tehnologii asistive software

23
Tehnologii asistive software Tehnologiile asistive software sunt aplicaţii informatice care permit utilizatorilor să utilizeze tehnica de calcul şi de comunicaţie cu sau fără ajutorul altor echipamente hardware. Tehnologii asistive software cu caracter general O clasă specială de tehnologii asistive software o reprezintă aplicaţiile cu caracter general, care sunt utile pentru a asigura accesul la tehnica de calcul şi comunicare a mai multor categorii de utilizatori cu diverse dizabilităţi Recunoaşterea vocală În general, recunoaşterea vocală înseamnă conversia automată a cuvintelor pronunţate de un om în text. Interacţiunea dintre om şi tehnica de calcul şi comunicare prin limbaj natural poate fi utilizată pentru controlul aplicaţiilor, pentru realizarea documentelor scrise prin dictare directă, pentru interacţiunea dintre utilizator şi aplicaţiile de tip sistem expert şi aşa mai departe. Utilizarea recunoaşterii vocale ca şi tehnologie asistivă este doar una dintre multele aplicaţii. Aplicaţii pentru accesibilizarea paginilor Web O aplicaţie pentru accesibilizarea paginilor Web este de obicei o aplicaţie client-server care poate oferi acces la conţinutul paginii prin sinteză vocală. Acest lucru poate fi util nevăzătorilor, dar este mai ales apreciat de către ambliopii, care nu folosesc un cititor de ecran şi este de asemenea util persoanelor dislexice (care deşi văd, nu pot citi), precum şi

Upload: catalin-badea

Post on 12-Aug-2015

253 views

Category:

Documents


2 download

DESCRIPTION

aaa

TRANSCRIPT

Page 1: Tehnologii Asistive Software

  Tehnologii asistive software

Tehnologiile asistive software sunt aplicaţii informatice care permit utilizatorilor să utilizeze tehnica de calcul şi de comunicaţie cu sau fără ajutorul altor echipamente hardware.

Tehnologii asistive software cu caracter general

O clasă specială de tehnologii asistive software o reprezintă aplicaţiile cu caracter general, care sunt utile pentru a asigura accesul la tehnica de calcul şi comunicare a mai multor categorii de utilizatori cu diverse dizabilităţi

Recunoaşterea vocală

În general, recunoaşterea vocală înseamnă conversia automată a cuvintelor pronunţate de un om în text. Interacţiunea dintre om şi tehnica de calcul şi comunicare prin limbaj natural poate fi utilizată pentru controlul aplicaţiilor, pentru realizarea documentelor scrise prin dictare directă, pentru interacţiunea dintre utilizator şi aplicaţiile de tip sistem expert şi aşa mai departe. Utilizarea recunoaşterii vocale ca şi tehnologie asistivă este doar una dintre multele aplicaţii.

Aplicaţii pentru accesibilizarea paginilor Web

O aplicaţie pentru accesibilizarea paginilor Web este de obicei o aplicaţie client-server care poate oferi acces la conţinutul paginii prin sinteză vocală. Acest lucru poate fi util nevăzătorilor, dar este mai ales apreciat de către ambliopii, care nu folosesc un cititor de ecran şi este de asemenea util persoanelor dislexice (care deşi văd, nu pot citi), precum şi persoanelor cu deficienţe

cognitive.

Page 2: Tehnologii Asistive Software

Sistem client-server pentru accesibilizarea saitului MCTI (stânga aspectul original, dreapta versiune accesibilă)

În vederea accesibilizării paginilor Web pentru persoanele cu deficienţe de vedere, aşa cum se vede în figura de mai sus, aspectul original al saitului poate fi modificat atât prin modificarea culorilor cu care este afişat textul, cât şi prin mărirea acestuia.

Tehnologii asistive software pentru nevăzători

În lipsa văzului, utilizatorii nevăzători recepţionează informaţiile furnizate de tehnica de calcul şi comunicare prin auz şi/sau prin pipăit. Deoarece sistemele informatice nu au fost prevăzute în mod nativ pentru comunicare non-vizuală cu utilizatorul, persoanele nevăzătoare au nevoie de aplicaţii informatice capabile să transforme informaţia vizuală în informaţie accesibilă.

Cititorul de ecran

Cititorul de ecran este o aplicaţie informatică care identifică proprietăţile obiectelor care alcătuiesc interfaţa grafică a unei aplicaţii şi le transformă în informaţie de tip text, care poate fi în continuare transmisă unui program de sinteză vocală şi/sau unui afişaj Braille. Deşi acest gen de aplicaţii se adresează în principal nevăzătorilor, acestea sunt utile şi persoanelor cu deficienţe de vedere, precum şi utilizatorilor care nu pot sau nu ştiu să citească.

