Tehnica Poligraf

Sinceritatea declaraţiilor persoanei suspecte, a învinuitului sau inculpatului reprezintă, alături de fidelitate, o însuşire fără de care acestea nu pot fi aşezate la baza convingerii organelor judiciare. Am arătat care sunt metodele tactice clasice  de depistare a nesincerităţii : examinarea atentă şi logică a conţinutului intrinsec al declaraţiilor  şi raportarea acestora la celelalte mijloace de probă existente în cauză;  relevarea caracterului contradictoriu al declaraţiilor; observarea comportamentului expresiv, a reacţiilor neurovegetative.

Acestor metode  progresul ştiinţific le-a adăugat, în ultimele decenii, un  mijloc de  investigare a principalelor modificări psihofiziologice care însoţesc emoţia în stare de stimulare, mai exact în situaţia de falsificare a adevărului printr-o exprimare verbală – minciuna.   „Este vorba de înregistrarea pe calea obiectivă , cu ajutorul unor aparate speciale de tip poligraf, a modificărilor fiziologice ale organismului, provocate de diverse stări emoţionale care însoţesc simularea .”

Nu ne propune să analizăm în detaliu metoda biodetecţiei judiciare a comportamentului simulat, căci amănuntele ţin mai mult de o lucrare de psihologie judiciară. Vom parcurge câteva din direcţiile problematicii actuale, pentru a releva importanţa pe care a căpătat-o această metodă în ancheta judiciară.

Scurt istoric

Biodetecţia comportamentului simulat se bazează pe un principiu cunoscut încă din antichitate : interdependenţa psiho-somatică, adică raportul legic dintre funcţionarea dintre funcţionarea corpului (legile generale somatice) şi a „sufletului” (legile generale psihice).

Lucrările anticilor, apoi opera remarcabilă a lui Avicenna (980-1037) au anticipat viitoarele teorii : în 1885, teza concepţiei moderne asupra emoţiilor a lui William James şi G.C. Lange răstoarnă secvenţa evenimentelor considerate până atunci logice : emoţia precede fenomenele fiziologice. Ei demonstrează experimental că  este exact invers : de ex., ca o reacţie la o situaţie dată, glandele suprarenale pompează un surplus de adrenalină în sânge, fapt ce atrage supărarea persoanei.

„Deşi în acest domeniu mai există încă necunoscute, totuşi este indubitabil că unele fenomene fiziologice apar însoţite de fenomene psihice determinate, ceea ce practic înseamnă că apariţia unuia este o dovadă a existenţei celuilalt. Trebuie însă să subliniem că  fenomenele fiziologice ca mărirea subită a tensiunii sangvine, creşterea consumului de oxigen, dilatarea bronhiolelor, inhibarea mişcărilor peristalice gastrice etc.  sunt controlate de sistemul  nervos vegetativ şi, în consecinţă nu sunt supuse voinţei decât parţial şi în grad nesemnificativ, astfel că înregistrarea lor electronică la biodetector semnifică comportament simulat în 95 % din cazuri .”

Încă din  1895 Cesare Lombroso  experimenta înregistrarea variaţiilor de puls  cu un aparat primitiv numit „hidrosfimograf” , ce era legat cu un cilindru pe care se aplica negru de fum şi care se învârtea în sensul acelor de ceasornic.

Vittorio Benusi utiliza pentru descoperirea minciunii înregistrarea schimbărilor respiratorii, iar W.M.Marston apela în 1917 la captarea tensiunii sistolice în acelaşi scop. Unul dintre marii precursori ai actualelor tehnici a fost psihologul Hugo Munsterberg , preocupat de problema falsităţii declaraţiilor martorilor. În 1908, James MacKenzie şi-a denumit aparatul „The Ink Poligraph” ( Poligraf cu inscriptor de cerneală) , iar în 1922 J.A.Larson îl perfecţionează şi astfel apare cardio-pneumo- psihograful, reprezentând prima genereaţie a poligrafului modern. O îmbunătăţire importantă o realizează în 1945 John Reid, care stabileşte legătura dintre activitatea musculară neobservată şi tensiunea arterială.

În România, biodetecţia începe să fie utilizată din 1975, în special în cazurile de omor. Prima lucrare în domeniu aparţine profesorului universitar Tiberiu Bogdan – „Investigaţia psihologică a comportamentului simulat”.

Baze ştiinţifice moderne ale biodetecţiei judiciare

Au fost aşezate în anii 70 , când s-au formulat principiile cibernetice specifice fiinţelor umane ca urmare a cercetărilor din domeniul psihofiziologiei. În literatura de specialitate, biofeedback- ul  este definit ca un principiu general potrivit căruia un individ plasat într-o anumită situaţie va emite răspunsuri a căror frecvenţă şi intensitate vor creşte dacă sunt consecinţele lor sunt pozitive şi vor descreşte dacă consecinţele sunt negative sau nule.

Pe baza acestui principiu ştiinţific a fost elaborată metoda de auto-control şi /sau relaxare, bazată pe înregistrarea unor fenomene fiziologice involuntare şi transformarea lor în semnale perceptibile, în scopul de a fi folosite ca indicatori ai stării de relaxare şi de evidenţiere a autocontrolului. Se poate realiza controlul operant al unei serii de funcţii ca : vasodilataţia, ritmul cardiac, ritmurile cerebrale, tensiunea arterială, contracţiile stomacale, etc. În cercetările psihofiziologice au fost puse în evidenţă multiple posibilităţi de condiţionare operantă a sistemului neurovegetativ şi a musculaturii netede.

„Particularitatea principală a metodei de biodetecţie judiciară de tip experimental constă în faptul că este o formă activă de intervenţie umană în desfăşurarea fenomenelor psihologice de conştiinţă, al cărei rezultat este sporirea cunoştinţelor în cauza aflată pe rol, verificând şi omologând , la nivelul experimentalului , cunoştinţele, respectiv plusul de informaţie pe care-l oferă.”

Ca orice tip de experiment, biodetecţia este un act deliberat, îndeplinit etapă cu etapă, pe baza unor anticipări, ipoteze sau simple presupuneri care vizează obiective precis determinate.

Obiectul biodetecţiei judiciare

Îl reprezintă comportamentul simulat, care este o entitate  între aspectul aparent şi cel inaparent al comportării, expresie a dedublării psihologice în raport cu sine (aspect inaparent, strict secretizat) şi în alteritate, adică în raport cu societatea (aspect aparent- notoriu, afişat abil sau naiv, dar insistent, cu eforturi de persuasiune). Comportamentul simulat e definit ca o încercare de a ascunde sau falsifica sensul unei realităţi de fond psihosomatic.

Biodetecţia are în vedere ambii termeni ai binomului simulării şi elaborează metodologia de condiţionare operantă a reacţiilor în scopul obţinerii informaţiilor necesare.

