tema psihologia personalitatii anul 2 ciubotaru elena

of 39 /39
Universitatea Transilvania Brasov Facultatea Stiinte ale Educatiei Specializarea : PIPP Disciplina: ,,Psihologia personalitatii,, Studenta :Nitica cas.Ciubotaru Elena Anul II idd- sem1 TEMA DE CONTROL NR.1 1.Argumentati de ce este important să cunoastem personalitatea pentru activitatea noastră profesională si pentru viata privată. RASPUNS : Personalitatea reflecta diferentele individuale, unicitatea fiecarei persoane. Expresia personalitatii fiecarei persoane o reprezinta comportamentul in diverse situatii, contexte, domenii ale vietii: scoala,profesie, grup social, familie, relatie afectiva, fiind indicatorul integrarii persoanei. Este sursa si consecinta adefinirii identitatii persoanei si a stimei de sine. Componenta temperamentala vizeaza energia relatiilor siintensitatea implicarii, puterea de a se manifesta intr-un domeniu, in timp ce caracterul, latura deveniriimorale, da masura calitatii si rafinarea prin educatie a trasaturilor native cu implicatii majore in viatapersonala si sociala. Activitatea profesionala, un aspect major al vietii fiecarei persoane, solicita si necesitamecanisme complexe de adaptare si pregatire care sunt initiate de la varste mici in mediul familial si celscolar si se continua pana la varsta adulta. Rezultatele procesului educational vor depinde atat de mediulfamilial/scolar cat si de trasaturile native ale copilului (temperament, aptitudini, inteligenta). Elementele ambientale au rol major in optimizarea manifestarilor native determinand eficienta si succesul profesional.Viata privata presupune comunicare, relationare atat afectiva, cat si intelectuala, cognitiva, optimizareaprioritatilor, armonizarea cu partenerul de viata sau cu grupul de prieteni. Personalitatea individului influenteaza si controleaza chiar, prin trasaturile temperamentale, dar si prin nivelul educational si statusulmoral, calitatea relatiilor sociale si personale, 1

Upload: dariusovidiu

Post on 23-Oct-2015

990 views

Category:

Documents


14 download

TRANSCRIPT

Universitatea Transilvania Brasov

Facultatea Stiinte ale Educatiei

Specializarea : PIPP

Disciplina: ,,Psihologia personalitatii,,

Studenta :Nitica cas.Ciubotaru Elena

Anul II idd- sem1

TEMA DE CONTROL NR.1

1.Argumentati de ce este important să cunoastem personalitatea pentru activitatea noastră

profesională si pentru viata privată. RASPUNS :

Personalitatea reflecta diferentele individuale, unicitatea fiecarei persoane. Expresia personalitatii fiecarei

persoane o reprezinta comportamentul in diverse situatii, contexte, domenii ale vietii: scoala,profesie, grup

social, familie, relatie afectiva, fiind indicatorul integrarii persoanei. Este sursa si consecinta adefinirii identitatii

persoanei si a stimei de sine. Componenta temperamentala vizeaza energia relatiilor siintensitatea implicarii,

puterea de a se manifesta intr-un domeniu, in timp ce caracterul, latura deveniriimorale, da masura calitatii si

rafinarea prin educatie a trasaturilor native cu implicatii majore in viatapersonala si sociala. Activitatea

profesionala, un aspect major al vietii fiecarei persoane, solicita si necesitamecanisme complexe de adaptare

si pregatire care sunt initiate de la varste mici in mediul familial si celscolar si se continua pana la varsta

adulta. Rezultatele procesului educational vor depinde atat de mediulfamilial/scolar cat si de trasaturile native

ale copilului (temperament, aptitudini, inteligenta). Elementele ambientale au rol major in optimizarea

manifestarilor native determinand eficienta si succesul profesional.Viata privata presupune comunicare,

relationare atat afectiva, cat si intelectuala, cognitiva, optimizareaprioritatilor, armonizarea cu partenerul de

viata sau cu grupul de prieteni. Personalitatea individului influenteaza si controleaza chiar, prin trasaturile

temperamentale, dar si prin nivelul educational si statusulmoral, calitatea relatiilor sociale si personale,

determinand acceptabilitatea si continuitatea in grup, infamilie sau in relatia cu partenerul.

2.Exemplificati modul de manifestare al unei trăsături de personalitate la aceeasi persoană, la vârste diferite sau

în situatii diferite si analizati natura asemănărilor si deosebirilor la nivel comportamental.

RASPUNS :

Trasaturile de personalitate sunt comune tuturor oamenilor, dar intensitatea cu care se manifesta sipozitia

fiecarei trasaturi in configuratia personala variaza de la un individ la altul. Trasaturile depersonalitate sunt

temperamentale, aptitudinale si caracteriale. Personalitatea se formeaza prin interactiuneain copilarie dintre

factorii ereditari (temperament, aptitudini) si factorii de mediu (educatie): factoriisituationali produc modificari

comportamentale care vor duce la modificari ale atitudinilor sicomportamentelor

modelarea trasaturilor de personalitate.Trasaturile de personalitate se manifesta de la cele mai mici varste,

avand in copilarie caracter innascut,apoi pe masura cresterii, sub influenta mediului si educatiei, trasaturile se

modifica si se cizeleaza, avand sio latura dobandita. Se poate spune ca personalitatea adultului este

reprezentata de trasaturile nativestructurate si imbogate, pe care se grefeaza si se stabilizeaza elemente

educationale, structuri cognitive,valori morale si culturale, generand structura de personalitate completa

1

adultului. Trasaturile de personalitatese manifesta relativ constant in situatii diferite.Trasaturile temperamentale

sunt manifestari de natura emotionala si reactiva care se manifesta de lavarste mici si, desi sunt cizelate,

raman constante de-a lungurl vietii. In copilarie trasaturile de temperamentse manifesta prin emotii si reactii

primare si comportamentele adecvate varstei, apoi se dezvolta o data custructurile cognitive si

afectivitatea/atasamentul. Ele pot fi modelate si adaptate vietii adulte prin educatiepentru a fi utilizate eficient si

a nu produce dezechilibre. Natura trasaturilor de personalitate este duala; infunctie de modul in care sunt

folosite, pot fi benefice sau nocive la nivel emotional si comportamental.Trasaturile de caracter se formeaza in

copilarie si adolescenta, pe suportul temperamental aferent, subinfluenta educatiei familiale si scolare si a

experientelor de viata in diverse situatii. Se manifesta la niveldecizional, uneori prin cautari , conflicte

interioare, zbucium, pana la atingerea echilibrului emotional sicognitiv. Trasaturile de caracter sunt

caracteristici dobandite ale personalitatii, care implica achizitionarea dereguli si valori morale cu rol de

integrare si mentinere a integritatii psihice si a relatiilor sociale.Comportamentele pot varia la persoane diferite

in acelasi tip de situatie sau la aceeasi persoana in situatiidiferite. De asemenea, comportamentele pot varia

cu etapa de varsta la care aparesituatia/provocarea/stimulul. In general variatia comportamentelor este data de

variabile interne (trasaturi depersonalitate, structuri afective, motivationale, procese psihice, stari) sau externe

(situatii). Comportamente similare apar atunci cand sunt activate trasaturi, procese sau structuri psihice

similare, chaur daca tipul desituatiie difera sau este acelasi. 

3. Explicati natura laturii de înfruntare si pe cea a laturii expresive a comportamentului. Pornindde la

explicatiile de mai sus, argumentati valoarea aspectelor de înfruntare si expresive ca

sursă de informative despre trăsăturile de personalitate.

RASPUNS :

Latura de de infruntare a comportamentului este in relatie cu adaptarea la situatii concrete, fiindcontienta,

intentionata, presupune motivatie specifica, efort si precizie. Poate fi controlata si modificata maiusor. Latura

expresiva depinde de stilul personal de a reactiona, nu este constienta sau motivata, ci spontanasi

inconstienta, fiind marca unor structuri profunde ale personalitatii. Ea este greu de modificat

sauinfluentat.Latura de infruntare (instrumentala) este un indicator pentru trasaturile dobandite ale

personalitatii(caracter, aptitudini) si se datoreaza in mare parte educatiei. La baza acestei caracteristici stau si

trasaturi depersonalitate fundamentale (temperamentale) care au fost imbogatite, optimizate prin educatie,

fiind usor decontrolat sau modificat in procesul de adaptare la situatie (stapanirea nerabdarii la colerici,

stimulareasocializarii la flegmatici, organizarea si depasirea superficialitatii la sangvinici, intarirea increderii in

sine lamelancolici). Da indicii despre nivelul de cunostinte, deprinderi, viteza de reactie. Exemple:

inteligenta,aptitudini dobandite, cunostinte, argumente, deprinderi.Latura expresiva (stilistica) implica

manifestari legate de structuri psihice de baza ale persoanei, maiprecis trasaturi temperamentale care exprima

esenta psihica nemodificabila la nivel individual emotional sireactiv. Da indicii despre latura

emotionala,trasaturi de temperament si caracter. Exemple: mimica,intonatia, pronuntia, stilul

scrisului.Rezultatul unei activitati este influentat atat de latura de infruntare, cat si de cea expresiva.

4. Ce implicaTii are cunoasterea faptului că multe caracteristici de personalitate sunt transmise

ereditar asupra felului in care oamenii văd adopTiile? Care sunt implicaTiile morale ale acestui fapt?

2

RASPUNS :

Asemanarile dintre persoane sunt tribuite factorilor de mediu cand mediul este uniform si ereditateadiferita sau

factorilor ereditari cand ereditatea este uniforma, iar mediile diferite. Deosebirile dintre persoanesunt atribuite

ereditatii cand mediul este uniform, iar ereditatea diferia sau mediul, cand ereditatea estediferita, iar mediul

uniform. In cazul familiilor (parinti biologici), familia furnizeaza gene comune si mediucomun, in timp ce in cazul

adoptiilor (parinti adoptivi), exista doar mediu comun, genele fiind diferite.Gradul de asemnare intre copil si

parintii adoptivi evidentiaza rolul factorilor de mediu, gradul de asemnareintre copil si parintii biologici indica

rolul factorilor ereditari.Parintii adoptivi tind sa aleaga copii pe baza trasaturilor de personalitate si a mediului

din care provinparintii biologici, cautand asemanari cu parintii biologici. De asemenea, familiile care adopta

copii tind sa iiinfieze la varste cat mai mici, cand influenta mediului de provenienta este mai mic si posibilitatea

de a-ieduca conform mediului propriu este mai mare. Copiii mai mari (peste 3-4 ani) sunt adoptati mai

greu/rar.Implicatiile morale ale adoptiilor sunt profunde. Parintii adoptivi ar trebui sa fie constienti de faptul

camediu/educatia, vor putea dora valorifica/controla mostenirea genetica temperamentala, insa nu o vor

puteaanula. De aceea, parintii adoptivi vor trebui sa aloce resurse/disponibilitate crescute/mai mari decat

parintiibiologici in vederea educarii copiilor adoptivi pentru insertia sociala ulterioara, in sensul

constientizariidiferentelor sau/si deficitelor la nivel de trasaturi de personalitate ale copiilor, in acceptarea

neconditionatasi sustinerea copiilor in ciuda nepotrivirii lor cu parintii adoptivi. Efortul parintilor adoptivi in

intelegerea sieducarea copiilor este mai mare, dar satisfactia si rezultatele pot fi pe masura. In cazuri extreme,

parintiiadoptivi, in ciuda acordarii suportului si educatiei adecvate, pot asista neputinciosi la

manifestareanecorespunzatoare a fiului/fiicei adoptive la varsta adulta, pe baza ereditatii. Constiinta de a fi

parinte si deafi acordat tot suportul afectiv si educational necesar ii vor ajuta sa indure si sa depaseasca

problemele viitoare.

5. Pe baza cunostintelor acumulate in U.I. 2, argumentati, intr-un eseu de aproximativ 300 de cuvinte (o

pagină A4), 2-3 consecinte ale descoperirii transmiterii ereditare a unor trăsături psihice asupra

modului in care educăm copiii.

