Tehnologii de incluziune a copiilor cu autism

INTRODUCERE

În societatea contemporana se punea tot mai mult accentul pe valorile economice şi mai puţin pe valorile culturale şi relatiile inerumane. Oamenii sunt prea mult preucupati de binele sau şi se retrag de la problemele altor oameni. În aceasta situatie cel mai mult au de suferit oamenii cu deficienţe, pentru că societatea contemporana în mare parte prefera să se izoleze însuşi şi să-şi izoleze copii de oamenii cu handicap.

Pentru a schimba situaţia creată şi pentru a demonstra că copii cu handicap pot în ceva măsura relaţiona cu societatea şi pentru a pune bază la incadrarea lor socială, au fost făcute modificări in sistemul educaţional. Deşi în ţările europene şi SUA incluziunea copiilor cu CES a devenit prioritate a politicilor educaţionale deja de 3-4 decenii, în Republica Moldova, la fel ca şi în alte ţări din arealul postsovietic a pornit pe calea reformelor de îvăţămînt special doar după 1990. Educaţia incluzivă fiind un proces de incadrare socială a copiilor cu handicap este un mare pas şi bun ajutor pentru oamenii cu dizabilităţi să-şi găsească şi realizeze potenţialurile în lumea mare.

În prezent sunt foarte mulţi oameni cu dizabilităţi, dar cu părere de rău sunt foarte puţine locuri amenajate pentru cei care nu se pot mişca singuri. În instituţiile de îvăţămînt nu se ajung specialişti care ar trebui să lucreze cu aceşti copii. Însuşi societatea respinge oamenii cu CES, pentru că ei sunt diferiţi. De şi oamenii cu handicap au acelaşi drept la studii, au dreptul să fie parte a societăţii.

Am ales pentru cercetare tema autismul din doua cauze. Copilului meu i s-a pus diagnoza „Elmente de autism” şi pentru mine este important să ştiu cum o pot ajuta să se incadreze în mediul social normal. A doua cauză fiind nu mai importantă pentru mine, este discutia cu specialiştii care confirma că cu fiecare an intilnesc tot mai multe cazuri de depistare a copiilor cu autism sau elemente de autism. Acest fapt m-a făcut să pun şi mai mare accentul pe studierea acestei temei. Autismul este handicap care include mai multe tulburări de origine nu doar psihică dar şi biologică.

Autismul este greu de diagnosticat şi pentru diagnostic este nevoie de cercetare a mai multor specialişti. Această temă sper să mă ajute în practică, pentru a ma îvăţa să înţeg corect acest fel de handicap, să pot diagnostica corect autismul, pentru ca să pot găsi şi aplica metode şi tehnologii de lucru cu aceşti copii care să fie la maxim efective.

1. Delimitări conceptuale

Pentru început trebuie să menţionăm că autismul nu este o boală psihică, ci este o tulburare în dezvoltare. Atunci cînd vorbim de tulburările pervazive de dezvoltare trebuie să dăm prioritate educaţiei speciale, şi doar în cazuri excepţionale poate fi nevoie de intrevenţia tratamentului psihiatrului. Pentru o tratare eficientă este nevoie de o corelaţie intre educaţie şi medicul psihiatru.

Programele destinate copiilor autişti trebuie să ţină seama de câteva caracteristiciesenţiale:

1. Autismul este o tulburare complexă caracterizată printr-o dezvoltare şi uncomportament atipic.

2. Nu există un tipar unic al copilului autist. Fiecare persoană autistă este unică înfelul său şi cu nevoi educaţionale strict individualizate.

3. Majoritatea copiilor cu autism (75 %) sunt afectaţi în multiple arii ale psihicului:comunicare, gândire, motricitate, percepţie.

4. Un obiectiv important al educaţiei şi recuperării acestor copii este dezvoltareaautonomiei personale şi dezvoltarea unor comportamente adaptative la medii din ce în cemai puţin restrictive.

5. Programele de educaţie pentru autişti sunt deosebit de complexe, strategiileeducaţionale şi curriculum-ul trebuind să aibă ca obiectiv prioritar funcţionareaindependentă a copilului.

6. Obiectivele esenţiale ale programelor educaţionale trebuie să vizeze:- facilitarea dezvoltării sociale;- facilitarea dezvoltării limbajului şi a comunicării;- diminuarea comportamentelor indezirabile;- dezvoltarea unor abilităţi necesare pentru funcţionarea independentă a copiluluiautist;- sprijinirea familiei.

2. Cauzele apariţiei autismului

Pe parcursul multor ani şi nenumărator cercetări care se continuie pînă în prezent, se studiază cauzele apariţiei autismului. Este greu de definit cauzele apariţiei pentru că autismul include un spectru larg de tulburări, care variază de la un individ la altul. Se presupune că autismul poate fi declanşat de combinaţia de mai multi factori.

Chiar şi dacă nu au fost strict depistate cauzele apariţiei autismului, cercetătorii presupun mai multe variante care ar putea provoca apariţia tulburărilor din spectrul autismului:

mostenirea unor anomalii cromozomiale si genetice utilizarea de antidepresive in primele 3 luni de sarcina deficit nutritional in prima parte a sarcinii si lipsa de acid folic varsta inaintata a mamei climatul ploios greutate scazuta la nastere si anemie neonatala unele infectii materne in timpul sarcinii (cum ar fi rubeola) expunerea la poluanti chimici in timpul sarcinii poluarea atmosferica accentuata privarea de oxigen a creierului copilului la nastere nasterea prematura mercurul existent in compozitia vaccinurilor.

