Saptamana 5:

De Preda ClaudiaClasa a VIII-a B

1.Viata Lui:

Johannes Gensfleisch zur Laden zum Gutenberg (n. 1398 – d. 3 februarie, 1468) a fost un metalurgist şi inventator german, renumit pentru contribuţia sa remarcabilă la tehnologia tiparului. Gutenberg s-a născut în oraşul german Mainz, fiul unui negustor numit Friele Gensfleisch zur Laden, care a adoptat numele de familie "zum Gutenberg" după numele cartierului în care se mutase familia sa. Gutenberg s-a născut într-o familie de patricieni bogaţi, care aveau o genealogie datată până în secolul al treisprezecelea. Părinţii săi erau aurari şi băteau monedă. Gutenberg a avut cel putin o viata tumultoasa, ceea ce a creat o imagine de intreprinzator , de om de lume.Oricum, a fost un nonconformist.A fost antrenat intr-un sir de procese care ii contureaza in buna masura caracterul si zbuciumul sau in virtutea unor idealuri. Suparat pe orasul sau natal in urma tulburarilor dintre breslasi si patricieni,Johannes Gutenberg il paraseste impreuna cu fratele sau mai mare in 1428,stabilindu-se la Strasbourg.O mentiune despre Gutenberg apare pentru prima oara intr-un document din 28 martie 1430,cand numele sau este citat in legatura cu permisiunea de se intoarce in orasul natal,in care,totusi,nu revine.Acte oficiale existente in arhiva din Strasbourg cosemneaza prezenta lui Gutenberg in oras ,ocupat cu diverse treburi mai mult sau mai putin incurcate:ca reclamant pentru neplata unor drepturi ce i se cuveneau,ca parat pentru incalcarea promisiunilor de casatorie facute unei fete de negustor,iar in acest proces din 1436,pentru insulte la adresa unui pantofar. Johann Gutenberg moare in 1468 la Mainz. Mosia familiei lui Gutenberg a tercut, impreuna cu cladirile, in posesia Universitatii din Mainz, infiintata la sapte ani dupa moartea sa.Ca o culme a modestiei, in nici una din tipariturile sale Gutenberg nu si-a pus numele.Pentru el, opera insemna totul. Gutenberg, un om pentru eternitate, un om care a lasat marea arta a comunicarii prin cuvantul tiparit. Efectele instaurarii Galaxiei Gutenberg au fost enorme: fixarea si unificarea limbilor nationale; contributia esentiala la unificarea natiunilor Europei, prin aceea ca a daruit popoarelor constiinta de neam; constituirea

categoriei sociale a intelectualilor, in urma popularizarii si raspandirii neingradite a principalelor cuceriri ale spiritului.

2.Renasterea- Inceput

Descoperirile geografic

Descoperirile geografice au schimbat radical concepțiile asupra lumii. La 12 octombrie 1492, Cristofor Columb debarcă pe insula Guanahani din arhipelagul insulelor Bahamas și descoperă, astfel, America. În același an, la 2 ianuarie, prin cucerirea Granadei de către regii Castiliei din Spania ("Reconquista"), dispare - după 800 de ani de dominație - ultimul bastion al prezenței arabe în Peninsula Iberică. În 1497 Vasco de Gama descoperă drumul spre India, trecând în Oceanul Indian pe la Capul Bunei Speranțe din sudul Africii. Prin expediția întreprinsă de Magellan între 1519-1522 dispar și ultimele îndoieli asupra formei sferice a Pământului.

Progrese în știință și tehnică

În cursul secolului al XVI-lea au fost traduse unele din cele mai importante lucrări grecești în domeniul matematicii și s-a găsit soluția ecuațiilor de gradul trei. Cunoștințele obținute în astronomie de către Nicolai Copernic (1473-1543), Tycho Brahe (1546-1601) și Johannes Kepler (1571-1630), prin descoperirea legilor mișcării planetelor, depășesc viziunea geocentrică a lui Ptolemeu, conducând la reprezentarea heliocentrică a sistemului solar. Către sfârșitul secolului al XVI-lea, Galileo Galilei (1564-1642) aplică modelele matematice în studiul fenomenelor fizice. Un eveniment determinant îl constituie punerea la punct a imprimeriei cu caractere mobile - tipografiei - de către Johannes Gutenberg (1440), ceea ce contribuie la răspândirea largă a cunostiințelor.

