tema 1sensuri si acceptiuni ale termenului drept

8/18/2019 Tema 1Sensuri Si Acceptiuni Ale Termenului Drept

1/58

Tema I. Sensuri şi accepţiuni ale termenului “drept”.Sub aspect etimologic termenul sau cuvântul „drept” îşi are originile în cuvântul latinesc

„directum”– „directus” al cărui sens originar, exprima însă ideea de rectiliniu, în înţeles material saufizic de „linie dreaptă”, „ungi drept”, de ceva „direct” etc! " asemenea accepţiune a cuvântului„drept” este şi în prezent utilizată atât în vorbirea curentă cât şi în limba#ul unor specialităţi cum ar fitenica, matematica, fizica etc! $otodată, la originile termenului „drept” a stat şi cuvântul latinesc

„dirigo” care însemna a cârmui, a diri#a sau orienta, a conduce! %rin evoluţie şi combinarea acestor termeni, cuvântul „drept” a început a exprima ideea de „conducere” sau „cârmuire dreaptă” aoamenilor, de a&i diri#a pe linia dreaptă a conduitei sau faptelor stabilite prin norme sau legi, de 'adecide” în mod corect, 'drept” în baza legilor!

(e la acest înţeles originar, termenul drept a primit încă din anticitate şi alte două accepţiuni)una filosofică şi cealaltă juridică!

*n accepţiunea filosofică termenul a fost utilizat încă de +ristotel, %laton şi alţi filosofi anticipentru a exprima ideea de ecitate, de #usteţe, de dreptate, în înţeles preponderent etic drept&nedrept, #ust&in#ust, a da fiecăruia ceea ce i se cuvine, de a fi corect etc!-!

$rebuie observat în acelaşi timp faptul că în anticitate romanii au creat un corespondentsemantic al termenului „drept”, şi anume, termenul „#us” & „#usum” care la origini însemna „poruncă”,„a porunci”- şi care, în diferite formulări şi asocieri cu alţi termeni, putea exprima existenţe distincte

din sfera dreptului, ca de exemplu ) un ansamblu de norme sau legi dintr&un anumit domeniu – „#usgentium” . 'dreptul ginţilor” sau „#us publicae” . 'drept public” sau „#us privatum” . 'dreptul privat”etc!-/ sau, putea exprima activitatea de înfăptuire a dreptului „#ustiţia”, „#urisprudentia” etc!-/ sau,exprima denumirea unor instituţii sau persoane legate de aplicarea sau interpretarea dreptului &„#urisconsult”, „#uris”, „#ustiţia” etc! $ot de la romani vine şi cuvântul 0ex . lege, în înţelesul ei denormă supremă de drept!

*n limba română termenii „drept” şi respectiv „#uridic” de origine latină- au dobândit mai multeaccepţiuni sau sensuri, după cum sunt utilizaţi în limba# curent, de nespecialitate sau de specialitate

#uridică + se vedea în acest sens şi accepţiunile termenului în (icţionarul explicativ a limbii române-! *n accepţiunea juridică termenul a fost consacrat pentru a exprima un alt conţinut) prin „drept”

a început a se înţelege ansamblul de legi şi norme considerate 'drepte”, '#uste”, 'corecte” careguvernau viaţa şi activitatea de stat a unei societăţi, norme sau legi instituite şi aplicate de autorităţile

puterii statale având caracter obligatoriu fiind asigurate în aplicarea lor prin forţa de constrângere astatului! $otodată termenul „drept” a mai fost utilizat şi pentru a exprima activitatea de aplicare alegilor în înţelesul de „a face dreptate”, de „a înfăptui #ustiţia, dreptatea”! „(reptul este & afirmau unii

#urisconsulţi romani & arta binelui şi a dreptăţii” & jus est ars boni et aecqui -! *n limba#ul #uridic de specialitate termenul 'drept” este utilizat ca termen singular, de sine

stătător, fie în asociere cu alţi termeni sau expresii exprimând astfel conţinuturi informaţionale diferite!1! *n sens #uridic, prima distincţie se face între drept obiectiv şi drept subiectiv!2el mai larg, mai răspândit sens al termenului „drept” este acela de drept obiectiv.%rin drept obiectiv se înţelege ansamblul normelor juridice dintr-o societate, ca ansamblu de

norme elaborate, instituite, sancţionate şi aplicate de organe competente ale statului, a căror respectare este obligatorie (sau general obligatorie) fiind garantate, la nevoie, prin forţa deconstrângere a puterii de stat.

3n alt sens al termenului „drept”, din perspectiva înţelesului de drept obiectiv, este cel dedrept pozitiv!%rin drept pozitiv se înţelege ansamblul normelor juridice în vigoare la un moment dat într-un

anumit stat." altă accepţiune, cu totul diferită, este exprimată prin termenul sau expresia de drept

subiectiv.%rin drept subiectiv se înţelege prerogativa (îndreptăţirea, îndrituirea) unei persoane, subiect

al unui raport juridic concret de a deţine un bun, de a săvârşi un fapt sau acţiune, de a pretinde unui


2/58

alt subiect (sau celuilalt subiect al raportului juridic) să dea, să facă sau să nu facă ceva (sau sa nufacă nimic de natură a aduce atingere drepturilor sale), în virtutea normelor dreptului obiectiv.

2. " altă distincţie – în ceea ce priveşte sensurile termenului drept – se face între no iunile dețdrept substanţial sau drept material şi, respectiv, drept procesual sau drept procedural.

%rin drept substanţial sau material- se înţelege ansamblul acelor categorii de norme juridicecare au un conţinut normativ propriu-is, adică !normeaă", stabilesc conduite, fapte, acţiuni alesubiecţilor într-un raport juridic !

4xpresia drept procesual sau procedural- exprimă categoria normelor juridice care cuprind

în conţinutul lor proceduri, modalităţi, mijloace prin care se aplică normele dreptului substanţial saumaterial.

5! " a treia distincţie în ceea ce priveşte sensurile termenului drept se face între drept internşi drept internaţional.

!. " a patra distincţie în ceea ce priveşte sensurile termenului drept se face între dreptpublic şi drept privat.

Dreptul public cuprinde ansamblul normelor juridice, instituţiile şi ramurile dreptului care auca obiect reglementarea raporturilor dintre guvernanţi dintre stat sau organele instituţiile- şi agenţiiacestuia- cu persoanele fiice şi#sau juridice particulare, private.

$răsături ale dreptului public)& normele de drept public sunt imperative, în sensul că nici una dintre părţile raportului #uridic dedrept public nu poate deroga de la prevederile ei în mod unilateral sau prin convenţie între ele

excep ie fac normele din sfera dreptului internaţional public-/ț& în raporturile de drept public, întotdeauna, cel puţin unul dintre subiecte este organ sau agent alautorităţii de stat, care acţionează în această calitate a sa/& conţinutul specific al raporturilor de drept public situează subiectele sau părţile acelui raport pepozi ie de subordonare ț în sfera dreptului public raporturile se desfăşoară pe verticală)/& prin normele dreptului public se asigură interesul general public/& prin normele dreptului public sunt reglementate acele raporturi sociale în care există – de regulă – osingură şi unilaterală manifestare de voinţă, aceea a autorităţii/& normele dreptului public au un grad de generalitate mai largă, reglementând conduita tuturor cetăţenilor sau străinilor aflaţi în spaţiul de suveranitate al statului!

*n sfera dreptului public intră ramuri de drept cum sunt ) dreptul constituţional, dreptul penal,dreptul financiar, dreptul administrativ, dreptul mediului, dreptul internaţional public!

Dreptul privat cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementeaă raporturile care sestabilesc între persoane fiice şi / sau juridice, luate ca particulari, ca titulari de drepturi şi obligaţii subiective.

$răsături ale dreptului privat)& raporturile de drept privat izvorăsc din voinţa părţilor sau subiectelor/& subiectele se află pe pozi ie de egalitate #uridică înț sfera dreptului privat raporturile se desfă oarăș

pe oriontală-/& subiecte ale dreptului privat pot fi persoane fizice sau #uridice private, precum i organe ale statuluișcare, în acel raport, nu acţionează în calitate de 'autoritate”, ci de titular al unor drepturi şi obligaţiisubiective/& prin normele dreptului privat se asigură interesele proprii ale particularilor, realizarea unor drepturi şiobligaţii subiective ale părţilor/

& prin normele dreptului privat sunt reglementate raporturile care au la bază acordul de voinţă alpărţilor/ & normele dreptului privat au o sferă de aplicabilitate mai restrânsă, vizând, de regulă,anumite categorii de persoane, titulare ale unor drepturi şi obligaţii subiective determinate!

*n sfera dreptului privat intră ramuri ale dreptului cum sunt) dreptul civil, dreptul comercial,dreptul familiei, dreptul muncii, dreptul procesual civil, dreptul internaţional privat etc!


3/58

Tema II."onceptul şi defini ia dreptului.ț(reptul a apărut atât ca un produs al experienţei şi practicii social&istorice anonime, cât şi al

creaţiei şi elaborărilor teoretice a diferiţilor legiuitori, #urişti sau doctrinari ai timpului! 2onceptualizareaşi definirea dreptului ca demers al cunoaşterii ştiinţifice implică o abordare mai largă şi mai complexăa condiţiilor şi factorilor determinativi ai existenţei fenomenului #uridic în viaţa socială, a conexiunilor şiinterferenţelor acestuia cu ansamblul celorlalţi factori şi condiţii ai existenţei social&istorice dintre caremai relevanţi ar fi) specificul normativităţii #uridice în contextul normativităţii sociale/ factorii direcţi şi

indirecţi de influenţare a dreptului/ conexiunile şi interferenţele dreptului cu valorile sociale/conexiunile dreptului cu morala etc!

2uvântul ”drept” are o sferă semantică extinsă, putând căpăta, în func ie de contectul în carețeste utilizat, mai multe accep iuni! (in perspectivă filosofică, ”drept” este un concept dezvoltat înțoperele lui %laton i +ristotel, cu sensul de #usti ie, ecitate, îndatorire de a trăi onest i de a da, de aș ț șrecunoa te fiecăruia ceea ce i se cuvine! 6omanii exprimau acest sens astfel) oneste vivere,șneminem laedere, suum 7ui7ue tribuere”! (in perspectivă #uridică, cuvântului ”drept” i se atribuie maimulte sensuri) tiin a despre drept ș ț – ansamblul de idei, no iuni, categorii, principii care explicățdomeniul social al dreptului i prin intermediul cărora acesta poate fi modelat teoretic, a adar ș șexplicat! 2onstruirea domeniului social al dreptului, fiind operă umană, poate fi socotită tenică ișartă! 2a ansamblu de norme care organizează via a în comun, dreptul este o tenică a convie uiriiț țsociale! & 6adu 8"$92+, :eorge 89;+9, $eoria generală a dreptului,


4/58

*n realitate, ambele sistematizări sunt aproximative întrucât unele definiţii nu pot fi întotdeauna încadrate exclusiv într&una sau alta dintre acestea! *ntrucât clasificarea realizată la începutul secoluluial EE&lea răspunde mai bine raportării la o perioadă mai îndelungată de timp, şi luând în considerarefaptul că definiţia dreptului o abordăm din perspectiva $eoriei generale a dreptului , care urmăreşte săaducă în atenţie esenţa fenomenului #uridic, ceea ce există ca permanenţă a acestuia, prezentăm încele ce urmează câteva definiţii ale dreptului conturate astfel)1! (efiniţii care pleacă de la conţinutul ideii de drept!