Sinteza vocală

Cel mai utilizat mod de interacţiune a nevăzătorilor cu aplicaţiile informatice este prin cititorul de ecran şi sinteză vocală. Spre deosebire de afişajul Braille, sinteza vocală este mai eficientă, în sensul că utilizatorul poate primi o cantitate de informaţie mai mare în unitatea de timp.

Conversia documentelor în fişiere audio

Pe lângă cititoarele de ecran, o altă clasă de aplicaţii care folosesc vocile sintetice sunt programele cunoscute generic sub numele de TTS (Text To Speech). În figura 3.25 este prezentată interfaţa unei asemenea aplicaţii, specifice pentru limba română.

Page 3: Tehnologii Asistive Software

 Interfaţa unei aplicaţii pentru conversia documentelor în fişiere audio

O asemenea aplicaţie poate citi prin sinteză vocală un text oarecare tastat sau copiat în fereastra programului, sau poate importa un document de tip txt, doc, rtf, pdf, html sau chm.

Eventual, aplicaţia poate salva rezultatul conversiei într-unul dintre formatele audio comune (wav, spx, mp3 etc.), pentru ascultare ulterioară.

Tehnologii asistive software pentru deficienţii de vedere

Deficienţii de vedere utilizează ca şi tehnologie asistivă software magnificatorul de ecran. Desigur, în funcţie de severitatea deficienţei, ambliopii pot utiliza şi sinteza vocală, de obicei împreună cu magnificatorul. Folosirea lupei pentru a citi informaţiile de pe ecran este ne-ergonomică şi nu este recomandată.

Magnificatorul de ecran

Această clasă de aplicaţii are rolul de a afişa conţinutul ecranului mărit. În general, magnificatorul afişează simultan pe ecran fereastra originală (cu dimensiunile originale) şi una sau mai multe ferestre secundare mărite de un anumit număr de ori.

Tehnologii asistive software pentru persoane cu mobilitate redusă

Camerele performante şi cu preţ redus pot fi folosite de către aplicaţiile software concepute ca şi soluţii asistive independente pentru persoanele cu mobilitate redusă.

Page 4: Tehnologii Asistive Software

Controlul mausului cu ajutorul camerei video

Există soluţii hardware care permit utilizatorului să controleze mişcarea cursorului pe ecran prin mişcări ale capului.

Pe lângă identificarea mişcărilor capului, cu ajutorul acestui tip de aplicaţii este de asemenea posibil controlul prin mişcarea uşoară a mâinii sau chiar a unui singur deget. Desigur, aceste aplicaţii pot fi folosite şi împreună cu o tastatură virtuală.

Tastatura virtuală

Tastatura virtuală (cunoscută sub numele de On-Screen Keyboard), este singura alternativă software pentru persoanele care nu pot folosi tastatura hardware standard.

Aşa cum s-a mai arătat, tastatura virtuală poate fi folosită atât cu un maus normal, cât şi cu ajutorul unui maus controlat cu piciorul, cu gura, prin suflare sau prin camera video.

Internetul pentru nevazatori

Ochii tăi absorb această pagină web. Treci peste acest cuvânt chiar acum. Aşa funcţionează lectura online şi accepţi acest lucru fără a-l aprecia. Dar dacă ţi-ar fi imposibil de realizat? Pentru cei care nu pot vedea, Internetul este un spaţiu complet diferit.

Ne dedicăm privirile ecranelor electronice în mare parte a zilei şi primim în schimb de la ele tot ce dorim. Ne uităm şi ele luminează înapoi. Vorbim rareori, cu atât mai puţin ele.

Este perfect plauzibil. Internetul reprezintă o colecţie nelimitată de text, imagine şi video, transmise prin bucăţi de plastic şi sticlă, prin lentile, retină şi nervi, pe drumul către creierul nostru. Ne poate arăta orice, iar pentru cei mai mulţi utilizatori, este exact ceea ce face.

Însă pentru milioane de oameni – aceia care nu au capacitatea de a vedea – Internetul este un loc total diferit. Caracterele devin sunet. Aşezarea în pagină devine neimportantă. Imaginile sunt, în cel mai bun caz, cuvinte, iar în cel mai rău spaţii libere. Şi cu toate acestea, nevăzătorii folosesc

Page 5: Tehnologii Asistive Software

Internetul la fel ca oricine altcineva, în fiecare zi. Utilizează aceleaşi gadgeturi ca noi şi se bucură de ele. Cum se întâmplă acest lucru?