Schimbări politice și religioase

În această perioadă începe dezvoltarea unor state teritoriale, începând cu statele-orașe italiene și continuând în Germania, Franța și Spania. Acest proces este favorizat de o diplomație modernă, care, evitând războaiele, devine un important instrument politic.

Clerul, în special cel înalt, își schimbă modul de viață, renunțând la preocupările exclusive de cult și aspirând la o participare activă în politică. Papi, cardinali și episcopi nu se mai deosebesc în această privință de negustori sau conducători politici. Creștinismul rămâne, totuși, elementul preponderent al culturii. Predicatori ca Bernhardin din Siena și teologi sau prelați ca Sant'Antonio din Florența sunt ascultați și onorați de credincioși. În același timp, însă, învățații umaniști se ocupă de problemele teologice și adaptează cunoștințele filologice și istorice noi la studiul și interpretarea scrierilor religioase. Viziunea umanistică asupra teologiei și scripturilor sfinte a dus, în cele din urmă, la apariția reformei protestante, inițiată

în Germania de către Martin Luther (1483-1546), și răspândită apoi în întreaga lume catolică.

Europa la sfârşitul Evului Mediu, în secolele al XV-lea şi al XVI-lea, înnoire caracterizată prin reînviorarea interesului pentru cultura şi arta antichităţii clasice. Este un nume propriu şi se scrie cu majusculă la iniţială.

Renaşterea a început în Italia şi s-a răspândit în Europa occidentală. În această perioadă s-au produs profunde transformări sociale, politice, economice, culturale şi religioase care au marcat tranziţia de la societatea medievală către societatea modernă. Societatea feudală a Evului Mediu, cu structura sa ierarhică rigidă, dominată de economia agrară şi sub puternica influenţă a Bisericii Catolice, a început să se destrame. În decursul Renaşterii, un rol determinant l-au avut oamenii de cultură şi artiştii înclinaţi spre clasicismul greco-roman.

Noţiunea de "Renaştere" (în franceză: Renaissance, în italiană: Rinascimento) a fost folosită pentru prima dată la începutul secolului al XIX-lea de către istoricul francez Jules Michelet, de la care a fost preluată de istoricul elveţian Jacob Burckhardt în lucrarea sa fundamentală "Die Kultur der Renaissance in Italien" ("Cultura Renaşterii în Italia"), 1860. Acesta din urmă a definit Renaşterea drept perioada cuprinsă între pictorii Giotto şi Michelangelo. În acest timp, omul recapătă conştiinţa de sine ca individ, după o lungă perioadă de anihilare filozofică a personalităţii.

Trăsăturile caracteristice ale Renașterii

Ruperea cu tradițiile

Acest fenomen a fost decisiv în special în domeniul istoriografiei. Opere ca "Historiarum Florentini populi libri XII" (1420) de Leonardo Bruni și "Istorie fiorentine" (1520) de Niccolò Machiavelli sunt exemple ale unui nou mod de a interpreta istoria și problemele statale. Istoricii Renașterii renunță la periodizarea istoriei după criterii religioase (Creația, Nașterea lui Iisus și Așteptarea Judecății de Apoi); în timp ce învățații Evului Mediu priveau cu neîncredere lumea păgână a grecilor și romanilor, noua generație a Renașterii era plină de admirație față de civilizația antichității și condamna perioada secolelor ce i-au urmat ca fiind ignorantă, barbară, întunecată. Propriul lor timp îl considerau epocă a luminii.

Umanismul

Niccolò Machiavelli

Baza spirituală a Renașterii a constituit-o umanismul. Interesul enorm pentru cultura antichității a dus la căutarea și descoperirea manuscriselor clasice: "Dialogurile" lui Platon, operele istorice ale lui Herodot și Thucydide, creațiile dramatice și poetice ale grecilor și romanilor. Învățați din Bizanț, care după căderea Constantinopolului la turci (1453) s-au refugiat în Italia și predau acum în școli din Florența, Ferrara sau Milano, au adus cu ei cunoștința limbii grecești clasice. Deși adesea apăreau simple imitații ale clasicilor, studiul literaturii, istoriei și filozofiei contribuia la instruirea liberă a oamenilor, dându-le o mai mare forță de discernământ. Mulți gânditori ai Renașterii (Marsilio Ficino, Giovanni Pico della Mirandola) se orientează în direcția neoplatoniciană în filosofie, în timp ce aristotelismul oficial începe să piardă din importanță. Reprezentanți importanți ai umanismului au fost și Erasmus din Rotterdam și Thomas Morus. Cultivarea armonioasă nu numai a spiritului, dar și a corpului, care în perioada medievală era total discreditată, a devenit în timpul Renașterii un scop educativ. Viziunea teocentrică a trecutului s-a transformat într-una antropocentrică: centrul atenției în studii științifice și creații artistice a devenit omul.

