tehnologia de sudare si asamblare

7/21/2019 Tehnologia de Sudare Si Asamblare

http://slidepdf.com/reader/full/tehnologia-de-sudare-si-asamblare-56e10ad976428 1/86

INTRODUCERECa urmare a cerinţelor specifice din industriile alimentară, chimică,

petrochimică, navală, etc. reducerea duratei de proiectare a tehnologiilor deasamblare şi realizare a unor construcţii sudate constituie o direcţieimportantă de cercetare. Cel puţin din punct de vedere economic, este

evidentă necesitatea stabilirii rapide a unor soluţii tehnologice optime prinanaliza rapidă a sudabilităţii care, să satisfacă cerinţele impuse unor astfel destructuri. Materialele şi condiţiile avute în vedere reflectă nivelul de interespractic pe care îl reprezintă asamblarea şi sudarea în diversele ramuri aleeconomiei.

Sudarea este operaţia tehnologică prin care se realizează o asamblarenedemontabilă a două sau mai multe piese metalice, utilizând încălzirealocală, presiunea sau ambele, cu sau fără folosirea unui material de adaossimilar cu metalul pieselor de îmbinat.

rin sudură se înţelege zona de îmbinare rezultată în urma sudării,materialul de adaos depus prin sudare se numeşte cordon de sudură! acestapoate fi continuu sau întrerupt. iesele de sudat se prelucrează în zona undeurmează să se depună materialul de adaos, locaşurile respective numindu"serosturi.

4. Utilaje folosite la sudare

4.1. Utilaje pentru sudarea semiautomată sub strat de flux#a aceste instalaţii $fig. %.&', deplasarea capului de sudare se facemanual. (e obicei, capul de sudare este spri)init pe piesa de sudat cua)utorul unui dispozitiv cu înălţimea reglabilă.

Figura 4.1. *nstalaţie pentru sudarea semiautomată sub strat de flu+. &" sursade sudare! " cutia de distribuţie cu aparata)ul de control! -" mecanismul deavans al sârmei electrod! %" tambur cu sârma electrod! " cap de sudare cu

pâlnia pentru de flu+! /" tub fle+ibil.

0n tub fle+ibil cu lungimea de -... m, asigură conducerea sârmei de lamecanismul de avans la capul de sudare, alimentarea sârmei cu curent,

1



precum şi posibilitatea transmiterii unor comenzi de la capul de sudare lamecanismul de avans $reglarea vitezei'.

1lu+ul se află într"o pâlnie fi+ată pe capul de sudare. 2egimurile desudare diferite se obţin prin modificarea curentului de sudare şi a vitezei deavans a sârmei electrod.

3ubul fle+ibil special $fig. %.a' serveşte pentru înaintarea sârmeielectrod. 4l este alcătuit dintr"o spirală dublă de oţel $&', din firele dealimentare a arcului $-' care asigură şi transmiterea comenzilor de pornire"oprire prin circuitul de comandă $%'. Cablul fle+ibil este acoperit cu o cămaşăde bumbac $', îmbrăcată la e+terior cu cauciuc $/'.

Capul de sudare $fig. %.b' este compus dintr"un corp de aluminiu $&',la partea inferioară având înşurubat un corp cilindric $' din cupru. în interiorulcorpului este fi+at un cot tubular $-' din alamă şi o duză de contact $%' dinbronz. #a partea superioară a capului este fi+ată pâlnia pentru flu+ $'. Capul

de sudare este fi+at de mânerul $5', pe care este montat butonul de comandă$6', care conectează motorul pentru comanda avansului sârmei electrod.Capul este fi+at pe un pivot $7' reglabil şi demontabil, ce serveşte laspri)inirea şi ghidarea capului în timpul sudării.

Figura 4.2. a' 3ubul fle+ibil! b' Capul de sudare.

#a acest tip de utila) se pune problema dacă acesta poate funcţionafără regla) automat al vitezei de avans a sârmei, deplasând manual capul desudare, fără ca operatorul sudor să poată vedea arcul electric şi vârful

electrodului. ractica a dat răspuns afirmativ la această întrebare. #asudarea semiautomată nu se pot elimina variaţiile lungimii arcului.3otuşi, practica a arătat că procesul de sudare este stabil la viteza de

2



avans constantă a electrodului, cu condiţia ca diametrul sârmei electrod sănu depăşească mm, iar intensitatea curentului să se menţină între8../8 9. 4+plicaţia rezidă din faptul că, micşorând diametrul electroduluise măreşte densitatea de curent, respectiv stabilitatea procesului desudare. (in aceste motive, semiautomatele pentru sudare se realizează, fără

e+cepţie, fără regla) automat al vitezei de avans a electrodului.

4. Utilaje pentru sudarea !n mediu de "a# prote$tor #a sudarea în mediu de gaz protector se asigură o protecţie foarte

bună a băii de metal topit în timpul operaţiei de sudare. :n condiţii de şantier, trebuie găsite mi)loacele necesare pentru ca

pătura de protecţie gazoasă să nu fie suflată de curenţii de aer. ;azelefolosite pentru protecţia spaţiului arcului pot fi împărţite în treigrupeprincipale<

1. ;aze inerte< argon, heliu!2. ;aze active< C=, >, ?, vapori de apă!3. 9mestecuri de gaze active şi inerte< 9r @ =, 9r @ >, 9r @ ?,

9r @ C=.(ezvoltarea accentuată a acestor procedee în ultimul timp, se e+plică

printr"o serie de avanta)e tehnico"economice, şi anume<- nu se folosesc flu+uri sau învelişuri pentru electrozi, prin urmare

nu mai este necesară operaţia de curăţire a cusăturii de zgură!- productivitate ridicată!- "grad înalt de concentrare a căldurii în zone restrânse, ceea ce

reduce mult deformaţiile pieselor sudate!- acţiune minimă dăunătoare a o+igenului şi azotului atmosferic!- posibilitatea sudării unor metale şi alia)e speciale, la grosimile

cele mai variate!- posibilitatea supravegherii arcului deschis, deci conducerea mai

bună a procesului de sudare!- "posibilităţi mai largi de mecanizare şi automatizare. rocedeele

de sudare în mediu de gaz protector diferă după felul electrozilor folosiţi$fuzibili sau nefuzibili', după felul gazului de protecţie şi după felul arcului

electric.Corespunzător diferitelor procedee de sudare, utila)ele de sudare se

clasifică în următoarele grupe<1. 0tila)e pentru sudarea în mediu de hidrogen atomic!2. 0tila)e pentru sudarea în mediu de argon sau heliu, cu electrod

nefuzibil $A.*.;. sau 3.*.;.'!3. 0tila)e pentru sudarea în mediu de argon sau heliu, cu electrod

fuzibil $M.*.;.'!4. 0tila)e pentru sudarea în mediu de gaze active, cu electrod fuzibil

$M.9.;.'.4..1 Utilaje pentru sudarea !n mediu de %idro"en atomi$Sudarea în hidrogen atomic $arc"atom' se face cu un arzător special,

3



arcul formându"se între doi electrozi de Bolfram legaţi la o sursă de curentalternativ $ca.'" Coa+ial cu electrozii se trimite )etul de hidrogen care trece înzona arcului printr"un spaţiu inelar format între electrod şi a)uta)ul electrodului$fig. %.-'.

Sub influenţa temperaturii înalte a arcului se produce disocierea

hidrogenului în atomi, absorbindu"se o mare cantitate de căldură. Cândatomii de hidrogen ating suprafaţa metalului care este mai rece, atomi serecombină în molecule de hidrogen. 9cest fenomen este însoţit dedezvoltarea căldurii ce fusese absorbită la disocierea hidrogenului<

? @ ? ? @ &8/88 calDmol

Figura 4.3 Schema procedeului de sudare în mediu de hidrogen atomic.&"arzătoare! "electrozi! -"zona de reasociere! %" zona de hidrogen

molecular! " zona de disociere.

3opirea metalului de bază şi de adaos se face e+clusiv pe bazacăldurii dezvoltate în urma reacţiei de reasocire. 4lectrozii de Bolfram seleagă la transformatorul de sudare, care are tensiunea de mers în gol de$8...-88'E, în timp ce tensiunea arcului este de $/8...&88'E. Curentul desudare este de $&8...&88'9 şi depinde de grosimea pieselor<

*s $&...8' de F9G,unde de sD- @ & FmmG.

(ebitul de hidrogen este H? 688 @ & I *s FlDhG(atorită acţiunii de răcire a arcului provocată de disociere, precum şi apotenţialului ridicat de ionizare a hidrogenului, este necesară o tensiune marepentru amorsarea arcului şi instalaţia trebuie prevăzută cu dispozitive deprote)are contra electrocutării.

rocedeul se utilizează la sudarea pieselor relativ mici din fontă, oţelrefractar, încărcări cu materiale dure şi lucrări de reparaţii speciale. >u sepoate aplica alia)elor ce conţin procente mari de elemente cu afinitate marefaţă de hidrogen< Cu, >i, 3i, 9l.

4.. Uti laje pentru sudarea !n mediu de "a# inert& $uele$trod nefu#ibil '(.I.).*

4



9rcul electric se formează între un electrod nefuzibil din Bolfram şipiesă. 4lectrodul, arcul şi baia topită sunt prote)ate de un înveliş gazos inert$argon, heliu', ce se scurge dintr"un a)uta) concentric cu electrodul. (acă sesudează cu metal de adaos, acesta se introduce lateral, sub forma uneisârme, ce nu intră în circuitul electric.

Sursele folosite pot fi de curent continuu sau curent alternativ. 9rzătoarele sunt de obicei răcite cu apă. (iametrul electrodului de Bolframeste de $&,.../'mm, iar curentul de sudare este de până la -889. 9rgonulfolosit ca gaz protector poate fi pur $77,77J', fiind utilizat la sudareaalia)elor de aluminiu, sau argon tehnic, utilizat la sudarea oţelurilor.

Schema instalaţiei pentru sudarea manuală, cu arc electric, în mediu deargon, în curent continuu, este prezentată în figura %.%.

Figura 4.4. Schema instalaţiei de sudare A*;.

& " generator de sudare! " oscilator! - " rezistenţă de balast! %"ampermetru! " condensator! /" bobină! 5" arzător! 6" debitmetru! 7" reductor de presiune! &8" butelie.

entru amorsarea arcului electric se foloseşte un oscilator. 9cestaproduce o tensiune de valoare mare şi frecvenţă ridicată. (atorităcâmpului electric intens, în spaţiul arcului se produce o ionizarepronunţată, permiţând aprinderea arcului. (in punct de vedereconstructiv, oscilatorul este un generator de scântei, de frecvenţă ridicată.

Kobina $/' şi condensatorul $' alcătuiesc un filtru de protecţie pentru catensiunea înaltă să nu a)ungă la sursa de sudare.Sudarea se poate face şi cu heliu, instalaţia fiind asemănătoare.

4+cepţie face numai sursa de sudare, deoarece tensiunea arcului în heliu estede $&,...' ori mai mare ca în argon. #a acelaşi curent de sudare, în heliu, sedezvoltă o cantitate de căldură mai mare, datorită căderii mai mari detensiune pe coloana arcului.

0n amestec de ?e @ 9r este cel mai convenabil $%8J9r @ /8J?e' şiconduce la cusături mai bune decât în argon sau heliu. 9cest procedeu seutilizează atât la sudarea alia)elor de aluminiu, cât şi la sudarea oţelurilor.

4..+ Utilaje pentru sudarea ,I).

5



#a acest procedeu, arcul electric se formează între piesă şi sârmaelectrod $fig. %.'. Sârma avansează mecanizat şi continuu, de pe untambur. ;azul protector se scurge printr"un a)uta) al arzătorului special şi aremisiunea de a prote)a baia de metal topit de acţiunea atmosferei. Sursa desudare poate fi un generator sau un redresor de curent continuu, ce se

racordează cu polul negativ la piesă şi cu polul pozitiv la electrod.;azele uti l izate pentru protecţie la sudare pot f i< 9r, ?e sauamestecuri de gaze< $9r @ ?e'.

Figura 4.5 . Schema procedeului A*;. Figura 4.6 . Caracteristica arcului.

(eoarece arcul arde la densităţi mari de curent, va avea caracteristicastatică urcătoare. (eci, se recomandă ca şi sursa de curent să aibă o

caracteristică rigidă sau lent coborâtoare. Sudarea prin acest procedeu noatefi e+ecutată atât semiautomat cât şi automat. :n timpul sudării, lungimea arcului variază în anumite limite. :n figura

%./ se vede că dacă lungimea arcului creşte accidental se trece de (ecaracteristica pe -, curentul absorbit de la sursă reducându"se substanţial$la valoarea *S-'. (eoarece viteza de avans a sârmei este constantă, se vareduce şi viteza de topire a electrodului, datorită micşorării intensităţiicurentului. Ca urmare, se va reduce lungimea arcului, revenindu"se lacaracteristica . (atorită variaţiilor mari ale curentului de sudare la variaţia

lungimii arcului, fenomenul de autoregla) se manifestă foarte rapid. 9utoreglarea arcului electric se manifestă bine şi din acest motiv viteza deavans a sârmei electrod este de obicei constantă. 1enomenul are loc înmod similar în cazul micşorării accidentale a lungimii arcului.

rocedeul se aplică pentru sudarea aluminiului şi a alia)elor sale,precum şi a alia)elor ce conţin procente mari de cupru, nichel, cât şi lasudarea oţelurilor carbon, slab şi înalt aliat. Schema instalaţiei esteasemănătoare cu cea de la procedeul A.*.;., cu deosebirea că electroduleste avansat în arc de către un mecanism de avans, ca la instalaţiile desudare semiautomată sub strat de flu+.

4..4 Utilaje pentru sudarea ,-).

6



9rcul electric se formează între electrodul fuzibil şi piesă, într"unmediu de gaz activ. (e obicei, se utilizează bio+idul de carbon $C= ', carerealizează protecţia arcului. 9cest gaz are o acţiune o+idantă, ce poate ficompensată prin creşterea conţinutului de elemente de aliere din sârmaelectrod. (atorită temperaturii ridicate, bio+idul de carbon disociază, iar

o+igenul atomic o+idează elementele de aliere<C= "L C= @ =4lementele cu afinitate mare la o+igen< Si, Ea, Mn, C, vor intra în

reacţie de o+idare, concomitent având loc şi reacţii de reducere<Mn @ = Mn= o+idareMn= @ C C= @ Mn reducere(in reacţia azotului cu bio+idul de carbon rezultă o+izi insolubili în baia

de metal topit. Kio+idul de carbon trebuie să aibă o puritate de 77J. 1iind avidde apă, bio+idul de carbon va forma acidul carbonic ? C=-.

rin destindere, la ieşirea din butelie a bio+idului de carbon se va formazăpada carbonică, care va reduce presiunea gazului. (in aceste motive, îninstalaţie vor fi prevăzute un încălzitor electric, cuplat cu un uscător pentrueliminarea vaporilor de apă.

Schema unei instalaţii pentru sudarea prin procedeul M9; esteprezentată în figura %.5.

Figura 4.7. Schema instalaţiei de sudare prin procedeul M9;.& " sursa de curent! " tabloul de comandă! - " mecanism de avans! % "cap de sudare! " tambur sârmă! / " debitmetru! 5 " uscător gaz! 6 " reductor

de presiune! 7 " încălzitor gaz! &8 " butelie C=.

9cest procedeu de sudare are o serie de avanta)e, printre careenumerăm<,

- putere mare de topire, ca urmare a densităţilor mari de curent$88 " -8'9Dmm!

- productivitate ridicată< $-...%' gDh de metal depus.

/mbinări sudate

7



.1 Clasifi$area !mbinărilor sudateClasificarea îmbinărilor sudate se poate face după mai multe criterii.

rintre acestea, cele mai importante sunt următoarele<a) după poziţia în spaţiu a îmbinării în momentul sudării! b) după poziţia reciprocă a elementelor îmbinate.

(upă primul criteriul, îmbinările sudate se clasifică în $fig. .&'<1. Cusătură orizontală sau orizontală în )gheab!2. Cusătură orizontală pe plan înclinat sau orizontală cu un perete

vertical!3. Cusătură orizontală pe perete vertical sau orizontală cu pereţi

înclinaţi!4. Cusătură în cornişă!5. Cusătură de plafon sau peste cap!6. Cusătură verticală " de )os în sus $ascendentă'!

" de sus în )os $descendentă'.

Figura 5.1. 3ipuri de îmbinări după poziţia în spaţiu în momentulsudării.

& " orizontală $orizontală în )gheab'! " orizontală pe plan înclinat$orizontală cu un perete vertical'! - " orizontală pe perete vertical( orizontalăcu pereţi înclinaţi'! % " în cornişă! " de plafon! / " verticală $ascendentă,descendentă'.

(upă cel de"al doilea criteriu, îmbinările sudate se clasifică în<&. :mbinări cap la cap<- unilaterale sau bilaterale!- cu sau fără prelucrarea marginilor.. :mbinări de colţ!-. :mbinări în găuri.

.. /mbinări $ap la $ap

..1. Elementele "eometri$e ale $ordonului1orma cordonului de sudură depinde de mai mulţi factori, în special la

8



sudarea manuală unde intervine şi calificarea operatorului sudor. 1ormacordonului, laîmbinarea cap la cap, este prezentată în figura ..

Figura 5.2. 4lementele geometrice ale îmbinării cap la cap.

e măsură ce se topeşte electrodul, se topeşte şi metalul de bază, careparticipă la formarea cordonului. Cantitatea de metal de bază, ce intră înfuziune, respectiv adâncimea până la care pătrunde arcul electric, depinde deintensitatea curentului de sudare. (e aceea, la sudarea manuală, care se

face cu intensităţi mici, adâncimea de pătrundere ? este limitată. 4+perimentals"a stabilit, pentru sudarea manuală cap la cap fără teşirea marginilor, căadâncimea de pătrundere ma+imă este de ?ma+ mm. (in aceste motive,tablele cu grosimi mici s N %mm, pot fi sudate pe o singură parte, iar la grosimis $...6'mm tablele se sudează pe ambele părţi, fără teşirea marginilor.entru grosimi mai mari muchiile se teşesc, iar rostul b va fi mai mare.#ăţimea cordonului are valoarea 4 $...&'mm, iar raportul Ψ 4D? iavalori cuprinse între $...6'. raport ce poartă numele de coeficient de formă alcordonului. Cordonul de sudură este caracterizat, în afara mărimilor

prezentate mai sus, şi de supraînălţarea h N 8,& s $valoare recomandată'.... 0relu$rarea mar"inilor la !mbinările $ap la $ap1orma marginilor pieselor supuse sudării depinde de grosimea

materialului şi de procedeul folosit pentru sudare. în general, la sudareagrosimilor mari apare pericolul scurgerii metalului topit în partea opusăcordonului, datorită cantităţii mari de metal din baia de sudură şi datoritărostului mai mare al îmbinării. în acest caz este necesară adoptarea unor măsuri pentru susţinerea băii de metal topit. Sudarea într"un singur strat, fărăprelucrare, necesită măsuri riguroase pentru pregătirea şi poziţionareatablelor, pentru a asigura un rost cât mai constant. (in acest motiv, în practică,se recurge adesea la sudarea în mai multe straturi, cu prelucrarea marginilor.regătirea marginilor se realizează în următoarele şapte moduri $fig. .-'<

&' &D E! s $...'mm! ' E! s $...'mm ! -' O! s $& ...%8'mm!.α 8P!b.c f$s'. α /8P! b,c f$s'. α 8P! b,c f$s'.

9



%'&D0! s $&.../8'mm! ' Q! s $&.../8'mm! /'0! s $8.../8'mmα &8P! b,c f$s' α /8P! b,c f$s' α&8P! b,c f$s'.

5'0!s $-8.../8'mm! α&8 !b,c f$s'.Figura 5.3. relucrarea marginilor la îmbinările cap la cap.

;eometria marginilor asigură condiţiile necesare pentru pătrundereacordonului la rădăcina cusăturii. :n cazul teşirii cu un unghi α, prea mic, nue+istă posibilitatea realizării rădăcinii, după cum se observă în figura .%$cazul a', spre deosebire de cazul b, la care teşirea s"a e+ecutatcorespunzător.

a' b'Figura 5.4. ătrunderea cordonului în funcţie de unghiul de prelucrare

a marginilor.

relucrările pentru sudarea manuală sunt reglementate prin S39S 6%/"/7. rincipalele tipuri de prelucrare prezentate se pot aplica într"o gamă largăde grosimi ale materialului. entru aceeaşi grosime se pot adopta moduri deteşire diferite. 9legerea modului de teşire se va realiza în urma unui studiuasupra economicităţii sudării, în aşa fel încât să se consume o cantitate câtmai mică de metal de adaos, deci şi o cantitate minimă de energie, iar sudurasă rezulte cu o penetraţie suficientă.

Tabelul 9.1 (iferenţa de grosime admisibilă de la care este necesarăteşirea.

sFmmG ...- %...-8 -8...%8 %8...8s&"sFmmG & % /

3eşirea poate fi făcută şi pe ambele părţi, dar în construcţia de navenu se poate face decât pe partea opusă celei pe care se sudează osatura

10



$fig. ./'.

Figura 5. 6. 3eşirea marginii în cazul diferenţelor mari de grosime.

:n ceea ce priveşte sudarea automată, trebuie menţionat faptul căprelucrarea muchiilor este necesară la grosimi mai mari de &% mm,deoarece la acest procedeu de sudură adâncimea de pătrundere este maimare. în acest caz, prelucrările sunt în principiu de aceeaşi formă ca lasudarea manuală, diferind doar unele valori pentru a, b şi c, cât şi gamele degrosimi la care se recomandă fiecare prelucrare.

Ca observaţie generală, trebuie menţionat faptul că unghiul a este aimic la toate prelucrările, iar pragul c este mai mare. în ceea ce priveşterostul b, acesta este în general acelaşi ca la sudarea manuală. Consumulde metal depus va fi în consecinţă mai mic pentru aceeaşi îmbinaresudată automat.