5! (efiniţia formală a dreptului!

#. $efiniţii care pleacă de la conţinutul ideii de drept%#.a $efiniţiile formulate &n dreptul roman%

*n (igeste, definiţia #urisconsultului 3lpian) 'Furis praecepta sunt aec) oneste vivere,neminem laedere, suum cui7ue tribuere” a trăi cinstit, a nu face rău nimănui, a atribui fiecăruia ceeste al său- – nu deosebeşte dreptul de moralăG

(efiniţia atribuită lui 2elsus) 'Fus est ars boni et ae7ui” dreptul este arta binelui şi a ecităţii- bonum . cinste, onestitate/ aequum . egalitate, proporţionalitate, atribuirea fiecăruia ce&iaparţine-!'T()*I(+0a romani, noţiunile de &onestum, bonum cuprindeau, printre alte virtuţi, #ustiţia şi dreptul +l!

Băllimărescu-!#.b $efiniţia dreptului formulată de T,oma $e '-uino &nSumma theologiae):' %roporţia între două lucruri! +ceastă proporţie are drept scop de a stabili egalitatea, care este

obiectul #ustiţiei".?ea#unsul definiţiei lui $oma (e +7uino constă în faptul că pleacă de la o concepţie subiectivă adreptului – ideea de egalitate – care poate fi aplicată doar în sistemele #uridice bazate pe egalitate,excluzând sistemele care consacră inegalitatea sistemul castelor din 9ndia, sclavia cunoscută latoate popoarele din anticitate, diferenţa de clasă – admisă înainte de revoluţia franceză-!

#.c / definiţie a filosofului (mmanuel 0ant &n Fundamentele metafizice ale doctrinei dreptului %

”(reptul este tiin a care limitează libertă ile, pentru a le pune de acord”ș ț ț preluată din 9strate8924S23, urs de drept civil ,


5/58

în societate, respectul căreia este considerat la un moment dat de către societate ca o garanţie ainteresului comun şi a cărei violare antrenează o reacţie colectivă împotriva autorului acestei violări”!

(efiniţia formulată de ean $abin în *ilosofia ordinii juridice poitive-, de pe o poziţieintermediară) '(reptul pozitiv este totalitatea regulilor de comportament emise mai dinainte desocietate sub sancţiunea unei forţe coercitive !!! 2u scopul de a realiza în reprezentările umaneordinea cea mai favorabilă binelui comun”,

sau, într&o altă traducere)'dreptul poate fi definit ca ansamblul regulilor de conduită edictate sau cel puţin primite şi consacrate

de societatea civilă, sub sancţiunea constrângerii publice, urmărind să realizeze în raporturile dintremembrii unui grup, o anumită ordine care postulează scopul societăţii civile, precum şi menţinereasocietăţii ca instrument în slu#ba acestui scop”!

$efiniţia din perspectivă sociologică a lui (ugeniu Speranţia% '(reptul este un sistemdeductiv de norme sociale destinate ca printr&un maximum de #ustiţie realizabilă să asigure unmaximum de socialitate într&un grup social determinat”!

#.f $efiniţia marxistă a dreptului% '(reptul este voinţa clasei dominante ridicate la rangul delege, voinţă a cărei conţinut este dat în condiţiile materiale de existenţă ale acestei clase”!

#.g / altă definiţie care pleacă de la conţinutul ideii de drept este cea formulată deelline3, prin care asimilează dreptul cu morala) '(reptul este un minimum de etică”!

#.,. $efiniţia cu nuanţă filozofică a juristului neo3antian 4ircea $juvara) 'regula dedrept!!! este norma necondiţionată de conduită raţională referitoare la faptele externe ale persoanelor

în contact cu alte persoane”!

2. $efiniţia dreptului după izvoare5 a fost formulată şi luată în considerare mai ales deautorii francezi ai secolului al E9E&lea, mai precis primii comentatori ai 2odului ?apoleon! +ceştiafăceau abstracţie de conţinutul şi forma dreptului, identificând dreptul cu legea, fiind susţinători aidefinirii dreptului ca 'o totalitate de legi”, ignorând alte surse ale dreptului!

%rintre susţinătorii marcanţi ai acestei orientări se numără) 8arcadI unul dintre comentatoriicei mai celebri ai 2odului ?apoleon-, care definea dreptul ca 'totalitatea sau mai bine zis rezultatulgeneral al dispoiţiilor legale, la care omul este supus”/ 2arrI de 8alberg – care nu vedea dreptuldecât prin stat/ ;ans Jelsen – profesorul vienez care a rezumat teoria etatistă la formula) '"rice drepteste un drept de stat, orice stat este un stat de drept”!

6. $efiniţia formală a dreptului& defineşte forma pe care o prezintă dreptul în mod permanent, fără a se include elementele

lui trecătoare! +ceste elemente esenţiale, permanente au fost considerate a fi +l! Băllimărescu-)a- normele de conduită de purtare-/b- aceste norme sunt sociale, cârmuind raporturile oamenilor în societate/c- pot fi aduse la îndeplinire la nevoie prin constrângere sau forţă materială!

2âteva exemple de definiţii formale ale dreptului)& 0evK 3llmann – '(reptul este totalitatea normelor de purtare sociale, care cârmuiesc

raporturilor oamenilor în societate şi care pot fi aduse la îndeplinire prin forţă materială la nevoie”!& 2olin L 2apitant în urs de drept civil -) '(reptul este totalitatea preceptelor, regulilor şi

legilor care cârmuiesc pe oameni în societate şi a căror observare este sancţionată la nevoie princonstrângere, sau mai bine zis prin forţa publică”!

&+ubrK L 6au în urs de drept civil france -) '(reptul este totalitatea preceptelor sau regulilor de purtare la a căror ascultare poate fi forţat omul printr&o constrângere exterioară sau fizică”!

Tema III. 7tiinţa dreptului sau ştiinţele juridice 8 4etode de cercetare

$ermenul „drept” este utilizat în mod frecvent şi în accepţiunea de „ştiinţă a dreptului” sau de„ştiinţe #uridice”! %rin tiinţa dreptului se înţelege acea ramură a ştiinţelor socio-umaniste care areca obiect cercetarea, e+plicarea şi interpretarea ansamblului de norme juridice precum şi aleactivităţii legate de elaborare şi aplicarea dreptului. *n mod frecvent pentru expresia „ştiinţa dreptului”


6/58

se utilizează şi sinonimul) „ştiinţe #uridice”! 4le exprimă în esenţă acelaşi conţinut, dar sfera lor decuprindere este diferită! +stfel, ţinând seama de distincţia făcută mai sus între normele dreptuluisubstanţial şi a dreptului procesual, în limba#ul de specialitate #uridică se consideră uneori că printermenul „ştiinţa dreptului” s&ar avea în vedere doar ramura ştiinţei ce are ca obiect sfera saucategoria normelor dreptului substanţial material- iar prin termenul de tiinţe !uridice s&ar avea învedere ştiinţa fenomenului juridic în ansamblul său avînd ca obiect de studiu atât ansamblul normelor dreptului material cât şi al dreptului procesual, precum şi ansamblul de activităţi şi instituţii din sferadreptului cum ar fi, de exemplu, ansamblul instituţiilor şi activităţilor legate de elaborarea şi aplicarea

sau realizarea dreptului! $ermenii 'drept” şi, respectiv, '#uridic” sunt în esenţă sinonimi! $otuşi, prindrept ca drept obiectiv- se înţelege ansamblul de norme #uridice existente în societate, prin termenul'#uridic” se exprimă nu doar ansamblul de norme ale dreptului, ci, deopotrivă, activităţile şi instituţiilelegate de elaborarea, interpretarea şi aplicarea dreptului! +şadar, termenul '#uridic” are o sferă mailargă de cuprindere decât termenul 'drept”!

2a existenţă social&istorică „dreptul” D înţeles în sens larg ca totalitate a normelor #uridice, împreună cu instituţiile şi activitatea de elaborare şi aplicare a normelor #uridice D a avut şi are odublă origine şi determinare) pe de o parte, dreptul s&a format ca o acumulare de&a lungul timpului anormelor şi practicilor #uridice impuse de experienţa social&politică de organizare şi exercitare a puteriide stat în viaţa socială şi, pe de altă parte, ca o creaţie umană bazată pe cunoaşterea şigeneralizarea teoretică, doctrinară a normelor, a activităţii de elaborare, interpretare şi aplicare aacestora în viaţa socială! 2u alte cuvinte, dreptul a apărut atât ca un produs al experienţei şi practicii

social&istorice anonime, cât şi al creaţiei şi elaborărilor teoretice a diferiţilor legiuitori, #urişti saudoctrinari ai timpului! *n acest context ştiinţa dreptului sau, în înţeles larg, ştiinţele juridice s&au constituit într&un

proces evolutiv, de&a lungul mileniilor


7/58

categorii de norme de drept! 2u alte cuvinte, legea este izvorul de drept cu cea mai înaltă forţă #uridică!& +şa cum am mai menţionat, ştiinţa dreptului se caracterizează, în principal în funcţie de obiectul pecare îl cercetează & adică fenomenul #uridic în ansamblul său, în care însă locul central îl ocupăansamblul normelor de drept dreptul obiectiv-! +cest ansamblu de norme nu este însă o existenţă însine, izolată de restul contextului social! (impotrivă, dreptul este prin natura şi destinaţia sa unfenomen cu multiple şi profunde conexiuni şi interferenţe sociale şi umane! (e aceea, ştiinţa dreptului

îşi va extinde în mod necesar sfera de cunoaştere şi asupra acestor zone de interferenţă în care un

loc important îl ocupă practica #uridică în toată complexitatea sa, scopul şi finalitatea dreptului!$rebuie observat însă că probleme cum sunt, de exemplu, stabilirea scopului sau finalităţii dreptuluisau, realizarea procesului de elaborare sau aplicare a dreptului ş!a! nu constituie funcţii nemi#lociteale ştiinţei dreptului, ci şi ale altor domenii ale acţiunii sau cunoaşterii cum sunt, bunăoară, domeniulpoliticii şi>sau ideologiei, ori cel al filosofiei dreptului! (e aceea, de exemplu, politica legislativă a unuiparlament în elaborarea unei legi poate să ţină seama mai mult sau mai puţin de concluziile şi teoriileştiinţifice din doctrina #uridică, legiferarea fiind o funcţie a unei instituţii politice parlamentul- cuactivitate #uridică! (eci, ştiinţa dreptului nu are implicit şi funcţia nemi#locită de „a face şi>sau aplica”dreptul ci de a&l cerceta, studia, generaliza!

