EMIGRARE! BULGARO,OR L\ TARA ROMÌNEASCÀ IN TIMPUL

RlZBOIULUI RUSO-TURC DIN 1806-1812

CONSTANTIN N. V EL ICH I

Emigrarea bulgarilor la nord de Dunàre a fost un proces complex §i inde- lung, care a durat aproape cinci veacuri, inceplnd cu càderea poporului bulgar sub jugul otoman §i incheindu-se odatà cu eliberarea Bulgariei prin ràzboiul din 1877-1878.

Mai ales in timpul ràzboaielor ruso-turce, emigrarea1 ia un caracter de masà, mii de familii putind trece Dunàrea farà nici o piedicà, sub protectia armatelor rusesti. In acest fel au luat fiintà numeroase asezàri bulgare in special in sudul Rusiei §i in Tara Romineascà, centre care au avut un rol deo- sebit de important in renasterea culjturalà si in mi^carea de eliberare nat-ionalà a poporului bulgar.

Emigratia bulgara din sudul Rusiei s-a bucurat incà de la inceputul seco- lului trecut de atentia unor cercetàtori ru§i si bulgari2, astfel incit, in generai, ea este azi bine cunoscuta, chiar dacà unele aspecte ale sale, mai ales cele social-politice, trebuie reconsiderate. In aceastà privintà in istoriografia sovie­tica au apàrut lucràri care, chiar dacà nu se referà direct la aceastà problemà, dau ìnsà serioase indicaci si utilizeazà sau semnaleazà o serie de materiale nefolosite de cercetàtorii bulgari din trecut si de azi 3.

1 Pentru a nu da o extindere prea mare studiului de fafà, nu insistàm asupra cauzelor care stau la baza acestei forme a luptei de clasà care a fost emigrarea. Eie rezidà in situatia economica, socialà fi politica in care se afla poporul bulgar sub jugul feudal otoman fi au fost expuse fie in lucràrile de sintezà, fie in diverse monografii. Vezi Mcmopun Ha ÈiAiapun, ed. I I , Sofia, 1961, p. 309 si urm. ; D. KOSEV, Jlemfuu no uosa óijizapcna ucmopun, Sofia, 1951, p. 13 ; P. CONSTANTINESCU-IAÌyl, Rolui Rominiei In epoca de rege­nerare a Bulgariei, Iasi, 1919, p. 14—18, 21, fi urm.; CONSTANTIN N. V EL ICH I, Mis- càrile revolufionare de la Bràila, Bucurefti 1958, p. 11—-26.

2 In afarà de lucràrile lui Zanetov, Skalkovski, Klaus f. a., vezi impor- tanta monografie a lui N. S. D E R JA V IN Eo/uapcxue kojiohuu e Poccuu, in C6.H.Y., X X IX , Sofia, 1914, unde se aflà fi bibliografia problemei. Vezi de asemeneaVL. D IA KO V IC I, Eijuapcna Eaccapaéun, Sofia, 1918; S. BERNSTEIN , Cmpanuifu U3 ucmopuu óomapCKoù eMMpaifUti e Poccuw eo epeMH pyccKO-mypetfKou soùhu 1828—1829 zz. in « V’Henbie 3anncKK HncTHTyTa CiiaBimoBeaeiiHH», I Moscova—Leningrad, 1949.

3 Vezi, de ex., N. I. KAZAKOV, Mi ucmopuu pyecKo-óomapCKux ceH3eù e nepuod eoùubi Poccuu c Typifueù (1806— 1812), in « Bonpocbi Hcropim», Moscova, 6, 1955; V. D. KONOBEEV, PyccKo-SoAzapcKue omHoiueHUH e 1806— 1812, in volumul H3 ucmopuu pyccKO- 60/uapcKux omHomeHuù, Moscova, 1958.

27

Nu tot a§a stau lucrurile in ceea ce priveste emigrala bulgara din Jara Romineascà, Moldova si Transilvania. Dacà a^ezàrile bulgare din Transil- vania §i Banat au inceput sa fie studiate incà de la finele secolului trecut de Miletici*, pentru cele din Jara Romineascà §i Moldova nu posedàm astfizi, nici in istoriografia bulgarà §i nici in cea romineascà, cu mici exceptii, lucràri care sa le prezinte fie in ansamblu, fie in diferite momente ale formàrii lor. Despre emigrarea bulgarilor in Jara Romineascà §i Moldova s-a scris doar tangenza! in diverse articole sau studii privind alte probleme si fàcindu-se une- ori afirmatii farà o bazà documentarà, mai ales in ceea ce priveste datele cifrice2. In parte, aceastà situatie este explicabilà atit prin sàracia materialelor docu­mentare, cit mai ales prin lipsa de preocupare a istoriografiei burgheze pentru astfel de probleme.

Pentru emigrarea din perioada ràzboiului din 1806 — 1812, in afarà de unele afirmatii referitoare la numarul emigrantilor pe care le gàsim in diferite luerari, nu existà nici in istoriografia burghezà bulgarà si nici in cea romineascà studii speciale. De asemenea si in marile lucràri de sintezà bulgare (Jirecek, Stanev sau Pastuhov) 3 §i romine§ti (Xenopoi, Giurescu, Iorga ) 4 nu se serie nimic despre aceastà emigrare4. Doar V. A. Urechia in voi. X I din Istoria Rominilor, Bue., 1900, rezervà o singurà paginà pentru « Golonizàri de sirbi si bulgari » (p. 540). Trebuie totusi sà mentionàm cà acest istorie a fost cel dintii care s-a oprit asupra problemei, publicind unele documente referitoare la emigràrile balcanice. Alàturi de aceste acte publicate ca « anexe » au ràmas insà o serie intreagà de documente necunoscute si care se gàsesc in diferite condici ce se pàstreazà azi la Biblioteca Academiei R.P.R. sau mai ales la Arhivele Statului din Bucuresti. ìnvàtatul bulgar St. Romanski a republicat in colectia sa initulatà Ebmapume e Baoiuko u MoAÒoea, Sofia 1930, 13 documente din cele publicate de V. A. Urechia, adàogind la acestea incà unul necunoscut de ultimul, ca si o parte din « Catagrafia Eparhiei Ungro- vlahiei » pe anul 1810 (dupà Mss. 1457 din Biblioteca Acad. R.P.R.), in care se gàsesc citeva date extrem de importante pentru emigrarea bulgarà din timpul ràzboiului 1806 — 1812. La acestea se pot adàoga cele 2—3 docu­mente turce§ti publicate in traducere bulgarà in colectia Academiei Bulgare de Stiinte 5.

Materialul documentar cel mai bogat referitor la aceastà emigrare se aflà in arhivele sovietice. E1 a fost publicat in mai multe colec(,ii de docu­mente, in special in colectia Ycmpoucmeo 3adynaucKitx nepeceAenifee e Eeccapaouu u òenmejibnocmb A. P.IOiuneecKozo, Cóopum JJoKyMewnoe, apàrutà la Chisinàu in 1957 sub redactia lui L. V. Cerepnin, ca« JJ,oKyMeHTbi h MaTepnajibi»6 alcàtuind

1 Dr. L. M ILET IC I, CeÒMuepadcKume ótjieapu in C6.H .Y. X I I I , Sofia 1896; 3ace.ie- auemo na KamojiuiuKume uh.uapti « CeÒMUBpadcKO a Banani in C6.H .Y., X IV , Sofia.

2 Vezi, de pilda, I. KRAEV, care in lucrarea sa BhsmaHu.nma Ha óbjieapume, Sofia, 1904, p. 18, afirma cà in urma ràzboiului ruso-turc din 1768— 1774 au pàràsit Bul­garia 160.000 de oameni, iar dupà cel din 1787—1792 s-ar fi refugiat la nord de Dunàre, 360.000 de oameni, cifre evident exagerate.

3 K. J IR E C E K , IIcmopuH ita Ebjieapusi, trad. Zlatarski, Sofia, 1929; X. STANEV, Ebjuapun noò ueo. Bòjpajicdaìic u oceodootcdenue, Sofia, 1935; IVAN PASTUHOV, Eb/i- lapcna ucmopuH, l i , Sofia, 1943.

4 A. D. XENOPOL, Istoria Rominilor din Dacia Traianà, IX , Bue., 1929; C. C.G IURESCU , Istoria Rominilor, I I I , Bue., 1932 ; N. IORGA , Istoria Rominilor, V II, Bue., 1939.

6 JJoKyMewnu 3a ObjieapcKama ucmopun, I I I , Sofia, 1940, p. 51 — 52.6 in cursul lucràrii culegerea va fi citatà sub acest titlu.

28

volumul II din llcmopun Mo/idaeuu. Aceastà colemie reproduce si citeva din documentele cuprinse in alte publicatii ca: M. Dubrovin, CóopnuK ucmopunecKux Mamepuajioe u3HJieneitnbix U3 apxuea coócnweiuLou eeo umti. Be/iunecmm Kam\ejiapuu, sun. 7, St. Pb., 1895; Kymyioe e dynaucnux KHnwcecmeax, Chisinau, 1948, sau M . H. Kymy3oe, C6opH.UK JJoKyMeumoe, III, Moscova, 1952. Alte documente se gàsesc si in volumul Eaepamuon e dyuaucKux KH/mcecnwax, Chi§inàu, 1949.

Folosind multe din aceste documente ca §i altele inedite din diversele arhive sovietice, cercetàtori ca N. I. Kazakov sau V. D. Konobeev §i-au publicat lucràrile lor dedicate relatiilor ruso-bulgare din perioada ràzboiului 1806—1812 atingind tangential si problema emigràrii. Neurmàrind insà in mod direct aceastà problema, cei doi cercetàtori sovietici n-au utilizat, cum era §i firesc, documentele romine§ti citate mai sus, ocupindu-se in special de actiunile mai importante ale emigratiei sau de participarea diferitelor corpuri de voluntari la ràzboiul ruso-turc.

Prezentul studiu incearcà sa arate in generai emigrarea bulgara la nord de Dunàre in timpul ràzboiului 1806—1812, cauta sà precizeze in acest cadru asezàrile bulgarilor in Tara Romìneascà, ^inind seama de etapele in care aceasta s-a desfà^urat, stabilind — in màsura in care datele documentare o permit — satele sau orasele in care s-au asezat «bàjenarii», subliniind aspectele sociale, diferitele interese contradictorii de clasà care au determinat-o si càutind in sfirsit sà aprecieze numàrul bulgarilor care au ràmas aci in urma aceluiasi ràzboi.

Desi ràzboiul din 1806—1812 se deosebe^te oarecum de celelalte ràzboaie ruso-turce din cauza interventiei lui Napoleon, nu vom insista asupra diferi­telor sale faze, ci vom trece direct la problema emigràrii bulgare care a avut loc in acesti ani.

De asemenea, din aceleasi motive menzionate la inceputul acestui studiu, nu se vor expune aci cauzele care a provocat aceastà emigrare §i care rezidà in situala economicà, socialà si politicà in care se afla poporul bulgar la ince­putul seeolului trecut.

Ceeace trebuie neapàrat sà subliniem este faptul cà necesitatea populàrii intinselor stepe din sudul Rusiei a obligat guvernul ^arist sà atragà ìncà din a doua jumatate a sec. X V Ili colonisti stràini. Intre acestia, bulgarii au ocupat un loc de frunte, profitind de marile avantaje §i privilegii ce li se ofereau.

In cei trei ani dinaintea ràzboiului din 1806—1812, mi^carea bulgarilor spre Rugia si in special spre Kerson, a fost deosebit de puternicà. Dupà cum afirma ducele de Richelieu, bulgarii care se a^ezaserà aci au reusit in foarte scurtà vreme sà ajungà la o situale de invidiat. E1 dorea sà a§eze in aceastà regiune §i alti colonisti bulgari, le pregàtise deja bani si locuinte, deoarece era sigur cà ràzboiul ce se declarase va favoriza puternic emigrarea populatiei sud dunàrene. De aceea, cu asentimentul tarului Alexandru, toti generala ru§i care au comandat armatele de la Dunàre, incepind cu Mihelson si ter- minind cu Kutuzov au urmàrit cu perseverentà aceastà problemà. Dacà ea apare deschis in diferitele lor. rapoarte, Kutuzov, in 1811, o subliniazàin modul cei mai dar intr-o scrisoare a sa càtre Rumian|ev: « Chiar de la inceput, de cind ostile majestàtii sale imperiale au intrat in aceste principate, toti conducàtorii de armate au incercat, atit cit le-a fost posibil, sà mute pe locuitorii

(de peste Dunàre) pentru a-i a§eza in regiunea Novorosiisk » A§a cum foarte just observà istoricul sovietic Konobeev, guvernul (arist urmàrea aceastà colonizare a « Zàranilor bulgari, pornind nu de la dragostea fata de un popor fratese. Tarismul i§i urmàrea scopurile sale egoiste — acela de a-§i intàri influenza politicà printre popoarele din Peninsula Balcanicà; in afarà de aceasta guvernul Rusiei Zariste era interesat in dezvoltarea regiunilor sudice unde se aflau imensele stepe. . . » 2 De aceea atit generalii ru§i cit §i presedintii sau vicepre§edin|ii Divanurilor din Tara Romineascà si Moldova, Kusnikov, Krasno-Mila§evici §. a., in strìnsà legàturà cu ducele de Richelieu §i cu oameni speciali trimi§i de acesta in Jara Romineascà sau in Bulgaria, au utilizat toate mijloacele pentru a-i convinge pe bulgari sà piece in gubernia Kersonului.

De asemenea si boierimea din Jara Romineascà §i Moldova era in càutarea de brate de muncà. Interesele de clasà ale tuturor acestor exploatatori vor intra in conflict cu interesele §i dorinta de liberiate a Zàranilor bulgari. Dacà acestia plecau de bunà voie in sudul Rusiei in 1800 sau 1804, situatia se schimbà atunci cind armatele ruse§ti sint la Dunàre sau tree in Bulgaria si cind aceea§i tàrani au siguranta sau màcar speranta cà iji Zara lor va scàpa de asuprirea feudalà otomanà. In orice caz, cei mai inulti doreau sà ràminà pe malul sting al Dunàrii, in Jara Romineascà sau Moldova, a§teptlnd rezultatul unui ràzboi care s-a prelungit §ase ani de zile. In afarà de principala cauzà a emigràrii —situatia social-economicà din Bulgaria — politica taristà a fost elementul care a determinat in foarte mare màsurà emigrarea bulgarilor in timpul acestui ràzboi.