RASPUNS : Ereditatea are un rol important in explicarea diferentelor individuale privind caracteristicile

psihicealaturi de influentele mediului. Studiile indica faptul ca particularitatile de personalitate sunt

determinategenetic si sunt transmise sub forma unor predispozitii comportamentale. Caracteristicile individuale

caresunt transmise ereditar sunt trasaturile temperamentale (emotivitate, activism, sociabilitate,

impulsivitate),inteligenta, orientarea sexuala, tuburari psihice, comportamente deviante, constitutia fizica.

Pe parcursul dezvoltarii individuale sunt importante trasaturile temperamentale in initierea educatieispecifice

pentru a obtine rezultate optime in acumularea de cunostinte si deprinderi (stapanirea nerabdarii lacolerici,

stimularea socializarii la flegmatici, organizarea si depasirea superficialitatii la sangvinici, intarireaincrederii in

sine la melancolici). Identificarea unor trasaturi temperamentale se poate realiza din copilariafrageda, prin

intermediul scalelor de temperament aplicate la nivel familial si pot orienta procesuleducational atat in familie,

cat si ulterior in gradinita si scoala.In cazul trasaturilor extraversie-introversie, introvertii prefera situatii in

care stimularea este mai redusa,iar extravertii prefera stimulari mai intense, nivelul de stimulare inadecvat

(crescut/scazut) fiind privit castanjenitor (suprasolicitare, respectiv plictiseala). Introvertii sunt mai vigilenti la

3

niveluir de stimulare mairedusa si se adapteaza mai usor la activitati monotone, raspund la cantitati mai mici

de euforizante si lacantitati mai mari de substante depresoare.Diferente de reactivitate emotionala (nevrotism)

sunt prezente la introverti/extraverti. Introvertii sunt maiactivati cortical si mai usor de conditionat, momentele

de conditionare asociate cu socializarea (pedeapsa,frustrare) determina mai frecvent anxietate si depresie.

Extravertii sunt mai putin activati cortical si mai greude conditionat, ei nu invata prin pedeapsa si frustrare, pot

avea un comportament mai putin socializat,impulsiv, uneori chiar antisocial. Atat in cazul introvertilor, cat si al

extravertilor, mediul familial poateaccentua sai diminua aceste trasaturi.Persoanele instabile emotional au un

grad de reactivitate corticala mai ridicat, reactioneazadisproportionat si neadecvat la stimuli noi sau

neobisnuiti, ducand la anxietate si afecte negative. Persoaneleechilibrate emotional au reactii emotional

adecvate stimulilor.Cercetari ulterioare complexe au identificat alte categorii temperamentale care pot influenta

procesuleducational, reactivitatea si adaptarea la mediu: lateralizarea cerebrala (dominanta) cu implicare

incomportamente de apropiere/inhibitie si in raspunsul emotional. Pe baza acestor date s-a constatat ca

existasistemul de activare/apropiere comportamentala (impulsivitate) si sistemul de inhibare comportamentala

(anxietate). De asemenea, termenul de ”cautare de senzatii” indica persoane cu foame de senzatii

crescuta(activitsm cerebral crescut, protectie redusa la suprastimulare - augumentatori) sau foame de senzatii

redusa(activism cerebral redus, protejati de suprastimulare - reducatori). Reflexul de orientare (la stimuli

noi,neobisnuiti) este mai accentuat la cei cu foame de senzatii crescuta, iar reflexul de aparare

(blocareastimulilor) este mai accentuat la cei cu foame de senzatii redusa. Nivelul testosteronului crescut

implicapredispozitie spre impulsivitate, dominanta, violenta, un nivel redus avand efecte opuse (calm,

submisiv,pacificator).Trasaturile temperamentale se manifesta inca din primele saptamani de viata: activism

general,reactivitate, emotionalitate, sociabilitate si au o constanta relativa de-a lungul vietii. Ractia la

stimulidepartejeaza doua categorii de copii: inhibati (timizi, rusinosi, mofturosi) sau neinhibati (deschisi,

curiosi,aventurosi) comportamental. Exista diferente de temperament la copiii de diferite rase.Stilul educativ al

mamei (rationament moral/impunere autoritatra de reguli) are influenta diferite asupracopiilor

inhibati/neinhibati. In cazul in care mama utilizeaza rationamentulul moral, copiii inhibati vordezvolta o

constiinta morala intensa, iar copiii neinhibati vor avea semtimente morale de nivele variabile, intimp ce

comportamentul autoritar al mamei va determina sentimente morale slabe la ambele categorii

decopii.Temperamentul are rol in alegerea profesiei si in adaptare.Inteligenta fluida este innascuta, bazandu-

se pe caracteristicile morfo-functionale ale creierului, si constain stabilirea de relatii intre continuturi

informationale diverse, a se adapta, a restructura schemele operatoriimentale al cerintele situatiei, avand

flexbilitate, plasticitate, adaptabilitate, spre deosebire de inteligentacristalizata, dependenta de invatare, care

se bazeaza pe formarea structurilor operatorii prin invatare siacumulare de cunostinte.

6. Comparati influentele ambientale impărtăsite cu influentele ambientale neimpărtăsite in privinta

efectelor pe care le au asupra diferentelor individuale la nivel de dezvoltare cognitivă si de trăsături de

personalitate. RASPUNS :

Influentele ambientale comune (impartasite) sunt caracteristici comune membrilor unei familii datorateconditiei

si experientelor de viata impartasite: status socio-economic, stil de viata, modelul parental, climatulemotional,

dar si de tipul de scoala la care merg copiii. Un mediu familial armonios si afectuos sau/si custatut social ridicat

4

favorizeaza dezvoltarea si armonizarea adecvata a copiilor: cognitiv, afectiv, moral prinexemplul parental,

implicarea si sustinerea adecvate din partea parintilor, indrumarea catre scoli potrivite. In cazul unui meiu

familial dezavantajos (violenta, saracie, dezacord parental, lipsa afectivitatii si indrumariiparentale), copiii, in

marea majoritate, vor avea o dezvoltare deficitara pe plan afectiv, cognitiv si moral, voravea rezultate scolare

mai slabe sau abandon scolar, inclinatii spre comportament deviant, dezvoltaredizarmonica. Exista insa si

rexceptii de ambele cazuri: copiii foarte dotati proveniti din familiidefavorizate/dezorganizate sau copii slab

dezvoltati/educati proveniti din familii armonioase. Influenteleambientale sunt influente externe cu efecte

majore, pe termen lung, asupra dezvoltarii copiilor.Influentele ambientale necomune (neimpartasite, specifice

individului) reprezinta modul in care copilulrecepteaza influentele ambientale si difera de la individ la individ in

cadrul aceleiasi familii: pozitia infamilie, ordinea nasterii, boli, alimentatie. Exista diferente intre gemenii

monozigoti, cel mai greu la nasterepoate avea un QI mai mare. Gemenii pot adopta roluri complementare care

le vor influenta dezvoltareapersonalitatii. Diferenta de varsta intre frati poate fi un factor necomun: pot exista

influente ambientalediferite, parintii pot avea o experienta mai buna in cresterea celui de-al doilea sau al treilea

copil, copiiicrescuti la maturitate sunt tratati diferit fata de cei crescuti la tinerete, copiii care au frati sunt tratati

altfel deparinti decat copiii unici, cu cat diferenta de varsta intre frati e mai mare, cu atat diferenta ambientala e

mairidicata. Influentele necomune sunt specifice, pot afecta un un membru al familiei, fara sa ii influenteze

peceilalti. Pot apare complexe de inferioritate sau de dominare, pot apare deficite fizice care sa

influentezedezvoltarea ulterioara la nivel cognitiv sau al personalitatii.

7. Argumentati de ce scoala poate/ nu poate realiza o uniformizare completă a educatiei.

RASPUNS :

Componentele majore care determina structurarea personalitatii sunt factorii ereditari si cei ambientali(familie,

grup social, scoala). Educatia in scoala se realizeaza la nivelul grupurilor, si nu la nivel individual,fiind

acoperite necesitatile educationale medii conform etapei de varsta, fara a acoperi extremele(supradotatii,

subdotatii la nivel de inteligenta). In scoala primara si ciclul gimnazial cunostintele suntgenerale. De la liceu se

poate promova o educatie specifica pentru nivelul si preferinta elevilor, iar studiileuniversitare si

postuniversitate sunt elective si supraspecializate.Uniformizarea educatiei nu se poate produce datorita

diferentelor foarte mari la nivel de intelect(mostenit si dobandit), dar si la nivelul trasaturilor temperamentale,

unii copii preferand activitatile linistitesi rutiniere, in timp ce altii sunt mai activi si necesita activitati stimulative.

Cele mai mari diferente intrerezultatele educationale se inregistreaza la nivel de scoala primara unde nu se

cunosc capacitatile copiiilor,dar unde si diferentierea cognitiva este putin cunoscuta. Pe baza evolutiei si

rezultatelor la invatare, eleviisunt directionati in sensul valorificarii resurselor si cunostintelor acumulate.Un alt

factor care influenteaza major capacitatea de dezvoltare a copiilor este sustinerea din mediulfamilial,

promovarea educatiei, diversificarii activitatilor si a comunicarii (rationament moral), factori carevor facilita,

alaturi de tendintele innascute, dezvoltarea copilului.Exista factori biologici (boli congenitale, ereditare ,

deficiente genetice, malformatii, boli fetale sau incopilarie) care pot afecta formarea sistemului nervos central

cu generarea unor carente in dezvoltareastructurilor psihice si reducerea evolutiei psihice si intelectuale prin

educatie

5

8. Pornind de la diferentele de conditionare dintre introverti si extraverti, construiti scenarii de

corectare diferentiată a unui comportament disturbant la clasă.

RASPUNS :

Introvertii devin mai usor supraactivati si tind sa evite stimulii, in special pe cei de natura sociala.

Extravertii sunt mai putin activati, sunt in cautare de stimuli (”foame de stimuli”), in special de natura

sociala, pentru a realiza optim de stimuare. La un nivel de stimulare crescut sau normal pentru

extravert,introvertul se simte suprastimulat, coplesit. La un nivel de stimulare redus sau normal pentru

introvert,extravertul se simte plictisit. Introvertii sunt mai alerti la niveluri de solicitare reduse, de aceea sunt

maiatenti la activitati monotone sau care necesita concentrare indelungata, la care extravertii fac

pauzeinvoluntare mai frecvent datorita scaderii periodice a vigilentei.Diferentele de conditionare intre introverti

si extraverti, induc un mod diferit de invatare princonditionare. Introvertii sunt activati cortical mai ales la nivel

bazal si sunt mai usor de conditionat. Suntmai reactivi amotional, au mai multe ocazii si mai multe momente

de conditionare care presupun pedeapsa,frustare si, prin aceasta, depresie si anxietate. Extravertii sunt mai

putin activati cortical bazal si mai greu deconditionat. Ei nu invata prin pedeapsa si frustrare, avand un

comportament mai putin socializat si impulsiv.Cei cu grad mare de emotionalitate, raspund prin

comportamente impulsive. Persoanele instabile emotional raspund exagerat la stimuli noi sau neobisnuiti

(stresori), fiind mai predispuse catre anxietate si emotiinegative. Exista si introverti si extraverti stabili sau

instabili emotional.In cazul unor elevi cu comportament, acestia pot fi extraverti sau introverti. Extravertii pot fi

colericisau sangvinici. Colericii ar trebui directionati catre stapanirea impulsivitatii prin activitati

constructive,interesante, atractive care sa le orienteze energia impulsiva si sa le redirectioneze energia

negativa catrecreatie. Sangvinicii, a caror deficienta poate fi superficialitatea, pot fi indrumati prin activitati de

organizarecare sa ii responsabilizeze, sa le ordoneze conduita si sa uitilizeze in mod util energia de care

dispun.Introvertii se impart si ei in doua categorii: flegmaticii si melancolicii. Flegmaticii cu

comportamentinadecvat, in general prin interiorizare si apatie, pot fi stimulati spre socializare si integrarea in

grup prinactivitati comune, constructive ,teme in grup, excursii, activitati recreative, jocuri. Melancolicii, care pot

fipesimisti, depresivi si pot avea deficiente de invatare, necesita o atitudine suportiva, rabdare pentru a

castigaincredere in sine, de asemenea sunt incurajati sa socializeze tot pentru intarirea imaginii de

sine ,socializare, jocuri, teme efectuate individual sub indrumarea profesorului.