4ste evident că obiectul ştiinţei dreptului nu constituie un monopol exclusiv al acesteia ci, estestudiat şi de alte ştiinţe & din ungiuri şi cu metodologii proprii & cum sunt) filosofia, sociologia,politologia, economia, istoria, psiologia, antropologia etc! %rin aceasta ştiinţa dreptului va dezvolta

legături complexe şi cu aceste categorii de ştiinţe socio&umaniste! *n fine, o importantă caracteristică a ştiinţelor #uridice rezultă şi din metodologiile proprii alecercetării fenomenului #uridic!

*n actuala dezvoltare a ştiinţelor în general şi în cea a dreptului, în special, se pot distinge trei

mari direcţii sau tendinţe)

& cea a constituirii şi dezvoltării ştiinţelor de sinteză, teoretice, fundamentale/

& cea de diversificare şi compartimentare a ştiinţelor pe noi ramuri şi subramuri de specialitate/

& cea a apariţiei de noi categorii ale ştiinţelor de contact sau de graniţă, care se formează prin

interferenţa sferelor de cunoaştere ale ramurilor sau subramurilor de specialitate!

Mtiinţa dreptului apare ca un întreg, ca un sistem în care ştiinţele diferitelor domenii, ramurisau subramuri reprezintă componente relative distincte dar inseparabile ale sistemului, completându&

se în mod reciproc!

2lasificarea ştiinţelor #uridice)

& ştiinţele teoretice, fundamentale ex! Teoria generală a dreptului, Nilosofia dreptului, 4nciclopedia

dreptului etc!-

& ştiinţele juridice istorice ex! 9storia dreptului românesc, 9storia dreptului constituţional etc!-

& ştiinţele de specialitate sau de 'ramură" ex! (rept civil, (ept penal, (rept administrativ, (reptul

mediului etc!-!& ştiinţele de graniţă sociologia #uridică, logica #uridică, psiologia #uridică, antropologia #uridică,

medicina legală-/

& ştiinţe juridice au+iliare statistica #udiciară, informatica #uridică, criminologia-!

+tenţie la delimitarea şi corelaţia dintre noţiunile de 'ramură de drept” cuprinde o gruparemai largă de norme care reglementează relaţii sociale relativ distincte ale unui anumit domeniu dinansamblul relaţilor sociale/ ex! (rept civil, (rept penal etc!- şi, respectiv, de 'ramură a ştiinţei


8/58

dreptului” are ca principal obiect de studiu ramura sau subramura de drept/ se concretizează înlucrările ştiinţifice, monografiile, studiile în legătură cu şi despre normele de drept care alcătuiescramura respectivă de drept-!

0ocul $eoriei generale a dreptului în sistemul ştiinţelor #uridice!$eoria generală a dreptului este o ştiinţă al cărei obiect propriu îl constituie dreptul în

ansamblul său, având o metodologie proprie de cercetare şi un aparat conceptual propriu! $eoriagenerală a dreptului este o ştiinţă fundamentală şi de sinteză raportată la celelalte categorii sauramuri ale ştiinţei dreptului întrucât noţiunile, conceptele, categoriile, principiile, definiţiile pe care le

formulează sunt urilizate de toate celelalte ştiinţe ale dreptului! $eoria generală a dreptului nureprezintă o teorie în sine, nu rămâne la nivelul abstracţiilor pure, ci serveşte ca bază teoretică,metodologică şi conceptuală pentru ştiinţele de ramură şi pentru practica #uridică în general!

*n ipostaza de disciplină de învăţământ universitar, $eoria generală a dreptului are o dublăfuncţie)& funcţie introductivă în studiul dreptului, oferind cadrul teoretic general, noţiunile de bază, concepteleşi categoriile fundamentale ale limba#ului şi demersului de cunoaştere necesare, motiv pentru careeste studiată în anul 9 de studiu la Nacultăţile de drept/& funcţie concluzivă, când studiul acesteia se realizează ca o înceiere, ca o generalizare şiabstractizare a cunoaşterii noţiunilor şi datelor specifice ramurilor şi subramurilor de specialitate aledreptului şi când ar trebui să se bazeze pe cunoştinţele #uridice însuşite de studenţi pe parcursulanilor de studiu!

2. 4etodele utilizate &n studiul dreptului

2el mai frecvent utilizate sunt)

- metoda generaliării şi abstractiării prin înlăturarea unora dintre notele unui concept, se creează

posibilitatea extensiunii acelui concept/ generalizarea este rezultatul abstractizării-

- metoda particulariării şi determinării

+lte metode)

- metoda logică reflectarea şi formularea datelor şi concluziilor despre aspectele supuse cercetării

pe baza legilor raţionamentului corect-- metoda istorică se realizează cunoaşterea fenomenului #uridic pe baza evoluţiei sale istorice-

- metoda comparaţiei sau a comparatismului/ procesul de cunoaştele se bazează pe studiul

comparat al diverselor sisteme sau subsisteme de drept trecute sau prezente-

- metoda sociologică studiul fenomenului #uridic utilizând metodologiile şi tenicile cercetării

sociologice-

- metoda analiei sistemice ( cunoaşterea fenomenului #uridic pe baza studierii relaţiei dintre parţi şi

întreg, a interacţiunii dintre elementele sistemului etc!-

- metoda prospectivă sau de prognoare prin observarea şi interpretarea fenomenului #uridic dinperspectivă tendenţială-!

8etode concrete)

- metode de analiă cantitative calcul matematic, statistică, evidenţa contabilă, prelucrarea şi

înmagazinarea computerizată a datelor etc!-

& metode e+perimentale, de laborator!


9/58

Tema IV. Factorii de determinare a dreptului Funcţiile dreptului

Finalităţile dreptului

Factorii de determinare a dreptului (izvoarele materiale ale dreptului) - un ansamblu defactori care îşi pun amprenta, direct sau indirect, cu pondere variabilă, asupra procesului de

configurare a dreptului atât în conţinutul, cât şi în forma sa.Cei mai importanţi factori de determinare a dreptului sunt consideraţi a fi:1. Cadrul natural de existenţă şi evoluţie istorică a comunităţii respective (factorul geografic, biologic,demografic)2 . Contextul istoric de evoluţie şi specificul etnic-naţional (omogenitatea sau eterogenitatea etnică, particularităţile contactelor sau relaţiilor interetmice ale comunităţilor limitrofe marile evenimente istorice aleunei comunităţi)3 . Cadrul sau factorul economic (ansamblul de relaţii şi condiţii ale vieţii şi activităţii materiale)4. Particularităţile sistemului politic (factorul politic decantea!ă, cristali!ea!ă şi e"primă voinţa comunităţiistatale ale acelei societăţi)5. Cadrul sau factorul cultural-spiritual şi ideologic (cultura spirituală, nivelul de şcolari!are, religia, morala,ideologia, tradiţiile)

6. Contextul internaţional (ră!boaie, ocupaţie străină, ane"iuni şi divi!ări statale, alianţe, procese integratoareetc.)7. Cadrul de valori ale culturii şi civilizaţiei comunităţii respective şi a celor universale.#rin valoare se înţelege însuşirea sau calitatea unor lucruri, fapte, idei, obiecte fenomene de a corespunde unor trebuinţe sau idealuri speciale generate de e"istenţa socială. $aloarea privită sub diferitele ei aspecte şi din perspectiva diferitelor norme sociale, cu accent pe valorile ocrotite prin intermediul normelor %uridice. &ăsuraîn care valorile %uridice se suprapun sau coincid cu valorile ocrotite prin alte tipuri de norme sociale. #rincultură se înţelege ansamblul valorilor materiale şi spirituale create de omenire în procesul practicii socialistorice, precum şi instituţiile necesare pentru crearea şi comunicarea acestor valori.#rin civilizaţie se înţelege nivelul de de!voltare materială şi spirituală al unei societăţi într-o etapă sau epocăistorică dată.

Funcţiile dreptului'uncţiile dreptului sunt acele (direcţii) orientări fundamentale ale acţiunii mecanismului %uridic, laîndeplinirea cărora participă întregul sistem al dreptului (normele %uridice, instituţiile %uridice, ramuriledreptului), precum şi instanţele sociale special abilitate, cu atribuţii în domeniul reali!ării dreptului.(.#opa ş.a.,**+, p. +).

iferite opinii privind funcţiile dreptului (preluate din .Craiovan, /0, 111, p. 2+):

V. Ferrari, dreptul reali!ea!ă:a) funcţia de reglementare socială b) funcţia de tratare a conflictelor declaratec) funcţia de legitimare a puterii.

/. #arsons: funcţia primară a sistemului %uridic este funcţia integrativă.

Friedman:a) atenuarea conflictelor b) soluţionarea controverselorc) controlul sociald) ingineria socialăe) sc3imbarea comportamentelor.

N. Bobbio:


10/58

a) funcţia represivă b) funcţia stimulativă.

Nicolae Popa, &i3ail-Constantin 4remia, 5imona Cristea, /0, **+, pp. +-*:a) 'uncţia de instituţionali!are sau formali!are %uridică a organi!ării social-politice. reptul asigură cadrul defuncţionare legală a întregului sistem. b) 'uncţia de conservare, apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale societăţii. Ca instrument alcontrolului social, dreptul previne de!organi!area, asigură coe!iunea interioară a colectivităţilor prin programarea şi tipi!area unor conduite socialmente utile, defineşte cadrul general de desfăşurare a proceselor

sociale şi sancţionea!ă conduitele deviante.c) 'uncţia de conducere a societăţii. reptul este o tentativă de regulari!are a raporturilor inter- şi intra socialeaspiră să stabilească în avalanşa de interese o armonie în virturea ideii de valoare.d) 'uncţia normativă (funcţie de sinte!ă, care implică toate celelalte funcţii). ormativitatea %uridică este parte anormativităţii sociale.

Finalităţile dreptului'inalităţile dreptului, ..., desemnea!ă un model de!irabil de evoluţie a realităţilor %uridice care să

satisfacă nevoile şi aspiraţiile individului uman, cerinţele progresului social în acord cu valorile unui timpistoric, model care să contribuie la promovarea specificităţii dreptului dar şi la evitarea denaturării sale cami%loc al reglementării sociale, la ma"imi!area prestaţiei sale în raport cu individul şi societatea, la concentrareasa cu alte sisteme de norme sociale (. Craiovan, /ratat elementar de /0, **, p. +).

Câteva opinii privind finalităţile dreptului (. Craiovan, /0, 111, pp. 26-+7):

P. Roubier 8 distinge trei categorii de doctrine referitoare la finalităţile dreptului:a) cele care pun dreptul în serviciul individului, pe linia filosofiei nominaliste (9ent3am, obbes) 8 persoanaumană constituie pentru drept finalitatea supremă b) cele care consideră că societatea este valoarea supremă (egel, Comte, ur;3eim), în particular statul cacentru al vieţii sociale, dreptul având misiunea de a organi!a societatea, de a apăra coe!iunea socialăc) cele ale dreptului transpersonal, care susţin că atât individul cât şi societatea, prin urmare şi dreptul, trebuiesă fie în slu%ba civili!aţiei, a progresului acesteia.