Desi trecerea popula^iei bulgare la nord de Dunàre s-a desfàsurat fàrà intrerupere in tot timpul ràzboiului, ea a marcat citeva momente de virf, in care emigrarea a luat un caracter masiv, sute sau chiar mii de familii pàrà- sindu-si satele si oracele pentru a se stabili in Jara Romineascà, Moldova sau sudul Rusiei. Aceste momente de virf alcàtuiesc tot atitea etape ale emigràrii si eie vor fi urmàrite in mod cronologie.

Intrarea trupelor rasenti in Moldova si Jara Romineascà a fost desigur evenimentul care a intensificat miscarea popula^iei de pe malurile Dunàrii. A§a cum aràta in anul 1811 Koronelli, tutorele emigran|ilor bulgari din Tara Romineascà, din primele zile ale campaniei din 1807 « unii dintre bulgari §i cremini de alte na^ii, dorind sà profite de protectia Rusiei, pàràsindu-§i patria, au trecut pe partea stingà a Dunàrii si s-au asezat in Valahia si Mol­dova : 3. Tot Koronelli a afirmat cà, atunci cind armatele au trecut peste Dunàre fi teritoriile ocúpate de trupele rusesti au intrat sub administratia sa, a gàsit in aceste locuri locuitori originari din Moldova si Jara Romineascà, romini si Zigani, care profitind de ràzboi au fugit. . . « din cauza grelei asupriri a lor de càtre Divanuri si propietari, fiind nevosi sà treacà impreunà cu fami- liile lor peste Dunàre in Turcia. » Dupà cum se vede din acelasi raport, ace^ti

1 In continuare Kutuzov aratS eforturile pe care le-a facut personal pentru reali- zarea «acestui scop comun ». Vezi raportul sau in jJoKyMetimu u Mamepua.iu, p, 201.

2 KONOBEEV, op. cit., p. 201.3 O afirma §i Kutuzov !n martie 1812. Vezi HoKyMeumu u Mamepuasbi, p. 37:

« acesti colonifti, indiferent de rangul lor, au inceput sa treacft DunSrea din anul 1807 ».

30

locuitori fugiserà mai inainte de ràzboi sau chiar in timpul ràzboiului, dar inainte de numirea generalului Bagration ea §ef al armatei de la Dunàre 1.

Totusi, deoareee soarta ràzboiului era greu de prevàzut si nesiguranta era mare, au trecut la nord de Dunàre mai ales familiile bulgare mai instàrite, din satele si orasele din imediata vecinàtate a fluviului. De fapt, documéntele existente nu aratà deplasàri mai importante pinà la armistitiul de la Slobozia din august 1807. Nici dupà aceastà datà §i pinà la reluarea operatiilor militare din primàvara anului 1809 de càtre Bagration nu constatàm documentar emigràri masive. Din aceastà perioadà dateazà probabil asezàrile izolate ale unor bulgari la Pitesti, unde o jalbà a oràsenilor men^ioneazà cà « de la venirea impàràtestilor o§tiri. . . intr-acest oras s-au adunat inulti oameni stràini, bàjenari din |ara turceascà, care sint cu putere si i$i fac alisverisurile lor ». Orà§enii cer in continuare «a se pune cvartiruri si prin cásele acestor bàje­nari. .. » 7 Desi jaiba dateazà din martie 1811, din textul ei se poate in^elege cà acesti bàjenari veniserà in ora? curind dupà intrarea o§tilor rasenti. Trecu- serà insà 2—3 ani pinà ca noii veniti sà-§i facà un rost, ba chiar si case, §i dacà la inceput fuseserà scutiti de cazarea unor militari, acum o puteau face u§or, fiind oameni cu stare. Tot din aceeasi jalbà, reiese dar cà acesti bàjenari erau negustori ¡=¡i meseriasi.

Treceri mai numeroase au fost in regiunea bàlfilor Dunàrii, la Silistra, Turtucaia §i áltele. De altfel, granii din aceste regiuni ale malului bulgàresc au trecut totdeauna Dunàrea usor. Mai mult chiar, asa cum se aratà in docu­mente, « din vechime s-au obi§nuit silistrenii si alti oameni ce erau locuitori in tinutul tàrii turce§ti, peste Dunàre, de |,inea in bàtyi, dincoace, stupi i rimàtori si totdeauna plàtea dijm àrit... 3 » Acum insà unii bulgari din satele jude^elor Teleorman si Ialomita — si printre ei si romini — nu vor sà plàteascà dijmàritul. Vornicul Iordache Slàtineanu intreba Divanul dacà sirbii (adicà bulgarii) vor plàti dijmàritul asa cum 1-au plàtit in anul trecut (1810) si aràta necesitatea intocmirii unei catagrafii de acei « sirbi » care vor fi scutiti de piata dijmàritului. 4 In primii doi ani ai ràzboiului constatàm insà asezàri sirbe^ti in Oltenia. Este vorba de «sirbii» care au trecut intr-acele jude^e cuoi si vite mari, din tara turceascà, prin tara nemteascà, 5 in primii ani ai ràzboiului sau chiar inaintea acestuia6, ca urmare a ràscoalei condusà de Karagheorghe.

1 Deci inainte de primavara anului 1809. Vezi /JoxyjueHmbi u MamepuaAu, p. 22; Bibl. Acad. R .P .R . Mss. 322, f. 160; H U RM U ZA K I, Documente, XV I, p. 834, 848; A. D. XENOPOL, op. cit., IX , p. 289.

2 V. A. U RECH IA , Istoria Rominilor, vol. X I , p. 740.3 Ibidem, p. 570.4 § i in acest document, datat din august 1811, se vede cá este vorba de sirbii venivi

«anul trecut» (1810) sau chiar mai inainte. Ibidem, p. 571.5 Ibidem, p. 709, 710 (Documéntele dateazà din august 1809).6 Ibidem , p. 712. Cà aceftia erau sìrbi se vede dintr-o jalbà datà Divanului in 1812

de jupineasa Alexandra Bucfeneasca pe mofia càreia « anume Gaia, din jude^ul Dolj, trei ani sint de cind din poruñea ràposatului ghinàralului Esaia (Isaev) s-au asezat. cu 1 acuirla15 case de sirbi de ai lui Karagheorghe, ia r . . . de al doilea au venit ìncà un pircàlab cuo sumà de familii sirbi fi i-au afàzat tot pe numita mofie Gaia ». Arh. St. Bue. Mss. 66, f. 207 v. In alte documente din’ noiembrie 1809 se vorbeste de « sirbii ce au fugit pentruo vreme in Valahia cea micà ». Vezi Arh. St. Bue., Mss. 61, f. 39 v. Vezi fi sirbii de pe mofia Girla din jude|ul Mehedinti « in malu Dunàriei » pe care « atit pinà a nu veni ìmpàràtestile ostiri, cit fi dupà ce au venit, s-au afezat cu làcuinfa multi sirbi bejenari venifi du peste Dunàre.» V. A. U RECH IA , op. cit., p. 718.

31

Toti emigranti veniti de la sud de Dunàre urmau sa se bucure de « oare- cari scutiri de dâri §i obligatii obsteçti », potrivit dispozitiilor pe care feldma- resalul Prozorovski le-a dat senatorului Kusnikov, presedintele Divanurilor. De asemenea generalul Isaiev ceruse lui Engelhardt, vicepresedintele Divanu- lui din Tara Romìneascà, scutirea lor de piata impozitelor pe termen de un an de zile. 1

A doua etapà a emigràrii bulgare la nord de Dunare in timpul acestui ràzboi ìncepe o data cu numirea generalului Bagration in calitate de coman- dant suprem al armatelor de la Dunare. Cìnd trupele sale au trecut la sud de fluviu, el a répétât ordinul dat de predecesorul sau feldmaresalul Prozorovski, referitor la atitudinea pe care armatele rusesti trebuiau s-o aibà ìn teritoriile de peste Dunare. Acest ordin prevedea ca satele si orasele locuite de populatia crestina, ba chiar si de cea otomanà, sa nu fie distruse, deoarece pe de o parte prin eie se fàcea legatura cu malul stìng al Dunàrii, iar pe de alta parte pentru « a ìntari si a pàstra fidelitatea acestor popoare crestine fa$à de noi » §i mai ales a bulgarilor « care simt pe deplin greutatea jugului turcesc si care chiar prin deputatii lo r ... si-au manifestat fidelitatea faf.a de Rusia » 2.

Dacà o parte a populatiei de pe malul drept al Dunàrii, care reusise sa se ascundà sau sa nu fie sdita de ostile turce^ti sa se retragà ìn interiorul tarii, trecea la nord de fluviu din proprie iniziativa, cea mai mare parte era trimisà aci de catre generalii rusi. In ordinul pe care il adresa armatei din tabàra sa de la balta Macinului. Bagration sublima cu propriile sale cuvinte acest fapt, aràtìnd cà « acum (15/27 august 1809) vâd cà multe familii crestine de bulgari, moldoveni si greci se muta de pe malul drept pe ce!stìng al Dunàrii, fiind trimise aici de càtre armatele noastre care actioneazà pe malul drept ». Astfel, populatia a trei sate din apropierea Tulcei, fiind sdita de turci sa se retragà ìn interior, a fost ajunsà de optile rusesti si întoarsâ ìnapoi. Bagration arata cà generalul Zass a procédât « prudent » atunci cìnd nu a readus aceastà populatie in vechile ei sate, ci a dat dispozitii ca ea sa fie trecutà la nord de Dunare. Comandantul suprem dàdea la 7/19 septembrie dispozitii dare in sensul ca populatia locala sa fie ajutatâ si in generai sa nu fie deplasatâ din locurile ei de bastinà. Acest ordin dat de Bagration nu trebuie interpretat in sensul cà generalul ar fi renuntat la deplasarea populatiei de pe malul drept pe cel stìng al Dunàrii. Elnu dorea ìnsà ca acest lucru sa-1 facà armata. Tot acest teritoriu nou ocupat urma sa fie administrai de Koronelli, care avea ordine dare si dispozitiile acestuia trebuiau executate de toti comandanti de corpuri, regi- mente etc. 3

In aceasta privinta Bagration mergea exact pe urmele lui Prozorovski. Astfel, referindu-se la ordinul acestuia din 2 august 1809, Bagration reamintea lui Ivuçnikov cà « acjiunile militare de pe malul drept al Dunàrii » . . . au fàcut ca « multe familii creatine dintre supusii Portii sà fie luate in captivitate de ostile noastre ». Acestea urmau sà fie asezate in Moldova, Valahia si mai ales in Basarabia.4 Cunoastem, pe baza documentelor pàstrate, ce s-a petrecut cu familiile din cele trei sate dobrogene din apropierea Tulcei — Nicolitel,

1 HoKyMeumu u MamepuaAbi, p. 47; vezi fi Arh. St. Bue., Mss. 63, f. 1 v.2 Bagration se referea la Atanasie Nekovici fi Ivan Zambin, de a càror misiune

luase cunoftintà. Vezi dispozitiile sale in Eaipamuon e òynaùcKux KunoKecmeax, Chisinàu 1949, p. 94, 99.

3 Ibidem , p. 99.4 Ibidem, p. 92.

Telita si Mànàstirea, trimise de generalul Zass la Galati. Potrivit dispozitiilor lui Kusnikov, acestea trebuiau açezate in Bugeac, dar nu prea aproape de cetatea Izmailului. Divanul a trimis la Galani pe vornicul Hrisoverghi, care a intrat in legâturâ cu refugia^ii, atunci cìnd dintre acestia nu mai ràmàseserà decìt 131 de familii. Hrisoverghi a procédât ca de obicei §i anume: acele familii care aveau rude sau cunoscu^i in diferite sate sau oraçe din Moldova çi Jara Romîneascâ urmau sa fie açezate pe lîngâ acestea. Hotârîri noi urmau sà se ia doar pentru acele familii care nu se gâseau în aceastâ situale. Ga de obicei însâ, to^i cei din prima categorie çi-au gàsit §i singuri locul de acezare. La întrebarea vornicului, nici una din cele 131 de familii râmase nu mai aveau rude în Principate §i toti si-au manifestât dorin^a de a se aseza chiar pe malul Dunârii, la Reni, unde au §i fost trimise fiind date în grija ispravnicilor de acolo 1.

Bagration era hotàrît însà ca toate familiile bulgare §i în general creatine din dreapta Dunârii sa fie açezate provizoriu la ràsàrit de Prut pentru a fi trimise apoi în gubernia Kersonului 2. în aceastâ privintà scrisese ducelui de Richelieu în§tiintîndu-l ca pentru detalii sâ se adreseze lui Kuçnikov.

Campania din Dobrogea s-a desfâsurat în mod rapid. La 18 august Bagra­tion ocupase Mâcinul §i Hîrçova, iar la începutul lui septembrie alungase optile turcesti din toatâ Dobrogea asediind Silistra. Cu toate acestea, epidemiile, lipsa de alimente §i furaje, faptul câ în mare parte popularía fusese silità de optile turceçti sâ se retragà sau sâ se ascundâ prin pâduri, 1-au silit pe Bagra­tion sâ-si retragâ trupele pentru iernat în Jara Romîneascâ. 0 datâ cu ele au trecut pe malul stîng al Dunârii numeroase familii din satele bulgare. De organizarea acestor treceri s-a ocupat însusi Koronelli. Astfel, într-o scrisoare a sa câtre Kusnikov, datatà « 16/28 oct. 1809 pe drum spre cetatea Hîrsovii », el aratâ câ locuitorii satelor Kuzgun, Rasevat s. a. din jurul lor au fost trecu^i cu bârcile pe malul stîng al Dunârii, fiind a^ezati chiar în satele romîneçti de pe mal de câpitanii Liubobratici si Samburski, care i-au înso^it. Al^i refugia^i au trecut în Moldova §i Koronelli îl ruga pe Kusnikov, ca acesta sà intervinà pe lîngà Divanuri pentru ca noii veniti sà nu întîmpine greutàÇi din partea autoritâtilor romînesti.3 Alti bulgari s-au asezat pe mosiile mînàstirilor Dealul si Radu Vodâ si pe áltele în satele Socarici, Jigàlia, Hindâu si Piatra din judetul Telorman4, ca §i prin toate celelalte jude^e de pe marginea Dunârii.

