tehnici de culegere a informatiilor

7/23/2019 Tehnici de Culegere a Informatiilor

1/4

Tehnici de culegere a informatiilor. Interviul nondirectiv.

Culegerea informatiilor in procesul de comunicare reprezinta unul dintreobiectivele cele mai importante ale comunicarii. Comunicam pentru a actiona, iaractiunea constienta presupune informatie. In comunicarea interpersonala distingemtrei tipuri de tehnici de culegere a informatiilor: interviul nondirectiv, interviul ghidatsi interviul directiv. Cele trei tipuri corespund unei scale a nivelului de interventie in

discursul celui intervievat, de la interventia minima, in cazul interviului nondirectiv,la interventia maxima in cazul interviului directiv.

Principalele caracteristici ale celor trei tipuri de interviuri sunt urmatoarele:

1. Interviul nondirectiv: este interviul in care se aplica cele patru dimensiuni aleorientarii nondirective formulate de C. Rogers: acceptarea neconditionata a celuilalt,neutralitatea binevoitoare, autenticitatea, empatia.Este interviul specic consilierii,drept pentru care se mai numeste si interviu clinic.

!. Interviul ghidat este o varianta a interviului nondirectiv, in care fazelenondirective sunt alternate cu faze directive, pe baza unui ghid de interviu. In fapt,acesta este un ansamblu de explorari nondirective pe teme introduse directiv. "efoloseste mai ales in activitatile exploratorii de teren.

Interviul directiv, avand ca varianta principala chestionarul este interviul in caretotul este dinainte stabilit si etalonat: #biectivele, continutul si ordinea intrebarilor,numarul intrebarilor si, uneori, chiar si variantele de raspuns. "e foloseste incercetari statistice cu puternica tenta sociologica.

1. Rolul climatului in interviul nondirectiv

In interviul nondirectiv, climatul este hotarator. Chiar daca subaspect tehnicse produc erori, acestea pot sublimate in prezenta unui climat favorabil. $iciodata,intr%un interviu nondirectiv nu se vor obtine toate informatiile sau cele maiimportante informatii dintr%o singura iteratie. &desea imaginea consilierului asupracazului este veridica dupa mai multe iteratii, prima id, adesea, una 'de incalzire(,de acomodare reciproca, de calibrare a reactiilor, a intensitatii, ritmului siprofunzimii abordarilor. &sa cum s%a mai precizat, in realizarea climatului trebuie sase ia in considerare importanta 'primei impresii(. &ceasta poate deschidecomunicarea sau o poate bloca.

2. Formularea temei in interviul nondirectiv

Prima conditie in formularea temei este ca aceasta sa e cat mai generalacu putinta. In consiliere, adesea tema se formuleaza singura, pornind de laproblema clientului. "i aici, insa, introducerea in tema apartine consilierului, caretrebuie sa aiba initiativa. El nu trebuie, insa, sa 'ghiceasca(, sa arate ca stiedinainte despre ce este vorba. Intampinari de tipul: ')rei *vreti+ sa divortezi*divortati+ (- 'Probleme in dragoste (- 'e%ai impotmolit (- '$u stii incotro s%oapuci ( au toate sansele sa faca imposibila intrarea in comunicare, acestea indinductii sau interpretari ale pacientului cu consecintele cunoscute. /e aceea,indeosebi in consilierea psihologica, intrarea in situatie de comunicare se poate faceprin enunturi de cea mai mare simplitate, de tipul: 'Ei (- ')a ascult(- '"a auzim 0(-'/eci (, lasand pacientului initiativa lansarii temei.

& doua conditie in formularea temei este evitarea restrangerii sau limitariitemei. n pacient timid, complexat, neobisnuit sa vorbeasca poate astepta sa e


2/4

intrebat. $ici de aceasta data nu trebuie sa inducem o tema anume, pe baza debanuieli. 2entinerea la nivel de maxima generalitate este in continuare necesara."e pot folosi intrebari de tipul: '3ai sa vedem care%i problema(- '"a vedem ce teframanta(- '$ecazuri ( etc. prin care sa declansam confesiunea. /aca pacientulspune ceva, orice ar spune este folositor pentru declansarea comunicarii: /aca isiexprima dicultatea de a aborda tema, reiteram aceasta dicultate si pornim de laea- daca sugereaza problema, atunci reiteram problema si il a4utam sa o dezvolte.Pentru acest lucru, folosim tehnicile de interventie.

