1

1.2. TENCUIELI TRADIŢIONALE

1.2.1. Alcătuirea tencuielilor

După natura suprafeţei suport şi abaterile de planeitate, grosimile tencuielilor sunt de:

20 ... 25 mm pe suprafeţe de cărămidă;

3 ... 15 mm sau 10 ... 15 mm pe suprafeţe din beton;

25 ... 35 mm pe plasă de rabiţ ;

25 ... 35 mm pe şipci .

Stratul de amorsaj (şpriţul)

compoziţie;

aprox. 3 mm grosime;

suprafaţa şpriţului nu se finisează.

Grundul

grosime 10 ... 15 mm la zidării de cărămidă sau de 20 mm la tencuieli pe plasă de rabiţ;

suprafaţa grundului nu se finisează.

Stratul vizibil (de finisare) (tinci)

nu se aplică decât după întărirea grundului;

înainte de aplicarea grundului, se umezeşte;

faţa vizibilă se finisează.

1.2.2. Pregătirea construcţiei şi a suprafeţei suport în vederea executării tencuielilor

Ordinea de execuţie a tencuielilor:

interioare: de jos în sus;

exterioare;

umede: de jos în sus;

uscate: de sus în jos.

Pregătirea construcţiei în vederea executării tencuielilor :

lucrarile de zidării, tâmplării sunt finalizate;

încăperile sunt închise la exterior;

instalaţiile îngropate sunt montate.

Pregătirea suprafeţelor suport în vederea executării tencuielilor :

suprafeţele suport trebuie să fie rigide, plane, uscate, să asigure aderenţa, să nu prezintă

abateri de planeitate;

pregătirea aderenţei suprafeţei: curăţare cu perii de sârmă, spălare cu apă, răzuire, sablare,

curăţarea rosturilor zidăriei, buciardare;

tratamente la rosturi;

tratarea suprafeţelor din lemn, metal.

2

1.2.3. Executarea tencuielilor umede

Operaţii efectuate la executarea tencuielilor :

trasarea;

amorsarea suprafeţei de tencuit;

execuţia grundului;

execuţia feţei văzute.

1.2.3.1. Pregatirea stratului suport la tencuielile noi

Începerea lucrărilor de tencuieli se poate face numai după ce construcţia se găseşte într-

un anumit stadiu în care toate lucrările de execuţie simultană sau ulterioară ar putea provoca

deteriorarea tencuielilor şi anume:

La interior sunt finalizate următoarele lucrări:

- elementele structurale sunt realizate cu cel puţin două nivele peste încăperile

unde începe execuţia tencuielilor;

- executarea instalaţiilor de scurgere al apelor pluviale;

- executarea pereţilor despărţitori, al nişelor, montarea tocurilor uşilor şi

ferestrelor, etc;

- executarea instalaţiilor de încălzire centrală, de apă, gaze, canalizare, ghene de

gunoi (fără montarea. obiectelor de instalaţii);

- executarea instalaţiei electrice îngropate tuburi, duze, dibluri, fără montarea

aparatelor;

- astuparea tuturor şanţurilor şi străpungerilor din pereţi şi planşee, rămase de la

executarea instalaţiilor.

- se verifica daca au fost montate toate piesele înglobate: ghermele. praznuri.

suporti metalici, coltari etc.;

La exterior vor fi încheiate următoarele lucrări:

- executarea lucrărilor la învelitori, inclusiv a streşinilor, jgheaburilor şi

instalaţiilor, de colectare şi scurgere al apelor pluviale;

- montarea tocurilor, tâmplăriilor;

- montarea oricăror instalaţii exterioare a căror execuţie ulterioară poate afecta

calitatea tencuielilor.

Tencuielile interioare se vor executa înaintea celor exterioare, pentru a se permite

uscarea lor.

Lucrările de tencuire pot fi începute numai după un anumit termen în care s-a produs:

- tasarea zidăriei (2 - 3 săptămâni pentru zidăriile de cărămidă, 2 săptămâni pentru zidării

din b.c.a., etc.);

- uscarea în limite a stratului suport (pentru a nu afecta calitatea lucrărilor ulterioare).

Lucrările de tencuieli vor începe numai după efectuarea eventualelor reparaţii necesare

şi după receptia calitativă a stratului suport.

Se verifică dacă suprafeţele suport pe care urmează să se aplice tencuiala întrunesc

următoarele performanţe după cum urmează:

3

a) Nivelurile abaterilor dimensionale ale planeităţii suprafeţelor precum şi rectiliniarităţii

muchiilor verticale şi orizontale pentru suprafeţe din beton şi zidărie (cărămidă şi b.c.a.) trebuie

să respecte normele în vigoare; se va urmări ca:

- defecte de suprafaţă (pori, segregări, denivelări) având adâncimea de maximum l cm nu

trebuie să depăşească o suprafaţă de 400 cm2, iar totalitatea defectelor de acest

tip este limitată la maximum 10% din suprafaţa elementului;

- defecte în statul de acoperire al armăturilor (ştirbiri locale, segregări) cu adâncimea mai

mică decât grosimea stratului de acoperire nu trebuie să depăşească 5 cm

lungime iar totalitatea defectelor de acest tip este limitată la maximum 5% din

lungimea muchiei respective.

Când există abateri importante de la verticală sau orizontală sau neregularităţi locale

mari, ele se vor repara, după felul şi natura abaterilor sau a neregularităţilor, astfel, ieşindurile

locale vor fi cioplite cu dalta sau ciocanul de zidărie, iar intrândurile care ar necesita grosimi

mari ale stratului de tencuială (peste 40 mm) se vor acoperi cu o plasă de rabiţ fixată pe

suprafaţa de tencuit sau cu o împletitură pe cuie bătute în rosturile zidăriei peste care se va

executa tencuiala.

Rectificarea intrândurilor mai mari de 70 mm, pe suprafeţele exterioare ale clădirilor se

va face prin utilizarea de tencuieli armate cu plase din sârmă.

Nivelul admisibil al abaterilor dimensionale al planeităţii suprafeţelor din şipci şi trestie

este de ±10 mm. Aceste abateri se vor remedia prin mărirea sau micşorarea stratului de

tencuială. Abaterile mai mari se vor corecta prin raşchetarea, cioplirea şipcilor din lemn şi în

dreptul ieşindurilor, iar la intrânduri prin completarea cu un rând de trestie.

b) Gradul de curăţenie.

Nivel admisibil: nu se admit urme de praf, pete de grăsime, urme de noroi etc.

c) Gradul de rugozitate al suprafeţelor pentru asigurarea aderenţei tencuielilor.

Nivel admisibil: conform prescripţiilor menţionate la pct. a).

Măsuri luate pentru asigurarea rugozităţii suprafeţelor din beton sau b.c.a.:

- rosturile zidăriei de cărămidă vor fi curăţate cu ajutorul unei scoabe metalice pe

o adâncime de 1 cm, iar suprafeţele netede de beton vor fi aduse în stare

rugoasă prin cioplire, şpiţuire, etc;

- executarea amorsării suprafeţelor - cu un şprit din lapte de ciment de 3 mm

grosime.

Gradul de rugozitate necesar pentru suprafeţele din şipci şi trestie se realizează prin

amorsarea cu un şprit din mortar de var sau ipsos.