9. Construiti 2 scenarii de disciplinare a agresivitătii diferentiate pentru băieti si fete.

RASPUNS :

Studiile in domeniu, bazate pe informatii legate de sistemul endocrin (nivelul testosteronului) la cele doua sexe,

evidentiaza un nivel diferit de agresivitate la baieti si la fete: baietii aleg mai frecvent agresiunea fizicadecat

fetele; baietii si fetele expusi la hormoni androgeni au fost mai agresivi decat cei care nu au fostexpusi.

Testosteronul creste dupa experiente pozitive (un succes in competitie), dupa actul sexual, si scadedupa

experiente negative (esec). Cresterea testosteronului duce la cresterea asertivitatii si a motivatiei

pentrucompetitie, dar si a activitatii sexuale, in timp ce scaderea testosteronului dupa un esec duce la

scadereamotivatiei si evitarea competitiei.In societatea actuala, agresivitatea nu este un avantaj, deoarece

6

statutul social este legat mai mult denivelul de educatie. Agresivitatea la baieti poate fi controlata prin activitati

competitionale, intreceri pesubiecte comune cu alti baieti, axate pe rezolvare de probleme, sub indrumarea

unor persoane competente,cu rol de ghid, invatator, pe traseul dificil al controlarii agresivitatii, impulsivitatii si

dominantei siconvertirea lor in activitati intelectuale cu mare potential. Un rol important il are familia, prin

asigurareaunui mediu suportiv, stimulativ, acceptare neconditionata si rationament moral.In cazul fetelor,

acestea au de obicei o abordare participativa, inclusiva, centrata pe relatie simentinerea ei. Agresivitatea la

fete/femei are un efect nociv care interfereaza cu si le indeparteaza demisiunea lor principala: intemeierea

familiei si cresterea copiilor. Interventia se poate baza pe rezolvareaconflictelor, socializare, stimularea

asertivivatii, integrarea in grup, in relatie si in familie, sustinere afectiva,comunicare. In societatea moderna, in

care femeia, in afara de sustinerea familiei, are si implicare in cariera,si-a cultivat un nivel de agresivitate,

ambitie pentru a face fata provocarilor, care, uneori, interfera custructura interna, relationala. Este necesara o

reglare atenta a acestor aspecte pentru pastrarea unui echilibruinterior care sa conduca femeia spre implinire

personala. Rolul familiei este deosebit de important prinsustinere, intelegere, comunicare, lucruri de care fata

are nevoie si pe care, la randul ei, le va darui viitoareiei familii.

Universitatea Transilvania Brasov

Facultatea Stiinte ale Educatiei

Specializarea : PIPP

Disciplina: ,,Psihologia personalitatii,,

Studenta :Nitica cas.Ciubotaru Elena

Anul II idd- sem1 TEMA DE CONTROL NR. 2

1. Exemplificati rolul unei trăsături temperamentale in dezvoltarea atasamentului, in socializarea elevului

in grupul scolar si in formarea constiintei morale.

RASPUNS :

Mai intai vom vorbi despre teoria atașamentului care putem spune ca descrie și integrează științific nevoia ființelor umane de a forma și întreține legături emoționale puternice față de alte ființe umane. Această teorie a fost formulată și consolidată de psihiatrul de copii britanic John Bowlby și de către psihologa canadiană Mary Ainsworth.

Temele principale ale acestei teorii sunt inițierea și schimbările care au loc în relațiile emoționale individuale în cursul vieții. Conform teoriei atașamentului, la baza oricărei relații emoționale interumane se află legătura timpurie mamă-copil.

Teoria atașamentului se folosește de gândirea etologică, de gândirea psihologiei dezvoltării, a psihanalizei și a teoriei sistemelor. Bowlby își propusese ca scop principal să pună bazele științifice ale unui punct de vedere psihanalitic al teoriei relației obiectelor și să verifice empiric ipotezele psihanalitice în acest domeniu. Pe parcursul cercetării științifice însă el s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de psihanaliză, iar teoria atașamentului a devenit o disciplină de sine stătătoare.

7

Teoria atașamentului se înrudește strâns cu teoria sistemelor și psihologia cognitivă și contribuie major la terapia familiei, terapia cognitivă și psihanaliză.

Particularitatile temperamentale ocupa un loc important printre insusirile esentiale si relativ stabile care se manifesta in conduita si activitatea copilului. Aceste particularitati se refera la aspectele dinamice ale conduitei, avand ca substrat tipul de sistem nervos cu elemente specifice ale proceselor fundamentale. Plasandu-se pe o pozitie bazala, temperamentul se manifesta ca nivel energetic, ca mod de descarcare si acumulare a energiei (de unde calificarile de energetic, rezistent, exploziv sau opusele lor) si prin dinamica (iute-lent, mobil-rigid). Trasaturile dinamico-energetice ale personalitatii , au un caracter stabil, au o baza ereditara si se manifesta in cele mai diferite forme ale comportamentului. Exista un sens filosofic al moralei, ce reuneste conduitele regulate, faptele de viata cu semnificatia lor, specifica unei societati date. Acestea constituie morala sociala. Morala individuala solicita cunoasterea si incorporarea moralei sociale in structura personalitatii si a conduitelor - valorile moralei sociale devenind astfel modul de a evalua si actiona individual. Problemele cele mai importante ale moralei se centreaza in jurul modului cum se dezvolta in viata standardele interiorizate cu privire la bine si rau; cum se dezvolta judecata morala; cum se formeaza deprinderile de autocontrol, necesar in satisfacerea standardelor interiorizate (ale dorintelor, intereselor, nazuintelor, etc.)              Morala - forma a constiintei sociale, care reflecta ansamblul conceptiilor, ideilor si principiilor (normelor) care calauzesc si reglementeaza conduita oamenilor in relatiile personale, in familie, la locul de munca si in societate in general.(Ioan Bontas, "Pedagogie")             Judecata morala presupune evaluarea (si cel mai des autoevaluarea) unor comportamente si situatii prin raportarea lor la cerintele morale impuse de ambianta social - istorica a individului. Ea se formeaza prin invatarea sociala si insusirea critica a modelelor de conduita promovate de societate. Dezvoltarea morala este un proces activ de organizare a experientei in structuri cu semnificatie crescinda, prin care valorile morale sunt vazute dintr-o perspectiva noua.             Teoria judecatilor morale dezvoltata de J. Piaget si apoi in S.U.A. de L. Kohlberg a avut in atentie forma si logica faptelor, evaluarea moralei si dezvoltarea intelegerii regulilor si a circumstantelor in care actioneaza.J.Piaget          Dezvoltarea gindirii morale se realizeaza progresiv, implicind parcurgerea ordonata a unor stadii ale inteligentei, acest progres fiind caracterizat de o gindire cu o calitate particulara (J. Piaget, 1932). Judecata morala este vazuta ca dezvoltindu-se in concordanta cu trecerea de la gindirea preoperationala la gindirea operationala si apoi la cea operational-formala. Astfel, dezvoltarea morala se realizeaza pe masura ce copilul actioneaza, transforma si modifica lumea din jurul lui, fiind totodata influentat de consecintele actiunii sale. Masura dezvoltarii gindirii in ansamblu, este prin urmare o masura si a dezvoltarii gindirii morale, in particular.             Se remarca prezenta complementara a doua tipuri de morala in spatiul existential al copilului:

             Morala heteronoma - morala in care domina raporturile de constringere, autoritarism, obligativitati severe impuse din exterior. Copii percep regulile morale ca fiind absolutiste, rigide si nemodificabile. Pe masura ce copilul se apropie de adolescenta, se dezvolta stadiul al doilea.             Morala autonoma - o morala a cooperarii, in care ansamblul regulilor de convietuire emana din aspectul mutual, din trairea interioara intensa a sentimentului de egalitate, echilibru - sursa interna a sentimentului de datorie, a cerintelor de cooperare. Aceasta morala, in conditiile dezvoltarii ample a inteligentei si a slabirii autoritatii parintilor, se caracterizeaza prin flexibilitate, rationalitate si constiinta sociala.

2.Exemplificati influenta unor factori situationali in determinarea comportamentelor de apropiere/

evitare, emotionalitate pozitivă/negativă, activism, reglarea atentiei.

RASPUNS :

Delimitarea factorilor psihologici ce reglează reţelele relaţionale se poate face după trei criterii principale: a)

natura modal-calitativă; b) mecanismul elaborării; c) semnul influenţei în raport cu etalonul echilibrului şi

stabilităţii vieţii sociale actuale . Primul criteriu ne dezvăluie implicarea în modelarea-reglarea câmpurilor

relaţionale a unor

factori psihologici de modalităţi calitative diferite:

8

- informaţionali-cognitivi (informaţii şi cunoştinţe despre ceilalţi - indivizi sau grupuri – despre obiectivele şi

scopurile prezenţei şi acţiunii lor, despre amplitudinea şi semnificaţia diferenţelor etc. judecăţi şi raţionamente

de întemeiere-justificare, de amplificare sau diminuare a distanţelor, opoziţiilor, tensiunilor etc.)

- motivaţionali - gradul de apropiere-intersecţie sau de disjuncţie - opoziţie între interese, dorinţe, expectaţii,

aspiraţii, idealuri etc.

- afectivi - trăirea pozitivă sau negativă a întâlnirii cu altul sau a reprezentării despre el

- volitivi - acele mecanisme deliberativ-imperative de alegere şi opţiune între variantele incitator-agresive şi

cele moderat-coabitative. Forţa acestor mecanisme se dovedeşte esenţială pentru modul de exteriorizare şi

finalizare a celorlalte componente psihice.

Astfel, comportamentul relaţional va fi în permanenţă filtrat şi decantat prin cele patru modalităţi de factori

psihologici, a căror interacţiune şi pondere variază într-un registru foarte întins, ceea ce face ca şi dinamica

atitudinii şi comportamentului de relaţionare să capete un caracter diferenţiat şi nuanţat atât la nivel individual,

cât şi grupal.

Cel de-al doilea criteriu permite să discernem între factorii psihologici primari (acele elemente şi structuri

cognitiv-motivaţionale-afective care se constituie în copilăria timpurie sau pe calea experienţei directe a

individului în diferite contexte relaţionale pe care le traversează) şi cei secundari (componentele ce se

elaborează mediat, în contextul unui proces educaţional conceput şi desfăşurat în conformitate cu anumite

principii şi norme şi subordonat atingerii anumitor obiective impuse şi validate formal (normativ) şi

instituţionalizate prin anumite programe.

Cel de-al treilea criteriu pune în evidenţă existenţa a două categorii de factori psihologici: a) cu influenţă

pozitivă şi b) cu influenţă negativă.

????????????????????????????????????????

3. Explicati un comportament moral utilizand, pe rand, modelele teoretice prezentate: psihanalitic,

behaviorist, cognitivist, sociocognitivist si situationalist.

RASPUNS :

Pentru o bună înţelegere a educaţiei moral-civice se impun câteva precizări referitoare la morală şi civism. Morala este un fenomen social, o formă a conştiinţei sociale care reflectă relaţiile ce se stabilesc între oameni, într-un context social delimitat în timp şi spaţiu, având o funcţie reglatoare asupra convieţuirii umane, stimulând şi orientând comportamentul uman, în concordanţă cu cerinţele sociale (I. Nicola, p.206). Conţinutul său se concretizează în idealul moral, valorile şi regulile morale, care constituie ceea ce Nicola I. numeşte „structura sistemului moral” (I. Nicola, p.207). Idealul moral este un model teoretic prospectiv, care exprimă chintesenţa morală a personalităţii umane, sub forma unei imagini a perfecţiunii din punct de vedere moral. Esenţa sa se manifestă prin valorile, normele şi regulile morale.