Internetul „nevăzut”

Cea mai comună modalitate de acces la Internet pentru un utilizator cu vederea afectată este tradiţionalul browser împreună cu un soft care transformă textul în sunet. Probabil că eşti deja familiarizat, într-o anumită măsură, cu câteva dintre ele – utilizatorii Windows au dat peste Microsoft Narrator şi, te provoc să găseşti un singur utilizator de Mac OS care nu a obligat VoiceOver să arunce insulte asupra prietenilor săi. De aceste instrumente – sau de unele asemănătoare – depind milioane de oameni pentru a accesa Internetul.

Să afirmăm însă că nevăzătorii doar „aud” Internetul este o mare simplificare. Aceşti utilizatori nu pierd numai textul şi imaginile din pagini, ci aproape întreaga experienţă de căutare.

Să încercăm următorul lucru. Încetează să mai citeşti pentru un moment. Lasă-te pe spate şi navighează pe această pagină. Gândeşte-te ce faci când vizitezi acest site. Ochii tăi sunt atraşi probabil de titlurile de deasupra paginii. Par importante, nu-i aşa? Altfel de ce ar fi puse acolo? Vei observa şi banner-ul site-ului, dar probabil că nu petreci foarte mult timp uitându-te la el şi de îndată ochii tăi trec la lista de articole din mijlocul paginii. Marginile sunt fie pline de reclame, fie de informaţii statice, aşa că probabil nu le dai foarte mare atenţie. Acum să încercăm ceva mai complicat din punct de vedere vizual. Gândeşte-te cum îl vei citi.

Obiceiurile tale nu depind doar de văz (evident), sunt destul de ciudate. Ochii tăi se plimbă de colo-colo, de multe ori la întâmplare sau ca răspuns la indicaţiile paginii. Urmăreşti link-uri şi poze în galerii. Cuvântul pe care îl cauţi îţi atrage privirea, aşa că dai click pe el. În mod conştient sau nu, de obicei ştii unde să te uiţi.

Cu un screen reader nu există „a privi”. E un simplu interpretor şi începe de sus. Se plimbă prin site aşa cum un browser interpretează codul HTML, cu diferenţa faptului că nu redă un tag IMG

Page 6: Tehnologii Asistive Software

drept imagine, sau un tag EM ca text înclinat, ci îl converteşte în sunet: o redare a descrierii imaginii – textul alt – respectiv, o intonaţie audio schimbată.

Urmează apoi, desigur, întregul text. Pe un site redat vizual, textul rezidă în blocuri şi coloane. Dacă eşti norocos, acestea sunt organizate într-un mod logic şi familiar. Ce se întâmplă când un layout se transformă în cuvinte?

„Softul pentru screen reading prezintă site-ul ca un set de rânduri şi legături şi posibil ca alte lucruri – cadre şi headere, dacă el permite aceste lucruri.”, spune Paul Schroeder, vicepreşedinte al Programelor şi Politicii pentru Fundaţia Americană pentru Nevăzători. El însuşi cu probleme de vedere, foloseşte software pentru screen reading în navigarea zilnică pe Internet. „Când te loghezi pe un site web care foloseşte acest tip de software, începi prin a auzi câte linii sunt şi care este structura de bază, nu prea multe. Când ai de-a face cu un site încărcat, informaţia pe care o doreşti se poate găsi peste 300-400 de linii şi dacă o parcurgi linie după linie sau secţiune după secţiune îţi va lua foarte mult timp să găseşti ceea ce cauţi.”

Gândeşte-te la următorul aspect. Internetul nu este deloc liniar – codul site-ului este imbricat şi criptat, adesea dezordonat. (Apasă click dreapta şi vezi sursa. Sau mai bine nu). Site-urile web au de multe ori multiple direcţii vizuale, uneori deloc. Şi totuşi interpretoarele- şi modulele Braille, care afişează aproximativ o linie de text odată – trebuie să le organizeze cumva în secvenţe, iar ascultătorii trebuie să le înţeleagă, să-şi dezvolte o anume intuiţie pentru layoutul şi structura site-ului, bazându-se pe cantităţi extrem de mici de informaţie dezordonată.

Există bineînţeles şi trucuri. Softurile de screen reading, cum sunt VoiceOver în OS X sau JAWS pentru Windows, sunt mult mai inteligente decât le-am făcut eu să pară. Ele analizează site-urile pentru găsirea headerelor şi câteodată a elementelor de navigaţie. Pot oferi o descriere literală despre layout –„trei coloane, două rânduri”- iar vocile lor deloc asemănătoare cu un robot interpretează tot felul de semne de punctuaţie. Ajung chiar să diferenţieze tagurile identice. Editorul meu ne-a trimis, în acest sens, un email. „Încetează să mai alternezi <EM> cu <I>. Unul este pentru text italic, iar unul este pentru evidenţiere, o diferenţă pe care tu n-o vei observa, dar alţii o vor auzi.”