Măsuri luate pentru asigurarea rugozităţii suprafeţelor rabiţate amorsarea suprafeţei cu

un mortar - şmir - fără drişcuire, cu aceeaşi compoziţie cu a grundului.

d) Gradul de umiditate al suprafeţei (se va măsura cu aparatul tip ,,Higromette").

Valoarea nivelului admisibil acceptat este de 5%-7%. Sub această valoare, suprafaţa

va fi stropită cu apă şi apoi amorsată, pentru a nu se produce absorbţia rapidă a apei din

mortarul de tencuială pentru a nu afecta gradul de adeziune. În cazul depăşirii nivelului admisibil

este interzisă executarea tencuirii.

4

e) Pentru suprafeţele rabiţate se impune o anumită săgeată, în plan a suprafeţei

plaselor de rabiţ (grad de întindere a plasei).

Nivel admisibil:

nu se admit zone nefixate corespunzător şi care să cedeze ulterior sub greutatea

tencuielilor;

nu se admit abateri de la planul proiectat mai mari de 5 mm pentru 1 metru de

perete sau tavan.

În cazul în care unele din condiţiile precizate nu sunt satisfăcute, se iau măsuri în

consecinţă pentru refacerea lor.

Porţiunile din lemn sau metal ce apar pe suprafaţa zidăriei vor fi rabiţate.

Plasa de rabiţ se prinde cu sârmă zincată 0 , 5 - 1 mm pe un schelet din plase

sudate sau bare de oţel independent de diametre cuprinse între 5 - 8 mm, cu ochiuri de 20 -

40 cm, barele de oţel beton fiind susţinute cu ajutorul bolţurilor implicate sau a mustăţilor

lăsate la execuţia tavanelor sau a pereţilor.

Verificarea calităţii materialelor introduse în operă

Materialele utilizate la lucrările de renovare ale finisajelor pe bază de mortare trebuie să

îndeplinească condiţiile de calitate impuse de proiecte, reglementări tehnice sau caiete de

sarcini.

1.2.3.2. Executarea trasării suprafeţelor de tencuit

După controlul şi pregătirea stratului suport se execută trasarea suprafeţelor. Această

operaţie se poate realiza utilizând:

- repere de mortar (stâlpişori);

- cuie sau scoabe metalice;

- şipci din lemn;

- repere metalice de inventar.

Reperele de mortar (stâlpişori)

Se realizează prin aplicarea pe suprafeţele de tencuit a unor fâşii drepte (cca. 10 - 15 cm

lăţime), la distanţe de cca. 1 – 2 m din mortarul de tencuit şi cu grosimea stratului de tencuială

dorit. Înainte de întărirea mortarului, suprafeţele stâlpişorilor sunt netezite şi se asigură planeitate şi

verticalitatea fâşiilor cu nivela cu bulă. Stâlpişorii de mortar se vor executa din acelaşi mortar din

care se execută grundul. Lăţimea stâlpişorilor va fi de 8-12 cm pentru mortarele de var, ciment

sau de var şi de 2.5 cm pentru mortarele de ipsos.

După întărirea mortarului stâlpişorilor (cca. 1 zi) se umple cu mortar spaţiile dintre

stâlpişori. La tencuieli groase, mortarul se aplică în straturi succesive (max. 2 cm grosime pentru

fiecare strat), fiecare strat aplicându-se numai după întărirea stratului anterior. În cazul aplicării

manuale a tencuielii este recomandat să nu se aplice tencuiala pe întreaga suprafaţă ci să se lucreze

pe „fâşiile” rezultate între stâlpişori. Când se ajunge la grosimea de tencuială dorită, folosind

dreptarul de 2 m lungime care „alunecă” pe stâlpişori, prin mişcări uşoare stânga – dreapta şi

pornind de jos în sus (la pereţi) sau de pe o latură (la tavane), se nivelează suprafaţa (se

îndepărtează surplusul sau se fac completări locale acolo unde este cazul).

5

Repere din cuie sau scoabe metalice

La pereţi

Se bat cuie la partea superioară a peretelui, către colţuri, astfel încît floarea cuiului să

ajungă la grosimea dorită a tencuielii. Se întinde o sfoară între aceste extreme şi se bat cuie în acest

interval (la distanţe de max. 1 m) până ce floarea fiecărui cui ajunge la nivelul sforii. De fiecare cui

existent se agaţă firul cu plumb şi se bat cuie (la distanţe de max. 1 m), pe verticala peretelui, până

ce floarea fiecărui cui ajunge la nivelul sforii.

La tavane

Se porneşte de la centrul suprafeţei şi se bate un cui astfel încît floarea cuiului să ajungă

la grosimea dorită a tencuielii. Se continuă să se bată cuie (la distanţe de max. 1.0 m) pe întreaga

suprafaţă. Folosind nivela cu bulă se asigură planeitatea florilor cuielor.

Varianta cu scoabe metalice reduce durata de fixare a reperelor. Se va avea grijă ca

scoabele dă fie bătute pe direcţia de alunecare a dreptarului.

Realizarea stratului de tencuială

Se aplică tencuială pe suprafaţa “fâşiilor” rezultate între repere. Când se ajunge la

grosimea de tencuială dorită, folosind dreptarul de 2 m lungime care „alunecă” pe cuie, prin

mişcări uşoare stânga – dreapta şi pornind de jos în sus (la pereţi) sau de pe o latură (la tavane), se

nivelează suprafaţa (se îndepărtează surplusul sau se fac completări locale acolo unde este cazul).

Pentru a realiza grosimea dorită a stratului de tencuială, manevrarea dreptarului, în spaţiile în care

acesta nu reazemă pe cuie, necesită atenţie din partea muncitorilor. După întărirea mortarului, se

scot cuiele şi se completează spaţiile cu mortar, asigurându-se planeitatea suprafeţei.

Repere din şipci din lemn

Pentru această metodă este nevoie de şipci din lemn care să aibă grosimea cel mult egală

cu grosimea stratului de mortar. Aceste şipci se fixează pe suprafaţă folosind cuie sau mortar din

ipsos, din loc în loc (pe pereţi şipcile se fixează pe verticală). Şipcile vor fi mai scurte decât

dimensiunea suprafeţei cu cca. 200 – 300 mm. Cu ajutorul nivelei cu bulă se verifică (prin

“alunecare” pe suprafeţele şipcilor) planeitatea suprafeţei. Se umple cu mortar spaţiile dintre şipci

până se ajunge la grosimea de tencuială dorită. Folosind dreptarul de 2 m lungime care „alunecă”

pe şipci, prin mişcări uşoare stânga – dreapta şi pornind de jos în sus (la pereţi) sau de pe o latură

(la tavane), se nivelează suprafaţa (se îndepărtează surplusul sau se fac completări locale acolo

unde este cazul). După întărirea mortarului, se scot şipcile şi se completează spaţiile cu mortar,

asigurându-se planeitatea suprafeţei.

Repere metalice de inventar

Metoda este o variantă a soluţiei anterioare, folosind însă repere metalice de inventar.

Spre deosebire de metoda anterioară, reperele metalice rămân înglobate în tencuială.

Înainte de începerea tencuielilor marginile golurilor existente în pereţi sau planşee se vor

“borda” cu repere.

Pentru obţinerea unei forme controlate dar şi pentru asigurarea contra lovirilor

accidentale se recomandă folosirea profilelor metalice de inventar la muchii.