.+ /mbinări de $ol 9ceste îmbinări sunt alcătuite din elemente aşezate perpendicular,

având marginile teşite sau nu, în funcţie de grosimea materialului,

îmbinările de colţ pot fi<I continue " unilaterale! "bilaterale.Idiscontinue "unilaterale! "în zig"zag! - în pieptene! " în lanţ.

:mbinările discontinue $fig. .5' sunt caracterizate de lungimeacordonului & şi pasul sudurii p.

a' unilaterală discontinua c' în pieptene

11



b' în zig"zag d' în lanţFigura 5.7. 3ipuri de îmbinări discontinue.

:mbinările în găuri constituie un caz particular al îmbinărilor de colţ, caz în care cele două elemente îmbinate sunt suprapuse. Cordonul de sudură

are aspectul unui cordon de colţ, fiind depus în orificiile practicate în una dinpiese. :mbinările în găuri pot fi cu găuri rotunde sau ovale $fig..6'.

a' în găuri rotunde b' în găuri ovaleFigura 5.8. 3ipuri de îmbinări în găuri.

:mbinările în găuri sunt caracterizate de următoarele dimensiuni< pasulp şi diametrul d pentru găurile rotunde respectiv de lungimea &, lăţimea b şipasul p pentru găurile ovale.

.+.1 Elementele "eometri$e ale $ordonuluiSecţiunea transversală a cordonului de sudură este caracterizată de

următoarele elemente geometrice $fig. .7'<• So, Sv " adâncimea de pătrundere în tabla orizontală şi verticală!• ε " adâncimea de pătrundere!• Oo, Ov " cateta orizontală, respectiv verticală!• a " înălţimea cordonului!• f"săgeata cordonului.

Figura 5.9. 4lementele geometrice ale cordonului în cazul îmbinărilor decolţ.

entru îmbinările de colţ se constată e+perimental că Sv So

8,...& mm. (in acest motiv se consideră că îmbinarea se formeazăe+clusiv din materialul de adaos, deci ε 8. entru ca sudura să fie eficace,trebuie ca valorile Ov şi Oo să fie egale< Ov Oo O L 1c OROD

12



c F K 2=⇒ .

Cordonul de sudură se poate forma astfel încât săgeata f să fiepozitivă sau negativă, înălţimea a luând în acest caz valori cuprinse între$8,5 ...&'O. 3rebuie menţionat că nu se acceptă săgeată negativă. ConformS39S, dimensiunea a se numeşte înălţimea sau calibrul cordonului. (upă

standardele ;=S3, calibrul sudurii este definit de cateta O. 9coperitor, seconsideră că relaţia dintre acestea trebuie să fie a 8,5O. :n calcule,secţiunea rezistentă a cordonului este definită de înălţimea acestuia a,negli)ându"se supraînălţarea. (in acest motiv, se caută ca sudurile de colţsă aibă săgeata f 8, valoare pentru care secţiunea 1c este minimă.

.+. 0relu$rarea mar"inilor #a îmbinarea prin sudare manuală a pieselor groase, pentru a mări

adâncimea de pătrundere a cordonului, şi deci secţiunea acestuia, se

prelucrează muchiile adiacente, în conformitate cu unul din cele douădesene prezentate în figura .&8.

a' prelucrare în &DE b' prelucrare în OFigura 5.10. relucrarea marginilor pentru îmbinările de colţ

relucrarea tip 1/2 E, se practică pentru table cu grosimi cuprinse între valorile S& $&8...%'mm, iar prelucrarea tip O pentru grosimi S& $&/ ...%8'mm, celelalte dimensiuni luând următoarele valori< α 8P P,b $8...-'mm f$S&' şi c $8...'mm f$S&'.

entru sudarea automată, unghiul a şi pragul c se aleg mai maridecât la sudarea manuală, prelucrările utilizate fiind aceleaşi.

2. Repre#entarea& notarea 3i $otarea sudurilor :n desenul tehnic industrial, sudurile pot fi reprezentate detaliat,

respectând regulile generale ale desenului tehnic, sau simplificat prinsimboluri şi specificaţii. :n general, asamblările sudate se reprezintă în douăproiecţii< o vedere longitudinală şi o secţiune transversală.

2.1. Repre#entarea detaliată a sudurilor

9ceastă reprezentare cuprinde toate formele şi dimensiunile sudurii şise utilizează în cazul în care reprezentarea simplificată nu determină univocforma şi dimensiunile sudurii.

13



:n vedere longitudinală, cordonul de sudură se reprezintă prin liniisubţiri curbe şi echidistante. :n secţiune, conturul cordonului se trasează culinie continuă groasă, iar atunci când nu se urmăreşte redarea detaliată arostului, cordonul se reprezintă înnegrit.

Figura 6.1. 2eprezentarea cordonului de sudură în vedere şi secţiune.

#a reprezentarea detaliată a sudurilor, atât forma rostului, cât şidimensiunile trebuie să rezulte din desen. :n figura /. , semnificaţianotaţiilor este următoarea< b " deschiderea rostului! c "rădăcina rostului! s "grosimea piesei! r " raza rostului! a " unghiul rostului! l " lungimea rostului.

Figura 6.2. 1orma şi dimensiunile rostului. :n cazul sudurilor intermitente se cotează lungimea utilă a unuielement al cordonului şi intervalul dintre ele. Secţiunea sudurii intermitentede colţ nu se înnegreşte $fig. /.-'.

14



Figura. 6.3. 2eprezentarea sudurilor intermitente.

2.. Repre#entarea simplifi$ată a sudurilor :n vedere longitudinală, frontală şi în secţiune transversală, cordonul de

sudură se reprezintă cu linie continuă groasă, e+cepţie făcând sudurile îngăuri rotunde şi prin puncte care se reprezintă prin a+ele găurilorDpunctelor desudură şi sudurile în linie care se reprezintă prin a+a sudurii $fig. /.%'.

Figura 6.4. 2eprezentarea simplificată a sudurilor.

2.+. Cotarea 3i notarea sudurilor repre#entate simplifi$atSudurile reprezentate simplificat se vor nota pe desene cu a)utorul

următoarelor elemente $fig. /.'<- simboluri principale!- simboluri secundare!

- o linie de reper!- două linii de referinţă!- un număr de cote şi indicaţii suplimentare.

Figura 6.5 . Cotarea sudurilor.

15



imbolurile prin$ipale ale sudurilor determină forma sudurii,indiferent de procedeul de sudare folosit. Simbolurile principale se traseazăcu linie continuă groasă, cu înălţimea egală cu &,+h, unde h reprezintădimensiunea nominală a cotelor înscrise pe desenul respectiv $tabelul /.&'.

Tabelul 6.1. Simbolurile sudurilor .

:n cazul sudurii simetrice $pe ambele părţi' se pot utiliza combinaţii desimboluri principale $tabelul /.'

Tabelul 6.2. Simbolurile sudurilor simetrice.

16



Tabelul 6.3. Simbolurile secundare

imbolurile se$undare indică forma suprafeţei e+terioare a sudurii. 9cestea se înscriu doar dacă se impun condiţii privind forma e+terioară asudurii $tabelul /.-'.

5inia de reper face cu liniile de referinţă un unghi diferit de 78P, setermină cu o săgeată ce se spri)ină fie pe îmbinare, fie pe suprafaţae+terioară a sudurii. #inia de reper se orientează obligatoriu spre piesaprelucrată în cazul sudurilor &DE, &D0, &DT $fig. /./ '! dacă nu sunt piese

prelucrate, linia de reper poate avea o poziţie oarecare $/.5'.

17



Figura 6.6 . #inia de reper în cazul Figura 6.7 . #inia de reper în cazul pieselor prelucrate pieselor neprelucrate

5iniile de referină& în număr de două, se trasează paralel cu chenarulformatului. #inia de referinţă & se reprezintă cu linie continuă subţire, încapătul liniei de reper. Simbolurile sudurii, faţă de liniile de referinţă, auurmătoarele poziţii $fig. /.6'<

- deasupra liniei de referinţă &, dacă suprafaţa e+terioară a suduriise află pe partea liniei de reper $fig. /.6, a'!

- sub linia de referinţă , dacă suprafaţa e+terioară a sudurii se află în partea opusă a liniei de reper $fig. /.6, b'!

- pe linia de referinţă &, dacă sudura se află în planul îmbinării$sudura prin puncte'! în acest caz linia de referinţă nu se mai reprezintă.

Figura 6.8. #inia de referinţă

#inia de referinţă are următoarea poziţie faţă de linia de referinţă &<- sub linia de referinţă &, dacă linia de reper se află pe partea

îmbinării!- deasupra liniei de referinţă &, dacă linia de reper se află pe partea

opusă îmbinării!- nu se reprezintă în cazul sudurilor simetrice.

18



Figura 6.9. Cotele la reprezentarea simplificată

2eprezentarea simplificată trebuie să mai conţină şi un număr de $otecare se înscriu, faţă de simbolul principal, astfel $fig. /.7 şi tabelul /.%'<

- cotele referitoare la dimensiunile secţiunii transversale, în faţasimbolului principal!

- cotele referitoare la dimensiunile longitudinale ale sudurii, îndreapta simbolului principal!

- cotele referitoare la rosturi, deasupra simbolului principal.Cotele de poziţionare a sudurii faţă de marginile piesei trebuie indicatedirect pe desen, ca în figura /.7.

Tabelul 6.4. Cotarea sudurilor.

19



în tabel s"a notat cu<s " distanţa minimă de la suprafaţa tablei la rădăcina cordonului! ea

nu poate fi mai mare decâtgrosimea celei mai subţiri table!

a " înălţimea celui mai mare triunghi isoscel înscris în secţiune!z " cateta celui mai mare triunghi isoscel înscris în secţiune!l " lungimea sudurii, fără craterele terminale!e " distanţa între două elemente de sudură vecine $pentru poziţiile %, ,

/ şi 5 din tabel' sau distanţa dintre a+e $pentru poziţiile 6 şi 7 din tabel'!n " numărul elementelor de sudură!$ " lăţimea găurilor alungite!d " diametrul găurii sau a punctului de sudură.

Indi$aiile suplimentare se înscriu la capătul liniei de referinţă, întreramurile unei bifurcaţii, în următoarea ordine< procedeul de sudare $printr"unnumăr ce codifică procedeul de sudare', nivelul de acceptare, poziţia delucru, materialul de adaos etc.

Sudurile pe contur închis se indică cu a)utorul unui cerculeţ plasat laintersecţia liniei de reper cu linia de referinţă &. Sudurile efectuate la monta)se simbolizează printr"un steguleţ $fig. /.&8'. : n desenele de ansamblu,sudurile nu se reprezintă, subansamblurile sudate poziţionându"se ca osingură piesă. întocmirea desenului de e+ecuţie al subansamblului sudat esteobligatorie.

Figura 6.10. Cotarea sudurilor de monta).

6.,ateriale de adaos6.1. Ele$tro#i !n7elii4lectrodul de sudare, prin sârma şi învelişul său, trebuie să

îndeplinească o serie de cerinţe, după cum urmează<• să asigure funcţionarea

stabilă a arcului de sudare!• să conducă la realizarea unei anumite compoziţii chimice a

cordonului!• să realizeze cusături sudate fără defecte!

• să asigure topirea uniformă a sârmei şi a învelişului, progresiv şicorelat!• să conducă la pierderi minime de metal prin ardere şi stropire!

20



• să permită sudarea cu productivitate ridicată!• să permită îndepărtarea cu uşurinţă a stratuluf de zgură solidificat

pe cordon!• învelişul să fie rezistent, uniform şi perfect concentric cu sârma

electrod şi să"şi menţină în timp proprietăţile fizice şi chimice!

• învelişul să aibă o to+icitate redusă în timpul fabricării şi sudării. :nvelişul electrodului are un rol important în asigurarea cerinţelor enumerate, având în compoziţie o serie de substanţe ce pot fi grupateastfel<

a) substanţe zgurifiante, care formează cea mai mare parte din înveliş. în categoria acestor substanţe avem< caolinul, siliciul, mica, talcul,ilmenitul, marmura, magnezitul, etc. rin topire, substanţele zgurifianteformează, în cursul procesului de răcire, un strat protector pentru baia demetal!

b) substanţe gazefiante, care se descompun la temperatura arcului,formând o atmosferă protectoare în zona de lucru, separând"o de aerul încon)urător. (in această categorie fac parte< celuloza, amidonul, rumeguşul,de+trina, creta, dolomita!

c' substanţe ionizante, care măresc stabilitatea arcului prinintensificarea procesului de ionizare a mediului dintre electrod şi piesă, înaceastă categorie intră acele substanţe a căror vapori au potenţialuldeionizare scăzut şi anume< sodiu, potasiu, calciu, bariu.

e lângă aceste substanţe, în înveliş se pot introduce substanţedezoxidante $feroalia)e' ce absorb o+igenul din baia de metal şi conduc la

îmbogăţirea conţinutului în elemente de aliere.(upă felul învelişului sunt standardizate următoarele tipuri de

electrozi<Electrozi cu înveliş acid $9'. 9ceşti electrozi au învelişul de grosime

medie şi mare, care conţine< o+id de fier, bio+id de siliciu, o+id de mangan. 9cest înveliş formează o zgură fluidă, sudarea făcându"se preponderent înpoziţie orizontală. Cusătura se caracterizează prin pătrundere bună şisuprafaţă netedă. Solidificarea zgurii se face lent, cu o structură în fagurecare se desprinde uşor de cordon. Coeficientul de depunere este mare< $&8 "

& l'grD9"h. Se recomandă pentru oţeluri cu conţinut redus de carbon C N $8,"f 8,'J.

II. Electrozi cu înveliş bazic $K'. 9ceşti electrozi au învelişul degrosime medie şi mare, care conţine componente bazice de tipul carbonarilor de calciu $piatră de var, cretă, marmură', clorură de calciu şi feroalia)e. Ugurarezultată se solidifică uşor, are o structură compactă şi se îndepărtează maigreu. :nvelişul este higroscopic, fiind necesară uscarea electrozilor înaintede utilizare, pentru a evita pătrunderea hidrogenului în cusătură.

îmbinarea realizată cu electrozi bazici este rezistentă la fisurare, electrozii

de acest tip fiind utilizaţi pentru sudarea oţelurilor de înaltă rezistenţă. 9limentarea arcului se face în curent continuu, dar e+istă electrozi bazici şipentru sudarea în curent alternativ.

21



III. Electrozi cu înveliş celulozic $C'. 9ceşti electrozi conţin cantităţimari de substanţe organice ce produc gaze abundente în zona arcului,prote)ând astfel baia de metal topit. #a sudare se produce o cantitateredusă de zgură ce se îndepărtează uşor. 9rcul electric este stabil,electrozii putând fi utilizaţi pentru sudarea în poziţii dificile. ierderile prin

stropi sunt relativi mari iar cordonul are aspect neregulat.IV. Electrozi cu înveliş rutilic $2' şi titanic $3'. 4lectrozii de acest tipconţin o mare cantitate de rutil $3i= ' şi ilmenit $1e3i=', având învelişulde grosime medie şi mare. Ugura rezultată este densă şi vâscoasă la ceirutilici, şi mai fluidă la cei titanici, se solidifică repede, are aspect poros şieste uşor de îndepărtat. 9rcul electric este foarte stabil, cu pierderi minime.

9ceşti electrozi se pot utiliza pentru sudarea în orice poziţie, arcul electricputând fi alimentat cu curent continuu sau curent alternativ.

V. Electrozi cu înveliş oxidant (O. Electrozii cu înveliş oxidant

conţin o+izi de fier şi de mangan ce generează un proces de o+idare abăii, datorită afinităţii mari faţă de o+igen a manganului. Metalul cusăturiise caracterizează prin conţinut redus de mangan $care se ridică în zgura subformă de o+id' şi de carbon, ca urmare a aportului de fier din înveliş. Cuaceşti electrozi se sudează în curent continuu sau curent alternativ, înpoziţie orizontală, datorită volumului mare al băii rezultate pe seama călduriisuplimentare obţinute prin arderea manganului. Caracteristicile mecanice alecusăturii rezultate sunt scăzute, dar aspectul cordonului este foarteconvenabil. 4lectrozii de acest tip se folosesc la îmbinări nerezistente, lacare primează aspectul estetic.

:n funcţie de destinaţia lor, electrozii se împart în cinci grupe <• electrozi pentru sudarea oţelurilor carbon şi slab aliate, de

rezistenţă mică< ar N %8 >Dmm!• electrozi pentru sudarea oţelurilor de înaltă rezistenţă, cu a! L

%8 >Dmm!• electrozi pentru sudarea oţelurilor slab aliate, rezistente la

temperaturi până la /88PC!• electrozi pentru sudarea metalelor cu proprietăţi speciale!I electrozi pentru sudarea oţelurilor înalt aliate, ino+idabile ş

refractare.(upă poziţia de sudare la care se pot utiliza, electrozii sunt destinat

pentru <&. sudarea în toate poziţiile!. sudarea în toate poziţiile, e+ceptând sudarea verticală de sus în )os!-. sudarea în poziţie orizontală, orizontală în )gheab şi uşor înclinată!%. sudarea în poziţie orizontală în )gheab.

:n funcţie de curentul de sudare, electrozii se clasifică în<1. electrozi pentru sudarea în curent continuu şi curent alternativ!

2. electrozi pentru sudarea numai în curent continuu.4lectrozii sunt standardizaţi, simbolizarea lor fiind făcută prin litera 4urmată de o serie de cifre şi litere, după cum urmează<

22



6. 8rme pentru sudarea sub flux

9ceşti electrozi se livrează în colaci, sârma electrod avânturmătoarele diametre< &,! &,/! ! ,! -,! %! ! /! &8 mm. Sârmele trebuiesă aibă variaţii minime de diametru, iar suprafaţa lor trebuie să fie curată, fărărugină, o+izi, urme de grăsimi. 0neori, sârmele pentru sudare se prote)eazăprin cuprare, pentru a asigura un contact electric mai bun.

Sârmele pentru sudare se simbolizează prin litera S, urmată de douăsau mai multe cifre, reprezentând procentul de carbon FJG şi de simbolul unor elemente de aliere cu indicarea conţinutului acestora.

4+emplu< electrodul de tip< VS &8 Mn & >i &V, conţine C " 8,&J Mn"

&J şi >i " &J.Sârmele se clasifică după conţinutul de carbon şi de alte elementeastfel<

• sârme cu conţinut redus de carbon $sub 8,J C'!• sârme slab aliate cu mangan $8,...JMn' şi molibden $8,J Mo'!• sârme slab aliate cu mangan $8,...J Mn', crom $&...-J Cr' şi

molibden $8,...&JMo'!• sârme slab aliate cu nichel, mangan, molibden, etc.(in ce în ce mai des au început să fie utilizate sârmele tubulare $fig. 5.&'

ce conţin o pulbere ce are rolul învelişului, fiind utilizate la sudarea înmediu de gaz protector. Sârmele tubulare se caracterizează prin viteze deavans şi coeficienţi de depunere mai mari decât la sârmele pline sau laelectrozii înveliţi.

Ca dezavanta), miezul sârmei fiind higroscopic, depozitarea sârmeitrebuie făcută în locuri uscate sau trebuie utilizate imediat după livrare, încaz contrar, cordonul de sudură va rezulta cu pori.

Figura 7.1. Sârme tubulare.

23



6.+. 9luxuri pentru sudare1lu+urile realizează protecţia băii de metal şi a cordonului, asigurând

condiţiile pentru funcţionarea normală a arcului electric. în unele situaţii,flu+urile asigură prin componentele lor $feroalia)e' alierea metalului cusăturii,

pentru a"& aduce la compoziţia dorită. în general, flu+urile au în compoziţiesubstanţele din care se fabrică învelişurile de electrozi.(upă modul de preparare, flu+urile sunt de următoarele feluri<*. "luxuri to#ite $3', care sunt formate din minereuri de mangan,

fluorină, cuarţ, o+izi de calciu, de magneziu, aluminiu, etc. Componenteleflu+ului se topesc şi se granulează prin turnarea în apă, având aspectsticlos. Se recomandă pentru sudarea cu viteze de până la /8 mDh. (incauza procesului de fabricaţie, flu+urile topite nu pot fi obţinute cubazicitate mare. în funcţie de temperatura de topire, flu+urile topite pot fi

sticloase sau spongioase. 9ceste flu+uri sunt utilizate, cu precădere, lasudarea oţelurilor carbon şi slab aliate cu mangan, fiind flu+urile cu cea maimare utilizare în 2omânia.

**. "luxurile cera$ice $C', conţin elemente obţinute prin aglomerareacu silicat de sodiu. Ca elemente componente avem< marmora, feldspatul,o+izii de aluminiu, feroalia)ele de mangan, cromul, siliciul, titanul, etc. 9cesteflu+uri se utilizează la sudarea oţelurilor slab aliate şi la operaţii de încărcareprin sudură, obţinându"se suduri de bună calitate. (ezavanta)ul lor constă

în preţul de cost mai mare şi în higroscopicitatea ridicată.IV. "luxurile sintetizate se prepară prin amestecarea componentelor

granulate fin, după care se brichetează prin sinterizare în cuptor latemperaturi de $&888...&&88'PC. :n final, se granulează şi se sortează dupăgranulaţie. ;ranulele obţinute sunt mai puţin higroscopice decât la flu+urileceramice.

*E. "luxurile #asive se prepară prin înlocuirea o+izilor de siliciu şi mangancu o+izi de aluminiu $9*=-'. Conţin cantităţi mari de fluorină $Ca1'. rincaracterul pasiv, aceste flu+uri nu interacţionează cu baia de metal topit. Serecomandă pentru sudarea oţelurilor aliate pentru a nu influenţa compoziţiametalului depus.

(upă caracterul bazic sau acid al flu+urilor, acestea se împart înfluxuri bazice sau fluxuri acide.

Kazicitatea are o influenţă semnificativă în special asupra tenacităţiimetalului cusăturii. Kazicitatea unui flu+ se poate aprecia cu a)utorul relaţiei<

Ca= @ Mg= @ Ka= @ Ca1e@>a= @ &D$Mn= @ 1e=' VSi= @&D$9l=- @3i= @Ur='

:n standarde, nivelul de bazicitate se stabileşte astfel< 9 " flu+ acid K N &,&K " flu+ bazic K &,&...