Toate acestea reprezintă atribute mărunte care fac utilizabile paginile web cu redare audio, dar nu pot fi trecute cu vederea: designerii web trebuie să se asigure că includ headere pentru a diviza blocuri mari de text, că adaugă text pentru imagini şi că folosesc adecvat tagurile. Problema este că o mulţime de site-uri nu respectă aceste lucruri. Ai avut vreodată – sau ai auzit din întâmplare – o discuţie despre faptul că un site este supus standardelor W3C sau HTML sau nu? Ei bine, despre asta e vorba. W3C defineşte standarde referitoare la accesibilitate aşa cum se întâmplă şi în cazul celorlalte aspecte. Dar ca multe astfel de standarde, ele sunt neglijate.

Chiar şi un website corespunzător din acest punct de vedere poate fi prea complicat, sau prea dinamic. „Facebook este un exemplu potrivit, pentru că este un mediu online extrem de schimbător”, spune Schroeder. „Unii utilizatori excelează în anumite aspecte ale Facebook-ului, găsesc că programarea lui s-a schimbat şi că trebuie să-şi regândească strategia”. Însă, încă o dată, există trucuri: „Nevăzătorii care frecventează Facebook sau alte site-uri asemănătoare

Page 7: Tehnologii Asistive Software

realizează unul dintre aceste lucruri: fie folosesc versiunea pentru mobil, care e mai puţin încărcată, sau pur şi simplu ţin minte cum să ajungă la câteva lucruri specifice pe care le doresc.”

Website-urile codate corespunzător, softurile inteligente şi scurtăturile utile se îmbină pentru a oferi împreună o experienţă tolerabilă de browsing pentru nevăzători. Îndemânarea şi perseverenţa joacă, de asemenea, un rol important. Schroeder afirmă că în anumite cazuri, nevăzătorii pot trece peste headerele site-urilor şi efectua o căutare mult mai rapidă şi mai eficientă decât în cazul utilizatorilor obişnuiţi.”

Legislaţia în curs de adoptare ar putea să ofere o interpretare mult mai cuprinzătoare a Actului Americanilor cu Dizabilităţi, care ar obliga anumite site-uri comerciale să schimbe acele lucruri care ar face interpretarea paginilor mult mai uşoară. Dar este o luptă continuă, cu tehnologii care depăşesc instrumentele necesare pentru a le interpreta.”

Gadgeturi şi aplicaţii

În caz că ai ratat articolul de luna trecută din Wired, aici îl poţi găsi. Esenţa lui este că Internetul aşa cum îl cunoaştem, această harababură de site-uri redate de browser – web-ul bazat pe standarde W3C – începe să se demodeze, lăsând loc pentru un nou Internet: Internetul aplicaţiilor.

Nu cred acest lucru în totalitate, dar nu asta e ceea ce vreau să spun. Aplicaţiile sunt pretutindeni, la fel ca dispozitivele care le utilizează. Citesc la fel de mult pe dispozitivele mobile cât o fac pe laptop, dacă nu chiar mai mult. Aşa că dacă viitorul va rula pe un iPad, ce înseamnă acest lucru pentru omul care nu poate vedea?

Page 8: Tehnologii Asistive Software

E o întrebare ce ascunde două aspecte, aşa că haide să începem cu partea amuzantă. Dezvoltarea gadgeturilor cu touchscreen, a ecranelor plate fără prea multe opţiuni, reprezintă o veste bună pentru nevăzători. Cu alte cuvinte: dacă nu poţi vedea iPhone-ul, cu butoanele lui virtuale e mult mai simplu de utilizat decât, să zicem, un BlackBerry, cu o mulţime de butoane. Ciudat? Chiar deloc!

Elementul cheie aici este softul. iPhone-urile (şi mai nou telefoanele cu sistem Android) prezintă funcţionalităţi text-sunet, fără de care ar fi complet inutile pentru nevăzători. Telefoanele BlackBerry, în schimb, nu prezintă asemenea posibilităţi.

Chiar dacă RIM ar actualiza toate telefoanele pe bază de butoane, oferindu-le abilităţi impecabile de screen-reading, nu s-ar putea compara cu un dispozitiv touchscreen.

