tasnad

6
Orasul Tasnad De-a lungul timpului, oraşul Tăşnad a purtat mai multe denumiri, cum ar fi: "possessio Tasnad" (1246); Tasnad (1279); Taschnath (1600); Taschnad (1753); Tasnad (1808); Tesnada (1816); Tressenberg, apoi Tressenburg (1758). Prima atestare documentară a localităţii Tăşnad a fost anul 1021, când parohul local Nicolaus mester Tasnadi plebanus - se intitulează drept "vicarus generalis Tasnadi", iar apoi, în anul 1246, la curtea regelui Bela al Ungariei, se menţionează despre Tăşnad, din Comitatul Solnoc, că a fost o moşie episcopală ("possessio Tasnad"). La data de 6 mai 1245, printr-un document emis la curtea regelui Bela al Ungariei, se acordă înlesniri pentru aşezarea a cât mai multe familii ăn localitate, motivul fiind acela de a se asigura mâna de lucru pentru moşia episcopală. În anul 1282, episcopul Petru al Transilvaniei ia cu forţa, de pe moşia contelui Ştefan din satul Gyord, un număr de 30 de familii de iobagi pentru a-i stabili în Tăşnad. În anul 1368 este consemnată existenţa unei mori pentru cereale în localitate. În anul 1456 localitatea este menţionată drept "oppidum Tasnad". În anul 1474, Episcopul Ardealului îi cere regelui Matei Corvin dreptul de a construi în Tăşnad o cetate din lemn sau de piatră. Localitatea a fost prădată de tătari în anul 1566, aceştia jefuind şi ucigând o parte din populaţia locală.

Upload: butean-tamas

Post on 08-Aug-2015

17 views

Category:

Documents


3 download

DESCRIPTION

prezentare

TRANSCRIPT

Page 1: tasnad

Orasul Tasnad

 De-a lungul timpului, oraşul Tăşnad a purtat mai

multe denumiri, cum ar fi: "possessio Tasnad" (1246);

Tasnad (1279); Taschnath (1600); Taschnad (1753);

Tasnad (1808); Tesnada (1816); Tressenberg, apoi

Tressenburg (1758).

   Prima atestare documentară a localităţii Tăşnad a

fost anul 1021, când parohul local Nicolaus mester

Tasnadi plebanus - se intitulează drept "vicarus

generalis Tasnadi", iar apoi, în anul 1246, la curtea

regelui Bela al Ungariei, se menţionează despre Tăşnad, din Comitatul Solnoc, că a fost o moşie

episcopală ("possessio Tasnad").

    La data de 6 mai 1245, printr-un document emis la curtea regelui Bela al Ungariei, se acordă

înlesniri pentru aşezarea a cât mai multe familii ăn localitate, motivul fiind acela de a se asigura mâna de

lucru pentru moşia episcopală.

    În anul 1282, episcopul Petru al Transilvaniei ia cu forţa, de pe moşia contelui Ştefan din satul

Gyord, un număr de 30 de familii de iobagi pentru a-i stabili în Tăşnad.

    În anul 1368 este consemnată existenţa unei mori pentru cereale în localitate.

    În anul 1456 localitatea este menţionată drept "oppidum Tasnad".

   În anul 1474, Episcopul Ardealului îi cere regelui Matei Corvin dreptul de a construi în Tăşnad o

cetate din lemn sau de piatră.

    Localitatea a fost prădată de tătari în anul 1566, aceştia jefuind şi ucigând o parte din populaţia

locală.

    În anul 1570, în tratatul încheiat la Speyer între împâratul Maximilian şi voievodul Transilvaniei,

Ioan Sigismund, este consemnată prezenţa cetăţii de piatră, construită pentru apărarea localităţii.

    Din nou, în anul 1599, localitatea este menţionată "oppidum Tasnad".

    În urma epidemiei de ciumă din anul 1739, o parte din populaţia localităţii este decimată.

   Pentru sporirea forţei de muncă a zonei, între anii 1740 - 1750 sunt colonizate familii de svabi,

provenite din regiunea Schwartzwald.

    În anii 1829 şi 1834 sunt consemnate cutremure de pământ de o intensitate destul de mare, o bună

parte din casele existente surpându-se.

Page 2: tasnad

    După Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din data de 1 decembrie 1918, în Tăşnadd se

instituie administraţia românească.

    În urma Dictatului de la Viena din septembrie 1940, se instituie administraţia maghiară până în

octombrie 1944, când Ardealul este eliberat şi se reinstituie administraţia românească.