Desi potrivit întelegerii dintre Kusnikov si ducele de Richelieu, ultimul a trimis pentru aducerea familiilor bulgare pe Zela Nestorov, starostele coloniilor bulgare din gubernia Kersonului, care avea §i banii necesari pentru transport, acest lucru nu s-a putut face « din cauza timpului rece de toamnà ».

în martie 1810, contele Kamenski, care preluase comanda lui Bagra­tion, a permis însà tuturor celor venivi de peste Dunâre §i care « se açezaserà temporar în satele cele mai apropiate de fluviu din Valahia, Moldova §i Basarabia » ca sà ràmînà în aceste locuinte provizorii pînà la toamnâ, cînd urmau sâ piece pentru assezarea lor definitiva, fie în Bugeac, fie în gubernia

1 Vezi raportul catre Ku^nikov in Eazpamuou. . p. 92.2 O afirma Kutuzov in oct. 1811 . . . « in anul 1809 Bagration . . . a hotártt

ca pe to{i bulgarii care au trecut sau tree íncoace sá-i trim itá in gubernia Kersonului, HoKyMeumu u Mamepua.au, p. 15.

3 EaepamuoH . . p. 110.4 V. A. U RECH IA , op. cit., p. 712.

3 — c. 1133

Kersonului. Deplasarea era aminatà pentru ca bulgarii sà-§i facà semànàturile de primàvarà §i sà se asigure de alimentele necesare pentru drum §i pentru primele luni ale stabilirii lor in noile locuinte.

De§i contele Kamenski era de acord cu plecarea emigran^ilor in guber- nia Kersonului, desi precintele Divanurilor Krasno-Mila§evici ceruse aceasta si dàduse dispozitiile necesare, Zela Nestorov s-a Inapoiat la Kerson farà a-§i fi putut indeplini misiunea. In acest fel, emigrantii au ràmas in Principate.

Numàrul familiilor ce au trecut in Tara Romineascà odatà cu retragerea lui Bagration este azi u§or de precizat pe bazà documentará. Danilevski in lucrarea sa indicà cifra de 3000 de familii1. Konobeev precizeazà pe baza afirmafiei lui Bagration cà au fost 13.000 de in§i, ducind cu ei circa 20.000 capete de vite, refugia|ii primind un mare sprijin din partea armatelor ruse, care le-a dat alimente §i i-a ajutat sà-§i facà bordeie pentru iernat 2.

Atit sìrbii cit §i bulgarii aseza^i in Oltenia de la inceputul ràzboiului si pinà in anul 1809 s-au bucurat de privilegii. De§i, dupà obicei, toti stràinii care se ai-sezau in |arà cu oi §i vite mari plàteau oierit si vàcàrit, iar banul Craiovei Barbu Vàcàrescu li supusese la aceastà dare, emigrantii n-au voit sà-1 plàteascà §i s-au plins generalului Bagration. La ordinul acestuia, la 18 noembrie 1809, Divanul, i-a scutit, dind poruncà sà li se intoarcà «to|i acei bani ce le va fi luat, pinà la un ban » S-a dovedit insà cà niciunul dintre « sirbi » nu apucase sà plàteascà aceastà dare 3. Abia in iulie 1812 Divanul a revenit §i a hotàrit ca bulgarii §i sirbii a§eza|i ìnainte de ràzboi sà plàteascà oeritul ca §i pàmintenii 4.

Nici bulgarii care se a§ezaserà in satele de lingà Dunàre din Jara Romi­neascà nu plàteau proprietarilor de mo§>ii dijme, ba deschideau fàrà §tirea acestora circiumi vinzind vin §i rachiu8.

Cum era si firesc, la inceputul ràzboiului §i in primii doi ani ai acestuia, au trecut la nord de Dunàre in primul rind acei bulgari care aveau o brumà de avere, sau care in urma lichidàrii vechilor lor gospodàrii aveau ceva bani sau mai ales vite. Neplàtind dàri si fiind priceputi in negot, ei §i-au putut injgheba gospodàrii despre care, trei ani mai tirziu, in mai 1812, Krasno-Mila- §evici scria urmàtoarele: « .. .cu toate cà generalul Bagration a interzis bulga- rilor sà facà comert. . . cei care s-au asezat anterior anului 1810 de aceastà parte a Dunàrii au reu§it sà-§i facà case, sà-§i cumpere pàmint, sà-§i facà gràdini §i vii si prin diferite meserii si negot sà-si consolideze situatia astfel, íncit azi ei pot fi considerali bogati comparativ cu bàstina§ii care sint sàraci si ruinati ».

Atit din aceastà cauzà, cit §i pentru a-i sili sà piece de bunà voie in sudul Busiei, generalul Komnino, vicepresedintele Divanului, intenciona sà-i supunà in 1811, la piata tuturor dàrilor pe care le plàteau localnicii6.

1 M IH A ILO V SK I — D A N IL E V SK I, Onucamie mypeiiKoü eoúHu 1806— 1812 Petrograd, 1843, I, p. 207.

2 KONOBEEV, op. cit., p. 236— 7 §i nótele 135, 136.3 Corespondenfa cu generalul Engelhardt la V. A. U RECH IA , op. cit., p. 709— 711 ;

vezi §i Arh. St. Buc., Mss. Kr. 61, f. 39 v ; Mss. nr. 62, f. 7, Mss. Nr. 63, f. 1 v.4 ROM ANSKI, op. cit., p. 23.6 Plingerile minästirii Dealul §. a. 1-au determinat pe Bagration sä hotärascä inter-

zicerea deschiderii circiumilor ^i a ■vinzärii bäuturilor spirtoase de cätre bäjenarii bulgari. Urechia, op. cit., p. 713; HoKyMcumu u MamcpuaAu, p. 52.

6 Raportul lui Krasno-Milajevici cätre Kutuzov in JJoKyMeunm u Mamepua.au, p. 52.

34

Cu totul alta era ín anuí 1811 situatia romìnilor §i tiganilor fugi^i la sud de Dunàre inaintea ràzboiului çi care, auzind de ordinele date de Bagration sau Kamenski, potrivit cárora to|i cei ce vor trece la nord de fluviu « vor fi aseza i pe pàmînturi libere » si cà « nu vor mai depinde de Divanuri §i de vechii lor stàpîni », se íntorseserá ín tarà impreunà cu bàjenarii. Ei au fost readu§i ín vechea lor situatie §i regretau adînc câ s-au lâsat în§ela|i çi s-au ìntors, càci « asuprirea Divanurilor §i a boierilor îi înspâimînta mai mult decît însàçi stàpînirea turceascà »

A treia etapâ importantà a trecerii populatiei bulgare la nord de Dunâre a început în anul 1810, odatà cu ofensiva generalului Kamenski. Operabile militare reluate în primàvara acestui an au continuât pînâ la mijlocul lunii Octombrie si în acest timp au fost cucerite toate cetâ^ile turceçti de pe Dunâre. Cînd armatele rusesti s-au apropiat de Razgrad, |âranii bulgari din satul Arna- utkioi si din alte sate s-au râseulat. Aproape ìntreaga Bulgarie de nord a fost golita de trupele turcesti, rusii cucerind Tîrnova, Plevna, Loveci çi Sevlievo, Dar si de astà data, odatà cu venirea iernii, operabile militare au fost sistate çi armatele rusesti s-au retras din nou în Jara-Romìneascà. Odatà cu eie au trecut la nord de Dunâre numeroase familii din satele si oracele Bulgariei. în primul rînd au plecat aceia care se ridicaserà cu ármele si ajutaserà arma­tele ruseçti, adicà |àranii din jurul oraçului Bazgrad. De altfel, ìncà din iunie, cìnd izbucnise aci ràscoala, generalul Kamenski se adresase acestora preve- nindu-i în felul urmâtor: « Çi chiar daeâ aceste locuri in care và gàsi|i acum ar ramine ìn mìinile turcilor, soarta voastrà nu ar fi mai putin fericità. Malul stìng al Dunârii este pentru creçtini un adápost sigur. Yeniti si a?eza|i-và printre noi: pàmînturi fertile và asteaptâ §i natiunea fràteascà và ìntinde bratele » 2.

Intr-adevàr, bulgarii din jurul Razgradului, din satul Arnautkioi §i áltele au trecut în tara Romìneascà 3. Unii dintre aceçti bulgari s-au aijezat, dupà cum aratà documéntele turcesti 4 si cele romìnesti, la Buzáu. Meseriasii çi micii negustori si-au gásit loc printre tovarâçii lor din breslele oraçului, pe cînd tàranii si-au ìntins gradinile lor in partea de nord-est a oraçului în subur- biile Gìrlasi si Brosteni5.

Bulgarii din regiunile Plevna, Loveci §i Sevlievo au trecut la nord de Dunâre o datà cu retragerea armatelor generalului Vorontov. Unii dintre ei s-au açezat « temporar » la Zimnicea 6 cu toate cà generalul Kamenski dàduse dispo- zitii ca toti bulgarii sá fie mutaci ín Rusia, afarà de cei din jurul Razgra­dului, care se puteau aseza ìn interiorul Tàrii Romìnesti7. Cele mai multe a§e- zàri de la Zimnicea provin ìnsà din Çistovul vecin si ele dateaza din vara si toamna anului 1810. Cu toate cà mosia Zimnicea era a lui Constantin Ipsi- lanti, generalul Stetter, vicepresedintele Divanului, a considerat-o drept bas turcesc la fel cu cele de la Turnu, Bràila sau Giurgiu si a propus-o spre vìnzare

1 Ibidem, p. 22, raportul secret al lui Koronelli càtre Kutuzov; Pentru {iganii fugi{i in tara turceascà, reveniti in Vlasca si readusi inapoi, veziArh. St. Bue. Mss. 63, f. 9v,

2 KONOBEEV, op. cit., p. 251.3 Ibidem, p. 257.4 Documéntele turceçti indicà vreo 2000 de oameni. Unii dintre ei ar fi trecut in

Moldova, la Iaçi. Vezi JJoKyMeumu 3a 6b.mapa<ama ucmopUH, I I I , p. 51—2.5 B. IORGU LESCU , Dicfionarul geografie, statistic f i economic al judetului Buzàu,

Bueureçti, 1892, p. 101, 121, 199.6 KONOBEEV, op. cit., p. 258.7 Ìbidem, p. 358.

3*35

In 1811 x. Bulgarii din ipiftov, care s-au afezat aci dupà arderea orafului (1810), fàcindu-fi bordeie 2, ar fi voit sa o cumpere. Divanul orinduise insà un inginer care le fixase locul fi le aràtase « unde fi in ce chip sà-si sistiseascà orasul », care urma sa se numeascà « Noul Siftov » 3. Cea mai mare parte a fiftovenilor s-au afezat in satul Mavrodin 4, de unde mai tìrziu au plecat infiintind orasul Alexandria 5

Atyi bulgari s-au asezat in satele din judeful Ialomita, unde « Catagrafia Eparhiei Ungrovlahiei » din septembrie 1810 nota cà in satul Fundul Cràsa- nilor, pe lingà cele 20 de case ale vechilor locuitori, mai sint incà 15 case (82) locuitori) ale unor bàjenari acum venivi ». La fel « stràini bàjànari » (93 locuitori) sint semnala|i in satul Mànàstirea Slobozia lui Enache. In satul Pisculefti, pe liagà cele 31 de case cu 140 locuitori (romini), se noteazà incà 48 de case (194 locuitori) « bàjenari, sàtenii cei din cimp » (care-fi fàcuserà casele in cimp la marginea Pisculeftilor ». In sfirfit, la Làteni se noteazà: « La acest sat au fugit toti poporani sàteni si sint nifte bàjenari din |ara turceascà, care sint gata a fugi, de aceia nu s-au scris »6. Desigur altri se vor fi asezat prin satele din Ilfov, alàturi de conationalii stabiliti anterior, sau in jude|ele Vlafca, Teleorman, Prahova, Olt, ca si in toate judetele din Oltenia. Dupà propria lor màrturisire, bulgarii din regiunea Oreahovo, si anume din satele Beala Slatina, Krusovene fi Dolni Dàbnik, au trecut peste Dunàre fi s-au afezat in satele Deveselu, Stoenefti fi Fintinele, de lingà Garacal. Tot in anul 1810 s-au asezat in satul Boanta din acelaf judet in satele Deveselu, Stoenefti §i Fintinele, de lingà Garacal. Tot in anul 1810 s-au asezat in satul Boanta din acelaf judet bulgari venivi din Lom Palanka 7.

Dupà catagrafia din 1810, mai sus amintità, satele ce aveau afezàri bulgare in judeful Ilfov erau: Glina, Bragadiru de jos, Chirnogi, Dàrvari, Bàleani, Odàile, Ciorogirla si Bragadiru de sus, toate in plasa Sabarului; Càtelu, Brà- nesti, Fundulea, unde fi preotul era bulgar, Bofneag, Minàstirea, Spantov fi Dudefti, toate in plasa Mostistei. In jude|ul Prahova, in afarà de Ploesti, bulgarii se stabiliserà la Tirsor, in Vlafca in satele Pielea fi Gàftefti, in Teleor­man la Fintinele etc 8. Tot documentar sint menzionati bulgarii care se afe- zaserà — dupà toatà probabilitatea in 1810 — pe mofiile Gruiul fi Heresti9.

1 V. A. U RECH IA , op. cit., p. 713.2 Se fàcuserà « publica^ii in toatà fara §i aici in politie . . . pentru cei ce vor voi

sà ia in vinzare la Giurgiu ?i Zimnicea ce se zice « Novoe Si^tov» $i Turnu, pràvàlii turce^ti ^i hanuri, mo^ii, vinzare de carne, bàl{i de pesce . . . » Divanul afirmìnd cà Zimnicea era mo?ia lui Ipsilanti, cercetàrile urmau. Vezi V. A. U RECH IA , op. cit., X I, p. 628—631.