6

La faţade, trasarea se va face la fel ca şi la tencuielile interioare, însă pe toată înălţimea

clădirii. Operaţia începe prin fixarea reperelor de trasare la toate colţurile faţadei precum şi pe

suprafeţele dintre golurile ferestrelor.

1.2.3.3. Amorsarea suprafeţei de tencuit se realizează cu şpriţ sau şmir.

Mortarul folosit pentru şpriţ poate fi lapte de:

- ciment;

- var şi ipsos;

- var-ciment.

Mortarul folosit pentru şpriţ poate fi aplicat:

- manual: utilizând canciocul sau o măturică;

- mecanizat: utilizănd instalaţii specifice.

Executarea stratului de amorsă

Suprafeţele de zidărie vor fi în prealabil stropite cu apă apoi se va face amorsarea cu un

grund lichid, de grosime maximă 3 mm.

Pe suprafeţele de b.c.a. se va aplica un spriţ executat din mortar de ciment-var

compoziţie 1:0.25:3 (ciment, var, nisip);

Suprafeţele de beton vor fi în prealabil stropite cu apă apoi se va face amorsarea cu un

şprit din lapte de ciment, de grosime maximă 3 mm.

Amorsarea suprafeţelor tavanelor din şipci şi trestie se va face prin stropire cu şpriţ din

mortar de var sau ipsos.

Pe suprafeţele rabiţate se va aplica direct şmirul, cu aceeaşi compoziţie cu a mortarului

din stratul de grund (din nisip, var, ipsos sau din nisip, var şi ciment) pentru umplerea

ochiurilor plasei.

Aplicarea şpriţului se va face fie manual, cu ajutorul canciocului sau a unei mături

scurte, fie mecanizat cu aceleaşi aparate folosite pentru aplicarea mecanizată a grundului.

Şpriţul va fi aplicat uniform, fără discontinuităţi prea mari. Înainte de aplicarea

grundului se va verifica dacă şpriţul este suficient întărit, fără prelingeri pronunţate şi dacă

suprafaţa respectivă este suficient de rugoasă şi aspră la pipăit cu mâna.

Rosturile dintre elementele de construcţii cu capacitate de deformabilitate diferită se vor

acoperi cu fâşii din plasă de rabiţ de cca. 15 cm lăţime şi fâşii din plasă de sticlă.

Suprafeţele de lemn existente în cadrul suprafeţelor din zidărie de cărămidă (ghermele,

grinzi, buiandrugi etc.) se vor acoperi cu plasă de rabiţ. Pentru a se evita umflarea lemnului aflat în

contact direct cu tencuiala, sub plasa de rabiţ se va aplica o hidroizolaţie (în mod uzual se foloseşte

carton bitumat).

1.2.3.4. Executarea grundului

Grundul poate fi aplicat:

- manual: utilizând mistria (prin mişcări bruşte de tip aruncare) sau aparate cu acţionare

manuală;

- mecanizat: utilizând instalaţii specifice.

7

Executarea grundurilor

Grundul este cel mai gros strat al tencuielii (5-20 mm grosime); se va aplica după cel

putin 24 ore de la aplicarea şpriţului în cazul suprafeţelor de beton şi după o oră în cazul

suprafeţelor din cărămidă. În cazul în care suprafaţa şpriţului este prea uscată sau executarea

grundului se face pe timp foarte călduros, această suprafaţă se va uda în prealabil cu apă.

Pe suprafete de b.c.a., grundul va fi de 10-12 mm grosime si se va executa dupa

zvantarea primului strat, cu mortar 1:2:8 (ciment, var, nisip).

Pe suprafaţa pereţilor de beton turnaţi în cofraje de inventar care sunt netede şi au

absorbţie de apă redusă, stratul de finisare se va executa cu mortar cu adaos de aracet după ce în

prealabil suprafeţe1e acestor pereţi au fost amorsate.

Aplicarea grundului se face manual sau mecanizat, într-una sau două reprize, grosimea

totală fiind de cca. 15 mm pe suprafeţele suport executate din şipci şi trestie şi până la 20 mm

pentru restul suprafeţelor.

Aplicarea mecanizată a stratului de grund pe suprafeţele interioare ale pereţilor şi pe

tavane (în câmpurile dintre repere), se recomandă în general pentru suprafeţe mari.

Aplicarea mecanizată a şpritului şi grundului în încăperile clădirilor, pe pereţi şi

intradosul planşeelor, până la înălţimea de 3 m se va executa de pe pardoselile respective si de pe

capre mobile. Aplicarea manuală a şpriţului şi grundului pe intradosul planşeelor şi la partea

superioară a pereţilor se va executa de pe platforme de lucru amplasate direct pe pardoseală.

Partea superioara a peretilor si tavanelor incaperilor cu inaltime mai mare de 3 m se vor

executa de pe platforme de lucru continue.

Mortarele pentru grund, la toate tencuielile se aplică manual sau mecanizat şi se întind

apoi cu dreptarul. La aceste tencuieli, grosimea stratului de grund se respectă conform

reperelor fixate în cadrul operaţiunilor de trasare.

Corectarea grosimii grundului se face imediat după aplicarea lui cu ajutorul dreptarului

(la linia reperelor), fără drişcuire pentru asigurarea rugozităţii suprafeţei.

În cazul în care stratul vizibil va avea grosimea de peste 5 mm sau executarea acestuia

se va face după o posibilă uscare completa a grundului, se vor efectua lucrări pentru a asigura

aderenţa stratului inferior de suprafaţa grundului (ân mod uzual suprafaţa grundului va fi striată

în diagonală, cu mistria, la 8-10 cm).

În cazul tencuielilor brute, tencuirea se execută din mortare de var cu sau fără adaos de

ciment netezit în stare brută, fără drişcuire. Grosimea maximă este de cel mult 16 mm.

Grundul se va aplica pe faţadele clădirilor de sus în jos, de pe schele de faţadă, montate

la cca. 50 cm faţă de suprafaţa faţadelor.

Înainte de aplicarea stratului vizibil se va controla ca suprafaţa grundului să fie uscată şi

să nu aibă granule de var nehidratat care se pot stinge ulterior în contact cu umiditatea din stratul

de grund şi din stratul vizibil şi pot provoca împuşcături pe suprafeţele tencuite.

Aplicarea grundului pe timp de arşiţă se va face luându-se măsuri contra uscării prea

rapide prin acoperirea suprafeţelor pe care s-a aplicat grundul cu rogojini umezite sau prin alte

mijloace.

Controlul calităţii grundului se va face ţinând cont ca suprafaţa ce rezulă să

îndeplinească o serie de criterii de performanţă care să se încadreze în limite admisibile:

- gradul de umiditate al suprafeţei înainte de aplicarea stratului următor; parametrul

este determinat cu aparatul tip Higromette; nivel admisibil este de 5% -7%;

- rugozitatea suprafeţei care să asigure aderenţa stratului vizibil se asigură prin

netezirea grundului cu dreptarul şi nu prin drişcuire, precum şi prin strierea

8

suprafeţei;

- menţinerea grosimii grundului în limitele stabilite prin operaţiile de trasare se

asigură prin verificare cu dreptarul faţă de repere.

În locul unde apar lipsuri faţă de nivelul general, acestea se completează cu mortar şi se

nivelează.

1.2.3.5. Executarea tinciului

Stratul vizibil al tencuielilor se va executa dintr-un mortar denumit tinci, cu aceeaşi

compoziţie cu a stratului de grund dar cu nisip fin de până la 1 mm. Tinciul se execută în mod

curent din var pastă şi nisip fin până la 1 mm. În cazuri speciale, tinciul va fi din mortar de ciment

şi praf de piatră.