R. Ihering: dreptul fiind creat de lege, rolul legii fiind utilitatea, re!ultă o teorie a ec3ilibrului

scopurilor şi intereselor individului, statului şi ale societăţii.

Fr. en!: dincolo de preceptele elementare de a nu face rău, a nu dăuna altuia, de a-i da fiecăruia ceeace i se cuvine, implică gândul mai profund al "tabilirii unui echilibru #ntre intere"ele con$lictuale% #n vedereaa"igurării ordinii e"enţiale% a menţinerii progre"ului "ocietăţii umane.

Ion &raiovan, (/0, 111, p. +2 /ratat elementar de /0, **, p. 1):#rin prisma finalităţilor sale, la nivel macro şi micro social în mod interdependent şi cu planuri ce se

întrepătrund, dreptul poate fi abordat ca $actor ce are rol în:a) asigurarea coerenţei, funcţionalităţii şi autoreglării sistemului social b) configurarea, desfăşurarea, ordonarea, orientarea relaţiilor sociale fundamentalec) soluţionarea conflictelor relaţiilor interumane, a reali!ării %ustiţiei unui anumit timp istoric

d) represiunea şi prevenirea faptelor antisocialee) apărarea demnităţii umane, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omuluif) apărarea şi promovarea valorilor socialeg) reali!area unui proiect social de!irabil.


11/58

Tema V.'timologia (i "en"urile termenului )"tat*. Interdependenţa dintre drept (i "tat.

/ermenul


12/58

c) Cele care e"plică interacţiunea şi interdependenţa stat-drept, dintre care unele merg c3iar până la identificareastatului cu dreptul. e e"emplu, . Felsen susţine că este o constantă definitorie a statului, fie şi numai

pentru faptul că nu a fost şi nu este de conceput un stat fără un teritoriu propriu.5ub aspect politico-%uridic, prin teritoriu se înţelege nu numai spaţiul terestru, ci şi întinderile de apă, inclusiv

apele teritoriale, subsolul şi spaţiul aerian cuprins în limitele unor graniţe (frontiere) înăuntrul cărora statul îşi e"ercită puterea suverană.

in punct de vedere economic, teritoriul constituie sursa de e"istenţă a acelei populaţii. &ediul geografic,calităţile solului, conţinutul în !ăcăminte minerale al subsolului, mediul ambiant în general, au repre!entat factoriimportanţi în stabilirea populaţiei pe un anumit teritoriu şi renunţarea la nomadism. Clima şi relieful şi-au pus, deasemenea, amprenta pe specificul modului de trai şi al obiceiurilor, tradiţiilor, spiritualităţii popoarelor.

Ga rândul lor, toate aceste elemente ce dau contur noţiunii de teritoriu se reflectă mai mult sau mai puţin şi asupraorgani!ării statale şi cultural-spirituale ale popoarelor respective, conferindu-le un anumit specific naţional.

Populaţia > repre!intă un alt element de constantă a statului, în sens istorico-geografic, desemnând factoruluman atât sub aspectul totalităţii membrilor acelei comunităţi statale, cât şi ale raporturilor economice, politice, cultural-spirituale, etnice etc., care stau la ba!a comunităţii respective. Categoriile de


13/58

#* )onstantele statului $n sensul politico%+uri!ic . Dn sensul politico-%uridic constantele statului pot fi urmărite, larândul lor, pe mai multe planuri, completând sau întregind trăsăturile sau constantele istorico-geografice, oferind astfel unansamblu mai relevant de elemente definitorii ale fenomenului Constituirea şi e"ercitarea puterii, a autorităţii ca indiferent de particularităţile modului şiformelor lor de constituire şi funcţionare

> Constantele politico-%uridice ale statului pot fi identificate şi în aparatul conceptual logic şi în cel al uneiterminologii prin care se e"primă un conţinut asemănător sau identic. e e"emplu, e"presii sau categorii cum sunt: sistemelectoral, parlament, deputat, senator, guvern, ministru, lege, impo!it etc. e"primă, indiferent de limba naţională în caresunt formulate, acelaşi conţinut, având apro"imativ acelaşi înţeles.

&on"tantele dreptului5

ificultatea formulării unei definiţii complete sau general-acceptate a dreptului a determinat pe unii autori săinsiste nu atât pe elaborarea unor definiţii clasice > în înţelesul propriu al termenului > ci, să identifice şi să stabilească

elementele sau trăsăturile definitorii ale acestuia. intr-o asemenea perspectivă aceste trăsături sau elemente au fostdenumite prin termenul generic de


14/58

c) #n planul aparatului logicconceptual, în limba%ul %uridic perpetuat de-a lungul istoriei diferitelor sisteme dedrept. stfel sunt conceptele sau noţiunile: lege, raport %uridic, pedeapsă, înc3isoare, contract, familie, obligaţie, drept, statetc. au avut de-a lungul mileniilor şi până astă!i relativ aceeaşi semnificaţie informaţională, acelaşi înţeles. Dn acelaşi timpşi unele principii generale ale dreptului pot fi considerate


15/58

Tema VIIINormativitatea -uridică.

5ocietatea este o e"istenţă supusă unei mari comple"ităţi de norme: morale, etice, estetice, religioase, economice, politice, ecologice, sanitare, sportive etc., inclusiv cele %uridice. n cadrul acestei comple"e Hnormativităţi sociale=,normativitatea %uridică (adică reglementarea prin drept a raporturilor sociale) ocupă un loc aparte şi are un specific al ei.

Normativitatea -uridică (preluat din ndrei 5, /0, **2, pp. 6-?*).$iaţa socială, relaţiile şi activitatea prin care ea se desfăşoară a fost şi este guvernată de norme şi reguli de o mare

varietate şi comple"itate: morale, religioase, etice, economice, ecologice, politice, sanitare, sportive etc. şi nu în ultimulrând %uridice. nsamblul acestor norme conferă societăţii acea caracteristică de a fi o e"istenţă supusă normativităţii socialefără de care societatea nu ar putea e"ista. nsamblul normelor %uridice din societate - care formea!ă dreptul - conferăsocietăţii şi acea caracteristică de a fi normată %uridic. ltfel spus, normativitatea %uridică constituie o dimensiune saucomponentă importantă a normativităţii sociale de care se delimitea!ă prin specificul reglementărilor sale, astfel :

Dn primul rând, dacă normativitatea socială în general are ca scop şi finalitate normarea (reglementarea)conduitelor şi acţiunilor umane în ansamblul raporturilor sociale, normativitatea %uridică vi!ea!ă prin specificul ei nu


16/58

e) Irice sistem are calitatea şi capacitatea specifică de organi!are şi > în anumite limite > de auto-organi!areinternă, de reglare şi auto-reglare, adică de adaptare la impulsurile e"terioare. #rin această proprietate a sa, sistemul seautoconservă asigurându-şi stabilitatea şi funcţionalitatea, se adaptea!ă în mod specific dinamicii factorilor evolutivi dininteriorul şi din afara sa.

f) în orice sistem este inevitabilă pre!enţa cone"iunii dintre element > structură > funcţie, cone"iune ce seconstituie ca o veritabilă a"ă coordonatoare a înţelegerii conceptului de sistem.

Dn e"istenţa şi manifestarea sa concretă, orice sistem îmbină cele două categorii de proprietăţi sau caracteristici :generale şi specifice.

&onceptul de "i"tem al dreptului

Irice comunitate statală se ba!ea!ă pe e"istenţa unui ansamblu de reguli %uridice care, deşi pre!intă o marediversitate ca obiect şi metodă de reglementare, precum şi ca şi diversitate formală, alcătuiesc un siste 8 un ansambluunitar şi intercondiţionat de norme având o structură bine determinată.

#otrivit unei lucrări recente, "i"temul dreptului este definit ca Htotalitatea normelor %uridice în vigoare la unmoment dat în cadrul unui stat, aflate într-o strânsă unitate şi interdependenţă, grupate după anumite criterii, având la ba!ăo cau!alitate comună, fiind subordonate aceloraşi princiii şi având o omogenitate a formelor (i!voarelor) de e"primare=(Ioan 0+NT+I, (eoria generală a !reptului" 4ditura Hlma &ater=, 5ibiu, *).

Particularităţi ale "i"temului drept (avem în vedere înţelesul conceptului de drept ca


17/58

stfel, în limba% curent, prin instituţie %uridică se înţelege o structură de organi!are socială publică, constituită întemeiul normelor de drept, şi având ca obiect desfăşurarea unor activităţi cu caracter %uridic (0I4+, 116, p. +2), fie înceea ce priveşte latura normativă, fie sub aspectul intervenţiei forţei de constrângere a statului (#arlamentul, &inisterul#ublic, &inisterul Eustiţiei, instanţele de %udecată, organele de urmărire şi cercetare penală etc.).

Dn limba% %uridic de specialitate, şi care este sensul care ne interesea!ă în demersul nostru ştiinţific, luată caelement component al sistemului dreptului, in"tituţia -uridică desemnea!ă o grupare unitară, relativ distinctă de norme juridice, prin care se reglementează o anumită categorie de raporturi juridice.

e e"emplu:- instituţia proprietăţii - prin care se desemnea!ă grupa%ul de norme prin care sunt reglementate raporturile de

proprietate- instituţia failiei - grupea!ă normele care reglementea!ă raporturile de familie- instituţia contractelor - grupea!ă normele care reglementea!ă raporturile de natură contractuală, condiţiile de formă

şi de fond ale contractelor, e"ecutarea acestora etc.- instituţia succesiunii - care reglementea!ă raporturile de moştenire (succesiune) care iau naştere ca urmare a

decesului unei persoane.Bnele dintre aceste instituţii cuprind o categorie mai largă de norme %uridice care, în ba!a anumitor criterii

%uridice, datorită marii diversităţi de norme incidente, pot fi, la rândul lor, delimitate pe subgrupe în cadrul aceleiaşiinstituţii %uridice. e e"emplu, în cadrul instituţiei proprietăţii:- după criteriul titularului proprietăţii e"istă distincţia între instituţia proprietăţii private şi instituţia proprietăţii

pu#lice- după criteriul bunurilor care fac obiectul proprietăţii, e"istă distincţia între instituţia proprietăţii o#iliare şi

instituţia proprietăţii io#iliare etc.

elimitarea riguroasă a unor instituţii %uridice strict după criteriul naturii raporturilor %uridice pe care lereglementea!ă nu este întotdeauna posibilă deoarece, de cele mai multe ori, instituţiile %uridice se constituie pe structuraunor raporturi sociale cone"e sau complementare, care ar aparţine unor tipuri diferite de asemenea raporturi. (e e"emplu, instituţia familiei grupea!ă: norme prin care sunt reglementate raporturi patrimoniale norme carereglementea!ă raporturi nepatrimoniale norme cu conţinut procedural etc.).