3 V. A. U RECH IA , op. cit., p. 712; ROM ANSK I, op. cit., p. 14.4 Despre si^tovenii a^ezafi la Mavrodin fi care aveau tìrg o datà pe sàptàmìnà,

vinerea, vezi V. A. U RECH IA , op. cit., X I, p. 791.6 Datele documentare sint confirmate fi de memoriile lui K. Dimitrov: « In

anul 1810, cind oftile ruseijti au trecut dincoace de Dunàre, tot ora$ul Siftov a fugit in Rominia stabilindu-se in satul Mavrodin ». Vezi G. P. HRISTOV, Ceuufoe e Munajiomo (86—1877), Sviftov, (1936), p. 39. Ora?ul avea in aceastà vreme peste 20.000 de locuitori.

6 Vezi catagrafia publicatà de ROM ANSK I, Ehtuapume. . p. 13.7 ST. ROM ANSKI Et/ieapcKomo Haceneuue oko/io spada Kapaxa/t in « MaKe/ioncKti

Ilpernefl », Sofia, IX , 1935, Nr. 3— 4, p. 83—89.8 Vezi ROM A N SK I, Ebmapume. . . , p. 9—14.9 Ibidem, p. 17. Veniserà fi clerici sau mirenii care se calugàriserà. (Mai ales la

schiturile M-rii Cernica in care erau destui càlugàri bulgari din Tirnova, Plevna, Sofia f.a. stabiliti aci de la finele sec. X V III . Acad. R .P .R . Mss. CM X V II, f. 377, 379.

36

Pentru to(i aceftia contele Kamenski intervenise la Divan cerind ca « numai cei sáraci fi ruinati sa fie scuti^i de dári pina la o noua dispozi|ie1.

La inceputul lunii august 1810 ducele de Richelieu a dat ordin consilie- rului Karpov sa piece in Moldova, nu numai cu aceeasi misiune pe care n-o putuse ìmplini in 1809 Zela Nestorov, ci pentru a lua toate màsurile ca fi bulgarii de la sud de Dunàre sà fie convinci a se stabili in regiunea Novo- rosiisk. De la Iafi Karpov a trecut in Tara Romineascà si apoi la Silistra. Dar incercàrile sale au ramas zadarnice, deoarece nici bulgarii din Jara Romineascà, din sudul Moldovei sau de peste Dunàre nu doreau sà se afeze in gubernia Kersonului 2.

ìn raportul sàu cètre ducele de Richelieu Karpov aràta fi cauzele acestui refuz. In primul rind, bulgarii refugia^i in Jara Romineascà erau siguri cà optile rusesti vor elibera intreaga Bulgarie si cà in curind se vor intoarce la vechile lor gospodàrii. De aceea nici nu voiau sà asculte pe cei care li indemnau sà piece in Rusia, mai ales acum cind se vorbea de sflrsitul ràzboiului. In al doilea rind, bulgarii, « fiind oameni simpli si inculai fi avlnd multe pre- judecà|i » se làsau lesne influenta|i de diversi oameni, care le bàgau in cap ideile cele mai false si mai dusmànoase fatà de situala din Novorosiisk. Defi la inceput li s-ar fi acordat privilegii, mai tirziu satele in care vie|uiau puteau fi dàruite unor boieri fi unor minàstiri iar « feciorii sau nepo|ii lor vor ajunge sà fie robi ».

Cu toate acestea, Karpov n-a renun|at la misiunea sa fi, dupà mai multe consfàtuiri cu Krasno-Milasevici si cu generalul Kamenski, au ajuns la con- cluzia cà bulgarii trebuiau mutaci neapàrat la Kerson3. Potrivit acestei hotàriri to|i bulgarii ce trecuserà la nord de Dunàre, cu exceptia celor din Siftov, Razgrad si Arnautkioi trebuiau sà piece in ianuarie 1811 in regiunea Novorosiisk, ispravnicii si armata rusà dind ajutorul necesar. Din documéntele cunoscute nu putem afla numàrul familiilor bulgare care au plecat din Jara Romineascà. E sigur cà transportarea lor s-a fàcut odatà cu venirea primàverii, cu càru|ele lor proprii sau cu acelea puse la dispozitie de ispravnici fi cu fon- durile alocate de ducele de Richelieu 4. Trecerea bulgarilor in Rusia a fost oprità — dupà toate probabilitàtile pe la mijlocul lunii mai.

Este foarte probabil cà atit Nekovici cit fi Sofronie au intervenit fàrà succes la generalul Kamenski. Ei au gàsit insà sprijin la generalul Kutuzov, noul comandant al armatelor de la Dunàre. Konobeev a descoperit o scrisoare a lui Sofronie din 16 mai 1811, càtre Kutuzov, prin care ii aducea la cunoftin^à cà func|ionarii locali au dat poruncà bàjenarilor bulgari ce locuiau in satele din apropierea Bucureftilor sà se pregàteascà de piecare in sudul Rusiei. « Bulgarii sint foarte tulburati de aceastà comunicare fi mi-au adus o jalbà foarte induiofàtoare, prin care mà roagà sà-i ajut in situala lor de azi » — scria Sofronie. E1 ruga pe Kutuzov sà dezmintà acest zvon « pentruca eu sà pot linifti familiile lo r ...» Prin Koronelli, Kutuzov a dat nu numai ràspunsuri cu totul liniftitoare, dar a fi ordonat ca ultima coloanà sà fie imediat oprità8.

1 Vezi raportul lui Krasno—Milasevici in JJoKyMeumu u MamcpuaAu, p. 48.2 Kutuzov cStre Kozodavlev, in JXoxyMeitm u u M a m e p u a A u , p. 17.3 Ibidem, p. 8 Karpov catre ducele de Richelieu.4 Ibidem, p. 40. Acefti bulgari s-au a§ezat in Bugeac in satele Bejghiaz fi

Kongaz, in 1811. Vezi P. VON KOEPPEN , Die Bolgaren in Bessarabien, . . . , in « Bulletin de la Classe hist.-phil. de l ’Acad. de St. Petersb.», D. Petersbourg, 1854, p. 211.

5 KONOBEEV, op. cit., p. 260, nota 198.

37

într-adevâr, câpitanul de stat major Borovski i-a ajuns din urmà si 128 de familii bulgare au fost readuse în vechile lor locuinte

0 datà eu sosirea lui Kutuzov la Bucureçti îneepe a patra etapâ a emigrârii bulgare la nord de Dunâre. Noul comandant intenciona sa duca un ràzboi defensiv, întàrind linia Dunârii, în care scop únele cetani turceçti ca Nicopol sau Silistra trebuiau distruse. Aceastà situare a determinat numeroase familii bulgare din satele sau oracele de pe lìngà Dunàre, sa treacà în Jara Romì- neascà. Astfel bulgarii din jurul Rusciukului s-au adresat generalului Essen, exprimìndu-si dorin|a de a trece la nord de Dunàre fapt pe care acest coman­dant 1-a adus la cunoçtinta lui Kutuzov. Râspunzînd lui Essen, la 8 aprilie1811, Kutuzov ìi cerea sa ìncurajeze pe bulgarii ce çi-au exprimât asemenea dorin^e, oferindu-le pentru asezare |inuturile fertile din jurul Odesei. Pentru convingerea bulgarilor, Essen trebuia sa recurgà la serviciile consilierului de stat Karpov, care primise sarcina expresa de a se ìngriji de mutarea bulgarilor In aceastà regiune si càruia Kutuzov ìi dàduse ordin sa se prezinte genera­lului. Aça cum raporta însâ Essen §i bulgarii de aci au refuzat sa piece in acele locuri îndepàrtate. To|i çi-au exprimât dorinta de a trece índatá peste Dunàre §i de a se a§eza mai aies în hasurile Giurgiu, Bràila, etc., ceeace Kutuzov a aprobat2.

Gomandantul suprem al ostilor rasenti ìsi dâdea însâ bine seama cà influenza lui Karpov asupra tàranilor bulgari nu putea fi prea mare, ultimul putînd sâ se îngrijeascâ doar de organizarea deplasàrii acestei populatii. De aceea Essen trebuia sà cîçtige ìn acelas scop pe episcopul bulgar de la Rus- ciuk, asigurìndu-1 cà Kutuzov va interveni la |arul Alexandra spre a-1 recom­pensa pentru faptele sale. Dacá regiunea Odesei li se va pârea prea îndepârtatâ, atunci bulgarii puteau fi aseza^i « in regiunea cetà^ilor de pe malul stìng al Dunârii, unde açezârile lor nu vor depinde de Divanurile locale, ci vor fi puse sub protec|ia unor funetionari rasi. In primul rînd càuta^i sà-i determinati ca sa se mute ìn Rusia. . . » — râspundea Kutuzov lui Essen 3. $i alti generali ru§i care eomandau trupele de pe malul drept al Dunârii adresau rapoarte asemànàtoare lui Kutuzov, care a dat acum ordinul ca bulgarii din jurul Silistrei sâ fie mutati ìn raiaua Bràilei, iar cei de pe lìngà Nicopol in jurul Turnului. Vâzînd aceste treceri ce aveau loc « ìn fiecare zi de pe malul drept pe cel stìng, din cauza distrugerii oraselor Nicopol §i Silistra », Kutuzov a trecut la organizarea lor recurgìnd §i el la serviciile lui Koronelli, care a fost numit la 24 aprilie 1811 « tutorele principal» al acestor bulgari.

Numirea lui Koronelli se datora faptului cà acelaç consilier de stat, dupà ce fusese initial folosit de Prozorovski pentru « partea diplomaticà », ìncepuse ìncà din 1809 sà se ocupe de mutarea bulgarilor de pe malul drept al Dunârii pe cel stìng. Kutuzov ìi dàduse sarcini precise si anume: Koronelli avea sà se ocupe de toti bulgarii care au venit de dincolo de Dunàre ìncepìnd din anul 1809. Cu excepta celor veniti din Çistov, Razgrad §i Arnautkioi, ca si acelora de la Silistra si Nicopol (care se mutaserà, chiar atunci in aprilie 1811, la Bràila si Turnu) « precum stiti §i Dvs — afirma Kutuzov — sìnt destinaci a fi mutaci in regiunea Novorosiisk, sub supravegherea §i dispozitiile lui Karpov. . . ».

1 Kozodavlev càtre Kutuzov ìn JJoKy Meumu u .»amepuanu, p. 12.2 Ibidem, p. 18.3 Kutuzov càtre Essen, în M . II. Kymy3oe, C6. JJok., I l i , Moscova, 1952, p. 314.

38

*

Trecerea Dunàrii trebuia sà se facà sub supravegherea generalului Voinov, care se afla la Slobozia, ca fi a comandantilor de unitati din Turnu si Giurgiu. Conducàtorii grupurilor de familii care treceau Dunàrea urmau sà primeascà indatà o dovadà semnatà de Kutuzov, in care se confirmau promisiunile verbale ale aceluiasi referitoare la organizarea si avantajele pe care le vor primi emigranti si care se vor arata mai jos.

Peste douà zile, la 26 aprilie 1811, Kutuzov preciza ¡ji in scris acele avantaje fàgàduite noilor venivi §i care aveau sà ìntàreascà si mai mult emigrarea bulga- rilor la nord de Dunàre. In acest important document, Kutuzov acorda « celor de aceea?i credin|à cu no i... care tree de bunà voie de pe malul drept pe cel sting al Dunàrii. . . dreptul de a fi liberi de orice taxe §i dàri timp de trei ani »— termen care s-ar mai putea prelungi apoi — §i care incepea o datà cu a§ezarea lor pe partea stìngà a Dunàrii, in acele locuri pe care §i le vor alege singuri §i unde se vor rezerva pàminturi libere pentru stabilirea lor. Se preciza cà bàjenarii nu vor depinde de « Divanurile locale ale principatelor », ci vor fi pu§i sub autoritatea unor ofi|eri ru§i. In Incheiere Kutuzov l?i exprima speranza cà « popoarele de aceea§i credintà cu noi, aflìnd de aceste privilegii se vor gràbi sà se uneascà cu compatrioti lor ce se aflà deja aci » *.

Din documéntele pàstrate se vede cà In aprilie-mai 1811 situala bulga- rilor de pe malul drept al Dunàrii nu era de loc sigurà, cà unitàri màrunte turce§ti se apropiau de fluviu §i cà unii dintre bulgarii care ar fi dorit sà-1 treacà erau impiedicati de aceste unitàri. De aceea, la 20 mai 1811, doi frantaci bulgari din cei abia venivi in Jara Romineascà « au dorit ei ln§i§i sà meargà peste Dunàre cu cei 250 bulgari ìnarmati din neamul bulgarilor 2, ca sà cheme de acolo §i pe ceilal|i compatrioti ai lor urgisiti de turci ». Lingà satul Selera au fost ataca|i si silici sà se retragà, fiind urmàriti plnà la Turtucaia, unde trupele rusesti i-au ajutat sà respingà pe turci §i sà revinà pe malul sting. In acela§i raport Kutuzov aràta Impàratului « cu cita bucurie bulgarii de peste Dunàre. . . se grábese sà treacà sub sceptrul lui » 3.

Aceastà grabà de care vorbea Kutuzov a sporit din cauza opera(iilor militare din vara §i toamna anului 1811, care s-au desfà§urat pe malurile Dunàrii — bàtàlia de la sud de Rusciuk (22 iunie), operatiile de la Calafat, Vidin, trecerea Dunàrii de càtre marele vizir (29 august), trecerea Dunàrii pe la Petrosani de càtre generalul Markov (1 oct.) etc. Tóate acestea au deter­minai emigràri masive. Astfel, numai la retragerea lui Kutuzov de la Rusciuk au trecut la Giurgiu 635 de familii 4 si pinà la incheierea pàcii numàrul refugia- |ilor s-a ridicat la 3 000 de familii 5. Cea mai mare parte a acestor bàjenari a ràmas provizoriu in Tara Romineascà.