KK " flu+ cu bazicitate ridicată K L .Se constată că, în general, flu+urile cu K &,&... dau rezultatele celemai bune în domeniul naval.

24



1lu+urile se fabrică, de regulă, în cuplu cu sârma electrod, pentru aasigura o anumită compoziţie chimică şi anumite proprietăţi mecanicecusăturii. :n ceea ce priveşte efectul fizico"metalurgic al celor mai utilizaţio+izi conţinuţi în flu+urile pentru sudare avem<

• Si= " este un bun zgurifiant, conduce la creşterea vâscozităţii

flu+ului şi a posibilităţilor de sudare la curenţi mari. 9cţiunea sa metalurgicăeste redusă!• Ca= " influenţează pozitiv stabilitatea arcului, conduce la

reducerea vâscozităţii zgurii. (atorită caracterului său bazic intervine activ în procesul metalurgic, cu efecte pozitive asupra tenacităţii metalului depus.Conduce la creşterea sensibilităţii la umiditate a flu+ului!

• Mg= " are un efect similar Ca=, dar nu atât de puternic!• Mn= " favorizează creşterea vitezei la sudare precum şi

adâncimea de pătrundere, micşorează sensibilitatea la apariţia porilor, dar

limitează posibilitatea sudării cu curenţi mari!• Ca1 " măreşte fluiditatea zgurii şi favorizează trecereaincluziunilor nemetalice în zgură.

:. $ule 3i utilaje te%nolo"i$e folosite la asamblarea na7ei:.1 )eneralităiConstrucţia corpurilor de navă precum şi a suprastructurilor necesită

utilizarea unor scule, instalaţii, utila)e şi dispozitive speciale, specificedomeniului naval. = parte dintre acestea se mai utilizează doar îndomeniul construcţiilor metalice.

3otalitatea sculelor speciale, a dispozitivelor şi instalaţiilor utilizate laasamblarea secţiilor şi a corpului navei poartă denumirea de utila% te&nologic naval. rin folosirea utila)ului tehnologic naval se urmăreşte atingereaurmătoarelor obiective<

" obţinerea formei corecte a corpului navei, în concordanţă cu planul deforme, în limitele unor toleranţe impuse!

" reducerea cheltuielilor de manoperă prin micşorarea timpilor efectivi şi au+iliari, deci creşterea productivităţii muncii!

" uşurarea condiţiilor de muncă prin reducerea volumului lucrărilor e+ecutate în poziţii incomode şi periculoase!

" reducerea necesarului de forţă de muncă cu înaltă calificare!- reducerea volumului lucrărilor de a)usta) pe cală, prin creşterea

preciziei de fabricaţie!" reducerea preţului de cost al navei.0tila)ul tehnologic utilizat în construcţia de nave este format din< &.

Scule speciale! . *nstalaţii pentru sudare! -. (ispozitive tehnologice pentruasamblare şi monta)! %. *nstalaţii speciale pentru transport şi manevrat.

:. $ule spe$iale folosite !n $onstru$ia de na7eiSculele speciale se utilizează la lucrările de asamblare, în vederea

25



dispunerii elementelor care se asamblează în poziţie reciprocă corectă.(atorită erorilor cumulate în procesul de fabricaţie, cât şi a deformaţiilor rezultate în urma unor procese termice, apar abateri de la forma şicontinuitatea elementelor constructive ale secţiilor sau elementelor prefabricate. 3oate aceste elemente destructură se aduc în poziţia corectă,

în vederea asamblării, cu a)utorul acestor scule speciale. 9baterile tipice care trebuiesc compensate sau eliminate suntprezentate în figura 6.&.

Figura 8.1. 9bateri tipice.a')oc variabil şi e+cesiv între osatură şi înveliş, datorat unor deformaţiilocale!b' lipsa continuităţii unui element de osatură, la asamblarea a douăsecţii adiacente!c' abaterea de la forma corectă a tablelor de înveliş!d' lipsacontinuităţii dintre învelişul a două secţii adiacente.

:n categoria acestor scule speciale intră dispozitive simple cuacţionare manuală, dar şi o serie de scule cu acţionare hidraulică. :n figura

6. sunt prezentate o parte dintre acestea, în poziţiile de lucru. 9stfel, în figurile 6.a şi 6.b este e+emplificat modul de utilizare apârghiilor cu cioc, în vederea compensării lipsei de continuitate a învelişului,respectiv a )ocului e+cesiv dintre osatură şi înveliş. (ispozitivele cu panădin figura 6.c pot fi utilizate în acelaşi scop, ca şi împingătorului cu şurub dinfigura 6.e. în lipsa acestui dispozitiv, poate fi utilizat împingătorul cu panădin figura 6.f. *n figura 6.d este e+emplificată utilizarea trăgătorului cuşurub, folosit la asamblarea pereţilor etanşi sau a carlingilor laterale şi avarangelor cu inimă.

26



Figura 8.2. Scule speciale.

(ispozitive frecvent utilizate sunt şi întinzătorii cu şurub stânga"dreapta $fig. 6.-', respectiv dispozitivul coadă de peşte $fig. 6.%a'.

Figura 8. 3. :ntinzători cu şurub.

27



Figura 8.4. (ispozitive speciale.

#a ma)oritatea acestor dispozitive se utilizează plăcuţe $gambeţi' ce se

sudează pe tablă sau osatură şi care se îndepărtează ulterior prin tăieretermică sau mecanică urmată de polizarea zonei de prindere. entru a

îndepărta acest nea)uns, au fost concepute şi realizate în ultimul timpdispozitive cu prindere electromagnetică $fig. 6.%b' şi vacuumatică.

entru a mări forţa de acţionare şi a reduce efortul fizic, au început săfie utilizate pe scară largă dispozitive cu acţionare hidraulică $fig. 6.'.

28



Figura 8.5. (ispozitive cu acţionare hidraulică.

9stfel, în figurile 6.a şi 6.b este prezentat modul de utilizare atrăgătorului cu acţionare hidraulică, folosit la asamblarea a două secţiiadiacente. în figura 6.d este e+emplificată compensarea abaterilor deperpendicularitate a osaturii faţă de panou, iar în figura 6.c, modul deutilizare a acestor dispozitive în cazul asamblării unui perete desuprastructură.

3oate aceste dispozitive sunt de fapt nişte cilindri hidraulici acţionaţi cuulei sub presiune furnizat de o pompă cu acţionare manuală prin intermediul

unui distribuitor, aşa cum se observă în figura 6.c.entru uşurarea asamblării osaturii întărite se utilizează dispozitive ce

asigură poziţionarea şi fi+area corectă a elementelor componente, sau chiar maşini de sudat automate sau semiautomate pentru sudarea osaturii liniare$fig. 6./'.

(ispozitivele din figura 6./a şi 6./b se dispun din loc în loc, de"a lungulosaturii curbe, după care se face asamblarea în puncte de sudură a inimii deplatbandă. în continuare, se scot dispozitivele şi se e+ecută sudarea propriu"zisă.

29



Figura 8.6. (ispozitive pentru asamblarea şi sudarea osaturii întărite.

Maşina automată a cărei principiu de funcţionare este prezentat înfigura 6./c permite sudarea bilaterală de colţ simultană şi asigură atât avansulosaturii cu a)utorul unui mecanism de antrenare cu role, cât şi poziţionareacorectă a celor două elemente ce se asamblează. roductivitatea creşte

de %... ori în cazul utilizării acestei maşini.

:.+ Utilaje te%nolo"i$e folosite la asamblare0tila)ele sau dispozitivele tehnologice reprezintă o construcţie

metalică care materializează negativul formelor navei în zona respectivă şisunt utilizate la asamblarea şi sudarea secţiilor sau elementelor prefabricate ale corpului navei. 4le sunt construite din secţiunitransversale făcute în dreptul coastelor, la ...- intervale de coastă, legate

între ele prin elemente longitudinale. (eoarece pentru realizarea acestor

dispozitive se consumă o mare cantitate de materiale şi manoperă,proiectarea şi fabricarea acestora se face respectându"se următoarelecondiţii<

(ispozitivul trebuie sa îndeplinească condiţiile de precizie necesarerealizării elementului prefabricat, în limitele toleranţelor admisibile!

1. Costul dispozitivului, prin cota de amortizare ce revine unei secţii,trebuie să depăşească plusul de manoperă ce ar rezulta în cazul ecuţieisecţiei fără dispozitiv!

2. rin concepţia sa, dispozitivul trebuie să permită mecanizarea

unui lum cât mai mare din lucrările de sudare. în acest sens, dispozitivultrebuie să permită e+ecutarea în plan orizontal, sau într"o poziţie cât maiapropiată de aceasta, a celei mai mari părţi din volumul lucrărilor de

30



sudură.3. e cât posibil, dispozitivele trebuie să fie demontabile pentru a

fi uşor transportate şi depozitate în spaţii mici, pe perioadele cât nu suntfolosite. :n acelaşi timp, ele trebuie să fie suficient de rigide pentru a nu sedeforma sub greutatea elementelor prefabricare care se asamblează.

5. rin modul de proiectare trebuie să permită realizarea lor dindeşeuri în proporţie cât mai mare, având totodată o e+ecuţie simplă!6. (ispozitivele trebuie să fie, pe cât posibil, de tip universal, adică

să poată fi utilizate, cu mici modificări, *a asamblarea unor secţii diferite!7. (ispozitivele trebuie să fie comode în e+ploatare şi să respecte

normele de protecţia muncii, fiind prevăzute cu scări de acces în deplinăsiguranţă şi balustrăzi de protecţie.

Clasificarea dispozitivelor tehnologice se face după următoarelecriterii<

*. (upă gradul de universalitate<" dispozitive individuale, utilizate la construcţia unei singure secţii!" dispozitive universale**.(upă modul de îmbinare a elementelor constructive ale dispozitivului<"dispozitive fi+e!" dispozitive demontabile.***. (upă tipul elementelor prefabricate la construcţia cărora se

utilizează<"dispozitive pentru asamblarea panourilor!" dispozitive pentru asamblarea secţiilor plane!" dispozitive pentru asamblarea secţiilor curbe!" dispozitive pentru asamblarea blocsecţiilor.*ndiferent de tipul dispozitivului, la trasarea secţiunilor sale, trebuie să

se ţină cont de grosimea tablelor învelişului secţiei, care se va adăuga îne+teriorul liniei teoretice a coastelor din planul de forme. 9cest fapt este oconsecinţă a poziţiei dispozitivului în raport cu elementul prefabricatraportat la planele principale de proiecţie.

;. -samblarea 3i sudarea elementelor prefabri$ate

#a e+ecuţia oricărei construcţii sudate şi în special a secţiilor dN navă,pentru ca acestea să corespundă din punct de vedere calitativ, eşti necesară şiobligatorie parcurgerea următoarelor etape<

&. Eerificarea elementelor de structură ce urmează a fi asamblate!. 9samblarea propriu"zisă!-. 4+ecutarea lucrărilor pregătitoare pentru sudură!%. Sudarea propriu"zisă.

;.1 <erifi$area elementelor de stru$tură

Eerificarea are rolul de a stabili dacă forma şi dimensiunile tuturoielementelor componente ale secţiei ce se asamblează, corespund celoi dindocumentaţia tehnică de trasa). în timpul verificării dimensionale se va avea

31



în vedere e+istenţa şi amplasarea corectă a liniilor teoretice pe tablelepanoului secţiei, linii pe care urmează a fi asamblate elementele de osatură.(acă este cazul se completează trasa) ui acestora.

0n alt aspect ce trebuie avut în vedere este legat de adaosuriletehnologice. în construcţia de nave, unele dintre elementele componente ale

secţiilor sunt prevăzute cu adaosuri de monta), ce urmează a f îndepărtate în procesul de asamblare, în vederea compensării contracţiiloi provocate desudare. în cursul operaţiunii de verificare este deci necesară verificareae+istenţei şi poziţionării corecte a acestor adaosuri.

;. -samblarea elementelor de stru$tură 9samblarea propriu"zisă, constă în poziţionarea reciprocă corectă z

două sau mai multe elemente de construcţie în raport cu liniile teoretice şiprinderea lor în puncte de sudură, pentru a evita deplasarea acestora tf timpul

sudării. unctele de sudură trebuie să aibă în principiu dimensiun< cât maimici, dar trebuie să asigure rigiditatea şi stabilitatea construcţie pe parcursulsudării.

e baza e+perienţei acumulate, în literatura de specialitate se facrecomandări privind dimensiunile şi distanţa dintre punctele de sudură precumşi ordinea de dispunere a acestora, în funcţie de tipul îmbinării.

-. /mbinări $ap Ia $ap 'fi". ;.1*

Figura 9.1. 4lementele geometrice ale punctului de sudură pentru îmbinarea cap la cap.

:nălţimea h a punctelor de sudură va fi stabilită astfel<- pentru table subţiri $s N % mm'< h N s!- pentru table groase $s L % mm'< h $8,%...8,5' s.0ltima valoare $h 8,5s' este recomandată pentru grosimi mari ale

tablelor< s $8...8' mm.• lungimea punctelor de sudură, variază între limitele< * $&...%8'

mm, iar pasul dintre acestea< t $8...%8's @ 8 mm.• ordinea de dispunere a punctelor de sudură $fig. 7.' este în

funcţie de raportul dintre lungimea şi lăţimea tablelor. 9cest mod de dispunere a punctelor de sudură are scopul de a obţine

un rost al îmbinării b cât mai constant de"a lungul acesteia. Se constatăpractic că, în cazul dispunerii punctelor de sudură succesiv, plecând de la un

capăt al îmbinării spre celălalt, luftul scade progresiv până la anularea cestuia.Ca urmare, adâncimea de pătrundere a cordonului ? ce urmează fi e+ecutatulterior, va scădea progresiv.

32



a' table înguste< #DK L , b' table late< #DK N ,Figura 9.2. =rdinea de dispunere a punctelor de sudură.

=. /mbinări de $ol $fig. 7.-'Iînălţimea punctelor de sudură nu va depăşi înălţimea de calcul a

cordonului desudură $h N a'.Icelelalte recomandări privind lungimea şi distanţa dintre punctele desudură rămân

valabile.

Figura 9.3. 4lementele geometrice ale punctului de sudură pentru îmbinareade colţ.

;.+ 5u$rări pre"ătitoare !n 7ederea sudării#ucrările pregătitoare pentru sudură au ca scop obţinerea unor

îmbinări sudate cu caracteristici corespunzătoare, fără defecte şidiminuarea pe cât posibil a deformaţiilor remanente locale provocate de

sudură. Calitatea cordoanelor sudate este influenţată de o multitudine defactori ce ţin de parametrii regimului de sudare, procedeul de sudare utilizat,caracteristicile metalului de bază şi de adaos, etc. 3otodată calitateacordoanelor de sudură depinde şi de respectarea unor reguli şi normetehnologice care se referă la pregătirea corespunzătoare şi desfăşurareacorectă a procesului tehnologic de sudare. 0na dintre aceste condiţii oreprezintă pregătirea corespunzătoare a rostului îmbinării. entru a evitaapariţia unor defecte în cordon, rostul trebuie să fie curăţat, cu peria de sârmă,de zgura rezultată la depunerea punctelor de sudură şi de orice impurităţi,

corpuri străine, urme de vopsea, grăsimi, etc.entru a se obţine un cordon cu caracteristici geometrice constante pe întreaga lungime, trebuie evitate craterele ce apar la amorsarea arcului

33



electric. :n acest scop, amorsarea trebuie făcută în afara suprafeţeipanoului de table, prin sudarea unor plăcuţe de capăt cu dimensiuni de circa8 + &88 mm $fig. 7.%'.

Figura 9.4. 9mplasarea plăcuţei de capăt.

9ceste plăcuţe sunt ulterior tăiate cu flacără şi pot fi utilizate în vedereastabilirii caracteristicilor metalografice şi mecanice ale cordonului de sudură.4ste evident că, în acest caz, plăcuţele de capăt vor fi din acelaşi material

ca şi învelişul secţiei ce se asamblează.4vitarea deformaţiilor locale provocate de sudare poate fi făcutăaplicând $etoda #redefor$'rii. (intre deformaţiile locale, deformaţiileunghiulare au efectele cele mai deran)ante asupra calităţii şi aspectului estetical construcţiilor sudate. :n figura 7., sunt prezentate, cu linie întreruptă,elementele unor construcţii sudate afectate de manifestarea deformaţiilor unghiulare.

Figura 9.5. (eformaţii unghiulare tipice.

9stfel, eliminarea contracţiei unghiulare β& $fig. 7.a' ce apare lasudarea osaturii pe panou poate fi obţinută prin predeformarea învelişului $fig.7./a', pe liniile teoretice pe care urmează a fi asamblate elementele deosatură.

4liminarea contracţiei unghiulare β $fig. 7.b' se poate realiza prinintroducerea unor adaosuri de"a lungul îmbinării cap la cap şi dispunerea unor greutăţi din loc în loc pe panou, care să determine asamblarea în poziţiepredeformată a tablelor $fig. 7./b', cu un unghi β de sens contrar.

:n fine, eliminarea abaterii de la unghiul drept a osaturilor faţă de panou

$contracţia β- din fig. 7.c'. se poate realiza prin asamblarea cu predeformarea osaturilor $fig. 7./c', cu un unghi β-, de semn contrar.

34



Figura 9.6. Metoda predeformării.

Contracţiile unghiulare β şi β- pot fi calculate cu suficientă precizie înfuncţie de parametrii regimului de sudare, respectiv grosimea şicaracteristicile fizice şi mecanice ale oţelului panoului. 9ceste contracţii sunt

provocate de neuniformitatea câmpului termic pe grosimea tablei. 2educerealor poate fi obţinută evitând sudarea pe pardoseala de beton, practicată în modgreşit în multe şantiere, dar eliminarea lor totală nu se poate realiza decât prinpredeformare.

:n ceea ce priveşte contracţia β- ea este produsă de contracţiatermică a metalului cordonului în cursul procesului de răcire şi ia valoricuprinse între $&,...-'P, valoarea e+actă putând fî de asemenea calculată.=rientativ, valoarea contracţiei de -P corespunde sudurii unilaterale de colţ,iar valoarea de &,P pentru cazul îmbinării bilaterale la care cordoanele se

e+ecută consecutiv în timp. :n cazul sudării simultane a cordoanelor bilateralede colţ contracţia β- nu mai apare, dar contracţiile β& iau valori ma+ime.Contracţiile unghiulare β provocate la îmbinările cap la cap ale tablelor

pot fi diminuate şi prin utilizarea pieptenilor montaţi de"a lungul îmbinării $fig.7.5'. 9ceastă metoda se aplică în special la sudarea tablelor cu dublăcurbură a secţiilor de borda) la care metoda predeformării nu mai poate fiaplicată.

Figura 9.7. 9mplasarea pieptenilor de monta).

ieptenele este o plăcuţă de formă apro+imativ dreptunghiulară cudimensiuni de $88...8' + $68...&88' mm, având grosimea egală cu cea a

35



învelişului secţiei. 4l se sudează pe învelişul secţiei $fig. 7.5'.ieptenii se dispun pe partea opusă cordonului, la unghiul de %P,

pentru a permite manifestarea contracţiei transversale a îmbinării sudate,evitând astfel apariţia unor fisuri în cordon. (upă sudare, pieptenii se taie cuflacără, polizându"se zona în care au fost sudaţi.

;.4 udarea elementelor prefabri$ate(upă e+ecutarea lucrărilor pregătitoare prezentate anterior, se trece la

ultima etapă în vederea realizării construcţiei sudate şi anume sudarea ropriu"zisă a elementului prefabricat. = condiţie importantă de care depindecalitatea construcţiei sudate o constituie alegerea corectă a parametrilor regimului de sudare. 9ceştia trebuie stabiliţi astfel încât să sigure realizareaunor cordoane de sudură cu caracteristicile geometrice stabilite şi uniformepe lungimea îmbinării, fără defecte şi cu un aspect estetic corespunzător.

0n alt aspect ce trebuie avut în vedere este acela al reducerii şi uniformizării,pe cât posibil, a deformaţiilor remanente provocate de sudare. (eci, estenecesar, ca la stabilirea tehnologiei de sudare, să se adopte scheme desudare )udicioase, care să urmărească atingerea acestui scop.

1>.+ $%eme 3i măsuri te%nolo"i$e apli$ate pentru diminuarea

deformaiilor "enerale 3i lo$aleSudarea, ca procedeu tehnologic de bază utilizat la asamblareanavelor, este însoţită de fenomene fizice şi mecanice comple+e,

încălzirea la temperaturi ridicate a metalului din zonele adiacentecordonului de sudură conduce la apariţia unui câmp de tensiuni şideformaţii termice cvasistaţionar în raport cu sursa de căldură, ce semodifică continuu. e măsură ce căldura se propagă în masa întregiiconstrucţii sudate, câmpul de temperaturi se egalează şi ulterior disparedupă răcirea completă, spre deosebire de câmpul de tensiuni şideformaţii, care nu dispare, deoarece procesul formării sale esteireversibil. (eoarece în timpul procesului de încălzire tensiunile din zonacordonului de sudură depăşesc limita de curgere, ele se conservă ulterior înprocesul de răcire, devenind remanente. Ca rezultat întreaga construcţiesudată îşi va modifica forma şi dimensiunile iniţiale, contractându"se pe celedouă direcţii principale în raport cu cordonul de sudură. *a naştere astfel ocontracţie longitudinală, pe direcţia cordonului de sudură şi una transversalăfaţă de acesta, ce depind în principal de energia termică liniară, Ws FXDcmG, dar şi de caracteristicile termo"fizice ale metalului, respectiv rigiditatea construcţieisudate.

(eterminarea prin calcul a acestor contracţii este posibilă înmomentul de faţă, dar acest lucru nu înseamnă că aceste contracţiiremanente pot fi evitate. 4le reprezintă un fenomen secundar nedorit dar

36



inevitabil ce însoţeşte procesul de sudare. (eşi contracţiile remanente nu potfi eliminate, ele pot fi diminuate şi uniformizate în întreaga construcţiesudată, astfel încât adaosurile tehnologice de monta) să poată fi diminuatesau chiar eliminate. în acest scop, la sudarea secţiilor de corp au fostconcepute scheme de sudare de a căror respectare riguroasă depinde în

mare măsură precizia de fabricaţie a acestora.Schemele de sudare urmăresc în principiu uniformizarea contracţiilor printr"o încălzire cât mai uniformă şi simetrică a elementelor prefabricate, astfel încât contracţiile să nu se amplifice spre una sau alta dine+tremităţile secţiei. 3eoretic şi e+perimental se constată că e+istenţa unor tensiuni iniţiale de compresiune în zona în care se e+ecuta o îmbinaresudată, conduce la creşterea contracţiilor provocate de această îmbinare.