     Până în anul 1948, localitatea Tăşnad a aparţinut judeţului Sălaj.

     Din anul 1948, până în 1968, localitatea a făcut parte din teritoriul administrativ-teritorial al

Regiunii Maramureş.

      Între anii 1952 - 1960, localitatea a aparţinut de Raionul Carei.

Oraşul Tăşnad este situat în

zona de sud-vest a judeţului Satu

Mare, judeţ aflat în nord-vestul

României la graniţa cu Ungaria

şi Ucraina.

       Distanţele până la

principalele oraşe din zonă sunt:

60 de km, până la reşedinţa de

judeţ, municipiul Satu Mare; 25

de km până la Carei; 60 de km,

până la Zalău; 85 de km până la

Oradea.

   

    Principalele obiective turistice din oraşul Tăşnad sunt:

        - Staţiunea Turistică;

       - Muzeul Orăşenesc, ce funcţionează într-o veche reşedinţă nobiliară. Clădirea a fost

construită în a doua parte a secolului al XVIII-lea, în stil baroc, restaurată ulterior şi declarată monument

istoric. Astăzi adăposteşte o colecţie etnografică cu exponate specifice zonei şi una arheologică;

        - Casa de Cultură, obiectiv edificat în primul deceniu al secolului trecut; a avut iniţial destinaţie

de cazinou;

Page 3: tasnad

       - Biserica Reformată, monument istoric, construită în anul 1476, în perioada în care episcop era

Vingradi Gerep Laszlo, rudă cu regele Matei Corvin. Biserica, realizată în stilul gotic târziu, are

numeroase elemente de construcţie şi obiecte de cult valoroase, fiind renovată de mai multe ori (o

renovare generală s-a făcut în 1776) păstrându-se dimensiunile şi stilul iniţial;

        - Catedrala Ortodoxă;

        - Biserica Greco-Catolică;

        - Biserica "SF.GRIGORE TEOLOGUL" din satul Sărăuad, construită în anul 1777;

        - Biserica Romano-Catolică, construită în anul 1905;

        - Monumentul soldatului necunoscut;

        - Busturi şi plăci comemorative ale personalităţilor marcante:

 Biro Lajos - zoolog şi biolog; 

 Coriolan Ster - fondator al "Despărţământului ASTRA";

 Grigore Maior - promotor al Şcolii Ardelene;

                 Keresztesi Samuel -  pictor;

                 Noti Karoly - scriitor.

 În anul 2000, prin Hotãrârea Guvernului nr. 417, oraşul Tăşnad a fost atestat ca staţiune turisticã de

interes local.

        Pe teritoriul localităţii a fost descoperit un important zãcãmânt hidrografic termomineral, în anul

1978 fiind forat un puţ de captare a apei termale, la o adâncime de 1.354 m (sonda 4.715).

         În „Zona de Agrement” a oraşului funcţionează, încă din anul 1978, Ştrandul termal, locaţie

care atrage, în fiecare an, zeci de mii de turişti din judeţul Satu Mare şi din judeţele învecinate (Bistriţa-

Năsăud, Cluj, Maramureş, Sălaj), precum şi turişti străini.

Apele

Reţeaua hidrografică este alcătuită din: Valea Cehalului (18,8 km), cu afluenţii: Valea Neagră (3,7

km), Valea Raţului (3,7 km), Valea Ciripicea (9,7 km); Pârâul Micăului (5,2 km) şi Valea Checheţ (16,3

km). Debitul acestor cursuri de apă este variabil, puternic primăvara, la topirea zăpezilor şi aproape de

secare, în perioada lunilor de vară. În zona sud-vestică a oraşului sunt amenajate două lacuri de baraj,

pentru regularizarea apelor provenite din viituri, lacul din amonte având o suprafaţă de 9515 mp, iar cel

din aval 8419 m².

Staţiunea

Staţiunea beneficiază în prezent[de:

Page 4: tasnad

- 3 bazine cu apă termală neacoperite şi o piscină cu apă rece

- Garderobă având cabine amenajate pentru masaje recuperatorii şi reflexoterapie

- Spaţii de cazare

- Unităţi de alimentaţie publică

Apa termală

Apa termala are o temperatură de suprafaţă de 72ºC şi o mineralizare totală de 9,84 g/l, este

predominant clorurată-bicarbonatată-sulfatată (din punct de vedere al dominanţei anionilor) şi sodică-

calcică-magneziană în prezenţa amoniului şi potasiului. 

http://www.primariatasnad.ro/http://maps.google.rohttp://ro.wikipedia.org/wiki/Tasnad