Tehnici de interventie

Cu toate ca in interviul nondirectiv este recomandata, asa cum subliniazaC.Rogers si 5.C. &bric, noninterventia, inca de la analiza acestor recomandari amformulat unele exceptii, aplicabile mai ales in consiliere si terapie psihologica.Interventiile tin seama indeosebi de starea de spirit a clientului, adesea unadeteriorata, de capacitatea diminuata a acestuia de a se anga4a intr%un proces decomunicare optim. Iata principalele tipuiri de interventie recomandate de specialisti:

1. Reiterarea sau reexul simplu: consta in retransmiterea, catre celalalt

a ceea ce tocmai a spus. ehnica este una care cere o minima abilitate si experientasi nu in ultimul rand capacitatea de a reformula idei, 'cu alte cuvinte(, fara adenatura sensul spuselor celuilalt. Reiterarea centreaza subiectul pe problema, iidovedeste acestuia atentia noastra si il a4uta sa dezvolte tema, sa o aprofundeze.&tentie, insa0 Reiterarea sistematica devine suparatoare, blocheaza comunicareasau induce agresiune. Reiterarea sistematica poate interpretata si ca o boala, caun tic de comunicare, prezent la unele persoane, drept pentru care trebuie cu atatmai mult evitata. Reiteram in functie de evolutia discursului, in momenteleadecvate, cand densitatea tematica scade, cand se produc abateri de la tema, canddiscutia 'lancezeste(, cand subiectul intra intr%o fundatura etc.

!. Reformularea sentimentului: este tot o reiterare, la care se adauga ointerpretare. "e foloseste mai ales cand pacientul intra intr%o incurcatura. Reiterandspusele acestuia si formuland o 4udecata cu privire la starea lui psihica, ii dovedimintelegere, rabdare si disponibilitate de a a4uta la depasirea acestei stari. Esteabsolut necesar ca interpretarea sa e una pozitiva, pentru a incura4a vorbitorul.Pentru aceasta este necesara capacitatea empatica a consilierului. 6ara empatie,reformularea sentimentului poate duce la bloca4 sau la agresiune.

In reformularea sentimentului se impun cateva reguli:

% sa nu e agresiva: sa e expusa in termeni acceptabili, suportabili pentrucelalalt, sa nu 4igneasca, sa nu coboare valoric sentimentele acestuia-Expresii de tipul: 'Ce ai, te%ai incurcat (- '$a, ca nu mai stii ce spui 0(- suntinacceptabile in reformularea sentimentului

% sa se concentreze asupra persoanei, nu a problemei- $u putem folosiexpresii de tipul: 'E prea complicat pentru tine 0(- '7asa asta, ca nute pricepi(, 'Probabil vroiai sa spui altceva 0( etc

Sustinerea empatica: este o necesitate absoluta. ot arsenalul empatiei,cunoscut din studiul creativitatii, trebuie folosit. Este 4usticat punctul devedere potrivit caruia capacitatea empatica este criteriu eliminatoriu inalegerea profesiei de consilier. Empatia sugereaza prezenta consilierului incomunicare, coparticiparea la problemele clientului, sustinere energetica siafectiva si, totodata, noninterventie- este o absenta activa, stimulatoare, care


3/4

nu numai ca nu distruge personalitatea clientului, dar o potenteaza, o face sase manifeste.

8. Interventia de sinteza: Este o reformulare organizata a ansambluluidiscursului realizat de pacient. Potrivit lui 5.C. &bric, acest tip de interventieindeplineste urmatoarele functii:

o 6unctia de control: permite consilierului sa verice daca

intelegerea de ansamblu a problemei a fost corecta si clientuluisa intervina in caz de eroare.

o 6unctia de retur: Permite clientului sa revina cu precizari,

nuantari, informatii suplimentare.

o 6unctia de relansare: permite clientului sa revina cu problemele

importante care eventual au fost omise.