Stratul vizibil se va prelucra, rezultând tencuieli drişcuite, gletuite, sclivisite, stropite,

decorative, etc.

Pentru obţinerea unei grosimii reduse a stratului vizibil (2 - 5 mm), mortarul se va aplica

cu mistria la anumite intervale de timp (cca. 5 min) astfel ca între aceste intervale mortarul să nu

se întărească şi să permită nivelarea cu drişca.

Pentru menţinerea umidităţii necesare efectuării drişcuirii, tinciul se stropeşte tot timpul

cât durează operaţiunea.

Pe suprafeţele de beton nu se va aplica direct gletul de var sau de ipsos fără straturile

intermediare. În cazul suprafeţelor rezultate netede de la decofrare, dacă este necesară realizarea

unui strat de glet se va folosi o pastă specială denumită Gipac.

La tencuielile sclivisite stratul vizibil se netezeşte cu drişca de oţel şi se execută numai

din pastă de ciment.

În încăperile ce urmează a fi zugrăvite gletul de var se va realiza prin închiderea porilor

tinciului cu strat subţire de var şi adaos de ipsos (100 kg la 1 m3 de var pastă).

Gleturile de ipsos executate pe suprafeţe ce urmează a se vopsi se vor realiza prin

acoperirea tinciului cu un strat subţire de cca. 2 mm de pastă de ipsos.

Gletul de ipsos se va aplica pe stratul suport numai dacă umiditatea stratului suport nu

depăşeşte valoarea admisibilă.

Cantitatea de glet de ipsos care se aplică pe stratul suport trebuie să fie aleasă astfel

încât să permită aplicarea gletului înainte de terminarea prizei ipsosului.

Tencuielile interioare pe pereţi de b.c.a. se vor executa numai dacă umiditatea stratului

suport nu depăşeşte valoarea admisibilă (în mod practic se recomandă trecerea a cel puţin 15 zile

de la execuţia zidăriei).

Toate marginile tencuielilor care sunt expuse şocurilor mecanice sau actelor de

vandalism trebuie protejate cu profile metalice.

Muchiile intrânde şi ieşinde se vor executa cu ajutorul dreptarului de colţ.

Pe parcursul executării lucrărilor de tencuieli se va urmări ca în câmpurile mari (în

special pe faţade) tencuielile să se realizeze din aceiaşi cantitate de mortar pregatită în prealabil

pentru a nu se produce diferenţe de culoare.

Pe suprafeţele tencuite ce rămân nezugrăvite, întreruperile de lucru ale feţei văzute se

vor face în dreptul colţurilor, rosturilor stâlpilor, grinzilor sau în zonele umbrite. Reluarea

lucrului se va efectua din zona întreruptă, fără a se afecta suprafaţa executată.

Pe suprafeţele tencuite ce vor fi zugrăvite, întreruperile de lucru ale feţei văzute se pot

face şi în câmpul suprafeţei, reluarea lucrului urmând a se va efectua din zona întreruptă.

9

În cazul execuţiei tencuielilor interioare se vor lua măsurile specifice de protecţie dacă

temperatura exterioară este mai mică de +5°C.

După exigenţele impuse, tencuielile pot fi:

- normale;

- speciale.

După modul de prelucrare al feţei văzute tencuielile normale pot fi:

- obişnuite;

- decorative.

După modul de prelucrare al feţei văzute, dintre tencuielile obişnuite autohtone tradiţionale se

pot aminti următoarele:

- brute;

- drişcuite;

- drişcuite fin;

- sclivisite;

- gletuite;

După modul de prelucrare al feţei văzute, dintre tencuielile decorative autohtone tradiţionale se

pot aminti următoarele:

- cu praf de piatră;

- stropite;

- din piatră artificială (similipiatră);

- terasit sau dolomit;

- cu mozaic;

- din mortar de marmoroc;

- pieptănată;

1.2.3.5.1. Tencuieli obişnuite

Sunt tencuielile care au stratul vizibil rezolvat doar din tinci pe care se aplică ulterior

zugrăveală. Tinciul este aplicat cu canciocul sau mistria, prin azvârlire şi apoi este nivelat cu

drişca de oţel sau de lemn. Se recomandă ca muchiile să fie realizate cu ajutorul dreptarului.

1.2.3.5.1.1. Tencuieli gletuite

Sunt utilizate în încăperile în care se doreşte să se obţină suprafeţe foarte netede.

Pentru realizarea unor suprafeţe lise, stratul de tinci trebuie gletuit. Gletuirea se va

executa din pastă de var sau de ipsos aplicată în 2 straturi, cu grosimea totală de aprox. 2 mm.

Stratul pe care se aplică gletul de ipsos nu trebuie să depăşească un grad admisibil de umiditate,

pentru a se evita accelerarea prizei ipsosului. La gletul de var se adaugă ipsos pentru

accelerarea prizei (10 kg ipsos/1 m3 var pastă).

Aplicarea stratului de glet se face de jos în sus, prin mişcări scurte (în zig-zag), cu fierul

de glet înclinat sub un unghi de aprox. 20-25° faţă de planul de lucru.

Pentru realizarea drişcuirii se efectuează trecerea fierului de glet. de max. 2-3 ori peste

suprafaţa tencuită pentru corectarea defectelor.

10

Imediat după aplicarea uniformă a stratului de mortar pe o porţiune mică de suprafaţă

(0,5-0,75 m2) aceasta se prelucrează ţinându-se muchia fierului de glet aproape perpendicular pe

suprafaţa de prelucrat. Prelucrarea se face prin mişcarea fierului de glet de sus în jos şi de la

dreapta la stânga. Pentru a se uşura alunecarea fierului de glet şi pentru a preveni formarea de

aşchii şi adâncituri pe suprafaţa prelucrată trebuie să se aplice o fâşie de mortar pe latura de lucru

a feţei fierului de glet.

Corecţia defectelor se face astfel:

- după terminarea prizei mortarului se înlătură cu mistria neregularităţile apărute la

racordul între planuri sau materialul inutil adunat;

- racordurile şi denivelările se vor şlefui prin şmirgheluire pentru eliminarea asperităţilor,

iar constatarea corectării suprafeţei se face prin frecare cu dosul palmei;

- în zone cu defecte majore, lucrările se refac integral;

- în zonele greu accesibile sau în spaţiile unde nu este posibilă manevrarea fierului de glet

corecţiile se fac cu şablon de lemn.

1.2.3.5.1.2. Tencuieli sclivisite

Sunt utilizate în încăperile unde există o umiditate foarte mare, datorită exploatării,

tencuială rezultată având un grad mare de etanşeitate la apă (băi, spălătorii, cămine de vizitare

etc.)

La tencuielile sclivisite grundul şi tinciul vor fi executate cu mortar de ciment. Stratul de

tinci nu se va drişcui fin pentru a se obţine o bună aderenţă a stratului de sclivisire.

Sclivisirea suprafeţei se execută înainte de uscarea totală a tinciului.

Atunci cînd se urmăreşte obţinerea unei suprafeţe cu grad ridicat la impermeabilitate,

după aplicarea statului de tinci se presară ciment şi surafaţa este netezită cu drişca de oţel până se

obţine o suprafaţă perfect netedă şi lucioasă.