Valorile morale reflectă cerinţele şi exigenţele generale ce se impun comportamentului moral în lumina

prescripţiilor idealului moral, având o arie de aplicabilitate practic infinită.

Asocierea comportamentului moral cu cel civic nu este întâmplătoare. Este evident că cele două

comportamente se asociază se sprijină şi se condiţionează reciproc, deoarece nu poţi avea un comportament

moral fără să respecţi legităţile, tradiţiile şi valorile unei societăţi, după cum nu poţi avea un comportament civic

9

dacă nu te conformezi valorilor, normelor, regulilor morale care guvernează viaţa comunităţii în care se

trăieşte.

Modelul psihanalitic - Psihanaliza clasica a lui Freud a oferit un prim model care incerca sa explice raportul

dintre rnanifestarile biologice, instinctuale ale personalitatii gi cele de naturi morale. Prin biologia sa,

reprezentata in plan psihic de incongtient (Sinele - structura personalitifii care contine pulsiunile instinctuale

amorale), omul ajunge inevitabil in conflict cu societatea si cu semenii. Din acest motiv, este nevoie ca prin

educatie (socializare) si-i fie formate structuri interne de reglare morala a comportamentului (Supraeul -

structura personalititii care este responsabila de reglajul moral). Formarea Supraeului este legata de

internalizarea tabuurilor 3i a regulilor morale.Concluzia logica pe care a tras-o Freud a fost ca diferentele dintre

indivizi in privinta caracterului si a conduitei morale sunt date de felul in care s-a produs socializarea in

primii 5 ani ai copilariei gi de felul in care individul a internalizat normele sociale sub forma Supraeului.

Modelul behaviorist - dupa psihanaliza, alte curente psihologice au dat raspunsuri diferite cu privire la natura

caracterului si a trasaturilor morale.Formarea trasaturilor morale este conditionati de tehnicile educative

utilizate de parinti in controlul comportamentului copilului - caracterul este o formatiune de personalitate

rezultati din invitare.

Modelul cognitivist si sociocognitivist - Comportamentele actuale sunt influentate de dezvoltarea cognitivi

si individul este capabil sa proceseze informatia despre ceilalti si si ia decizii morale numai atunci cind are

nivelul de dezvoltare cognitive care sa permita acest lucru. Dezvoltarea congtiintei morale, ca normator intern

al

comportamentului este asadar conditionati de stadiul de dezvoltare cognitiva in care se afli individul.

Comportamentele actuale sunt influentate de invatarea observationala (Bandura) - copilul imita modelele pe

care le-a observat; invatarea este cu atat mai durabila cu cat a survenit la o virsta mai mica, modelele au avut

relevanta pentru individ(prestigiu) si au dus la efecte dezirabile.

Modelul situationist - Psihologia sociali a dus dovezi consistente in privinta determinismului extern al

conduitei morale: comportamentul moral se datoreaza presiunii unor factori situationali. Cercetarile

experimentale din psihologia sociali au evidentiat fenomene de inducere a unor comportamente contrare

dispozitiilor interne prin simpla presiune sociala sau situationala . Prezenta grupului sporegte sentimentul de

anonimitate si aceasta duce la suprimarea controlului moral. Functionarea societatii umane este reglata de

valori si norme morale.Bunul mers al societatii este influentat de comportamentele individuale,de unde nevoia

reglarii morale a comportarnentului.Caracterul este o latura a personalitatii legatti de reglajul intern al

cornportamentul moral al indivizilor gi de pozitia lor in relatiile cu ceilalti.Mai multe modele teoretice au fost

propuse pentru a explica natura caracterului si modul in care influenteaza comportarnentul privind modelele:

modelul psihanalitic, behaviorist, cognitivist, sociocognitivist si situationist.

4. Definiti consistenta transsituatională a comportamentului moral si descrieti diferentele dintre

situatii. Argumentati de ce, in ciuda variatiei situatiilor, comportamentele morale au fost relativ

constant pozitive/negative.

RASPUNS :

10

5. Dati exemplu de abatere morală majoră a unei persoane cunoscute (nu neapărat din cercul de

prieteni …). Ce trăsătură de caracter este responsabilă pentru acest comportament? Analizand situatia

si ceea ce ati aflat despre caracterul persoanei, care este influenta situatiei si care credeti că este

influenta trăsăturii caracteriale asupra respectivului comportament?

RASPUNS : Abaterea comportamentului de la normele şi valorile sociale de bază, si care pentru individ

totdeauna sunt percepute ca ceva ce vine din afara, constituie un fenomen obişnuit în toate societăţile – de la

primele forme de organizare socială până la cele contemporane. Orice societate judecă comportamentul

membrilor săi nu atât din punctul de vedere al motivaţiilor sale intrinseci, cât mai ales din punctul de vedere al

conformării acestui comportament la normele şi valorile unanim recunoscute sau nu. Normele – atât cele

morale, cât şi cele juridice – sunt  a doua noastră natură, reprezentând reperele de bază ale conduitei noastre

în toate situaţiile sociale. La rândul lor valorile sociale ne ajută să evaluăm şi să judecăm, în termenii culturii

societăţii din care facem parte, toate aceste situaţii sociale. Raţionalitatea comportamentului nostru este

„dirijată” de toate aceste norme şi valori pe care le acceptăm fără să ne mai punem întrebări asupra legitimităţii

lor. Iar oamenii care isi pun asemenea intrebari foarte repede nimeresc in tot felul de conflicte. Făcând ceea ce

fac toţi membrii grupului din care facem parte obţinem recunoaştere, identitate şi securitate personală. Violarea

normelor atrage după sine – cum bine ştim  – măsuri punitive şi coercitive, în timp ce respectarea lor, dovedită

prin comportamentul nostru, produce confort şi realizarea aşteptărilor personale în raport cu acţiunile celorlalţi

despre care ştim că trebuie să se comporte la fel. Dar aceste lucruri sunt valabile numai in viata sociala. Grav

este cand oamenii incearca sa pedepseasca sa judice viata intima si privata a omului, modul de gandire, de

exprimare, tendinte, placeri, mod de viata.

Cautam de multe ori explicatia pentru succesul oamenilor in calitatile lor extraordinare (talent sau inteligenta) si cautam sa dezvoltam aceleasi calitati si in copiii nostri. In afara de talent sau inteligenta insa, este nevoie si de o atitudine constructiva in fata dificultatilor si de trasaturi pozitive de caracter, care sa ghideze persoana catre cele mai bune alegeri. Educatia pozitivaporneste de la aceasta idee in tehnicile sale si, asa cum este aplicata in unele scoli de pe glob, se concentreaza si pe dezvoltarea trasaturilor de caracter care ii pot ajuta pe copii sa fie mai fericiti si mai impliniti. Trasaturi de personalitate care stau la baza deciziilor care pot fi evaluate din punct de vedere moral (sinceritatea sta la baza deciziei de a spune adevarul, chiar si in situatii dificile, de exemplu)sau modalitati de a gandi, a simti si a se comporta ale unei persoane care pot fi incurajare si stimulate prin educatie.Trasaturile de caracter pozitive sunt acelea care au rol energizator asupra persoanei (te simti mai bine cand esti generos, cand spui adevarul sau cand ajuti pe cineva), imbunatatesc relatiile dintre oameni si ajuta la obtinerea succesul (perseverenta te ajuta sa depasesti obstacolele, curiozitatea te indeamna sa afli lucruri noi).

Specialistii in educatia pozitiva au identificat 24 trasaturi pozitive de caracter care sunt valorizate pe plan mondial si care asigura fericirea si implinirea. Acestea sunt dezvoltate la copiii din scolile care beneficiaza de programe de educatie pozitiva. Iata lista de trasaturi pozitive, impartite in sase categorii:-    Intelepciune si cunoastere (creativitate, curiozitate, deschidere la nou, interesul fata de invatare si gandire in perspectiva)-    curaj (onestitate, bravura, perseverenta, energie)-    umanitate (bunatate, iubire si inteligenta sociala)-    dreptate (corectitudine, abilitati de conducere, abilitati de munca in echipa)-    cumpatare (iertare, modestie, prudenta, autocontrol)-    transcendenta (admiratie fata de frumusete si excelenta, recunostinta, speranta, umor, spiritualitate/religiozitate).

11

6. Dati exemplu de abatere de la conventii a unei persoane cunoscute (găsiti usor exemple printre cei

apropiati …). Ce trăsătură de caracter este responsabilă pentru acest comportament? Analizand

situatia si ceea ce stiti din trecut despre caracterul persoanei, care credeti că este influenta situatiei si

care este influenta trăsăturii caracteriale asupra respectivului comportament?

RASPUNS :

Voi incepe prin prezentarea unor definitii referitor la abaterea de la conventii a unei persoane. Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, fisa postului, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici, s.a.

Sanctiunile disciplinare constituie mijloace de constrangere prevazute de legislatia in vigoare si au ca scop apararea ordinii disciplinare, dezvoltarea spiritului de raspundere pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu si respectarea normelor de comportament la locul de munca.

Abaterile disciplinare

Constituie abateri disciplinare grave savarsirea unei fapte cu vinovatie de salariatul care:

a) a utilizat documente false la angajare;b) a sustras sau a favorizat sustragerea de obiecte apartinand Societatii sau celorlalti salariati; c) a instrainat produse sustrase din Societate;d) a refuzat nejustificat dispozitiile superiorilor sai sau i-a instigat pe altii in acest sens;e) a pus in pericol prin acte deliberate sau prin imprudente majore securitatea Societatii, a colaboratorilor sai sau chiar pe a sa sau a provocat avarii;f) s-a facut vinovat de acte de violenta sau insulte la adresa colegilor sau a conducatorilor;g) a provocat pagube Societatii;h) a dezvaluit informatii confidentiale privind Societatea, iar prin fapta sa a adus sau va aduce prejudicii acesteia;i) a consumat bauturi alcoolice in timpul serviciului sau in afara orelor de program, dar in incinta Societatii;j) a absentat nemotivat timp de doua zile lucratoare de la serviciu;k) a lasat nesupravegheate utilajele / produsele aflate in grija sa;l) a falsificat un act generator de drepturi;m) a desfasurat alte activitati decat cele stabilite prin fisa postului in timpul orelor de program;n) a refuzat nejustificat sa indeplineasca sarcinile si atributiile de serviciu;o) a neglijat repetat indeplinirea sarcinilor si atributiilor de serviciu;p) orice alte tipuri de fapte care tulbura in mod important activitatea Societatii, facand imposibila constinuarea relatiilor de munca.

12

Universitatea Transilvania Brasov

Facultatea Stiinte ale Educatiei

Specializarea : PIPP

Disciplina: ,,Psihologia personalitatii,,

Studenta :Nitica cas.Ciubotaru Elena

Anul II idd- sem1

TEMA DE CONTROL NR. 3

1.Analizati în cazul unui elev cu note mari, pe care îl cunoasteti deaproape: în ce măsură rezultatele

sale performante la învătătură se datorează aptitudinilor si în ce măsură sunt implicati alti factori

(caracter, împrejurări)?

Rezolvare :

Una dintre preocuparile principale din viata oamenilor se refera la alegerea unui plan profesional potrivit, care sa satisfaca nevoile

personale. Însa alegerea acestuia depinde în mare masura de modalitatea în care se va desfasura activitatea scolara a indivizilor,

orientarea spre succes sau esec în acest domeniu fiind un factor ce va putea influenta competenta individuala în profesia care va avea

sa fie optata. Fiecare elev are dreptul la succes scolar si la atingerea propriilor standarde si performante. Pentru aceasta, este necesar

sa cunoastem unele elemente care manifesta un rol important în realizarea progreselor în rândul elevilor. În consecinta, s-au ales ca

factori principali în determinarea succesului / esecului scolar rolul profesorilor (ca atitudine a modalitatilor de evaluare a elevilor) si

modul în care ne raportam la propria persoana si valoarea pe care si-o da individul lui însusi (stima de sine); am fost de asemenea

interesati sa studiem daca exista diferente la nivelul stilurilor de gândire la adolescentii proveniti din cadrul specializarilor diferite (uman

versus real). Cunoscând aceste aspecte, le vom putea folosi ca predictori în determinarea cu mai multa usurinta a progreselor elevilor

si, de ce nu, pentru construirea unui curriculum individualizat, creând astfel premise majore pentru atingerea succesul scolar.

