tema 3 cadrul legal si institutional si participanţii la piaţa de capital

40
Tema 3 Cadrul legal şi instituţional de asigurare a funcţionării pieţei de capital 1. Cadrul legal de asigurare a funcţionării pieţei de capital Cadrul legal de asigurare a funcţionării pieţei de capital: practici ale SUA şi UE Cadrul legal de asigurare a funcţionării pieţei de capital din Republica Moldova 2. Cadrul instituţional de asigurare a funcţionării pieţei de capital Organe de reglementare şi control pe piaţa de capital: practici ale SUA, UE, Republicii Moldova 3. Emitenţi şi investitori pe piaţa de capital 4. Participanţi profesionişti pe piaţa de capital: practici internaţionale şi naţionale Noţiuni de bază Reglementare, cadrul legal, organe de supraveghere şi control, cadrul instituţional, emitenţi, investitori, participanţi profesionişti 1. Cadrul legal de asigurare a funcţionării pieţei de capital Economia unei ţări poate beneficia de efectele favorabile ale unei pieţe de capital, numai cu condiţia ca investitorii să aibă încredere în instituţiile şi mecanismele specifice acesteia, iar transparenţa şi integritatea constituie fundamentul construcţiei cadrului legal şi instituţional de asigurare a funcţionării pieţei de capital atît la nivel internaţional, cît şi naţional. Reglementarea reprezintă instituirea unor norme, într-un anumit domeniu, supravegherea şi controlul aplicării acestora, avînd drept obiectiv transparenţa, eficienţa şi corectitudinea activităţii domeniului respectiv. Prin crearea unui cadru legal de operare competitiv, coerent şi transparent, legile şi regulamentele privind piaţa de capital permit 1

Upload: rodica-fortuna

Post on 09-Aug-2015

118 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: tema 3 cadrul legal si institutional si Participanţii la piaţa de capital

Tema 3 Cadrul legal şi instituţional de asigurare a funcţionării pieţei de capital

1. Cadrul legal de asigurare a funcţionării pieţei de capital

Cadrul legal de asigurare a funcţionării pieţei de capital: practici ale SUA şi UE

Cadrul legal de asigurare a funcţionării pieţei de capital din Republica Moldova

2. Cadrul instituţional de asigurare a funcţionării pieţei de capital

Organe de reglementare şi control pe piaţa de capital: practici ale SUA, UE, Republicii Moldova

3. Emitenţi şi investitori pe piaţa de capital

4. Participanţi profesionişti pe piaţa de capital: practici internaţionale şi naţionale

Noţiuni de bază

Reglementare, cadrul legal, organe de supraveghere şi control, cadrul instituţional, emitenţi, investitori,

participanţi profesionişti

1. Cadrul legal de asigurare a funcţionării pieţei de capital

Economia unei ţări poate beneficia de efectele favorabile ale unei pieţe de capital, numai cu condiţia ca

investitorii să aibă încredere în instituţiile şi mecanismele specifice acesteia, iar transparenţa şi integritatea

constituie fundamentul construcţiei cadrului legal şi instituţional de asigurare a funcţionării pieţei de capital

atît la nivel internaţional, cît şi naţional.

Reglementarea reprezintă instituirea unor norme, într-un anumit domeniu, supravegherea şi controlul

aplicării acestora, avînd drept obiectiv transparenţa, eficienţa şi corectitudinea activităţii domeniului

respectiv.

Prin crearea unui cadru legal de operare competitiv, coerent şi transparent, legile şi regulamentele privind

piaţa de capital permit standardizarea procedurilor şi asigurarea securităţii financiare a participanţilor, prin

constrîngeri şi stimulente.

Organizarea reglementării şi a supravegherii pieţei de capital diferă de la o ţară la alta în funcţie de

gradul de dezvoltare, de sistemul legislativ, de tradiţii şi de legătura dintre piaţa de capital şi piaţa bancară.

Piaţa de capital este o piaţă liberă, prin mecanismul de formare a preţurilor, însă puternic „reglementată" prin

construcţia instituţională, edificată consecvent şi coerent.

Cadrul instituţional al pieţei de capital reprezintă ansamblul de reguli formale şi informale

(reglementări şi norme etice) şi structuri organizaţionale (numite, de regulă, tot instituţii sau organizaţii) cu

autoritate în domeniul financiar, ce impun şi supraveghează aplicarea şi exercitarea normelor.

1

Page 2: tema 3 cadrul legal si institutional si Participanţii la piaţa de capital

Cadrul legal de asigurare a funcţionării pieţei de capital: practici ale SUA şi UE

Dezvoltarea şi interconectarea economiilor naţionale, accentuarea concurenţei pentru atragerea

capitalurilor din diverse surse de finanţare, precum şi creşterea importanţei pieţelor de capital, au condus la o

creştere a cerinţelor şi exigenţelor investitorilor faţă de informaţiile furnizate de companii.

Aceşti factori au determinat, pe plan mondial, dezvoltarea cadrului juridic şi a celui economic,

concretizată prin adoptarea unui cadru legislativ adecvat care: să permită accesul investitorilor la informaţii;

să contribuie la creşterea transparenţei privind deciziile economice ale companiilor; să asigure securitatea

financiară a participanţilor şi standardizarea procedurilor pentru determinarea riscului asociat investiţiilor.

Crizele din ultimii ani, de pe pieţele de capital, au demonstrat necesitatea dezvoltării unui cadru

legislativ coerent. În vederea constituirii unor structuri de control la nivelul companiilor şi obligativitatea

auditării informaţiilor contabile furnizate investitorilor. Un alt impuls în vederea constituirii unui cadru

legislativ coerent ţine de dezideratul politic privind integrarea în spaţiul Uniunii Europene, fapt ce a impus

armonizarea anumitor reglementări cu cele ale UE, avînd ca scop atragerea pe pieţele de capital a

investitorilor autohtoni şi internaţionali.

În practică, performanţa sistemului financiar bazat pe piaţa de capital este demonstrată de economia

Statelor Unite ale Americii, în cadrul căreia instituţiile pieţei de capital joacă un rol mult mai important decît

în ţările Uniunii Europene sau în cele asiatice, în cadrul cărora companiile obişnuiesc să utilizeze, în special,

finanţarea prin piaţa bancară.

Puterea pieţelor de capital din economia americană are la bază două surse:

legislaţia restrictivă (Steagal Holding Company Act şi Glass Steagall Act) impusă băncilor, care a

condus la scumpirea creditelor de finanţare (principiul separării activităţii bursei de valorde activitatea

bancară, introdus în SUA prin „Securities Act" din 1933). Ideea centrală a acestui principiu preconizează că

numai societăţile specializate (adică societăţile de brokeraj şi băncile de investiţii) sunt autorizate să

intermedieze tranzacţii cu valori mobiliare, atît pe pieţele primare, cît şi pe pieţele secundare de capital.

Băncilor comerciale nu li se permite să angajeze - în mod direct - propriile capitaluri sau sumele deponenţilor

în plasamente pe pieţele de capital, primare sau secundare, avînd în vedere riscul ridicat care se asociază

acestor investiţii.

încrederea investitorilor în corectitudinea şi eficienţa pieţelor de de capital, susţinută de exexutarea

rapidă şi corectă a ordinelor de tranzacţionare. Corectitudinea şi eficienţa instituţiilor pieţelor de capital

americane se datorează, în mare parte, mediului concurenţial, în care acestea s-au dezvoltat.

În contextul creşterii competiţiei globale, pieţele de capital americane îşi menţin performanţele nu

datorită faptului că sunt „foarte" reglementate, ci pentru că sunt „bine" reglementate.

Recenta creştere explozivă în importanţă şi număr a noilor locaţii de tranzacţionare, privite ca alternativă la

clasicul ”ring bursier", reprezintă un semn pozitiv pentru activitatea de reglementare competiţie, care

converg către promovarea inovaţiei şi diversificarea aliernaţivelor puse în faţa investitorilor şi traderilor

2

Page 3: tema 3 cadrul legal si institutional si Participanţii la piaţa de capital

(Trader - persoană fizică sau organizaţie care desfăşoară activităţi de vînzare-cumpărare de valori, în

scopul obţinerii de cîştig comercial. În art.29 al Legii Romîniei privind piaţa de capital, se stipulează că

traderii sunt persoane juridice care efectuează, exclusiv în nume şi pe cont propriu, tranzacţii cu instrumente

financiare derivate, de natura contractelor futures şi cu opţiuni. În Legea cu privire la piaţa valorilor

mobiliare din Republica Moldova, noţiunea de trader nu se utilizează).

Datorită abilităţii de a inova şi a se adapta schimbărilor impuse de noile condiţii, bursele tradiţionale

de exemplu, NYSE) fac faţă noii concurenţe.

Baza legislativă de supraveghere a pieţei de capital americane se bazează pe două legi principale,

adoptate la începutul anilor '30 ai sec. XX:

1) Legea cu privire la Titlurile Mobiliare, din 1933, care prevede:

cerinţe faţă de înregistrare;

sancţiuni.