1.2.3.5.2. Tencuieli decorative simple

Stratul vizibil se realizează din tinci în care se poate introduce coloranţi. O parte din

agregat (max. 30%) poate fi înlocuit cu piatră concasată sau nisip cu granulaţie mare (max. 3

mm). Granulele de dimensiuni mai mari sunt prinse sub drişcă şi sunt antrenate, producând o

suprafaţă cu aspect zgâriat. Drişca se poate mişca pe direcţie verticală (în cazul pereţilor),

orizontală, la 45° sau circulară.

1.2.3.5.2.1. Tencuieli cu praf de piatră

Tencuielile cu praf de piatră se execută prin aplicarea peste grund a unui strat din mortar

preparat din var, ciment; praf de piatră şi eventual pigmenţi.

Stratul vizibil, se aplică pe grund în condiţiile în care umiditatea este aceeaşi pe întregul

câmp, pentru a se asigura uniformitatea culorii.

Pentru a se asigura o bună aderenţă (suprafaţa grundului va fi striată cu mistria înainte de

întărire), aplicarea se va executa după uscarea grundului (înainte de aplicarea tinciului, suprafaţa

va fi stropită).

Prelucrarea feţei acestor tencuieli în afară de drişcuirea obişnuită, se poate face prin :

- raşchetare;

- stropire;

- periere;

- pieptănare.

11

a) Raşchetarea

La 1-2 ore după aplicarea stratului de finisaj; suprafaţa se prelucrează cu o piesă metalică

prevazută cu dinţi, denumită raşchetă. Suprafaţa se curăţă apoi cu o perie aspră.

b) Stropirea

Stratul de finisaj se aplică în două etape: primul strat de mortar, simplu sau colorat cu

pigmenţi, se aplică prin drişcuire, iar al doilea se stropeşte manual sau mecanizat. La aplicarea

manuală se poate utiliza o perie, bidinea sau o măturică cu fir din plastic sau pai. Dimensiunea

stopilor aplicaţi creşte odată cu creşterea diametrului paiului/firului – tencuiala rezulată putând fi

cu stropi mici sau mari. Peria/bidineua/măturica se intoduce în material apoi se aplică pe perete

printr-o mişcare de scuturare bruscă.

a) b)

Fig. 1.2.1. Tencuieli stropite

a) cu stropi mici; b) cu stropi mari

Suprafaţa rezultată poate rămâne sub această formă sau poate fi uşor netezită cu şpacul

sau fierul de glet, atunci cînd soluţia este uşor întărită.

Altă modalitate de rezolvare a suprafeţei constă în “turtirea” asperităţilor, atunci cînd

soluţia este uşor întărită, după ce în prealabil pe drişcă a fost aplicat ciment alb.

c) Perierea

Se execută cu perii aspre sau cu o măturică din paie (atunci când se doreşte obţinerea unei

profilaturi mari) pe suprafaţa mortarului după ce acesta a făcut priză, dar înainte de a se fi întărit

complet.

Fig. 1.2.2. Tencuială periată

12

d) Pieptănarea

Faţa vazută rezultă brăzdată de linii paralele (haşuri) drepte, in zig-zag sau ondulate,

obţinute prin zgârierea suptafeţei cu ajutorul unui pieptene metalic sau o perie de sârmă. Operaţia

se execută când mortarul de tinci este parţial întărit.

1.2.3.5.2.2. Tencuieli din piatră artificială (similipiatră)

Sunt tencuieli care, în urma prelucrării, suprafaţa exterioară au aspect similar pietrei

naturale folosită la zidării.

Aceste tencuieli se execută pe un grund de mortar de ciment. Faţa văzută din mortar de

ciment şi griş de piatră (0,6 – 5 mm), cu un adaos eventual de pigment, se aplică peste grundul

stropit cu apă înainte ca acesta să se fi în tărit complet.

De regulă, prelucrarea feţei exterioare se realizează în dreptunghiuri care imită

dimensiunile blocurilor din piatră naturală.

Grosimea stratului este condiţionat de modul de prelucrare al suprafeţelor. Astfel

pentru:

- rostuire 5 - 10 mm;

- cioplire, buciardare 15 - 30 mm.

Executarea rosturilor se poate efectua prin următoarele metode:

- trasare: utilizând mistria de rost sau un profil liniar; se efectuează cu 24 - 48 ore înainte

de întărirea stratului vizibil; pentru obţinerea de linii drepte se recomandă utilizarea

riglelor; după trasare se corectează muchiile rezultate;

Fig. 1.2.3. Tencuială riglată

- utilizarea de şipci dreptunghiulare sau cu profil (care imită piatra de talie); şipcile

sunt montate înainte de aplicarea tencuielii; după întărirea tencuielii, eventual

prelucrarea suprafeţei, şipcile se scot; se corectează muchiile rezultate; metoda este

folosită în special pentru tencuielile executate în zona soclurilor.

Fig. 1.2.4. Tencuială riglată

13

Când rosturile devin adânci (10 – 20 mm), de tip şanţ, se numesc caneluri iar dacă forma

profilului este complexă (de tip rezemare) se numeşte bosaj.

Prelucrarea suprafeţei se execută după încheierea prizei.

Înainte de a se începe prelucrarea se vor face încercări pe porţiuni mici pentru a se

constata dacă mortarul feţei văzute rezistă la prelucrare.

Prelucrările cele mai folosite pentru prelucrarea suprafeţei tencuielii sunt:

- frecarea;

- buciardarea;

- şpiţuirea;

- cioplirea;

- tratarea cu acizi.

a) Frecarea suprafeţei se efectuează după ce mortarul a făcut priza, dar înainte ca el să se fi

întărit (cca. 15 - 20 ore de la aplicare), utilizând perii din sârmă. Grosimea stratului de

tencuială este de cca. 5 – 8 mm. Uneori pentru a se obţine efecte vizuale spectaculoase, în tici se

introduce mică.

Fig. 1.2.5. Tencuială cu mică

b) Buciardarea se realizează prin prelucrarea suprafeţei stratului cu ajutorul buciardei.

Prin lovirea tencuielii cu buciarda, aceasta va căpăta o suprafaţă rugoasă care imita aspectul

pietrei naturale prelucrate brut. Grosimea stratului de tencuială este de cca. 10 mm.

Fig. 1.2.6. Tencuială buciardată

c) Şpiţuirea se face cu ajutorul şpiţului şi ciocanului, obţinându-se pe faţa văzută neregularităţi

mai mari decât în cazul buciardării. Grosimea stratului de tencuială este de cca. 20 – 30 mm.

14

Fig. 1.2.7. Tencuială şpiţuită

d) Cioplirea se execută cu ajutorul dălţii şi a ciocanului, obţinându-se neregularităţi şi mai mari

decât în cazurile precedente. Această prelucrare se execută de obicei la soclurile clădirilor.

Fig. 1.2.8. Tencuială cioplită

e) Tratarea cu acizi a suprafeţei de mortar cu pietriş colorat; cel mai des este folosit acidul

clorhidric diluat; se execută în 2-3 reprize, după ce mortarul a făcut priza, dar înainte de a fi

întărit (cca. 24 ore de la aplicare); după apariţia granulelor de pietriş, tratarea se consideră

terminată şi tencuiala se spală bine cu apă; grişul de marmură nu este admis pentru asemenea

prelucrări.