Adolescenta este o faza de restructurare afectiva si intelectuala a personalitatii, un proces de individualizare si de metabolizare a

transformarilor fiziologice legate de integrarea corpului sexuat (Doron, 1999). Este greu de precizat la ora actuala, sfârsitul adolescentei

câta vreme numerosi adolescenti îsi prelungesc acest proces, astfel studiul nostru a încercat sa selecteze subiecti aflati la jumatatea

traiectoriei evolutive în adolescenta, aproximativ vârsta de  16 ani. 

Reusita în învatare suporta influenta combinata a factorilor externi si interni. Motivele învatarii, aptitudinile, trasaturile de personalitate

ale elevului se numara printre cei mai importanti factori interni ce conditioneaza randamentul scolar. Dintre factorii externi amintim

mediul familial, profesia parintilor, personalitatea profesorului, metodele sale de predare si sistemul de cerinte instructiv-educative. 

Reusita sau nereusita elevului la învatatura se realizeaza în functie de exigenta normelor scolare (Pavelcu, apud Radu, 1983).

Succesul scolar poate fi considerat, în mod schematic, o expresie a concordantei între capacitatile si interesele elevului si exigentele

scolare, formulate si prezentate elevului prin diverse metode instructiv-educative. Astfel, daca succesul exprima o potrivire, insuccesul,

vazut ca ramânerea în urma la învatatura, reprezinta o discordanta între posibilitatile elevului si exigenta impusa printr-o anumita

metoda instructiv-educativa (Radu, 1983).

Din punct de vedere psihologic, reusita sau nereusita poate fi traita de elev sub forma sentimentului succesului sau insuccesului,

performanta sa putând fi sau nu în acord cu ceea ce individul asteapta de la actiunea întreprinsa (Nuttin, apud Kulcsar, 1978). Astfel,

conditia esentiala a succesului sau esecului psihologic consta în angajarea eului în realizarea sarcinii. 

Succesul da nastere unor trairi afective pozitive ce dinamizeaza, sustin si directioneaza conduita elevului spre obtinerea unor

performante înalte – „Succesul naste succes”. Astfel, în timp ce elevul bun tinde spre noi realizari, elevul slab si mediocru decade tot

mai mult pe scara nereusitei. Insuccesul la învatatura retrait de elev poate deveni o frâna puternica în dezvoltarea sa intelectuala si

volitiv-caracteriala (Vrabie, 1975).

Spre exemplu, un elev dezinteresat de randament, datorita neangajarii în activitate, nu îsi va mobiliza posibilitatile reale în vederea

realizarii optime a sarcinii. În acest caz el nu resimte nereusita sa obiectiva sub forma insuccesului. În alte cazuri, elevul poate fi

satisfacut chiar si de un rezultat socotit de altii drept nesatisfacator, sau, dimpotriva, el poate fi nemultumit de o performanta cotata de

altul ca satisfacatoare. Prin urmare, se poate vorbi despre diferente individuale accentuate la acest nivel.

13

În concluzie, se poate afirma faptul ca randamentul scolar nu exprima niciodata în stare pura aptitudinile elevului, ci mai degraba

eficienta scolara a aptitudinilor, conditionata si de interesele, motivatia, perseverenta, stabilitatea emotionala, atitudinea elevului fata de

activitatea scolara. Acesti factori interni ai succesului scolar se modeleaza sub influenta continua a factorilor externi (familiali,

pedagogici, sociali).                

Apreciata drept „unitatea centrala a experientei noastre la care raportam, în ultima instanta, totul”, stima de sine reprezinta suportul

supravietuirii noastre psihice, suport la fel de important ca propria noastra sanatate trupeasca. (Birkenbihl, apud Albu, 2002). 

Sentimentul stimei de sine tine de valoarea pe care si-o da individul lui însusi, de autopretuire (Branden, apud Albu, 2002). Oamenii au

nevoie de recunoastere, au nevoie sa simta ca exista, ajungând sa se simta în largul lor în momentul în care propriile merite le sunt

recunoscute. În acest caz, devenind mai sigur pe sine, elevul va avea si un nivel de productivitate mai mare, fiind, deci, mai cooperativi

si mai eficienti în ceea ce realizeaza. Contrar acestei stari, în momentul în care stima de sine lipseste într-o mai mare masura decât de

obicei, atunci capacitatea noastra de a functiona se diminueaza.  

Elevii care au o buna stima de sine provin, de obicei, dintr-un context familial favorabil, parintii ocupându-se de ei si de studiile lor. De

asemenea, nivelul stimei de sine prezice valoarea strategiilor care vor fi utilizate în momentul în care elevul se va confrunta cu dificultati

scolare – o stima de sine ridicata este asociata cu comportamente de adaptare, capacitati de refacere, confruntare activa cu realitatea

etc. O stima de sine scazuta este mai frecvent corelata cu atitudini mai putin productive, indicând riscul ca situatia sa fie agravata –

fatalism, evitarea problemei, anticipari negative. 

Se poate spune ca cel mai bun  predictor al reusitei scolare este atributul demersului educational de a ameliora stima de sine. Astfel,

pentru a reusi în studiile pe termen lung nu conteaza doar competentele intelectuale si cantitatea de lucru, ci si stabilitatea emotionala,

rezistenta la esecuri, toate fiind legate de stima de sine (Andre, Lelord, 1999). Trebuie sa se tina seama de faptul ca între viata de

acasa si cea de la scoala schimbarea poate fi una brutala, putând avea repercusiuni asupra stimei sale de sine, moment în care rolul

familiei devine unul esential în a face aceasta trecere sa fie mai putin problematica. 

Procesul de învatamânt presupune desfasurarea unor activitati distincte, dar strâns corelate: una care se refera la activitatea de

comunicare, predare de cunostinte, ce tine de profesor, si o a doua care se refera la activitatea de însusire a cunostintelor, lucru ce tine

de elev. Strâns corelat de acestea, profesorul trebuie sa stie în ce masura au fost realizate obiectivele propuse, pe când elevul trebuie

sa stie daca ceea ce a întreprins a fost realizat în conformitate cu cerintele avute, ceea ce presupune un demers de evaluare.

Reglajul optim al eforturilor depuse este conditionat de cunoasterea rezultatelor, actul de evaluare pedagogica îndeplinind în primul

rând functia de masurare a rezultatelor, de apreciere a progresului realizat ca prestatie efectiva. 

În al doilea rând, evaluarea scolara este un act formativ, întrucât aprecierea profesorului devine pentru elev un reper în autoapreciere.

Datorita acestui aspect se va forma la elev o anumita atitudine fata de propria activitate, fata de sine, influentând dezvoltarea sa

intelectuala, constientizarea nivelului sau, precum si sfera volitiv-afectiva prin intermediul trairii succesului si esecului. 

De asemenea, o importanta deosebita pe care evaluarea o are în rândul elevilor este aceea din perspectiva relatiilor interpersonale

stabilite. În acest caz, elevul se va raporta la membrii grupului scolar din care face parte, grupul fiind „spatiul de comparatie” în care se

contureaza imaginea de sine, sentimentele de respect si stima de sine fiind în functie de atitudinea colegilor si profesorului fata de

acesta (Radu, 1983).

Exista trei categorii în care elevii pot fi clasificati în functie de interesul pe care îl au fata de note (Radu, 1983): 

a)Elevi care manifesta interes general neselectiv fata de note;

b)Elevi care manifesta interes selectiv pentru note;

c)Elevi pe care nu „îi intereseaza” notele.

Acesti elevi din ultima categorie provin din rândul elevilor slabi de cele mai multe ori. Astfel, elevii slabi depreciaza notele deoarece au

avut parte numai de rezultate proaste, fapt care îi duce sa disimuleze adevarata reactie, recurgând la formule pentru a-si masca

adevaratele sentimente. Neajungând la satisfactia dorita, elevul slab declara ca satisfactia nu merita osteneala, ca notele nu au nici o

valoare, fapt pentru care el este dezinteresat de acestea. 

Nivelul de aspiratie al elevului capata expresie în limbajul notelor scolare. Se poate vorbi de o nota critica definind aspiratia, în sensul

unei note-prag, peste care elevul se declara multumit (Radu, 1983). Aceasta nota este sugerata la început de parinti, ceea ce

determina o anumita presiune a familiei asupra nivelului de aspiratie al elevului. Astfel, mediul familial nu este lipsit de tensiuni, iluzii si

contradictii. Când rezultatele la învatatura se afla sub nivelul de aspiratie sugerat de familie, elevul începe sa fie presat de esec, se

14

descurajeaza, se simte frustrat. Presiunea venita din partea familiei împinge elevul spre o stare continua de tensiune. Teama de esec

face ca elevul anxios sa se astepte mereu la mai putin, decât sa riste deceptia. Acest comportament pe care elevul îl însuseste este

datorat nevoii de a-si mentine echilibrul psihologic. Asadar elevul spera mai putin pentru a nu fi deceptionat, încearca sa evite esecul

prin tinerea unui nivel scazut al aspiratiei. Astfel, presiunea spre „mai mult” are drept efect aspiratia spre „mai putin”. În acest caz putem

vorbi despre rolul pe care familia îl are, despre realismul ce trebuie manifestat în legatura cu aspiratiile privitoare la copii. 

Importante probleme se ridica si în legatura cu raportul dintre teama de esec si nivelul de aspiratie, teama putând avea un efect

inhibitor. Esecul va fi resimtit cu atât mai dureros cu cât nivelul de aspiratie este mai ridicat, adica cu cât nivelul de expectatie si cel de

reusita este mai mare.  

În ceea ce priveste stilurile de gândire trebuie sa amintim întâi ceea ce presupune conceptul de stil. Stilul este ansamblul de

caracteristici semnificative si specifice prin care se exprima identitatea unei persoane, concretizata în structuri si actiuni concrete. 

În psihologie stilurile de gândire au fost pe larg abordate, iar actul lor de nastere este semnat de teoria auto-guvernarii mentale al carei

autor este R. J. Sternberg. Exista o nevoie a fiecarei persoane de a-si controla orice activitate cotidiana si cum fiecare cauta un

echilibru în cadrul acestor activitati, fiecare persoana îsi va crea un stil propriu de auto-guvernare mentala în raport cu situatiile date

(Sternberg, 1999). 

Stilul de gândire este modalitatea preferata a fiecarui individ de a prelucra informatia, de a atribui semnificatie acesteia, de a se

individualiza. Stilurile sunt o functie a mediului social în care ne dezvoltam, caracterul lor situational atragând dupa sine actionarea unui

anumit stil de gândire în functie de situatie si de sistemul de evaluare, raportare sau judecare sociala în care am fost formati sau în care

ne aflam în acel moment. Mai mult, Sternberg si colaboratorii au propus pentru explicarea functionarii auto-guvernarii mentale modelul

politic de functionare a guvernului într-un stat, obtinând astfel 13 stiluri de gândire:

•    legislativul - îi place sa creeze, sa formuleze si sa planifice solutiile problemelor, prefera probleme nestructurate ce implica strategii

creative;

•    executivul - urmeaza reguli, nu iese din “tipare”, prefera probleme pre-structurate, este interesat de implementarea regulilor;

•    judiciarul - îi place sa evalueze reguli si proceduri, sa vada care este cea mai buna;

•    monarhicul - predomina un singur scop sau mod de a rezolva problemele; 

•    ierarhicul - îsi propune urmarirea mai multor scopuri în acelasi timp, pe care le ierarhizeaza în functie de importanta;

•    oligarhicul - urmareste mai multe scopuri, dar care au pentru el importanta egala; 

•    anarhicul - nu accepta reguli, proceduri si principii calauzitoare, îi place sa lucreze la proiecte flexibile din punctul de vedere al

continutului, al modului de lucru si al termenelor;

•    global - prefera sa abordeze subiecte largi si abstracte, se axeaza asupra relatiei, aspra structurii, sesizând cu dificultate partile

componente;

•    local - indivizi pragmatici, prefera sa rezolve probleme concrete, specifice, se axeaza pe detalii;

•    intern - tind sa fie introvertiti, orientati spre sarcina, prefera problemele la care trebuie sa lucreze singuri;

•    extern - sunt predominant extrovertiti, prefera problemele în care trebuie sa lucreze cu alti colegi;

•    conservatorul - îi place sa adere la legile si procedurile existente, sa minimalizeze schimbarea;

•    progresistul - îi place sa treaca dincolo de regulile si procedurile existente, sa maximizeze schimbarea si de aceea prefera sarcinile

ce implica noutate si ambiguitate.