3. Metode de diagnostic a autismului

4. Tehnologii de incluziune a copiilor autişti

Există mai multe tehnologii de incluziune a copiilor autişti în mediul social. Tehnologiile de incluzie în primul rînd ajută copilul să înţeleagă lumea care îl inconjoară.

PECS

Este axată pe învăţarea copilului să înţeleagă lumea şi să poată să-şi exprime necesităţile şi dorinţele. Se propun de care trebuie să se folosească copilul pentru a se exprima.

Comunicarea este cheia succesului. În cele mai multe cazuri, copiilor afectaţi de autism şi alte dizabilităţi le este dificil să vorbească. Astfel, va trebui să exploraţi alte sisteme/forme de omunicare, însă fără a neglija dezvoltarea vorbirii. Căutând cea mai potrivita strategie pentru a-l nvăța pe copilul dumneavoastră să comunice, este important să optați pentru aceea care îl va determina să inițieze comunicarea.Copilul va fi extrem de motivat să ceară lucruri/obiecte referate dacă va învăța că actul comunicării are ca rezultat acțiuni pozitive. In contextul in care copilului dumneavoastră îi plac filmele, cărţile, dulciurile, etc. primul pas spre comunicareeste să îl învăţați cum să ceară aceste lucruri. Pe măsură ce copilul dumneavoastră își însușește eficient aceste abilități, funcţia de comunicare se va extinde ajungând până la comentarea evenimentelor noi ce apar în mediu.Utilizând principiile de mai sus, Andy Bondy (PhD) şi Lori Frost (MS/CCC-PSL) au creat un instrument dinamic și unic de comunicare pentru a preda aceste abilităţi. Sistemul de Comunicare prin Schimbul de Pictograme - PECS, îl va învăţa pe copilul dumneavoastră să inițieze comunicarea, să ceară lucruri şi, în cele din urmă, să facă comentarii. PECS a fost dezvoltat in anul 1985 și este o metodă bazată pe dovezi, susţinute de cercetari din întreaga lume.

Sistemul de Comunicare prin Schimbul de Pictograme - PECS este un protocol ce conţine şase faze. Pornind de la faptul că imaginile sunt simboluri universal înțelese copilul va învăţa să inițieze comunicarea oferind o pictogramă în schimbul obiectului din imagine. Abilitățile se extind sistematic pentru a include discriminarea vizuală, structura de propoziție, folosirea atributelor şi comentarea. Dintre copiii care au utilizat PECS, o mare parte au început să vorbească spontan sau să folosească sisteme de voce.

Cele șase faze sunt:Faza I Schimbul fizic al pictogramei Faza II Distanţa şi PerseverențaFaza III Discriminarea VizuaFaza IV Structura Propoziţiei

Atributele Extinderea structurii propozitiei

Faza V Răspunsul la întrebareFaza VI Comentariu

PECS are mai multe etape în cursul aplicării. Cea mai principală etapă este aceea cînd copilul se învaţă să se folosească de imagini.

Este nevoie de doi adulţi. În zona apropiată copilului, se pune un obiect de care copilul este interesat. Obiectul trebuie să fie văzut de copil dar să nu-l poată atinge. La îdemina copilului se pun fişe cu imagini, intre care este şi imaginea obiectului (sau oricare imagine care poate caracteriza obiectul propus).

Unul dintre adulţi trebuie să fie pregătit să facă schimb cu copilul a imaginei pe obiect. Al doilea adult asteaptă pînă copilul o să-şi arate interesul faţă de obiect întinzînd mina spre el. Atunci cînd copilul întinde mîna spre obiect al doilea adult trebuie să-i conducă mîna la imagine, şi fără a spune ceva, să-i arate copilului că imaginea poate fi schimbată pe obiect. Primul face schimb de imagine pe obiect şi pronunţă în glas denumirea obiectului.

De ce se tem părinţii:- Unii părinţi consideră că această metodă poate influienţa dezvoltarea vorbirii. Adica

„dacă el se exprimă prin fişe nu v-a mai simţi necesitatea de a spune”. Dezvoltarea potenţialurilor comportamentale nu influienează la exprimarea verbală. Sunt foarte multe cazuri cînd copii cu autism ştiu cuvintele dar nu le folosesc pentru a se exprima. Însă acest fel de exprimare v-a forma copilului deprindere să se exprime în anumite cazuri.

Greşelile adulţilor:- Necătînd la faptul că adulţii ştiu mai mult ei fac greşeli elementare. Una din cele mai

mari greşeli pe care le fac adulţii este în etapa de studiere a copilului funcţiile care trebuie să le facă. Atunci cînd copilul este pus în situaţie provocatoare şi trebuie să manifeste inters, să întindă mina spre obiect, adultul nu asteaptă pînă ce copilul îşi arată interesul şi singur îi ridică mîna şi o duce la imagine. Procedînd astfel copilul nu realizează ceea ce trebuia facut.