1.2.3.5.3. Tencuieli cu mozaic

Se folosesc în zonele expuse umezelii (socluri, brâuri etc.). Se realizează din mortar

preparat cu ciment, piatră de mozaic şi eventual colorant. Compoziţia este aplicată în două

straturi, doar stratul de la suprafaţă conţinând piatră de mozaic. Grosimea totală a tencuielii este

de cca. 10-15 mm. Stratul este prelucrat prin frecare.

Fig. 1.2.9. Tencuială cu mozaic

15

1.2.3.5.4. Tencuieli din mortar de marmoroc

Se execută din pastă de ciment, aracet şi spărturi de marmoră (divers colorate, cu

dimensiuni de 1-3 mm). Grosimea stratului este de cca. 5 mm. Mortarul se aplică cu drişca de

lemn.

Tencuieli cu terasit şi dolomit

Aceste tencuieli se pot executa pe suport din:

- beton întărit, turnat pe şantier, după aplicarea şi uscarea grundului din mortar de ciment

şi var (M 50) în grosime de 15 mm. În acest caz, grundul se crestează cu mistria, pentru

asigurarea aderenţei;

- zidărie din cărămidă sau blocuri din b.c.a.

Terasitul este un material realizat din praf de piatră şi nisip. Este livrat în stare uscată, în

amestec cu ciment alb. Amestecul se prepară pentru cantitatea ce se execută pe parcursul unei

zile. Întreruperile se execută în zona rosturilor sau în zone de penumbră pentru a nu se remarca

diferenţele de nuanţă.

Alte soluţii de tencuieli decorative funcţie de modalitatea de prelucrare a suprafeţei:

în formă de evantai;

în imitaţie de tuf;

amprentată;

cu profiluri;

striată;

în imitaţie de pietriş;

cu picături prelinse;

ciclopică;

cu martor aruncat în cantităţi mari;

granulată;

etc.

Tencuială în formă de evantai: se obţine în urma prelucrării tinciului aplicat, cu ajutorul

mistriei sau al gletierei cu dinţi; prin apăsări repetate şi rotiri pe un arc de cerc, formează un

model de evantai deschis; grosimea stratului de tinci aplicat trebuie să fie de circa 10 mm;

Tencuială în imitaţie de tuf : se obţine prin prelucrare rezultă o suprafaţă cu forme neregulate

ce imită piatra tufului calcaros;

Tencuială amprentată: se obţine în urma prelucrării tinciului aplicat, prin apăsarea unui tipar;

Fig. 1.2.10. Tencuieli amprentate

16

Tencuiala care are o destinaţie specială sau care este executată cu materiale sau cu procedee

speciale se numeşte tencuială specială. Dintre acestea se menţionează următoarele tipuri de

tencuieli:

- anticorozivă;

- hidroizolantă;

- termoizolantă;

- fonoizolantă;

- pentru fresce, picturi şi tempera;

- cu argilă stabilizată;

- de protecţie contra razelor Roentgen;

etc.

1.2.3.5.5. Tencuieli anticorozive

Se folosesc în medii corozive pentru ciment sau var, medii care conţin sulf, sodiu, azot,

carbonaţi etc. Pentru aceste medii se recomandă folosirea cimenturilor cu adaosuri, speciale sau

cu agregate silicioase curate.

La aceste mortare se folosesc diverse tipuri de adaosuri: plastifianţi, anticorozive,

hidrofobe, impermeabilizatoare, fluatizare, parafinare etc.

Dintre tencuielile decorative, tradiţionale în diverse ţări, se pot aminti următoarele:

soluţii tradiţionale din Italia:

stucco-veneziano

calcio-vechio

stucco-rustico

stucco-antico

stucco-rococo

structura di Toscana

antico di Siena

relief provence

madreperlato

travertino romano

calcestruzzo

sgraffito

soluţii tradiţionale din Germania:

- kratzputz (cu aspect drişcuit)

- kellenwurf mittel (aruncată cu mistria)

- altdeuscher putz (tradiţională germană)

- Munchner rauputz (brută, tradiţională din Munchen)

- waschelrputz (cu aspect spălat – cu structură fină/brută)

- reibenputz (cu aspect zgâriat)

soluţii tradiţionale din Maroc:

- tadelakt

soluţii tradiţionale din SUA:

californiană

etc.

17

1.2.3.5.6. Tencuieli stucco-venetiano

Prin aceste tencuieli de doreşte obţinerea unei suprafeţe ce imită marmora, utilizînd

tencuieli pe bază de ipsos. În soluţie se introduce praf de calcar sau praf de marmoră care măresc

gradul de etanşeitate la apă al tencuielii precum şi luciul specific marmorei. Tencuiala a fost

dezvoltată de meşterii veneţieni pentru medii cu umiditate ridicată. Se obţin prin aplicarea peste

grund a unuia sau mai multor straturi rezovate din tencuieli pe bază de ipsos, strat obţinut prin

aplicarea sub formă de “pete”, relativ aleatorii, pe suprafaţa ce urmează a fi acoperită. Aplicarea

materialului se realizează cu gletiera japoneză (din metal sau plastic rigid), apăsând puternic.

Uneori pe suprafaţa gletierei se pot aplica două sau trei culori. După ce are loc întîrirea uşoară a

straturilor aplicate se trece la frecarea puternică a suprafeţei, utilizând gletiera metalică.

Fig. 1.2.11. Tencuieli stucco-venetiano

1.2.3.5.7. Tencuieli calcio-vechio

Tencuielile din categoria “calcio” sunt tencuieli “în relief”. Se obţin prin aplicarea peste

grund a unui strat de tinci de ciment de 5-8 mm grosime sau a unei paste de ipsos (atunci cand se

doreşte obţinerea unei profilaturi pronunţate). Stratul aplicat se prelucrează în stare plastică, cu

peria, bidineaua, buretele, drişca (recomandată pentru obţinerea unei profilaturi pronunţate şi

rugoase). Obţinerea suprafeţei văzute are loc prin aplicarea stratului ultim după care, scula de

lucru folosită este apasată uşor de strat şi se dezlipeşte brusc. Prelucrarea se realizează pe

suprafeţe de dimensiuni mici sau medii. Profilatura rezultată poate rămâne “pronunţată” sau

poate fi uşor “nivelată” (după ce materialul ajunge să fie întărit uşor sau mediu, are loc o

“nivelare” asperitaţilor prin trecere şi apăsare uşoară cu fierul de glet sau cu şpaclul).

Fig. 1.2.12. Tencuială calcio-vechio

18

1.2.3.5.8. Tadelakt Tadelakt-ul este o tencuială minerală (var hidraulic) cu adaos de piatră de calcar.

Rezultă o suprafaţă lucioasa, rezistentă la apă. Tadelakt-ul se aplică la interior, peste straturile

suport din tencuială minerală sau de var, în două straturi. După aplicare suprafaţa se compactează

cu o piatră de ceramică şi prin finisarea cu săpun şi ceară se obţine o suprafaţă fascinantă, cu un

luciu natural. Se utilizează pentru pereti, pardoseli, spaţii pentru duşuri, blaturi de masă şi în

special în Hamman (băi orientale).

1.2.4. Executarea ornamentelor aplicate pereţilor şi planşeelor

Din motive arhitectural-estetice, în multe situaţii, elementele de construcţii de tip pereţi şi

planşee conţin ornamente de tipul:

- pe pereţi: cornişe, brâuri, ancadramente, scafe, solbancuri, cornişe, fântână arteziană etc.;

- pe tavane: scafe, ştucaturi etc.;

Profilatura diversă a acestor elemente poate fi realizată:

- la faţa locului;

- prefabricată.