2. Analizati comportamentul unui elev cu rezultate slabe la învătătură. Căror cauze de natură

aptitudinală credeti că se datorează dificultătile sale de adaptare? Cum ar putea fi el ajutat să

depăsească aceste dificultăti?

Rezolvare:

Identificarea factorilor ce stau la baza dificultatilor de invatare intampinate de copii sau adolescenti se

dovedeste a fi un proces dificil si complex. Acest aspect se datoreaza in primul rand multitudinii factorilor

(interni sau externi) implicati in derularea activitatii educationale.

15

Mai exact, in procesul de invatare sunt angrenate variate elemente ce pot fi grupate in trei mari categorii:

-“instrumentele de baza” precum: atentia si capacitatea de concentrare, memoria, abilitatile verbale, abilitatile

motorii, capacitatea de procesare a informatiilor;

-elemente ce tin de psihic: tipul de personalitate, capacitatea de adaptare si relationare;

-factori ce tin de mediul familial: stilul de viata, atitudinea si implicarea familiei in procesul educational,

atmosfera din cadrul caminului;

-mediul educational: institutia de invatamant, profesorii, colegii, programa de ivatamant, ambianta.

Toate aceste elemente sunt de o importanta majora intrucat orice deficienta inregistrata la nivelul unui singur

factor din cele patru categorii poate conduce la un insucces scolar.

Astfel, printre cele mai intalnite cauze ale randamentului scazut in procesul de invatare se numara:

1. Deficientele de auz, vaz sau vorbire

De foarte multe ori, rezultatele slabe inregistrate de elevi  pot avea ca explicatie o deficienta de auz sau vaz

care nu a fost observata din timp. Astfel, in ciuda faptului ca respectivii copii au un nivel intelectual normal,

acestia nu reusesc sa acumuleze sau sa reproduca informatiile necesare la acelasi nivel precum colegii lor,

obtinand rezultate inferioare, desi se straduiesc la fel de mult.

Aceasta cauza este frecventa in cazul copiilor de varste mici, deoarece identificarea acestor deficiente este

dificila, avand in considerare faptul ca de cele mai multe ori acestia nu constientizeaza in timp util ceea ce se

intampla sau in caz contrar nu comunica adultilor situatia, din diverse motive (ex: rusine, frica de a merge la

medic).

2. Nivelul scazut de adaptare la mediul scolar

Adaptarea la scoala, la activitatile si relatiile scolare presupune trecerea  la un sistem de solicitari foarte diferit

ca structura, climat, functionare, de cel din familie.     

Atitudinea fata de scoala, felul relationarii cu ceilalti, depind de "experienta de viata" acumulata in familie. Din

acest motiv, pregatirea copilului pentru adaptarea scolara ar trebui inceputa din familie, fiind continuata prin

inscrierea acetuia la gradinita sau alte institutii specific  premergatoare perioadei scolare.

Astfel, daca parintii reusesc sa creeze si sa mentina in familie o atmosfera de normalitate, securizanta si isi

manifesta autoritatea intr-un mod echilibrat, vor putea remarca o serie de efecte pozitive in adaptarea propriu-

zisa (copilul  devine increzator in propriile forte, responsabil).

In schimb daca in anii premergatori perioadei scolare, in familie exista dezechilibre iar parintii incearca sa isi

impuna autoritatea in mod ostil sau prin folosirea scolii/gradinitei ca amenintari de tipul: "Daca nu esti cuminte,

te dau la gradinita si o sa vezi tu ce o sa patesti", "Lasa ca incepi tu scoala, sa te vad atunci",  copilul se va

simti inferior, va dezvolta sentimente de teama fata de adulti sau suspiciune in legatura cu motivele si

comportamentele altora si nu se va integra in mod favorabl in mediul scolar.

3. Lipsa implicarii familiei in procesul educational sau utilizarea unor metode de educare nefavorabile

In general, implicarea familiei in viata scolara a copilului se manifesta preponderent in clasele primare insa

ulterior inceteaza fie treptat fie brusc. Sprijinul insa ar trebui acordat in mod continuu iar prin acest termen nu

ar trebui sa se inteleaga rezolvarea de catre parinti a sarcinilor scolare sau indemnul catre invatare, ci

implicarea activa in acest proces, prin ascultare, exemplificare, indrumare, oferirea de solutii si prin stabilirea

16

unui “contract reciproc” de responsabilitati si beneficii.

De asemenea este esential contactul frecvent intre membrii familiei si  scoala, insa, acesta ar trebui realizat 

fara a-l face pe copil/adolescent sa simta ca este sub observatie, ci mai degraba ca ceea ce face el este

important si ca singurul obiectiv este acela de a-l sprijini.

In cazul unor rezultate nefavorabile obtinute de copii este important ca parintii sa nu utilizeze ca resort

notiunea de pedeapsa, ci sa ii familiarizeze pe acestia cu termenul de “consecinta” iar discutiile ar trebui

purtate cu rabdare si calm. Scopul este acela de a-l face pe copil sa constientizeze ca  o consecinta logica a

unei note slabe obtinute la o anumita materie ar fi aceea sa dedice mai mult timp acelui obiect de studiu.

De asemenea, utilizand o astfel de atitudine parintii isi pot determina copii sa le marturiseasca deschis atunci

cand au obtinut rezultate mai proaste si sa evite o reactie caracterizata prin furie/revolta.

4. Supraaglomerarea cu informatie

O alta problema resimtita tot mai frecvent de elevi sau studenti este reprezentata de programa scolara foarte

incarcata ce presupune studierea unor materiale ce uneori depasesc varsta lor si care nu pot fi intelese.

La acestea se adauga volumul tot mai impresionant de teme si proiecte ce determina transformarea treptata a

acestor elemente din mijloace de control in procesul de aprofundare a materiei,  intr-un un factor de stres.

In aceasta situatie sprijinul pe care parintii sau profesorii il pot acorda elevilor/studentilor se poate concretiza

prin impartasirea sau descoperirea de metode si tehnici destinate eficientizarii si programarii procesului de

invatare.

5. Motivarea insuficienta sau bazata pe principii eronate

O persoana motivata invaţă mult mai rapid ceea ce il interesează o alta persoana lipsita de motivatie

deoarece, desi scopul propus poate fi solicitant, prin satisfacţia atingerii treptelor propuse oboseala intârzie,

avantaj ce permite celui care invaţă să desfăsoare o activitate de durată si, mai mult, să obţină un randament

sporit. in plus, existenta unei motivatii sporeste rezistenta la stres si la orice probleme exterioare.

Aprobarea si valorizarea parintilor reprezinta pentru copil confirmari ale propriei valori si in functie de acestea,

copilul se va aprecia sau subaprecia. Insa pentru ca un tanar sa se poata simti motivat si sa se poata aprecia

pe sine in relatie cu invatatura, pe langa aceste doua elemente, mai este necesar ca acesta sa gandeasca si

sa inteleaga ce inseamna a invata, la ce foloseste, de ce este nevoie de ea.

Dupa ce copilul/adolescentul a inteles ca efortul depus este destinat propriului succes si nu satisfactiei

parintilor/profesorilor sau obtinerii de note bune este foarte important ca acesta sa cunoasca si metodele prin

care sa se automotiveze, punctual, in functie de fiecare situatie si sa utilizeze emotiile constructive.

6. Inexistenta cunostintelor privind sistemele si tehnici adecvate de invatare

Pe langa aspectele mentionate, un factor adesea omis din vedere sau despre care foarte putini adulti

(profesori si parinti sau alte rude) ofera explicatii clare si sistematice este procesul de invăţare in sine.

Asadar, deseori parintii adordeaza si sunt preocupati de subiecte precum "ce stiu" copiii, "ce nu stiu", "ce

memoreaza", "ce uita" dar nu incearca sa exemplifice acestora cum sa sistematizeze, sa planifice, sa

eficientizeze acest proces.

Iata insa ca exista lucrari care abordeaza subiecte precum:

-Indrumarea pas cu pas, in acumularea cunostintelor pentru pregatirea eficienta a examenului

17

-"Instrumentele” esentiale in ordonarea si sintetizarea informatiei

-Rolul, importanta si caracteristicile surselor de informare

-Fazele procesului de invatare

-Metodele active de invatare si de memorare logica

-Managementul inteligent al timpului de invatare

-Pregatirea intelectuala si psihologica pentru examene

-Alcatuirea unui program realist si personalizat, pentru pregatirea examenului

-Sfaturi pentru a evita criza de timp in pregatirea pentru orice examen

-Tehnici de motivare si de valorificare a emotiilor constructive si anihilarea celor negative

-Forma fizica, forma mentala, somnul si examenele

-Conduita, limbajul verbal si cel nonverbal in timpul examenelor

-Examenul scris de la A la Z

3. Construiti o argumentare în favoarea uneia dintre metodele de identificare a supradotatilor în scoală,

indicând avantajele si dezavantajele ei în raport cu celelalte metode.

Rezolvare:

Premisele cercetarii supradotarii ,semnalate in literatura de specialitate(Gagne,1994; Gallagher,1987etc)permit

clasificarea mai multor probleme :nivelul superioritatii sau al performantei superioare ,atribuirea etichetei de

supradotat ,tipurile de supradotare ,modul in care se manifesta supradotarea in medii culturale diferite ,originile

fenomenului supradotarii ,procedurile de identificare a elevilor supradotati si eficacitatea programelor educationale. 