În sfera preocupărilor biodetecţiei judiciare sunt cuprinse :

1. comportamentul simulat intenţionat, cu aspecte de aparenţă şi inaparenţă

2. binomul comportamentului simulat

3. credibilitatea

4. existenţa erorii, ca etiologie a unor comportamente ce sunt aparent simulate

5. existenţa sau inexistenţa discernământului faptelor penale

6. căutarea probelor materiale în vederea conversiunii

7. intenţionalitatea

Criterii de utilizare a  tehnicii poligraf

„Detectoarele de minciuni”, termen popular, desemnează de fapt aparatura poligraf de înregistrare a unor reacţii psihofiziologice caracteristice stărilor de tensiune emoţională. La baza folosirii acestei tehnici stau următoarele criterii:

- funcţionarea aparatelor se bazează pe faptul că o minciună spusă conştient, pe lângă efortul mintal pe care îl necesită, produce şi o anumită stare de tensiune emoţională – teama;

- producerea tensiunii emoţionale îşi are originea în declanşările involuntare ale sistemului neurovegetative concomitent conştientizării pericolului şi în întârzierea prin aceasta a instinctului de autoconservare;

- prin folosirea poligrafului nu se lezează cu nimic integritatea sau demnitatea individului, care-şi conservă toate calităţile volitive şi raţional –afective;

- folosirea poligrafului se face numai cu acordul subiectului şi consimţământul apărării;

-  metodologia de testare nu este interzisă de lege şi poate fi utilizată în scopul stabilirii fie a vinovăţiei, fie a nevinovăţiei.

Tehnicile poligraf înregistrează în principal modificările indicilor psihofiziologici oglindite în următoarele diagrame :

diagrama puls-tensiune arterială

diagrama ritmului respirator

diagrama rezistenţei electrodermice.

„Aplicată  în mod adecvat, de către examinatori competenţi, instruiţi, cu un înalt grad de profesionalitate şi probitate, cu respectarea riguroasă a normelor eticii juridice, testarea sincerităţii cu ajutorul tehnicii poligraf constituie un mijloc de investigare obiectivă a unor reacţii psihofiziologice ce însoţesc încercarea de  disimulare, a cărui utilizare la stabilirea vinovăţiei sau nevinovăţiei unei  persoane nu poate fi nesocotită.”

Bibliografie:

Tudorel Badea Butoi, Ioana Teodora Butoi, Psihologia interogatoriului judiciar, Ed. Enmar, Bucureşti, 2002

Aurel Ciopraga, Criminalistica – Tratat de tactică , Editura Gama, Iaşi , 1996

Nicolae Mitrofan, Voicu Zdrenghea, Tudorel Butoi, Psihologie judiciară, Casa de editură şi presă „Şansa”, Bucureşti, 1994

AUDIEREA PRIN POLIGRAF - PROCEDEU SPECIFIC ÎN TACTICA AUDIERII ÎNVINUITULUI sI INCULPATULUI ÎN CAZUL INFRACŢIUNILOR DE OMOR

Investigatia poligraf sau biodetectia judiciara este un procedeu care respecta integral demnitatea, integritatea fizica si psihica a persoanei examinate, ca valori juridice consacrate prin Constitutia României si în acelasi timp a prezumtiei de nevinovatie prev. de art. 66 C.p.p.

Dat fiind specificitatea audierii învinuitului sau suspectului prin intermediul tehnicii poligraf în cadrul laboratorului de detectie a comportamentului simulat, se impun anumite precizari referitoare la valoare probatorie a unei astfel de examinari în actuala reglementare juridica.

Audierea învinuitului sau inculpatului prin intermediul tehnicii poligraf nu reprezinta altceva decât o declaratie luata învinuitului în conditii specifice, înscriindu-se în cadrul mijloacelor de proba prevazute de art. 69-73 C.p.p. referitoare la declaratiile luate învinuitului sau inculpatului si mai precis reprezinta o aplicare a dispozitiilor art. 72 C.p.p. si anume „dupa ce învinuitul a facut declaratia, i se pot pune întrebari cu privire la fapta care formeaza obiectul cauzei si la învinuirea ce i se aduce".

în consecinta, desi audierea învinuitului si inculpatului prin intermediul tehnicii poligraf nu este prevazuta expres de lege ca mijloc de proba de sine statator, nu este nici interzisa, ci se include perfect în cadrul mijloacelor de proba prevazute de lege, vezi disp. art. 69-73 C.p.p.

Pe de alta parte, examinarea poligraf este în deplina concordanta si cu disp. art. 68 C.p.p. „este oprit a se întrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de constrângere, precum si promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obtine probe" întrucât investigatia asupra stresului emotional refuza orice apropiere fata de tehnicile administrarii de scopolamina, penthotal sau alte produse narcoanalitice (serul adevarului) sau tehnicile hipnozei prin care se anihileaza vointa subiectului supus examinarii si se scoate în evidenta matricea infractionala prin furnizarea de catre subiect a informatiilor detinute ca urmare a perceptiei personale a faptelor infractionale si redarea lor examinatorului.

Având în vedere ca prin examinarea poligraf se masoara si compara simultan mai multi parametri psihofiziologici (puls, tensiune arteriala, reactia eledrodermica, respiratia în varianta abdominala si toracica si uneori reactivitatea miokinetica) (reactia musculara), parametrii care cu mare exercitiu si efort ar putea fi înselati de persoana audiata si supusa examinarii, se impune respectarea unor conditii de fond si de forma care sa asigure o examinare corecta si deci o audiere în cadrul legal care poate fi folosita ca mijloc de proba în procesul penal, întrucât aceasta fiind o „marturisire prin negare", ca orice declaratie a învinuitului sau inculpatului poate servi la aflarea adevarului numai în masura în care este coroborata cu fapte si împrejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente în cauza - art. 69 c.p.p.

Astfel, audierea sau examinarea poligraf trebuie dispusa îp conditii legale si anume în temeiul disp. art. 112-113 C.p.p. prin încheiere de sedinta de catre instante, prin ordonanta de catre parchete si rezolutie motivata de catre organul de politie, iar în temeiul disp. art. 217 lin. 4 C.p.p. se va pune învinuitul la dispozitia examinatorului de catre Serviciul Politiei judiciare iar rezultatul examinarii se va materializa într-un raport de constatare tehnico-stiintifica - art. 63-64 C.p.p., care vor fi atasate dosarului împreuna cu biodiagramele rezultate si declaratia de consimtamânt la examinare sau procesul verbal de refuz al examinarii.