Elementele realizate la faţa locului sunt executate prin tragere, utilizând şabloane. Atunci

când au dimensiuni importante, corpul ornamentului poate fi realizată din zidărie sau elemente

din beton armat, la faţa locului aplicîndu-se doar tencuiala. Funcţie de grosime, tencuiala poate fi

simplă sau armată (plasă de rabiţ, plasă de rabiţ pe reţea de oţel beton etc.). Tencuiala aplicată pe

ornament poate fi de acelaşi tip cu tencuiala grundului sau poate fi din ipsos.

Fig. 1.2.13. Tipuri de ornamente aplicate pereţilor

Ornamentele prefabricate pot fi executate din mortar de ciment sau ipsos de modelaj. În

secţiune acestea pot fi pline sau de tip cofret („coajă”). Aceste ornamente sunt executate cu

schelet metalic şi sunt prevăzute cu elemente de ancorare la poziţie.

În mod tradiţional, ornamentele interioare cu profilaturi complicate se preferă să fie

realizate din ipsos de modelaj.

În prezent, aceste ornamente sunt executate din profile din spumă poliuretanică rigidă,

polistiren extrudat, polistiren expandat etc. Aceste profile pot fi livrate şi cu tencuiala aplicată pe

faţa văzută. Această soluţie este obligatorie în cazul aplicării pe termosisteme.

19

1.2.5. CONTROLUL CALITĂŢII, ABATERI ADMISE

În general, ţinând cont de lucrările specifice care se execută, lucrările de verificare a

tencuielilor pot fi împărţiet în următoarele faze:

- înainte de începerea tencuielilor;

- în timpul execuţiei tencuielilor;

- la terminarea tencuielilor.

Înainte de a începe executarea oricăror lucrări de tencuire se va verifica şi recepţiona,

conform instrucţiunilor pentru verificarea şi recepţionarea lucrărilor ascunse, starea stratului

suport, în întregime sau a fiecărei porţiuni ce urmează a fi tencuită.

Pe parcursul executării lucrărilor este necesar a se verifica:

- respectarea tehnologiei de execuţie;

- utilizarea tipului şi compoziţiei mortarului indicat în proiect;

- aplicarea straturilor succesive în grosimile prescrise;

- aplicarea măsurilor de protecţie împotriva uscării forţate, spălării prin ploaie sau

îngheţării.

Recepţia pe faze de lucrări se va face în cazul tencuielilor, pe baza următoarelor verificări la

fiecare tronson în parte:

- rezistenţa mortarului;

- numărul de straturi aplicate şi grosimile respective;

- aderenţa la suport şi între straturi;

- planitatea suporturilor şi linearitatea muchiilor;

Aceste verificări se efectuează înaintea zugrăvirii sau vopsirii, iar rezultatele se înscriu în

registrele de procese-verbale de lucrări ascunse şi pe faze de lucrări.

Controlul calităţii mortarelor se face urmărind următoarele caracteristici:

omogenitatea - se face vizual, urmărindu-se ca amestecul să fie de culoare uniformă,

fără a conţine pastă de var neamestecată (sau bulgări de var nestins);

consistenţa mortarului - se determină cu conul etalon urmărindu-se ca mortarul

obţinut să aibă consistenţa cerută în raport cu felul lucrărilor şi cu suprafaţa pe care se

aplică, astfel:

- pentru şpriţ (aplicarea mecanizată), 12 cm;

- pentru grund (aplicare mecanizată), 10-12 cm;

- pentru stratul vizibil, executat din mortar fără ipsos, 7-8 cm;

- gradul de segregare - se stabileşte pentru mortarele ce urmează a fi transportate la

distanţe mari cu mijloace auto sau cu pompe de mortar;

- aderenţa mortarului de min 0,003 N/mmp, se determină cu un aparat special.

Controlul calităţii tencuielilor constă în efectuarea următoarelor operaţii:

- trasarea suprafeţelor - controlarea modului de fixare a martorilor, astfel încât să se

aplice un strat de mortar cât mai subţire, mergând în unele zone la 0,5 cm;

20

- aplicarea straturilor de mortar (verificarea aplicării pe suprafeţe de beton sau piatră, a

unui şpriţ de ciment; verificarea întăririi stratului precedent, înainte de aplicarea altui

strat);

- verificarea surafeţelor tencuite (verificarea verticalităţii sau orizontalităţii precum şi a

planeităţii suprafeţelor cu ajutorul firului cu plumb, bolobocului şi dreptarului de 2 m

lungime);

- punerea în operă a mortarelor înainte de începerea prizei şi a întăririi;

- nu se admite punerea în operă a mortarelor ce au început să se întărească;

- se interzice diluarea cu apă, sau amestecarea cu mortar proaspăt a

mortarelor ce au început să se întărească;

- protecţia tencuielilor pe timpul întăririi cu prelate, saci uzi, stropirea cu

apă a mortarelor proaspăt aplicate.

Verificarea suprafeţelor tencuite ale scafelor pentru lumină indirectă se va face seara, cu

ajutorul unei lămpi electrice aşezată în imediata apropiere a suprafeţei, pentru a scoate în

evidenţă toate defectele.

Suprafeţele tencuielilor decorative trebuie să nu prezinte opriri de prelucrare, culoare şi

nuanţe neuniforme, cu urme de opriri ale lucrului, cu fisuri, pete, zgârieturi, etc.

Solbancurile şi diferitele profiluri trebuie să aibă pantele spre exterior, precum şi o

execuţie corectă a lacrimarului.

1.2.6. EXECUŢIA PE TIMP FRIGUROS

1.2.6.1. Executarea lucrărilor de tencuieli pe timp friguros

Condiţii pentru lucrul pe timp friguros

Tab. 1.2.1.

Nr.

crt.

Procesul tehnologic şi condiţii de

desfăşurare

Regimul termic critic

Temp. (°C) Durata

1 Depozitarea materialelor înainte de utilizare

în spaţii închise

+5 l zi

2 Prepararea mortarelor +5 … +25 La descarcărea din malaxor

3 Transportul şi punere în operă a mortarelor +5 La terminarea punerii în operă

Pentru asigurarea calităţii lucrărilor de tencuieli executate pe timp friguros este necesar

şi suficient ca în mortar să se realizeze, înainte de a îngheţa, o rezistenţă rezistenţă critică

(minimă de 5 N/mm2).

Pentru accelerarea prizei şi întaririi mortarelor de ciment sau mixte se pot folosi aditivi.

Utilizarea lor se face conform recomandarilor agrementelor tehnice, pe baza probelor

prelevate.

Nu se permite folosirea sării de bucătărie pentru întărirea mortarelor de ciment sau mixte.

21

Pentru executarea tencuielilor pe timp friguros se utilizează metoda adăpostirii care

constă în incălzirea spaţiului astfel creat, pentru a se asigura mortarului o temperatură pozitivă, pe

toată perioada de întărire, astfel încât la uscare, mortarul să atingă rezistenţa minimă necesară.

Mortarele utilizate vor fi de ciment şi var şi vor avea marca de minimum 25, iar temperatura

mortarului, la punerea în lucrare nu va fi mai mică de +5°C.

