tema.v.structura, evolutia si dinamica personalittiii umane gr ii 2010

6
Tema.V. Structura, evoluţia şi dinamica personalităţii umane LECT. UNIV. DR. CLAUDIU LANGA Conceptul de personalitate Personalitatea este la nivelul omului integral un sistem bio- psiho-sociocultural ce se constituie fundamental în condiţiile existenţei şi activităţilor din primele etape ale dezvoltării individuale în societate. Personalitatea reprezintă sinteza particularităţilor psiho- individuale în baza cărora ne manifestăm specific, deosebindu-ne unul de altul. Conceptul de personalitate se referă la subiectul uman în integralitatea lui, ca sinteză unică a caracteristicilor sale biologice, a structurilor sale psihice, a mijloacelor culturale de care dispune şi a valorilor şi credinţelor după care se edifică, acţionează şi se conduce în viaţă, a capacităţilor sale de a transforma şi crea mediul. Structura personalităţii. TEMPERAMENTUL Temperamentul se referă la dimensiunea energetică a personalităţii şi se exprimă în particularităţile activităţii intelectuale şi afectivitate, cât şi în comportamentul exterior (motricitate şi mai ales vorbire). Temperamentul, ca subsistem al personalităţii se referă la o serie de particularităţi şi trăsături înnăscute care, neimplicând responsabilitatea individului, nu pot fi valorizate moral. Temperamentul este rezultanta a două componente: psihologică neurofuncţională – în legătură cu un anumit tip de activitate nervoasă superioară. Această din urmă componentă tinde să rămână relativ stabilă de-a lungul întregii vieţi. Din punct de vedere psihofiziologic, tipurile temperamentale sunt condiţionate de proprietăţile naturale înnăscute: intensitatea, echilibrul şi mobilitatea, ale celor două procese nervoase 1

Upload: laura-georgiana

Post on 10-Jul-2016

213 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Tema.V. Structura, evoluţia şi dinamica personalităţii umane LECT. UNIV. DR. CLAUDIU LANGA

Conceptul de personalitate Personalitatea este la nivelul omului integral un sistem bio-psiho-sociocultural ce se constituie fundamental în condiţiile existenţei şi activităţilor din primele etape ale dezvoltării individuale în societate.

Personalitatea reprezintă sinteza particularităţilor psiho-individuale în baza cărora ne manifestăm specific, deosebindu-ne unul de altul.

Conceptul de personalitate se referă la subiectul uman în integralitatea lui, ca sinteză unică a caracteristicilor sale biologice, a structurilor sale psihice, a mijloacelor culturale de care dispune şi a valorilor şi credinţelor după care se edifică, acţionează şi se conduce în viaţă, a capacităţilor sale de a transforma şi crea mediul.

Structura personalităţii. TEMPERAMENTUL Temperamentul se referă la dimensiunea energetică a personalităţii şi se exprimă în particularităţile activităţii intelectuale şi afectivitate, cât şi în comportamentul exterior (motricitate şi mai ales vorbire).

Temperamentul, ca subsistem al personalităţii se referă la o serie de particularităţi şi trăsături înnăscute care, neimplicând responsabilitatea individului, nu pot fi valorizate moral.

Temperamentul este rezultanta a două componente: psihologică neurofuncţională – în legătură cu un anumit tip de activitate nervoasă superioară. Această din urmă componentă tinde să rămână relativ stabilă de-a lungul întregii vieţi.

Din punct de vedere psihofiziologic, tipurile temperamentale sunt condiţionate de proprietăţile naturale înnăscute: intensitatea, echilibrul şi mobilitatea, ale celor două procese nervoase fundamentale: excitaţia şi inhibiţia.

Din combinaţia acestor proprietăţi, I.P. Pavlov a stabilit patru tipuri temperamentale, identificate încă din Antichitate de către Hipocrate.

Tipuri de temperament: coleric – puternic, neechilibrat, excitabil; sangvinic – puternic, echilibrat, mobil; flegmatic – puternic, echilibrat, inert; melancolic – slab.

Diagrama Eysenck evidenţiază anumite asemănări între tipuri temperamentale incomparabile, de exemplu faptul că melancolicul şi colericul sunt instabili, cu toate că unul este introvert iar altul este extrovert.

Identificarea profilul temperamental

Din punct de vedere psihologic distingem (potrivit lui C.G. Jung) următoarele tipuri temperamentale Extravertitul: Este orientat predominant spre lumea externă Are o gândire concretă, simţ practic, sociabilitate, iniţiativă Tendinţe de dominare

1

Introvertitul: Este orientat predominant spre lumea internă Viaţa lui psihică se concentrează, în special, în jurul propriilor idei despre lucruri şi despre sine Gândire profundă, capacitate de convingere, tendinţe de izolare

O cunoscută tipologie temperamentală este şi aceea realizată de către cercetătorii olandezi G. Heymans şi E.D. Wiersma, tipologie îmbunătăţită ulterior de G, Berger.

Ei consideră faptul că temperamentele se întemeiază pe următoarele elemente fundamentale: Emotivitatea Activismul Rezonanţa afectivă

Din combinarea celor şase perechi de trăsături polare: emotiv (E) – nonemotiv (nE); activ (A) – nonactiv (nA); primar (P) – secundar (S), rezultă următoarele tipuri temperamentale: Nervos: E – nA – P; Sentimental: E – nA – S; Coleric (activ, exuberant): E – A – P; Pasionat: E – A – S; Sangvinic: nE – A – P; Flegmatic: nE – A – S; Amorf: nE – nA – P; Apatic:nE – NA – S.