înainte de a fi audiat prin intermediul biodetectiei, învinuitului sau suspectului, în prezenta aparatorului ales sau din oficiu (se respecta dreptul la aparare conform art. 172 C.p.p.) i se aduce la cunostinta acest lucru si daca este de acord se consemneaza într-un proces-verbal semnat de procuror, învinuit si aparator, precum si în declaratia de consimtamânt a învinuitului sau a persoanei ce urmeaza a fi examinata la poligraf.

De asemenea, în acest proces verbal sau în altul care se întocmeste separat de comun acord cu învinuitul si în prezenta avocatului se consemneaza întrebarile critice, relevante, ce urmeaza a fi puse de catre examinator, dupa care se va efectua examinarea propriu-zisa, în anumite conditii ce trebuie obligatoriu respedate, si anume:

a) persoana care va fi supusa examinarii poligraf trebuie ca anterior sa aiba asigurate conditii de odihna si alimentatie normala;

b sa fie într-o stare psiho-medicala normala;

c) sa nu fie supus unor anchete prelungite sau acestea vor fi întrerupte cu cel putin trei zile înaintea examinarii;

d) sa nu fie amenintat cu examinarea poligraf, deoarece determina aparitia reactiilor parazite care pot împiedica formularea indicilor certi;

e) nu vor fi aduse la testare persoane care sunt sub influenta bauturilor alcoolice sau a medicamentelor, ce influenteaza functiile sistemului nervos central;

f) împotriva persoanelor aduse la examinare nu se vor face amenintari, constrângeri, promisiuni sau îndemnuri - factori care pot vicia rezultatul testarii;

Nu vor fi supuse examinarii poligraf urmatoarele categorii de persoane:

a) femeile însarcinate;

b) minorii sub 14 ani;

c) minorii sub 18 ani, fara o expertiza psihiatrica prealabila care sa valideze discernamântul;

d) alcoolicii cronici;

e) persoane cu afectiuni psihice, indiferent de diagnosticul formulat;

f) persoane aflate în tratament medical ce nu poate fi întrerupt;

g) orice alte persoane despre care expertul apreciaza motivat ca nu sunt apte pentru efectuarea examinarii. Examinarea poligraf a învinuitului sau a suspectului parcurge obligatoriu patru etape importante, si anume;

a. studiul dosarului

b. discutia pre-test, în care subiectului i se prezinta aparatul si se calibreaza aparatul pentru fiecare caz în parte, prin testele specifice, pentru identificarea parametrilor psihofiziologici individuali ai subiectului ca termen de comparat cu simularile ulterioare, ca urmare a raspunsurilor nesincere si totodata i se prezinta date din dosar, precum si declaratia de consimtamânt, daca este de acord se trece la

c. examinarea propriu-zisa, care poate fi întrerupta oricând la solicitarea subiectului si daca nu este de acord nu se va face examinarea.

d. discutia post-test

în cadrul acestor etape obligatorii, se poate întâmpla ca subiectul sa prezinte o recunoastere pre-test, când realizeaza ca nu poate însela aparatul sau o recunoastere post-test, dupa ce i Sra adus la cunostinta ca a avut un comportament simulat, nesincer la întrebarile critice relevante sau poate nega în continuare savârsirea infractiunii.

Daca accepta examinarea si nu se realizeaza nici o marturisire pre- sau post-test, atuncfi examinatorul va redacta raportul de constatare tehnico-stiintifica cu concluziile sale privind comportamentul sincer sau nesincer al subiectului, eliminând sau incluzând astfel în cercul de suspecti persoana examinata.

Aceasta „recunoastere prin negare" a savârsirii infractiunii duce la conversia indicilor comportamentului simulat în probatoriul clasic, adica procurorul, având în proportie de 96-98% certitudinea ca persoana examinata este autorul savârsirii infractiunii de omor, cere sa se faca noi investigatii prin politie, noi verificari, noi perchezitii mai atente si noi audieri pentru verificarea alibiului creat, ajungând astfel la identificarea si descoperirea unor prob© noi clasice în acuzare, fara a mai pierde timp pretios pe calea investigatiilor, cu verificarea si a altor persoane suspecte.

în toate cazurile, testele sunt rampuse dintr-o succesiune de întrebari relevante, neutre si de control: întrebarile vor fi scurte, cimpte, directe, cu un continut clar, fara sa dea loc la interpretari, sa nu presupuna cunostinte juridice sau termeni necunoscuti subiectului si sa fie formulate într-un limbaj accesibil subiectului.

Realizate fiind conditiile de fond si de forma mentionate mai sus, se trece la examinarea propriu-zisa, ce are loc numai în cadrul laboratoarelor de detectie a comportamentului simulat, amenajate special în acest sens, iar examinarea trebuie facuta de catre specialisti în tehnica poligraf, atestati profesional pe post si cu o vechime suficienta în practica examinarilor, asa cum sunt cei din cadrul Laboratorului de detectie a comportamentului simulat din cadrul Institutului de Criminalistica al Inspectoratului General de Politie, cu care Parchetul de pe lânga Tribunalul Arges a colaborat în solutionarea câtorva dosare importante ce au avut ca obiect savârsirea infractiunii de omor, prev. de art. 174 cp.

De asemenea, pentru obtinerea în examinari a unor rezultate cât mai concludente si pentru evitarea epuizarii fiziologice a subiectului (oboseala) este contraindicat: sa se efectueze mai mult de cinci teste cu un subiect într-o singura zi; sa se examineze mai mult de trei persoane într-o zi; sa se organizeze testari dupa ora 17,00.

Pentru masuri de protectie, atât a subiectului cât si a examinatorului, testarile vor fi înregistrate dupa posibilitati, audio sau video, dar numai cu acordul subiectului examinat, în concordanta cu practica internationala.

Rezultatele examinarii poligraf se materializeaza într-un raport de constatare tehnico-stiintifica sau de expertiza, conform procedurii penale.

Concluziile examinarii pot fi: certe (pozitive sau negative), probabile sau de imposibilitatea pronuntarii, în cazurile în care traseele biodiagramelor sunt viciate de cauze psihofiziologice necunoscute si independente de vointa subiectului examinat.

Raportul de constatare tehnico-stiintifica sau expertiza va fi însotit de declaratia de consimtamânt la examinare sau de procesul verbal de refuz si de biodiagramele obtinute în examinare. în cadrul laboratorului pot fi retinute biodiagrame care sa fie folosite pentru cercetare sau ca material didactic, despre acestea facându-se mentiuni exprese în raportul de constatare tehnico-stiintifica sau de expertiza.

Orice lamurire asupra concluziilor sau comportamentului persoanelor examinate va fi solicitata numai expertului care a efectuat testarea.