9stfel, la e+ecutarea unui prim cordon de sudură, întreaga structură va fisupusă la compresiune pe cele două direcţii principale astfel încât cel de"al

doilea cordon se va e+ecuta de)a pe metal supus la compresiune. Ca rezultat,e+ecutarea cordoanelor de sudură progresiv, mergând de la un capăt alsecţiei spre celălalt, va conduce la acumularea de tensiuni reziduale din ce înce mai mari, astfel încât ultimele cordoane sudate vor da naştere unor contracţii reziduale având valori mult mai mari decât primele. :n acest cazse constată că în final secţia sau construcţia sudată se contractă cu valoridiferite la cele două e+tremităţi, fapt ce necesită prevederea unor adaosuritehnologice mai mari, sau în cazul renunţării la acestea, rostui îmbinărilor de monta) va rezulta variabil, la asamblarea corpului navei pe cală.

:n cele ce urmează vor fi prezentate schemele de sudare cele maiuzuale utilizate la sudarea secţiilor de corp şi suprastructură.

1>.+.1 $%eme utili#ate la sudarea tablelor de "rosime mare2ealizarea unei îmbinări sudate în cazul unor piese de grosime mare,

ridică în general probleme deosebite sub aspectul tensiunilor şideformaţiilor reziduale provocate de sudare.

9precierea intensităţii regimului de sudare sub aspectul durităţiiefectelor termice ce îl însoţesc se face cu a)utorul valorii energiei termiceliniare cu care se e+ecută cordonul<

[ ]cm J

v

I U q

s

sa

s η =

şi care fizic reprezintă cantitatea de energie ce se transmite fiecăruicentimetru de îmbinare sudată.

2egimurile de sudare intense, caracterizate de intensităţi mari alecurentului *s şi viteze mici de sudare vs, permit obţinerea unor secţiuni mariale cordonului de sudură, dar provoacă tensiuni şi deformaţii rezidualemari, deoarece acestea sunt direct proporţionale cu energia termică liniară.4ste evident că din punct de vedere al productivităţii este mai avanta)oasă

această variantă, dar de cele mai multe ori consumurile suplimentare deenergie şi manoperă necesare îndreptării pieselor sudate fac ca aceastăsoluţie să devină neeconomică. 9desea, în aceste cazuri, se recurge la

37



cordoane cu secţiune mai mică, e+ecutate cu energii liniare mai mici,secţiunea totală a cordonului realizându"se prin mai multe treceri saustraturi. Sudarea prin mai multe treceri diminuează considerabildeformaţiile remanente generale şi locale. 4ste cunoscut în teoria tensiunilor şi deformaţiilor reziduale faptul că în cazul unor cordoane de sudură

situate la distanţe mici şi e+ecutate succesiv $decalat în timp, cel de"aldoilea după răcirea primului', cel de"al doilea cordon măreşte valoareadeformaţiilor totale numai în măsura în care secţiunea znei plastice totaledevine mai mare. 9stfel, la sudarea multistrat, deoarece practiccordoanele se suprapun, deformaţia totală generată de ecutarea îmbinăriisudate depăşeşte cu puţin deformaţia reziduală provocată de e+ecutareaprimului strat.

= influenţă deosebită asupra valorii tensiunilor şi deformaţiilor ziduale o are configuraţia şi dimensiunile cordonului de sudură. Modul

prelucrare a marginilor are o influenţă semnificativă, prin mărirea secţiuniicordonului realizată cu metal de adaos. 9cest fapt este evident, deoarece şienergia liniară va fi direct proporţională cu volumul de sudură ce depinde desecţiunea cordonului. (in acest aspect, cea mai avanta)oasă situaţie esteoferită de îmbinările fără teşirea marginilor, şi cu teşiri ce conduc la secţiuniminime ale cordonului.

9stfel, se constată că cea mai dezavanta)oasă situaţie apare în cazulteşirii pe o singură parte, în E, deformaţiile fiind mai mici în cazul teşirii Q şisemnificativ mai mici în cazul teşirii în dublu 0.

:n ceea ce priveşte deformaţiile unghiulare, ele vor fi mai mari încazul sudării pe o singură parte, în special în cazul sudării fără teşire.(eformaţia unghiulară reprezintă un efect datorat neuniformităţii câmpuluitermic pe grosimea pieselor sudate. :n cazul sudării cu teşirea marginilor,sau chiar fără teşire, dar cu deschidera rostului mare, arcul electric pătrundepână la rădăcina cordonului şi câmpul termic va avea practic un gradientnegli)abil pe grosimea pieselor sudate.

Succesiunea depunerii cordoanelor de sudură prezintă o importanţădeosebită pentru reducerea tensiunilor şi deformaţiilor, ordinea şisuccesiunea depinzând de grosimea pieselor şi de lungimea cusăturilor $fig.

&8.&'Succesiunea depunerii cordoanelor de sudură prezintă o importanţă

deosebită pentru reducerea tensiunilor şi deformaţiilor, ordinea şisuccesiunea depinzând de grosimea pieselor şi de lungimea cusăturilor $fig.&8.&'

38



Figura 10.12. =rdinea de depunerea a cordoanelor de sudură pe lungimea îmbinării.

:n cazul cusăturilor scurte $până la -88...%88mm', sudarea se vaefectua de la un capăt spre celălalt $fig. &8.&a'.

(acă lungimea cusăturii este cuprinsă în intervalul %88...&88mm,sudarea se face de la mi)loc spre capete $fig. &8.&b' şi este recomandatchiar să se facă simultan, cu doi sudori.

:n cazul cordoanelor de lungime mare, se recomandă sudarea întrepte inverse $sau #as de #elerin, fragmentând cordonul în porţiuni de$88...-8' mm $fig. &8.&c', şi e+ecutându"le în ordinea din figură. :n acestfel, sensul general în care se e+ecută îmbinarea va fi diferit de sensul încare se sudează cordoanele elementare, astfel încât tensiunile vor fi multdiminuate.

(acă sudarea se face în mai multe straturi, două straturi alăturate sesudează în sensuri inverse $fig. &8.&-'.

Figura 10.13. Sudarea în mai multe straturi

(acă lungimea cusăturii este mai mare de 88...-8 mm, seprocedează oricum la fragmentarea cordonului $fig. &.&&c' la lungimea cese poate e+ecuta cu un singur electrod. :n acest caz, sfârşitul a douăcordoane alăturate $fig. &8.&- b' se decalează cu circa &8...& mm.

=rdinea de depunere a straturilor, la sudarea tablelor groase,influenţează tensiunile şi deformaţiile remanente. =rdinea depuneriicordoanelor trebuie aleasă astfel încât deformaţiile să fie minime $fig.&8.&%', respectându"se precizările făcute anterior.

39



Figura 10.14. =rdinea de depunere a rândurilor şi straturilor.

:n cazul îmbinărilor cap la cap cu teşire pe ambele părţi $fig. &8.&%b'este evident că respectarea ordinii depunerii cordoanelor din figurănecesită răsturnarea repetată a pieselor îmbinate. 9cest lucru este dificil încazul sudării cap la cap a tablelor de dimensiuni mari, astfel încât se poateproceda ca în fig. &8.&%a, realizând pe rând cordonul de pe o parte şi apoi,după răsturnarea panoului, cordonul de pe cealaltă parte.

#a e+ecutarea cusăturilor multistrat, cu lungime mare, sudarea seface prin depunerea rândurilor următoare peste rândurile anterioare,

înainte de răcirea ultimelor straturi sub &8...&68°C. rincipalele scheme

utilizate în acest caz sunt<I în cascadă $fig. &8.&', la care se depune un rând de sudură cuo lungime de &88...-88 mm, după care se reia de la aceeaşi distanţă şi sesudează până la primul rând, după care se continuă sudarea peste acestapână la acoperirea lui când se află încă în stare caldă, etc!

Figura 10.15. Schema de sudare în cascadă.

I în cocoaşă $fig. &8.&/', la care după depunerea cordonului peste cordonul &, se continuă cu &88...-88 mm în prelungirea primuluirând, după care urmează depunerea cordonului - etc. :mbinarea see+tinde treptat de la mi)locul acesteia spre cele capete!

40



Figura 10.16. Schema de sudare în cocoaşăI în blocuri $fig. &8.&5', care constă în depunerea în straturi groase,

pe porţiuni mai ales în cazul operaţiunilor de reparaţii la piesele groase.#ungimea porţiunilor &, , -, ..., 7, este de 68...&88 mm, între elelăsându"se un spaţiu de -8...%8 mm, care se sudează în final pentru a nurigidiza piesa. #a această schemă se sudează de regulă cu preîncălzire.

Figura 10.17. Schema de sudare în blocuri.

:n general, pentru diminuarea tensiunilor şi evitarea pericolului defisurare trebuie respectate o serie de recomandări, după cum urmează<

I în cazul cordoanelor simetrice, depunerea straturilor se facealternativ pentru a echilibra tensiunile şi deformaţiile $fig. &8.&%b "&8.&%c'!

I în cazul structurilor comple+e, formate din înveliş şi elemente derigidizare, cusăturile vor fi depuse de asemenea alternativ în raport cu a+elede simetrie, iar în cazul în care se e+ecută simultan două cusături, ele vor fide asemenea simetrice.

(iminuarea tensiunilor şi deformaţiilor remanente se poate realizafolosind metoda preîncălzirii. reîncălzirea conduce la micşorareadiferenţelor de temperatură între zonele calde şi reci şi conduce ladilatarea termică a construcţiei sudate în ansamblul său. Ca efect,dilatarea termică a zonei în care se e+ecută cordonul se face liber şi nu va

mai conduce la acumularea unor contracţii remanente $dilatări termice împiedicate' fapt ce reduce considerabil deformaţiile remanente. 9stfel, seapreciază că preîncălzarea la temperatura de 88 C reduce cu -8Jtensiunile şi deformaţii le remanente. 3eoretic, preîncălzirea latemperaturi de /88.../8°C, la care oţelul îşi pierde proprietăţile elasticedevenind pur plastic, conduce la eliminarea totală a tensiunilor remanente. 4ste însă evident că această metodă nu poate fi aplicată în ş icazul construcţiilor sudate comple+e cum sunt secţiile corpului navei. :ncazul acestora diminuarea deformaţiilor remanente se poate face prin

adoptarea unor scheme de sudare cu mai mulţi sudori care să conducă la o încălzire generală şi uniformă a întregii construcţii sudate. 9doptarea uneiastfel de scheme are un efect similar metodei preîncălzirii, şi va fi abordată în

41



continuare.

1>.+.. $%eme de sudare utili#ate la asamblarea $onstru$iilor $omplexe

Secţiile corpului navei, atât cele plane cât şi cele curbe, sunt

compuse dintr"un înveliş şi elemente de osatură sudate pe acesta. 9samblarea secţiilor se face în două sau mai multe etape tehnologice, înfuncţie de comple+itatea şi de sistemul de osatură al acestora.

(e regulă, #ri$a eta#' te&nologic' constă în asamblarea şi sudareatablelor ce compun învelişul secţiei. :n cazul secţiilor plane, sudarea tablelor

învelişului se face automat, pe platoul de asamblare, iar schema de sudareadoptată trebuie să urmărească uniformizarea deformaţiilor pe cele douădirecţii principale $lungime şi lăţime'. 9stfel, se recomandă ca sudarea să

înceapă de la mi)locul secţiei spre cele două e+tremităţi, e+ecutând alternativ

cordoanele de sudură de o parte şi de cealaltă a a+ei principale a secţiei cucare cordoanele sunt paralele $fig. &8.&6a'.

Figura 10.18. Schema de sudare a tablelor de înveliş.

0niformizarea contracţiilor pe lungimea secţiei va fi mai bună dacă seadoptă schema din figura &8.&6b, care presupune sudarea simultană acordoanelor simetrice, cu două automate de sudare. :n cazul cordoanelor foarte lungi, este recomandat ca ultima porţiune din cordon, e+tinsă pe circa&D% din lungimea sa totală, să fie e+ecutată în sens contrar $fig.&8.&6a'.

:n cazul îmbinărilor cap la cap pe ambele părţi, sudarea cordoanelor de

completare la rădăcină se face cu inversarea sensului de sudare,respectând aceeaşi schemă.2ezultate şi mai bune privind uniformizarea contracţiilor se pot obţine

dacă e+ecutarea cordoanelor de completare se face plecând de la marginilesecţiei spre centrul acesteia. Yi în acest caz se recomandă sudareasimultană a câte două cordoane în sensuri contrare. :n cazul din figura&8.&6b, cordonul - va deveni cordonul &, după care se vor suda simultancordoanele , ce îşi păstrează numărul de ordine, şi în final cordoanele &care primesc numărul de ordine -.

Schemele de sudare prezentate se pot utiliza şi în cazul secţiilor curbe, de curbură mică sau în cazul în care secţia se e+ecută pe undispozitiv turnant ce permite sudarea semiautomată prin aducerea pe rând a

42



cordoanelor într"o poziţie apro+imativ orizontală.eres#ectarea acestor sc&e$e, spre e+emplu prin e+ecutarea

cordoanelor plecând de la un capăt spre celălalt pe direcţia lăţimii K şi, maigrav, e+ecutând toate cordoanele în acelaşi sens, conduce în final la valoridiferite ale lungimii # a secţiei la cele două e+tremităţi $linia întreruptă din

fig. &8.&6a'. #a situaţia menţionată se a)unge dacă îmbinările se e+ecută înordinea indicată cu cifre romane.#a asamblarea secţiilor plane sau a secţiilor cu curburi mici, în eta#a a

doua, se asamblează şi se sudează osatura simplă. 4+ecutareacordoanelor de colţ dintre elementele de osatură simplă şi înveliş se face deregulă automat sau semiautomat, iar schemele de sudare adoptate trebuiesă respecte aceleaşi principii ca la sudarea tablelor de înveliş.

:n ulti$a eta#' te&nologic', cea de asamblare şi sudare a osaturii întărite, cordoanele se e+ecută semiautomat sau manual. Schema de

sudare va respecta principiile prezentate anterior. :n fig. &8.&7 esteprezentată o astfel de schemă, în care se sudează cu doi sudori.

Figura 10.19. Schemă de sudare a osaturii întărite cu doi sudori.

:n cazul în care îmbinările de colţ dintre cele două elemente de

osatură întărită şi înveliş sunt bilaterale, sudarea pe cealaltă parte se face însensuri contrare, repetând aceeaşi schemă.

0n caz particular îl constituie sudarea în sistem celular a osaturilor depanou, după asamblarea ambelor tipuri de osatură, atât a celei simple cât şia celei întărite. Situaţia se întâlneşte la secţiile cu curburi pronunţate dela e+tremităţi ce se asamblează pe paturi fi+e şi în unele cazuri la secţiile dedublu fund, când sudarea se face manual sau semiautomat. Schemele desudare utilizate în acest caz respectă toate principiile prezentate anterior,având însă o comple+itate mult mai mare.

:n figura &8.8 este prezentată o schemă de sudare de acest tip cepresupune două posturi de lucru simultan $schemă cu doi sudori'.

43



Figura 10.20. Schemă de sudare a osaturii, în sistem celular, cu doi sudori.

:n această schemă de sudare sunt notate cu aceiaşi cifră romană, înordine crescătoare, celulele ce urmează a fi sudate simultan. Schema desudare urmăreşte încălzirea uniformă şi cât mai simetrică a întregiiconstrucţii sudate. :n acest scop celulele abordate simultan nu vor fisituate niciodată de aceeaşi parte a a+elor de simetrie + şi Z.

Sudarea începe din celulele * şi apoi ** şi se e+tinde apoi pediagonală la celulele *** şi *E. Se revine apoi spre centrul secţiei sudându"se celulele E şi E*. Se continuă după aceeaşi idee spre periferie, pe direcţiaa+ei Z $celulele E**, E***' şi apoi pe direcţia a+ei + $celulele *Q, Q', după carese revine din nou pe direcţia celor diagonale cu sudarea celulelor Q*, Q**,etc. :n plus se au în vedere următoarele reguli şi recomandări<

• cordoanele bilaterale se sudează în sensuri contrare!• ordinea de e+ecutare a cordoanelor se indică prin cifre arabe,

iar sensurile de sudare prin săgeţi!• diferenţa dintre numerele de ordine a două cordoane adiacente

trebuie să fie cât mai mare, dar de cel puţin o unitate!• cordoanele având acelaşi număr de ordine vor fi e+ecutate în

sensuri contrare în raport cu a+ele + şi Z!• dacă sudarea se e+ecută prin mai multe treceri, sensul

cordoanelor la fiecare trecere se inversează!I în cazul cordoanelor de lungime mare $situaţie întâlnită mai rar'

ultima porţiune de circa &D% din lungimea cordonului se va suda în senscontrar.

(upă cum se observă cu uşurinţă, schemele de sudare sunt relativcomplicate şi din acest motiv aplicarea lor cu greşeli, chiar ş)

neintenţionate, poate fi frecventă. entru evitarea acestei situaţii serecomandă marcarea pe înveliş a sensului şi ordinii în care se e+ecutăfiecare cordon. Marcarea se poate face înainte de începere sudării, sau chiar

44



înaintea debitării tablelor, odată cu marcarea liniilor teoretice ale elementelor de osatură.

(upă cum se observă din schema prezentată, toate celulele suntparcurse în acelaşi sens $orar în acest caz' de unde şi denumirea deschemă de sudare rotativă.

(eoarece efectele favorabile sunt cu atât mai mari cu cât încălzirea întregii construcţii sudate este mai uniformă, este recomandatăconceperea unor scheme cu cât mai mulţi sudori.

:n figura &8.& este prezentată o schemă cu % sudori $de regulănumărul acestora este un număr par', schemă care are totodată şiavanta)ul unei productivităţi în mod evident duble $durata procesului de sudarea secţiei este mult redusă'.

Figura 10.21. Schemă de sudare cu patru sudori $varianta *'.

:n cazul acestei scheme de sudare, panoul secţiei este împărţit îndouă zone egale $9 şi K', fiecare dintre acestea fiind atacată începând de lami)loc, repetând practic simultan schema din fig. &8.8 cu doi sudori.>umerotarea cu cifre arabe a ordinii de e+ecutare a cordoanelor se facepentru fiecare celulă în parte cu cifre de la & la %, şi nu în continuare, pentrua uşura urmărirea schemei.

entru ca schema să rezulte corectă, celulele sudate simultan vor fisituate întotdeauna pe diagonală, fapt ce asigură respectarea restricţiilor prezentate anterior. :n figură nu s"a mai făcut numerotarea cordoanelor dincelulele cu numere mai mari decât **, aceasta fiind identică sauasemănătoare celei din primele celule.

= altă variantă ce poate fi utilizată este cea schiţată în fig. &8., lacare cei % sudori pleacă din zona centrală spre periferie. :n acest caz,primul cordon e+ecutat în cele patru celule * va fi diri)at diferit în raport cu

cele două a+e< două cordoane pe direcţia a+ei + şi două cordoane pe a+a Z. :n caz contrar în schemă ar apărea cordoane bilaterale e+ecutate simultan laacelaşi element de osatură.

45



Figura 10.22. Schemă de sudare cu patru sudori $varianta **'. 9ceastă schemă de sudare conduce la deformaţii generale mai

neuniforme pe lungimea secţiei $contracţii pe direcţia a+ei Z mai mici în zonacentrală decât la cele capete ale a+ei +'.

Se desprinde concluzia că este de preferat ca sudarea să înceapă dinmai multe locuri simultan, locuri distribuite cât mai uniform pe suprafaţasecţiei.

2espectarea unor scheme de sudare riguros concepute conduce înfinal la deformaţii generale uniforme, fapt ce permite renunţarea laadaosurile de monta). (e fapt, adaosul de monta) se înlocuieşte cu unadaos de contracţie ce poate fi stabilit fie prin calcul, fie pe bazestatistice, iar rosturile îmbinărilor cap la cap dintre secţiile corpului navei lamonta)ul pe cală vor rezulta constante.

11.Te%nolo"ia de asamblare 3i sudare a elementelor prefabri$ate :n acest capitol sunt prezentate succint recomandările şi restricţiile ce

stau la baza elaborării tehnologiei de asamblare şi sudare a diferitelor tipuride secţii ce compun corpul navei. rin elaborarea tehnologiei de asamblare

se înţelege stabilirea etapelor tehnologice distincte ce concură la realizareaelementului prefabricat, elaborarea regimului de sudare propriu"zis şi aschemelor de sudare în cadrul fiecărei etape, cât şi precizarea tuturor operaţiunilor ce se e+ecută în fiecare etapă precum şi utila)elor necesare.

11.1 Te%nolo"ia de asamblare 3i sudare a se$iilor plane :n categoria secţiilor plane intră o mare parte a elementelor

prefabricate ale corpului şi ma)oritatea secţiilor de suprastructură,respectiv pereţii suprastructurilor navei. #a corpul navei întâlnim secţii plane

în zona cilindrică a navei, la borda)e şi în zona fundului. :n aceeaşi categoriesunt incluse secţiile de pereţi transversali şi longitudinali. :n total,apro+imativ 8J din secţiile navelor de tona)e medii şi mari sunt secţii plane.

46



9vând în vedere acest fapt, şantierele navale moderne şi"au dezvoltat liniitehnologice cu un grad ridicat de mecanizare şi automatizare, numite linii de secţii #lane, în vederea creşterii productivităţii şi a nivelului calitativ alacestor elemente prefabricate.