Când foloseşti un BlackBerry (un Mac sau un PC) sentimentul de localizare e definit de simţul văzului. Te mişti cu un cursor sau cu ajutorul unui meniu. Apoi dai click. Din acelaşi motiv, layouturile site-urilor web nu sunt foarte utile pentru un nevăzător, paradigma cursorului – de fapt întreaga intrare bazată pe butoane - e nepotrivită. Cu un touchscreen, însă, te poţi ajuta de degete. Utilizatorii pot porni funcţia VoiceOver, intra oriunde şi asculta o narare a ceea ce se întâmplă. Atinge partea din stânga sus a ecranului, chiar lângă ajustarea volumului şi o voce îţi va spune „Aplicaţia Cameră foto”. Atinge partea din stânga jos şi vei auzi „Telefon”. Cu butoane, mouse şi tastatură, eşti blocat în lumea aceea înceată, lineară a cititului. Folosind touchscreen, un ecran şi un soft pot fi cercetate. Memorate. Utilizate.

Page 9: Tehnologii Asistive Software

E destul de elegant. Dar situaţia nu e chiar aşa roz. Întrebat despre Smartphone-uri, Schroeder a prezentat o imagine negativă: Apple şi Google fac lucrurile aşa cum trebuie, integrând în sistemele lor de operare softuri puternice de transformare a textului în sunet, dar alte companii rămân în urmă. Oricum, softul este grozav, dar Smartphone-urile de astăzi pun accent pe aplicaţii dezvoltate de mii de oameni, în nenumărate configuraţii. Pe iPhone, de exemplu, doar câteva aplicaţii merg perfect cu VoiceOver. Cele mai multe nu.

Aşa dezordonat cum se prezintă, se pare că Web-ul începe să se apropie din ce în ce mai mult de conceptul de accesibilitate universală. Dar toate aceste aplicaţii şi locurile lor de stocare pot să încetinească progresul cu câţiva ani buni. Dintr-odată experienţa nevăzătorilor se bazează în totalitate pe dezvoltatorii de aplicaţii sau, cu puţin noroc, de companiile care le furnizează instrumentele şi le asigură accesul la depozitele lor de aplicaţii. Nu reprezintă o problemă de neînvins, dar rămâne totuşi o problemă.

În orice caz, fie că eşti un dezvoltator de aplicaţii, designer web sau doar o persoană căreia îi place să-şi actualizeze blogul din când în când, ia aminte că cineva, undeva, poate că ascultă ceea ce ai scris. Şi că textele care descriu imaginile nu sunt doar pentru glume. Şi că este ok să-ţi programezi calculatorul să recite obscenităţi prietenilor, pentru amuzament.

Page 10: Tehnologii Asistive Software

Folosirea calculatorului în învăţământul special Instrumentarizarea contemporană a procesului de învăţământ cu ajutorul computerului are loc cu sau fără voia noastră. Folosirea ordinatoarelor cuprinde în sine germenele celei mai importante transformări ale învăţământului de la începuturi până astăzi.Ele au capacitatea de a modela fenomenele în dinamica lor , de a dezvălui procesualitatea. Pe lângă posibilitatea ilustrativ-pasivă excepţională, constituie în primul rând un mijloc de ilustrare interactiv. Fiecare din cele 20 de metode de învăţământ expuse de C.Cucoş raportate la 8 criterii permite împlicarea ordinatorului în desfăşurarea sa.Metodele expozitive pot deveni cu ajutorul acestuia mult mai eficiente prin transformarea subiectului dintr-un agent pasiv al metodei într-unul activ şi creator.Metodele tradiţional active capătă un mai mare dinamism solicitând într-un mod interesant şi atrăgător participarea subiectului.Ordinatorul poate avea o contribuţie uimitoare la munca individuală a elevului pentru că potenţial îmbogăţirea software-ului didactic nu are limite. Cu ajutorul calculatorului pot fi atinse mai bine obiective formative ca: dezvoltarea abilităţii manuale , rapiditatea reflexelor, precizia observaţiei, fidelitatea memoriei, rezistenţa la presiunea timpului, puterea de concentrare, stimularea atenţiei ambiţiei, etc. În urma studiilor care s-au făcut asupra eficienţei IAC s-au constatat următoarele: -IAC sporeşte motivaţia ănvăţării limbii,stimulând curiozitatea elevilor; elementele ludice ale produselor informatice măresc atenţia şi capacitatatea de cconcentrare ,solicită spiritul de observaţie; -calculatotul oferă avantaje în ceea ce priveşte formarea deprinderilor de muncă independentă, creşte autonomia elevilor , realizează individualizarea procesului didactic, adaptarea la ritmul de lucru al elevului;o parte din sarcinile de evaluare –predare sunt preluate de calculator. -informaţia cu privire la rezultate poate fi obţinută imediat; testele coputerizate pot constitui indici cu privire la progresul şcolar; -procesele gândirii sunt stimulate intens -se concretizează noua concepţie asupra erorilor (în concordanţă cu psiholingvistica actuală ) ca modalităţi de învăţare şi nu ca eşecuri individuale; -pe parcursul interacţiunii elevii învaţă să înveţe (în concordanţă cu definiţia piagetiană a conceptului),se perfecţionează în acţionarea maşinii şi acumulează , în acelaşi timp ,un nou cod uman;