2) Legea cu privire la Bursele de Valori (1934), care interzice manipulările pe piaţă, permite efectuarea

unor reguli corecte de joc şi prevede:

înregistrarea valorilor mobiliare ce au fost listate;

instrucţiuni privind insiderii;

înregistrarea burselor de valori, brokerilor şi dealerilor;

controlul asupra activităţii comerciale;

cerinţe faţă de tranzacţiile în marjă;

sancţiuni.

În ultimii ani, investitorii din statele Uniunii Europene apelează, din ce în ce mai mult, la pieţele

financiare, care le oferă o gamă largă de servicii şi instrumente, a căror complexitate a crescut. Această

evoluţie justifică o extindere a cadrului juridic comunitar, care trebuie să includă toate activităţile oferite

investitorilor, inclusiv celor ce investesc pe piaţa de capital. În acest sens, se cuvine a se ajunge la nivelul de

armonizare necesară pentru a oferi investitorilor un nivel ridicat de protecţie şi pentru a permite companiilor

de investiţii să-şi furnizeze serviciile în întreaga Comunitate, ultima reprezentînd o piaţă unică, pe baza

supravegherii exercitate în flecare stat-membru.

Funcţionarea pieţelor de capital din ţările UE este asigurată de cadrul legal compus dintr-o multitudine de

directive Una din cele mai recente este MiFID (Markets in Financial Investments Directive). Noul cadru

legislativ al Uniunii Europene, în materie de servicii de investiţii financiare, reprezentat de directiva MiFID,

intrat în vigoare la 1 noiembrie 2007, îşi propune să sporească eficienţa pieţei de capital europene şi să o facă

mai competitivă

3

Page 4: tema 3 cadrul legal si institutional si Participanţii la piaţa de capital

Cadrul legal de asigurare a funcţionării pieţei de capital din Republica Moldova

Piaţa de capital, constituită după declararea independenţei Republicii Moldova, este un domeniu relativ

nou pentru economia autohtonă.

Cadrul legal al pieţei de capital din Republica Moldova este reprezentat de:

Legile adoptate de Parlamentul Republicii Moldova;

Decretele Preşedintelui Republicii Moldova;

Hotărîrile Guvernului Republicii Moldova;

Codul Penal, Codul Civil, Codul Administrativ etc. (în care sunt stipulate anumite norme privind

piaţa de capital);

Regulamentele elaborate şi aprobate de Comisia Naţională a Pieţei Financiare

alte acte normative elaborate de instituţiile de autoreglementare (de exemplu, Regulile Bursei de

Valori).

Evoluţia cadrului legal de asigurare a funcţionării pieţei de capital din Republica Moldova a contribuit

la dezvoltarea acesteia şi are o istorie conturată (figura 1.1).

Figura 1.1 Evoluţia cadrului legal de asigurare a funcţionării pieţei de capital din Republica Moldova

Unul din cele mai importante acte legislative, prezentate în figura 1.1, este Legea cu privire la piaţa

valorilor mobiliare, care, de la adoptarea sa şi pînă în prezent, este supusă unor permanente modificări .

O analiză expres a legislaţiei naţionale în domeniul pieţei de capital şi legislaţiei similare a Uniunii

Europene permite să se constate un şir de diferenţe de reglementare, ce ţin de activitatea pe piaţa de capital,

de condiţiile desfăşurării operaţiunilor cu valori mobiliare, de infrastructura pieţei, de realizarea ofertelor

publice de valori mobiliare etc.

Un principiu prioritar pentru Republica Moldova, în condiţiile de aspirare la integrarea în comunitatea

europeană, îl constituie adaptarea legislaţiei din domeniul pieţei de capital autohtone la cea europeană.4

Page 5: tema 3 cadrul legal si institutional si Participanţii la piaţa de capital

2. Cadrul instituţional de asigurare a funcţionării pieţei de capital

În majoritatea ţărilor, guvernul dispune de organisme specializate în reglementarea pieţei de capital.

Pe măsura liberalizării fluxurilor de capital, pieţele financiare naţionale s-au internaţionalizat şi au

apărut primele semne de integrare inter-pieţe.

Datorită internaţionalizării pieţelor de capital naţionale, recent au fost create, în întreaga lume, agenţii

guvernamentale, precum şi organisme internaţionale menite să supravegheze pieţele financiare globale. Deşi

majoritatea regulilor aplicate de acestea nu pot fi legal impuse, respectivele organisme oferă recomandări

vizînd asigurarea caracterului etic şi standardizat al practicilor de tranzacţionare pe pieţele internaţionale de

capital.

Principalele organizaţii internaţionale de acest gen sunt:

Asociaţia Internaţională a Pieţelor de Valori Mobiliare (Internaţional Securities Markets

Association - ISMA) - un organism de autoreglementare, ai cărui membri sunt, în marea lor majoritate, bănci

angajate pe pieţele euroobhgaţiuniior. ISMA operează în sistemul Transaction Rxchange System (TRAX).

care reprezintă o facilitate on-line, în timp real, pentru compararea şi confirmarea tranzacţiilor între dealeri.

Banca Reglementărilor Internaţionale (Bank of International Settlement — BIS) — asociaţie a

băncilor centrale, care urmăreşte menţinerea stabilităţii pe pieţele financiare.

Asociaţia Internaţională pentru Swapuri şi Produse Derivate (International Swaps and

Derivatives Association — ISDA) — organism de autoreglementare, care se ocupă, în special, de pieţele

OTC pentru produse derivate şi swapuri.

Organe de reglementare şi control pe piaţa de capital: practici ale SUA, UE, Republicii

Moldova

Organizarea reglementării şi supravegherii pieţelor de capital diferă de la o ţară la alta în funcţie de

tradiţii, dar şi de gradul de dezvoltare al acestora şi de interconexiunea dintre piaţa de capital şi cea bancară.

Reglementarea pieţelor de capital se poate realiza atît direct, de către stat prin propriile instituţii, cît şi

indirect, prin intermediul unor instituţii financiare abilitate cu funcţii de reglementare, ultimele devenind,

astfel, organisme de autoreglementare.

În funcţie de modul de organizare, sistemul de supraveghere şi reglementare a pieţei de capital poate

fi conceput ca o structură dispersată (de exemplu, cazul pieţei de capital americane) sau cu o structură

concentrată (de exemplu, cazul pieţei de capital din Marea Britanie).

Reieşind din respectivele moduri de organizare a reglementării şi supravegherii, în practica

internaţională, se aplică două modele de reglementare a pieţei financiare:

Twin Peaks, care presupune mai multe organe de supraveghere după principiul sectorial/instituţional.

În cadrul acestui model, de exemplu, controlul şi respăectarea intereselor investitorilor sunt efectuate de

diferite organe de control: activităţi bancare; al activităţii de asigurare; al activităţii pieţii de capital. Drept

exemplu relevant al respectivului model serveşte piaţa de capital a SUA.

5

Page 6: tema 3 cadrul legal si institutional si Participanţii la piaţa de capital

Mega-regulatorul, care prezintă existenţa unui organ public central, care reglementează toate

segmentele pieţei financiare. La atare model a recurs următoarele ţări: Canada, Japonia, Marea Britanie.

În majoritatea ţărilor respective, scopurile reglementării pieţei financiare sunt similare.

Principalele scopuri sunt:

asigurarea stabilităţii financiare a pieţelor bancare, de capital, asigurărilor şi altor organizaţii

financiare, precum şi menţinerea încrederii în sistemul financiar;

asigurarea protecţiei corespunzătoare a intereselor consumatorilor serviciilor financiare;

crearea condiţiilor similare pentru activitatea organizaţiilor financiare în scopul menţinerii

concurenţei pe piaţa financiară.

Modelul de reglementare a pieţei de capital din Republica Moldova se raliază la modelul Mega-

regulator, doar că reglementării îi este supus un segment restrîns al pieţei financiare -piaţa financiară

nebancară.

Comparînd cele doua modele de reglementare, se poate menţiona faptul că, în ultimul timp, în

majoritatea ţărilor, se observă tendinţa de delegare a responsabilităţilor de reglementare şi supraveghere a

pieţei naţionale de capital în sarcina unei singure instituţii (modelul Mega-regulator).

Printre primele ţări, care au dezvoltat un sistem de supraveghere a pieţei de capital, devenind model

pentru alte economii naţionale, a fost SUA. În SUA, funcţia de supraveghere a pieţei de capital revine

Comisiei pentru Valori Mobiliare şi Operaţiuni Bursiere (The Securities and Exchange Commission - SEC),

instituţie creată, în principal, pentru a asigura protecţia investitorilor.

Piaţa financiară autohtonă a înregistrat importante modificări în plan instituţional şi regulator, ca

urmare a constituirii, în anul 2007, a Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare.

Comisia Naţională a Pieţei Financiare este o autoritate autonomă a administraţiei publice centrale,

responsabilă faţă de Parlament, care autorizează şi reglementează activitatea participanţilor pe piaţa

financiară nebancară, precum şi supraveghează respectarea legislaţiei de către ei.

Comisia Naţională a Pieţei Financiare este succesoare, în drepturi şi obligaţiuni, a Comisiei Naţionale a

Valorilor Mobiliare, a Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de

Pensii şi a Serviciului supravegherii de stat a activităţii asociaţiilor de economii şi împrumut ale cetăţenilor,

de pe lîngă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova.