- Încă una din greşeli este că această metodă este des aplicată doar la masă, atunci cînd merge procesul de studiere, şi nu se mai foloseşte în alte condiţii sau amplasări spaţiale. PECS este orientat spre ajutarea copilului de a se învăţa să se exprime, deci trebuie să fie aplicat în diferile ipostaze şi condiţii. Trebuie să fie folosite la plimbare, in casa s.a.m.d.

-

TEACCH

Unele programme folosesc mijloace brutale de a pătrunde în lumea copiilor cu autism, in timp ce altele se bazează pe o combinaţie de mijloace de a pătrunde uşor,cu delicateţe in lumea lor si de a-i atrage înspre cea din afară.

Metoda de predare-învățare pe care o propun are la bază metoda TEACCH.Acest sistem pune mare preţ pe adaptarea mediului la caracteristicile copiilor cu

autism.Cel mai potrivit tip de intervenţie, terapie pentru persoanele cu autism trebuie sa menţină un echilibru între adaptarea la nevoile specifice ale acestora si adaptarea la cerinţele societăţii.

PROGRAMUL TEACCH (Tratament and Education of Autistic and Related Communication Handicapped Children) iniţiat de Eric Schopler in anii'70 și transformat de Scoala de psihiatrie din cadrul Universităţii Carolina de Nord, Chapel Hil într-un sistem special de educaţie al copiilor cu tulburări din spectrul autismului. Scopul principal al acestei metode este maximizarea independentei copilului cu autism si are la baza doua principii: STRUCTURAREA ȘI VIZUALIZAREA

O caracteristică a copiilor cu autism o reprezintă dificultăţile la nivelul limbajului receptiv (adesea copilul nu intelege limbajul atât de bine cât ar putea crede educatorul că acesta poate) și expresiv (nu își poate comunica nevoile datorită inexistenței sau a insuficienței limbajului necesar comunicării).Slaba memorie secvenţiala îl împiedică pe copil să rețină ordinea evenimentelor (chiar și a celor familiare ), să ştie când se va întampla ceva .De multe ori puţin capabil sau chiar incapabil de a-și organiza sau de a pune limite la propriul comportament și nu întelege sau nu cunoaşte regulile sociale. Toate acestea îl determină să încerce să atragă atenţia celorlalţi intr-un mod neadecvat sau să prefere să fie singur. Hiper-senzitivitatea la diverşi stimuli poate provoca adesea manifestări mai agitate. Uşurinţa cu care îi poate fi distrasă atenţia, dificultăţile de percepţie si de organizre a timpului sunt alte probleme de care trebuie să se țină seama în procesul instructiv-educativ.

Structura și organizarea clasei sau a altor spații în care se produce învățarea , în funcţie de nivelul de înţelegere a copilului, elevului, s-a dovedit a fi de mare ajutor în eliminarea sau ameliorarea problemelor, consecinţe ale deficitelor generate de autism.Structura înseamnă organizarea spatiului fizic al clasei, a timpului (orar/plan)și a metodelor de predare - invatare și a activităţilor (creearea de situaţii de învațare predictibile ).

STRUCTURAREA SPAŢIULUI FIZIC în care are loc învațarea înseamnă o anumită aranjare a spaţiului/mobilierului clasei, încât copilul să poată învața să funcţioneze independent și cât mai eficient posibil. Pentru copiii mai mici spațiile în care se produce învațarea sunt ; pentru activităţi individuale și independente (structurate, relativ"închise" în ideea evitării la maximum a distragerii atenţiei copilului),pentru activităţi de grup, pentru gustare, pentru dezvoltarea abilitaţilor prevocationale, spaţiul profesorului, spații pentru lucrurile personale ale copiilor.

Pentru că mulţi copii cu autism au probleme de organizare - nu ştiu unde trebuie să ajungă și cum să ajungă cel mai simplu undeva și au dificultăţi de receptare a limbajului , adesea nu înteleg regulile sau indicaţiile verbale - folosirea indicatorilor vizuali îi poate ajuta să Înţeleagă ce au de făcut și contribuie totodată la dezvoltarea comunicării verbale și non-

verbale.Suportul vizual este de mare ajutor în înțelegerea limbajului indiferent de cât de dezvoltat este limbajul oral, acest support este o unealtă preţioasa, care le permite să-și exprime dorinţele, nevoile etc.

STRUCTURAREA TIMPULUI se materializează în existența a două tipuri de orare folosite simultan : ORARUL GENERAL, de lucru în clasă, în care se specifică tipul de activităţi desfăşurate pe parcursul unei zile (se arata când copiii lucrează sau când fac alte activităţi). ORARUL INDIVIDUAL de lucru al fiecărui copil în parte.Aceste planuri sunt vizualizate (ilustrate, desene, obiecte etc.)potrivit nivelului de întelegere și abstractizare al fiecărui copil. Orarele individuale țin seama de potenţialul și nivelul abilităţilor individuale (ex. în orarul unui copil sunt prevăzute 2-3 activităţi într-o perioadă de timp,în al altuia o singura activitate în aceeaşi perioadă de timp) și preferinţele pentru anumite activităţi (se alternează activităţile plăcute cu cele mai puţin plăcute, pentru copil).Folosirea cu consecvență a unor orare clare facilitează obţinerea unui cadru de învațare coerent și fluent și permite ca mult mai mult timp sa fie alocat unei învațări reale, evitandu-se astfel permanenta reorganizare și replanificare care se face pe seama timpului destinat copilului ,formarii sau consolidării unor deprinderi ale acestuia. Odată ce copilul învată să înțeleagă și să urmarească/să urmeze orarul, el își dezvoltă abilităţi defunctionare independentă și de orientare , abilităţi care sunt deosebit de importante pentru funcţionarea cu succes și în alte locuri.