Page 11: Tehnologii Asistive Software

Calculatorul are aşadar o contribuţie în atingerea celor trei categorii de obiective:cognitive , afective şi psihomotorii.Referitor la ob .cognitive : se face mai accesibilă informaţia ;ca evaluator poate păstra obiectivitate şi neutralitate perfecte. Contribuţia la atingerea obiectivelor afective nu este directă . În domeniul afectiv tocmai neutralitatea lucrului cu computerul este stimulatoare pentru mulţi elevi , mai ales pentru cei sensibili la eşec(acesta nu-ţi pierde răbdarea , nu emite judecăţi cu efect inhibitor). În domeniul psihomotor, însuşi lucrul cu calculatorul este un exerciţiu de coordonare senzorio- motorie de mare fineţe .Utilizarea calculatorului antrenează orientarea spaţială oferind , la vârste mici modele spaţiale reduse în care copilul trebuie să se descurce.Reprezentările spaţiale se dezvoltă mult mai repede şi operarea cu ele este mult mai eficace. Ordinatorul utilizat inteligent poate contribui la infăptuirea idealului educativ –un învăţământ accesibil şi eficient pentru toţi subiecţii procesului instructiv- educativ prin infirmarea curbei lui Gauss. Dotarea unor şcoli cu calculatoare este partea cea mai facilă în realizarea IAC. Partea cea mai costisitoare o constituie crearea sau achiziţionarea unui softwere cu caracter didactic . .Şcoala trebuie să fie singura în măsură să-şi definească nevoile.Softul didactic străin, în cea mai mare parte, este inutilizabil în şcoala românească,mai ales la nivel preuniversitar şi cu atât mai mult, la nivelul învăţământului special, mai ales pentru surzi care întâmpină dificultăţi, în primul rând,în însuşirea limbii materne. Psihopedagogie specială şi ordinatoare La noi se întâlneşte des opinia că anumite persoane handicapate (de ex. deficienţii mintal)nu pot beneficia de ajutorul calculatorului în activitatea de învăţare. Se pune întrebarea : care activitate este mai complexă şi mai dificilă :aceea de de învăţare a scrierii de mână a unui caracter –sau aceea de învăţare a a apăsării unor taste coresounzătoare unor caractere? Expierenţa din multe ţări dovedeşte că ordinatoarele pot fi folosite cu succes în instruirea persoanelor handicapate.(motor, auditiv, vizual, afectiv).Sunt numeroase cazurile în care copiii autişti prin intermediul calculatotului , au ajuns la diferite niveluri de comunicare cu cei din jur . Explicaţia se bazează pe faptul că aceşti copii au interese de cunoaştere şi curiozităţi autentice cu privire la lumea obiectelor animate .Descoperă, ajutaţi de programe speciale,că ordinatorul poate fi folosit drept intermediar în comunicarea cu cei din jur. În urma studiilor şi experimentelor s-a ajuns la concluzia că programele de învăţare pe calculator au probat o creştere a eficienţei în văţării cu 30-50 % la copii cu diverse handicapuri, inclusiv mintal. Spre deosebire de harware , programele didactice nu pot fi importate;principalui impediment îl constituie limba şi structura curriculum-ului care este diferită de la o ţară la alta .cât şi costul care, de cele mai mule ori, depăşeşte costul computerelor.Activitatea de creare de programe de învăţare pe calculator este o muncă extrem de laborioasă ce presupune muncă de echipă:psihopedagog, informatician, specialistul în domeniul disciplinei, designer. Software şi curiculum