In rapoartele sale càtre ministrii tarici, Kutuzov aràta motivele care 1-au determinai sà opreascà mutarea fortatà a bulgarilor in gubernia Kerso- nului. In primul rind bulgarii i-ii-ar fi putut pierde increderea in Rusia. Or la o eventualà trecere a Dunàrii de càtre armatele rasenti ajutorul acestora nu putea fi neglijat. Kutuzov sublima cà desi « numàrul celor care au trecut recent in acest an dincoace si care tree zilnic la noi de peste Dunàre este foarte

1 N. DU BRO V IN , op. cit., p. 300. Documentili a fost reprodus fi in alte lucràri.1 Se reterà la « oastea bulgari » form ati din emigranti (EojirapcKoe 3eMCKoe bohcko).* Raportul lui Kutuzov in JXoKyneHmbi u Mamepua.iu, p. 387.4 M IH A ILO V SK I —DA N ILEV SK I, op. cit., I I , p. 182.8 V. N. ZLATARSK I, ilojiumunecKama po.iH uà Cotfrponun BpanaHCKU, in rod. Ha Co<f>.

ynmepcumem, Hcm.-i/hiA. tfiaxy.miem, X IX , 3, Sofia, 1293, p. 63.

39

mare », la retragerea o^tilor ruse§ti la nordul fluviului, « voi putea lúa másuri pentru mutarea unui numár considerabil de coloni§ti».

In al doilea rind, bulgarii care au ramas pe malul drept al Dunárii trebuiau sá se convingá de avantajele emigrárii si mai ales de faptul cá nu erau sili|i sá plece in regiuni indepártate. In sfir§it, Kutuzov, care era convins de necesi- tatea ca bulgarii sá plece — mai curind sau mai tirziu — in sudul Rusiei, a propus lui Karpov alte douá mijloace pentru atingerea scopului lor común. Consilierul trebuia sá convingá pe ci|iva oameni mai bátrini, sá-1 inso|eascá la Kerson §i sá vadá cu ochii lor situaba ínfloritoare a a§ezárilor bulgare din sudul Rusiei. O altá solu^ie era aducerea cítorva bulgari de la Kerson care sá viziteze a§ezárile bulgare din Jara Romineascá sau chiar satele de peste Dunáre, pentru a-§i convinge conafionalii.

Deocamdatá insá majoritatea bájenarilor s-a a§ezat in primul rind in tóate satele in care se stabiliserá cona|ionalii lor, veni|i mai inainte §i in special in 1810. Cei mai multi au poposit tot in jude^ele de la Dunáre, cáutind sá ráminá cít mai aproape de fluviu. O cerere a Divanului Tárii Romine§ti catre generalul Stetter, aráta cá, «fiind prin cele mai multe sate ale $árii sirbi (bulgari) risipi^i » era bine sá se facá o catagrafie a lor *. Alte documente ii men^ioneazá pe cei din Oltenia, din jude|ele Romana^! §i Dolj 2 ca §i din celelalte judete s. La fel, in satele din judetul Teleorman «ce sint pe marginea bá ltii»4. Ál|ii ingroa§á numárul celor a§ezati la Zimnicea 5, pe mosiile invecinate cu acest tirg, ca §i pe mo§ia Odivoaia ce apartinea spitalului Pantelimon 6, in satele din judetul Vla§ca7, ca Paraipani8, Daia9, Fláminda10 sau chiar la Giurgiu11, pe mosia minástirii Col|ea din satul Lichirei-sti — judetul Ialomi^a 12, ca §i in satele Giormáne§ti13, Ciocáne§ti §i Bogata14 sau Cálára§i15 din acela§ jude|, in judetul Ufov, mai ales in satele care aveau deja populare bulgará. Astfel, aláturi de satul Chirnogi se adaugá acum satul Chirnogii streini, unde «au venit sirbii. . . de au fácut sat lingá satul lor »16. Sau tot pe acea mo§ie « vreo 70 de familii sirbi bájenari, aláturea cu satul Stupinele » 17. De asemenea, la Dude§ti Cioplea18 la Chiajna19 veniti mai ales din pártile Rusciukului sau la Epure^ti (dupá cercetári personale). Cei veni|i in primávara anului 1811 ar fi trebuit sá se aseze «pe páminturile necultivate ale proprietarilor

1 V. A. U RECH IA , op. cit., p. 571.2 V. A. U RECH IA , op. cit., p. 572 (29 noembrie 1811).3 Ibidem, p. 713, 715; R O M A N SK I, op. cit., Doc. Nr. 11.4 V. A. U RECH IA , op. cit., p. 688, 717. Vezi fi ACAD. R .P .R .

Mss. 357, loe. cit.6 ROM ANSK I, op. cit., Doc. 6, 7.6 Din iulie 1811, V. A. U RECH IA , op. cit., p. 703.7 Ibidem, p. 714, 717; ROM ANSK I, op. cit., Doc. Nr. 14.8 A R H . ST. BUC., Mss. 66, f. 239.9 Ibidem, f. 202.

10 Ibidem, f. 201 v.11 Ibidem, f. 130, 240.12 V. A. U RECH IA , op. cit., p. 714—715; ROM ANSK I, op. cit., Doc. Nr. 8, 9.13 A R H . ST. BUC. Mss. 66, f. 103.14 Ibidem, í. 126, 212 v.15 Ibidem, f. 241.16 Ibidem, f. 211.17 Ibidem, f. 106.18 ROM ANSK I, op. cit., p. 350— 352.19 Z. IU FFU , In legáturá cu sistemul jonetic al graiului bulgar din comuna Chiajna,

in «Romanoslavica», V II , Buc. 1963, p, 148—149.

40

privaci si ale mànàstirilor »1. Numarul lor mare, ca si alte cauze, au fàcut Insà ca unii dintre ei sa nu gàseaseà astfel de « pamìnturi libere », eerute de Kutuzov Divanului Jàrii Romîneçti, si sa se aseze pe diferite moçii.

Este foarte probabil câ acea catagrafie, amintità mai sus, nu s-a fàcut. Totu§i un alt document ne ajutà sà facem o oarecare apreciere a situatiei bàjenarilor. In iulie 1812, Divanul, care silise prin ispravnici pe bàjenari sà plàteascà oieritul, se vede nevoit sà ia màsuri mai severe. Nu se plàtise oieritul pentru peste 99.000 de oi ale bàjenarilor a§ezati in 7 jude|e ale Jarii Romîneçti çi anume: pentru 2 220 de oi in judetul Slam Rìmnic, 1567 — in Bràila, 1375 — in Saac, 1606 — in Prahova, 12.565 — in Ufov, 40.000 — în Vlaçca (ìn 5 sate ìntregi) §i 40.000 — In Teleorman (in 9 sate) 2. Aceasta ne arata pe deo parte cà bájenarii s-au stabilit nu numai ìn jude|ele de la Dunàre, unde bine in^eles se açezaserà cei mai multi, ci si ìn alte judete cum erau Prahova, Slam Rìmnic, Saac, Dìmbovita si áltele 3. Tot de acum dateazà o parte din açezàrile bulgare din satul Puntea de Greci (Dìmbovita), bájenarii stabiliti aici fiind originari din Oreahovo, Plevna, Tìrnovo, — dupâ màrturia bâtrînului Ion Pàun, zis Cimpoerul, din acelas sat, datà in vara anului 1962.

Altii s-au açezat, a§a cum am vâzut mai sus, pe fostele hasuri turce^ti din jurul Severinului, Turnului, Giurgiului sau Bràilei, formìnd « colonii speciale», dupà organizarea sugeratà de Kutuzov. Potrivit dispozi|iiloracestuia, pe fostele hasuri turceçti si pe pàmìnturile nelucrate ale unor boieri sau minàstiri trebuiau sà ia fiintà astfel de colonii formate din mai multe sate, nu prea depártate únele de áltele, si care urmau sà fie puse sub autoritatea unor pristavi, numiti dintre ofiterii rusi, care, fie din cauza rànilor, fie din alte cauze, nu mai puteau sà ia parte la ràzboi.

Koronelli urma sà elaboreze instructiuni pentru acesti pristavi privind ìntreaga organizare a noilor asezàri, instructiuni care trebuiau sà fie apropíate de obiceiurile si de viata pe care o duseserà colonistii in patrie. Deoarece Koronelli cunostea prea putin aceste obiceiuri, Kutuzov i-a propus sà alcà- tuiascà un comitet 4, din care trebuiau sà facà parte episcopul Sofronie de Vra|a, fostul episeop al Silistrei, Kiril, cáruia i se permisese sà se stabileascà la Bucureçti, precum si fostul episeop catolic de Nicopol, care se afla deasemenea în Tara Romîneascà, ultimul urmînd sà fie consultât numai in ceea ce privea pe bulgarii catolici. Toate aceste instructiuni trebuiau aprobate de Kutuzov.

Din documéntele cunoscute pìnà acum nu avem nici o atestare cà acest comitet ar fi luat fiintà §i ar fi lucrat in mod efectiv, dupà cum nu cunoaçtem acele « instructiuni » pe care ar fi trebuit sà le elaboreze. Ceea ce arata atìt documéntele rusesti, cìt si cele romîneçti, este faptul cà aceste colonii au luat fiintà nu numai pe teritoriile hasurilor turceçti, ci aproape pe tot |àrmul sting al Dunàrii. Cunoastem de asemenea numele multor pristavi, precum çi dispozitiile date de Koronelli cà acestia se vor supune in mod exclusiv direc- tivelor sale, neavìnd a asculta in nici o privintà de ispravnicii locali sau de

1 Kymy3oe e ¡adynaucKux KHHMcecmeax, Chifinau, 1954, p. 87.2 V. A. U RECH IA , op. cit., p. 528—529.3 De exemplu, !n jud. Dimbovija. Bibl. Acad. R .P .R . Mss. 357 f. 155 v.4 Acest comitet preconizat pentru organizarea a^ezarilor bulgare din fa ra Romi-

neasci a fost socotit in mod gresit de eatre istoricul burghez Pastuhov drept un guvern bulgar provizoriu. Vezi PASTUHOV, op. cit., p. 607, KONOBEEV, op. cit., p. 257.

41

Divan, fa|á de care erau total independen^. Deoarece se considera cá bulgarii s-au a§ezat pe páminturi « libere », ei erau scuti^i, potrivit dispozi|iilor lui Kutuzov, de orice fel de impozite §i ca urmare ispravnicii, sau ori care alte autoritáti locale, nu trebuiau lásati sá pátrundá in aceste a§ezári. Doar pentru problemele legate de ajutorarea coloni§tilor, Koronelli trebuia sá se adreseze vicepre§edintelui Divanului, raportind in acela§i timp §i lui Kutuzov orice cerere fácutá 1. Astfel de pristavi au fost la Turnu Severin Liubobratici 2, In alte pár|i ale Olteniei cápitanul de rezervá Koronelli, In satele din jurul Bucure^tiului Atanasie Nekovici, In fosta raia a Giurgiului cápitanul Karavia 3, la Daia §i in ora? la Giurgiu «Vasile cápitan ce se aflá orinduit asupra bulga- rilor de Ex. sa G. Koronelli» 4 si « Enache cápitan ce este asupra sirbilor de acolo din Giurgiu » 5; in jude^ul Ialomita fusese numit arhivarul de colegiu Makedonski6; in jud. Ilfov, la Chirnogi §i Stupinele « doi cápitani ce sint peste acei sirbi anume Dumitru §i Andronache » 7. In Bugeac pristav era rotmistrul Gripara, dupá cum la Gala|i §i Bráila fusese numit cápitanul Logofát8. Este foarte probabil ca o astfel de funche sá fi indeplinit si Vatikioti, mai ales cá, a§a dupá cum se vede din numele celor de mai sus, multi dintre pristavi erau ale§i dintre actuali sau fo§tii « volintiri».

Ace§ti pristavi au func^ionat piná la incheierea pácii, de§i la finele lunii martie 1812 autoritatea lor era aproape total diminuatá. De unde in anuí 1811 erau independen^ de Divan, la 29 martie 1812 ultimul dádea porunci « in tóate judetele tárii catre ofi^erii ce sint orlnduiti asupra sirbilor », pentru ca ace§tia sá pláteascá vama 9.

Multimea acestor bájenari a fácut ca a§ezarea lor sá intimpine destule greutáti. Astfel, la mijlocul lunii noiembrie 1811, un raport al lui Koronelli cátre Kutuzov menciona urmátoarele: « colonistii de peste Dunáre, fárá a avea piná in prezent páminturi libere, se aflá azi risipiti prin Tara Romi- neascá, Moldova §i Basarabia §i pentru a se hráni, acei care au ceva bani sint nevoi^i a-§i alege a§ezarea provizorie pe páminturile boierilor, mánásti- rilor §i statului, plátind pentru aceasta proprietarilor §i arendasilor impozite grele in bani §i áltele dupá cum li s-a impus. Al|i colonii-sti insá, fiind sáraci, umblá dintr-un loe intr-altul pentru a gási hrana de care au nevoie. lar colo­nistii din únele sate asezate pe Dunáre s-au imprá^tiat in interiorul |árii, astfel incit tutorele principal nu are o cuno^tintá sigurá despre locul stabilirii lor » 10. Kutuzov insusi atrágea atenea lui Krasno-Mila§evici, arátindu-i aceastá situatie §i subliniind faptul cá ea putea duce « la lipsá de incredere fatá de noi » §i la faptul cá nimeni « din cei ce loeuiese in tinuturile turce§ti. . . nu vor

1 Vezi ordinul lui Kutuzov câtre Koronelli în culegerea Ai. H. Kymy3oe. I I I , Moscova, 1952, p. 377; vezi raportul lui Kutuzov în JJoKyMenmu u uamepuam, p. 2,

2 Mai tirziu acesta a fost m utât în Teleorman, în plâçile Oltului de jos, a Marginii çi a Câlmâfuiului. ARH . ST. BUC. Mss. 66, f. 233 v.

3 N. I. KAZAKOV, op. cit., p. 62.4 A R H . ST. BUC. Mss. 66, f. 170, 202.6 Ibidem, f. 240.6 KAZAKOV, op. cit., p. 62. Arh. St. Bue. Mss. 66, f. 118; U RECH IA , op. cit,.

p. 713.7 A RH . ST. BUC. Mss. 66, f. 211.8 KAZAKOV, op. cit., p. 62.9 A R H . ST. BUC., Mss. 66, f. 202 v.

10 JJoKyMemnbi u Mamepua.-ibi, p. 14, 23.

42

mai dori sa se mute aci»1. Tot din aceastà cauzà a ràspindirii lor, nu se puteau face liste pentru a se cunoaste cu precizie numàrul lor 2.