în concluzie, apreciez ca audierea învinuitului sau inculpatului în cazul infractiunilor de omor si a altor infractiuni de violenta prin intermediul biodetectiei este un mijloc de proba prevazut de lege, art. 69-73 C.p.p. si ca atare, trebuie folosit atât de catre procurorii criminalisti care efectueaza urmarirea penala proprie în cazul acestor infractiuni, cât si de politie, îndeosebi în cauzele cu autor necunoscut (AN) pentru a include sau exclude din cercul suspectilor anumite persoane si pentru a scurta timpul investigatiilor si a intensifica descoperirea altor probe clasice în acuzare.

în consecinta, o astfel de proba trebuie admisa de catre instantele de judecata, deoarece atât în SUA, cât si în alte tari, inclusiv în România, începând cu 1974 au fost verificati parametrii de eficienta ai acestei metode, obtinându-se un procent de exactitate al metodei de 96-98%.

în cadrul Parchetului de pe lânga Tribunalul Arges s-a folosit cu succes aceasta metoda a examinarii poligraf în dosarul cu AN nr. 773/P/1994 si prin rechizitoriul din 09.11.1999 al parchetului, dupa 5 ani, a fost trimis în judecata inculpatul Oprescu Ion, în stare de arest preventiv pentru savârsirea infractiunii de omor calificat prev. de art. 175 lit. C cp. fiind

condamnat de catre Tribunalul Arges în luna septembrie 2000 la o pedeapsa de 20 ani închisoare.

Practic, admiterea ca mijloc de proba a examinarii poligraf nu este o problema de reglementare juridica pentru ca ea nu excede Codului de Procedura Penala ci este cuprinsa în disp. art. 72 C.p.p. si ca atare în prezent, reprezinta doar o problema de admitere sau respingere a acesteia ca mijloc de proba de catre instantele de judecata.

Retinerea actuala a instantelor în a admite ca mijloc de proba examinarea poligraf se datoreaza necunoasterii de catre magistrati, procurori sau judecatori, a specificului, legalitatii si a rezultatelor foarte bune obtinute în urma unor astfel de audieri a învinuitilor si suspectilor si consider ca o mai buna informare si pregatire a magistratilor în ceea ce priveste examinarea poligraf va duce în scurt timp cu certitudine la admiterea acesteia ca mijloc de proba în procesul penal.

AVANTAJELE TESTARII LA POLIGRAF Detectorul de minciuni desemneaza, de fapt, aparatura poligraf de inregistrare a unor

reactii psihofiziologice si anume: respiratia, tensiunea arteriala, pulsul si RED, caracteristice starilor de tensiune emotionala.

Testul poligraf este calea cea mai sigura pentru sondarea simularii, deoarece exploateaza aceasta posibilitate stiintifica de a inregistra modificarile fiziologice ale subiectilor testati, concomitent starilor emotionale corelate cu negarea adevarului si starea de frica resimtita de infractor fata de posibilitatea demascarii sale.

Poligraful - detectorul de minciuni nu inregistreaza minciuna ca atare, ci modificarile fiziologice ale organismului in timpul variatelor stari emotionale care insotesc simularea. Constiinta vinovatiei, mobilizatoare a unei stari emotive care poate fi mascata cu dificultate, il determina pe subiect sa reactioneze emotional, ori de cate ori i se prezinta un obiect sau i se adreseaza o intrebare in legatura cu infractiunea comisa. O minciuna spusa constient, pe langa efortul mental pe care-l necesita, produce si o anumita stare de tensiune emotionala.

Persoana vinovata reactioneaza cand minte, deoarece intrebarile relevante ale testului provoaca emotii sau trairi care au existat in momentul comiterii infractiunii.

In Romania testarea poligraf este benevola, se efectueaza numai cu acordul scris al persoanei, refuzul examinarii poligraf nu incumba efecte juridice.

Transparenta metodei, neutralitatea examinatorului poligraf si confidentialitatea examinarilor poligraf permit subiectului testat sa se elibereze de orice prejudecata sau sursa de stres exterioara, fiind asigurata astfel o colaborare sincera, libera de orice retinere in favoarea rezolvarii cauzei examinate.

Testarea la detectorul de minciuni este singura metoda stiintifica care investigheaza direct informatiile stocate in memoria subiectului, informatii deosebit de stabile in timp si inaccesibile altor mijloace de investigare obisnuite.

Toata procedura complexa de examinare poligraf urmareste in egala masura identificarea persoanelor sincere si nesincere, dar poate fi considerata in principal ca fiind un ajutor pentru persoanele sincere si banuite din diverse cauze neimputabile lor.

Rezultatele folosirii metodelor de biodetectie a comportamentului simulat prin tehnica poligraf nu sunt afectate de trecerea timpului, astfel incat indiferent cat timp a trecut de la derularea activitatilor investigate, subiectii vor avea reactii la fel de puternice ca in prima zi.

Biodetectia comportamentala prin tehnica detectorului de minciuni nu-si poate valorifica potentialul stiintific decat lucrand cu subiecti sanatosi din punct de vedere moral si fizic, care nu au suferit traume fizice sau psihice.

Examinarile efectuate cu ajutorul tehnicii poligraf ofera concluzii stiintifice bazandu-se pe legile fundamentale ale psihologiei si fiziologiei.

Valoarea probanta a testarii poligraf

Referitor la valoarea probanta a testarii cu tehnica poligraf s-a scris mult atat in literatura straina, cat si in literatura romaneasca. Opiniile exprimate vizeaza, in cea mai mare parte, numai metodele tehnice de detectare a nesinceritatii, nu si mijloacele – total interzise – folosite in unele tari pentru obtinerea recunoasterii, cum ar fi: hipnoza, electrosocul si narco-analiza.Desi este acceptata idea ca mijloacele tehnice de depistare a tensiunii emotionale au o baza realmente stiintifica, rezultatul testarii tehnicii poligraf, nu este inclus – si nici acceptat – ca mijloc de proba in procesul penal.

PRO SI CONTRA FOLOSIRII TEHNICII POLIGRAF - STATUTUL LEGALRaportat la prevederile Codului de procedura penala s-au sustinut urmatoarele:

Argumente contra:1. Testarea sinceritatii cu ajutorul tehnicii poligraf nu face parte din mijloacele de proba, nefiind enumerate in art. 64 C. proc. pen., mijloacele de proba fiind limitativ enuntate de lege.2. Testarea cu tehnica de tip poligraf nu este o constatare tehnico-stiintifica intrucat, potrivit art. 112 C. proc. pen., aceasta este dictata de necesitatea lamuririi urgente a unor fapte sau imprejurari ale faptei, atunci cand exista pericolul disparitiei unor mijloace materiale de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt.3. Testarea cu tehnica de tip poligraf nu este o constatare tehnico-stiintifica din considerentul ca, potrivit art. 113 C. proc. pen., pentru efectuarea ei organul judiciar pune la dispozitia specialistului “materialele” si “datele” necesare si deci, persoana asupra careia se face testarea nu intra in categoria “materialelor” si nici in aceea a “datelor”.4. Desi nu este strict interzisa de lege, testarea poligraf echivaleaza cu o incalcare a principiului prezumtiei de nevinovatie, prevazut in Constitutie si art. 66 C. proc. pen., invinuitul sau inculpatul fiind obligat sa probeze nevinovatia sa.5. Testarea cu tehnica poligraf constituie o valoroasa metoda de investigare extrajudiciara, care ofera indicii pretioase cu privire la elementele constitutive ale unei infractiuni 2.