:n cele ce urmează va fi prezentată tehnologia clasică de asamblare a

acestui tip de secţii, ulterior fiind abordate şi particularităţile ce apar în cazulasamblării acestora pe o linie de secţii plane.rincipalele etape tehnologice de asamblare a secţiilor plane sunt

următoarele<&. )sa$blarea şi sudarea tablelor de înveliş

:n această etapă, tablele ce formează învelişul sunt dispuse pe platoulde asamblare, realizându"se centrarea acestora după liniile teoretice aleelementelor de osatură ce sunt marcate pe acestea. Se verifică rosturile$luftul' îmbinărilor cap la cap dintre filele de înveliş, corectitudinea prelucrării

marginilor, după care se e+ecută asamblarea în puncte de sudură, curespectarea regulilor precizate anterior. Se sudează plăcuţele de capăt la începuturile cordoanelor, conform schemei de sudare stabilite.

0n aspect important îl constituie plasarea corectă a tablelor în raport cusuprafaţa teoretică a învelişului ţinând cont de grosimea filelor $dacă acesteaau grosimi diferite'. (acă este cazul pe platou se dispun laine de compensarea diferenţelor de grosime şi abia ulterior se trece la prinderea în puncte desudură. 9ceastă problemă apare deoarece osatura secţiei, ce urmează a fisudată ulterior, se amplasează pe faţa interioară a învelişului secţiei$suprafaţa teoretică a învelişului'.

:n cazul tablelor debitate cu plasmă trebuie să se ţină cont de faptul căsuprafaţa tablei face cu muchia debitată un unghi diferit de 78P$6/P...66P', astfel încât, la îmbinările fără prelucrare, tablele trebuie dispusecu deschiderea unghiului în sus $fig. &&.&', ţinând cont de partea pe careurmează să se sudeze $astfel încât prima trecere să se realizeze în canal'.

:n general, această problemă se realizează din start, dacă înainte dedebitarea tablelor se face marcarea pe acestea a liniilor teoretice, ele fiindreprezentate pe suprafaţa teoretică a învelişului la <toate filele adiacente.

9stfel, în mod implicit, deschiderile lufturilor vor rezulta în poziţie

corectă.

Figura 11.1. :mbinarea cap la cap a două file debitate cu plasmă.

:n continuare se e+ecută lucrările pregătitoare pentru sudare, curăţarealufturilor şi se trece la sudarea filelor. :n figura &&. este prezentată schemade sudare şi schiţa a+onometrică a etapei. 3rebuie precizat faptul că

47



fiecare etapă tehnologică este însoţită de o schiţă care prezintă aspectulgeneral al secţiei la sfârşitul acelei etape. Schema de sudare aferentă poatefi reprezentată pe schiţa etapei sau separat, atunci când acest lucru nu esteposibil.

Figura 11.2. 9samblarea şi sudarea tablelor învelişului.

(upă sudarea filelor învelişului se verifică dimensiunile panoului şi secompletează, dacă este cazul, trasa)ul liniilor teoretice în conformitate cu

documentaţia de trasa). 1i+area prin sudare în puncte a panoului de platoulde asamblare nu este recomandabilă. entru a împiedica desprindereapanoului de platou pe parcursul etapelor ulterioare, se recomandă fi+areaacestuia pe contur dispunând din loc în loc plăcuţe de blocare sau altesisteme similare celui din fig. &&.-.

Figura 11.3. Sistem de blocare a panoului pe platoul de asamblare.& " panoul secţiei! " sistem de blocare! - " platoul de asamblare.

lăcuţele de blocare a panoului pe planul platoului nu se vor suda depanou, pentru a permite manifestarea liberă a contracţiilor, fără atensiona suplimentar secţia. :n cazul secţiilor grele, cu grosimi mari ale

învelişului, acestea se pot e+ecuta complet liber fără bloca)e mecanice. :nacest caz, pentru a ţine sub control deformaţiile, acolo unde este posibil sevor monta pe contur spioni $fig. &&.%'. 4ste evident că între cele două plăcuţespion nu trebuie să e+iste legătură mecanică.

Figura 11.4. 0tilizarea plăcuţelor spion.

48



. )sa$blarea şi sudarea osaturii si$#le :n această etapă, elementele de osatură simplă sunt centrate, ţinându"

se cont de poziţia liniilor teoretice trasate pe panou. Se va avea în vederedispunerea corectă a grosimii inimii şi orientarea corectă a aripii saubulbului profilului faţă de liniile teoretice, în conformitate cu documentaţia

de trasa). :n fig. &&. este prezentat modul de dispunere a osaturii din profilelaminate, respectiv flanşate, în concordanţă cu regulile privind liniile teoretice.>erespectarea acestor reguli poate conduce la dificultăţi ma)ore sau chiar laimposibilitatea asamblării corpului navei.

Figura 11.5. (ispunerea corectă a osaturii simple în raport cu liniile teoretice.

9samblarea osaturii se face cu respectarea tuturor recomandărilor făcute anterior $vezi paragraful reguli şi măsuri tehnologice generale folositela asamblare', utilizând sculele speciale necesare. Schema etapeitehnologice, inclusiv cea de sudare este prezentată în fig. &&./.

Figura 11.6. 9samblarea şi sudarea osaturii simple.

Schema de sudare prezentată ţine cont de numărul elementelor deosatură, astfel încât încălzirea să fie cât mai uniformă şi simetrică în raportcu a+ele secţiei, utilizându"se două posturi simultane de lucru $nu sesudează simultan de aceeaşi parte a a+ei =+ sau =Z'.

(e regulă, sudarea se face automat, dar e+istă şi cazuri în caresudarea se e+ecută manual. (acă sudarea se e+ecută manual, serecomandă sudarea în trepte inverse, de lungime egală cu lungimea

49



cordonului ce se poate realiza cu un singur electrod. :n acest cazdeformaţiile provocate de sudare vor fi mai reduse, dar productivitatea va fimai mică.

Schema de sudare prezentată rămâne valabilă, ea indicând ordinea şisensurile generale de sudare.

Sudarea pe cealaltă parte se poate face după aceeaşi schemă,inversând sensurile de sudare. Contracţiile vor fi mai uniforme dacăsudarea de completare la rădăcină se face plecând de la periferie sprecentru. :n acest caz, cordoanele % vor fi sudate numai după răcireacompletă a cordoanelor - $fig. &&.5'.

Figura 11.7. Schema de sudare a osaturii simple.

(acă sudarea se e+ecută conform acestei scheme $fig. &&.5',lungimile finale ale laturilor secţiei paralele cu a+a =+ vor rezulta egale culungimea secţiei măsurată în a+ă, în timp ce dacă se aplică schema din fig.&&./, aceste lungimi vor rezulta mai mici $contracţii neuniforme pe direcţia a+ei=+'.

(upă sudare se face verificarea dimensiunilor generale precum şi atoleranţei de dispunerea elementelor de osatură. Ealorile admisibile sunt< ∆a mm! ∆b mm $vezi fig. &&./'.

3rebuie remarcat faptul că în practica tehnologică a şantierelor, după

fiecare etapă tehnologică se trece la îndreptarea secţiei, în vederea eliminăriipe cât posibil a deformaţiilor locale. =peraţia, greşit numită VdetensionareV,este necesară deoarece se aplică scheme de sudare greşite sau nu serespectă schemele de sudare. Ca rezultat, apar deplanări ale panoului cecreează dificultăţi la asamblarea osaturii în etapele ulterioare.

:ndreptarea secţiei, care nu reduce tensiunile remanente ci chiar introduce tensiuni suplimentare, se face de regulă prin încălzire liniară saulocală şi are ca efect apariţia unor deformaţii locale remanente de senscontrar celor generate de sudare. 3otodată, poate conduce la creşterea

contracţiei generale. (in această cauză este mai indicat să se stabilească otehnologie de asamblare şi sudare corectă, care să fie riguros respectată,astfel încât deformaţiile locale să se încadreze în limite acceptabile şi

50



ulterior, după finalizarea completă a secţiei, să se treacă la îndreptare.

-. )sa$blarea şi sudarea osaturii înt'rite :n această etapă se verifică trasa)ul liniilor teoretice ale osaturii

întărite, după care osatura este poziţionată în raport cu liniile teoretice

urmând a se asambla în puncte de sudură. :n etapa următoare se trece lasudarea osaturii de panou, pe baza schemei de sudare stabilite. Schiţaa+onometrică a acestei etape este prezentată în fig. &&.6.

Figura 11.8. 9samblarea şi sudarea osaturii întărite.

:n acest caz, schema de sudare este de preferat a fi precizată separat,pentru a fi suficient de clară. 9ceastă schemă care respectă principiileprezentate anterior este dată în figura &&.7.

Figura 11.9. Schema de sudare a osaturii întărite.

Sudarea osaturii întărite se face de regulă semiautomat, schemaprezentată cu doi sudori putând fi aplicată şi în cazul sudării manuale. Cu cifreromane a fost precizată ordinea şi sensul general de e+ecutare a

51



cordoanelor, iar cu cifre arabe sunt prezentate secvenţele de e+ecutare afiecărui cordon. Se observă că s"a aplicat principiul metodei de sudare întrepte inverse cu precizarea că sudarea cordoanelor & va începe numaidupă răcirea completă a cordoanelor &%.

Schema de sudare din figura &&.7 poate fi aplicată şi în cazul sudării cu

patru posturi de lucru, caz în care cordoanele * şi **, respectiv *** şi *E vor fie+ecutate simultan în acest caz, timpul de sudare se reduce la )umătate,concomitent cu o mai bună uniformizare a contracţiilor generale. (upăsudarea osaturii întărite pe panou se trece la sudarea osaturii simple de cea

întărită.(upă finalizarea secţiei se face verificarea deformaţiilor generale şi

locale şi dacă acestea nu se încadrează în toleranţele admise se face îndreptarea prin încălzire liniară şi locală. :n final se predă secţia la controlultehnic de calitate.

11.+ Te%nolo"ia de asamblare 3i sudare a se$iilor $urbeSecţiile curbe de corp se află cu precădere la e+tremităţile navei şi sunt

de două tipuri< secţii curbe deschise şi secţii curbe închise sau de volum.*ecţiile curbe desc&ise sunt realizate din înveliş şi elemente de

osatură simplă şi întărită, diferind de cele plane prin faptul că învelişulacestora este o suprafaţă cu dublă curbură. în această categorie suntincluse secţiile de borda) din afara zonei cilindrice, secţiile de punte, secţiilede fund ale navelor fără dublu fund de la e+tremităţi sau chiar din zonacentrală în cazul navelor cu fund stelat. entru asamblarea acestor secţii estenecesară utilizarea unui dispozitiv tehnologic şi anume< stend sau pat.

*ecţiile de volu$ sunt delimitate la e+teriorul lor de o zonă curbă a învelişului, iar spre interior de învelişul unei punţi sau a unui peretelongitudinal de regulă plan şi include elementele de structură ce faclegătura între cele două învelişuri. în această categorie intră secţiile de dublufund, dublu borda) sau secţiile tancurilor de ruliu şi gurnă ale vrachierelor.

9samblarea acestor secţii se face de regulă pe platoul de asamblare utilizândca suprafaţă de spri)in învelişul plan al secţiei de volum. Spre e+emplu

secţiile de dublu fund se asamblează în poziţie răsturnată pe învelişul punţiidublului fund, particularităţile legate de asamblarea acestor secţii fiindabordate ulterior. :n ceea ce priveşte secţiile curbe deschise, acestea se

împart la rândul lor în două tipuri<a' secţii la care filele învelişului sunt prevăzute pe contur cu adaosuri

tehnologiceb' secţii la care filele învelişului sunt debitate la dimensiuni nominale.

:n prima categorie intră secţiile ce au săgeţi mari de curbură şicurburi comple+e, la care desfăşurarea cât şi procesul de fasonare al

tablelor nu poate asigura o precizie suficientă. (in această cauză filele învelişului sunt prevăzute cu plusuri de monta) pe acele margini ceurmează a fi sudate de filele adiacente. 9ceste adaosuri urmează a fi

52



îndepărtate după necesităţi, astfel încât îmbinările cap la cap să fieamplasate pe traseele prestabilite şi marcate pe secţiunile utila)uluitehnologic. :n acelaşi timp rostul îmbinării trebuie să rezulte constant şi lavaloarea impusă în tehnologia de sudare. Mărimea acestor adaosuri depindede precizia de fabricaţie luând valori cuprinse între $8...%8'mm. :n cele ce

urmează vor fi abordate particularităţile tehnologiei de asamblare a secţiilor curbe de tipul a', cazul b', al secţiilor de curbură mică $e+.< secţii punte',constituind un caz ce poate fi particularizat cu uşurinţă.

11.+.1 Te%nolo"ia de asamblare a se$iilor $urbe des$%ise pedispo#iti7

:nainte de a începe asamblarea propriu"zisă, prima operaţiune constă în verificarea centra)ului utila)ului tehnologic ce urmează a fi utilizat iar încazul utila)elor de tip universal, reglarea acestora funcţie de forma secţiei

curbe ce urmează a fi asamblate.4tapele în care se asamblează secţiile curbe sunt în principiu aceleaşica şi în cazul secţiilor plane, caz ce a fost abordat anterior. 3oaterecomandările anterioare cu referire la tehnologia de sudare, scheme desudare etc, rămân valabile astfel încât nu se va mai reveni asupra lor.

&. Eta#a a 1-a [ asa$blarea şi sudarea învelişului secţiei :n această etapă, tablele vor fi aduse şi centrate pe rând pe dispozitiv în

vederea însemnării adaosurilor tehnologice. 9stfel, se aduce tabla * şi seaşează pe dispozitiv urmărind ca liniile teoretice trasate pe aceasta săcoincidă cu liniile teoretice ale secţiunilor dispozitivului, cematerializează de regulă osatura transversală a secţiei $vezi fig. &&.&8'.

Cu tabla * centrată provizoriu, se înseamnă pe aceasta liniile teoreticeale cusăturilor 9 şi K, transmiţând pe dedesubt poziţia acestora de pesecţiunile dispozitivului. Se dă )os tabla de pe dispozitiv şi cu a)utorul unor fle+ibili se trasează cusăturile pe tablă. :n continuare se taie adaosuriletehnologice b şi se pregătesc marginile pentru sudare. 3abla se recentreazăpe dispozitiv şi se fi+ează de secţiunile acestuia pe dedesubt.

53



Figura 11.10. Confecţionarea panoului de înveliş.(acă este cazul, tabla este trasă cu a)utorul unor întinzători sau al

altor scule echivalente, până ce ia forma dispozitivului.Se aduce tabla ** şi se aşează pe dispozitiv, suprapunând"o parţial

peste tabla * cu adaosul b ce urmează a fi însemnat. Se înseamnă cusătura Kpe dedesubt, după marginea tablei * precum şi cusătura C trasată dupăsemnele de pe secţiunile dispozitivului. Se desprinde tabla ** de pedispozitiv, se trasează adaosurile b, se taie şi se pregătesc marginilepentru sudare. :n continuare, tabla este recentrată şi fi+ată mecanic desecţiunile dispozitivului, după care este asamblată în puncte de sudură detabla &. Se continuă cu tablele ***, *E, etc, până ce întreg învelişul esteasamblat pe dispozitiv.

:n continuare se e+ecută lucrările pregătitoare pentru sudare ce aufost precizate anterior $curăţarea rosturilor, sudarea plăcuţelor de capăt,etc.' şi se trece la sudarea prin interior a îmbinărilor cap la cap aplicând oschemă de sudare adecvată. (e regulă, sudarea se e+ecută manual, doar atunci când este posibil, se recomandă sudarea semiautomată în mediude gaz $M9;"C=, C=2;=>, etc'. entru aceasta, dispozitivul tehnologic

trebuie să fie un pat turnant, care să permită aducerea pe rând a îmbinărilor sudate într"o poziţie cât mai apropiată de cea orizontală.

:n şantierele navale moderne se recurge chiar la sudarea pe suport$plăcuţă ceramică', astfel încât să se elimine necesitatea operaţiei decompletarea la rădăcină. 3rebuie făcută observaţia că în cazul secţiilor careau un număr mare de file ale învelişului, centrarea tablelor poate începecu una situată la mi)locul secţiei $tabla ** sau ***', continuând apoi simultan cutablele adiacente pe două fronturi de lucru. :n acest mod se reduce timpultotal de asamblare a învelişului în această etapă tehnologică.

2. Eta#a a ++-a - asa$blarea şi sudarea osaturii si$#le 9samblarea acestor elemente de osatură se face la fel ca şi în cazul

secţiilor plane. Se recomandă utilizarea unor dispozitive tehnologice

54



turnante, astfel încât să se poată utiliza sudarea semiautomată a osaturii depanou. (acă asamblarea secţiei se e+ecută pe un dispozitiv fi+, iar sudareaosaturii se face manual $cazul din fig. &&.&8', elementele de osatură simplăsunt poziţionate şi asamblate în hafturi $puncte de sudură', iar sudareapropriu"zisă se face în final, după asamblarea osaturii întărite utilizând o

schemă de sudare în sistem celular, astfel încât tensiunile remanente să fiediminuate la ma+imum. în cazul paturilor turnante, este însă de preferat casudarea să se e+ecute la sfârşitul acestor etape, semiautomat, crescândastfel în mod corespunzător productivitatea.

:n figura &&.&& este prezentată schiţa a+onometrică a acestei etape şischema de sudare utilizată în cazul îmbinărilor de colţ bilaterale, schema desudare pe cealaltă parte are în vedere inversarea sensurilor de sudare, fiindvalabile toate precizările făcute, cu sublinierea faptului că în cazul secţieidin figura &&.&&, sudarea cordonului 6 va începe după răcirea completă a

cordonului 5.

Figura 11.11. 9samblarea şi sudarea osaturii simple.

:n schema prezentată în figura &&.&&, pe o latură a secţiei s"auprecizat sensurile şi ordinea de sudare a cordoanelor de colţ de pe faţapupa a elementelor de osatură, iar pe cealaltă latură cordoanele de pecealaltă parte $săgeţile cu linie întreruptă'.

-. Eta#a a +l+-a " asa$blarea şi sudarea osaturii înt'rite Succesiuneaoperaţiunilor în această etapă este similară celei prezentate la asamblareaşi sudarea secţiilor plane cu precizările suplimentare făcute la etapaanterioară $etapa a *i"a' de asamblare a secţiilor curbe. Schema de sudare

în această etapă corespunde cazului în care sudarea osaturii simple s"a făcut în etapa a *:"a. :n caz contrar, atunci când nu este posibilă sudareasemiautomată, schema de sudare va corespunde situaţiei mai convenabile

în care sudarea tuturor elementelor de osatură se face în final, dupăasamblarea integrală a acestora.

Schiţa etapei tehnologice este prezentată în figura &&.&, iar schema de

55



sudare în figura &&.&-. (upă sudarea tuturor elementelor de osatură, secţiase desprinde de dispozitiv şi se răstoarnă, dacă este cazul, în vedereacompletării la rădăcină a îmbinărilor cap la cap dintre filele învelişului. :naintede sudarea pe cealaltă parte se curăţă rădăcinile cordoanelor prin crăiţuire,fie mecanic $cu dalta pneumatică', fie prin procedeularc"aer.

Figura 11.12. 9samblarea osaturii întărite.

*

Figura 11.13. Schema de sudare a osaturii întărite.

1+.+. Te%nolo"ia de asamblare 3i sudare a se$iilor de 7olum0nul din cazurile reprezentative îl constituie tehnologia de

asamblare a secţiilor de dublu fund, caz ce va fi abordat în continuare. 3oateparticularităţile ce vor fi evidenţiate pot fi cu uşurinţă e+trapolate şi pentrucazul asamblării altor tipuri de secţii de volum menţionate anterior.

56



9samblarea secţiilor de dublu fund se face pe platoul de asamblare, înpoziţie răsturnată, pe plafonul dublului fund, în următoarele etape tehnologice<

&. Eta#a a 1-a - asa$blarea şi sudarea tablelor #lafonului dublului fund * 9ceastă etapă este identică etapei similare de la asamblarea secţiilor

plane. (upă sudarea tablelor panoului dublului fund, acesta este

poziţionat pe suprafaţa de spri)in materializată de platoul de asamblare de tipstela). :n lipsa unui astfel de platou, suprafaţa de spri)in va fi materializatăprin plăcuţe sudate pe şinele de cale ferată încastrate în pardoseala haleiatelierului de asamblare. Se recomandă ca plăcuţele să fie consolidate cudiagonale sau gusee, iar abaterea de la planeitate a punctelor de spri)in$numite şi regla)e' trebuie să fie de & mm. 1i+area plăcuţelor şi verificareaplaneităţii se face cu a)utorul teodolitului şi a nivelei cu tub fle+ibil, t

Figura 11.14. latou materializat cu plăcuţe de monta).h $%88...88' &mm! t $-88.../88'mm

b $/8...68'mm! s $6...&'mm

asul t al plăcuţelor şi dimensiunile acestora depind de dimensiunile şimasa secţiei ce urmează a fi asamblată. Se recomandă ca liniile teoretice

ale structurii secţiei să fie dispuse în diagonală faţă de direcţia de amplasarea şinelor platoului, respectiv a plăcuţelor de regla). (upă centrare, panoul sefi+ează mecanic pe contur şi din loc în loc de plăcuţele de regla). :n acestmod se împiedică deplasarea sa în etapele următoare.

. Eta#a a 11-a - asa$blarea şi sudarea osaturii si$#le în această etapă se asamblează şi se sudează de regulă

longitudinalele plafonului dublului fund. Succesiunea operaţiunilor efectuate,schemele de sudare, etc, sunt identice etapei similare de la asamblareasecţiilor plane.

-. Eta#a a +-a - asa$blarea şi sudarea varangelor şi a su#orţilor secţiei de fund

9samblarea acestor elemente de osatură întărită începe cu

57



poziţionarea şi asamblarea suportului central după care se continuă cuasamblarea unei varange situate la mi)locul lungimii secţiei $varanga de laC/ " fig. &&. &a'. :n continuare, se avansează simultan pe patru fronturi delucru, mergând spre e+tremităţi, simultan în cele două borduri. 9stfel, seasamblează panourile suporţilor laterali situate între C- şi C7 $ce se

întrerup la varange', se continuă cu încă patru varange, din nou cu suporţiilaterali, etc, până se a)unge la cele două e+tremităţi pupa şi prova alesecţiei. e măsură ce se avansează se fac a)ustările necesare datorateerorilor acumulate în procesul de fabricaţie, astfel încât să se asigureverticalitatea şi dispunerea corectă pe liniile teoretice a elementelor deosatură menţionate. :n cazul înălţimilor mari ale acestora, verticalitatea seasigură temporar cu a)utorul unor diagonale cu întinzători.