Supradotarea constituie un potential ce se poate manifesta la varste diferite si se poate dezvolta in perioada adulta numai

in functie de stimularile sociale. CLASIFICAREA TEORIILOR DEZVOLTARII Dezvoltarea psihica a fost interpretata in

moduri extreme de variate,ceea ce a dus la aparitia a numeroase conceptii. Teoriile biologice prezinta dezvoltarea ca

rezultat al predispozitiilor ereditare,mediul fiind privit ca un cadru necesar maturizarii caracteristicilor innascute.Terman

considera inteligenta o insusire determinata genetic.Pentru ca un om sa aiba succes in viata,pe langa inteligenta mai

intervin si alti factori,cum ar fi cei de mediu sau de personalitate. In teoriile invatarii,o rezultanta a factorilor de mediu care

joaca un rol important este invatarea sociala. Teoriile psihodinamice pleaca de la premisa ca determinantul tuturor

celorlalte aspecte ale dezvoltarii il constituie componenta socioafectiva a personalitatii.Datorita Id-ului,copilul detine

energia suficienta satisfacerii dorintelor sale,dar mediul exercita forte inhibitorii asupra acestui process de gratificare a

instinctelor.Interactiunea dintre Id si mediu genereaza o noua structura a personalitatii care este Ego-ul.Sub influenta

mediului social,si mai ales cel familial,se formeaza Superego-ul,cea de-a treia structura a personalitatii,care indeplineste

rolul de control al Ego-ului si al cerintelor Id-ului. Erikson (1964),adept al lui Freud,considerand ca cele cinci stadiile

dezvoltarii afective stabilite de parintele psihanalizei sunt mult prea limitate,introduce conceptul de criza a dezvoltarii pe

baza caruia explica relatiile dintre factorii psihologici,educationali si culturali.Teoria conflictelor specifice celor opt stadii

prezentate de Erikson,desi este atat de utila pentru practica educationala,nu ofera raspunsuri complete la intrebari

precum ce este supradotarea,la ce varsta se manifesta,care este raportul dintre innascut si dobandit sau daca exista o

criza a supradotarii.Conceptul cel mai important din teoria lui Piaget este adaptarea,rezultata din interactiunea dintre

maturizarea copilului si mediul social. Decalajele,pauzele sau intarzierile care apar pe parcursul dezvoltarii sunt denumite

de Gowan displasii relative sau absolute.Orice individ parcurge trei perioade ale vietii(copil,tanar,adult),iar in fiecare

perioada exista trei stadii ale dezvoltarii:latenta,identitate si creativitate. Dezvoltarea se caracterizeaza prin sase

atribute:cicluri de extindere,succesiune,discontinuitate,emergenta,diferentiere si integrare astfel: -ciclurile de extindere a

18

dezvoltarii explica aparitia unor niveluri noi de actiune; -succesiunea implica o ordine fixa in cadrul unei ierarhii a

dezvoltarii,avand un ritm relative flexibil si dependent de natura organismului si de mediul sau,ceea ce explica decalajele

individuale; -discontinuitatea se refera la anumite secvente de echilibru, ordonate si discrete; -emergenta semnifica

aparitia unor noi forte,caracteristici, attribute,insusiri; -diferentierea are in vedere clarificarea,fixarea si metamorfozarea

atributelor prin dezvoltare succesiva; -integrarea insumeaza noile caracteristici intr-o sinteza mai complexa,intr-o

structurare. 3.CONCEPTUALIZAREA SUPRADOTARII Definitiile supradotarii Interesul pentru copiii inteligenti si talentati

s-a manifestat inca din Antichitate ,primul studiu sistematic ii apartine lui Francis Galton (1869)care a folosit termenul de

geniu pentru a indica existenta unor oameni cu abilitati si performante intelectuale superioare.Terman introduce termenul

de supradotat ca o alternative a celui de geniu,considerand ca sunt supradotati doar cei cu abilitati intelectuale,situati in

marja de 1%. Una dintre diferentieri grupeaza definitiile in patru categorii: obiective,descriptive,comparative si ca

articulare a celor trei.In definitiile obiective,supradotarea este identificata dupa performantele ridicate la testele de

inteligenta.In definitiile descriptive sunt prezentate caracteristicile supradotarii si momentul aparitiei acestora.In definitiile

comparative,principalul reper il constituie clasificarea indivizilor fie dupa coeficientul intelectual,fie dupa rezultatele

scolare,fiind considerati supradotati cei care ocupa primele locuri in ierarhia performantelor umane. Indiferent de criteriul

de clasificare,exista cateva elemente comune tuturor definitiilor: a)criteriile de identificare:rezultate deosebite la teste si

performante superioare in situatii de viata(munca scolara,cercetarea stiintifica) b)raportarea supradotarii la un cadru

psihologic,educational, individual sau grupal; c)locul central al abilitatii cognitive; d)transformarea abilitatilor cognitive

latente in realizari datorita sustinerii motivationale; e)recunoasterea sociala a abilitatilor cognitive in functie de

preformante. Supradotarea presupune o mare diversitate de semnificatii. Desi nici o definitie nu este unanim acceptata,la

ora actuala toate semnaleaza potentialul aptitudinal,inteligenta, performanta si necesitatea serviciilor educationale

diferentiate. Orice definitie care include recunoasterea sociala a elevilor dotati si supradotati este utila atat pentru acesti

candidate la umanitate cat si pentru grupurile sociale carora apartin. Teorii si modele ale supradotarii Multitudinea de

definitii aparute pana in anii `70 au condos la conceptualizarea supradotarii sub forma teoriilor si modelelor

(Cohen,Ambroise,1993;Hany,1993;Sternberg,1987;Tannenbaum; Mason;Davidson;Robinson etc).Aparitia numeroaselor

teorii a generat studii privind clasificarea lor in functie de orientarile predominante.In lucrarea lui Sternberg si

Davidson(1987)sunt prezente 17 teorii ale supradotarii. Teoriile implicite reflecta conceptia despre supradotare si

caractiristicile copilului supradotat.Cele explicite prezinta componentele supradotarii,din punct de vedere psihologic sau

educational,pot fi testate,insa datele empirice le pot distorsiona usor. In categoria teoriilor implicite se incadreaza teoria

psihosociala elaborata de Tannenbaum(1983,1987,1988),care explica patru tipuri de talente specifice adultului,nu

copilului: Raritatea talentelor se refera la perfomantele umane care au revolutionat gandirea stiintifica sau sociala(Freud).

Surplusul de talent este atribuit oamenilor care,prin aptitudinile lor deosebite,au ridicat nivelul sensibilitatii si inteligentei

umane,manifestandu-se in arta,literatura,muzica(Bach). Cota talentelor include activitatea celor care au contribuit si

contribuie la buna functionare a unei societati civilizate. Talentele anormale explica perfomantele mintii ori corpului uman

cu valori practice sau pentru amuzamentul publicului Teorii explicite ale dezvoltarii

supradotarii:Gruber,Siegler,Kotovski,Davidson(rolul creativitatii),Feldman 1987(studiul copiilor prodigiosi). Modele ale

supradotarii: Modelele sunt abordari teoretice care se prezinta separate deoarece contin mai multe dimensiuni ale unui

fenomen(Gagne,Feldhusen,Cohn) 4.Conceptii despre supradotare Din dorinta de sistematizare,le grupam in conceptii

psihologice si educationale.In conceptiile psihologice,observam ca supradotarea intelectuala este considerate o implinire

a capacitatii mintale ca poate fi masurata cu instrumente specifice aptitudinilor cognitive(teste psihologice),ca este o

trasatura innascuta,iar factorii de mediu nu au o mare importanta.Conceptiile educationale acorda o atentie deosebita

abilitatiilor care contribuie la succesul academic,considerandu-se ca studierea si observarea supradotatilor se pot realize

numai intr-un mediu educational.In perioada scolarizarii se acorda o mare importanta perfomantelor,si trebuie sa stim ce

19

anume le determina,mai ales in cazul elevilor supradotati. 5. Caracteristicile copilului supradotat Copii supradotati au un

caracter descriptive,rapiditate in invatare,nivel intelectual superior,o buna organizare a informatiilor. Inteligenta Galton

(1883) concepe ca inteligenta este innascuta,iar diferentele intelectuale se datoreaza unor calitati distincte:capacitatea de

a munci,discriminare senzoriala,etc. Aptitudini academice specifice Aptitudinile academice se refera la domenii ca

matematica,fizica,chimie,etc,si constituie un potential tipuri de invatare specifice disciplinelor scolare. Gandirea critica

Este o capacitate care se dobandeste dupa multi ani de antrenament cognitive,ceea ce a impus acceptarea deosebirilor

intre legile logicii si cele ale gandirii.

4. Construiti o argumentare în favoarea uneia dintre metodele de stimulare a supradotatilor, indicând

avantajele si dezavantajele ei în raport cu celelalte metode.

Raspuns:

Copiii supradotaţi se remarcă prin atitudini, dispoziţii şi obiceiuri ce valorifică mintea deschisă,

obiectivitatea şi imparţialitatea. Ei practică în mod obişnuit metacogniţia, analizându-şi propriul

proces de gândire. Antrenamentul intelectual ce trebuie să stea la baza oricărei activităţi/lecţii

necesită planificarea, rezolvarea de probleme, decizia strategică, recomandarea de metodologii,

comunicarea şi utilizarea experienţei altora în mod critic. Direcţionarea învăţării trebuie să se

realizeze pe baza analizei optimului educaţional şi planificarea pentru viitor a acestuia. Copiii

supradotaţi sunt conduşi de o curiozitate aparte, ei sunt avizi de a înţelege cum funcţionează întreg

universul, fiind capabili să îşi imagineze îmbunătăţiri sau reformări, să producă valori utile din punct

de vedere social. De aceea, programele educaţionale pentru supradotaţi trebuie să răspundă unor

cerinţe educative care să se plieze pe caracteristicile specifice ale gândirii lor. 2

Programe educaţionale eficiente pentru supradotaţi frecvent citate în literatura de specialitate sunt

următoarele:

- metoda rezolvării creative a problemelor a lui Parnes (1977); Sidney J.Parnes a fost fondatorul fundaţiei

pentru educaţie creativă, el a studiat o viaţă modalităţile prin care se pot realiza programe educative care să

vină în sprijinul elevilor pentru soluţionarea problemelor în învăţare şi pentru dezvoltarea gândirii creative, el

susţinea necesitatea diferenţierii curriculum-ului.

- modelul triadei de îmbogăţire a lui Renzulli (The Enrichment Triad Model, 1977, 1985). Joseph

S.Renzulli dezvoltă un program de educare a supradotaţilor bazat pe experienţe de învăţare diferenţiate, care

cuprinde: activităţi de instruire în grup, activităţi exploratorii generale, activităţi de investigare individuală sau în

grupuri mici.

- stâlpii totemici ai talentului multiplu al lui Calvin W.Taylor (1978); Taylor, prin propriile cercetări lansează

o teorie (bazată pe modelul structurii inteligenţei a lui Guilford2 privind stimularea şi dezvoltarea talentelor

creative multiple prin instrumente educative oportune. El susţine ideea că fiecare individ se remarcă printr-un

talent specific. De aceea, în abordarea sa el subliniază că pot fi descoperite mai mult de 10% de copii talentaţi

dincolo de evaluarea prin testele de inteligenţă, dacă se iau în considerare şi alte aspecte şi el propune 9 arii

cum ar fi: rezultate academice, gândire productivă, planificare, comunicare, produse, decizii, aplicare, relaţii,

discernământ. El susţine, de asemenea, ideea că, dacă stimulăm motivaţia elevilor pentru învăţare, ei îşi vor

dezvolta abilităţile potenţiale într-un mod accentuat.

20

- programul de accelerare de la Universitatea John Hopkins (Stanley, 1980). Acest program cuprinde mai

multe modalităţi de accelerare: intrarea în şcoală mai devreme decât vârsta admisă, trecerea peste o clasă

sau două, studiul într-un ritm mai rapid a unor materii, studiul în clase paralele (la unele discipline poate

frecventa clasa a II-a, iar la alte discipline clasa a IV-a), plasarea copilului/elevului în clase cu copii de acelaşi

nivel intelectual, participarea la programe de pregătire specială etc.

- matricea de îmbogăţire a lui Tannenbaum (1983). Abraham J.Tannenbaum a studiat modalităţile prin

care poate fi îmbunătăţită educaţia copiilor supradotaţi cu disabilităţi, cu rezultate şcolare slabe, pe cei veniţi

din medii culturale diferite, studii publicate în cartea sa de referinţă publicată în 1983: Psychological and

Educational Perspectives. El insista pe necesitatea şcolilor sau claselor speciale pentru copiii dotaţi.

- planul Piramida, realizat de D.Cox (1985). Modelul propus de Cox pentru copiii supradotaţi vizează

analiza şi evaluarea lucrărilor realizate de elevi pe bază de teme date sau la libera lor alegere; analiza şi

compararea notelor obţinute la diferite obiecte de studiu; teste psihologice pentru reliefarea diferitelor

componente structurale (percepţie spaţială, discriminare cromatică, spirit de observare, reprezentare plană şi

spaţială, probe de tip labirint, urmărire linii, punctare, atingere etc.).

- modelul elevului autonom, creat de G.Betts (1985), fiecare elev trebuie să beneficieze de o abordare

diferită în funcţie de profilul individual pe baza cărora să fie create programe distincte;

- modelul educaţional integrativ, realizat de S.Kaplan (1986) (apud. Stănescu, 2002, p. 69-95). Şi el este

adeptul învăţării diferenţiate pentru supradotaţi prin utilizarea unui curriculum flexibil, gruparea copiilor după

capacităţi şi aptitudini în clase sau grupe omogene.