Obiectivele de bază ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare sunt:

consolidarea stabilităţii;

asigurarea transparenţei, siguranţei şi eficienţei sectorului financiar, prin adoptarea şi menţinerea unui

cadru regulator şi de supraveghere a participanţilor pieţei financiare adecvat pentru reducerea

riscurilor sistemice. precum şi pentru prevenirea practicilor neloiale, abuzive şi frauduloase în

sectorul financiar, în scopul protejării intereselor clienţilor şi investitorilor.

6

Page 7: tema 3 cadrul legal si institutional si Participanţii la piaţa de capital

Autoritatea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare se extinde asupra:

emitenţilor,

investitorilor,

participanţilor profesionişti ai pieţei valorilor mobiliare, definiţi de legislaţia privind piaţa

valorilor mobiliare,

companiilor de asigurare,

brokerilor de asigurare,

fondurilor nestatale de pensii,

organizaţiilor de microfinanţare,

asociaţiilor de economii şi împrumut,

organizaţiilor de credit ipotecar,

birourilor istoriilor de credit.

CNPF dispune de anumite atribuţii şi drepturi. Atribuţiile Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare

privind reglementarea, autorizarea şi supravegherea participanţilor profesionişti nu coincid cu atribuţiile

Băncii Naţionale a Moldovei.

Controlul exerciţiului economico-financiar al CNPF se efectuează de către Curtea de Conturi.

Guvernul, Banca Naţională a Moldovei, ministerele, alte autorităţi ale administraţiei publice

coordonează cu Comisia Naţională a Pieţei Financiare proiectele actelor normative ce vizează piaţa

financiară nebancară.

Comisia Naţională este condusă de Consiliul de administraţie, care este un organ colegial compus din 5

membri, inclusiv preşedinte şi doi vicepreşedinţi ai Consiliului de administraţie.

3. Emitenţi şi investitori pe piaţa de capital

În cadrul pieţei de capital, un rol deosebit îl deţin ofertanţii de capital -investitorii în valori mobiliare

şi solicitanţii de capital (beneficiari ai investiţiei) — emitenţii de valori mobiliare.

Emitenţii de valori mobiliare sunt persoane juridice (societăţi comerciale -SA, SRL etc; autorităţi

publice etc.) autorizate legal să emită valori mobiliare, în scopul obţinerii de fonduri băneşti.

În literatura de specialitate, există mai multe definiţii ale emitentului. precum:

orice persoană juridică, care se obligă, în mod legal, să onoreze drepturile pe care le conferă activul

financiar emis;

entitate, desemnată ca parte obligată pe un instrument financiar (valori mobiliare sau instrument de

plată), care preia răspunderi directe sau indirecte pentru plată. În sens restrîns, emitentul unei

instrucţiuni pentru plată este entitatea în favoarea cîreia se face plata în schimbul valorii ce urmează a

fi distribuite, prin utilizarea cardului în sistemul de bani electronici cu care cardul este compatibil şi

care este obligat să plătească sau să raspundă pentru tranzacţii.

7

Page 8: tema 3 cadrul legal si institutional si Participanţii la piaţa de capital

În conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, „emitentul este persoana juridică sau organul puterii

publice, care emite valori mobiliare şi poartă răspundere în numele său faţă de deţinătorii valorilor mobiliare,

în ce priveşte drepturile oferite de către aceste titluri".

Emitentul este cel care plasează, pe piaţa de capital, un anumit tip de produs şi anume - valori mobiliare

(corporative, de stat, municipale etc), calitatea cărora este identificată de statutul emitentului şi rezultatele

financiare aie activităţilor sale.

Principalul emitent, în cadrul pieţei financiare, este considerat statul. Valorile mobiliare de stat au un

risc nul, deoarece statul îşi va îndeplini obligaţiile pentru a evita falimentul, ceea ce nu se poate afirma despre

societăţile pe acţiuni.

Pentru a obţine dreptul de emisiune, societatea comercială trebuie să corespundă anumitor condiţii legale

din ţara respectivă. în Rusia, de exemplu, o asemenea societate trebuie să existe cel puţin de 2-3 ani, să

prezinte ultimele bilanţuri contabile, aprobate de acţionari şi autorităţi, precum şi un raport privind rezultatele

financiare şi programul de dezvoltare propus.

Pe piaţa valorilor mobiliare, emitentul este apreciat, în primul rînd, din punct de vedere al atractivităţii

investiţionale a valorilor mobiliare emise.

În condiţiile pieţei de capital autohtone, atractivitatea investiţională, deseori, se asociază cu atractivitatea

investiţională a valorilor mobiliare emise. Cel mai mare grup de emitenţi de valori mobiliare îl constituie

societăţile pe acţiuni, create atît în procesul de privatizare, cît şi societăţile pe acţiuni nou-create.

În condiţii de concurenţă, societăţile pe acţiuni sunt nevoite să utilizeze diverse tactici pentru atragerea

investitorilor.

Investitorul pe piaţa valorilor mobiliare este persoana fizică sau juridică care, în primul rînd, asumîndu-şi

riscul nerealizîrii obiectivului, plasează resursele financiare şi materiale în valori mobiliare, cu scopul de a

obţine avantaje economice din exersarea drepturilor de revendicare a unei părţi din rezultatele exploatării şi

funcţionării activelor care fac obiectul investiţiei.

în conformitate cu statutul său, se deosebesc:

investitori individuali;

investitori instituţionali.

Investitorii instituţionali sunt organizaţii colective care au drept obiect de activitate mobilizarea de fonduri

băneşti, în principal, din vînzarea de valori mobiliare şi efectuarea de plasamente, cea mai mare parte, tot în

valori mobiliare.

În sens larg, investitorii instituţionali pot fi numiţi simplu, intermediari financiari. în sens restrîns, sub

denumirea de investitori instituţionali, sunt cuprinse mai multe categorii principale de firme:

organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM - de tipul societăţilor de investiţii şi

fondurilor de investiţii, inclusiv mutuale de tip deschis sau închis );

societăţi de asigurări;

fonduri sau case de pensii;

8

Page 9: tema 3 cadrul legal si institutional si Participanţii la piaţa de capital

bănci de investiţii.

În Republica Moldova îşi desfăşoară activitatea diverse tipuri de investitori instituţionali, care activează în

ţările dezvoltate. Însă, cele mai importante şi mai des întîlnite sunt:

băncile comerciale;

fondurile invesiiiionale etc.

Din punct de vedere al implicării investitorilor în activitatea de gestionare a activelor sau a

patrimoniului emitentului şi al preluării riscului, se deosebesc următoarele categorii de investitori:

strategici;

de portofoliu

prudenţi, conservatori (hedgeri);

speculatori.

Investitorul strategic este investitorul care cunoaşte şi se implică în administrarea şi conducerea

investiţiei tehnice, asumîndu-şi responsabilitatea de participare la administrarea patrimoniului emitentului.

Ieşirea unui investitor strategic din investiţie constituie un semnal negativ, deoarece acesta, prin excelenţă,

este un insider şi posedă informaţii confidenţiale care privesc emitentul.

Investitorul de portofoliu este investitorul care nu se implică în administrarea operativă a emitentului şi,

ca urmare, dreptul lor de intrare şi ieşire din investiţie nu este restricţionat, iar răspunderea lor se-nscrie în

limitele sumelor investite în valorile mobiliare.

Investitorul prudent, conservator este persoana care, în mod curent, operează „cu" şi „pentru" activul de

bază, evoluţia preţului afectîndu-1, într-un anumit sens.

Investitorul speculator nu se ocupă, în mod curent, cu exploatarea tehnică a unui activ; el nu este

interesat să-1 opereze, însă variaţia preţului constituie, pentru acesta, o oportunitate de cîştig. Speculatorul îşi

asumă riscurile privind direcţia şi intensitatea acestor variaţii, manifestînd un interes deosebit pentru proiiiui

de capital prin exploatarea imeGiata a iniormaţiiior.

4. Participanţi profesionişti pe piaţa de capital: practici internaţionale şi naţionale

          Intermediarii financiari se definesc prin faptul că mobilizează fondurile (active financiare) de la

deţinătorii de bani (economisitorii), creându-şi datorii (active) faţă de aceştia, şi emit propriile active către

utilizatorii de fonduri. Cum intermediarii acţionează în esenţă după principiul clasic al băncilor, ei se numesc,

generic, instituţii bancare. Cu alte cuvinte, intermediarii financiari nu revând activele pe care le cumpără, ci

creeză noi active, pe care le vând pe piaţă; acestea sunt datorii ale clienţilor faţă de instituţiile bancare şi nu

faţă de economisitorii care au deţinut iniţial activele cumpărate de intermediar.

Deci instituţiile bancare schimbă natura activelor financiare care sunt distribuite pe piaţă, emiţând

propriile active.

          Intermediarul financiar este un agent al pieţei financiare care asigură transferul fondurilor de la

deţinători la utilizatori, achiziţionând active financiare de la primii şi emiţând propriile active către ultimii

9

Page 10: tema 3 cadrul legal si institutional si Participanţii la piaţa de capital

 Reglementarea şi supravegherea activităţii intermediarilor de valori mobiliare au ca scop asigurarea

funcţionării adecvate a acestor societăţi, astfel încât să poată absorbi fluctuaţiile financiare, îndeplinindu-şi

corect îndatoririle. Reglementarea pieţelor de capital vizează cadrul de organizare a pieţei, instituţiile,

mecanismele, produsele şi controlul asupra activităţii celor care sunt implicaţi în tranzacţionarea valorilor

mobiliare.