Argumente pro:1. Art. 64 C. proc. pen., nu are caracter limitativ.2. Materializarea rezultatelor testarii se face printr-un inscris, in sensul legii, dupa cum inscrisurile

sunt si cele obtinute in etapa pre-test si in cadrul testarii propriu-zise.3. Mijloacele tehnice de testare au un profund suport stiintific si sunt procedee prin care se ajunge la descoperirea unei probe sau mijloc de proba.4. Probele nu au valoare prestabilita si prin urmare rezultatul testarii trebuie coroborat cu celelalte probe si mijloace de proba administrate in cauza.5. Daca in urma testarii se ajunge – prin desfasurarea unor activitati specifice – la descoperirea autorului, rezultatul testarii trebuie admis ca punct de plecare in identificare.6. Testarea propriu-zisa si rezultatul ei ar putea constitui un act premergator urmaririi penale si asimilat acesteia.7. Testarea foloseste mijloace stiintifice necontestate.8. Aceasta activitate are drept scop descoperirea autorului si probarea vinovatiei; din acest punct de vedere, descoperirea autorului face parte, fara dubii, din activitatile de prima urgenta care sa duca la lamurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei.9. Trecerea timpului, fara descoperirea autorului, conduce evident atat la schimbarea situatiei de fapt, cat si la disparitia unor mijloace materiale de proba.10. Interpretarea textului de lege - art. 113 C. proc. pen. – este relativa.11. Consideram ca prin “materiale” sau “date” trebuie intelese nu numai obiectivele in materialitatea lor si informatiile detinute de organul judiciar, ci toate indiciile, inclusiv persoana banuita. Astfel, facand abstractie de constatarea medico-legala – unde s-ar putea invoca prevederea expresa a legii – ar insemna excluderea din categoria constatarilor tehnico-stiintifice si pe cele care au ca obiect identificarea urmelor lasate de dinti, urechi, etc., unde modelele comparative sunt obtinute de specialist de la persoana ce i-a fost pusa la dispozitie de organul judiciar.12. La data intrarii in vigoare a Codului de procedura penala – 01.01.1969 – tehnica poligraf nu era introdusa in Romania si deci, este normal ca legiuitorul de atunci sa nu o fi avut in vedere.13. Prin testarea la poligraf in nici un caz persoana nu este obligata sa-si probeze nevinovatia, ci sunt puse in evidenta modificarile fiziologice tipice starii de stress psihologic.14. Testarea se face cu consimtamantul scris al persoanei, fapt ce exclude obligarea ei la o astfel de analiza.15. Testul vizeaza obtinerea unor date de la care sa se plece in identificarea faptuitorului, deci nu ne aflam in prezenta invinuitului sau inculpatului.16. Indiscutabil, rezultatul testarii la poligraf are si o valoare extrajudiciara, concretizata in restrangerea cercului de banuiti si canalizarea tuturor eforturilor pentru verificarea celor care au dat reactii de nesinceritate.17. Faptul ca se admite ca testarea ofera indicii pretioase cu privire la elementele constitutive ale infractiunii se constituie intr-un argument ce pledeaza pentru includerea acesteia in randul mijloacelor de proba.

Articol realizat de Cotiga Alina Clara, psihologCabinet de psihologie, Testari Poligraf - Cotiga Alina Clara

METODA EXAMINARII POLIGRAF

A. Discuția pre-test

1. informarea subiectului privind drepturile acestuia: o dreptul de a cunoaște detalii despre locul în care se află;

o dreptul de a cunoaște date legate de examinator;

o dreptul de a cunoaște motivul pentru care se solicită examinarea;

o dreptul de a cunoaște cum funcționează aparatul;

o dreptul de a cunoaște principiul de funcționare al sistemului poligraf;

o dreptul de a cunoaște că poate, în egală măsură, accepta sau refuza testarea;

o dreptul de a pune orice fel de întrebări în legatură cu sistemul poligraf;

o dreptul de a cunoaște înainte de examinare toate întrebările testelor.

2. discutarea tuturor întrebărilor testelor și revizuirea lor cu subiectul.

B. Completarea documentelor în vederea examinărilor:

1. declarația de consimțământ sau procesul verbal de refuzul al examinării;2. semnarea de către subiect a întrebărilor testului;

3. completarea datelor de stare civilă ale subiectului;

4. completarea fișei de anamneză.

C. Examinarea propriu zisă cu poligraful:

5. efectuarea testului de calibrare;6. efectuarea a cel putin 3 teste cu întrebările semnate și discutate;

7. efectuarea în raport de necesități a testelor adițitionale.

D. Interpretarea primară a diagramelor.

E. Discuția post-test:

8. 1. - comunicarea rezultatelor preliminare;9. 2. - comentariile subiectului referitoare la rezultate.

F. Intocmirea expertizei.

SENZORII POLIGRAF CARE MONITORIZEAZA

RITMUL FIZIOLOGIC IN TIMPUL EXAMINARII POLIGRAF

o Senzor pentru monitorizarea respirației înregistrată la nivel toracic;o Senzor pentru monitorizarea respirației înregistrată la nivel abdominal;

o Senzor pentru monitorizarea rezistenței/conductanța galvanică a pielii;

o Senzor pentru monitorizarea tensiunii arteriale la nivel brahial;

o Senzor pentru monitorizarea tensiunii arteriale la nivel distal;

o Senzor pentru monitorizarea tonusului muscular.