Valorizarea maximă a potenţialului copilului și dezvoltarea maximă a independenței de funcţionare (acasă , la scoală, la lucru, în comunitate) a acestuia sunt obiectivele principale în educaţia unui copil cu autism ,indiferent de nivelul IQ al acestuia.

În al treilea rând, educatorii trebuie să sistematizeze și să organizeze metodele de predare - învațare pentru ca învăţarea sa fie cu adevărat eficientă.

Sistemul de lucru și activităţile,sarcinile pe care le face fiecare copil sunt structurate.Sistemul de lucru este individualizat în funcţie de nevoile copilului și arată copilului :

1. ce activităţi trebuie să facă2. câte activităţi va trebui să facă3. când ansamblul activităţilor este terminat4. ce va face după realizarea activitatilor/sau ce va primi

Îndrumările date copiilor la realizarea sarcinilor, îndemnurile și recompensele trebuie să fie sistematice și astfel organizate încat aceştia să aibă experienţe de succes.

PLANUL EDUCATIV INDIVIDUALIZAT cuprinde obiectele anuale stabilite pentru un copil în funcţie de capacităţile,priceperile și de nevoile lui de învățare.

Planul educativ de intervenţie trebuie să permită o bună coordonare a intervenţiilor tuturor celor care se ocupa de copil : părinţi, educatori,profesionişti,îngrîjitori și să evidenţieze eficienta demersului educativ în funcţie de obiectele stabilite prin strânsa colaborare dintre părinţi și diferiţi profesionști.

EVALUAREA se face pe baza fișei de evaluare.Echipa de conducători notează rezultatele pe care le obţine fiecare copil, în orice moment al zilei, această evidență fiind

necesară penru adaptarea, reducerea dificultăţii activităţilor efectuate de copil sau propunerea unei activităţi de un nivel superior. Săptămânal echipa se reuneşte pentru a discuta progresele elevului și programul, planul acestuia.

COLABORAREA CU PĂRINŢII este esenţială. Întâlnirea cu părinţii are loc în mod regulat (ex. o data la o săptămâna, când se discută programul și progresele elevului. Este important să existe un acord între părinţi și echipa educativă în ceea ce priveşte obiectivele educaţionale stabilite pentru copil și strategiile utilizate pentru atingerea lor.Părinţii sunt,totodată, invitaţi să vină la clasa pentru a lucra cu copiii.Aceasta permite generalizarea comportamentelor de la clasă și invers.

ÎNVĂŢAREA STRUCTURATĂ 2 MOTIVE PENTRU FOLOSIREA STRUCTURII :

1. ajuta persoana cu autism să înțeleagă2. ajută persoana cu autism să fie calmă până le înţelegem mediul,apoi nu atât de agitaţi3. ajută oamenii cu autism sa învețe mai bine.Indicaţiile (instrucţiunile) vizuale ajută

persoana să se focalizeze spre informaţia relevantă.4. structura este instrumentul care va ajuta persoana cu autism să fie independentă.5. structura este forma noastră de management al comportamentului.Învățăm studentul

comportamentele apropiate și apoi generalizăm copmortamentul prin sisteme vizuale.

I STRUCTURAREA FIZICĂStructurarea fizică se referă la felul în care înfiintam și organizăm fiecare zonă a clasei;

unde plasăm mobila si materialele. Oamenii cu autism pot recunoaşte detalii, dar nu potrivirea dintre ele.

a. Curăță delimitările vizuale și fizice ale zonelor. Frontierele ajutăcopilul să înțeleagă unde începe și unde se termină fiecare zona aclasei; la stabilirea contextelor și segmentelor mediului.

b. Minimizează elementele de distragere a atenţiei vizuale șiauditive. Ajută studentul să se concentreze asupra conceptului șinu a detaliilor

c. Dezvoltă arii de bază de predare• Gustarea; jocul; tranziţia; munca (individuală sau în grup)

II PROGRAM ZILNICProgramul zilnic transmite studentului vizual, într-un mod uşor de înțeles, ce activităţi

vor avea loc, în ce ordine.Folosim referinţe concrete ale programului astfel ca să-i învățăm flexibilitatea (adaptarea).

Programele trebuie aşezate de sus în jos, de la stânga la dreapta. Fiecare student trebuie să aibă un control al programului astfel ca să indice terminarea fiecărei activităţi.

a. TIPURI DE PROGRAMMEobiect/ordinea obiectelor - tablou singular/poză- imagini,cartonașe cu poze/fotografiilistă scrisă cu pozelista scrisă/cartonașe scrise

2. INDIVIDUALIZAREA

III SISTEMELE INDIVIDUALE DE LUCRUUn mod sistematic pentru ca un student să obțină și să înţeleagă informaţia. Urmărind

sistemul de lucru,studentul este apt să lucreze independent.