&ai multe instituţii de acelaşi gen, datorită asemănărilor e"istente, constituie o ramură de drept unitară.c) Ramura de drept reprezintă o entitate structurală relativ !istinctă " constituită !intr%un ansa#lu ai larg !e

nore i instituţii +uri!ice" care sunt legate $ntre ele prin o#iectul lor coun !e regleentare" prin anuite principiicoune care stau la #aza lor" precu i prin eto!a folosită $n regleentare anuitor relaţii sociale" potrivit intereselor !in societatea respectivă !eliitate $ntr%o. (03. B2B23% &. B7847+N% V. R'BR'+N7, (./.S.0." **J, **1, **,

p. 1 . 0I4+, (./.0., 116, p. ++).şadar, prin ramură de drept se înţelege un ansamblu relativ distinct de norme %uridice, legate organic între ele,

care reglementea!ă relaţii sociale ce au acelaşi specific, folosesc aceeaşi metodă sau acelaşi comple" de metode (03.

B2B23% &. B7847+N% V. R'BR'+N7, (./.S.0." **J, **1, **, p. ?*).elimitarea normelor %uridice şi a instituţiilor %uridice în ramuri de drept se reali!ea!ă după mai multe criterii,

astfel:

- criterii principale:a9 obiectul supus reglementării - comple"ul sau sfera relativ unitară şi distinctă de relaţii sociale reglementate

%uridic caracterul relaţiilor sociale reglementate prin ramura de drept respectivă sau specificul raporturilor dintr-un anumit

domeniu care au primit consacrarea normativă.

'"te con"iderat un criteriu obiectiv în formarea şi delimitarea instituţiilor %uridice şi a ramurilor de drept, fiind

dominat de conţinutul relaţiilor sociale respective (patrimonial, financiar, represiv, de familie, de protecţie a mediului etc.),

situaţie ce determină reunirea normelor %uridice comune unor raporturi asemănătoare sau învecinate, ca e"presie a unor

nevoi sociale similare care determină interesul general şi voinţa %uridică corespun!ătoare pentru consacrarea, promovareaşi apărarea lor. (I. 0+NT+I% (/0, *, p. 6+).

#ornind de la criteriul obiectului de reglementare, ramura de drept repre!intă sfera cea mai largă de grupare anormelor %uridice şi de cuprindere a instituţiilor de drept.

b) metoda de reglementare - repre!intă modul în care legiuitorul, prin intermediul normelor %uridice, prevede

desfăşurarea relaţiei sociale, şi, totodată, derularea raportului %uridic, pornind de la gradul de autonomie acordat


18/58

subiectelor acestuia, şi care poate fi deplin, limitat ori suprimat, fapt ce diferenţia!ă regulile cu acelaşi obiect de

reglementare.

stfel, după modul în care este reglementat domeniul de relaţii sociale e"istă:

- eto!a autoritarisului sau a subordonării 8 prin intermediul normelor imperative (norme onerative sau pro3ibitive

a căror nerespectare, indiferent de consecinţele nerespectării, atrage aplicarea unei sancţiuni specifice ramurii de drept

căreia îi aparţine norma încălcată)

- eto!a autonoisului sau a egalităţii părţilor 8 prin intermediul normelor permisive (sau dispo!itive), lăsând lalatitudinea părţilor alegerea conduitei).

- eto!a recoan!ării 8 prin intermediul normelor de recomandare, care repre!intă modalitatea de orientare prin

reglementarea statală a modului de derulare a unor raporturi %uridice, pe care cei vi!aţi şi le pot însuşi (între limitele

prevă!ute de lege) sau nu (fără a atrage aplicarea vreunei sancţiuni)

- eto!a stiulării sau a recompensării - prin acordarea unor beneficii celor vi!aţi, urmărindu-se formarea şi

derularea raporturilor %uridice prin cointeresarea subiectelor vi!ate astfel încât acestea să adopte benevol conduita

prevă!ută de lege.

- criterii complementare:

a9 principii comune care stau la ba!a reglementării în acel domeniu al relaţiilor sociale

b) calitatea subiecţilor raporturilor %uridice din acel domeniu

c) caracterul sau natura sancţiunilor aplicate pentru încălcarea sau nerespectarea prevederilor normative

d) scopul sau finalitatea

e) interesul social-politic al acelei reglementări.

Dn sistemul dreptului românesc, cele mai importante ramuri ale dreptului sunt considerate a fi următoarele (. 0I4+, (./.0., **2):a* amura dreptului constituţional , sau dreptul constituţional - totalitatea normelor şi instituţiilor care reglementea!ăraporturile sociale care se formea!ă în procesul constituirii, organi!ării şi e"ercitării puterii de stat. Dn principal, se referă laorgani!area şi desfăşurarea raporturilor de putere: stabilirea orânduirii şi a formei de stat a regimului politic

reglementea!ă cetăţenia, drepturile, libertăţile şi obligaţiile fundamentale ale cetăţenilor, precum şi sistemul electoral etc.(!voare formale: Constituţia şi alte legi fundamentale).#* !reptul penal - cuprinde normele şi instituţiile prin care sunt stabilite faptele care constituie infracţiuni, condiţiiletragerii la răspundere penală, pedepsele penale, modalităţile de e"ecutare a pedepselor. (!voare formale: Codul penal şialte legi care cuprind reglementări penale).c* !reptul procesual penal - cuprinde ansamblul normelor şi instituţiilor prin care este reglementată activitatea organelor de urmărire penală, a parc3etelor şi instanţelor penale pentru descoperirea, %udecarea, stabilirea şi e"ecutarea pedepselor.(!voare formale: Codul de procedură penală şi alte legi speciale cu caracter procesual penal).

!* !reptul administrativ - este ramura dreptului care cuprinde ansamblul normelor şi instituţiilor %uridice prin care sereglementea!ă raporturile din domeniul administraţiei de stat centrale şi locale, raporturi administrative care iau naştereîntre aceste organele administraţiei de stat şi cetăţeni, precum şi între diferitele structuri ale organelor administraţiei

publice. (!voare formale: Constituţia, Gegea administraţiei publice locale nr. +L**, Gegea contenciosului administrativnr. +22L**2 şi alte acte normative care cuprind reglementări de natură administrativă).

d) !reptul financiar - cuprinde normele %uridice şi instituţiile prin care se reglementea!ă formarea, reparti!area şiîntrebuinţarea fondurilor băneşti, în principal, activitatea şi raporturile bugetare, cele din sfera finanţelor publice şi alesocietăţilor comerciale, sistemul bancar, impo!itele şi ta"ele etc. (!voare formale: Constituţia, Codul fiscal adoptat prinGegea nr. +6L**?, Gegea nr. 6?L**7 privind finanţele publice locale şi alte acte normative care reglementea!ă e"clusivdomeniul finanţelor publice şiLsau acte normative al căror obiect de reglementare e"cede problematica strictă a finanţelor

publice).e) !reptul civil - cuprinde normele %uridice şi instituţiile %uridice prin care sunt reglementate raporturile patrimonialeşi cele personal nepatrimoniale, raporturi care iau naştere între persoanele fi!ice şiLsau %uridice, şi în care părţile sesituea!ă pe po!iţie de egalitate %uridică. (!voare formale: Codul civil (intrat în vigoare la *.*.*) şi o multitudine dealte acte normative cu caracter civil).


19/58

f) !reptul procesual civil % cuprinde ansamblul normelor %uridice şi al instituţiilor %uridice care se reglementea!ăcompetenţa instanţelor de %udecată civile, procedura de desfăşurare a activităţilor instanţelor civile, a desfăşurăriide!baterii, deliberării, pronunţării şi e"ecutării 3otărârilor %udecătoreşti în cau!ele civile, căile de atac etc. (!voareformale: Codul de procedură civilă, alte legi procesual civile).g) !reptul funciar - ramură nouă a dreptului, cuprinde normele şi instituţiile %uridice care reglementea!ă raporturilede proprietate, administrare şi folosire a terenurilor (pământului), organi!area şi evidenţa fondului funciar, regimul %uridical terenurilor. (!voare formale: Constituţia, Gegea JL11 a fondului funciar, Gegea 6L117 a cadastrului, Codul civil(intrat în vigoare la *.*.*) etc.).

3) !reptul muncii (completat, mai nou, cu Hşi al securităţii sociale=) - cuprinde din totalitatea normelor %uridice şi ainstituţiilor %uridice referitoare la raporturile de muncă şi cele derivate din aceste raporturi, cu accent pe contractul demuncă, disciplina muncii, timpul de lucru şi timpul de odi3nă, asigurările sociale, protecţia şi te3nica securităţii muncii,şoma% etc. (!voare formale: Codul muncii, Gegea conflictelor colective de muncă, Gegea şoma%ului etc.).i) !reptul familiei - s-a desprins relativ recent din trunc3iul dreptului civil, reglementea!ă totalitatea raporturilor

patrimoniale şi nepatrimoniale care iau naştere între membrii familiei, precum şi unele raporturi dintre aceştia şi terţi. (!voare formale: Codul civil (intrat în vigoare la *.*.*), Gegea adopţiilor etc.).

%) !reptul comercial - desprins tot din trunc3iul dreptului civil către sfârşitul sec. al @@-lea, cuprinde ansamblulnormelor şi instituţiilor %uridice prin care sunt reglementate raporturile de natură comercială dinre diferite categorii de

persoane fi!ice şiLsau %uridice. (!voare formale: Codul civil (intrat în vigoare la *.*.*), Codul comercial, GegeaAegistrului comerţului, Gegea concurenţei neloiale etc.).;) !reptul internaţional public - cuprinde normele care se formea!ă ca urmare a e"primării acordului de voinţă alstatelor suverane şi egale în relaţiile reciproce dintre ele reglementea!ă atât raporturile dintre state, cât şi raporturile dintre

acestea şi alte subiecte de drept internaţional decât statele (organi!aţii internaţionale)l) !reptul internaţional privat - este constituit din ansamblul normelor şi procedurilor prin care se reglementea!ăsoluţionarea conflictelor dintre legi în reglementarea raporturilor de drept privat dintre persoanele fi!ice şiLsau %uridice cucetăţenie diferită (proprietatea, succesiunea, regimul %uridic al bunurilor, al obligaţiilor, căsătoria, adopţia) (!voareformale: Codul civil (intrat în vigoare la *.*.*), Gegea nr. *+L11).m) !reptul mediului 8 una dintre cele mai noi ramuri ale sistemului de drept din Aomânia 8 repre!intă acea ramură asistemului %uridic din Aomânia care înmănunc3ea!ă normele %uridice prin care sunt reglementate relaţiile dintre persoane,formate în legătură cu protecţia mediului. (!voare formale: Gegea-cadru privind protecţia mediului este I.B.0. nr.1+L**+ privind protecţia mediului, la care se adaugă numeroase acte normative speciale prin care este reglementată

protecţia diferitelor elemente ale mediului 8 cum ar fi: apa, atmosfera, fondul silvic, flora, fauna ş.a. - sau aspecte generale privind mediul, împletindu-se uneori cu reglementări care intră sub incidenţa mai multor ramuri ale dreptului 8 cum ar fi:accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deci!iei, accesul la %ustiţie in probleme de mediu eliberareaavi!elor, acordurilor, autori!aţiilor de mediu ş.a.).

in i!voarele menţionate mai sus la principalele ramuri de drept recunoscute în sistemul dreptuluiromânesc, se poate desprinde faptul că legiuitorul romn poate reglementa prin intermediul unui actnormativ $ie e;clu"iv un anumit domeniu (situaţie în care repre!intă i!vor de drept specific unui anumiteramuri de drept), $ie mai multe domenii ale vieţii "ocialeconomice (situaţie în care acelaşi act normativ poaterepre!enta i!vor de drept pentru mai multe ramuri de drept).