Un alt aspect administrativ şi de control al activităţii CNPF este reprezentat de licenţierea participanţilor

profesionişti ai pieţei de capital, fenomen care nu ţine doar de acordarea de licenţe participanţilor, ci şi de

supravegherea ulterioară a celor cărora li s-a acordat dreptul de activitate pe piaţa de capital.

În scopul asigurării controlului de stat asupra activităţii participanţilor profesionişti pe piaţa valorilor

mobiliare şi protejării intereselor investitorilor, CNPF, este in drept să acorde licenţe de prticipare la piaţa

valorilor mobiliare tuturor participanţilor profesionişti, cu excepţia instituţiilor financiare, cărora le este

acordată licenţa doar cu condiţia prezentării autorizaţiei la Banca Naţională a Moldovei.

Prin urmare, suntem de acord cu expresia lui I. Iova, care spune că „Rolul CNPF pe piaţa valorilor

mobiliare ar putea fi comparat cu rolul Băncii Naţionale a Moldovei în sectorul bancar, CNPF fiind

autoritatea cu cea mai mare pondere vizavi de controlul şi supravegherea participanţilor profesionişti la piaţa

valorilor mobiliare, rol ce-i revine şi BNM atunci cind este vorba de activitatea băncilor comerciale

Din peisajul pieţei de capital a Republicii Moldova fac parte nu doar subiecţii nemijlociţi ai acestei

pieţe: emitent şi investitor, precum şi participanţii profesionişti pe piaţa de capital care contribuie

fundamental in procesul de plasare a valorilor mobiliare.

Astfel, un rol important pe piaţa de capital le revine intermediarilor (participanţilor profesionişti) de

valori mobiliare, care:

işi asumă angajamentul de distribuire a titlurilor emise;

efectuează comerţul cu titluri, respectiv vinzarea-cumpărarea de valori mobiliare in nume şi pe

cont propriu;

efectuează intermedierea in comerţul cu titluri, respectiv vinzarea-cumpărarea acestora in

contul unor terţi etc.

Scopul principal al activităţii participanţilor profesionişti pe piaţa de capital este de a face posibilă

compatibilitatea dintre vinzători (emitent) şi cumpărători (investitor), asigurind o tranzacţie benefică pentru

toate părţile, inclusiv pentru ei inşişi.

Definind statutul juridic al participantului profesionist, este necesară, in opinia noastră, analiza celor două

categorii de subiecţi ai pieţei secundare, aşa cum ar fi: investitorul şi participantul profesionist.

În ceea ce priveşte diferenţa dintre investitor şi participantul profesionist, putem constata că

investitorul, inainte de toate, este orice persoană fizică sau juridică care, pe cont propriu, cumpără, deţine şi

vinde valori mobiliare. Spre deosebire de investitor, participantul profesionist poate fi doar persoană juridică

special autorizată, care cumpără şi/sau vinde valori mobiliare ori drepturi aferente lor sau derivind din

acestea.

10

Page 11: tema 3 cadrul legal si institutional si Participanţii la piaţa de capital

In al doilea rind, investitorul ciştigă din aprecierea valorii acţiunii şi din dividendele pe care le incasează

anual. Participantul profesionist ciştigă din comisioanele percepute după exercitarea intermedierii de vinzare-

cumpărare, precum şi din diferenţele de preţ la operaţiunile pe cont propriu, fără a avea dreptul să deţină pe o

bază indefinită valori mobiliare.

Aşadar, activitatea de intermediere a participantului profesionist inseamnă activitatea desfăşurată de

persoanele autorizate la prestarea de servicii investiţionale, in contul lor şi/sau in contul altor persoane,

pentru transferul de instrumente financiare sau drepturi aferente acestora.

Pe piaţa de capital, un rol important le revine participanţilor profesionişti, care desfăşoară activitate de

intermediere a operaţiunilor cu valori mobiliare între emitenţi şi investitori atît pe piaţa primară, cît şi pe piaţa

secundară.

Pentru prima dată, actul normativ complex care a reglementat, in special, piaţa valorilor mobiliare şi

activitatea subiecţilor acesteia a apărut la 18.11.98, cind în Republica Moldova a fost adoptată Legea cu

privire la piaţa valorilor mobiliare. În baza acestei legi a fost determinat grupul participanţilor profesionişti

pe piaţa valorilor mobiliare şi statutul lor juridic.

Prezenta lege stabileşte dispoziţiile generale privind activitatea pe piaţa valorilor mobiliare, măsurile

de protecţie a intereselor investitorilor şi răspunderea pentru incălcarea legislaţiei pe piaţa valorilor mobiliare.

Conform art.1 alin.(2) din Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare, subiecţii prezentei legi sint:

Comisia Naţională a Pieţei Financiare, o autoritate a administraţiei publice imputernicită cu

administrarea pieţei valorilor mobiliare

emitenţii, investitorii, inclusiv participanţii profesionişti la piaţa valorilor mobiliare.

Art.3 din prezenta lege propune următoarea definiţie a participanţilor profesionişti la piaţa valorilor

mobiliare, in calitatea cărora pot apărea persoane juridice cu forma juridică de organizare societate pe acţiuni,

care desfăşoară unul sau mai multe activităţi profesioniste pe piaţa valorilor mobiliare.

De asemenea, conform art. 32 din prezenta lege sint desprinse două tipuri de activităţi

profesioniste, care sint desfăşurate de persoanele juridice pe piaţa valorilor mobiliare:

activităţile de bază

activităţile conexe.

Astfel, potrivit ultimelor modificări, pentru prima dată în lege se concretizează activităţile care pot fi

desfăşurate in baza licenţei corespunzătoare şi se propune o nouă clasificare a activităţilor profesioniste pe

piaţa valorilor mobiliare, cu divizarea acestora in activităţi de bază şi conexe.

Prin urmare, persoanele juridice licenţiate pe piaţa valorilor mobiliare pot desfăşura următoarele

activităţi de bază:

de brokeraj;

de dealer;

de administrare fiduciară a investiţiilor

de ţinere a registrului;

11

Page 12: tema 3 cadrul legal si institutional si Participanţii la piaţa de capital

de depozitare;

bursieră pe piaţa valorilor mobiliare;

de depozitar central;

de estimare a valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la ele;

de consulting investiţional;

fond de investiţii.

În funcţie de activitatea de bază desfăşurată conform licenţei obţinute, titularului de licenţă i se acordă

dreptul de a desfăşura următoarele activităţi conexe:

de underwriting;

de clearing şi decontare;

de consulting.

Prin derogare (abatere, excepţie) de la prevederile legii, activităţile de brokeraj, de ţinere a registrului şi

de consulting investiţional pot fi desfăşurate şi ca activităţi conexe, iar activitatea de clearing şi decontare ca

activitate de bază.

Licenţa pentru activitatea de brokeraj ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a

desfăşura consultingul investiţional ca activitate conexă.

Licenţa pentru activitatea de dealer ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a desfăşura

activităţile de brokeraj, de underwriting şi de consulting investiţional ca activităţi conexe.

Licenţa pentru activitatea de administrare fiduciară a investiţiilor ca activitate de bază acordă

titularului ei dreptul de a desfăşura consultingul investiţional ca activitate conexă.

Licenţa pentru activitatea de ţinere a registrului ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de

a desfăşura activitatea de consulting ca activitate conexă.

Licenţa pentru activitatea de depozitare ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a

desfăşura activitatea de consulting ca activitate conexă.

Licenţa pentru activitatea bursieră pe piaţa valorilor mobiliare ca activitate de bază acordă

titularului ei dreptul de a desfăşura activitatea de clearing şi decontare şi activitatea de consulting ca activităţi

conexe.

Licenţa pentru activitatea depozitarului central de valori mobiliare acordă titularului ei dreptul de a

desfăşura activităţile de depozitare, de clearing şi decontare, de ţinere a registrului ca activităţi de bază şi

activitatea de consulting ca activitate conexă.

Licenţa pentru activitatea de estimare a valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la ele ca

activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a desfăşura activitatea de consulting ca activitate conexă.

Fondurile de investiţii desfăşoară activitatea profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare în conformitate

cu Legea cu privire la fondurile de investiţii, cu prezenta lege şi cu actele normative ale Comisiei Naţionale.

O persoană juridică poate să deţină o singură licenţă pentru activitate profesionistă pe piaţa valorilor

mobiliare.

12

Page 13: tema 3 cadrul legal si institutional si Participanţii la piaţa de capital

Activităţile profesioniste, pe piaţa valorilor mobiliare din Republica Moldova, sunt reglementate de

Legea privind piaţa valorilor mobiliare, nr. 199-XIV din 18.11.98 (republicat: Monitorul Oficial nr. 183-

185/655 din 10.10.2008)

activitate bursieră;

activitate de brokeraj;

activitate de dealer;

activitate de underwriting ;

activitate de administrare a investiţiilor;

activitate de ţinere a registrului;

activitate de depozitare;

activitate de clearing;

alte genuri de activităţi.