Kutuzov a acordat o mare atentie emigrantilor. Pentru a veni in ajutorul acestor bàjenari sàraci el a aprobat in iulie 1811 propunerile lui Koronelli pentru infiin|area unor rezerve de cereale prin urmàtoarele mijloace: bàjenarii care se asezaserà pe pàminturile nelucrate ale mànàstirilor §i le semànaserà, nu vor preda acestora a zecea parte din recolta, ci o vor depune pentru crearea fondului de rezervà ; de asemenea cei care ìnsàmintaserà pamlnturile nelucrate ale proprietarilor urmau sà dea acestora numai jumàtate din a zecea parte, iar cealaltà jumàtate trebuia sà se depunà la fondul de rezervà. Aprobind aceastà màsurà, Kutuzov o aducea la cuno^tintà exarbului Gavriil, subli- niind cà ea a fost luatà numai pentru un singur an si cà nu va afecta decit pàminturile lucrate de colonisti care « pinà la venirea lor erau pustii. .. §i nu aduceau nici un venit nici mànàstirilor si nici proprietarilor » 3.

Pe de altà parte, asezarea lor pe pàminturile unor proprietari si a unor minàstiri si nesocotirea privilegiilor acestora, ce aducea dupà sine mari pier- deri materiale, au dat na^tere unor numeroase plingeri adresate Divanului. Astfel, in iunie 1811, arendasii mosiei Zimnicea se plingeau cà bulgarii stabiliti pe acea mo§ie le-au inchis circiumile §i aducindu-si bufile lor cu vin si rachiu, le pricinuiesc pagube 4. La fel in iulie 1811, paharnicul $tefan Belu, epitropul minàstirii Col|ea reclama Divanului cà bàjenarii bulgari, veniti din jurul Silistrei, s-au a§ezat pe mosia acelei minàstiri de la Lichiresti, unde nesocotesc drepturile arendasilor Dan postelnic §i $tefan capitan5. Alte plingeri din sep- tembrie 1811 aratà cà bulgarii a§ezati in satele Gruiul §i Here^ti din jude^ul Ilfov « in silnicie s-au pus de au cosit fin .. . cit ¡ji la bucatele ce au fàcut sà aratà cu ìmpotrivire nevrind sà dea dijmà dupà obicei §i pravilele pàmintului, nici din vin si nici din bucate... » 6. De asemenea Divanul aratà generalului Steter cà « un Petcul ce se nume§te pre sine-§i volintir, in silnicie.. . au fàcut pe mo§ia Chirnogii din sud Ilfov circiumà in care vinde vin si rachiu. . . » iar dacà i-au zis de ce vinde... « el a intins pu§ca asuprà-i ». In schimb cei 100 de cazaci ai colonelului Grekov, « nu fàceau supàrare. . . nimànui » 7. Situatii asemànàtoare erau la Bogata, Ciocànesti si in alte locuri 8.

Toate aceste fapte ale bàjenarilor sint explicabile, atit prin conceptia acestora despre pàminturile pe care se asezaserà, cit §i prin situatia ce li se crease de cètre generalii ru§i. In primul rìnd, acestia din urmà considerau pe drept cuvint ca « teritorii otomane » toate hasurile din jurul cetà|ilor turcesti de la Dunàre, Turnu, Giurgiu, Bràila etc. De aceea in anul 1811 eie au si fost vindute la mezat, putind fi cumpàrate de oricine 9. 0 datà cu acestea insà

1 Ibidem, p. 30, in febr. 1812.2 IbicLem, p. 34.3 Vezi JIoKyMeumu u Mamepua-iu,, Doc. Nr. 5, p. 11—12.1 ROM ANSK I, op. cit., Doc. Nr. 7; V. A. U RECH IA , op. cit., p. 713.5 Ibidem, p. 715; ROM ANSK I, op. cit., Doc. 8, 9.6 Ibidem.7 ARH . ST. BUC., Mss. 66, f. 106.8 Ibidem, i. 126, 211, 212.9 Vezi dispozi^iile lui Kutuzov date Divanului pentru vinderea pràvàliilor

$i hanurilor din Zimnicea, Turnu, Giurgiu, etc. A R H . ST. BUC. Mss., 63, f. 58 verso. Pentru vìnzarea arendei batyilor din raiaua Bràilei vezi V. A. U RECH IA , op. cit., p. 573.

43

se pun gresit In vinzare si pàminturile care nu fuseserà hasuri turce^ti cum este mosia Zimnicea, proprietatea lui Constantin Ipsilanti, sau unele mosii ale mànàstirii Pantelimon ca Odivoaia, mo§ia Lichiresti din jud. Ialomita a mànàstirii si spitalului Coltea s.a. Divanul protesteazà §i aratà cà acestea erau moijii mànàstire^ti §i boieresti, iar nu hasuri turce^ti. Cercetàrile care se fac 1 intirzie, dar pinà atunci bulgarii se stabilesc pe aceste mo§ii. De altfel, bàjenarii nu fàceau nici o deosebire intre teritoriile de la nord si cele de la sud de Dunàre, socotindu-le ca teritorii otomane eliberate de armata rusà. Ei sustin aceasta §i In fa|,a ispravnicilor de jude|e. Astfel bàjenarii aseza^i la Chirnogi, ca si in alte sate de pe lingà balta Greaca (care era de fapt a mànàstirii §i spitalului Pantelimon), spuneau ispravnicilor cà « .. .excelenta sa gheneral Zat (Zass) le-au dàruit balta aceasta sà fie a lor » 2.

De asemenea Petre Canus se plingea Divanului cà, avind pe mosia Gior- mànesti (Ialomita) un privai de pe§te, « doi sirbi anume Gheorghe i Sava ce se aflà tilmaci pe lingà Ex. sa ghinàrar In tov ... dupà rugàciunea ce au fàcut catre Ex. sa i-au hàràzit vinzarea pe^telui de pe acea mo§ie 3.

Comandanti trupelor rusesti, care erau in aceste jude|e de pe marginea Dunàrii, i-au a§ezat aci pe bulgari, pe de o parte pentru cà ace§tia nu voiau sà piece mai departe, iar pe de alta pentru cà socoteau cà stabilirea lor aci era cu totul temporarà, urmind ca la prima imprejurare favorabilà sà fie trimisi in sudul Rusiei unde ii a^teptau locuin^e gata pregàtite. De altfel insusi Koronelli explicà situatia cit se poate de dar. Desi bulgarii trebuiau a^ezati pe pàminturile libere, ace§tia aveau nevoie de hranà si de toate cele necesare pentru a fi instataci aci, iar pàminturile care se dàdeau de stat fiind libere, dar pustiite, nu le puneau la dispozi(,ie posibilitatea de a-?i satisface nevoile lor. De aceea s-au asezat printre locuitorii de ba§tinà. Inaisi pro- prietarii ii invitau sà se aseze pe pàminturile lor 4.

0 datà cu venirea lui Kutuzov la comanda armatelor de la Dunàre situatia se schimbà total. Considerind, pe de o parte, cà pàminturile « libere »• vor putea cuprinde pe to|i emigranti §i dorind, pe de altà parte, sà incurajeze trecerea Dunàrii de càtre bulgari, el a dat lui Koronelli cunoscutele in^tiintàri, acordind totodatà bàjenarilor privilegiile aràtate mai sus. Aceste privilegii au fost considerate de càtre bulgari ca fiind vaiabile pe tot intinsul tàrii, care dupà cum considerau ei, fusese in intregime pàmint turcesc eliberat acum de armata rusà, care putea dispune de el dupà voie.

Alàturi de plingerile aràtate mai sus, s-au pàstrat §i aitele asemànàtoarer nu numai din anul 1811, pe care le làsàm insà la o parte, pentru a incheia cu una din eie, care aduce elemente noi si foarte importante.

La 3 noiembrie Divanul aràta generalului Komnino pagubele ce le-au adus bàjenarii spitalului sàracilor bolnavi al mànàstirii Pantelimon. Pe mosia acestuia de la Chirnogi, bulgarii fàceau negot « cu scaun de màcelàrie,.

1 V. A. U RECH IA , op. cit., p. 629—630.2 Ibidem, p. 697.3 A RH . ST. BUC. Mss. 66, f. 103. La fel fàceau fi « sìrbii » afezaji In satele

Ciocànesti fi Bogata (ale mìnàstirii Antim fi Màrgineni) . . . « zicind cà le-au poruncit un ofiter ce au trecut pe acolo ca afa sà urmeze . . . » Aceeafi s itua le este fi pe mofiile mànàstirilor Dealul fi Radu Vodà din Ialomifa unde bulgarii erau apàrati de « un ofifer anume Makedonski » si . . . « acum in puterea acelui ofiter sà inipotrivesc . . . ». (f. 118, 126)

4 JJoKyMeumu u Mamepua.iu, p. 67.

44

¡■¡i cu bàcànii si círciumii pe mosia spitalului », neplatind vama pe peste sau chiar incasind-o ei de la alfii etc. Divanul arata « cà dupa poruñea ce este data de Excelenta sa glavnoe comanda (adicà de generalul Kutuzov), au a fi apárati numai de dijma si de claca », dar « nu sint slobozi sà se amestece in drepturile mo§iei pe care lácuesc » 1.

Interpretarea pe care o dádea Divanul privilegiului acordat bájenarilor de catre Kutuzov la 16 aprilie este de mare importante pentru lámurirea declara^iei acestuia referitoare la « ocBo6oH<aeHHe o t bchkhx 3cmckhx noaaTeü H nOBHHHOCTeH . . . »

Pina la aceastà data nici dispozi|ia lui Kutuzov si nici cele cu mult mai vagi date de predecesorii sài nu fuseserà precizate in norme concrete, Divanul neavind nici un Ínteres sà publice aceste màsuri, care ar fi mic^orat veniturile clasei exploatatoare. Kutuzov precizase incà in septembrie 1811, la o intrebare a lui Krasno-Mila§evici, cum trebuie interpretatà dispozitia sa din 26 aprilie §i anume sà fie scutiti de acele dàri care se plàtesc Vistieriei si de acele dàri fixate de Divan si nu de celelalte ca zeciuiala §i tóate obligatiile pe care dupà obiceiul locului le are orice om care nu posedà pàmintul sàu propriu §i pe care trebuie sà le plàteascà sau sà le execute in folosul proprietarului. . . « Nu aveau voie sà vindà vin §i alte bàuturi. . . sà se eschiveze de la piata vàmii pe màrfuri. . . sà-si insuseascà semànàturile fàcute de altii, finetele si vitele. . . »2

Am vàzut mai sus cà atit feldmaresalul Prozorovski clt §i generalii Kamenski si Bagration au dat unele indicaci Divanului referitoare la anumite scutiri de dàri ce ar fi trebuit acordate bulgarilor. Nu avem insà documente romine§ti care sà arate cu precizie dacà aceste màsuri s-au aplicat si de care anume dàri au fost scutiri bulgarii. Singurele documente care aratà aceastà situatie sint acelea din anul 1809, care se referà la bulgarii si sirbii din Oltenia. Desi mai inainte stràinii plàteau « oeritul §i vàcàritul stràinilor dupà ponturi », generalul Bagration prin porunci severe a dispus ca bàjenarii « care au trecut intr-acele judete cu oi §i vite m ari... sà nu se supere citusi de putin de darea oeritului sau vàcàritului. . . ci doar catagrafie sà fac à ... ca sà §tie §i Vistieria cità sumà de bani sà scadà pe dumnealor boerii cumpàràtori ai acestui huzmet. . . » 3.

De altfel, asa cum se vede din documente, bàjenarii afarà de cei din Oltenia, n-au fost scutiti de niciun fel de dàri, in anul 1810 plàtind dijmàritul 4.

0 datà cu dispozitia datà de Kutuzov la 26 aprilie, bàjenarii nu mai plàtesc nu numai dijmàritul, ci nici un fel de dàri. Astfel, in 1811 bàjenarii nu vor sà plàteascà vinàriciul, oieritul sau vàcàritul, fumàritul etc. 5, iar aren- dasii de impozite necunoscind scutirea acordatà de generalul Kutuzov pàgu- besc sume mari pentru care se pling Divanului 6. Vàzind aceastà situatie suditii nu vor sà mai plàteascà nici ei dijmàritul decit pe jumàtate. Sirbii si bulgarii a§eza|i cu mult inaintea ràzboiului in Oltenia, afirmà cà §i ei sint bàjenari7.

1 V. A. U REG H IA , op. cit., p. 716; ROM ANSK I, op. cit., p. 19, Doc. Nr. 12.2 UoKyMeHma u Mamepua/ibi, p. 14, 50.3 V. A. U REGH IA , op. cit., p. 710.4 Ibidem, p. 571. Vezi fi A R H . ST. BUC. Mss. 66, f. 118, 126.

Vezi ROM A N SK I, Euuapume. . . , p. 18—23; V. A. U RECH IA , op. cit., p. 572, 574. •

6 Vomicul Manolache pierdea numai In Oltenia peste 50.000 de taleri. Vezi A RH . ST. BUG. Mss. 66, f. 220 v.

7 V. A. U RECH IA , op. cit., p. 716-7; vezi fi A RH . ST. BUG. Mss. 66, f. 126.

45

In alará de aceasta, localnicii se dau §i ei drept bájenari si nu vor sá mai pláteascá. Locuind in aceleasi asezári cu localnicii §i avind aceleasi interese, bájenarii ii apara pe acestia, ascunzindu-i printre ei si nelásínd sá patrundá in sat organele fiscului, « zicind cá asa este poruñea Ex. sale gheneralului Koronel»*. Astíel, pentru judetele Ialomita §i Teleorman, Divanul cerea «a se face indreptare pentru satele de la balti din jud. Ialomita, care sint amestecate cu sírbi, cá nu ingáduieste pe slujba^i a cáuta huzmetul ofiterul si cu cazacii cei orindui|i de Excelenta sa gheneral Coronet (Koronelli). . . iar pentru judetul Ialomita §i Teleorman sá nu sá zátigneascá slujbasii, cáci cu aceastá priciná... pe lingá sirbi sá págubeste si de la páminteni ce sint amesteca|i cu sírbii.. .»2. La Paraipani (Vlasea) « sátenii málureni (romini si bulgari) nu i-au ingáduit sá intre in sat, ba i-au si bátut », iar cínd i-au chemat ispravnicii la judecatá « au stat cu impotrivire si la trimi§ii isprávnicesti zicind cá ei pá maioru din Giurgiu il au ispravnic si stápin. . . care le-au dat poruncá ca pe oricare din slujbasii páminteni vor vedea prin satele lor, sá dea cu ciomegele intr-insii si sá nu-i ingáduiascá a intra in sat nicidácum » 3.