Page 12: Tehnologii Asistive Software

Se constată un dialog între soft şi curriculum. Cu timpul curriculum-ul a fost acela care şi-a modificat coordonatele adaptându-se potenţialului instructiv-educativ al noii tehnologii. Tendinţa este ca, treptat, cea mai mare parte a curriculum-ului să fie acoperită de software didactic şi, pe măsură ce acest proces se va produce, însuşi curriculum-ul se va modifica. Software şi formele de handicap Pentru copiii surzi, la care simţul vizual are o funcţie compensatorie, programele didactice trebuie să fie prin excelenţă vizuale(animate şi cu reprezentări grafice ale programelor de învăţare). Pentru aceştia, pentru citirea labială, în multe ţări, s-au elaborat programe eficiente .De exemplu:pe ecran apare o figură umană din faţă ,profil sau ambele care poate mima prin animaţie o secvenţăverbală.Copilul introduce de la tastatură ceea ce a înţeles . Computerul confirmă sunetele înţelese corect şi le infirmă pe cele greşite.Secvenţa se reia cu ritmuri mai lente până ce copilul înţelege.Iniţial se porneşte de la simple sunete mimate cu încetinitorul.Treptat, pe măsură ce copilul învaţă, secvenţele mimate pot deveni mai ample, mai rapide. Un asemenea programnu poate fi importat pentru că nu are scriere fonetică. În ce priveşte demutizarea, există programe care pot vizualiza pe ecran sunetele în raport cu oricare dintre parametrii acestora: înălţime, timbru, intensitate. Copilul surd repetă la microfon , până ce graficul generat de pronunţia sa devine identic cu graficul model al sunetului , fonemului sau cuvântului respectiv. . Se înlocuieşte feed-backul auditiv, care controlează învăţarea vorbirii la copiii normali, cu un feed –back vizual compensatoriu.Acest tip de program poate fi importat dar, rularea lui pretinde microcomputere de tip IBM-PC dotate cu interfaţă pentru sunet(soundblaster). Copiii orbi comunică pe canalele auditiv şi tactil, de unde rezultă că tastatura trebuie să fie de tip tactil iar echipamentele periferice să fie de tip tactil şi vizual. Copiii deficienţi mintal au dificultăţi de înţelegere, abstractizare, generalizare,de aceea se impune ca interacţiunea cu computerul să fie simplă şi sub forma jocului didactic care propune o mativaţie exterioară sarcinii de învăţare ; softul trebuie să fie bazat pe mijloace intuitive, analitice, detaliate. În general,pentru copiii cu diverse handicapuri programele trebuie să aibă o utilizare prietenoasă. Pentru fiecare sarcină de învăţare în parte, se cere creată o varietate de programe pentru a se evita monotonia şi consecinţele ei cum ar fi reducerea motivaţiei pentru învăţare. „Posibilităţile practic nelimitate de alcătuire de algoritmi de învăţare – depinzând numai de creativitatea echipei care concepe programele –fac posibilă alcătuirea de software didactic de factură euristică sau inspirat din principiile în -văţării programate pentru copiii cu orice formă de handicap”(V.Hâncu). La logopedie , ca şi la limba română şi limbile moderne calculatorul poate fi folosit cu succes prin propgrame didactice ce îşi propun analiza şi sinteza la nivel propoziţional,de cuvânt sau de silabă sau chiar de fonem.Semnele de ortografie şi de punctuaţie, completarea propoziţiilor lacunare, analiza de text,exerciţiile vizănd vocabularul ,tot ce presupune latura comunicativă a limbii îşi găsesc , de asemenea aplicabilitatea.

Page 13: Tehnologii Asistive Software

Accentul trebie pus pe folosirea calculatorului atât ca tutore cât şi ca mijloc didactic. Pe lângă o metodologie generală a utilizării calculatorului în procesul de învăţământ , va fi necesară elaborarea unei metodologii de utilizare a calculatorului pentru fiecare disciplină în parte. Deci , ordinatorul este utilizabil în mod egal în predarea –învăţarea oricărei discipline şcolare, în măsura în care este elaborat un soft ware didactic. REPERE METODOLOGICE ÎN ALEGEREA SOFTWARE-ULUI DIDACTIC Există o serie e paşi care trebuie respectaţi în alegerea(ca şi în elaborarea ) unui soft didactic : 1. Analiza conţinutului programului (majoritatea distribuitorilor de soft. pun la dispozişia eventualilor clienţi , pe perioade limitate, gratuit, programe spre consultare .Se recomandă cadrelor didactice o parcurgere cât mai detaliată a programelor. 2.Structura de ansamblu a unui program poate fi: -structură liniară asemănătoare cu structura unei cărţi obişnuite; -structura modulară ce presupune desfăşurări ale programului diferite de la o utilizare la alta ,în funcşie de reacţiile utiizatorului. -structura modulară pe niveluri asemănătoare cu cea de mai sus; din start i se propune utilizatorului să opteze între diferite niveluri de dificultate a sarcinii. 3.Analiza modului de prezentare a informaţiei care poate fi: concret –intuitivă sau cu diferite moduri de abstractizare;să se studieze şi mijloacele utilizate(animaţie , culoare , sunet, design general).Dacă un software didactic nu se situează la un nivel înalt creşte riscul ca atractivitatea să fie scăzută , ceea cese va repercuta asupra valorii instructive. 4.Analiza interactivităţii programului Software-ul didactic este de tip semi-deschis solicitând elevului anumite intervenţii , mai ales în secvenţele care urmăresc verificarea nivelului de însuşire a unor cunoştinţe. Algoritmi de programare a unui soft didactic eficient (pentru învăţământul special) Există trei structuri generale în conformitate cu care se pot elabora o multitudine de programe pentru învăţământul special: 1.Transpunerea într-un algoritm(graf) de programare a metodei de învăţare programată de tip skinnerian.Acest tip de program porneşte de la premiza că succesul în activitatea de învăţare este prin el însuşi motivant pentru această activitate;este vorba de motivaţia intrinsecă a învăţării. 2.Algoritm de învăţare stimulată prin joc. La mulţi dintre subiecţii procesului instructiv –educativ motivaţia intrinsecă a învăţării este slabă (mai ales la handicapaţii mintal).Jocul constituie o motivare străină procesului instructiv-educativ.Această structură are trei blocuri principale:blocul de recompensă ludică limitată(în timp),blocul de verificare a cunoştinţelor şi blocul de însuşire a cunoştinţelor.programul permite subiectului ca, pornind de la o lipsă totală