Sistemul individual de lucru răspunde la patru întrebări ale studentului ;1. Ce să muncească ?2. Cât este de munca ?3. Conceptul de terminat.Acest concept este un aspect organizator și motivator al

productivităţii4. Ce urmează ?

a. TIPURI DE SISTEME DE LUCRU1. de la stânga la dreapta - casuța terminată ; este sistemul cu nivelul cel mai inferior2. împerecherea - culoare, forma, alfabet sau numere3. sistem scris

Experienţa arată că productivitatea creste când studentul are un mod de cunoaştere a cantităţii de muncă și când este gata. Sistemul de lucru clarifică conceptul de terminat și aşteptările profesorului

b. INDIVIDUALIZAREA

IV STRUCTURA VIZUALĂÎnvață studenţii să folosească metode vizuale pentru stabilirea aptitudinilor și

capacităţilor vizuale și minimizează defectele lor de procesare auditivă.a. INSTRUCŢIUNI VIZUALE

Transmite vizual studentului scvența pentru îndeplinirea sarcinii. Instrucţiunile vizuale ajută copilul să organizeze o serie de elemente astfel încât să obțină rezultatul dorit.b. ORGANIZAREA VIZUALĂ

Organizarea materialelor și a spaţiului pentru modularea semnalului de import:1. organizarea pe containere2. delimitarea ariei

c. CLARITATEA VIZUALĂSublinierea vizuală a informaţiei importante. Clarificarea vizuală a conceptelor relevante.

Evidenţierea unor părti specifice ale instrucţiunii. Sublinierea a ceea ce este'relevant, folositor:

1. codul culorilor2. etichetarea

Se folosesc astfel instrucțuni vizuale pentru învăţarea flexibilităţii și generalizării. Pentru a se face activitatea înţeleasa - a da un sens activităţii:

1. Materialele ce definesc activitatea2. Cut - out Jig3. Picture Jig

4. Instrucţiuni scrise5. Exemple de produs

Acestea sunt activităţi clare, structurate și inteligibile.Odată ce studentul învață procesul de urmărire a direcţiei și caută indicaţiile vizuale; transferăm sistemele vizuale spre alt mediu.

Prin natura handicapului lor considerăm că oamenii cu autism au nevoie de această structurare. Nu pierdem structurarea de-a lungul timpului dar încercăm să o înţelegem în viata lor.

Educarea studenţilor să caute informaţia în diferite medii ;FELUL ÎN CARE ÎNVAȚĂ COPILUL CU AUTISM. CONCEPTE COGNITIVE3

Copilul autist învață la fel ca și copilul cu aceeaşi vârstă mintală ținându-se cont de particularităţile tulburării autiste. În acest sens o deosebită importanță o are structura programului de predare.

Copilul normal învață prin joc, prin explorare, prin propriile lui încercări și descoperiri, prin imitare.

La copilul autist, comportamentul cognitiv se caracterizează printr-un fenomen general de perturbare a organizării cunoaşterii.Acest fenomen se datorează unei game largi de factori : Imaturitate cognitivă, slabă capacitate de concntrare, menţinerea atenţiei, lipsa motivaţiei pentru cunoaştere, lipsa sau slaba capacitate de imitare,tulburări de percepţie...

Este necesar să asigurăm o organizare specifică a cunoaşterii pentru copii, prin desfăşurarea unor acţiuni și programme compensatorii, care facilitează ințelegerea lucrurilor, fenomenelor, oamenilor, situaţiilor în dimensiunea lor instrumental - integratoare. Aceasta se realizează cu ajutorul unor procese psihice elementare, numite senzaţii.

Prin intermediul simţurilor, copilu va primi, în forma cea mai simplă, informaţiile necesare dezvoltării lui.

Educaţia senzorială este permanentă și este posibilă începând cu vârstele mici. Modul de organizare a cunoaşterii prin intermediul senzaţiilor trebuie sa fie conceput în așa fel încat să faciliteze realizarea unor experienţe multiple, în domenii variate , dar cât mai familiare4.

Extrem de important este să ţinem cont de ritmul de învațare al copilului și să urmărim să dobândească deprinderile vizate împărțind activitatea în paşi mărunţi și crescând treptat gradul de dificultate al sarcinilor ; astfel vom fi siguri că fiecare deprindere este achizitionatacorect.

Stimularea cognitivă trebuie adoptată particularităţilor tulburării autiste. În principiu această adaptare presupune:

adaptarea structurii activităţii adaptarea materialelor adaptarea mesajului verbal al sarcinii

ADAPTAREA STRUCTURII ACTIVITĂŢII de stimulare cognitivă înseamnă a face activitatea predictibilă ; Cat durează activitatea ? De unde își ia materialele? Pentru ce primeşte recompensa? Ce urmează? - recomandabil este ca activitatea să aibă dificultatea graduală, cu paşi foarte mici.

Copilul este înştiinţat întotdeauna atât despre ceea ce în momentul respectiv, cat si despre ceea ce urmează sa facă după ceea ; este anunţat când activitatea se apropie de sfârşit; este îndrumat să-și ia materialele necesare, iar mai târziu să le pună la loc, ajutorul oferit fiind retras treptat - de la ajutor fizic la început, la indemn verbal într-un stadiu avansat; recompensa verbală

este oferită imediat ce copilul a realizat corect un anumit gest, adultul verbalizează și îi repetă copilului acţiunea pentru care i se oferă copilului recompensa.