8.3. DETECŢIA SIMULĂRII PRIN TEHNICA POLIGRAF

Poligraful nu înregistrează minciuna ca atare, ci modificările fiziologice ale organismului în timpul variatelor stări emoţionale care însoţesc simularea. Detecţia simulării cu tehnica poligraf este fundamentată ştiinţific de următoarele aspecte: în săvârşirea unei fapte penale subiectul participă cu întreaga sa personalitate, mobilizându-şi pentru reuşita infracţională întregul său potenţial cognitiv, motivaţional şi afectiv. Acest lucru face ca actul infracţional să nu rămână ca o achiziţie întâmplătoare, periferică a conştiinţei, ci să se integreze în aceasta sub forma unei structuri infracţionale stabile, cu conţinut şi afectiv-emoţional specific, cu rol motivaţional bine diferenţiat (Aioniţoaie & Butoi, 1992). Tehnica poligraf acţionând în mod indirect asupra planului conştiinţei subiectului, caută a evidenţia dacă acesta redă cu fidelitate aspecte a ceea ce ştie, adică elemente de conţinut ale realităţii subiective pe care o poartă în planul conştiinţei sale. Stările emoţionale iau naştere încă din momentul în care subiectul este invitat pentru a da relaţii legate de faptă. Conştiinţa vinovăţiei, mobilizatoare a unei stări emotive care poate fi mascată cu dificultate, îl determină pe subiect să reacţioneze emoţionat ori de câte ori i se prezintă un obiect sau i se adresează o întrebare în legătură cu infracţiunea comisă. O minciună spusă conştient, pe lângă efortul mintal pe care-l necesită, produce şi o anumită stare de tensiune emoţională. Conform teoriei “reacţiei determinată de infracţiune”, persoana vinovată reacţionează când minte, deoarece întrebările relevante provoacă emoţii sau trăiri care au existat în momentul comiterii infracţiunii (Barland, 1988). Tehnica poligraf face parte din mijloacele moderne, unanim recunoscute şi utilizate pe plan mondial de compartimentele tehnico-ştiinţifice ale celor mai avansate poliţii din lume. Poligraful (aşa-zisul “detector de minciuni”) înregistrează simultan pe o diagramă modificările a cinci parametri psihofiziologici: respiraţia toracică, respiraţia abdominală, reacţia electrodermică, tensiunea arterială - puls şi micromişcările neuromusculare. Fiecare parametru psihofiziologic înregistrat grafic pe diagrama poligraf prezintă anumite caracteristici specifice pe care examinatorul le analizează şi le interpretează, formulând concluziile cu privire la sinceritatea sau nesinceritatea subiectului, concluzii consemnate într-un raport psihologic de constatare tehnico-ştiinţifică. Tehnica poligraf nu face altceva decât să depisteze emoţia în mod indirect prin surprinderea reacţiilor activatorii generale, care implică mecanisme fiziologice atât centrale cât şi periferice. Tehnica poligraf este din ce în ce mai utilă, dat fiind caracterul ei fundamentat ştiinţific, care exclude cu desăvârşire abuzurile, lezarea integrităţii fizice şi psihice, a demnităţii şi

onoarei persoanelor. Prin această metodă de investigare nu se încearcă numai inculparea suspecţilor, ci în egală măsură şi disculparea acestora (în funcţie de implicarea sau neimplicarea lor în fapta penală). Ea este o metodă integral umană, care nu încalcă prezumţia de nevinovăţie şi mijloacele legale de căutare a probelor. Activităţile de descoperire a infractorilor şi de clarificare a stărilor de fapt - în concordanţă cu adevărul - reprezintă efortul comun al tuturor celor din sistemul judiciar, precum şi al experţilor din cele mai diferite domenii. Tehnica poligraf furnizează date pe baza cărora pot fi obţinuţi indici ce permit (Buş, 2000): * eliminarea suspecţilor ce se dovedesc a nu fi implicaţi în cauză, realizând o mare economie de timp şi de muncă; * identificarea autorilor de infracţiuni, indiferent de genul acestora; * stabilirea împrejurărilor care califică sau agravează unele fapte penale; * stabilirea sincerităţii declaraţiilor persoanelor audiate; * soluţionarea contradicţiilor ce apar între declaraţiile persoanelor constituite ca părţi în procesul penal; * depistarea caracterului calomnios al unor denunţuri sau plângeri penale. În practica judiciară pot să apară şi alte aspecte care vizează comportamentul simulat, astfel încât tehnica poligraf poate fi folosită în mod nelimitat, fiind practic adaptabilă oricăror situaţii. Respectarea cu rigurozitate a metodologiei, atât din partea examinatorului, cât şi din partea celor care dispun folosirea acestei tehnici, asigură exactitatea în examinări, orientează just cercetările curente, ajută la elaborarea unor noi ipoteze de lucru în cauzele cu autori necunoscuţi etc. Examinarea cu tehnica poligraf se efectuează pe baza rezoluţiilor motivate sau a ordonanţelor organelor de cercetare penală şi la cererea expresă a apărării. Aceasta fiind un mijloc de investigare, trebuie să fie solicitată şi să constituie de regulă, un moment iniţial al anchetei şi nu o ultimă activitate, când reactivitatea psihoemoţională a subiectului în cauză este afectată de foarte mulţi factori. Cu câteva zile înainte de investigare, examinatorul va studia în mod detaliat dosarul cauzei pentru a formula împreună cu cel care instrumentează cauza, cele mai eficiente întrebări. Examinarea se va efectua numai în încăperi special amenajate şi situate astfel încât să fie ferite de zgomot. La efectuarea examinării va fi respectat principiul liberului consimţământ şi al prezumţiei de nevinovăţie a subiecţilor testaţi, aceştia completând o declaraţie de consimţământ la examinare. Dacă subiectul nu este de acord cu efectuarea testării, examinatorul va încheia un proces-verbal de consemnare a refuzului şi a motivării acestuia. Subiectul în cauză poate reveni asupra refuzului iniţial, urmând a fi ulterior examinat. Sunt exceptate de la testarea cu tehnica poligraf următoarele categorii de persoane: minorii, femeile gravide, bolnavii psihic, persoanele cu afecţiuni cardio-respiratorii severe, cele cu afecţiuni neurologice grave (hemipareze - paralizii), alcoolicii, persoanele care în momentul testării sunt în suferinţă fizică (intervenţii chirurgicale recente, extracţii dentare, leziuni cauzate de unele accidente etc.) şi alte persoane în legătură cu care examinatorul apreciază că nu este cazul. Persoanele ce urmează a fi examinate cu tehnica poligraf trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: * să nu fie supuse unor anchete obositoare; * anterior să aibă asigurată o alimentaţie normală; * să nu fie ameninţate cu tehnica poligraf; * să nu fie sub influenţa băuturilor alcoolice; * să nu fie sub influenţa medicamentelor cu acţiune asupra funcţiilor sistemului nervos central;

* să nu fie duse în câmpul infracţional (nu vor participa la reconstituiri, experimente); * să nu participe la confruntări; * să nu fie prezentate pentru recunoaşterea din grup şi să nu li se prezinte persoane spre recunoaştere etc. Condiţia obligatorie la examinarea cu tehnica poligraf este normalitatea psihofiziologică a subiectului.