Page 14: Tehnologii Asistive Software

de cunoştinţe,să ajungă la un nivel al cunoştinţelor care sî-i permită să se bucure de recompensa dorită, în mod curent. 3.Algoritm pentru un program de învăţare euristică.Acest tip de învăţre face apel la posibilităţile elevului de abstractizare şi generalizare;este un program de învăţare în care, pornindu-se de la particular , prin activarea operaţiilor gândirii, se ajunge la abstractizarea elementelor comune generale pentru o categorie sau clasă. FUNCŢIILE ORDINATORULUI ÎN ACTIVITATEA DEFECTOLOGICĂ Funcţia de protezare -proteze pentru handicapurile motorii:mijloace de locomoţie dirijate de microprocesoare -proteze pentru surzi(la ei trebuie protezată funcţia de comunicare prin limbaj);este vorba mai ales de situaţia în care persoana surdă este pe post de receptor nu de emiţător.S-au inventat nişte ochelari care vor servi la înlocuirea citirii labiale.de asemenea sunetele pot fi transformate în semne grafice tot cu ajutorul calculatorului(amprenta vocală).Deocamdată softul destinat transpunerii semnalelor acustice în semnale grafice nu este destul de performant;la acestea se adaugă costul ridicat. -proteze pentru persoanele lipsite de vedere(lectura automată a textelor). *Funcţia recuperativ- compensatorie -programe pentru demutizare cu cele două aspecte:învăţarea emisiei şi învăţarea citirii labiale.Învăţarea emisiei se face prin vizualizarea sunetelor.pentru limba română trebuie scris un soft special sau adaptat unul străin deja existent. *Funcţia de diagnoză Odată cu apariţia ordinatoarelor psiho diagnoza asistată de calculator a devenit o activitate uzuală.Pentru toate tipurile de teste psihologice există o variantă computerizată. Se pot face testări pentru depistarea precoce a unor handicapuri.Se ştie că depistarea timpurie a unui handicap sporeşte şansele de eficienţă a abordării medicale sau psiho-pedagogice ale subiectului în cauză. *Funcţia de mijloc de instruire Pentru persoanele handicapate această funcţie are particularităţi marcante:animaţia ţi reprezentările intuitive trebuie să fie pe primul loc.De asemenea jocul didactic trebuie să fie mereu prezent. Pentru orbi sunt necesare programe speciale denumite „sintetizatoare de voce”care trebuie elaborate pentru limba română. În concluzie , ordinatorul poate modela orice fel de proces atât într-o exprimare logico-matematică cât şi printro exprimare intuitivă, ceea ce îl recomandă ca pe un excelent mijloc de instruire .

Page 15: Tehnologii Asistive Software

Pentru învăţământul pentru persoane handicapate computerul va deveni indispensabil prin: „ îndeplinirea unui vechi deziderat –individualizarea procesului instructiv-educativ prin corelarea desfăşurării acstuia cu ritmul şi posibilităţile de dezvoltare cognitivă ale fiecărui subiect în parte”(V.Hâncu - V. Hâncu : Psihologie , Psihopedagogie specială şi Ordinatoare

Ed.Pro Humanitatev, 1999,Bucureşti