Aceste activităţi pot fi efectuate de persoanele juridice autorizate, numite participanţi profesionişti pe

piaţa valorilor mobiliare. Aceştia, la rîndul lor, pot desfăşura unul sau mai multe genuri de activitate

profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare.

De asemenea, pentru ca societatea emitentă pe acţiuni să poată acţiona rapid şi eficace, de cele mai multe

ori se face apel la altă categorie de intermediari, şi anume bănci care, prin intermediul sistemului

informaţional propriu, formează un flux de distribuire a valorilor mobiliare emise.

De exemplu, conform hotăririlor Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare din 3 februarie 2005,

pentru Băncile Comerciale „Moldova Agroindbank” S.A. şi „Banca Socială” S.A. au fost acordate licenţe

pentru dreptul de a desfăşura activitatea profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare de brokeraj şi de dealer cu

termen de valabilitate pină la 3 februarie 2010

activitatea de brokeraj – activitate de vînzare-cumpărare a valorilor

mobiliare, desfăşurată de participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare, în calitate de mandatar sau de

comisionar ce activează în baza contractului de mandat sau de comision, precum şi în baza procurii pentru

efectuarea tranzacţiilor menţionate, în cazul în care contractul nu stipulează împuternicirile mandatarului sau

ale comisionarului

Activitatea de brokeraj

Activitatea de brokeraj se desfăşoară de către participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare.

Drepturile şi obligaţiile brokerului şi ale clientului acestuia se stabilesc de contractul de servicii de brokeraj

încheiat de aceştia şi de dispoziţiile date brokerului de către client în conformitate cu contractul menţionat.

Modelul contractului-tip de servicii de brokeraj se stabileşte de către Comisia Naţională.

13

Page 14: tema 3 cadrul legal si institutional si Participanţii la piaţa de capital

Brokerul este în drept să presteze servicii de administrare a valorilor mobiliare şi mijloacelor băneşti

destinate investirii şi reinvestirii în valorile mobiliare ale clientului în cazul în care astfel de servicii sînt

prevăzute în contractul de brokeraj.

Brokerii sînt în drept să delegheze efectuarea tranzacţiilor numai brokerilor. Delegarea se admite

numai în cazul în care ea este stipulată în contractul de servicii de brokeraj sau în cazul în care brokerul este

forţat să o facă în scopul protejării intereselor clientului său. În acest caz, brokerul îl informează pe client

despre delegare.

Brokerul trebuie să execute dispoziţiile clientului în mod conştiincios, în condiţii favorabile pentru

acesta şi în ordinea primirii lor, în cazul în care contractul nu prevede altă modalitate de executare a

dispoziţiilor clientului.

Tranzacţiile cu valori mobiliare, efectuate de broker conform dispoziţiei clientului, întotdeauna se

execută prioritar în raport cu tranzacţiile de dealer ale brokerului dat sau în raport cu tranzacţiile efectuate

conform dispoziţiei persoanelor afiliate clientului.

Brokerul este obligat să recupereze pe deplin clientului prejudiciile cauzate prin neexecutarea sau

executarea neadecvată a obligaţiilor stipulate în contractul de servicii de brokeraj.

În cazul în care brokerul este declarat falit, patrimoniul care este deţinut de acesta în baza contractelor

de servicii de brokeraj şi care aparţine clienţilor săi nu poate fi inclus în masa de concurs.

activitatea de dealer – activitate de cumpărare a valorilor mobiliare, desfăşurată de participantul

profesionist la piaţa valorilor mobiliare, în numele şi din cont propriu, pentru vînzarea lor ulterioară în scopul

obţinerii de profit;

Activitatea de dealer

Activitatea de dealer se desfăşoară de către participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare.

Anunţînd preţul, dealerul este obligat să anunţe şi alte condiţii esenţiale ale contractului de vînzare-

cumpărare a valorilor mobiliare: numărul minimal şi maximal de valori mobiliare ce urmează a fi procurate

şi/sau vîndute, precum şi termenul în care preţurile anunţate sînt valabile.

În cazul în care, conform licenţei deţinute, titularul acesteia desfăşoară activităţile de dealer şi de brokeraj,

dispoziţiile date brokerului de către client întotdeauna se execută prioritar în raport cu tranzacţiile de dealer.

activitatea de administrare fiduciară a investiţiilor – activitate desfăşurată

de administratorul fiduciar participant profesionist la piaţa valorilor mobiliare conform contractului de

administrare fiduciară a următorului patrimoniu transmis acestuia:

a) a valorilor mobiliare;

b) a mijloacelor băneşti destinate investirii în valori mobiliare;

c) a valorilor mobiliare şi a mijloacelor băneşti obţinute ca rezultat al administrării fiduciare a valorilor

mobiliare;

Activitatea de administrare fiduciară a investiţiilor

14

Page 15: tema 3 cadrul legal si institutional si Participanţii la piaţa de capital

Modul de desfăşurare a activităţii de administrare fiduciară a investiţiilor, drepturile şi obligaţiile

administratorului fiduciar şi ale clientului său se stabilesc de legislaţie şi de contractul de administrare

fiduciară a investiţiilor.

Conform contractului de administrare fiduciară a investiţiilor, una din părţi (fondatorul administrării)

transmite, pe un termen stabilit, patrimoniul respectiv celeilalte părţi (administratorului fiduciar), care îşi

asumă obligaţia de a administra patrimoniul dat în interesul fondatorului administrării sau în interesul

persoanei indicate de el (beneficiarului).

Transmiterea în administrarea administratorului fiduciar a valorilor mobiliare nu implică transmiterea

către acesta a dreptului de proprietate asupra lor. Administratorul fiduciar este obligat să asigure ţinerea

evidenţei activelor fiecărui client separat de activele proprii.

Mărimea remuneraţiei administratorului fiduciar, cu excepţia participantului profesionist la piaţa

valorilor mobiliare care efectuează administrarea fiduciară a patrimoniului fondului de investiţii, se stabileşte

de către părţi, dar nu va depăşi 25% din valoarea venitului obţinut de fondatorul administrării fiduciare ca

urmare a administrării patrimoniului.

Remunerarea administratorului fiduciar se efectuează numai sub formă de mijloace băneşti.

La desfăşurarea activităţii sale, administratorul fiduciar al fondului de investiţii este obligat să indice că

activează în calitate de administrator fiduciar.

În cazul în care apar conflicte de interese între administratorul fiduciar şi client sau între clienţii unuia

şi aceluiaşi administrator fiduciar şi acesta întreprinde acţiuni în detrimentul intereselor clientului,

administratorul fiduciar poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.

activitate de ţinere a registrului deţinătorilor de valori mobiliare nominative (în continuare –

activitate de ţinere a registrului) – activitate de colectare, înregistrare, prelucrare şi păstrare a datelor în

vederea constituirii şi funcţionării sistemului de ţinere a registrului deţinătorilor de valori mobiliare

nominative, precum şi de furnizare a datelor din registrul deţinătorilor de valori mobiliare nominative,

desfăşurată de participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare;

Activitatea de ţinere a registrului

Activitatea de ţinere a registrului se desfăşoară de către participantul profesionist la piaţa valorilor

mobiliare, cu excepţia emitentului. Deţinător de registru poate fi emitentul sau registratorul independent care

a încheiat cu emitentul contractul de ţinere a registrului şi deţinătorul nominal în cazurile prevăzute de

prezenta lege.

Deţinătorul registrului este obligat:

a) să respecte modalitatea stabilită de ţinere a registrului;

b) să deschidă în registru un cont personal pentru fiecare persoană înregistrată, în modul stabilit de

către Comisia Naţională;

c) să opereze în registru toate modificările şi completările necesare;

15

Page 16: tema 3 cadrul legal si institutional si Participanţii la piaţa de capital

d) să efectueze, conform dispoziţiei persoanelor înregistrate, operaţii pe conturile personale ale

acestora;

e) să aducă la cunoştinţa persoanelor înregistrate informaţia dezvăluită de emitent – în cazul în care

registrul este ţinut de registratorul independent;

f) să prezinte persoanelor înregistrate datele din registru despre numele (denumirea) persoanelor

înregistrate în registru şi despre numărul, clasa şi valoarea nominală a valorilor mobiliare care le aparţin în

conformitate cu prezenta lege;

g) să informeze Comisia Naţională în cazurile în care în registrul deţinătorilor de valori mobiliare ale

emitentului dintr-o clasă anumită au fost înregistrate mai mult de 50 de persoane;

h) la rezilierea contractului cu emitentul, să respecte modul stabilit de către Comisia Naţională de

transmitere a registrului – în cazul în care registrul este ţinut de registratorul independent;

i) să execute alte acţiuni prevăzute de prezenta lege.

Deţinătorul registrului este obligat să reînnoiască copia informaţiei din registru pe fişier electronic cel

puţin o dată în 15 zile calendaristice.

Deţinătorul registrului nu este în drept să înainteze, la operarea modificărilor şi completărilor în

registru, alte cerinţe decît cele stipulate în prezenta lege.

Registratorul independent nu este în drept să efectueze tranzacţii cu valorile mobiliare ale emitenţilor

cu care a încheiat contractul de ţinere a registrului.