Tema 6. Norma -uridică.#rin conţinutul şi finalitatea lor, normele %uridice constituie suportul normativ al Hordinii de drept= în societate.

orma de drept este elemental fundamental al sistemului dreptului. ormele %uridice, făcând parte din marea categorie anormelor sociale, au caracteristici comune tuturor normelor sociale dar şi trăsături caracteristici proprii. 5tructura logico-

%uridică a normei %uridice cuprinde, la modul general: ipote!a, dispo!iţia şi sancţiunea.

ormele sociale fiind e"treme de diverse, în funcţie de diferitele criterii adoptate, se înregistrea!ă mai multeclasificări ale acestora, astfel: - după criteriul domeniului de referinţă: morale, religioase, etice, economice, ştiinţifice,

politice, ecologice, %uridice ş.a. - după criteriul sferei lor de cuprindere: norme sociale interne - norme sociale e"ternenorme cu caracter general 8 norme cu caracter particular - după criteriul istoric: norme nescrise (cutumiare) 8 normescrise norme apărute spontan în evoluţia istorică 8 norme create, elaborate ş.a.


20/58

coercitivă a statului= (h.Bobo() sau, are un caracter prescriptiv (stabilind, impunând, dispunând, prescriind o anumită conduită, acţiune sau

inacţiune, un comportament uman), obligatoriu > garanţia aplicabilităţii ei constă fie în respectarea de bună-voie a prescripţiilor ei de către subiecţii

sociali fie, la nevoie, prin forţa de constrângere a statului.#rin conţinutul şi finalitatea lor, normele %uridice constituie suportul normativ al . &aracteri"ticile normelor -uridiceintre caracteristicile normelor %uridice amintim câteva care sunt relevante demersului nostru, astfel:a) normele -uridice au caracter general (i imper"onal - această caracteristică reiese din faptul că

norma %uridică prescrie un model generic de conduită în care dispo!iţiile, drepturile şi obligaţiile prescrise denormă au aplicabilitate repetată, la un număr nelimitat de persoane, în toate situaţiile de acelaşi gen. e aceearegula de conduită prescrisă de norma %uridică este regula tipică " un model sau standard al unui


21/58

- anumite norme se referă numai la organele de stat sau organele obşteşti (legile organice). 4le îşi păstrea!ă caracterulgeneral şi impersonal deoarece nu nominali!ea!ă persoane sau indivi!i ci structuri de organi!are socială - aceleaşi trăsături le au şi normele care privesc obligaţii, atribuţii, drepturi ale unor organe unipersonale (ministru,

procuror general, preşedinte de republică, prim-ministru etc.). b) normele %uridice au un caracter volitiv, ceea ce înseamnă că reflectă voinţa legiuitorului, care nu

este una arbitrară, ci trebuie să ţină cont de e"istenţa şi cerinţele legilor obiective ale naturii şi societăţii, derealităţile e"istenţei sociale pentru ca prin activitatea de elaborare a normelor %uridice să poată crea un ec3ilibruîn societate.

c) normele %uridice pot crea "au determina apariţia unor raporturi "au relaţii "ociale% care alt$el nuar apărea #n "$era relaţiilor "ociale. 4"emplu: normele de drept financiar sau administratived) normele %uridice pot "ă prevadă (i "ă reglementeze apariţia% modi$icarea "au "tingerea unor

raporturi "au e$ecte -uridice% care "unt con"ecinţa unor evenimente ce "e produc independent "au relativindependent de voinţa oamenilor. semenea evenimente por fi: naşterea, decesul, calamităţile naturale,accidentele, trecerea timpului ş.a.'venimentele 8 în sensul afirmaţiei de mai sus 8 sunt acele împre%urări care se petrec independent sau relativindependent de voinţa omului şi care produc efecte %uridice atunci când legea prevede în mod e"pres.Când ne referim la e$ecte -uridice, acestea pot fi naşterea, modificarea sau stingerea unui raport %uridic.

4"emplu: decesul unei persoane poate avea următoarele efecte %uridice:a) naşterea raportului de succesiune

b) modificarea unor contracte în care era subiect, prin înlocuirea defunctului de către succesorii acestuiac) stingerea raportului de muncă, în situaţia în care era anga%at cu contract individual de muncă.

e) normele %uridice "e pot realiza doar trecnd prin con(tiinţa oamenilor . ormele %uridice sea!resează persoanelor care au !iscernă&nt adică au conştiinţă, raţiune şi voinţă, neafectate sau viciate decau!e independente de persoana respectivă), care pot trece prin filtrul propriei conştiinţe şi să prevadăconsecinţele propriilor fapte.

f) normele %uridice au un caracter general obligatoriu, respectarea lor nefiind lăsată la liberal arbitrual subiecţilor sociali, ci au caracter obligatoriu pentru toţi cei cărora li se adresea!ă, această obligativitatemanifestânmdu-se între limitele imperativităţii şi limitele permisivului

g) normele %uridice au o aplicare imediată% directă% continuă% necondiţionată% #ntre limitele de timpale intrării lor #n vigoare (i cel al #ncetării acţiunii lor #n timp

3) normele %uridice reglementează raporturi de alteritate întrucât un raport %uridic are întotdeauna cel puţin doi subiecţi 8 persoane fi!ice şiLsau persoane %uridice.

5. 0tructura logico-uridică a normei -uridice orma %uridică este celula de ba!ă a dreptului. #rin conţinutul şi finalitatea lor normele %uridice

constituie suportul normativ al


22/58


23/58

4i"poziţiile "upletive > sunt o variantă a celor permisive, lăsând la latitudinea părţilor interesate săaleagă conduita pe care doresc să o urme!e. acă însă ele nu se 3otărăsc asupra conduitei, voinţa lor va fisuplinită de către organul de stat abilitat în acest sens.

d) 4i"poziţii de recomandare > sunt cele care prevăd, de regulă, o anumită conduită pe care statul orecomandă persoanelor fi!ice sau organi!aţiilor neguvernamentale. #entru ca aceste dispo!iţii să fie reali!ate,trebuie să fie însuşite de către cei cărora li se adresea!ă. 4le deci nu se impun ca obligatorii.

e) 4i"poziţii de "timulare 8 sunt cele care prevăd recompensarea unei conduite sau activităţi deosebite.5e întâlnesc mai frecvent în dreptul muncii şi activităţii de creaţie. e e"emplu, Codul muncii prevede:


24/58

- de regulă, constau în !espăgu#irile care trebuiesc plătite de autorul producerii unor daune în patrimoniul altor persoane- nulităţile sunt o altă categorie de sancţiuni civile prin care se anulea!ă actele înc3eiate fără respectarea unor condiţii de fond sau de formă- aen!a civilă 8 atunci când legea prevede e"pres (a se vedea oul Cod Civil, art. 7? - încetarea tutelei)..

- 0ancţiuni contravenţionale 8fiind aplicate pentru săvârşirea de contravenţii. Ga rândul lor, pot fi:- principale (avertismentul amenda sau munca în folosul comunităţii)- copleentare (blocarea contului bancar, retragerea unor avi!eLautori!aţii etc.).

0ancţiuni di"ciplinare 8 se aplică pentru abaterilor disciplinare, pentru nerespectarea obligaţiilor deserviciu sunt specifice dreptului muncii. #ot fi aplicate doar persoanelor anga%ate cu contract de muncă. #rintresancţiunile disciplinare aplicabile se numără: diminuarea salariului, retrogradarea în funcţie, cea mai gravă fiinddesfacerea disciplinară a contractului de muncă.

b9 upă criteriul gradului de generalitate sancţiunile se clasifică în:- "ancţiuni ab"olut determinate - preci!ate în mod e"pres de legiuitor, fără ca organul de aplicare a

sancţiunii să le poată modifica.- "ancţiuni relativ determinate - prevă!ute în lege între un cuantum minim şi unul ma"im, urmând ca

organul de aplicare a sancţiunii să stabiliească cuantumul e"act între aceste limite.Dn această categorie intră: sancţiunile penale 8 pedepsele - prevă!ute de legiuitor sub forma înc3isorii,

care întotdeauna sunt stabilite între o limită minimă şi una ma"imă, instanţa de %udecată urmând să stabiliească

cuantumul e"act al pedepsei cu înc3isoare între cele două limite.Dn acelaşi fel, relativ determinat, este stabilit de regulă şi cuantumul amen!ilor, fie că sunt aplicate ca

urmare a săvârşirii unei infracţiuni, fie ca urmare a săvârşirii unei contravenţii, organul de aplicare a sancţiuniiurmând să stabilească cuantumul e"act între aceste limite, în funcţie de gravitatea faptei şi de alte aspecte cetrebuiesc luate în calcul.

c9 upă după numărul lor, sancţiunile se clasifică în: (. 5antai, /0, **6, p. +7).- "ancţiuni unice 8 când pentru săvârşirea unei fapte ilicite se prevede un singur gen de sancţiune- "ancţiuni multiple 8 când sunt prevă!ute mai multe sancţiuni pentru săvârşirea unei fapte ilicite.

Ga rândul lor, sancţiunile multiple pot fi:- "ancţiuni alternative - legiuitorul prevede pentru săvârşirea unui fapte mai multe sancţiuni, dintrecare, în funcţie de circumstanţele atenuante sau agravante, organul de aplicare a sancţiunii va opta pentru aplicarea uneia dintre acestea. (e"emplu : înc3isoare "au amendă penală). 5e pot recunoaşte după

con%uncţia ,"au*.- "ancţiuni cumulative - legiuitorul prevede, pentru săvârşirea unei fapte, mai multe sancţiuni, toateacestea trebuind aplicate de către organul de aplicare a sancţiunii. (e"emplu: înc3isoare (i inter!icereaunor drepturi). 5e pot recunoaşte după con%uncţia ,(i*.

+tenţie :- #entru săvârşirea unei fapte ilicite, legiuitorul poate să prevadă cumulativ sau alternativ aplicarea mai multor sancţiuni, după ca!. intre sancţiunile principale, organul de aplicare a sancţiunii poate aplica doar una dintrecele prevă!ute (alternativ) de legiuitor şi una sau mai multe complementare.- #entru săvârşirea unei fapte ilicite, autorul acesteia va putea fi sancţionat doar o singură dată.

d) upă conţinutul lor, sancţiunile pot fi:- "ancţiuni patrimoniale "au materiale (pecuniare) 8 vi!ea!ă bunurile şi veniturile celui sancţionat

(amenda, confiscarea unor bunuri, penalităţile de întâr!iere etc.)- "ancţiuni nepatrimoniale (personale) 8 vi!ea!ă în mod nemi%locit şi e"clusiv persoana celui vinovat

de săvârşirea faptei ilicite (înc3isoarea, avertismentul, interdicţia e"ercitării drepturilor electorale, decăderea dindrepturile părinteşti etc.).