Imitaţia sau modelul este una dintre cele mai frecvente modalităţi de învățare la copil.Capacitatea de imitaţie permite copilului sa reproducă acţiunea unei alte persoane și să

devină independent.Copii autişti rar imita spontan, ei sunt incapabili sau refractari să o facă; de aceea este

necesar să se recurgă la procedeul demonstraţiei acţiunii.

ADAPTAREA MATERIALELOR inseamnă că materialele folosite trebuie să fie diversificate, de preferinţa materiale concrete, nu simbolice ( de ex. număram degetele ),materiale preferate de copil, ținând cont de hipersensibilitatea copilului și de fobiile acestuia. Vor fi eliminaţi stimulii inutili, care îi pot distrage de la activitatea principală. Copilul va avea în fața doar materialul cu care se lucrează în momentul respectiv. În cazul în care totuşi vrea să facă altceva decât ceea ce i s-a cerut i se va spune că întai termină activitatea în curs și, apoi va face ce va dori. Adultul se va ține de promisiunea făcută și va încuraja copilul să respecte condiţiile puse.Este preferabil ca activitatea să iî facă plăcere copilului, de aceea se vor folosi materiale și jucării preferate de copil. Treptat se vor introduce și materiale mai puţin preferate.

CERINŢA VERBALĂ trebuie adaptată la particularităţile limbajului copilului. Mesajele vor fi transmise prin propoziţii scurte și clare , Însoţite de mimică și gestică adecvate.

Formarea conceptelor spaţiale; sus,jos, pe, dedesubt, în, lânga și a relaţiilor dintre acestea la spaţiul larg, apoi la spaţiul redus.

Totul va fi raportat la poziţia corpului copilului în mediu.Exemplu ; copilul va invăța în prima faza conceptu ”sus" prin ridicarea întregului corp din pozitia"sezand"în cea de"în picioare” trecându-se apoi la generalizare, adică la folosirea noţiunii în situaţii diverse, prin ridicarea unui membru, a unui alt corp și obiect, iar după ce toate acestea etape au fost parcurse se va trece la spaţiul redus, adică la foaie.

În aceeaşi manieră se învață și celelalte concepte spaţiale. Nu se poate avea pretenţia să învețe să scrie dacă el nu a reuşit sa înveţe ce înseamnă sus, jos, pe sau lângă. Toţi aceşti paşi sunt extrem de importanţi pentru dobândirea ulterioara a abilitaţilor necesare învăţării scrisului.

formarea conceptelor de mărime ; mic, mare, ordonarea a trei elemente după criteriul lungime

formarea conceptelor de forma ; rotund, pătrat, triunghi, romb ; formarea conceptelor temporale ; sunt mult mai greu de format decât cele spaţiale,

caracteristică a copilului autist ; zi, noapte, dimineaţa, după- amiaza, seara, zilele săptămânii, anotimpurile, lunile anului, ceasul ; numirea, descrierea activităţilor specifice ziua ( e lumină, învăţam, muncim, ne jucam etc. ) și noaptea (e întuneric, dormim) ;

formarea conceptului de succesiune ; se prezintă doua activităţi care urmează să se desfăşoare una după alta, așesând materialele pe masa de lucru în cutii separate ; se urmăreşte să înţeleagă că odată terminata prima activitate urmează cealaltă.

comparaţii : materialele necesare pentru aceasta etapă sunt obiecte identice (de exemplu aceeaşi forma sau aceeaşi culoare); în acest grup de obiecte se va plasa un obiect care este diferit (altă forma sau altă culoare ) ; în acest grup de obiecte se va plasa un obiect care este diferit (alta formă sau culoare ). I se cere copilului să ia obiectul care este diferit. La

început i se arată obiectul, după doua criterii ; punem aici cuburile roşii ; punem aici cuburile roşii mari.

permanenta obiectului : intre 8/9 - 12 luni, copilul dezvoltat normal ştie să găsească un obiect ascuns în prezența lui ; este capabil să facă mult mai clar distincţia dintre mijloc și scop, iar mai târziu învață să găsească noi mijloace pentru a acţiona, folosind tatonarea materialelor.

activităţi de analiza și sinteză; puzzle, orice altă activitate realizată invers - lipirea părților unei foi simple rupte în două.În ceea ce priveşte organizarea își urmăreşte orarul vizualizat înainte de începerea

activităţilor,executând cu interes (doar ce îi place lui).Progresele socio - afective, de limbaj, ne îndreptăţesc s spunem, despre programul

TEACCH și în cazul acestui copil că i se potriveşte și recomandăm continuarea programului.

INTERPRETAREA DATELOR DE CAZAutismul este o tulburare complexă, dar toţi copiii cu autism pot învăța abilităţi care să le

permită să trăiască, să muncească și să se distreze în cadrul comunităţii.

INTERVENŢIA TIMPURIE, planificarea educaţională solidă și informaţiile corecte furnizate tuturor celor implicaţi în viața acestor copii sunt esenţiale în asigurarea unui viitor luminos pentru ei.

Trebuie identificate din timp reţelele cuprinzând membri de familie și alte persoane interesate și implicate pe toată perioada vieţii persoanelor autiste.

Trebuie accesate serviciile pentru a umple golurile și a furniza sprijin suplimentar.