Deţinătorul registrului poartă răspundere în conformitate cu legislaţia pentru prejudiciul cauzat ca

urmare a îndeplinirii necorespunzătoare sau neîndeplinirii obligaţiilor sale.

activitatea de depozitare – activitate de prestare a serviciilor de păstrare a valorilor mobiliare şi/sau

de evidenţă a drepturilor deponenţilor asupra valorilor mobiliare, desfăşurată de participantul profesionist la

piaţa valorilor mobiliare;

Activitatea de depozitare

Depozitarul este obligat să ţină evidenţa valorilor mobiliare, inclusiv a drepturilor conferite de acestea,

precum şi a grevărilor valorilor mobiliare cu obligaţii în conformitate cu prezenta lege şi cu contractul

încheiat cu deţinătorul valorilor mobiliare.

Depozitarul este în drept să se înregistreze, conform contractului de prestare a serviciilor de depozitare,

în registru sau la alt depozitar în calitate de deţinător nominal.

Depozitarul nu este în drept să administreze valorile mobiliare ale deponentului în cazul în care

legislaţia nu prevede acest lucru.

activitatea bursieră pe piaţa valorilor mobiliare (în continuare – activitate bursieră) – activitate

organizată a pieţei valorilor mobiliare, desfăşurată de participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare,

orientată spre crearea infrastructurii şi prestarea serviciilor care asigură efectuarea tranzacţiilor civile cu

valori mobiliare între participanţii la piaţa valorilor mobiliare;

16

Page 17: tema 3 cadrul legal si institutional si Participanţii la piaţa de capital

activitatea de depozitar central de valori mobiliare (în continuare – depozitar central) – participant

profesionist la piaţa valorilor mobiliare, care prestează servicii de evidenţă a drepturilor deponenţilor asupra

valorilor mobiliare, de clearing şi decontare a tranzacţiilor efectuate pe piaţa bursieră

Depozitarul central

Depozitarul central emite numai acţiuni ordinare nominative de o singură clasă. Acţionari ai

depozitarului central pot fi numai participanţii profesionişti la piaţa valorilor mobiliare.

Acţionarii depozitarului central nu pot deţine mai mult de 5% din drepturile de vot, cu excepţia bursei de

valori care poate deţine pînă la 75% din drepturile de vot.

Orice înstrăinare a acţiunilor depozitarului central va fi comunicată, în termen de 3 zile lucrătoare,

Comisiei Naţionale.

Depozitarul central elaborează şi aprobă regulile şi procedurile de organizare şi desfăşurare a activităţii

sale, care se supun aprobării şi de către Comisia Naţională şi intră în vigoare la data publicării lor în

Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

În cazul modificării legislaţiei ce reglementează activitatea de depozitare în partea ce ţine de evidenţa

drepturilor deponenţilor asupra valorilor mobiliare, de efectuarea operaţiunilor de clearing sau decontare,

depozitarul central va modifica regulile şi procedurile de organizare şi desfăşurare a activităţii sale.

  activitatea de estimare a valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la ele

Estimarea valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la ele se efectuează în temeiul contractului

pentru serviciile de estimare, încheiat între estimator şi client.

Estimarea valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la ele poate fi benevolă sau obligatorie.

Estimarea benevolă se efectuează la iniţiativa beneficiarului (emitent, deţinător de valori mobiliare,

investitor etc.).

Estimarea obligatorie se efectuează în cazurile stabilite de prezenta lege şi de alte acte legislative,

precum şi în cazul în care valorile mobiliare nu au valoare de piaţă.

În activitatea sa, estimatorul se va baza pe:

a) cotaţiile valorilor mobiliare pe piaţa bursieră;

b) starea financiară a emitentului dedusă din rapoartele financiare;

c) mărimea activelor nete ale emitentului la valoarea de piaţă;

d) informaţia privind activitatea curentă, operaţiunile şi perspectivele de dezvoltare a activităţii

emitentului;

e) informaţia accesibilă despre emitent care, în opinia estimatorului, poate fi utilizată la efectuarea

analizei;

f) informaţia accesibilă despre alţi emitenţi ale căror acţiuni se tranzacţionează pe piaţa valorilor

mobiliare, care, în opinia estimatorului, poate fi utilizată la efectuarea analizei comparative;

g) alte cercetări şi analize financiare care, în opinia estimatorului, pot fi utilizate la întocmirea avizului

privind valoarea de piaţă a activelor.

17

Page 18: tema 3 cadrul legal si institutional si Participanţii la piaţa de capital

Organizaţia de estimare sau specialistul acesteia nu poate efectua estimarea valorilor mobiliare şi a

activelor ce se referă la ele în cazul în care:

a) este fondator, acţionar sau persoană cu funcţie de răspundere a persoanei juridice titular de drepturi

patrimoniale asupra obiectului estimării;

b) este persoană fizică ce se află în relaţii de rudenie sau afinitate de gradul I şi II cu fondatorii,

acţionarii sau persoanele cu funcţie de răspundere ale clientului;

c) rezultatele estimării urmează a fi utilizate de însuşi estimatorul.

În activitatea sa, estimatorul este obligat:

a) să respecte prevederile actelor legislative şi altor acte normative în vigoare şi ale contractului pentru

serviciile de estimare;

b) să comunice clientului despre imposibilitatea participării sale la efectuarea estimării în urma apariţiei

circumstanţelor care împiedică efectuarea unei estimări obiective;

c) să efectueze estimarea în mod conştiincios şi să prezinte un raport de estimare obiectiv şi

argumentat;

d) să nu divulge informaţia confidenţială obţinută în perioada de estimare.

Valoarea estimativă a valorilor mobiliare determinată de către estimator se consideră veridică şi

recomandabilă de utilizat dacă legislaţia în vigoare, hotărîrea Comisiei Naţionale sau decizia instanţei de

judecată nu stabileşte altfel.

Estimatorul poartă răspundere civilă, administrativă şi penală pentru prejudiciul cauzat ca rezultat al

subestimării sau supraestimării valorilor mobiliare.

Modul de aplicare a metodelor de estimare şi structura raportului de estimare a valorilor mobiliare sînt

stabilite în actele normative ale Comisiei Naţionale.

activitatea de consulting investiţional – activitate desfăşurată de către participantul profesionist la

piaţa valorilor mobiliare privind recomandarea personală dată unui client în legătură cu una sau mai multe

tranzacţii cu valori mobiliare

Activitatea de consulting investiţional

Activitatea de consulting investiţional include prestarea de către participantul profesionist la piaţa

valorilor mobiliare a următoarelor servicii:

a) consultanţa privind evaluarea şi gestionarea riscului investirii în valori mobiliare;

b) recomandări privind formarea portofoliului de valori mobiliare;

c) prezentarea de opinii şi recomandări în legătură cu vînzarea şi cumpărarea valorilor mobiliare;

d) analiza pieţei valorilor mobiliare din iniţiativa participantului profesionist la piaţa valorilor mobiliare

care desfăşoară activitate de consulting investiţional sau la cererea clientului;

e) servicii de consultanţă specificate la alin.(2).

Participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare care desfăşoară activitate de consulting

investiţional:

18

Page 19: tema 3 cadrul legal si institutional si Participanţii la piaţa de capital

a) va utiliza surse de informaţii adecvate analizelor şi recomandărilor elaborate, fiind interzisă folosirea

unor informaţii nereale şi eronate în rapoartele sau recomandările sale;

b) va ţine evidenţa materialelor, a surselor de informare utilizate;

c) va familiariza clientul cu caracteristicile generale ale procesului de investire în valori mobiliare,

precum şi cu criteriile care au stat la baza creării, analizei şi selectării unui portofoliu de valori mobiliare;

d) va indica sursa şi autorul materialelor folosite ce ţin de studiile elaborate şi publicate de alte

persoane.

Participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare care desfăşoară activitate de consulting sau

consulting investiţional este obligat să păstreze confidenţialitatea informaţiei despre clienţii săi.

Persoanelor care desfăşoară activitate de consulting sau de consulting investiţional le este interzis:

a) să recomande investiţii care ar determina realizarea de profituri personale sau pentru persoanele sale

afiliate;

b) să acţioneze în calitate de contraparte la tranzacţiile efectuate în urma recomandărilor date.

activitatea de underwriting – activitate de mediere la emisiuni, desfăşurată de participantul

profesionist la piaţa valorilor mobiliare în numele emitentului, în vederea promovării ofertei publice primare

şi plasamentului valorilor mobiliare ale emitentului

Activitatea de underwriting

Activitatea de underwriting include:

a) asistenţa acordată emitentului de valori mobiliare la elaborarea şi perfectarea prospectului ofertei

publice şi a altor documente pentru înregistrarea ofertei publice a valorilor mobiliare pe piaţa primară;

b) promovarea ofertei publice şi a plasamentului valorilor mobiliare ale emitentului pe piaţa primară;

c) deservirea emisiunii valorilor mobiliare în relaţiile financiare ale emitentului cu deţinătorii de valori

mobiliare, dacă aceasta este prevăzut în contract.