Rezulta din aceste functii ci interventia de sinteza este un fel de borna dehotar in interviu. Ea marcheaza o etapa, o sedinta, un moment de schimbareproblematica etc.

4. Ascultarea si tacerea in interviul nondirectiv.

/in caracterizarea generala a interviului nondirectiv rezulta o pozitiespeciala a celui care aplica interviul. In cea mai mare parte a timpului, acesta tacesi asculta. Interventiile sale sunt minime, exigent controlate si necesare pentru amentine pe cel intervievat in initiativa. Prin urmare, ascultarea si tacerea calicatesi controlate reprezinta conditii obligatorii pentru un bun consilier.

8.1. &scultarea, in interviul nondirectiv

$i9i "tanton formuleaza zece sfaturi pentru o buna ascultare, pe care le redam mai4os:

6iti pregatiti sa ascultati-

6iti interesat-

&ratati%va interesul-

Pastrati%va mintea deschisa-

rmariti ideile principale-

&scultati critic- &scultati cu atentie-

7uati notite-

&4utati vorbitorul-

$u intrerupeti pe vorbitor.

Referindu%se la calitatile unui bun ascultator, "amuel C. Certo formula siel urmatoarele zece reguli:

1. Incetati sa mai vorbiti.

!. surati sarcina celui care vorbeste.. &ratati%i celui care vorbeste ca vreti sa%l ascultati.8. $u faceti lucruri care va distrag atentia.;. Identicati%va cu vorbitorul.


4/4

=. Controlati%va temperamentul.>. 7asati%o mai usor cu argumentele si criticile.?. Puneti intrebari.1@. Incetati sa mai vorbiti.

Repetarea, in nal, a primului principiu nu este o greseala de redactare ci oexigenta a autorului, care precizeaza faptul ca acesta este Aprimul si ultimul principiu(,adica principiul fundamental pentru a un bun ascultator.

5ean%Claude &bric mentioneaza, in studiul sau despre ascultare, punctul devedere al lui B. 5acobi. &utorul citat surprinde cu deosebita nete valentele ascultariiactive, precum si exigentele acesteia. /intre acestea, subliniem:

% practicianul se priveaza de interactiunea simetrica cu pacientul-% practicianul renunta la 'placerea spunerii(-% practicianul renunta la armarea de sine, traind experienta subiectului ca pepropria sa experienta-

% practicianul potenteaza trairile subiectului, care se masterializeaza in bucuria dea ascultat

% practicianul satisface nevoia subiectului de a ascultat, aceasta nevoie indpreeminenta oricarei alteia.

"arcina: "tudiati punctul de vedere al lui B. 5acobi cu privire la ascultare evidentiat inlucrarea Psihologia comunicarii, autor 5.C. &bric, Ed. Polirom !@@!, p.

8.!. acerea in interviul nondirectiv.

$u numai tacerea consilierului este importanta in interviul nondirectiv, ci simodul de raportare a acestuia la tacerile subiectului In acest sens, 5.C. &bric vorbestede doua tipuri de taceri:

o acerea goala: este momentul in care intervievatul tace deplin, in

sensul ca intrerupe discursul nu numai ca verbalizare ci si cainteriorizare. andurile lui se detaseaza de subiectul discursului,epuizandu%l. &cesta este momentul interventiilor necesare aleconsilierului.

o acerea plina: este momentul de intrerupere a verbalizarii, dar de

continuare a reDectiilor intervievatului, acesta ramanand centrat in

subiect. Este momentul cand consilierul nu trebuie sa intervina,lasandu%i celui intervievat posibilitatea sa stinga tensiunilediscursului, sa evalueze, sa proiecteze mental continuareadiscursului. Interventia in tacerile pline pot intrerupe discursul, il potabate de la cursul normal, pot induce frustrare, enervare, agresiune.

Concluzie: tacerile trebuie ascultate, la fel ca si vorbirea. Experienta, talentul sicapacitatea empatica a consilierului va permite distinctia intre tacerile pline si celegoale.

tehnici de culegere a informatiilor

Documents