şi evoluţia parcului

de autoturisme, ca număr, nivel de performanţă şi stare tehnică, reflectă

nivelul veniturilor populaţiei, indisolubil legat de activitatea economică.

În economiile dezvoltate, transportul este un fenomen economic bine

controlat şi optimizat. Se transportă pe distanţe mari produse finite scumpeşi nu materii prime. Locurile de prelucrare se amplasează aproape de

sursele de materii prime, produsele nu se transportă pe distanţe mari ci se

creează noi centre de producţie a unor produse similare, aproape de

locurile de consum.

Situaţ ia societ ăţ ilor de transport

Transportul rutier în funcţie de executantul transportului, se clasifică

în transport public şi transport în folos propriu. Circa 70% din volumul total

de transport se realizează de către transportul în folos propriu, această

activitate de transport fiind o activitate de deservire a obiectului principal de

activitate a societăţii comerciale.

Societăţile comerciale cu obiect de activitate principal transportul

rutier public sunt acei operatori de transport care facturează activitatea de

transport prestată şi înregistrează venituri din efectuarea acestei activităţi.

În piaţa transporturilor rutiere se regăsesc în principal trei categorii de

transportatori:54

Societ ăţ i comerciale de transport rutier cu capital majoritar de

stat sau foste cu capital majoritar de stat, provenite din unităţile

specializate de transport rutier existente înainte de 1990. Acestea dispun

de o bază materială bună, hale de întreţinere şi platforme de parcare. În

prezent această bază materială este în general excedentar ă faţă de nevoile

54 Tătar Ioan-Op.cit. pag.73


43/60

79

actuale, multe spaţii fiind nefolosite, utilizate sub capacitate sau închiriate

la ter ţi pentru alte activităţi (depozite, birouri, ateliere diverse).

Parcul de autovehicule din dotare s-a diminuat continuu între 1990 şi 1998,

datorită casării autovehiculelor vechi şi neperformante, uzate fizic şi moral,

şi datorită lipsei de dotări la standarde europene. Dacă înainte de 1990aceste societăţi specializate de transport aveau între 100 şi 250

autovehicule în parc, în prezent majoritatea au sub 50, ca o excepţie

privind dotările, multe din acestea şi-au achiziţionat în perioada 1993-1995

autovehicule moderne pentru efectuarea de transporturi internaţionale. Ca

urmare a unui management defectuos situaţia financiar ă a unora din

aceste societăţi nu a permis achitarea ratelor, astfel încât autovehiculele au

fost vândute la licitaţie de către băncile finanţatoare, sau sunt sechestratede către acestea.

Societ ăţ i private comerciale nou constituite prin achiziţionarea de

autovehicule second-hand sau noi, destinate transportului naţional,

internaţional sau mixt. Baza materială a acestora este limitată la strictul

necesar, activitatea de întreţinere şi reparaţii fiind de regulă efectuată pe

bază de contract la alte ateliere specializate. Dimensiunea lor este medie

pentru situaţia actuală a dispersiei parcului de autovehicule, majoritateaavând între 10 şi 30 autovehicule, iar cele mari între 30 şi 50 autovehicule,

dimensiuni optime pentru un management în condiţiile unei pieţe a

transporturilor foarte dinamică şi variabilă ca cerere şi ofertă. Unele dintre

aceste societăţi au fost create special pentru efectuarea de transporturi

internaţionale rutiere, activitatea în care se puteau realiza „venituri vest cu

cheltuieli est” .55 În prima etapă după 1990, până în 1995 societăţile

comerciale de transport nou înfiinţate au fost scutite 3 ani de plataimpozitului pe profit, ceea ce a permis acumularea unor rezerve pentru

dezvoltarea şi modernizarea activităţii. Şi aceste societăţi au avut de

înfruntat probleme financiare, dar, ca urmare a creditelor luate în baza unor

garanţii personale, managementul şi eforturile de rentabilizare a activităţii

au fost mai eficiente, eşecurile existând şi aici, dar mai rare.

Ş oferi patroni , respectiv şoferul proprietarul autovehiculului pe care-l

conduce, este forma cea mai întâlnită de operatorul de transport rutier

public, nu numai în România dar şi în majoritatea ţărilor din lume. Specificul

55 ***http//www.traficmedia.ro-aspecte ale pieţei transportatorilor rutieri.


44/60


45/60

81

Societ ăţ ile de transport în folos propriu , sunt acele formaţiuni de

transport care funcţionează în cadrul unor societăţi comerciale cu alt obiect

de activitate decât transportul şi care efectuează o activitate de transport

pentru nevoile proprii, de aprovizionare sau desfacere. Transportul rutier în

folos propriu este efectuat f ăr ă încasarea unui tarif sau a echivalentului înnatur ă ori în servicii al acestuia şi se realizează, în principal, în următoarele

condiţii:57

a) foloseşte vehicule deţinute în proprietate sau închiriate;

b) este o activitate accesorie sau auxiliar ă a celorlalte activităţi ale

operatorului de transport;

c) mărfurile sau bunurile sunt proprietatea operatorului de transport sau au

fost vândute, cumpărate sau închiriate, ori produse extrase, prelucratesau reparate de către acesta, scopul fiind numai acolo de a le deplasa,

transportul fiind spre sau de la operatorul de transport, pentru

satisfacerea necesităţilor proprii.

Tabel nr.2.4.1.

Formele de organizare a societăţilor în folos propriu

-Formaţiuni mari de mijloace de

transport

-50-100-autovehicule de capacităţi diferite,

cu preponderenţa capacităţi medii şi mari, cuorganizare completă;

-Formaţiuni mici de mijloace detransport

-5-10 autovehicule sau mai multe, cu

capacităţi care acoper ă întreaga gamă de

nevoi şi cu care se rezolvă problemele

curente ale întreprinderilor respective.

Acestea au o organizare sumar ă, activitateafiind în funcţie de nevoile zilnice ale

societăţii;

Autovehicule izolate -1-3 autovehicule care rezolvă problemele

curente ale întreprinderilor respective.

Activitatea lor este dirijată direct de câtre

director, iar evidenţa activită�

tendinŢe privind activitatea de transport rutier În perioada actualĂ a globalizĂrii

Documents