Serviciile de underwriting se prestează conform unuia din următoarele principii:

a) principiul aplicării tuturor eforturilor posibile;

b) principiul responsabilităţii ferme.

activitatea de clearing şi decontare – activitate desfăşurată de participantul profesionist la piaţa

valorilor mobiliare, care constă în efectuarea operaţiunilor de colectare, verificare şi corectare a informaţiei

privind tranzacţiile de vînzare-cumpărare a valorilor mobiliare, în perfectarea documentelor pentru

executarea tranzacţiilor, în stingerea obligaţiilor reciproce între participanţii profesionişti la piaţa valorilor

mobiliare în cadrul decontărilor cu valorile mobiliare tranzacţionate, precum şi în efectuarea decontărilor prin

transferarea mijloacelor băneşti şi livrarea valorilor mobiliare

Activitatea de clearing şi decontare

Activitatea de clearing şi decontare se desfăşoară de către:

a) depozitarul central – în tranzacţiile cu valorile mobiliare şi cu alte instrumente financiare incluse în

lista celor admise la depozitarul central;

19

Page 20: tema 3 cadrul legal si institutional si Participanţii la piaţa de capital

b) bursa de valori – în tranzacţiile cu valorile mobiliare şi alte instrumente financiare înregistrate la

bursa de valori şi neincluse în lista celor admise la depozitarul central.

activitatea de consulting – activitate de prestare de către participantul profesionist la piaţa valorilor

mobiliare a serviciilor auxiliare de consultanţă a clienţilor în domeniul activităţii licenţiate;

Activitatea de consulting

Activitatea de consulting include serviciile prestate în domeniul activităţii licenţiate şi consultanţa

acordată participanţilor la piaţă în orice problemă legată de structura de capital, reorganizarea societăţii pe

acţiuni, răscumpărarea sau achiziţionarea de către aceasta a valorilor sale mobiliare plasate, efectuarea ofertei

publice pe piaţa secundară.

Conform Legii privind Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, lista participanţilor profesionişti pe

piaţa financiară nebancară s-a lărgit, fiind printre ei numiţi:

participanţii profesionişti pe piaţa valorilor mobiliare

participanţii profesionişti pe piaţa asigurărilor

fondurile nestatale de pensii

asociaţiile de economii şi imprumut

organizaţiile de microfinanţare

organizaţiile de credit ipotecar

birourile istoriilor de credit (art.4 alin.(2) din Legea privind Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare

Pentru desfăşurarea oricărui gen de activitate profesionistă, există cerinţe generale ce trebuie intrunite de

orice participant profesionist pe piaţa de capital in funcţie de genul concret de activitate.

În virtutea acestor circumstanţe, vom menţiona cerinţele generale obligatorii pentru orice participant

profesionist pe piaţa de capital.

După cum reiese din textul legii, participantul profesionist este exclusiv persoana juridică obligată să

corespundă tuturor rigorilor stipulate in lege, pentru ca CNPF să fie in drept să-i acorde licenţa pentru

genul/genurile de activitate profesionistă.

Prin urmare, Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare art. 32 alin.(1) menţionează că participantul

profesionist pe piaţa valorilor mobiliare desfăşoară activitate profesionistă după obţinerea licenţei eliberate de

Comisia Naţională a Pieţei Financiare, care va specifica expres activitatea in cauză.

Conform art.13 din Legea privind licenţierea unor genuri de activitate, termenul de valabilitate al licenţei

eliberate participanţilor profesionişti pe piaţă de capital este de 5 ani

Rigorile enumerate mai sus sint expres indicate şi in Regulamentul privind modul de acordare şi

retragere a licenţelor pentru activitatea pe piaţa valorilor mobiliare.

Printre cerinţele obligatorii comune participanţilor profesionişti pe piaţa valorilor mobiliare, putem

numi următoarele:

20

Page 21: tema 3 cadrul legal si institutional si Participanţii la piaţa de capital

aducerea capitalului propriu in corespundere cu normativele de suficienţă a capitalului propriu minim,

pentru desfăşurarea activităţii profesioniste pe piaţa valorilor mobiliare (ex., pentru activitate de

brokeraj 400000 mii lei, pentru activitate de dealer 500000 mii lei etc.);

formarea fondului de garanţie pentru efectuarea activităţii profesioniste in mărime de 30 la sută din

capitalul propriu minim stabilit de Comisia Naţională;

dispunerea in state de cel puţin un specialist cu certificat de calificare, eliberat de Comisia Naţională

pentru fiecare gen de activitate desfăşurat de participantul dat etc.

În practica internaţională, se regăsesc, mai frecvent, următorii participanţi profesionişti:

societăţi de subscriere la plasarea valorilor mobiliare;

societăţi de valori mobiliare;

societăţi de administrare a investiţiilor;

societăţi de compensare, decontare, depozitare;

societăţi de registru.

Societăţile de subscriere la plasarea valorilor mobiliare apar ca intermediari în procesul de emitere şi

plasare a valorilor mobiliare pe piaţa de capital. În literatura de specialitate, aceste societăţi mai sunt numite

şi „underwriter" (engl). Deseori, în practica internaţională, activitatea de underwriter este îndeplinită de

băncile de investiţii (investment banks).

Băncile de investiţii sunt instituţii specializate în transmiterea capitalurilor disponibile pentru plasarea lor

în valori mobiliare emise de stat, de agenţii autorizaţi ai statului, de societăţi comerciale şi alţi potenţiali

emitenţi. Activitatea de intermediere poate să îmbrace următoarele forme:

Garantarea emisiunilor de valori mobiliare: această operaţiune constă în preluarea riscului distribuirii

unei emisiuni de valori mobiliare. În cazul garantării unei emisiuni, băncile de investiţii îşi angajează

propriile sale capitaluri pentru a prelua valorile mobiliare de la emitent.

Distribuirea emisiunii de valori mobiliare: această operaţiune se realizează fară angajarea capitalurilor

de care banca de investiţii dispune. Banca de investiţii asistă emitentul pe parcursul distribuirii valorilor

mobiliare.

În conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, activitatea de underwriting este o activitate de

mediere a emisiunii, desfăşurată în numele emitentului, în vederea promovării ofertei publice primare şi a

plasamentului valorilor mobiliare ale emitentului. Underwriterul activează în baza contractului de

underwriting încheiat cu emitentul.

Societăţile de valori mobiliare desfăşoară activitatea de intermediere a tranzacţiilor cu valori mobiliare

efectuate de investitori, în special pe pieţele financiare secundare, mai ales pe pieţele secundare de capital

(burse de valori, pieţe OTC).

În funcţie de tipul de clienţi, pe care o societate de valori mobiliare îl are în vedere, activităţile pe care le

derulează pot fi:

21

Page 22: tema 3 cadrul legal si institutional si Participanţii la piaţa de capital

activităţi derulate pentru clienţi-persoane fizice şi/sau juridice, care doresc să-şi plaseze sumele

disponibile în valori mobiliare. Aceste activităţi se referă la:

intermedierea cumpărării de valori mobiliare nou-emise pe piaţa primară;

intermedierea vînzării şi/sau cumpărării de valori mobiliare de pe o piaţă secundară;

păstrarea valorilor mobiliare ale clienţilor în conturi separate, dar pe numele societăţii de valori

mobiliare.

activităţi derulate pentru clienţi-persoane juridice, care urmăresc plasarea pe piaţă a valorilor

mobiliare nou-emise, în scopul majorării capitalului social sau al obţinerii de finanţare pe termen mediu

şi/sau lung. În această categorie de activităţi, se pot încadra:

asistarea societăţilor comerciale, care doresc să plaseze pe piaţă acţiuni sau obligaţiuni, prin

consultanţă;

intermedierea efectivă a emisiunii prin implicare în distribuirea valorilor mobiliare ce se pun în

circulaţie;

asistarea operaţiunilor de privatizare.

În Republica Moldova, conform legislaţiei în vigoare, societăţile de valori mobiliare desfăşoară

activitate bursieră pe piaţa valorilor mobiliare. Activitatea bursieră este o activitate organizată a pieţei

valorilor mobiliare, orientată spre crearea infrastructurii şi prestarea serviciilor, care asigură efectuarea

tranzacţiilor cu valori mobiliare între participanţii pe piaţa valorilor mobiliare.

În cadrul societăţilor de valori mobiliare, conform practicii internaţionale, activează agenţi de bursă, prin

activitatea cărora se asigură funcţionarea nemijlocită a mecanismelor bursei.

Din punct de vedere al activităţii desfăşurate, agenţii de bursă pot fi consideraţi:

specialişti operativi, care realizează, în mod direct şi nemijlocit, operaţiuni de bursă şi pot fi grupaţi,

la rîndul lor, în:

brokeri (agenţi de bursă) sau intermediari de bursă;

dealeri (comercianţi de bursă).

specialişti neoperativi. Rolul acestora constă în efectuarea diferitelor studii sau analize cu scopul de

a furniza clienţilor informaţii despre conjunctura şi oportunităţile de investire. În această categorie, se

includ: analiştii financiari; funcţionarii, angajaţi ai bursei care au sarcini de supraveghere, urmărire şi

control asupra derulării operaţiunilor specifice în incinta bursei, sau care se ocupă de transmiterea

informaţiilor şi întocmirea documentelor.