N N N

4in cuprin"ul unei norme -uridice pot lip"i ipoteza (i sancţiunea. !ispoziţia nu poate lip"iniciodată #ntruct e"te miezul normei -uridice ? $ără di"poziţie nu e;i"tă norma -uridică. /n "chimb% din


25/58

cuprin"ul unui te;tarticol normativ pot lip"i toate trei elementele de "tructură ? ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea - #ntruct "e pot regă"i #n alte te;tearticol normative.

in punctul de vedere al pre!enţei celor trei elemente ale normei %uridice într-un singur articol, normeledreptului penal se pretea!ă cel mai uşor unei asemenea structurări, faţă de normele celorlalte ramuri aledreptului, unde desluşirea şi de!văluirea acestora este mai dificilă şi complicată (de e"emplu, normele dreptuluiconstituţional, ma%oritatea normelor dreptului civil, normele dreptului procesual, normele dreptului internaţionaletc.).

Dnţelese în unitatea şi cone"iunea lor, ipoteza" !ispoziţia i sancţiunea conturea!ă ceea ce se înţelege

prin "tructura internă "au logico-uridică a normei . 'orma sau structura ei e"terioară de e"primare ţine de procesul comple" al elaborării, creării şi formulării normei %uridice, operaţiune denumită în mod frecvent ca


26/58

9 Normeprincipii, constituie importanta categorie de norme care, prin conţinutul lor de referinţă nu prescriu conduite, acţiuni, drepturi sau obligaţii subiective etc. ci, consacră, proclamă sau enunţă anumitescopuri, idealuri, valori, realităţi, principii etc., în funcţie de care toate celelalte categorii de norme care suntcuprinse sub incidenţa lor de referinţă îşi vor stabili reglementările în limitele prevederilor acestor normeprincipii. 4le au deci rolul de a stabili sau oferi cadrul %uridic general în care se înscriu celelalte norme(generale, speciale, de e"cepţie etc.).

9 Normele de$iniţii > sunt şi ele o categorie de norme, cu referinţă distinctă, în conţinutul cărora nusunt cuprinse reglementări de conduite etc. ci, definesc, descriu sau conferă > cu caracter obligatoriu > un

anumit înţeles sau sens unor lucruri, fapte, fenomene sau termeni ai limba%ului %uridic. 4le au deci rolul de a da preci!ie şi înţeles clar lucrurilor la care se referă, uşurând înţelegerea, interpretarea şi aplicarea normelor %uridice.

9 Normeatribuţii, competenţe sau "arcini, respectiv norme organizatorice > constituiecategorii relativ distincte de norme care se referă la structuri şi funcţii, la moduri de organi!are instituţională însfera dreptului public sau privat.

Tema 6I. Raportul -uridicAaporturile sociale care sunt reglementate de norme %uridice devin raporturi %uridice.I. &aracteri"ticile raporturilor -uridice- raporturile %uridice sunt raporturi sociale cuprinse în sfera unei reglementări de drept- raporturile %uridice se desfăşoară numai între subiecţii umani

- raporturile %uridice sunt raporturi cu un conţinut dublu voliţional : pe de o parte, reflectă voinţa legiuitoruluicuprinsă în acea normă care reglementea!ă acel raport social şi, pe de altă parte, reflectă voinţa părţilor , a subiecţilor de aintra sau stabili acel raport sau relaţie. Cele două categorii de voinţe cuprinse într-un raport %uridic pot fi: sunt concor!antesau sietrice când voinţa părţilor respectă voinţa legiuitorului e"primată în acea normă sunt !iscor!ante sau asietricecând voinţa părţilor nu respectă sau încalcă voinţa legiuitorului cuprinsă în normă.

- raporturile %uridice sunt istoriceşte determinate 8 poartă amprenta epocii în care se formea!ă- raporturile %uridice sunt raporturi sociale cu structură tripartită 8 întotdeauna au trei elemente esenţiale:

su#iectele sau părţile raportului conţinutul (drepturile şi obligaţiile corelative ale părţilor) o#iectul (elementul în legăturăcu care se stabileşte raportul %uridic respectiv).

II. &ondiţiile raportului -uridic2

#entru a fi în pre!enţa unui raport %uridic, trebuie să e"iste:. norma -uridică prin care să fie reglementat raportul respectiv ( condiţie general-abstractă). Aolul determinant

al normei %uridice în apariţia raportului %uridic constă în aceea că: stabileşte conduita, acţiunea, inacţiunea, drepturile,

obligaţiile etc. în cadrul acelei relaţii stabileşte calitatea subiectelor sau ale părţilor în acel raport (de e"emplu, calitatea de:reclamant, pârât, debitor, rudenie etc.) stabileşte faptele şi împre%urările care au relevanţă %uridică în acel raport stabileşterăspunderea şi sancţiunea pentru nerespectarea prevederilor dispo!iţiei din acea normă.

Cu toate acestea, teoretic, naşterea unui raport %uridic poate avea loc şi în absenţa unei norme %uridice e"prese,situaţie în care, prin e"cepţie, este posibilă aplicarea analogiei. 4ste situaţia în care %udecătorul, neputând refu!asoluţionarea cau!ei pe motiv că legea nu ar prevedea fapta respectivă (sau că legea este neîndestulătoare) va recurge laaplicarea unei norme e"istente pentru un ca! asemănător, adică la analogie. Instituţia analogiei a fost acceptată din raţiuni

practice şi doar în anumite ramuri ale dreptului, cum este dreptul civil+. 4"plicaţia re!idă în faptul că raporturile socialesunt mult mai diverse ca mod de manifestare decât pot fi prevă!ute de formulările concise, ipotetice şi general-abstracte alenormelor %uridice, iar organele de %ustiţie sesi!ate despre încălcarea unor drepturi nu pot refu!a protecţia legală a acestora

pe considerentul că nu e"istă norme %uridice e"prese cu referire directă la acel raport9. $aptul -uridic (condiţie concretă) 8 acea împre%urare care, potrivit normei %uridice, determină apariţia,

modificarea sau stingerea unui raport %uridic. Dmpre%urările de fapt sunt cele care concreti!ea!ă subiectele, conţinutul şi

obiectul raportului %uridic.'aptele %uridice sunt fie evenimente, fie acţiuni omeneşti, în funcţie de criteriul pre!enţei sau absenţei voinţeiomului în reali!area faptului %uridic:

a) evenimentele 8 ca fapte %uridice 8 sunt acele împre%urări care se produc independent sau relativ independent devoinţa omului, dar ale căror re!ultate produc efecte %uridice (naşterea, modificarea sau stingerea unui raport %uridic) atunci

2 03eorg3e B2B23, (eoria generală a !reptului, 111, pp. 6-J ndrei 0I4+, (eoria generală a !reptului, **2, pp.6?-6J.+ se vedea Supra, &odulul @. Aeali!area dreptului, plicarea şi interpretarea normelor %uridice prin analogie.


27/58

când legea prevede în mod e"pres. (e"emple de asemenea evenimente: calamităţile naturale, naşterea, decesul, accidentele,împlinirea unui termen etc.).

b) acţiunile omene(ti 8 sunt manifestări de voinţă ale oamenilor care produc efecte %uridice (dau naştere,modifică sau sting raporturi %uridice) ca urmare a reglementării lor prin normele de drept. cţiunile omeneşti sunt licite sauilicite, în funcţie de măsura în care sunt sau nu sunt conforme cu normele de drept.

cţiunile omeneşti licite - acţiunile săvârşite în conformitate cu normele de drep8 şi cu scopul direct, manifest dea produce efecte %uridice - mai poartă denumirea şi de acte -uridice.

+ctul -uridic în accepţiunea de


28/58

C. per"oana -uridică - dobândeşte calitatea de subiect într-un raport %uridic numai în temeiul şi limitele stabilitede lege. Dn sistemul nostru %uridic actual oul Cod Civil stabileşte ca principale elemente constitutive ale persoanei

%uridice următoarele: să aibă organi!are de sine stătătoare să dispună de un patrimoniu propriu, distinct de cel al persoanelor care o compun să aibă un scop licit şi moralJ. #e lângă aceste condiţii generale cerute de lege, constituirea persoanei %uridice presupune şi cerinţa procedurală a e"istenţei, într-o formă sau alta, a acordului organelor de statcompetente pentru înfiinţarea lor, acord care poate fi, după ca!: al organelor de stat superioare care au competenţa de a leconstitui al organelor de stat investite cu competenţa de a le autori!a sau recunoaşte (instanţele %udecătoreşti) al organelor de stat cu competenţa de a le înregistra în evidenţele publice (Camere de comerţ, dministraţii financiare) etc1.

5pre deosebire de persoana fi!ică, în ca!ul căreia este recunoscută o capacitate %uridică generală, persoana

%uridică dispune de o capacitate %uridică "pecializată sau limitată, adică poate dobândi şi e"ercita numai acele drepturi şiobligaţii care corespund actului de constituire sau înfiinţare, scopului pentru care a fost creată. #ersoana %uridică acţionea!ăca subiect al unui raport %uridic concret numai prin intermediul persoanei fi!ice care o repre!intă potrivit actului deînfiinţare a acelei persoane %uridice.

4"istă mai multe criterii de clasificare a persoanelor %uridice, dintre care cel mai frecvent utili!ate sunt: domeniuldreptului de care aparţin forma dreptului de proprietate ca temei al patrimoniului natura scopului lor calitatea celor carele compun modul de înfiinţare naţionalitatea* şi altele.

upă domeniul dreptului de care aparţin, distingem:a) persoane %uridice de drept public:- statul 8 ca persoană %uridică sui generis 8 este Hpersoană %uridică în raporturile în care

participă nemi%locit, în nume propriu, ca subiect de drepturi şi obligaţii= (conform art. + din ecretul nr.?L1+2) (de e"emplu, când o persoană decedea!ă fără a avea moştenitori legali sau testamentari, succesiunea devinevacantă, revenind statului 8 conform art. 7J* din Codul civil)

- autorităţile centrale sau locale ale puterii e"ecutive (dministraţia #re!idenţială, 0uvernul,&inisterele, prefecturile etc.)- organele puterii legislative (5enatul, Camera deputaţilor)- organele puterii %udecătoreşti (&inisterul #ublic, Curtea Constituţională, Dnalta Curte de Casaţie şi

Eustiţie, curţile de apel, tribunalele)- unităţile administrativ-teritoriale (comuna, oraşul, municipiul, %udeţul)- instituţiile de stat finanţate de la buget (bugetare) (instituţiile de învăţământ superior, institutele de

cercetare, spitalele) b) persoane %uridice de drept privat 8 care urmăresc desfăşurarea unor activităţi pentru satisfacerea unor interese

personale sau colective:- societăţile comerciale- societăţile agricole- organi!aţiile neguvernamentale: asociaţiile (culturale, sportive, de tineret, religioase etc.), fundaţiile, sindicatele,

partidele politice- cultele religioase- organi!aţiile profesionale (9aroul avocaţilor, Bniunea notarilor publici etc.).

upă scopul lor, distingem:a) persoane %uridice care urmăresc un scop patrimonial (societăţi comerciale, regii autonome, cooperative etc.)

b) persoane %uridice fără scop patrimonial (asociaţii, fundaţii, organele statului, partide, sindicate etc.)upă modul de constituire, distingem:

a) persoane %uridice care se înfiinţea!ă prin act de dispo!iţie al unui organ de stat competent b) persoane %uridice care se înfiinţea!ă prin act %uridic de asociere (convenţie).

upă naţionalitate distingem:a) persoane %uridice române

b) persoane %uridice străine.>. &onţinutul raportului -uridic Conţinutul raportului %uridic este format din ansamblul !repturilor şi o#ligaţiilor ce revin subiectelor din relaţia

dată, drepturi şi obligaţii prevă!ute de norma %uridică.