8.3.1. DISCUŢIA PRE-TEST

Orice examinare cu tehnica poligraf va fi precedată de o discuţie pre-test şi încheiată cu o discuţie post-test. Examinatorul va trebui să obţină date exacte cu privire la faptele şi circumstanţele care constituie baza suspectării ori acuzării persoanei ce urmează a fi examinată. Examinatorul va obţine multe date chiar din observarea directă a persoanei încă din momentul în care aceasta intră în laborator şi până la terminarea examinării. În timpul discuţiei pre-test (15-20 de minute) persoanei ce urmează a fi examinată, i se aduce la cunoştinţă scopul examinării, modul de funcţionare al aparatului, accentuând principiile fundamentării ştiinţifice ale metodei şi rezultatele ce se pot obţine. Acest aspect sporeşte preocuparea persoanei nesincere asupra detectării posibile şi linişteşte persoana sinceră. Întrebările din discuţia pre-test au scopul de a provoca răspunsuri verbale şi nonverbale, care vor oferi examinatorului indicii asupra sincerităţii sau nesincerităţii subiectului, fără a-l face să-şi diminueze în mod inutil starea de tensiune şi fără ca examinatorul să se angajeze într-un dialog acuzator în dorinţa de a obţine o mărturisire a vinovăţiei. Un subiect care este învinuit de către examinator că ar fi săvârşit infracţiunea în curs de cercetare sau care este interogat ca şi când ar fi deja considerat responsabil de aceasta, nu mai este potrivit pentru un test la poligraf. Problematica examenului de laborator pune în ecuaţie starea emoţională a subiectului ce urmează a fi testat la poligraf. Noutatea situaţiei în care se află subiectul, lipsa obişnuinţei de a mai fi fost examinat cu asemenea aparatură sau implicarea acestuia în cauza penală supusă investigaţiei, creează o stare de tensiune, de nelinişte generală exteriorizată prin manifestări caracteristice unui comportament simulat: hiperemia sau paloarea facială, spasmul glotic, contractarea buzelor, tremurul sau monotonia specială a vocii, clipirea accelerată a ochilor, “râs forţat”, sudoraţia palmară sau facială, fremătatul mâinilor, perioade de latenţă în răspunsuri, evitarea privirii interlocutorului, culegerea unor scame imaginare, pedalarea picioarelor, contraîntrebările, solicitarea inutilă pentru repetarea întrebărilor etc. Experienţa demonstrează nu greutatea de a surprinde aceste manifestări, ci dificultatea de a le interpreta corect şi de a le integra într-un profil psihologic adecvat. În situaţia examinării la poligraf este foarte important de a stabili cauza care amplifică starea emoţională a subiectului (labilitatea psihocomportamentală, trecutul său infracţional, starea de sănătate, problematica delicată a cauzei pentru care este cercetat etc.). Discuţia pre-test impune crearea unui sentiment de siguranţă şi încredere reciprocă, a unui dialog deschis, degajat. Nerealizarea acestei stări poate influenţa negativ reactivitatea psihoemoţională a subiectului şi implicit rezultatul testării la poligraf. În timpul discuţiei pre-test un subiect sincer, de obicei, va manifesta un comportament în care se pot observa indicii naturaleţii şi dezinvolturii în argumentare, subiectul manifestând mai mult curiozitate faţă de cauza penală decât teamă, exprimându-şi păreri, răspunzând prompt şi coerent la întrebări etc. Subiectul nesincer nu cooperează, nu se angajează în dialog, dă răspunsuri monosilabice, este lipsit de iniţiativă şi spontaneitate. Când se aduce în discuţie problematica critică, se remarcă pe lângă negările stereotipe de genul “nu ştiu”, “nu-mi pot explica”, “cine, eu?”, “nu-mi amintesc” şi unele manifestări exterioare ale comportamentului simulat.

Subiectul sincer, nefiind implicat în cauza cercetată, dispune de capacitatea psihică de comutare a atenţiei către problematica discuţiei pre-test pe care o acceptă cu interes. Dimpotrivă, subiectul nesincer nu dispune de această capacitate de comutare. Discuţia despre fapta comisă are un efect inhibant asupra subiectului. Pe tot timpul testării vocea examinatorului trebuie să fie sub control absolut. Atitudinea acestuia trebuie să fie obiectivă şi rezervată, să se manifeste imparţial în privinţa sincerităţii sau nesincerităţii persoanei. O altă atitudine l-ar plasa mai curând în rolul unui anchetator decât al unui examinator. Examinatorul trebuie să asigure o ambianţă confortabilă, înlăturând orice cauze care ar putea afecta investigarea cu tehnica poligraf.

8.3.2. ÎNTREBĂRILE UTILIZATE ÎN EXAMINAREA POLIGRAF

Un chestionar-test conţine în medie 10 întrebări numerotate de la 1 la 10, ordine care corespunde şi pe diagrama poligraf. Întrebările formulate se vor referi numai la un singur aspect. Examinatorul notează numărul întrebării pe diagrama poligraf, adăugând, în funcţie de răspunsul afirmativ sau negativ al subiectului, semnul “+” sau “–”.În chestionarul-test sunt incluse următoarele categorii de întrebări (Buş, 2000): * întrebările relevante (incriminatorii, critice, acuzatoare) sunt propoziţii interogative adresate subiectului de psihologul examinator în mod nemijlocit, concis şi clar atât în cadrul discuţiei pre-test, cât şi în timpul testării, vizând săvârşirea sau implicarea subiectului în infracţiunea ce face obiectul cercetării, apte să producă modificări în reactivitatea psihoemoţională a acestuia. În funcţie de complexitatea cauzei cercetate întrebările relevante pot include şi întrebări investigatorii sau de detaliu. Acestea reprezintă propoziţii interogative formulate ipotetic în vederea identificării unei posibile reactivităţi psihoemoţionale la subiectul testat, care să permită indicii cu privire la: existenţa unor coparticipanţi, tăinuitori sau favorizatori, locul unde se află ascunse obiectele materiale ale infracţiunilor, corpurile delicte, instrumentele utilizate la săvârşirea infracţiunii, precum şi alte aspecte de acest gen pe care subiectul le ascunde. * întrebările neutre sunt propoziţii interogative simple, care nu au legătură cu incriminarea şi permit reechilibrarea psihică a subiectului după efectul întrebărilor relevante. Scopul lor este de a obţine în diagrama poligraf un segment etalon pentru reactivitatea psihoemoţională obişnuită a subiectului. * întrebările de control sunt propoziţii interogative la care se cunoaşte aprioric, că subiectul va răspunde nesincer. Scopul acestora este de a obţine un anumit nivel al reactivităţii psihoemoţionale necesar efectuării comparaţiilor cu nivelul reactivităţii psihoemoţionale obţinut la întrebările relevante.