1.2.6.2. Niveluri de asigurare recomandate pentru executarea lucrărilor de tencuieli

Din compararea temperaturii aerului exterior cu nivelul de asigurare şi cu

temperatura critică, rezultă următoarele:

lucrările se pot executa fără măsuri speciale dacă temperatura efectivă a aerului exterior

este superioară celei tehnice;

lucrările se pot executa numai dacă se iau măsurile specifice prin care se asigura

regimul termic critic respectiv dacă temperatura efectivă a aerului exterior este superioară

nivelului de asigurare şi inferioară celei critice;

lucrările nu se pot executa, deoarece măsurile prevăzute sunt insuficiente pentru

realizarea regimului termic critic, dacă temperatura efectivă a aerului exterior este

inferioară nivelului de asigurare.

Pentru lucrările bazate pe procedee umede, la care nu se prevede încălzirea în perioada

de maturizare critică trebuie să se adopte drept nivel de asigurare o temperatură inferioară cu cel

puţin 5°C temperaturii adoptate drept nivel de asigurare pentru perioada de execuţie.

Tab. 1.2.2.

Procesul tehnologic Nivel de asigurare recomandat

(°C)

a) depozitarea materialelor 0 b) prepararea mortarului +5 c) transportul mortarului +5 d) executarea tencuielilor +5 e) protejarea tencuielilor după executare în spatii închise 0

1.2.7. LUCRĂRI DE ÎNTREŢINERE

Lucrările de întreţinere a tencuielilor vizează, în principal, stratul vizil şi constau în:

- păstrarea curăţeniei suprafeţei (desprăfuiri, spălări);

- îndepărtarea petelor cu diverse soluţii lichide;

- protecţii contra udării;

- protecţii contra însoririi care pot conduce la apariţia de crăpături, decolorari;

- protecţii contra lovirilor accidentale, zgârierii.

22

1.2.8. LUCRĂRI DE REPARAŢII

Înainte de începerea lucrărilor de renovare ale tencuielilor degradate se vor lua măsuri

de îndepărtare a cauzelor care au condus la apăriţia degradărilor (în situaţia în care degradările

nu se datorează unei uzuri normale), cum ar fi: infiltraţii de apă, racordarea defectuoasă a două

materiale care lucrează diferit, tasări etc.

Constatarea zonelor de tencuiala degradată se va efectua în urma analizei acustice

rezultate prin lovirea uşoară a suprafeţei, cu ciocanul.

Se vor îndepărta numai porţiunile de tencuială care prezintă semne de desprindere în

cazul în care suprafaţa totală a acestora se limitează la max. 20-30% din suprafaţa totală, sau

întreaga tencuială în cazul în care suprafeţele desprinse de pe suport sunt, reprezintă mai mult

de 20 - 30% din suprafaţa totală.

Suprafaţa decopertată va fi întotdeauna cu 50 mm mai mare decât cea desprinsă, pentru

realizarea unei legături corespunzătoare între stratul vechi şi cel nou de tencuială.

În situaţia în care în timpul lucrărilor de îndepărtare a zonelor desprinse de tencuială se

constată porţiuni aderente de mortar corespunzător calitativ, acestea se vor păstra ele

asigurând sporirea conlucrării stratului nou de finisaj cu suportul acestuia.

După îndepărtarea tencuielii desprinse suprafaţa decopertată se curăţă cu grijă de

resturile de mortar şi de praf manual (cu ajutorul unor perii) sau mecanizat (cu aer sub

presiune).

Rosturile între zidăria de cărămidă sau b.c.a. se vor curăţa de mortar pe cel puţin o

adîncime de 10 mm.

În cazul constatării unor fisuri vizibile la nivelul suprafeţei tencuielilor, acestea se vor

deschide în ,,V" pe o adâncime de 5 - 10 mm cu şpaclul, iar după îndepărtarea prafului (manual

sau mecanizat) se va aplica o amorsă (din apă sau apă şi ciment) corespunzătoare soluţiei de

renovare aleasă; după uscarea parţială (la atingerea cu mâna există senzaţia de umed) a

amorsei, fisurile se vor astupa cu un mortar de ciment de marcă cel puţin M 50 sau chiar cu

mortarul soluţiei de renovare.

Suprafeţele de tencuială nedecopertată ce urmează a fi renovate vor fi desprăfuite

manual sau mecanizat.

După desprăfuire se va efectua, după caz, o spălare a suprafeţei ce urmează a fi

renovată, cu apă sau cu apă şi detergent. Spalarea cu apă şi detergent se va efectua de regula pe

suprafeţele patate cu grasimi care s-au în filtrat în stratul de tencuiala după care se va proceda

la limpezirea cu apă, din abundenta.

Pentru lucrări de reparaţii izolate, la tencuielile decorative, pentru a evita apariţia petelor

de nuanţe diferite, se recomandă prelevarea de mostre de culoare şi prepararea nuanţei/lor

corespunzătoare.

La efectuarea lucrărilor de tencuieli se vor ţine seama de normele P.S.I.M. şi P.S.I.

23

Concluzii

Tencuiala este stratul de finisaj aplicat pe suprafaţa brută a unor

elemente de construcţie avînd, în principal, rol decorativ, igienic, izolare

(hidrofugă, fonică, termică), asigurarea difuziei vaporilor de apă, protecţie

(mecanică, anticorozivă, biologică etc.) a elementelor de construcţie.

Modul de execuţie al tencuielilor (sub raport straturi, reţete) depinde de

natura stratului suport (suprafeţe de cărămidă, suprafeţe din beton sau beton

armat, şipci / stuf / plăci din stufit sau stabilit, plasă de rabiţ).

După modul de execuţie, se deosebesc tencuieli umede sau uscate.

După modul de prelucrare al feţei văzute, tencuielile pot fi :

• obişnuite: brute, drişcuite, drişcuite fin, sclivisite, gletuite;

• decorative: cu praf de piatră, stropite, din piatră artificială (imitaţie

de piatră, de terasit, granulit, dolomit, calcio-vechio, stucco-

veneţiano, marmoră artificială etc..

Mortarele sunt amestecuri formate din constituenţi primari (liant,

agregat, apă) şi secundari (adaosuri, pigmenţi, aditivi etc.).

Activităţi pentru acasă

1. Studenţii vor încerca să realizeze un material despre tencuielile din

argilă. Aceasta va cuprinde: clasificare, materiale utilizate, cerinţe

de performanţă, tehnologii de execuţie etc.

Bibliografie

1. F. Gheorhiu, E. Grunau „Funcţionalitatea şi protecţia faţadelor”. 2. F. Dabija, V. Demir ş.a. „Clădiri”, vol. III, ICB, 1974. 3. M. Darie, V. Demir, V. Nicolau „Finisaje în construcţii”, ICB, 1976. 4. Caiete de sarcini, Fişe tehnologice, diverse. 5. Soft educaţional. 6. Fişe de lucru individual. 7. Caiete de sarcini: Proiect TVET RO 0108.03.06 Reabilitare Scoli, PHARE; Hill

International (UK) Ltd.; SC C. NAPOCA SA, SC CONCAS SA Buzău, SC TCIF SA Craiova, SC COMPANIA NOVA CONSTRUCT SA Iaşi

8. Caiete de sarcini: Project TVET RO 2003/005-551.05.03.04.01.07 Reabilitare Scoli, Phare, Louis Berger Group, SC VEGA SA, SC CONSILIER CONSTRUCT SA