J pu! onel R'=INI, Oerban 4I+&2N'0&7, Intro!ucere $n !reptul civil , vol. , **2, p. ?2?.1 ndrei 0I4+, (eoria generală a !reptului, **2, p. J?.* pu! 4rnest 17P+N, an . P2P'0&7, malia C+R+, rept civil. #ersoana %uridică, 4ditura Gumina Ge",9ucureşti, 112, p. 1 şi urm. onel R'=INI, Oerban 4I+&2N'0&7, Intro!ucere $n !reptul civil , vol. , **2, pp.?21-?+2. onel R'=INI, Oerban 4I+&2N'0&7, Intro!ucere $n !reptul civil , vol. , **2, pp. ?+-?+.


29/58

Dn funcţie de titularii de drepturi şi titularii de obligaţii, avem raporturi %uridice "imple > când una din părţile raportului este numai titular de drepturi, iar cealaltă parte numai titular de obligaţii > şi, raporturi %uridicecomple;e, când fiecare din părţile participante la raport sunt atât titulari de drepturi, cât şi de obligaţii.

5emnificaţia noţiunii de


30/58

Aaporturile %uridice repre!intă o categorie aparte a raporturilor sociale. 5unt raporturi %uridice numaiacele relaţii sociale care sunt cuprinse în sfera unor reglementări ale dreptului. Aaporturile %uridice au totdeauna o structurătripartită: subiectele raportului %uridic trebuie să aibă capacitate %uridică şi sunt în număr de cel puţin două cuprinsulraportului %uridic constă în drepturile şi obligaţiile corelative ale subiectelor obiectul raportului %uridic este elementul înlegătură cu care subiectele intră în acel raport %uridic. #e această structură tripartită se grefea!ă şi raportul %uridic deconstrângere, cu preci!area că în această situaţie unul dintre subiecte este întotdeauna statul, prin organele abilitate săconstate săvârşirea faptei ilicite şi să aplice sancţiunea, iar celălalt subiect este autorul faptei ilicite.

Tema 6II. Ră"punderea -uridică

. &aracteri"ticile ră"punderii -uridicea) are ca temei nerespectarea sau încălcarea unei norme de drept.

b) 4ste legată în mod direct de activitatea e"clusivă a unor organe de stat competentec) 4ste o răspundere general-obligatorie, mai promptă şi mai eficientă decât celelalte forme ale răspunderii socialed) Consecinţele răspunderii %uridice pot fi deosebit de grave, antrenând sancţiuni privative de libertate sau, în

unele sisteme de drept, mergându-se până la pedeapsa capitală.e) Dn stabilirea răspunderii şi vinovăţiei se împletesc atât evaluările de ordin strict %uridic, cât şi cele de ordin

moral, de ec3itate, umanitarism etc.5. Principiile ră"punderii -uridice:- principiul răspunderii pentru fapta săv$rşită cu vinovăţie 8 se poate aplica o sancţiune autorului faptei ilicite

doar atunci câ nd este vinovat de nerespectarea unei norme %uridice şi doar în limitele vinovăţiei sale- principiul răspunderii personale 8 răspunderea %uridică acţionea!ă direct numai faţă de persoana vinovată de

săvârşirea faptei ilicite. 4"cepţii:Cu toate acestea, e"istă şi câteva e"cepţii de la regula generală. şa cum prevedea vec3iul Cod civil, şi Noul &od

civil prevede câteva situaţii de răspundere pentru fapta altuia, precum şi pentru pre%udicial cau!at de animale sau de lucruri,astfel:

- art. . Ră"punderea pentru $apta minorului "au a celui pu" "ub interdicţie : persoanele care în temeiullegii (părinţii), în temeiul unui contract sau în temeiul onei 3otărri %udecătoreşti au obligaţia de a supraveg3ea un minor sauo persoană pusă sub interdicţie răspund de pre%udicial pe care acestea din urmă l-au cau!at altora

- art.


31/58

- infracţiune 8 este fapta prevă!ută de lege ca fiind faptă penală 8 ve!i definiţia nfra, la formele conduitei ilicite.- contravenţie - este fapta prevă!ută de lege ca fiind contravenţie - ve!i definiţia nfra, la formele conduitei ilicite- delict 8 orice faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, care cau!ea!ă altuia un pre%udiciu, conform art. ?+6 Codcivil, ve!i definiţia nfra, la formele conduitei ilicite -- abatere disciplinară 8 orice fapta considerată ca atare, săvârşită de o persoană anga%ată cu contract de muncă, îne"ercitarea atribuţiilor de munca - ve!i definiţia nfra, la formele conduitei ilicite.C. 0ă e;i"te vinovăţia 8 Vinovăţia este starea subiectivă ce îl caracteri!ea!ă pe autorul faptei ilicite în momentul

încălcării normei de drept. Constă în atitudinea psi3ică şi de conştiinţă negative faţă de interesele sau valorile ocrotite prinnormele de drept. pare ca o înlănţuire a manifestărilor pe linia dintre conştiinţi 8 voinţă 8 acţiune. 4ste condiţia esenţială

pentru aplicarea sancţiunii.'ormele vinovăţiei sunt:

a) intenţia (sau dolul) - acţiunea ilicită este orientată în mod voit spre a produce efectul ilicit autorul faptei iliciteştie care sunt consecinţele faptei sale şi le c3iar doreşte

b) culpa autorul faptei ilicite nu prevede consecinţa faptelor sale deşi putea şi trebuia să le prevadă sau,c3iar dacă le prevede speră să nu se vor produce. &odalităţile culpei sunt: neatenţia, negli%enţa, neprevederea,nepriceperea, superficialitatea.

. 0ă e;i"te legătura cauzală dintre $apta ilicită (i rezultatul dăunător 8 una din condiţiile fundamentale alerăspunderii %uridice. pare ca legătura dintre cau!ă şi efect. #entru a stabili răspunderea %uridică este întotdeauna necesarădeterminarea şi delimitarea cau!ei şi a condiţiilor care au produs acel efect.

E. Codalităţile "ăvr(irii $aptei ilicite:upă cum este sau nu conformă prevederilor normelor de drept, conduita umană poate fi licită sau ilicită.

Conduita ilicită repre!intă întotdeauna împre%urarea ce determină naşterea raportului %uridic de aplicare a sancţiunii,

respectiv a raportului %uridic de constrângere. )on!uita ilicită poate să constea într-o acţiune sau într-o inacţiune contrare prevederilor normelor %uridice, şi care sunt săvârşite de o persoană care are capacitatea de a răspunde pentru faptelesale.'aptul %uridic ilicit este sinte!a a două elemente : conduita sau $apta ilicită propriu-!isă a unui subiect şi norma

-uridică #ncălcată prin acea conduită, iar modalităţile săvârşirii faptei ilicite sunt: acţiunea şi inacţiunea.a) +cţiunea repre!intă modalitatea cea mai frecventă de reali!are a conduitei ilicite. 4a constă dintr-o manifestare

efectivă de conduită şi presupune o serie de acte materiale care, raportate la normele %uridice, se dovedesc a fi contrare prevederilor normelor cu dispo!iţii pro3ibitive.

b) Inacţiunea constă într-o abţinere a persoanei de a face ceva, reţinerea de la o acţiune la care ar fi fost obligată.4a constă într-o nerespectare a prevederilor normelor cu dispo!iţii onerative.

. Formele conduitei ilicite (i $ormele ră"punderii -uridice:'iecărei forme de conduită ilicită îi corespunde o formă a răspunderii %uridice, care se conturea!ă în funcţie de

domeniul sau ramura de drept în care a fost încălcată norma %uridică, pe lângă alţi factori ce trebuiesc avuţi în vedere(valorile sociale le!ate, gradul de pericol social al faptei ilicite, modalităţile de săvârşire a faptei ilicite, vinovăţia autorului

ş.a.) astfel:a) săvârşirea unei in$racţiuni - atrage ră"punderea penală. nfracţiunea, aşa cum este definită în Codul penal,este ,$apta care prezintă pericol "ocial% "ăvr(ită cu vinovăţie (i prevăzută de legea penală*.

b) producerea unui pre-udiciu, a unor daune, precum şi nerespectarea condiţiilor de fond sau formă la înc3eiereaunor acte etc. - atrage ră"punderea civilă.

/rebuie făcută distincţia între:- răspunderea civilă delictuală 8 obligaţia civilă de a repara pre%udiciul produs printr-o faptă ilicită- răspunderea civilă contractuală 8 are caracter derogator faţă de cea delictuală 8 constă în repararea pre%udiciului produs

prin încălcarea obligaţiei concrete asumate într-un contract pree"istent.c) săvârşirea unei contravenţii - atrage ră"punderea contravenţională. Contravenţia este ,$apta "ăvr(ită cu

vinovăţie% "tabilită (i "ancţionată prin lege% ordonanţă% prin hotărre a uvernului "au% după caz% prin hotărre acon"iliului local al comunei% ora(ului% municipiului "au al "ectorului municipiului Bucure(ti% a con"iliului -udeţeanori a &on"iliului eneral al Cunicipiului Bucure(ti*.

d) abaterea di"ciplinară - atrage ră"punderea di"ciplinară. baterea disciplinară presupune întrunirea a douăcondiţii: calitatea de salariat cu contract de muncă şi încălcarea unei obligaţii de serviciu.

&oncluziiAăspunderea %uridică este un comple" de drepturi şi obligaţii cone"e, prevă!ute de normele %uridice, drepturi şi

obligaţii care iau naştere ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite, şi care constituie cadrul de reali!are a constrângerii de stat,adică de aplicare a sancţiunii. Aăspunderea %uridică, spre deosebie de celelalte forme de răspundere socială, are trăsături şi

principii specifice trebuie întrunite anumit

tema 1sensuri si acceptiuni ale termenului drept

Documents