Din punct de vedere al rolului pe care agenţii de bursă îl au pe piaţa bursieră şi a modului în care se

angajează în tranzacţii, se deosebesc:

a) brokeri, care pot angaja tranzacţii în numele, pe contul şi pe riscul clientului.

Aceştia lucrează pe bază de contract şi pot fi angajaţi la o firmă sau pot lucra independent.

Se disting:

brokeri-mandatari, care lucrează pe baza mandatului unei firme de brokeraj;

22

Page 23: tema 3 cadrul legal si institutional si Participanţii la piaţa de capital

brokeri independenţi, care execută ordinele primite de la alţi agenţi de bursă sau de la membrii unor

firme, care nu au agenţi activi în incinta bursei respective. Ei se mai numesc „brokeri ai brokerilor"

sau „traderi de doi dolari".

În Republica Moldova, activitatea de brokeraj presupune efectuarea tranzacţiilor de vînzare-cumpărare a

valorilor mobiliare de către broker în calitate de mandatar sau comisionar ce activează în baza contractului de

mandatar sau comision, precum şi în baza procurii pentru efectuarea tranzacţiilor menţionate, în cazul în care

contractul nu stipulează împuternicirile mandatarului sau ale comisionarului.

În calitate de mandatar, brokerul operează în numele clientului, iar în calitate de comisionar, în numele

său, devenind astfel deţinător nominal al valorilor mobiliare ale clientului. În ambele cazuri, pentru

tranzacţiile efectuate, brokerul este remunerat cu un comision din contul clientului.

b) dealeri (traders), care lucrează în nume şi pe cont propriu şi pot fi:

dealeri formatori de piaţă (market-makers), care au funcţia de echilibrare a cererii şi ofertei,

precum şi asigurarea lichidităţii pieţei. Activitatea de creator al pieţei renrezintă un gen de activitate

comercială, care se desfăşoară prin anunţul public al preţurilor de cumpărare şi/sau de vînzare a

titlurilor de valoare cu obligaţia de a cumpăra şi/sau a vinde aceste titluri de valoare la preţurile

anunţate de persoana care practică această activitate;

dealeri concurenţi, care sunt operatori ai pieţei, înregistraţi şi autorizaţi. Aceştia efectuează tranzacţii

în incinta bursei, în nume şi pe cont propriu, obiectivul principal fiind obţinerea profitului din

diferenţele preţului de vînzare şi cel de cumpărare a valorilor mobiliare.

dealeri pentru ordine non-standard (odd-lot dealers), care au rolul de a primi ordine ce nu respectă

pachetul standard de tranzacţionare al pieţei, pentru a le reuni în loturi standard şi a le executa. Prin

lot standard se înţelege pachetul minim ce poate fi tranzacţionat pe piaţă printr-un singur ordin (de

cele mai multe ori, 100 de titluri).

În Republica Moldova, activitatea de dealer, de asemenea, se desfăşoară în cazul cumpărării valorilor

mobiliare în numele şi din cont propriu pentru vînzarea lor ulterioară, în scopul obţinerii profitului.

Conform Legii privind piaţa valorilor mobiliare, nu se consideră dealer persoana care tranzacţionează

valori mobiliare în mod nesistematic şi suma încasată din tranzacţiile cu valori mobiliare, conform

rezultatelor trimestrului de gestiune, constituie mai puţin de 35% din suma totală obţinută din tranzacţie.

De cele mai multe ori, activitatea de brokeraj este cumulată cu cea de dealer.

Societăţile de administrare a investiţiilor îşi desfăşoară activitatea, conform practicilor internaţionale,

fiind grupate în două mari categorii:

societăţi de administrare a fondurilor de investiţii;

societăţi de administrare a investiţiilor, efectuate de investitori individuali.

Societăţile de administrare a investiţiilor sunt create în scopul de a asigura gestionarea profesională a

portofoliilor de valori mobiliare, în care se plasează disponibilităţile băneşti concentrate prin intermediul

acestor fonduri.

23

Page 24: tema 3 cadrul legal si institutional si Participanţii la piaţa de capital

În Republica Moldova, activitatea de administrare a investiţiilor este desfăşurată de administratorul

fiduciar - persoană juridică, conform contractului de administrare fiduciară a patrimoniului transmis acestuia,

sub forma:

valorilor mobiliare;

mijloacelor băneşti destinate investirii în valori mobiliare;

valorilor mobiliare şi a mijloacelor băneşti obţinute ca rezultat al administrării fiduciare a valorilor

mobiliare.

Societăţile de compensare, decontare, depozitare reprezintă, în practica internaţională, o altă categorie de

participanţi profesionişti, a căror activitate specializată apare raportată la:

organizarea şi funcţionarea fondurilor mutuale deschise. În acest caz societăţile efectuează

depozitarea valorilor mobiliare cuprinse în portofoliul fondului şi decontarea tranzacţiilor ce apar în

legătură cu aceste valori mobiliare;

funcţionarea pieţelor secundare de capital. În acest caz, societatea specializată efectuează servicii de

compensare şi decontare a tranzacţiilor şi, dacă este necesar, de depozitare a valorilor mobiliare

tranzacţionate. Aceste societăţi asigură rapiditatea, exactitatea şi siguranţa tranzacţiilor în condiţiile

costurilor scăzute.

Activităţile efective ale societăţii de compensare decontare şi depozitare constau în;

o compararea termenilor tranzacţiilor încheiate de societăţile de valori mobiliare, pe tipuri de valori

mobiliare tranzacţionate;

o stabilirea şi decontarea tranzacţiilor prin livrarea valorilor mobiliare şi plata numerarului;

o înregistrarea în conturi a tranzacţiilor, folosind serviciile unei societăţi de registru:

o furnizarea serviciilor de depozitare, custodie (păstrare în siguranţă) a valorilor mobiliare:

o asigurarea accesului la înregistrările registrului.

În Republica Moldova, în conformitate cu legislaţia în vigoare, activitatea de depozitare şi activitatea de

clearing (care include şi operaţiunea de decontare) sunt efectuate de către persoane juridice distincte.

Activitatea de depozitare constă în:

prestarea serviciilor de păstrare a valorilor mobiliare şi/sau

evidenţa drepturilor deponenţilor asupra valorilor mobiliare.

Depozitarea valorilor mobiliare are loc doar în cadrul Depozitarului Naţional de Valori Mobiliare (DNVM)

Activitatea de clearing se efectuează în cadrul Bursei de Valori a Moldovei şi constă în:

efectuarea operaţiilor de colectare, verificare, corectare a informaţiei privind tranzacţionarea valorilor

mobiliare;

perfectarea documentelor pentru executarea tranzacţiilor;

stingerea obligaţiilor reciproce ale participanţilor profesionişti pe piaţa valorilor mobiliare.

Societăţile de registru, în practica internaţională, sunt specializate în:

24

Page 25: tema 3 cadrul legal si institutional si Participanţii la piaţa de capital

evidenţa valorilor mobiliare tranzacţionate pe o piaţă secundară organizată şi supravegheată atît pe

fiecare emitent în parte, cît şi pe fiecare deţinător;

transmiterea de extrase de cont către deţinătorii de valori mobiliare;

transmiterea, la solicitarea societăţii emitente, a evidenţei privind deţinătorii de valori mobiliare;

înregistrarea transferului de proprietate în urma tranzacţiilor de pe o piaţă secundară;

atribuirea societăţilor de valori mobiliare a posibilităţii de a verifica existenţa titlurilor de valoare în

contul clienţilor care dau ordine de vînzare;

acordarea posibilităţii, cu consimţămîntul deţinătorului, ca valorile mobiliare înregistrate pe numele

acestuia să fie împrumutate altor participanţi la tranzacţiile de pe pieţele secundare, care şi-au manifestat

dorinţa de a le folosi;

întocmirea, pentru autorităţile care supraveghează piaţa de capital, a rapoartelor periodice, care permit

efectuarea verificărilor necesare în vederea asigurării corectituuinii tranzacţiilor.

Activitatea de ţinere a registrului este activitate profesionistă de bază pe piaţa de capital a Republicii

Moldova şi constă în ţinerea registrelor deţinătorilor de valori mobiliare ale emitenţilor , deoarece, în

conformitate cu legislaţia în vigoare, societăţile pe acţiuni sunt obligate să ţină o evidenţă strictă a posesorilor

de valori mobiliare.

În Republica Moldova, activitatea de ţinere a registrului, de regulă, este efectuată/asigurată de către

registratorii independenţi.

Conform legislaţiei Republicii Moldova, pe lîngă activităţile profesioniste menţionate anterior, se

desfăşoară următoarele activităţi:

de consulting investiţional;

de estimare a valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la ele.

Activitatea participantului profesionist pe piaţa valorilor mobiliare se suspendă, prin hotărîrea instanţei de

judecată sau a Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, dacă se constată încălcarea prevederilor legale ce

reglementează activitatea pe piaţa valorilor mobiliare.

Încetarea activităţii profesioniste pe piaţa valorilor mobiliare are loc:

în baza deciziei organului de conducere al acestuia;

în baza hotărîrii instanţei de judecată;

în baza deciziei CNPFprivind retragerea licenţei sau în cazul expirării termenului de valabilitate al licenţei

eliberate.

25