Suporţii şi varangele se asamblează atât de învelişul plafonuluidublului fund, cât şi unele de altele. >u este indicat ca haftuirea acestora între

ele să se facă după sudarea lor de înveliş, deşi în unele şantiere navale serecurge şi la acest procedeu. (upă asamblarea elementelor de osatură întărită, acestea se sudează de înveliş după o schemă în sistem celular,manual sau semiautomat. :n figura &&.&/a este prezentată schemaa+onometrică a etapei, respectiv în figura &&./b schema de sudare.

:n această schemă, cu cifre romane şi cifre arabe este precizatăschema de sudare a osaturilor de panoul dublului fund, indicându"sesensurile de sudare numai pentru opt celule $celulele * şi **'. Schemarespectă regulile precizate anterior şi urmăreşte totodată reducereatimpilor au+iliari consumaţi la schimbarea celulei abordate.

f

Figura 11.16a. 9samblarea osaturii întărite pentru o secţie de dublu fund.

:n această schemă, elementele de osatură au fost reprezentatesimplificat $fără găuri de uşurare, etc.' indicându"se cu cifre arabe ordineade asamblare a acestora. 3rebuie subliniat faptul că nu este recomandată

asamblarea întâi a tuturor varangelor şi apoi a suporţilor laterali, procedeumare consumator de manoperă pentru lucrări de a)usta) şi care conduce la oprecizie scăzută, şi nici sudarea întâi a suporţilor şi apoi a varangelor. 3otal

58



neindicat este şi haftuirea varangelor de suporţi, după sudarea acestora de înveliş, caz în care se produc abateri de la continuitate a suporţilor laterali la îmbinarea cu fundul, sau curbarea îmbinărilor de colţ dintre varange şisuporţi.

Figura 11.16b. Schema de sudare pentru etapa a *l*"a.

(upă sudarea osaturii întărite de înveliş se trece la sudareacordoanelor de colţ verticale dintre aceste elemente $varange şi suporţi'.

9ceste cordoane se e+ecută în trepte inverse, cu sensul general de sus în )os$vezi fig. &&.&5a'.

Figura 11.17a. Schema de sudare a osaturii întărite.

Cordoanele * şi **, respectiv *** şi *E, pot fi e+ecutate şi simultan, dar deformaţiile şi tensiunile remanente vor fi mai mari. Sudarea îmbinărilor bilaterale duble de colţ începe cu un prim nod situat în centrul secţiei

59



$suportul central şi varanga de la coasta /' şi se continuă cu patru posturide lucru pe cele două diagonale ale secţiei, spre pupa şi prova. :n continuare,se revine spre centrul secţiei, sudându"se simultan câte patru nodurisimetrice faţă de centrul secţiei $nodul &'. :n schema de sudare din fig.&&.&5b, cu cifre arabe în cercuri tangente la noduri este indicată ordinea de

sudare a verticalelor.

Figura 11.17b. =rdinea de sudare a verticalelor.

3rebuie subliniat faptul că sudarea fiecăruia din cele patru cordoanetrebuie făcută după răcirea completă a cordonului sudat anterior la acelaşinod. Sub acest aspect, metoda prezentată deşi conduce la tensionareaminimă a secţiei, presupune un consum de timp mai mare, datorită timpilor de aşteptare, cât şi a celor consumaţi pentru deplasarea sudorului dintr"ocelulă în alta pentru sudarea fiecărui nod. 2ezultate bune pot fi obţinute şiprin sudarea pe rând a celor patru cordoane verticale din fiecare celulă. :nacest caz, ordinea de sudare a celulelor va fi cea indicată cu cifre romaneşi coincide cu cea adoptată la sudarea osaturii întărite de panou. 9stfel

verticalele vor fi sudate în fiecare celulă începând cu verticala situată înpunctul de încept al cordonului & şi se va continua cu celelalte verticale însensul dat de săgeţile sensurilor de sudare ale schemei în sistem celular din figura &&.&5b.

3rebuie făcută observaţia că în cazul acestei scheme, cei patru sudorise întâlnesc o singură dată la nodul central, unde se intersectează planuldiametral cu C/. (acă se întâmplă acest lucru, sudarea acestui nod se vaface conform schemei din figura &&.&5a, fiecare cordon fiind sudat dupărăcirea cordonului e+ecutat anterior.

%. Eta#a a +-a " asa$blarea şi sudarea longitudinalelor de fund şi aînvelişului secţiei :n această etapă grinzile longitudinale de fund sunt poziţionate în

60



decupările e+istente în varange şi sunt asamblate şi sudate de varange. :nacest caz, decupările din varange vor fi de tipul celor din fig. &&.&6a$decupări cu toleranţă strânsă'.

Figura 11.18. (ecupări tehnologice în elementele de osatură.

(upă sudarea longitudinalelor în alveole, se trece la asamblareatablelor fundului. 9cestea sunt poziţionate una câte una începând cu tablachilei plate şi continuând simultan spre cele două borduri, într"o

succesiune de operaţii identică celei prezentate la asamblarea învelişuluisecţiilor curbe pe dispozitiv.(upă asamblarea învelişului se trece la sudarea cap la cap a filelor

fundului, utilizând o schemă de sudare adecvată. entru reducereatensiunilor, se poate proceda la fi+area mecanică a tablelor de suporţi şivarange $cu întinzători, pe dedesubt', fără ca acestea să fie haftuite deosatură, cel puţin în zona plată a fundului. :n acest caz, prinderea tablelor înpuncte de sudură de suporţi, varange şi longitudinale se va face dupăsudarea tablelor între ele. :n acest fel, contracţiile provocate de sudarea cap

la cap se pot manifesta aproape liber, fără a tensiona suplimentar restulsecţiei.(upă. sudarea învelişului, secţia se desprinde de platou şi se

răstoarnă în poziţie normală. :n această poziţie se trece la sudarea învelişului fundului de varange suporţi şi longitudinale.

Se utilizează în acest scop aceeaşi schemă în sistem celular $fig.&&.&/b', cu menţiunea că întâi se sudează grinzile longitudinale de

înveliş şi apoi suporţii şi varangele, conform schemei amintite. Sudarealongitudinalelor se face cu respectarea regulilor prezentate în paragrafulscheme de sudare, pe baza unei scheme ce va fi utilizată în toate celulele.

:n figura &&.&6 este prezentată schiţa etapei şi schema de sudare a învelişului fundului.

61



Figura11.18. 9samblarea şi sudarea învelişului fundului.

= variantă utilizată cu rezultate bune, constă în asamblarea şisudarea separată a tablelor fundului pe platou, urmată de sudarealongitudinalelor fundului, cel puţin în zona plată a acestuia. Succesiuneaoperaţiunilor şi schemele de sudare vor fi în acest caz identice cu celeprezentate anterior pentru primele două etape de asamblare a secţiilor plane.

:n această variantă, învelişul fundului cu osatura simplă sudată peacesta, se răstoarnă peste ansamblul realizat în primele trei etape şi seasamblează de osatura întărită $varange şi suporţi'.

:n continuare, secţia se desprinde de platou şi se răstoarnă după carese trece la sudarea învelişului de suporţi şi varange, la fel ca în primavariantă prezentată. în acest caz, decupările din varange vor fi de tipul celor din fig. &&.&5b $cu toleranţă largă', legătura dintre varange şi longitudinalerealizându"se cu a)utorul unor plăcuţe de rigidizare. 9ceastă variantăconduce la tensiuni mai reduse pentru secţia în ansamblu, deoarece

îmbinările cap la cap ale tablelor de înveliş precum şi cele de colţ alelongitudinalelor nu mai tensionează şi restul secţiei.

1.Te%nolo"ii de asamblare 3i sudare a blo$se$iilor 3i a$orpului na7ei

1.1 /mpărirea $orpului na7ei !n elemente prefabri$ate.tabilirea dimensiunilor a$estora

4ste cunoscut faptul că iniţial asamblarea corpului navelor din oţel s"afăcut prin nituire şi abia ulterior prin sudare $după &7%8'. =dată cuintroducerea sudării ca principal procedeu de asamblare, tehnologiaadoptată reproducea în mare măsură etapele de asamblare a navelor nituite. :n această variantă era asamblată întâi structura fundului şi tablele

învelişului acestuia pe întreaga lungime a navei, după care se asambla

osatura borda)elor şi învelişul acestora, continuând apoi construcţia corpuluicu asamblarea punţilor, etc. 9ceastă tehnologie conducea la durate mari de

62



staţionare a corpului navei pe cală şi la abateri mari de la forma şidimensiunile din proiect, anulând în mare parte avanta)ele sudării.

3reptat, în industria navală, s"a impus însă metoda prefabricaţiei. 9ceastă metodă constă în asamblarea şi sudarea completă şi simultană aunor zone sau secţii din corpul navei, în atelier, urmată de cuplarea

acestora într"o anumită ordine pe cală. 0lterior s"a trecut la saturarea cât maiavansată a secţiilor de corp cu elemente ale instalaţiilor navei, în special cutubulaturi, sau chiar cu agregate uşoare.

refabricaţia s"a e+tins la blocsecţii întregi $tronsoane din corp'saturate aproape complet, blocsecţii ce se e+ecută în atelierul deasamblare, iar monta)ul pe cală s"a limitat numai la cuplarea şi sudareaacestora. Ca rezultat, durata de staţionare a corpului navei pe cala demonta) s"a redus spectaculos de la intervale de timp de ordinul anilor, în cazulnavelor nituite de tona) mare, la perioade de ordinul lunilor şi chiar a

săptămânilor. :n acelaşi timp masa elementelor prefabricate a crescut la valori de$8...&88't pentru secţii şi $-88...88't pentru blocsecţii, funcţie de dotareatehnică a şantierelor navale.

(imensiunile elementelor prefabricate, şi în final împărţirea corpuluinavei în secţii şi blocsecţii sunt condiţionate de următorii factori<

- numărul, dimensiunile şi repartizarea suprafeţelor de lucrue+istente în atelierul de asamblare"sudare cât şi pe cala de monta)!

- dotarea e+istentă în atelier şi pe cală, cu utila)e, maşini şi sistemede ridicat şi transportat, respectiv caracteristicile tehnice ale acestora $sarcinama+imă, înălţimea de ridicare la cârlig, raza de acţiune, etc'!

- dimensiunile laminatelor furnizate şantierului, în special gamadelungimi a acestora, ce va impune restricţii privind lungimile elementelor prefabricate!

- dimensiunile navei, compartimenta)ul acesteia, cât şi poziţiaelementelor de structură ale corpului.

#a amplasarea cusăturilor de monta), operaţie prin care se precizeazăforma şi dimensiunile elementelor prefabricate, se impune respectareaurmătoarelor condiţii<

- elementele prefabricate trebuiesc astfel dimensionat încât lae+ecuţia acestora să se folosească un volum cât mai mic de sudură.

:nacest sens, se vor folosi table de lungimi şi lăţimi cât mai mari posibil,limitând la ma+imum numărul îmbinărilor cap la cap. :n acelaşi timp se vaurmări utilizarea cât mai bună a formatelor de tablă, limitând procentuldeşeurilor!

- la stabilirea e+tinderii fiecărui element prefabricat trebuie să seţină cont de tehnologia ulterioară de asamblare şi sudare a acestuia. :nacestsens trebuie să e+iste posibilitatea asamblării secţiei pe un dispozitiv

cât mai simplu, iar ma)oritatea sudurilor să poată fi e+ecutate înpoziţieorizontală sau cât mai apropiat de această poziţie!- elementele prefabricate trebuie să aibă o rigiditate suficientă

63



pentru a nu se deforma în timpul operaţiunii de răsturnare sau transport pecală!

- masa elementelor prefabricate nu trebuie să depăşeascăcapacitatea de ridicare a instalaţiilor şi maşinilor de ridicat şi transportate+istente, iar dimensiunile de gabarit trebuie să fie corelate cu înălţimea

ma+imă de ridicare la cârlig, astfel încât să facă posibilă operaţia derăsturnare, dacă aceasta va fi necesară în procesul de asamblare"sudare.4stimarea masei elementelor prefabricate în faza de proiect

tehnologic se poate face pe baze statistice, apelând la datele e+istente înliteratura de specialitate. 9stfel, în diverse studii publicate suntprezentate diagrame în care se indică masa diferitelor tipuri de secţii $fund,borda)e, punţi, etc.' în funcţie de tipul navei, dimensiunile acesteia şisuprafaţa secţiei. Ealorile obţinute pe această bază sunt însădependente de registrul de clasificare pe baza căruia s"a efectuat

eşantiona)ul navei.= variantă des utilizată în faza de proiect tehnologic este aceea de acalcula masa diferitelor tipuri de planşee $fund, borda)e, punţi, pereţitransversali şi longitudinali' pentru un tronson de &8 m din zona centrală anavei. Calculul se face plecând de la eşantiona)ul navei şi desenul generalde construcţie în care sunt precizate dimensional toate elementeleconstructive ale corpului $înveliş, osatură, elemente de rigidizare, etc'. :n finalse determină aşa numita masă unitară e+primată în FtDmG pentru fiecaretip de planşeu sau zonă din corp. e baza acestor valori ale maselor unitare se face apoi calculul masei fiecărei secţii în procesul de împărţire acorpului în elemente prefabricate şi se verifică dacă sunt respectate condiţiileprecizate anterior.

#a amplasarea cusăturilor de monta) dintre elementele prefabricate,trebuie totodată respectate următoarele restricţii<

- distanţa dintre cusăturile de monta) longitudinale şi transversaleşi alte cusături cap la cap sau de colţ dintre elementele de osatură şi înveliş,paralele cu cele de monta), nu va fi mai mică de 88 mm.

- cusăturile de monta) nu vor fi amplasate în zonele cu concentrăride tensiuni ale corpului, cum sunt<

a) racordările de la colţurile gurilor de magazie şi a altor deschideri în punţi!

b) zona de curbură ma+imă a gurnei sau a racordării borda)uluicu puntea!

c) zonele îmbinărilor dintre suprastructuri şi rufuri cu puntea,respectiv în zona racordării parapetului la suprastructură.

"îmbinările de monta) transversale ce delimitează secţiile de corp pelungimea navei vor fi dispuse în acelaşi plan transversal, deci vor fi

îmbinări inelare. 4le vor delimita blocsecţiile $sau raioanele' din care este

alcătuit corpul navei.= parte dintre aceste restricţii sunt prezentate în fig. &.&.

64



Figura 12.1. 2estricţii privind amplasarea cordoanelor de sudură de monta).

Stabilirea poziţiei cusăturilor de monta) se face într"un desen numitschema de împărţire a corpului navei în elemente prefabricate. :n acestdesen se reprezintă la o scară convenabilă o vedere laterală a corpului şi încorespondenţă directă, secţiuni la nivelul tuturor punţilor. Cu linie întreruptăsau linie tip cale ferată se reprezintă pereţii transversali şi longitudinali,

punţile, etc. e linia planului diametral, respectiv pe o paralelă la linia debază sunt poziţionate coastele navei. :n continuare, respectând regulile şirestricţiile prezentate anterior, se reprezintă cu linie continuă cusăturile demonta), indicându"se poziţia lor în raport cu coasta cea mai apropiată.

:mpărţirea corpului în elemente prefabricate diferă în funcţie de tipulnavei. 9stfel în cazul cargourilor, amplasarea cusăturilor de monta) va ficondiţionată de<

- poziţia pereţilor transversali etanşi!- poziţia şi mărimea deschiderilor în punţi!

- numărul de punţi şi poziţia acestora.Caracteristic acestui tip de navă este faptul că la navele mari fundul sepoate e+ecuta din două secţii, prevăzând îmbinări longitudinale de monta) deo parte şi de cealaltă a suportului central, la învelişul fundului respectiv aplafonului dublului fund.

:n mod obişnuit, pe lungimea unei magazii se prevăd sau -blocsecţii, funcţie de lungimea navei, iar cele picuri constituie blocsecţiice se e+ecută separat în poziţie răsturnată. #a navele mari, blocsecţiile provaşi pupa pot fi la rândul lor împărţite în două secţii de volum, separate de oplatformă sau o punte intermediară. e înălţime, borda)ele se e+ecută dinuna sau două secţii în cazul în care nava are punte intermediară. :n ceeace priveşte punţile, acestea se e+ecută din una sau două secţii pe lăţimea

65



navei şi constituie secţii separate. :n figura &. este prezentată o secţiune transversală pe care sunt

precizate poziţiile îmbinărilor de monta).

Figura 12. 2. Secţiune transversală pentru o navă tip cargou şi amplasarea

cusăturilor de monta).

0neori, la navele cu deschideri mari în punţi în zonele dintre ramelelongitudinale ale gurilor de magazie, puntea poate fi înglobată în secţia deborda) şi nu va mai constitui un element prefabricat separat $fig. &.-'.

Figura 12.3. Eariantă de împărţire în secţii a punţii.

:n figura &.% este prezentată schema de împărţi re înelementeprefabricateîn cazul unui cargou.

:mpărţirea în elemente prefabricate a corpului altor tipuri de nave seface asemănător, ţinând cont de particularităţile constructive ale acestora.

:n cazul vrachierelor ce transportă mărfuri uşoare, particularitateaacestora constă în e+istenţa tancurilor de gurnă şi de ruliu. 9ceste tancuri vor constitui de regulă secţii separate şi se vor asambla în poziţie răsturnată,pe panoul format de tablele înclinate ale tancurilor. #a aceste nave, dublulfund şi punţile constituie de regulă secţii distincte, dar zona punţii superioaredintre ramele longitudinale ale gurilor de magazie şi borda) poate să aparţinăşi de secţiile tancurilor de ruliu $vezi fig. &.'. :n acest caz, ma)oritateasecţiilor ce compun corpul vor fi secţii de volum, singurele secţii plane şicurbe deschise fiind cele de punte şi borda).

66



Figura 12.4. 4+emplu de împărţire în secţii şi blocsecţii pentru uncargou.

Figura 12.5. 4+emplu de împărţire a corpului navei în secţii pentru unvrachier " secţiune transversală.

& " secţie tanc de ruliu $incluzând puntea'! " secţie de punte $întreramele transversale a două guri de magazie'! - " secţie de borda)! % "

secţie tanc de gurnă! " secţia de dublu fund! / " secţie tanc de ruliu $fărăpunte'.

:n cazul mineralierelor ce transportă minereuri grele, se ştie cădublul fund este supraînălţat, astfel încât suporţii centrali şi laterali de fundsunt de fapt nişte pereţi ce vor constitui secţii plane separate, la fel ca şi

67



borda)ele şi pereţii longitudinali. 9cest tip de navă se împarte practic numai în secţii plane şi curbe deschise. 9ceeaşi situaţie o întâlnim şi la petroliereleclasice fără dublu fund.

:n cazul petrolierelor cu dublu borda) şi dublu fund, la fel ca şi în cazulnavelor portcontainer cu dublu borda), fundul şi borda)ele vor constitui

secţii curbe închise $sau de volum' ce vor fi asamblate pe suprafaţaplană a acestora, iar punţile şi pereţii transversali sau longitudinali $lapetroliere', vor constitui secţii curbe deschise, respectiv plane.

2ezultă că împărţirea corpului în elemente prefabricate este ooperaţie laborioasă, ce trebuie făcută în concordanţă cu particularităţileconstructive ale fiecărei nave, urmărind utilizarea cât mai )udicioasă aformatelor de table şi cu respectarea tuturor restricţiilor precizate anterior.

:n final, elementele prefabricate ce compun corpul navei vor finumerotate, fiecărei secţii atribuindu"se un simbol prin care să poată fi

identificată. (atorită numărului mare de elemente prefabricate şi a formelor asemănătoare ale acestora, numerotarea trebuie făcută în aşa fel încât, dupăsimbolul atribuit fiecărei secţii, poziţia acestora în corpul navei să fie uşor de depistat. >umerotarea va ţine cont şi de deosebirile ce trebuie să e+iste

între secţiile asemănătoare de la navele diferite ce se e+ecută simultan înşantier. :n practica tehnologică se întâlnesc un mare număr de sisteme denumerotare ce diferă de la şantier la şantier. 9desea aceste sisteme suntgreoaie, complicate şi nu răspund cerinţelor formulate mai sus.

Cele mai raţionale sisteme de numerotare sunt cele care au în vederepoziţia secţiilor în corpul navei, simbolurile acestora fiind alcătuite dintr"ungrupa) de cifre sau un grupa) de cifre şi litere. Sub acest aspect distingem<

"sistemul de numerotare zecimal $cu cifre', la care fiecare blocsecţieprimeşte o grupă de cifre începând de la pupa spre prova $8&, 8, etc',ce va constitui prima parte a simbolului secţiei. Cea de"adoua grupă decifre va preciza poziţia secţiei pe înălţime începând de la fund spre punte.

(e e+emplu, & şi vor fi cele două secţii de fund Kb şi 3b, - şi %secţiile de borda) inferior Kb şi 3b, şi / secţiile de punte intermediarăş.a.m.d., păstrând regula generală ca secţiile babord să aibă o cifră imparăiar cele din tribord, pară. 9cest mod de numerotare este e+emplificat în

figurile &. şi &.%."sistemul de numerotare combinat $cu cifre şi litere', la care primul

element al simbolului este o cifră care indică blocsecţia, ca şi la sistemulzecimal, iar cel de"a doilea element va fi un grupa) de litere cât maisugestiv. 9stfel pentru secţiile de dublu fund vom atribui simbolul (1 urmatde precizarea bordului, Kb sau 3b. :n continuare se utilizeazăsimbolurile<

K*.Kb!K*.3b" secţiile de borda) inferioare!l.Kb! *.3b " secţiile de punte intermediare!KS.Kb! KS.3b " borda)e superioare!

3;! 32 " tancuri gurnă şi de ruliu $la vrachiere'!3.Cnr " perete transversal la coasta nr., etc.