Solidaritatea de clasá dintre bájenarii fugiti de sub exploatarea otomana §i a clerului grecesc, atít de asprá la sud de Dunáre, si táranii romini nu mai putin asupri|i de stápinii de mosii din Tara Romineascá, s-a manifestat cel mai puternic §i cel mai masiv sub aceastá formá. In mai 1812 Krasno-Milasevici, referindu-se la situatia din acel an, ca si din anii trecuti, a bájenarilor, raporta lui Kutuzov: « Emigrantii, veniti de peste Dunáre, cu ajutorul conducátorilor ce li s-au numit, ascund intre ei pe locuitorii de ba§tiná ai acestei tári si chiar pe birnici, cu scopul de a-i scápa pe acestia din urmá de plata dárilor catre stat §i de ímplinirea obligatiilor lor. .. ». Ei pot face aceasta, datoritá faptului cá asezárile bulgare nu depind de autoritátile tárii. Desi Kutuzov luase másuri in acest sens si cu tóate cá « 779 de familii fuseserá readuse la vechea lor situatie » (de birnici), Krasno-Milasevici afirma cá « si astázi incá sint multi dintre birnici » care profitá de aceste avantaje. In afará de aceasta, localnicii se strecurau printre colonisti pentru a vinde vin si áltele « fárá a pláti viná- riciul sau alte dár i... ». Astfel, in august 1811, fiind in conflict cu niste tárani, Petre Canus a dovedit prin judecatá cá o baltá, anume Zadna, era proprie- tatea sa. Atunci táranii « au luat in ajutorul lor pá ni§te sírbi ¡-¡i i-au pus la cale de au vinat peste intr-acea baltá »4. La fel in martie 1812, niste tárani datornici din satele Crov ¡=¡i Bratia s-au ascuns la bulgarii asezati in satul Fláminda (Vlasca) 5.

Krasno-Milasevici aratá cá aceastá ascundere a localnicilor de cátre bajenari a luat proportii atit de mari. incit « numárul birnicilor scade din orá in orá », iar restul birnicilor, care trebuie sá pláteascá din ce in ce mai mult, sint siliti sá se ascundá prin páduri sau sá fugá peste hotare — in Austria, din care cauzá numárul celor ce plátesc biruri scade si mai mult. Prin aceasta ínsá nu suferá numai Vistieria tárii, ci « insási satisfacerea nevoilor armatei ruse », in a cárei aprovizionare « se simt greutáti si piedici ce dau mereu nas- tere la incurcáturi si nereguli » tóate acestea provenind din independenta

1 A R H . ST. BUC. Mss. 66, f. 202, 220 v.2 Divanul catre generalul Stetter — 29 august 1811, in V. A. U REC H IA ,

op. cit., p. 571.3 A R H . ST. BUC.. Mss. 66, f. 239.4 A R H . ST. BUC., Mss. 66, f. 121—122.6 A R H . ST. BUC., Mss. 66, f. 101 v.

46

Ia§ezàrilor bulgare fata de autoritàrie tàrii si din faptul cà aceste asezàri « sint aparate zelos §i peste màsurà de pristavii lor ». Din aceastà cauzà generalul Komnino propusese lui Kutuzov ca bàjenarii — màcar cei venivi de la 1810 Incoace — sa nu se mai bucure de nici un fel de privilegii, ci sa fie trecuti in rindul birnicilor — fapt pe care Kutuzov nu 1-a aprobat1. $i |iganii unor boieri din Bucuresti se ascunseserà la bulgarii din Giurgiu. Cind a venit mumba§irul sà-i aducà ínapoi, acesta n-a putut executa poruñea « din pricina unui Enache càpitan ce este asupra slrbilor de acolo », care au pus « pà zigani de 1-au §i bàtut »2. Kutuzov insu§i lua màsuri pentru ca pristavii sà nu permita ascunderea printre colonisti a tàranilor localnici ce voiau sà scape de piata darilor 3.

0 altà formà sub care s-a manifestai solidaritatea de clasà dintre bàjenari, fie ei bulgari, slrbi sau al|ii, §i bà§tina§i era aceea a cererii unor anumite avan- taje de care insà se bucurau mai mult localnicii decìt noii veniti. A§a erau de exemplu acele « gàzduiri » si cazàri de trupe in trecere, obligate inso|ità de mari pagube pentru tàrani si de care ei se plingeau adesea. Krasno-Mila- §evici arata, in acelasi raport al sàu cètre Kutuzov, cà bàjenarii venivi de din- colo de Dunàre « cer scutirea caselor lor de gàzduire », dar in acele sate « cea mai mare parte a locuitorilor o reprezintà bà^tinasii §i dacá se va satisface aceastà dorintà a celor dintii (a bàjenarilor), atunci §i acestia din urmà (localnici) nu vor mai da gàzduiri » 4.

In sfir§it, aceste sate ale bàjenarilor, in care autoritàrie locale nu puteau intra, au oferit cel mai sigur §i mai comod adapost haiducilor romini, bulgari sau slrbi. Din raportul spàtarului Pantazoglu — afirmà Krasno-Milasevici — care primise « sarcina urmàririi si arestàrii hotilor §i tllharilor », se vedea cà dintre cei prinsi in anul 1811, unii erau bulgari si sirbi venivi de pe celàlalt mal al Dunàrii ; cà acesti «tilhari», dupà fiecare expeditie mai mare se retràgeau « pentru odihnà un timp oarecare In aceste sate, dupà care cutreerau iarà§i Principatele » §i cà « polcovnicii si càpitanii spàtàriei sint impiedica|i sà facà cercetàri in satele bulgare, deoarece conducàtorii acestora li se impotrivesc, iar tilharii i§i gàsesc acolo un adàpost sigur » 5. Astfel, la 30 sept. 1811, Divanul aràta generalului Stetter cà in jud. Muscel s-au ivit « 17 tilhari arnàuti, sirbi ?i romini, care au jefuit cásele unor polcovnici », dintre care unii « fiind slujbasi dà dijmàrit i-au luat §i taleri 200 din banii dijmàritului ». Jaful a durat patru ceasuri, stringindu-se acolo trei sate, iar polcovnicii spàtàriei, care erau prin apropiere, n-au indràznit sà intervinà6.

De asemenea, in iulie 1812, in jud. Ialomita « s-au ivit 12 tilhari... care intrupindu-se §i cu alti sirbi tot de peste Dunàre ce sà stàpinesc dà càtre ofi|er Labobratovici, comandir bulgarilor... §i luindu-sà dupà dinsii i-au izgonit pinà au intrat in satele sirbe^ti, unde acolo intr-acele sate polcovnicului nu-i

! este ingàduit dà a càlca»... 7. In sfir§it, o solidaritate de clasà se vede §i intre

1 Vezi raportul lui V. Krasno-Milasevici càtre Kutuzov, in JjoKy Menni hi u Mamepua.Au, p. 51—52.

2 A RH . ST. BUC., Mss. 66, f. 240.3 HoKyMenmu u MamepuaAU, p. 33.4 MoxyMenmu u MamepuaAU, p. 51.6 Ibidem, p. 53.6 A R H . ST. BUG., Mss. 66, f. 140— 140 v.1 Ibidem, f. 233 v .—234. Vezi pentru alte cazuri f. 157 v., 170 $. a.; Vezi fi ARH .

ST. BUC., Mss. 65, f. 104 (Barbul si Nicola sìrbii, impreunà cu rominii Ion Burea, Tudor Miclàuf, Moise Moga f.a).

granii romìni si fugarii din armata taristà ascun^i de càtre cei dintii. Atestàrile documentare in aceastà privin^à nu sint pu£ine 1.

Stratificarea de clasà din sinul emigrai,iei bulgare din Jara Romineascà se reflectà foarte dar in documéntele vremii. Astfel, atit bulgarii de la Pitesti, ment-iona i mai sus, cit §i din alte ora§e ale ^àrii si mai ales din Bucuresti, fàceau parte din aceia pe care un document li arata ca « mutyi oameni foarte bogati, care se ocupà de nego^ §i al^ii care cumpàrà pàminturi si vii, fac vin §i-l vind §i, prin urmare, au mijloace de a-si consolida situatia »2. Aceasta era burghezia bulgarà, in rlndul càreia nu intrau numai negustorii, dintre care unii erau si proprietari de pàminturi si vii, ci §i numerosi meseriasi fugi^i 'din ora§e ca Nicopol, §istov, Rusciuk, Turtucaia, Silistra, Plevna, Loveci etc.

0 stratificare se vede §i in sinul emigratici iàrànei-sti. Pe de o parte sint cei care, veniti inainte de anul 1810, au reu?it sà-si facà case, sà-si cumpere ceva pàmint sau vii si, prin meserii si nego$, sà-si indrepte situatia, putind fi consideraci bogati fatà de bà§tinasi, precum si al^ii, care au avut ceva avere §i s-au asezat pe pàminturile boierilor si mànàstirilor unde plàtesc dàri grele. In sfir^it se vorbeste de cei sàraci ce sint incà nomazi, umbllnd din loc in loc.

Este usor de in^eles cà, in afarà de acei tàrani, care fac parte din prima categorie §i al càror numàr a fost relativ mie, cei mai multi au càzut, mai curind sau mai tirziu, sub exploatarea proprietarilor §i arendasilor, a§a cum afirma Koronelli sau generalul Ermolov 3. De altfel, boierii ii « invitau » sà se a$eze pe mo§iile lor 4. Fàrà indoialà, ei erau aceia care ràspindeau printre bàje- narii bulgari zvonurile ràuvoitoare despre situatia din sudul Rusiei, despre care scria consilierul Karpov 5. Exploatarea bàjenarilor le-a adus probabil venituri mari, mai ales dupà plecarea lui Kutuzov, cind privilegiul acordat emigrantilor la 26 aprilie 1811 nu a mai fost luat in seamà. Asa se explicà si faptul cà, in timpul ràzboiului urmàtor, unii dintre dinsii n-au pregetat sà trimità peste Dunàre, ba si peste Balcani, agenti care sà ademeneascà ¡-fi pe alti bulgari « sà se a§eze pe mosiile lor » 6.

Proprietarii de pàmint nu erau insà singurii care càutau sà tragà foloase de pe urma bàjenarilor. Cu toate scutirile de care se bucurau, chiar in timpul lui Kutuzov, organele fiscului exercitau §i asupra lor aceleasi abuzuri ca si asupra tàranilor nostri, asa cum o aratà dar Koronelli7. Pe de altà parte, insà§i burghezia bulgarà, negustori §i proprietari, dintre care unii stabiliti mai inainte in Tara Romineascà, au profitat de situatia grea a unora dintre bàjenari pe care i-au imprumutat cu bani, inglodindu-i in datorii. Nu trebuie neglijat faptul cà procesul de formare a burgheziei rominesti a antrenat in aceeasi directie numeroase elemente balcanice, mai ales bulgare, dupà cum destui erau aceia care isi cumpàraserà titluri de boierie 8 de la domnitorii

1 A R H . ST. BUC., Mss. 63, f. 5, 23 v. ; Mss. 65, f. 17 v., 45 v., 46 v., 47 v., 56 v., Mss. 66, f. 93 v., 101 v., 109 v., 117.

2 Citat de KONOBEEV, op. cit., p. 259.3 « Emigranfii veneau la mine fi ma rugau sà-i apàr, deoarece boierii din Valahia

ii persecutà §i-i supun ». Citat de KONOBEEV, op. cit., p. 259.4 Raportul lui Koronelli in JJoKyMenmu u MamepuaAbi, p. 67.6 Vezi mai sus p. 47.6 DR . IV. SE L IM IN SK I, in BuÓMiomena ffp. Me. Ccaumuhcku, IX , Sofia, 1928, p. 807 Vezi doc. Nr. 11, in fl,oKyMeumuu MamepuaAu, p. 23.8 B IB L . ACAD. R .P .R . Mss. 322, f. 159 v.

48

fanario^i, care isi cumpàraserâ mari suprafete de pàmint sau se imbogâtiserâ prin luarea în antreprizà a diferitelor impozite, vàmi, etc. în dorin^a lor de imbogâ|ire ei n-au ezitat sâ-§i exploateze compatrioti1, impreunâ eu boierimea §i arendaçii mai mult sau mai putin autohtoni. Cazul bulgarului Andrei Deçu, care i-a înçelat pe bâjenarii §i§toveni, vinzindu-le o bucatà de pâmînt pe care apoi a alipit-o mosiei sale Brînceni, chiar daeâ s-a petrecut ceva mai tirziu, nu este unie. Tot intre bulgari se gâsesc destui care devin curind uneltele unor arendaçi, pinâ la urmâ ajung ei înçisi arendaçi §i exploateazâ pe conajio- nalii lor a§eza$i în diverse sate 2.

In sfîrçit, nu rareori chiar pristavii numiti în satele bulgare de càtre Koronelli, pe de o parte îi apârau pe bulgari de organele fiscului, iar pe de alta fáceau abuzuri însu§indu-§i sub diferite pretexte sume de bani de la bâje- nari 3. Alteori pristavii fáceau cauzá comuna cu « tilharii » sirbi. Astfel capi- tanul Vasile, pristavul de la Giurgiu ímpár^ise lucrurile çi banii cu cei ce se ascundeau in acest ora§ 4. Al^ii, cum era Vatikioti, fáceau corner]; impreunâ cu negustorii din Bucuresti çi, beneficiind de calitatea pe care o aveau, nu se prezentau la judecata Divanului 5.