8.3.3. EXAMINAREA POLIGRAF

Diagrama poligraf se derulează cu o viteză constantă, cele 5 peniţe înregistrând simultan modificările parametrilor psihofiziologici corespunzători care însoţesc răspunsurile subiectului. Diagrama poligraf reprezintă expresia grafică a reacţiilor psihofiziologice concomitente chestionării subiectului. Sub impactul întrebărilor relevante ale cauzei, întregul organism al subiectului examinat se află într-o stare de alertă, reactivitatea psihoemoţională corespunzătoare răspunsurilor simulate la aceste întrebări fiind în mod evident mai clară, mai amplu exprimată decât cea obţinută la întrebările neutre. Examinatorul stabileşte tipul şi numărul de teste ce vor fi aplicate unui subiect. De obicei, pentru a formula o concluzie cu privire la sinceritatea sau nesinceritatea subiectului sunt

necesare cel puţin trei teste. Formularea concluziei într-o examinare poligraf constă în activităţi de comparare şi sinteză, raţionamente de tip deductiv, inductiv şi analogic, activităţi de sesizare a celor mai sensibile modificări în traseele diagramei poligraf ca urmare a răspunsurilor obţinute la întrebările relevante, neutre şi de control. În urma interpretării, atât a diagramelor poligraf, cât şi a comportamentului subiectului pe tot parcursul examinării cu tehnica poligraf se poate formula o concluzie pozitivă, negativă sau incertă. Rezultatul examinării subiectului se consemnează de către psihologul examinator într-un “Raport psihologic de constatare tehnico-ştiinţifică a comportamentului simulat”. Acest raport cuprinde activităţile întreprinse pentru depistarea comportamentului simulat şi concluziile rezultate în urma analizei şi interpretării diagramelor poligraf. Raportul psihologic de constatare tehnico-ştiinţifică a comportamentului simulat se înaintează organelor de cercetare penală care au dispus examinarea subiectului la poligraf.

8.3.4. DISCUŢIA POST-TEST

Orice examinare cu tehnica poligraf se încheie cu o discuţie post-test. Abordarea subiectului se individualizează de la caz la caz, cu respectarea regulilor generale privind audierea învinuitului sau inculpatului, metodic, logic, argumentat, calm, ţinându-se seama şi de nivelul de instruire şi cultură al acestuia. Abilitatea examinatorului constă în a-l convinge pe subiect să încerce după propria sa pricepere să explice stările emotive pe care le-a simţit în timpul răspunsurilor date la întrebările adresate. De la caz la caz, discuţia post-test va fi continuată în biroul de anchetă de către cel care instrumentează cauza respectivă.

8.4. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ REZULTATELE EXAMINĂRII LA POLIGRAF

Factorii care pot afecta rezultatele examinării la poligraf sunt (Reid & Inbau, 1977; Buş, 2000): * neconştientizarea posibilităţii de detectare (subiecţii cu nivel de şcolarizare şi Q.I. foarte scăzut, cu responsabilitate socială scăzută etc.); * tensiunea emotivă sau nervozitatea unui subiect sincer (îndoieli faţă de: exactitatea aparatului, competenţa examinatorului, condiţiile în care se efectuează examinarea etc.); * nemulţumirea sau resentimentul unui subiect sincer faţă de examinarea la poligraf; * hiperanxietatea (problemele personale ale subiectului, teama pentru implicarea în fapta cercetată, extinderea investigaţiei asupra altor fapte etc.); * implicarea în alte fapte sau infracţiuni similare (subiectul este sincer cu privire la fapta în curs de cercetare, dar fiind implicat în alte fapte, este dominat de un complex de culpabilitate); * incomoditatea fizică şi psihică din timpul examinării (teama subiectului de o posibilă durere fizică produsă de aparat, presiunea exercitată de manşonul de tensiune arterială - puls sau de tubul pneumograf etc.); * responsabilitatea pe care o trăieşte subiectul cu privire la nerespectarea atribuţiilor de serviciu, favorizând comiterea infracţiunii de către o altă persoană (de exemplu, neglijenţa unui paznic face posibilă comiterea infracţiunii de către altă persoană); * anchetarea excesivă a subiectului anterior examinării (anchete prelungite şi obositoare, acuzaţiile aduse subiectului etc.); * numărul prea mare de întrebări sau prea multe teste administrate subiectului într-o singură examinare (subiectul poate deveni areactiv);

* frazeologia inadecvată a întrebărilor relevante (întrebări echivoce); * întrebările de control inadecvate (care nu au legătură cu problematica pentru care este cercetat subiectul); * starea de “subşoc” sau “epuizarea de adrenalină” (un subiect nesincer poate fi areactiv dacă este examinat imediat după comiterea infracţiunii, datorită epuizării nervoase a acestuia; o tensiune emotivă provoacă un exces de adrenalină în sânge, iar glandele suprarenale fiind suprasolicitate devin incapabile să facă faţă situaţiei - de aici condiţia de “subşoc” sau “epuizare a suprarenalelor”); * raţionarea şi autoînşelarea (într-o situaţie limită, când subiectul este condamnat la moarte, acesta devine atât de preocupat de situaţia sa dificilă, încât amintirile sale despre fapta comisă devin foarte estompate, iar o examinare la poligraf poate fi neconcludentă); * anomaliile fiziologice şi mintale (hipertensiunea arterială, hipertiroidismul, stările febrile; psihoticii, psihonevroticii, psihopaţii etc.); * factori diverşi. Rata de bază a minciunii (R.B.M.) este unul dintre factorii care pot afecta precizia poligrafului. Pe măsură ce rata de bază a minciunii scade, scade şi posibilitatea erorilor ce pot să apară în timpul examinării la poligraf (Barland, 1988). În timpul examinării la poligraf, subiecţii pot adopta diferite conduite. De aceea examinatorul trebuie să ia măsuri de precauţie împotriva tentativelor subiecţilor care încearcă să eludeze detectarea prin unele manopere cum ar fi: respiraţia controlată, mişcări musculare, eschivarea psihologică, deteriorarea mecanică a poligrafului etc.

Investigarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf nu rezolvă întreaga problematică a probaţiunii într-o cauză penală, pentru că menirea ei nu este aceasta, iar specialistul nu este organ de urmărire penală. Tehnica poligraf deschide căile spre probaţiune, contribuie la obţinerea unor piste investigative adiţionale, focalizează investigaţiile criminalistice. Tehnica poligraf se integrează organic în activitatea de anchetă judiciară, dobândindu-şi statutul de metodă ştiinţifică intensivă, multifuncţională, de mare eficienţă împotriva criminalităţii. Fundamental în privinţa utilităţii şi preciziei tehnicii poligraf este calificarea şi perfecţionarea examinatorului. Acesta trebuie să stăpânească problemele fundamentale ale psihofiziologiei comportamentului în general şi ale persoanei în special, empatie, perspicacitate, spirit de observaţie, intuiţie profesională, echilibrul moral-afectiv, responsabilitate ş.a.