PRINTR-0 EDUCAŢIE ADECVATĂ, prin cunoaşterea preferinţelor individuale, sprijin ţintit și accesul la oportunităţile comunităţii, copiii cu autism pot duce o viata satisfăcătoare și productivă.

SOLUŢII, PROPUNERI, CONCLUZIIStudiile actuale descriu copiii cu autism ca prezentând caracteristici pe o baza continua .Toate persoanele cu autism prezintă dificultăţi în anumite domenii ale cunoaşterii și

interacţiunii sociale, comunicării și procesării senzoriale. Toate prezintă, de asemeni, un repertoriu restrictiv și repetitiv de activităţi.

Cu toate acestea, caracteristicile specifice se manifesta la nivelul fiecărui individ într-un mod destul de diferit.

Autismul este o tulburare ce durează toata viata.În momentul de față nu se cunoaşte nici o soluţie. Pe măsura ce persoana se maturizează și învață să mânuiască strategii pentru a face față diverslor situaţii caracteristicile vizibile asociate autismului pot deveni mai puţin pregnante. Cu toate acestea dificultăţile în comunicare, socializare, procesare senzorială și în domeniile conexe ramân pe toată durata vieţii.

Autismul este o tulburare pervazivă. Acest lucru înseamnă că afectează toate aspectele vieţii unei persoane. Aceste persoane nu au perioade când suferă de autism și perioade în care sunt sănătoase. Este însă clar că persoanele cu autism suferă tot timpul de autism. Cu toate

acestea, comunicarea poate fi mai uşoară atunci când copilul nu este stresat sau când are de a face cu condiţii care sunt mai uşor de înțeles sau mai uşor de mânuit.

Daca vrem ca, copiii cu autism să participe, să interactioneze și să comunice într-un cadru real, ei trebuie puși în situaţii care prezintă oportunităţi și care îi învață abilităţi și comportamente potrivite.

Trebuie adoptat un plan de învățământ care să sprijine realizarea țelurilor individuale.Folosirea unui singur asemenea plan pentru a satisface nevoile tuturor copiilor cu autism

se bazează pe presupunerea că toţi aceşti elevi au aceleaşi țeluri și speră să obțină aceleaşi rezultate educaţionale. În mod clar, fiecare copil este diferit și planificarea ar trebui făcuta în funcţie de fiecare individ în parte.

TEACCH este deschis tuturor copiilor cu autism și cu probleme de comunicare. El poate fi implementat atât în școli normale cât și în clasele speciale.La copiii care au beneficiat de acest program s-a dovedit în principal o creştere a IQ-ului cu aproximativ 20 puncte, dar în continuare acesta indica retard mintal.

Sistemul TEACCH îi ajută pe elevii săi să-și lărgească experienţele de viață și să dobândească abilitaţi de adaptare la mediu. El conţine și programme foarte bine elaborate de muncă în comunitate pentru persoanele cu autism. Are o gamă foarte largă de servicii pentru copiii cu autism și, de asemenea oferă diverse tipuri de sprijin pentru familiile acestora.

Acest sistem pune mare preţ pe adaptarea mediului la caracteristicile copilului cu autism.Cel mai potrivit tip de intervenţie, educaţie pentru copiii cu autism trebuie sa mentina un

echilibru între adaptarea la nevoile specifice ale acestora și adaptarea la cerinţele societăţii.Terapiile educaţionale constituie pentru cei mai mulţi copii cu autism cele mai eficiente

tipuri de intervenţie dacă sunt aplicate cu intensitate.Copiii cu autism trebuie ajutaţi să răspundă mai bine la stimulii din mediul înconjurator și mai ales la oamenii din jurul lor, dar modul în care se poate atinge acest obiectiv diferă de la

un tip de intervenţie la altul.

ABA

Astazi, ABA este recunoscuta pe plan mondial ca fiind un tratament sigur si efectiv pentru autisti. A fost sprijinita de un numar mare de state si agentii federale, inclusiv de catre U. S. Surgeon General si de catre Departamentul de Sanatate Publica al Statului New York.

Ce este terpia ABA? Terapia este o abordare stiintifica a intelegerii comportamentului si a modului in care acesta poate fi afectat de catre mediul inconjurator.

"Comportamentul" se refera la toate actiunile si abilitatile unei persoane, nu doar la proasta purtare, iar "mediul" include toate tipurile de evenimente sociale si fizice care pot modifica sau care pot fi modificate de catre comportamentul unei persoane.

Analiza stiintei comportamentale se bazeaza pe legi generale, legate de modul in care functioneaza comportamentul si de modul in care se produce procesul de invatare. De exemplu, un principiu al analizei comportamentale este o intarire pozitiva a lucrului respectiv: cand un comportament este urmat de o "recompensa", acel comportament are sanse sa fie repetat.

Datorita zecilor ani de cercetare, domeniul analizei comportamentale a dezvoltat multe tehnici care ajuta la inmultirea comportamentelor folositoare, si a redus numarul celor care perturba procesul de invatare.

Analiza comportamentala aplicata (ABA) inseamna folosirea acestor tehnici si principii pentru a aborda probleme importante din punct de vedere social si pentru a determina o schimbare majora de comportament.