3. Tiparul :

Tiparul a aparut pentru prima oara in China si a fost folosit in Asia cu mult timp inaintea lui Johann Gutenberg, renumit pentru contributia sa remarcabile la tehnologia tiparului. Pana in secolele XII – XIII, in China existau numeroase biblioteci ce contineau mii de carti tiparite.Cu toate acestea, nu se stie sigur daca Gutenberg cunostea tehnicile folosite in China sau le-a inventat independent. El a inventat un nou tip de presa tipografica ce folosea, pentru prima data in Europa, litere mobile. Ceea ce Gutenberg a facut reprezinta o reala imbunatatire a presei fixe, care era deja utilizata si cu ajutorul careia a permis o tiparire rapida a materialelor scrise.

In 1445, la Mainz, Gutenberg tipareste un fragment din “Cartea Sibilelor”, mai precis o poezie germana din secolul XIV. Urmeaza sa tipareasca fragmente din gramatica lui Aelius Donatus, un calendar astronomic in 1448, o bula papala contra otomanilor si chiar formulare pentru indulgente in anul 1454 si lucrari de mici dimensiuni.

In 1448, Gutenberg se inhama la un proiect care, in final, se dovedeste a fi prea mare pentru el. Începe sa imprumute bani pentru a cumpara materialele necesare tiparirii cartii fundamentale a Crestinitatii, Biblia. Deoarece tot nu facea fata cheltuielilor, in 1450 si 1452 imprumuta 800 de florini de la Johannes Fust, fratele primarului din Mainz, acesta devenind si asociat in afacerea sa. Aproape de sfarsitul marelui proiect, la finele anului 1455, Fust profita de faptul ca datoria era scadenta si, fara sa faca nici un compromis, preia intreaga afacere, si ajutat de Peter Schoffer, care fusese calfa lui Gutenberg, tipareste, in august 1456, Biblia cu 42 de randuri.

Cel care a descoperit o noua metoda de a multiplica scrierea (nu manual cum se facea pana la finele secolului XIV) a fost germanul Johannes Gensfleisch, cunoscut si sub numele de Gutemberg. Din pricina confruntarilor din orasul sau natal,

Mainz, intre vechile familii patriciene si breslele mestesugaresti in deplina ascensiune, a trebuit sa se refugieze la Strasbourg, in anul 1428.Dupa moartea fratelui sau, in 1444, Gutenberg s-a intors in Mainz, pentru a-si continua experimentele orientate in directia tiparirii unor texte scrise.

Problema de fond cu care se confruntau tipografii pana atunci, si la care Gutenberg incerca sa gaseasca o rezolvare, era matrita compacta folosita pentru fiecare imprimare. Folosirea acestei matrite facea imposibila corectarea erorilor, fiind necesara refacerea acesteia in intregime, iar refolosirea ei la alte tipariri nici nu se putea lua in calcul. Atunci Gutenberg a gasit solutia ideala, aceea de a folosi caractere mobile, reprezentand fiecare cate o litera sau un semn grafic. Aranjarea literelor in casete distincte facea culesul textului relativ usor, problemele aparand doar la alinierea literelor si la calcularea lungimii randurilor, astfel incat acestea sa fie incadrate frumos si echilibrat in pagina.

Prima lucrare produsa in masa a fost Biblia in anul 1455Biblia cu 42 de randuri este considerata o bijuterie a artei tipografice , cuprinzand 2 volume si un total de 741 de pagini cu aproximativ 2.500.000 de semne. Calitatea sa, aranjarea in pagina, si finetea cu care a fost intocmita o fac sa rivalizeze cu cele mai pretentioase manuscrise ale vremii.Dupa aceasta experienta, Gutenberg nu a abandonat activitatea tipografica, reusind intre 1458 si 1460 sa tipareasca pentru Konrad Humery o noua editie a Bibliei (Biblia cu 36 de randuri) si un Catolicon, care reproduce enciclopedia latina a lui Baldus de Janua din 1286.