- programul Purdue creat de John F.Feldhusen este un program dedicat dezvoltării gândirii creative şi a

celor patru calităţi ale acesteia: flexibilitate, fluenţă, originalitate şi elaborare.

Modalităţile de educaţie a copiilor capabili de performanţe superioare pot fi clasificate în funcţie de:

- orientarea spre o definiţie sau mai multe definiţii ale supradotării;

- orientarea asupra ipotezelor;

- sau orientarea ideologică sau de politică educaţională.

Educaţia copiilor supradotaţi presupune programe educative speciale, uneori clase speciale, ore

suplimentare, profesori special pregătiţi pentru a lucra cu supradotaţii şi alte implicaţii de ordin economico-

financiar. Ca si dezavantaje :

Copii supradotati trezesc frecvent sentimente negative de invidie, gelozie, sau ura din partea colegilor de

generatie care nu au capacitatea lor de a performa in domeniile de interes si in consecinta au parte de o

puternica opozitie din partea mediului lor social.

Din aceste motive copii supradotati sunt deseori victimizati, mai ales ca in ciuda inteligentei lor deosebite ei au

opinii de o mare candoare asupra oamenilor pe care-i vad mai plini de calitati decat sunt in realitate. Istoria

tuturor popoarelor este plina de urmele a doua categorii de supradotati: cei ce au fost sacrificati de sistem

datorita credintei lor in om si cei ce s-au intors contra sistemului cautand solutii care sa-l transforme prin

mijloace specifice. Putem spune ca reactia acestora din urma a adancit deseori decalajul dintre oamenii

obijnuiti si cei supradotati, deseori creand presiuni imense ale majoritatii populatiei impotriva supradotatilor.

21

Schimbarile de orice fel care au marcat traditionalismul societatilor stagnante au fost in general produse de

actiunea supradotatilor, in acest caz reactia majoritatii fiind de inhibare fata de calitatile specifice copiiilor

capabili de performante inalte. Sistemul educativ descurajeaza in mod continuu un procentaj de peste 40%

dintre copii supradotati, anume vizualii spatiali, ce au o dominanta functionala a emisferei cerebrale drepte.

Acestia gandesc in imagini in timp ce sistemul oficial utilizeaza cuvinte pe care vizualii spatiali trebuie sa le

transforme in imagini, sa gandeasca in imagini, apoi sa retranscrie rezultatul in cuvinte pentru a fi evaluati in

cuvinte. Din acest motive ei devin copii cu un risc educational major in sistemele clasice bazate pe expunere si

memorare, desi in mod paradoxal vizualii spatiali au cea mai mare creativitate/ inventivitate, caracterizati de o

inteligenta complexa si dinamica, critica si laterala si in final formeaza oamenii care adauga o reala plus

valoare in sistem dezvoltand solutii, inovatii si tehnologii in stiinta sau arta.

5. Dati trei exemple de domenii de activitate în care performantele de nivel superior sunt conditionate

de creativitate. Motivati de ce este nevoie creativitate si modul în care ea facilitează performantele în

activitate.

Raspuns :

Creativitatea presupune un nivel superior al gândirii manifestat prin căutarea şi găsirea de soluţii eficiente,

prin stabilirea unor relaţii între obiecte şi fenomene. Performanţele creative se corelează cu o serie de trăsături

de personalitate şi însuşiri psihice dintre care mai importante sunt: curiozitatea, nonconformismul, flexibilitatea

gândirii, capacitatea combinatorie şi de transfer a informaţiilor, capacitatea de a empatiza cu persoane cu idei

divergente, stil cognitiv analitico-sintetic şi convergent-divergent etc.

În contextul actual, al schimbărilor rapide, al competiţiei acerbe şi accelerate care ne influenţează viaţa, ne dinamizează mediul, ne impune noi determinări, ne provoacă la o regândire a sistemelor şi a structurilor economice şi sociale, dintre identitatea naţională şi globalizare, se fac eforturi de adaptare a societăţii la exigenţele lumii de mâine. Trăim într-o lume bazată pe competiţie şi eficenţă, a cărei forţă rezidă în cunoaştere.

În cadrul competiţiei globale, Uniunea Europeană şi a propus ca scop cardinal crearea unei societăţii bazate pe cunoaştere. Un element fundamental îl contituie creativitatea. Astăzi mai mult decât oricând, creativitatea reprezintă o condiţie fundamentală a calităţii educaţiei, una dintre premisele esenţiale ale performanţei.

Creativitatea este acea caracteristică a gândirii care foloseşte inventiv experienţa şi cunoştinţele acumulate, oferind soluţii şi idei originale. Ea face posibilă crearea de produse reale sau pur mintale, constituind un progres în planul social. Componenta principală a creativităţii o constituie imaginaţia, dar creaţia de valoare reală mai presupune şi o motivaţie, dorinţa de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Şi cum noutatea, azi, nu se obţine cu uşurinţă, o altă componentă este voinţa , perseverenţa în a face numeroase încercări şi verificări.

Gândirea creatoare este deosebit de complexă şi are la bază o serie de factori

care-i permit combinările, transformările, implicările, relaţiile, identificările sau evaluările. Pe lângă coeficentul de inteligenţă, un rol important în creativitate, îl au: ereditatea, capacităţile intelectuale, aptitudinile, caracterul, mediul socio-cultural, efortul susţinut de pregătire şi investigaţie. Cultivarea gândirii inovatoare a devenit o sarcină

22

importantă a şcolilor contemporane. Stimularea creativităţii tinerilor se poate realiza printr-o susţinută şi elevată pregătire teoretică şi practică; dinamizarea iniţiativei şi muncii independente, a spiritului critic ştiinţific; dinamizarea activităţii de documentare şi experimentare independentă; receptivitatea faţă de nou; pasiune pentru ştiinţă în concordanţă cu aptitudinile fiecăruia. Deosebit de importantă este atitudinea profesorului, relaţia sa cu elevii. Aceasta implică schimbări importante, atât în mentalitatea profesorilor, cât şi ceea ce priveşte metodele de educare şi instruire. În primul rând, trebuie schimbat climatul, pentru a elimina blocajele culturale şi emotive, puternice în şcoala din trecut. Se cer relaţii distinse, democratice, între elevi şi profesori, ceea ce nu înseamnă a coborî statutul social a celor din urmă, apoi, modul de predare trebuie să solicite participarea, iniţiativa elevilor – e vorba de acele metode active, din păcate prea puţin utilizate în şcoala românească.

Creativitatea este motorul inovării şi factorul cheie al dezvoltării personale, ocupaţionale, antreprenoriale şi sociale şi al bunăstării tuturor indivizilor în societate. (Logo-ul Anului European 2009)[1]. Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene au adoptat, în decembrie 2008, decizia ca anul 2009 să fie desemnat anul creativităţii şi inovaţiei, pornind de la premisa că Europa”trebuie să-şi consolideze capacitatea de creativitate şi inovare din motive sociale şi economice pentru a răspunde în mod eficent la dezvoltarea soietăţii şi economicepentru a răspunde în mod eficient la dezvoltarea societăţii bazată pe cunoaştere: capacitatea inovatoare este strâns legată de creativitatea ca însuşire personală şi pentru a fi valorificată la maximum, trebuie difuzată pe scară largă în rândul populaţiei”[2]

Obiectivul specific este de a sublinia, printre altele, următorii factori care pot contribui la promovarea creativităţii si capacităţii de inovare:

(a) Crearea unui mediu favorabil inovării şi adaptabilităţii într-o lume aflată în continuă schimbare; trebuie luate în considerare toate formele de inovare, inclusiv pe plan social şi antreprenorial;

(b) Evidenţierea deschiderii spre diversitate culturală drept mijloc de încurajare a comunicării interculturale şi promovarea unei mai strânse legături între arte, precum şi cu şcolile şi universităţile;

(c) Stimularea sensibilităţii estetice, dezvoltării emoţionale, gândirii creative şi intuiţiei la toţi copii la vârsta cea mai frageda, inclusiv în învăţământul preşcolar;

(d) Sensibilizarea în privinţa importanţei creativităţii, a inovării şi a spiritului antrepreonorial pentru dezvoltarea personală, precum şi pentru creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă, precum şi încurajarea unei mentalităţi antreprenoriale, în special în rândul tinerilor, prin cooperarea cu mediul de afaceri;

(e) Promovarea educării în domeniile matematic, ştiinţific şi tehnologic a aptitudinilor de bază şi avansate favorabile inovării tehnologice;

(f) Încurajarea deschiderii de către schimbare, creativitate şi rezolvarea problemelor în competenţe favorabile inovării, care se pot aplica unei varietăţi de contexte profesionale şi sociale;

(g) Lărgirea accesului la o serie de forme creative de exprimare atât prin intermediul învăţământului formal cât şi prin activităţii neformale şi informale pentru tineret;

(h) Sensibilizarea publicului, atât în interiorul, cât şi în exteriorul pieţei muncii, în ceea ce priveşte importanţa creativităţii, a cunoaşterii şi a flexibilităţii într-o epocă a schimbărilor

23

tehnologice şi a integrării globale rapide pentru o viaţă prosperă şi satisfacătoare precum şi oferirea mijloacelor care să permită cetăţenilor să-şi îmbunătăţească oportunităţile de angajare în toate domeniile în care creativitatea şi capacitatea de inovare joacă un rol important;

(i) Promovarea designului drept activitate creativă care contribuie în mod semnificativ la inovarea precum şi la dobândirea de aptitudini de gestionare a inovării şi a designului, inclusiv noţiunii de bază în materie de protecţie a proprietăţii intelecuale;

(j) Dezvoltarea creativităţii şi a capacităţii inovatoare în organizaţiile private şi publice prin formare şi încurajarea acestora de a utiliza mai bine potenţialul creativ atât al angajaţilor, cât şi al clienţilor. 

ca premise ale performanţelor în învăţământ, creativitatea şi capacitatea de inovare au un rol important, iar obiectivele pe care şcoala contemporană ar trebui să le aibă în vedere, pot fi următoarele:

Să sprijine toate formele de creativitate printre care cea artistică, în cadrul programelor şcolare aferente ciclurilor de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial şi vocaţional;

Să creeze un context care să permită tinerilor să dobândească competenţe de exprimare a propriei personalităţi, necesare de-a lungul vieţii;

Să promoveze diveritatea culturală ca sursă a creativităţii şi inovatiei;

Să încurajeze utilizarea TIC ca modalitate de exprimare creativă a propriei personalităţi;

Să contribuie la formarea unui spirit antreprenorial mai pregnant;

Să sensibilizeze linia publică cu privire la perceperea inovaţiei drept modalitate de promovare a dezvoltării durabile;

Să aducă în atenţia publicului strategiile regionale şi locale bazate pe creativitate şi inovaţie ;

”Excelenţa şi competenţele esenţiale, în special cele legate de antreprenoriat, creativitate şi tehnicile de învăţare dezvoltate în toate sistemele şi la toate nivelurile de educaţie şi de formare. Atât şcolile cât şi învăţământul şi formarea profesională deţin o contribuţie majoră la facilitarea procesului de inovare. Învăţământul şi formarea profesională de înaltă calitate, de exemplu, pot contribui la favorizarea inovării la locul de munca.[4] Se pot face multe pentru educarea spiritului creativ în şcoală, apare necesitatea modificării modului de gândire şi a stilului de lucru în clasă, cristalizat în secole de învăţământ tradiţional, prea puţin preocupat de această latură a personalităţii elevului, care capătă în zilele noastre o valoare din ce în ce mai însemnată.

6. Faceti o listă cu trei activităti scolare care favorizează dezvoltarea creativitătii. Analizati modul în

care aceste activităti stimulează imaginatia, motivatia intrinsecă, atitudinile creative, formarea unor

deprinderi de muncă creativă.

24