Din punct de vedere psihosociologic (care ia în considerare raportarea persoanei la mediu sociocultural, la sistemul lui axiologic) distingem: Teoretic: are ca valoare dominată descoperirea adevărului; Economic: are ca valoare dominantă utilitatea; Estetic: are ca valoare dominantă armonia; Social: are ca valoare principală dragostea de oameni; Politic: este tipul pe care îl interesează ascendenţa şi controlul celorlalţi; Religios: are ca valoare supremă unitatea.

Deşi opinia generală a specialiştilor, este că temperamentul este înnăscut, câteva componente pot fi educate printr-o educaţie corespunzătoare.

Dacă de exemplu, elevul are o timiditate crescută sau o sociabilitate scăzută, profesorul ar putea avea unele intervenţii utile pentru a-i ajuta pe copii să depăşească aceste stări. În schimb, şansele de modificare a unei viteze de reacţie scăzute sau a unei capacităţi scăzute de rezistenţă la efort sunt cu mult mai mici.

Nu există temperamente valoroase şi temperamente nevaloroase, de vreme ce istoria culturii şi civilizaţiei a demonstrat că oamenii de geniu provin din toate tipurile temperamentale.

Totuşi este bine ca în funcţie de particularităţile temperamentale să ne orientăm către activităţi/profesiuni pentru care firea noastră ne avantajează.

APTITUDINILE Aptitudinile constituie latura instrumentală şi executivă a personalităţii; Existenţa lor se evidenţiază întotdeauna prin reuşita în activităţi;

O aptitudine implică următoarele componente: Componenta informaţională – idei, reprezentări, cunoştinţe despre domeniul respectiv de activitate; Componenta operatorie/de procesare;

2

Componenta executivă – include acţiuni şi procedee mentale şi motorii de punere în practică şi de finalizare a proiectului; Componenta dinamogenă şi de autoîntărire – este reprezentată de motivaţie şi de afectivitate; Componenta de reglare.

Clasificare: După natura psihologică a elementelor componente se pot distinge: Aptitudini senzoriale Aptitudini psihomotorii Aptitudini intelectuale După structura lor: Aptitudini simple – de ex. văzul la distanţă Aptitudini complexe – rezultă din interacţiunea unor aptitudini simple După gradul de aplicabilitate în diverse domenii de activitate, distingem: Aptitudini generale – necesare în diverse forme de activitate, de ex. inteligenţa; Aptitudini speciale – condiţionează succesul doar într-un anumit domeniu, de ex: aptitudinea matematică, tehnică, literară, pedagogică, managerială,

Aptitudinea pedagogică se caracterizează prin: Expresivitate verbală, fluenţă, flexibilitate şi coerenţă ideatică; Spirit de observaţie şi atenţie distributivă Curiozitate epistemică Dragostea şi respectul faţă de copii, capacitate empatică şi relaţională Încredere, stăpânire de sine, responsabilitate Demnitate, spirit cooperant

Aptitudinea managerială întruneşte următoarele calităţi: Spirit de observaţie, capacitatea de a cunoaşte oamenii: Gândire mobilă, rapidă, flexibilă; Capacitatea de a elabora proiecte Capacitate de planificare, coordonare, de luare a deciziilor Capacitate empatică şi relaţionare Fermitate, stăpânire de sine, încredere în sine şi în echipa pe care o conduce.

CARACTERUL Caracterul vizează suprastructura socio-morală a personalităţii, calitatea de fiinţă socială a omului. De câte ori vorbim despre caracter implicăm şi un standard moral şi emitem o judecată de valoare.

Etimologic, termenul de caracter, care provine din greaca veche, înseamnă tipar, pecete şi cu referire la om, sisteme de trăsături, stil de viaţă.

Caracterul reprezintă latura relaţional-valorică a personalităţii şi evidenţiază modul în care subiectul uman se raportează la sine şi la alţii în baza unor criterii valorice pe care le învaţă social.......... Caracterul este în totalitate dobândit, astfel încât manifestările caracteriale sunt rezultatul tuturor factorilor educativi cu care copilul intră în relaţie: familie, şcoală, societate.

Caracterul se relevă pe următoarele planuri: atitudinea faţă de sine (ex: încredere/neîncredere în forţele proprii, demn/nedemn etc.); atitudinea faţă de ceilalţi (ex: modest/arogant, prietenos/neprietenos, sincer/nesincer etc.); atitudinea faţă de muncă (ex: perseverent/neperseverent, hotărât/nehotărât etc.); atitudinea faţă de societate (ex: responsabil/iresponsabil, participativ/neparticipativ la viaţa

3

colectivităţii)........ Atitudinea este o componentă psihologică extrem de complexă care traduce raporturile omului cu lumea şi implică reacţii afective, comportamentale şi cognitive. Trăsăturile caracteriale exprimă notele specifice ale atitudinilor.

DIAGRAMA EYSENCK

Intristat

Anxios

Rigid

Sobru

Pesimist

Rezervat

Nesociabil

Linistit

INTROVERTIT EXTRAVERTIT

Pasiv

Grijuliu

Îngândurat

Paşnic

Controlat

Demn de încredere

Temperat

Calm

STABIL

Sociabil

Vorbăreţ

Săritor

Hazliu

Vivace

Spirit de echipă

Aptitudini

de conducere

INSTABIL

Reactiv

Neastâmpărat

Agresiv

Excitabil

Schimbător

Impostor

Optimist

Activ

MELANCOLIC COLERIC

FLEGMATIC SANGVINIC

4