68



1. Te%nolo"ia de asamblare 3i sudare a blo$se$iilor Corpul navei poate fi asamblat pe cala de monta) sau în docul uscat

din secţii propriu"zise $plane, curbe şi de volum', asamblate şi saturate înatelier, sau din blocsecţii. :n ultimul caz, blocsecţiile se asamblează în atelier sau pe cală, în apropierea amplasamentului pe care urmează a fi montat

corpul navei. 9samblarea blocsecţiilor se poate face în poziţie normală sau înpoziţie răsturnată. 9samblarea în poziţie normală se aplică blocsecţiilor realizate integral din elemente prefabricate cum este cazul ma)orităţiiblocsecţiilor corpului navei, cu e+cepţia blocsecţiilor de la e+tremităţi şi a celor de suprastructură. Klocsecţiile prova şi pupa, ca şi eta)ele de suprastructurăse asamblează în poziţiei răsturnată.

1..1 -samblarea blo$se$iilor !n po#iie normală

9samblarea blocsecţiilor în poziţie normală se face în mai multeetape tehnologice începând de la fund şi continuând spre punte, într"osuccesiune logică şi firească, astfel încât asamblarea blocsecţiei să fieposibilă cu un consum minim de manoperă. :n cele ce urmează vor fidescrise etapele de asamblare a unei blocsecţii din zona cilindrică a unuicargou cu o singură punte, blocsecţie ce conţine şi un perete transversal.

Eta#a +. în cazul cel mai general, această etapă constă în asamblareaşi sudarea secţiilor de dublu fund, în situaţia în care fundul este realizat dindouă secţii $fig. &./'.

Figura 12.6. 4tapa a *"a " asamblarea şi sudarea secţiilor de dublu fund.& " învelişul plafonului (.1.! " suporţi laterali! - " învelişul fundului!

% " varange! " suportul central.

69



:n prima fază se aduc cele două secţii de fund şi se aşează pe suporţidupă care se apropie şi se face centrarea acestora. #a centrare seurmăreşte ca liniile de apă trasate pe înveliş şi varange să fie conţinute înaceleaşi plane orizontale, operaţie realizată cu a)utorul nivelei cu tub fle+ibil.

Se verifică paralelismul liniilor teoretice a suporţilor laterali şi corespondenţaplanelor teoretice a varangelor celor două secţii. :n procesul de centrare, cele două secţii de fund se apropie până ce

marginile învelişului se ating local, dar acest lucru nu este obligatoriu. Cusecţiile centrate, situaţia în care distanţa (\ dintre suporţii laterali esteconstantă, se măsoară V)oculV d i $ce poate varia pe lungime' în planul fiecăreivarange, atât pentru cele două învelişuri, cât şi pentru varange. Spree+emplu, pentru învelişul plafonului dublului fund se măsoară )ocurile di îndreptul tuturor varangelor pe liniile teoretice ale acestora. :n mod asemănător,

se măsoară )ocurile d şi d- dintre varange şi suportul central, respectivdintre învelişul fundului. e baza valorii măsurate (] ct, se calculeazăapoi adaosul tehnologic în dreptul fiecărei varange, cu relaţia<

b i ("( t"d i

unde< b! este valoarea locală a adaosului ce trebuie îndepărtat, iar ( t

este distanţa teoretică dintre suporţii laterali.Ealorile astfel calculate în dreptul fiecărei varange se înseamnă, după

care se trasează adaosul de monta) cu a)utorul liniarului.(upă însemnarea adaosurilor tehnologice acestea se îndepărtează

prin tăiere cu flacără, după care se face pregătirea marginilor pentrusudare. :n continuare se e+ecută recentrarea celor două secţii, situaţie încare distanţa dintre suporţii laterali va fi egală cu cea teoretică< ( ( t. entruaceasta este necesar ca valoarea b i a adaosurilor calculate să fie ma)oratecu mărimea lufturilor îmbinărilor de monta), stabilite prin tehnologia de sudare.(upă recentrare, cele două secţii sunt asamblate în puncte de sudură şi setrece la sudare. :nvelişurile vor fi sudate plecând de la centru spre cele douăe+tremităţi, cu câte doi sudori, simultan la fund şi plafonul dublului fund$cordoanele &'. Sudarea varangelor de suportul central se face după oschemă asemănătoare celei utilizate la sudarea secţiilor de dublu fund

Eta#a a ++-a. 9samblarea şi sudarea peretelui transversal. :n situaţia în care blocsecţia include şi un perete transversal,

următoarea etapă de asamblare va consta în asamblarea şi sudareaacestuia de secţia de dublu fund.

eretele transversal este adus pe poziţie şi centrat în raport cu planuldiametral al fundului. Cu a)utorul nivelei cu tub fle+ibil se verificăorizontalitatea unei linii de apă de control trasate pe perete. Eerticalitateaperetelui se verifică cu a)utorul firului cu plumb.

Cu peretele astfel centrat, utilizând o şipcă etalon de la trasa) ce

materializează înălţimea teoretică a liniei de apă faţă de dublul fund $? t' sestabileşte valoarea adaosului tehnologic de la partea inferioară $b' ce trebuie îndepărtat, pe mai multe linii de control trasate pe perete. (upă

70



însemnarea şi trasarea adaosului tehnologic, se face tăierea cu flacără aacestuia şi se pregăteşte marginea inferioară a peretelui pentru sudare.Se recentrează peretele şi se asamblează în puncte de sudură.

(upă consolidarea peretelui cu a)utorul unor diagonale cu întinzători seface sudarea. Sudarea se e+ecută cu sudori plecând de la planul

diametral spre cele două borduri, de o parte şi de cealaltă a peretelui$cordoanele &'. (upă răcirea acestor cordoane se face sudarea pe cealaltăparte, tot simultan în sensuri contrare $cordoanele '.

Eta#a a +++-a. 9samblarea şi sudarea secţiior de borda).Cele două secţii de borda) sunt aduse pe poziţie şi se centrează. #a

centrare se verifică orizontalitatea unei linii de apă trasate pe borda), şicorespondenţa coastelor cu varangele. Suprapunând învelişul borda)uluipeste cel al gurnei, cu a)utorul unei şipci etalon se face aşezarea pe

înălţime a secţiei, verificându"se totodată verticalitatea borda)ului cu a)utorul

firului de plumb. Se înseamnă adaosul tehnologic b de la partea inferioară, setrasează şi se îndepărtează. (upă pregătirea marginilor, secţiile suntrecentrate şi asamblate de gurnă şi peretele transversal.

Se trece la sudarea tablei gurnei de învelişul borda)ului folosind patrusudori, plecând de la centru spre cele două e+tremităţi, simultan în ambeleborduri $cordoanele &'. :n continuare, se sudează borda)ul de perete, de )os

în sus, până în zona a+ei neutre a navei $cordoanele '. 0ltima porţiunepână la punte se sudează în trepte inverse, cu sensul general de sus în )os$cordoanele -, %, '.

Eta#a a +-a. 9samblarea şi sudarea punţii $fig. &.5'.Secţia de punte este adusă pe poziţie şi se centrează. #a centrare se

verifică corespondenţa planului diametral al punţii cu linia planului diametraltrasată pe peretele transversal. Se face apoi centrarea pelungime şi

înălţime. :n acest scop se utilizează firul cu plumb, înălţimea fiind verificatăcu a)utorul şipcilor de la trasa), în raport cu plafonul dublului fund.

Figura 12.7. 4tapa a *E"a " asamblarea şi sudarea secţiei de punte.

71



3rebuie specificat faptul că la toate operaţiunile de centrare,şantierele navale au adoptat norme interne privind toleranţele de aşezare asecţiilor. 9ceste norme se stabilesc pentru toate etapele tehnologice deasamblare a blocsecţiei. Spre e+emplu, în această etapă tehnologică trebuie

respectate următoarele toleranţe<- aşezarea faţă de .(. ∆b mm!- aşezarea pe lungime ∆l -mm!- aşezarea pe înălţime ∆? mm.

9ceste norme sunt rezultatul e+perienţei acumulate şi diferă de la unşantier la altul, în funcţie de precizia de lucru ce este asigurată laconstrucţia corpului.

2evenind la etapa tehnologică descrisă, un aspect important îlconstituie asigurarea înălţimii corecte a punţii la e+tremităţile pupa şi prova,

unde se va realiza cuplarea cu blocsecţiile vecine. 0neori pentru asigurareacoincidenţei dintre secţiunile transversale de capăt ale blocsecţiilor vecine,se utilizează rame de monta) de forma unui perete transversal fictiv. 0tilizândaceeaşi ramă de monta) la asamblarea blocsecţiilor adiacente, se obţineacelaşi contur de capăt, şi se elimină dificultăţile ulterioare ce pot apare laasamblarea corpului pe cală.

(upă centrare, puntea este asamblată de borda)e şi pereteletransversal şi se trece la sudare. într"o primă etapă se sudează puntea deborda)e, cu patru sudori plecând de la centru spre pupa şi prova, simultan în

ambele borduri $cordoanele &'. :n continuare, se sudează pe dedesubt punteade perete, după o schemă de sudare asemănătoare celei folosite la sudareaperetelui de plafonul dublului fund.

(acă nava are mai multe punţi, tehnologia de asamblare esteasemănătoare în aceste prime patru etape, cu deosebirea că secţia depunte principală $din etapa a *E"a' devine secţie de punte intermediară, iar peretele transversal, perete de cală, etc. :n acest caz, se continuă cu<

- etapa a E"a " asamblarea peretelui de interpunte!- etapa a E*"a " asamblarea secţiilor de borda) superioare!

- etapa a E*l"a " asamblarea punţii superioare.3oate operaţiunile e+ecutate în aceste etape sunt perfect analogecelor din etapele **, *** şi *E, din e+emplul prezentat în acest paragraf.

1.. -samblarea blo$se$iilor !n po#iie răsturnată 9ceastă metodă de asamblare este utilizată la asamblarea şi sudarea

blocsecţiilor pupa şi prova, respectiv a eta)elor de suprastructură. în cazul blocsecţiilor de la e+tremităţi, unde nava are forme fine, fără o

suprafaţă plană de spri)in, asamblarea în poziţie normală ar necesita un patfi+ de mari dimensiuni. 3otodată, cele două blocsecţii amintite au o structurăcomple+ă şi curburi pronunţate, astfel încât practic nu este posibilă

împărţirea lor în elemente prefabricate distincte $fund, borda)e, punţi, etc'.

72



Singurul element prefabricat distinct al blocsecţiilor de la e+tremităţi esteperetele picului, care de regulă se asamblează separat, şi eventualii pereţi decompartimenta), prevăzuţi în proiectul navei. (in aceste cauze, cele douăblocsecţii amintite se asamblează în poziţie răsturnată, având ca suprafaţăde spri)in puntea principală.

#a navele mari, aşa cum s"a precizat anterior, blocsecţiile de lae+tremităţi pot fi împărţite în două sau mai multe secţii de volum, având casuprafeţe de spri)in la asamblare puntea teugă, puntea principală, respectivplatformele e+istente în structura picului. Succesiunea operaţiunilor deasamblare este oarecum asemănătoare celei întâlnite la asamblarea secţiilor de dublu fund. 1orma corectă a carenei din această zonă a navei, se asigurăşi în acest caz cu a)utorul osaturii transversale şi longitudinale, respectiv aetravei şi etamboului. Cea mai mare parte a acestor structuri sepreasamblează separat după care se montează, realizându"se un schelet

care ulterior este învelit de filele borda)ului. 9samblarea blocsecţiei sau a secţiei de volum începe întotdeaunaprin asamblarea punţii sau platformei de spri)in pe un dispozitiv având formanegativului acesteia, asemănător tehnologiei de asamblare şi sudare asecţiilor curbe deschise, respectiv a celor plane.

:n continuare, se trece la asamblarea pereţilor de compartimenta) şiapoi a osaturii transversale preasamblate sub formă de cadre. Semontează peretele picului ce aparţine blocsecţiei sau secţiei de volumrespective, şi porţiunea de etravă, ca element longitudinal ce asigurădistanţarea şi poziţia corectă a osaturii transversale. Se montează încontinuare celelalte elemente de structură ale blocsecţiei< stringheri, curenţi,platforme, traverse nepuntite, realizându"se astfel un schelet rigid ce descriecorect formele e+tremităţii navei.

:n etapa următoare se asamblează şi se sudează învelişul navei,plecând de la fund spre punte. în final, se face sudarea prin interior aosaturii de înveliş, şi completarea la rădăcină a îmbinărilor cap la cap dintretablele învelişului. 3ehnologia de asamblare şi sudare a unei astfel deblocsecţii presupune un mare număr de etape tehnologice, prin care serealizează succesiunea de operaţii descrisă mai sus. în fiecare din aceste

etape se stabilesc schemele de sudare aferente, scheme care trebuie sărespecte principiile prezentate anterior. (eoarece sudarea se e+ecutăpreponderent manual, se recomandă folosirea pe scară largă a sudării întrepte inverse, în scopul diminuării tensiunilor şi deformaţiilor remanente.

rezentarea detaliată a tehnologiei de asamblare şi sudare a uneiblocsecţii de la e+tremităţi ar conduce la e+tinderea e+cesivă a volumuluiprezentei lucrări, fapt ce nu se )ustifică. 3otodată trebuie precizat faptul căelaborarea tehnologiei amintite poate fi făcută cu uşurinţă pe baza

1.+ ,etode de asamblare 3i sudare a $orpului na7ei pe $alăCorpul navei poate fi asamblat pe cală fie din blocsecţii, fie din secţii. 9samblarea corpului din blocsecţii este cea mai eficientă metodă, ce

73



conduce la durate minime de monta), din motive lesne de înţeles. Metodapoate fi aplicată sub rezerva ca şantierul naval să dispună de maşini şiinstalaţii de ridicat şi transportat cu o capacitate suficient de mare, iar calade monta) să aibă dotările necesare pentru deplasarea blocsecţiilor învederea cuplării acestora. în acest sens este indicat ca pe cala de monta) să

e+iste sisteme de translatare pe direcţie longitudinală şi transversală, şi înacelaşi timp cărucioarele e+istente în aceste sisteme să fie prevăzute cuplatforme reglabile $hidraulice sau mecanice' pe înălţime.

9samblarea din secţii a corpului navei, se e+ecută prin mai multemetode ce vor fi prezentate ulterior, şi conduce la durate mai mari ale cicluluide monta). 0tilizarea acestor metode este însă frecventă în special încadrul şantierelor navale mai puţin dotate tehnic.

*ndiferent de metoda de asamblare, în cursul procesului de monta) alcorpului se efectuează o serie întreagă de lucrări de centrare şi verificare, ce

au drept scop obţinerea formei şi dimensiunilor corecte ale corpului.rima operaţiune cu care demarează asamblarea corpului este cea dematerializare pe cală a liniilor de control necesare monta)ului prinamplasarea plăcuţelor de cală. 9cestea vor materializa în principal liniateoretică a planului diametral $linia de bază', dar şi liniile transversale,perpendiculare pe linia de bază, linii necesare în lucrările de centra).

9mplasarea plăcuţelor de cală poate fi făcută clasic, cu a)utorulstrunei de oţel perfect întinse cu a)utorul unui vinci cu şurub şi a firului cuplumb, sau prin metode optice.

1.+.1 ,etode opti$e de efe$tuare a lu$rărilor de $entrare 3i7erifi$are

Metoda optică de efectuare a lucrărilor de centrare şi verificare cua)utorul teodolitului este considerată metoda de bază în cazul construcţieinavelor pe calele de monta) orizontale.

9ceastă metodă înlocuieşte cu succes, conducând la rezultate multmai precise, metodele clasice de verificare a orizontalităţii cu a)utorul niveleicu tub fle+ibil $furtunul cu apă'. 3otuşi, metodele clasice au în continuare olargă utilizare, deoarece nu necesită o calificare deosebită a personalului.

entru început, în acest paragraf vor fi precizate indicaţiile generale

pentru utilizarea teodolitului. 9stfel, la demararea lucrărilor, stativulteodolitului se aşează pe o bază suficient de rigidă, picioarele mobile alestativului reglându"se astfel încât înălţimea totală $împreună cu teodolitul'să corespundă înălţimii lucrătorului, iar măsuţa stativului să fie într"o poziţieapro+imativ orizontală. 3eodolitul se fi+ează în prealabil pe măsuţa stativuluicu un VşurubV, după care se centrează deasupra punctului sau liniei, dupăcare se fi+ează rigid pe stativ. 9+a verticală a teodolitului se fi+ează verticalpe nivel cu cercul orizontal. 3eodolitul se consideră stabilizat şi centratdeasupra punctului în cazul în care a+ul vizorului VcentroruluiV coincide cu

punctul marcat, şi nivelul prin alidada cercului orizontal se află în poziţieorizontală.=cularul lunetei teodolitului se reglează după ochiul observatorului prin

74



rotirea inelului cu dioptrii, astfel încât să apară imaginea clară a grileitubului. Crucea lunetei se suprapune cu un punct îndepărtat $de e+emplu latrasarea calei, cu punctul de intersecţie al planului diametral al calei cucoasta din pupa'. 1i+area apro+imativă a lunetei se face cu a)utorul vizoruluimecanic, iar suprapunerea e+actă a lunetei cu punctul respectiv, prin rotirea

şurubului de orientare. #uneta se focalizează pe acest punct prin rotireacremalierei lentilei focalizatoare. :n cazul intersectării traiectoriei planului vertical, teodolitul trebuie să

fie fi+at pentru a nu se putea roti în )urul a+ei verticale. (upă aceasta se potaplica punctele intermediare ale liniei intersectate, rotind luneta teodolitului în

)urul a+ei orizontale şi focalizând"o pe locurile dinainte stabilite $de e+emplupe plăcuţele calei'. entru simplificarea operaţiei de aplicare a reperelor trasate se pot folosi rigle cu diviziuni milimetrice.

entru construirea în plan orizontal a perpendicularei la linie,

teodolitul se fi+ează şi se centrează deasupra punctului marcat, a+ul optic allunetei suprapunându"se pe planul vertical care trece peste linie. 3eodolitulse va bloca, pentru a nu se putea roti în )urul a+ei verticale în timpul citirii pecadran. 4liberând teodolitul, se roteşte la 78 şi se fi+ează din nou. 9poi seroteşte în )urul a+ului orizontal, aplicând succesiv punctele perpendicularei.

:n cazul intersectării liniei planului orizontal $de e+emplu a liniei planuluide bază', luneta se montează orizontal şi se fi+ează pentru a nu se putearoti în )urul a+ei verticale, aplicând succesiv punctele traiectoriei planuluiorizontal.

9plicarea liniei planului diametral $.(.' şi a liniilor paralele cu acestase face în modul următor $fig. &.6'< în zonele prova şi pupa ale calei sestabilesc cu a)utorul ruletei punctele a+ei de simetrie a calei, între care se vatrasa linia .(. şi pe plăcile metalice se aplică cu punctatorul semnele detrasa). 3eodolitul se montează şi se centrează în prealabil deasuprapunctului din prova $sau pupa' al a+ei de simetrie a calei. 9+a de rotire ateodolitului se fi+ează vertical pe nivel. 9poi teodolitul se centrează definitivdeasupra punctului. #inia verticală a grilei lunetei se suprapune cu punctul dinpupa $sau prova' al a+ei de simetrie a calei Corpul teodolitului se fi+eazăpentru a nu se roti în )urul a+ei verticale. #uneta se fi+ează succesiv pe

plăcile amplasate în .(., plăci pentru care se înseamnă poziţia traiectoriei.(.

Celelalte linii longitudinale se aplică pe cală la fel ca şi linia .(. entrumarcarea pe cală a perpendicularelor la .(. pe plăcile amplasate pe linia.(. se fi+ează poziţia punctelor de intersectare a perpendicularelor $cupla maestră, coaste de capăt sau medii ale secţiilor şi blocsecţiilor, etc'.3eodolitul se fi+ează succesiv deasupra fiecăruia din punctele deintersectare a perpendicularei cu linia .(. şi se centrează deasupra lui. 9+uloptic al lunetei se suprapune cu .(. şi se fi+ează teodolitul pentru a nu se

roti în )urul a+ei verticale în timpul citirii pe cercul orizontal. 9poi corpulteodolitului se roteşte cu 78 în )urul a+ei verticale şi se fi+ează din nou. :ncontinuare, luneta se roteşte în )urul a+ei orizontale şi se marchează

75



succesiv punctele perpendicularei respective pe plăcuţele calei.

Figura 12.8. Marcarea liniilor de bază pe cală&" linie de baza $referinţa' orizontală! " montanţi! -" teodolit! %" linielongitudinală! " linie perpendiculară pe .(.! /" linie .(.! 5" plăcuţe.

entru materializarea liniei de bază orizontale, a+a de rotire ateodolitului se fi+ează vertical pe nivel. 9+a lunetei se fi+ează orizontal. 2otindcorpul teodolitului în )urul a+ei verticale, se aplică succesiv puncteletraiectoriei planului de bază pe montanţi, coloanele calei sau pe alteconstrucţii fi+e. lăcuţele de cală odată marcate vor fi utilizate în timpullucrărilor de centrare şi poziţionare corectă a elementelor prefabricate alecorpului. (e e+emplu, pentru verificarea poziţiei secţiilor de fund pe lungime,teodolitul se montează lateral faţă de secţia verificată $fig. &.7', dacă lăţimeacalei permite, sau sub secţia de fund, deasupra liniei de bază a coastei mediipe cală. 9poi teodolitul se echilibrează şi se centrează. 9+a optică a lunetei sesuprapune cu planul coastei medii pe cală, iar corpul teodolitului se fi+eazăpentru a nu se roti în )urul a+ei verticale, dar luneta să se poată roti înplanul coastei medii. #uneta se aplică pe secţie şi se stabileşte poziţia secţiei

de fund pe lungime. Suprapunerea liniei verticale a lunetei teodolitului culinia coastei medii a secţiei se realizează prin deplasarea celei din urmă de"a lungul calei. oziţia secţiei de fund după planul orizontal, înălţime, asietă şi

înclinare se verifică cu o singură montare a teodolitului. >umai la verificareaplanului orizontal pe secţie în unele cazuri, teodolitul se montează de două ori$sau se folosesc două teodolite' în pupa şi în prova.