Cine poate beneficia de ABA? Metodele ABA au fost folosite cu succes de multi elevi de varste diferite, cu sau fara dizabilitati in diverse contexte. La inceputul anilor '60, analistii comportamentali au inceput sa lucreze cu copii mici cu autism si tulburari asemanatoare. De atunci, o gama larga de tehnici ABA au fost dezvoltate pentru construirea abilitatilor folositoare in randul elevilor cu autism de toate varstele. Acele tehnici sunt folosite: in situatii structurate (cum ar fi instruirea formala in salile de clasa), in situatii de zi cu zi mai "naturale", dar si in instruirea fata in fata si de grup. Acestea sunt folosite pentru a dezvolta abilitati de baza precum privitul, ascultatul si imitarea, precum si abilitati complexe precum cititul, conversatia si intelegerea perspectivei altora.    Copiii peste 4 ani invata lucruri precum abilitati sociale mai bune, anumite abilitati academice si mai important, abilitati de viata. In adolescenta acesti copii invata abilitati de autoajutorare, cum ar fi sa stie sa faca cumparaturi, sa ia autobuzul si sa tina curat si ordine in casa. Pe scurt, ei pot, in multe cazuri, relativ independenti si nu trebuie sa traiasca in institutii specializate. 

Ce învaţă un copil prin terapia ABA?

Eforturile copiilor şi ale terapeuţilor sunt mari, dar şansele de reuşită sunt pe măsură. Copilul autist învaţă prin terapia ABA să:

- răspundă la nume şi cerinţelor celor din jur, să facă contact vizual;

- mănânce independent, să folosească toaleta independent;

- vorbească sau să comunice într-un mod accesibil lui, să-i imite pe copii sau pe adulţi în acţiunile lor;

- recunoască şi să numească obiectele din jur, persoanele, acţiunile, emoţiile etc;

- înţeleagă cauzalitatea şi funcţionalitatea lucrurilor;

- scrie şi să citească, să-şi exprime adecvat emotiile, să se joace adecvat vârstei lui, singur sau cu ceilalţi copii;

- povestească propriile experienţe sau pe ale altora.

Comportamentele agresive, neadecvate şi autostimulările vor fi diminuate ca intensitate, durată şi număr. În terapie, copilul va învăţa că toate actele lui au anumite consecinţe, pozitive sau negative, fapt care va duce la scăderea comportamentelor neadecvate şi creşterea celor pozitive.

Un program de terapie ABA se desfaşoară pe termen lung. Poate dura un an, doi sau trei - sau chiar toată viaţa - copilul trebuind să lucreze între 4 şi 8 ore zilnic.

Succesul terapiei depinde de vârsta la care a fost început programul, gradul de afectare al copilului - spectrul autismului fiind foarte larg, consecvenţa cu care se aplică programul şi continuitatea lui, atât în terapie cât şi în familie, la gradiniţă sau la şcoală.

      

Concluzii

Incluziunea copiilor cu CES este un proces amplu, plin de tehnologii şi întîlneşte mari greutăţi. Este nevoie de cadre didactice speciale care să acorde destulă susţinere şi atenţie acestor copii. Tehnologiile şi metodele care există pentru lucru cu aceşti copii au într-adevăr o importanţă deosebită în integrarea acestor copii in societate. Puţin de spus că metodele lucrează în cazul incluziunii, aceste metode ajută însuşi copilul să perceapă lumea.

Anume cazul autismului tehnologiile şi programele adaptate sunt un mare ajutor, în unele cazuri pot aduce chiar la remedierea unor tulburări. Spre exemplu PECS nu doar ajută copilul să înţeleagă ceea ce face, dar şi îi formează deprinderi de a repeta regulat acelaşi lucru, rovocîndu-l să înceapă să folisească cuvinte.

Recomandări

Autismul fiind un complex de tulburări poate fi în diferite forme de graviditate. În unele forme, mai slab pronunţate a tulburărilor este posibilă remedierea. Sunt înregistrate cazuri cînd copii cu tulburările de limbaj din spectrul autist, la vîrsta adolescentină încep să vorbească bine. Cercetătorii spun că aceasta se datorează faptului că schimbările, blocajele în creier pot sa se schimbe în dependenţa de experienţa acumulată. Deci, sunt şanse că copilul autist să vorbească bine? Da, sunt şanse dar el are nevoie de ajutorul adulţilor.

Eu cred că lucrul cu specialistii psiholog, logoped, lucrul cu receptorii senzoriali este foarte important pentru remediere. Dar, din propria practică ştiu că acelea 40 de minute (maximum)care specialistul petrece cu copilul este puţin. Pentru a vedea efectele de lucru cu specialiştii, părinţii, acei care petrec mai mult timp cu copii, trebuie să se implice în procesul de educaţie permanent. Fie la joacă, fie la plimbare, magazin e.t.c. părintele permanent trebuie să fie atent la ceea ce face copilul său şi să folosească fiecare moment pentru a-şi învăţa copilul.

De succes poate fi doar parteneriatul între părinţi, profesori şi specialişti.

Bibliografie

Тео ПИТЕРС, Аутизм: от теоретического понимания к педагогическому воздействию, СПб.: Институт специальной педагогики и психологии, 1999http://www.teacch.com/

Anexă

CUPRINS

INTRODUCERE

1. Delimitări conceptuale axate pe autism2. Cauzele apariţiei autismului3. Metode de diagnostic4. Tehnologii de incluziune a copiilor cu autism

Concluzii generaleRecomandăriBibliografieAexă