3eodolitul se montează pe cală în .(. în prova sau în pupa faţă desecţia verificată, nu mai aproape de 6"&8m. #uneta teodolitului pe înălţimetrebuie să fie sub planul de bază al navei. 9+a optică a lunetei se montează în

planul diametral al calei. 3eodolitul se fi+ează pentru a nu se putea roti în )urula+ei verticale, dar luneta se roteşte liber în .(. entru verificarea planuluiorizontal, luneta teodolitului se aplică pe semnele de trasa) ale .(. de pe

76



borda)ul e+terior, la îmbinarea de monta) a secţiei. Suprapunerea linieiverticale a lunetei cu semnul de trasa) al .(. la secţie se realizează prindeplasarea secţiei pe planul orizontal.

Figura 12. 9. Eerificarea poziţiei secţiei de fund.& " linie .(.! " teodolit! - " montant de miră! %" linia coastei medii! " mire.

entru verificarea poziţiei secţiei de fund pe înălţime, înclinarelongitudinală şi transversală, a+a lunetei teodolitului se fi+ează în planulparalel cu cel de bază. Se fi+ează luneta pentru a nu se putea roti în )urula+ului orizontal, se îndreaptă spre montant şi se marchează pe ea semnelede trasa) ale poziţiei planului paralel cu cel de bază $după linia orizontală ariglei lunetei'. Cota egală cu distanţa dintre semnul de trasa) aplicat şi semnul

de trasa) de pe montant se marchează pe mirele fi+ate în punctele deintersectare a coastelor marginale $secţiunea de capăt' cu .(."ul secţiei.#uneta teodolitului se îndreaptă spre semnele de trasa) menţionate şi secţiase centrează pe înălţime şi asietă până la suprapunerea crucii lunetei cusemnul de marca) de pe miră.

Eerificarea înclinării transversale $sau a ruliului' se face montândmirele pe punctele de intersecţie a liniilor coastelor marginale cu liniile decontrol de pe interiorul borda)ului sau de pe varangele de capăt peambele borduri. #uneta teodolitului se îndreaptă spre mire, şi se

echilibrează secţia până la obţinerea unor indicaţii identice pe mireleambelor borduri.Centrarea cu a)utorul teodolitului se poate utiliza pe scară largă în

toate etapele tehnologice, atât la asamblarea blocsecţiilor cât şi a corpuluinavei pe cală $asamblarea borda)elor, a pereţilor transversali şilongitudinali, cuplarea secţiilor sau blocsecţiilor pe cală, etc'. (e e+emplu,verificarea poziţiei secţiilor de borda) pe lungime se poate face similar cucentrarea pe lungime a secţiei de fund. oziţia secţiei de borda) în raport cuplanul orizontal se poate verifica prin una din metodele ilustrate în figura&.&8.

&" linie de control longitudinală! " teodolit! -" montant< %" linie decontrol orizontală! " mire! /" linie de control a liniei longitudinale! 5"linie de

77



bază a liniei longitudinale pe cală.

Figura 12.10. Centrarea borda)elor.

(upă o primă metodă, pe paiolul dublului fund se aplică în prealabil olinie longitudinală de control, iar pe secţia de borda) în punctele verificatese vor monta mire cu semne de marca) ale aceleiaşi linii longitudinale decontrol. 3eodolitul se montează şi se centrează deasupra aceleiaşi linii decontrol. 9+a optică a lunetei se suprapune cu planul liniei longitudinale decontrol şi se fi+ează pentru a nu se putea roti în )urul a+ei verticale. #unetase îndreaptă succesiv spre mirele secţiei de borda). Suprapunerea linieiverticale a lunetei teodolitului cu semnele de marca) de pe mirele secţiei serealizează prin deplasarea părţii superioare a secţiei de bord.

9 doua metodă diferă prin aceea că linia de bază a linieilongitudinale se aplică pe cală, iar mirele cu semnele de marca) semontează în e+teriorul secţiei de bord.

9 treia metodă se aplică dacă puntea intermediară sau principală facecorp comun cu secţia de borda). :n acest caz, linia de control este înprealabil trasată pe punte, iar teodolitul se centrează deasupra acesteia.

entru verificarea poziţiei secţiei de borda) după înălţime şi asietă,trebuie să e+iste marca)ul înălţimii care poate fi unul din marca)ele liniei debază orizontale de pe un montant din apropierea secţiei verificate. 3eodolitul

se aşează pe secţia de fund, verificându"se verticalitatea a+ei sale. #unetase aşează în poziţie orizontală şi se fi+ează. 9poi se stabileşte poziţiadupă înălţime a a+ei optice a lunetei, pentru care aceasta se îndreaptă spremarca)ul înălţimii şi se măsoară distanţa de la marca) la proiecţia linieiorizontale a grilei lunetei.

#uneta se îndreaptă spre secţia de borda) în zona coastelor e+treme şise egalizează asieta secţiei până la obţinerea unor distanţe identice de lalinia orizontală de control de pe secţie la proiecţia liniei orizontale a grileilunetei. 9poi se stabileşte înălţimea secţiei prin măsurarea distanţei de la

proiecţia liniei orizontale a grilei la linia orizontală de control de pesecţie, şicompararea sa cu distanţa de la proiecţia aceleiaşi linii la marca)ele înălţimii. oziţia pereţilor se verifică la fel ca şi poziţia secţiilor de bord.

78



1.+. -samblarea $orpului na7ei din blo$se$ii 9şa cum s"a precizat anterior, este cea mai productivă metodă de

asamblare a corpului navei. Klocsecţiile sunt asamblate separat în atelier saupe cală, fapt ce permite practic abordarea simultană a monta)ului corpului pe

întreaga lungime. 3otodată blocsecţiile pot fi saturate în grad avansat, fapt ce

reduce substanţial durata de staţionare pe cală.0n aspect important îl constituie stabilirea ordinii de cuplare pe cală ablocsecţiilor, funcţie de care se stabileşte şi graficul de asamblare ablocsecţiilor, respectiv prioritatea la monta) a acestora. =rdinea de monta),respectiv etapele tehnologice de asamblare ale corpului, trebuie să reducăla ma+imum timpii morţi, fiecare blocsecţie trebuind să fie complet finalizată

în momentul în care îi vine rândul să fie cuplată pe cală. 9samblarea corpului începe de regulă din zona compartimentului de

maşini, prin cuplarea primelor două blocsecţii. 9stfel se urmăreşte

finalizarea cât mai rapidă a zonei compartimentului de maşini, fapt ce permitedemararea operaţiunilor de monta) a instalaţiilor din CM. în continuare see+ecută cuplarea următoarelor blocsecţii, mergând simultan spre cele douăe+tremităţi ale corpului, până se a)unge la cuplarea blocsecţiei picului prova.

#a navele de lungime mare, ce au un număr mare de blocsecţii, serecomandă chiar cuplarea simultană a blocsecţiilor pe întreaga lungime înraioane de câte două blocsecţii. în continuare se trece apoi la cuplareaacestor raioane, avansând simultan spre cele două e+tremităţi. 9ceastătehnologie conduce evident la productivitatea ma+imă şi la o durată minimăde staţionare a corpului navei pe cală. #a aplicarea acestei metode seimpune ca toleranţele la forma secţiunilor de capăt a blocsecţiilor să fiefoarte strânse. în caz contrar pot apare dificultăţi mari la cuplare, ce potmerge până la imposibilitatea cuplării şi rebutarea unor blocsecţii. 4vitareaacestei situaţii se face prin creşterea preciziei de fabricaţie şi folosirea unor rame de monta) la asamblarea blocsecţiilor, aşa cum s"a precizat anterior.

:n cele ce urmează va fi abordată tehnologia de cuplare a douăblocsecţii, toate celelalte cuplări e+ecutându"se asemănător.

:n prima etapă, pe cală este adusă prima blocsecţie şi centrată pepoziţie în raport cu linia planului diametral materializată pe cală cu a)utorul

plăcuţelor de cală sau a strunei de oţel $fig. &%.&7'.

Figura 12.11. Centrarea primei blocsecţii.&"fir cu plumb! " nivele cu tub fle+ibil! - " cărucior de cală ! % " tacheţi! "

79



plăcuţe de cală

Se verifică totodată asieta şi ruliul $înclinarea transversală' cua)utorul nivelei cu tub fle+ibil sau a teodolitului. oziţia pe lungime se verificăasemănător cu firul cu plumb sau cu teodolitul, cu a)utorul plăcuţelor de

marca) de pe cală ce au fost fi+ate anterior. :n acest paragraf succesiuneaoperaţiilor de centra) nu va fi abordată amănunţit, deoarece poate fi stabilităcu uşurinţă pe baza celor prezentate în paragraful anterior.

(upă ce blocsecţia * a fost centrată se trece la centrarea blocsecţiei ** înraport cu prima blocsecţie. 9ceastă blocsecţie se aşează pe cărucioare şi secentrează ca şi blocsecţia * în vederea însemnării adaosului tehnologicprevăzut pe conturul secţiunii de capăt $fig. &.&'.

Figura 12.12. Centrarea celei de"a doua blocsecţii.& " întinzători! " urechi de prindere! - " plăcuţe de cală! % " fir cu plumb! "

nivelă cu tub fle+ibil

Cu blocsecţiile centrate $fie clasic, fie cu teodolitul', se înseamnăadaosul tehnologic ce trebuie îndepărtat, după ce în prealabil blocsecţiile aufost blocate cu întinzători şi urechi de prindere sudate pe conturulblocsecţiilor.

Stabilirea adaosului se poate face în două moduri<I în primul mod, se măsoară din loc în loc distanţele d $)ocurile dintre

învelişuri' pe nişte linii de măsură trasate în prealabil. Cunoscând distanţaintercostală teoretică a, şi măsurând distanţa a dintre coastele de capăt $a ct.', se calculează adaosurile b ce se înseamnă după aceea pe învelişulblocsecţiei **<

b a ] "a " dI în a doua variantă se calculează )ocul d& ce urmează a f i

însemnat cu a)utorul însemnătorului distanţier în raport cu muchia

blocsecţiei *. 9cesta se calculează cu relaţiad& a\"aSe reglează însemnătorul la valoarea d i şi se trasează adaosul pe

80



întreg perimetrul blocsecţiei **. 1acem precizarea că acest procedeu poate fiaplicat şi la însemnarea adaosurilor de monta) în etapele tehnologice deasamblare a blocsecţiilor $vezi asamblarea secţiilor de dublu fund, borda)e,etc'.

4ste evident că după îndepărtarea adaosului şi recentrare, când d i 8 şi

a\ a, )ocul d i dat de relaţia de mai sus trebuie ma)orat cu valoarearostului îmbinării cap la cap stabilit prin tehnologia de sudare.(upă însemnarea adaosului, se desprind întinzătorii, se taie adaosul

tehnologic şi se pregătesc marginile pentru sudare. 0rmează recentrareablocsecţiilor, reblocarea acestora cu a)utorul întinzătorilor şi asamblarea înpuncte de sudură a învelişurilor celor blocsecţii.

(upă asamblare se trece la sudare după o schemă de sudareconvenabilă. :n figura &.&- este prezentată o schemă de sudare cu până la5 sudori, indicată la cuplarea blocsecţiilor. :n această schemă cordoanele

& şi dintre borda)e se e+ecută în trepte inverse, cu sensul general de sus în )os indicat pe schemă. :n ceea ce priveşte cordoanele verticale - şi % dintrecarlingile de fund, dacă înălţimea lor este mare, se vor suda de sus în )osdar în trepte inverse.

Figura 12. 13. Schema de sudare la cuplarea a două blocsecţii

0n aspect important poate apare în cazul în care blocsecţiile nu suntprevăzute cu adaosuri tehnologice de monta), ci cu adaosuri decontracţie. :n acest caz, blocsecţi ile vor fi e+ecutate practic ladimensiunile nominale, dar rostul îmbinărilor cap la cap va fi mai mare $dinmotive uşor de înţeles', şi va rezulta de cele mai multe ori cu variaţii înanumite limite, pe conturul blocsecţiilor. roblema se rezolvă prin sudareape #l'cuţ' cera$ic', ce permite formarea corectă a rădăcinii cordonului,asigurând şi stabilitatea băii de sudare în cazul rosturilor mari.

Kenzile cu plăcuţe ceramice vor fi aplicate în e+teriorul învelişului la fundşi borda)e, la care sudarea se va face prin interior, respectiv sub punţi, la

care sudarea se va face pe suprafaţa superioară a acestora. :n prealabil pecontur se sudează piepteni prevăzuţi cu decupări suficient de mari pentru a

81



permite aplicarea benzilor ceramice. Sudarea învelişurilor se va face pe osingură parte, după o schemă asemănătoare celei din figura &.&%.

Figura 12.14. Schema de sudare pe plăcuţe ceramice

Cordoanele dintre învelişul borda)elor şi învelişul fundului se pote+ecuta semiautomat în mediu de gaz $M9;"C= sau C=2;=>', în timpce cordoanele dintre punţi pot fi e+ecutate prin acelaşi procedeu, sau automatsub strat de flu+.

:n figura &.& este prezentată schema de aplicare a benzii cu plăcuţeceramice la borda), respectiv amplasarea pieptenilor.

Figura 12.15. Schema de amplasare a pieptenilor de monta)şi a plăcuţelor ceramice.

&" pieptene! " bandă adezivă! - " plăcuţă ceramică! % " învelişul borda)ului

1.+.+ -samblarea $orpului na7ei pe $ală din se$ii(eşi metoda de asamblare a corpului navei din blocsecţii este cea

mai eficientă, totuşi în multe şantiere navale se utilizează pe scară largăasamblarea navei din secţii. Metodele de asamblare din secţii se utilizează în special în şantierele navale ce nu dispun de o dotare tehnică suficientă cu

82



maşini de ridicat şi transportat. 9samblarea corpului din secţii se face prinpatru metode mai cunoscute, şi anume<

&. )sa$blarea #rin $etoda du#' orizonturi 4ste prima metodă ce a fost aplicată odată cu trecerea la construcţia

navelor sudate, din elemente prefabricate, şi reproduce în oarecare

măsură succesiunea de monta) a navelor nituite. 9samblarea navei se face pornind de la fund, simultan pe întreagalungime a navei, prin asamblarea pe orizontală a secţiilor de fund plecând dela mi)locul navei spre cele două e+tremităţi. e măsură ce secţiile de fundsunt asamblate se trece la sudarea lor şi simultan se asamblează alte secţiide fund în continuare. #a finalul acestei etape, se finalizează completprimul orizont, cel al secţiilor de fund.

:n continuare se asamblează şi se sudează pereţii transversali de calăsimultan pe întreaga lungime. Se continuă cu asamblarea şi sudarea

borda)elor inferioare $cazul navelor cu punte intermediară' şi apoi seasamblează punţile intermediare, plecând de la mi)locul navei spre cele douăe+tremităţi. Se finalizează astfel cel de"al doilea orizont.

Se continuă cu al treilea orizont, alcătuit din pereţii transversali deinterpunte, borda)ele superioare şi punţile superioare, etc. :n final, secuplează cele două blocsecţii de la e+tremităţi. >ava se construieşte peorizonturi succesive, de unde şi denumirea metodei.

entru mărirea frontului de lucru, borda)ele pot fi asamblate plecândsimultan din două sau trei locuri pe lungimea navei. #a întâlnireafronturilor, ultimele secţii de borda) $secţie tampon' se centrează, iar adaosurile tehnologice se înseamnă prin suprapunerea învelişului secţieitampon peste învelişurile secţiilor alăturate, de)a asamblate şi sudate.

9vanta)ul acestei metode constă în frontul mare de lucru ce sedeschide în fiecare etapă, practic lucrându"se simultan pe întreagalungime a navei. roductivitatea metodei după orizonturi este astfeldeosebit de ridicată, conducând la durate mici de staţionare a corpului naveipe cală.

(ezavanta)ul metodei constă în precizia de fabricaţie scăzută, şiabaterile mari de la forma şi dimensiunile corpului navei. (atorită

numărului mare de suduri e+ecutate simultan şi oarecum haotic pe întreaga lungime a navei, mai ales în prima etapă, când rigiditateaorizontului secţiilor de fund este relativ redusă, rezultă deformaţii e+cesiveşi abateri mari de la dimensiunile nominale. (in acest motiv, această metodăa fost iniţial abandonată.

0lterior a fost concepută o metodă asemănătoare, care înlătură oparte din dezavanta)ele menţionate, aşa numita Vvariantă actualizată ametodei după orizonturiV.

#a asamblarea corpului navei prin metoda du#' orizonturi

actualizat', într"o primă etapă se asamblează primul orizont, cel al secţiilor de fund, plecând de la centrul navei spre cele două e+tremităţi, fără a se face însă şi sudarea. :n continuare, se asamblează şi se sudează pereţii

83



transversali pe întreaga lungime a navei, după care se trece la asamblareaborda)elor inferioare, fără a se face însă şi sudarea. 2ezultă un ansamblurigid care va împiedica manifestarea contracţiilor în momentul sudării,

înlăturând astfel dezavanta)ele metodei clasice.Se trece în continuare la sudarea secţiilor de fund între ele şi a

borda)elor, simultan efectuându"se centrarea şi asamblarea secţiilor de punteintermediară. Se continuă cu asamblarea pereţilor de interpunte şi sudareaacestora, după care se asamblează borda)ele superioare.

(upă asamblarea integrală a celui de"al doilea orizont se trece lasudarea acestuia pe întreaga lungime, simultan cu asamblarea punţilor superioare. :n final se sudează punţile superioare şi se cuplează cele douăblocsecţii de la e+tremităţi.

entru diminuarea la ma+imum a deformaţiilor se aplică pe scarălargă sudarea în trepte inverse. 4vitarea încovoierii generale a corpului navei,

se poate realiza prin e+ecutarea simultană a cordoanelor de sudură simetricedin cele două borduri. Metoda are o productivitate ridicată şi conduce ladeformaţii şi abateri rezonabile ce se încadrează în toleranţele admise de ladimensiunile principale. :n figura &.&/ este indicată ordinea de asamblarea secţiilor prin această metodă.

Figura 12.16. Schema etapelor tehnologice de asamblare a corpului navei pecală prin metoda după orizonturi actualizată.

(acă nava se e+ecută cu adaosuri tehnologice, schema de asamblaretrebuie însoţită de schema adaosurilor de monta), ce va ţine cont deordinea de asamblare. 9stfel secţiile de borda) tampon< 7 şi &6, vor fiprevăzute cu adaosuri atât la partea inferioară cât şi la cele două

e+tremităţi, pupa şi prova.Metoda prezentată are totuşi dezavanta)ul că structurile corpului vor fi

tensionate. 3ensiunile reziduale mari, chiar dacă deformaţiile sunt uniforme şiacceptabile ca valoare, sunt o consecinţă a rigidităţii mari a fiecărui orizont,ce nu permite manifestarea liberă a contracţiilor în timpul răcirii cordoanelor de sudură.

. )sa$blarea #rin $etoda #ira$idal'Metoda piramidală a fost introdusă după renunţarea la metoda după

orizonturi, şi înlătură toate dezavanta)ele primelor două metode şi anume<

precizia scăzută de fabricaţie, respectiv tensiunile remanente mari.#a această metodă, asamblarea corpului navei începe din zonacentrală unde se realizează un tronson de corp ce se e+tinde în trepte pe

84



lungime, iar pe înălţime a)unge până la puntea principală. 3ronsonul realizatare în fiecare etapă forma unei piramide, de unde şi denumirea metodei.

9samblarea corpului navei începe cu centrarea pe cală a unei secţii defund, urmată de asamblarea şi sudarea celor două secţii de fund adiacente.0rmează asamblarea şi sudarea peretelui transversal de cală $dacă e+istă',

după care se asamblează şi se sudează cele două borda)e inferioare şi apoipuntea intermediară. 2ezultă o primă piramidă ce se e+tinde până lainterpunte. Se continuă cu alte două secţii de fund, după care se asambleazăşi se sudează patru secţii de borda) inferior simultan cu asamblarea şisudarea peretelui de interpunte de pe verticala primei piramide. Se sudeazăborda)ele superioare din a+a piramidei şi simultan puntea superioară,respectiv cele două interpunţi adiacente. 2ezultă prima piramidă completă,ce se e+tinde până la puntea principală.

Se continuă în acelaşi mod cu alte două secţii de fund, borda)e, punţi,

etc. Metoda este prezentată în figura &.&5. entru a nu complica inutilfigura, s"a indicat numai ordinea de monta) a primei piramide complete, ce afost haşurată.

Figura 12.17. Schema etapelor tehnologice de asamblare a corpului navei pecală prin metoda piramidală.

(atorită rigidităţii mari a tronsonului realizat în fiecare etapă deasamblare, deformaţiile provocate de sudare vor fi minime. 3otodată, pemăsură ce se avansează spre e+tremităţi şi spre puntea superioară,deformaţiile remanente acumulate în etapele anterioare pot fi compensate cua)utorul adaosurilor tehnologice. (acă asamblarea navei se face cu adaosuride contracţie, deformaţiile pot fi compensate adoptând valori convenabilepentru lufturile îmbinărilor cap la cap, şi sudarea pe plăcuţă ceramică. Carezultat, se a)unge la o precizie deosebit de ridicată şi corpul navei serealizează în toleranţe foarte strânse la dimensiunile principale.

0n alt avanta) al metodei este acela că tensiunile remanente dinstructurile corpului navei în ansamblu sunt mult diminuate. 9cest fapt see+plică prin aceea că în momentul sudării fiecărei secţii, aceasta este liberăpe două sau chiar trei laturi, iar contracţiile cordoanelor de sudură la răcireaacestora se pot manifesta liber în proporţie mult mai mare.

:n practica proiectării tehnologice, schema etapelor tehnologice serealizează cu a)utorul unor schiţe a+onometrice care descriu aspectul

tronsonului realizat în etapa respectivă, şi pe care se indică şi schema desudare din acea etapă. Schemele de sudarea utilizate sunt asemănătoarecelor prezentate anterior, când a fost abordată tehnologia de asamblare a

85



blocsecţiilor şi a corpului navei din blocsecţii.

tehnologia de sudare si asamblare

Documents