Ceea ce unifica aceastà ^áránime bulgará stratificatà ca avere era dorin^a de a capàta pàmìnt pe care sâ-1 lucreze ìn condili bune pentru acea scurta vreme cita mai putea fi pina la eliberarea £àrii lor de sub jugul otoman de càtre armatele rasenti. De aceea, privind emigrarea lor la nord de Dunàre ca pe ceva cu totul temporar, voiau sa se a§eze cit mai aproape de acest fluviu, ìmpotrivindu-se la orice ìndemn de a se stabili ìn interiora! Târii Romîneçti sau mai ales plecárii in locurile depártate din sudul Rusiei. In dorinta lor de a-çi vedea cìt mai repede libere locurile natale, ei au dat ajutor armatelor rasenti mai ales prin participarea la acea « armatâ teritorialà bulgarà » formata din {.àrani bàjenari.'

Cu totul alta era situala burgheziei bulgare — a negustorilor §i meseria- §ilor ìnstàri^i. Dorintele burgheziei bulgare si-au gàsit o formulare precisà §i concisà ìn acea « Cerere » pe care, in numele tuturor Sofronie a inaintat-o lui Ivutuzov. Desi in studiul citat, Konobeev reproduce únele puncte ale ei, acest document extrem de important n-a fost publicat pina acum ìn intregime §i deaceea il redàm mai jos in traducere romíneascá, dupà originalul ce se aflá ìn arhivele de la Moscova:

1 La 6 mai 1813, lu i Hagi loan fiftovlàu i se acordà dreptul «a finea liude cinci oameni stràini, adufi din stràinàtate . . . pentru a-i avea pentru ajutorul casei sale ». BIBL. ACAD. R .P .R . Mss. 357, f. 179 v.

* Astfel intr-o plìngere a ^àranilor din satul Orezi din judeful Ialomi^a se vorbefte de Tànase sìrbul si Bucur sìrbul fi Gheorghe, care nu sint « vechi iàcuitori ai satului » ci nifte « iabangii », unul din ei fiind chiar circiumarul arendafului de anul trecut al mofiei. Din act se vede cà acefti noi venivi o fac pe vechilii satului, cerìnd a lua mofia in arendà, dar de fapt sint uneltele unor arendafi. A RH . ST. BUC. Mss. 90, f. 152—153.

3 In raportul lui Krasno-Milafevici se vorbefte despre « plìngerile unor bulgari ìrnpotriva acelor pristavi, care cer fi zeciuialà fi alte dàri puse pe pàm ìnt fi pe vite, bani pentru vinzarea vinului, pentru v à m i. . . De aici rezultà cà nu de organele fiscului sint ei sàràctyi, precum afirmà DI. Koronelli, ci de acei oameni care li suprave- gheazà direct ». JJoKyMenmu u .mmepua.ibi, p. 50. Despre abuzurile pristavului Gripara, ibidem, p. 73.

4 A RH . ST. BUC., Mss. 66, f. 170.6 Ibidem, f. 241.

4 — c. il

49

1. Sà se acorde pentru acezare fi construiré de orafe, teritorii pe tàrmul sting al iluviului Dunàrea, in stàpinire de veci, incepind de la Turnu, Zimnicea, Slobozia, Giurgiu, Bràila, Galani fi pretutindeni unde vor dori a se stràmuta, hotàrnicindu-se pàm ìnt indestulàtor pentru agricultura, fínese, viticultura, cultivare de pomi fructiferi sau pentru mátase fi unde sà creascà animale fi sà facà diferite fabrici fi uzine.

2. Sà fie scuti^i timp de zece ani de orice dàri càtre stat, nu numai bulgarii ce s-au stràmutat acum pe tàrmul stìng al fluviului Dunàrea, ci fi aceia, care aflind de acordarea acestor privilegii, vor dori a se stràmuta. De asemenea fi acei bulgari, care, ìn diferite timpuri, din cauza asupririi fi tiraniei turcefti fi-au pàràsit locurile pàrintefti f i s-au stràmutat in Moldova fi Valahia, unde se aflà sub diferite supufenii. To{i aceftia care vor dori sà se afeze lìngà confra^ii lor, vor fi primi|i fi ei ìn obfte, bucurìndu-se de drepturi egale.

3. in toate orafele !n care se vor afeza, bisericile vor fi construite de càtre stat, slujitorii acestora si tot clerul va fi din na^ia lor, iar dupà moartea acestora ifi vor alege ei infifi pe al^ii din aceiafi na^iune.

4. In fiecare oraf va fi cite un medie, ìntre^inut ìmpreunà cu ajutoarele sale de càtre stat.

5. In fiecare oraf se vor infanga instante judecàtorefti, prin alegerea unor magistrali din sìnul locuitorilor fruntafi de aceeafi na^iune. Judecàtorii, secretami fi funcionara de cancelarie vor fi plàtini de stat.

6. In fiecare oraf se va infunda o scoalà pentru educarea tinerilor, ìnvà|ìndu-se felu- rite limbi, ^colile vor fi sub supravegherea magistra|ilor, iar ìnvà^àtorii vor fi plàtini de càtre stat.

7. Orafele vor fi scuti te de afezarea sau Incartiruirea ostafilor.8. (Coloniftii) vor avea voie sà facà corner^ in toate porturile imperiului rus fi ìn

cele stràine, avìnd vasele lor proprii de corner^ fi avind drepturi egale cu negustorii rufi.Toate produsele lor pe care le vor aduce spre vinzare in Valahia, Moldova fi Rusia,

ca fi produsele valahe, moldovenefti fi rusefti ce se vor aduce pe teritoriile lor, vor fi scutite de taxe. Màrfurile stràine aduse de peste granirà vor p làti o singurà vamà, dupà care se vor putea vinde liber, a tit pe teritoriul lor, cit fi in Valahia, Moldova fi Rusia, nemaiplàtindu-se altà taxà In porturile sau oracele rusefti, deoarece aceasta s-a plàtit odatà ; màrfurile vor putea deci sà fie incàrcate fi aduse pe calea a più sau pe uscat in Moldova sau Valahia. Nu se va ìngàdui ca guvernul Moldovei sau Vaiahiei sau boierii lor, sà se mai atingà de aceastà na|iune ai càrei magistrali vor depinde de guvernul rus.

9. D in aceastà na^iune nu se vor lua oameni pentru slujbà (militará) farà voia lor. Cine va voi sà facà acest serviciu, va fi primit, urmìnd sà fie eliberat fàrà nici o refiriere, atunci clnd nu va mai fi capabil sà-1 indeplineascà.

10. Ballile de pe malul stìng al Dunàrii li se vor da ìn stàpinire vefnicà, bucurìn- du-se fi mai departe de libertatea pescuitului pe acest fluviu.

11. Prin tre bulgarii ce se afeazà aci, sìnt familii care ìn patria lor, sub administraba turceascà, s-au bucurat de titluri de noble|e pe care le au fi acum fi care nu ar fi potrivit sà decadà, continuìndu-se linia stràvechii nobilimi bulgare din generale in generale.

12. Bulgarilor care s-au afezat aici fi au sàràcit, sà li se dea de càtre stat cìteo pereche de boi, f i cite o vacà, iar dacà e cazul fi o sumà de bani pentru a-fi clàdi o casà fi a-fi consolida s itua la materialà.

13. In orafele fi satele lor, vìnzarea vinului din struguri fi a vodeii de fructe sà fie permisà, atìt cu amànuntul precum fi cu ridicata.

14. Armata rusà servind lui dumnezeu, sà se anexeze imperiului rus fi {àrniul drept al Dunàrii, iar bulgarii colonif ti fi care posedà ìn patria lor pàm inturi proprii sau moftenite sà aibà dreptul de a le stàpìni.

15. Ovreii fi ereticii sà nu aibà dreptul a veni sà se afeze aici fi sà nu se amestece fi sà tulbure nego|ul lor.

Pe originai semnez eu, in asentimentul ìntregii obftii.

(ss) Sofronie, arhiereu al Bulgariei1.

Cerere din partea tuturor bulgarilor care se alla aci

1 Textul rusesc al acestui document se aflá in Arhiva Centralá Istoricá Militará din Moscova (Fond. 9190, op. 165. Leg. 63, Dos. 18, f. 93— 95), de unde mi-a fest trimis in copie de tov. E. SEMEONOVA, la rugámintea mea, fi pentru care ii aduc fi aici multu- mirile mele.

Cererea lor reprezintà, asa cum subliniazà Konobeev 1, programul burghe- ziei bulgare si aratà nivelul la care se ridicaserà conceptible, precum si aspira­tile acesteia. La cererea de mai sus se pot adàuga si alte documente. Unele aratà Incercarea bulgarilor §i§toveni de a face In tarà o fabricà de testemeluri, fapt pe care Divanul nu 1-a incuviintat, deoarece in hrisovul fabricii de la Marcuta se aràta cà o altà Intreprindere similarà nu putea fi ìnfiin^atà decit dupà trecerea unui termen de 15 ani de la crearea primei 2. $i mai semnificativà este cererea lui Atanasie Nekovici, sustinutà de Sofronie la generalul Kutuzov. Nekovici cerea, pur §i simplu, ca generalul Kutuzov sà-i dea pe malul Oltului, lao distanza de 15—20 verste de la vàrsarea sa in Dunàre o intindere de pàmlnt de 15 verste, unde sub ìngrijirea sa se vor aseza bulgari care vor cultiva pàmintul, vor face acolo mori etc.3. Este cit se poate de dar cà Nekovici devenea astfel proprietarul unei mo§ii pe care trebuiau sà lucreze cona- tonalii sài.

Kutuzov a manifestat destulà suspiciune fatà de asemenea cereri $i le-a aràtat — probabil prin Koronelli — cà el nu avea dreptul sà distribuie pàmlnturi in Jara Romineascà, in care optile rasenti se aflau vremelnic.

Din toate aceste proiecte, ca si din acordarea acelei scutiri de dàri pe trei ani, bàjenarii bulgari n-au folosit aproape nimic. Doar In anul 1811 ace§tia nu au plàtit dijmàritul, oeritul, vàcàritul. In 1812 aceste dàri s-au reintrodus si pentru ei 4.

*★ ★

Faptul cà incà din primele luni ale anului 1812 privilegiile acordate bàje- narilor erau serios amenin^ate a determinat pe ace^tia sà reziste mai pu£in plecàrii lor in sudul Rusiei. Aceastà deplasare, la care Kutuzov nu remandase, dupà cum se vedea si din intinsul sàu raport in care justifica màsurile luate, a inceput sà fie pregàtità Incà din toamna anului 1811. Astfel, la 15 noiembrie Koronelli ii prezenta un raport cu propuneri concrete pentru mutarea bulga­rilor din Jara Romineascà in Bugeac. Lectura atentà a acestor propuneri aratà cà « tutorele principal » a fost puternic influentat de cererile fruntafilor burgheziei bulgare, pe care voia sà le realizeze in noile a^ezàri, deoarece §i el aminte?te de « fabrici §i uzine », de « vasele de comer], » §i de nego],ul ce urmau sà-1 facà prin porturile rusesti. Koronelli nu excludea insà din numàrul coloni§tilor pe granii romini, care — fugi^i in trecut peste Dunàre — se reintoarserà in tara odatà cu bàjenarii, dupà cum nu inlàtura nici pe tigani §i nici pe cele citeva familii « de lege ebraica §i mahomedanà », pe care burghezia bulgara nu voia sà le admità in obstea sa. Koronelli Infiin^ase in sflr§it, « Comi- tetul » care — cu exceptia a doi membri, dintre care unul era desigur Sofro­nie — trebuia sà insoteascà pe bàjenari in Bugeac. Dupà propunerile sale, rolul acestui Comitet trebuia sà fie secundar fatà de atribu],iile « tutorelui principal », ultimul aflindu-se sub ordinul direct al lui Kutuzov. Koronelli se temea insà ca nu cumva boierii sà incerce sà ascundà pe mobile lor pe bàjenari §i de aceea sugera ca « oricine ar indràzni sà re^inà pe colonisti, sà plàteascà pentru fiecare, indiferent de sex, o amendà de un gulden olandez

1 Op. cit., p. 272 fi urm.2 V. A. U RECH IA , op. cit., p. 802— 804.3 Publieata in ìntregime de KONOBEEV, op. cit., p. 278—279.4 V. A. U RE C H IA , op. cit., p. 712. Textul la ROM ANSK I, EiAiapume..., p. 23.

4*51

pe luna ». Opera^ia mutariii coloni§tilor trebuia efectuata in primavara anului1812, incepindu-se in martie §i terminindu-se in mai K

Propunerile lui Koronelli au fost insusite de catre Kutuzov care le-a trans- mis lui Krasno-Mila^evici. La rlndul sau, acesta a cerut pe de o parte tabele nominale de coloni§ti, pentru a §ti ce paminturi sa le rezerve, iar pe de alta a incercat — convins de interventiile insistente 2 ale ducelui de Richelieu — sa-1 ci§tige pe Kutuzov pentru mutarea bulgarilor la Kerson. In acest scop el a cerut generalului ca sa-1 trimita pe Koronelli la Ia?i pentru discutarea problemei.

Se pare ca pina la urma Koronelli a trecut de partea bulgarilor, deoarece pe de o parte el trimitea la Ia?i pe ajutorul sau — consilierul Bein — iar pe de alta, la inceputul lui martie 1812, In loc sa inceapa deplasarea bulgarilor, cerea lui Kutuzov sa aprobe bajenarilor sa-?i faca insamintarile de primavara.

La 12 aprilie 1812, Kutuzov dadea ordin lui Koronelli ca bulgarii si sirbii veni^i de peste Dunare in Jara Romineasca sa fie mutati imediat in Bugeac, iar la 25 aprilie ultimul ii prezenta propunerile sale concrete in aceasta privin^a. Transportul celor saraci urma sa se faca pe seama Vistieriei. Ramineau inca In Jara RomineascS aceia care nu-$i puteau vinde recoltele si care ar fi venit in Bugeac dupa stringerea lor. Pentru ca localnicii sa nu-i ascunda pebajenari, primii urmau sa plateasca cite trei lei pe zi de fiecare om ascuns, incepind din ziua de 12 aprilie §i pina la descoperirea acestuia. Intreaga mutare trebuia sa se execute sub conducerea maiorului Zafirov3.

In orice caz chiar mutarea bajenarilor in Bugeac, care a inceput la sfir- situl primaverii anului 1812 se desfai-sura foarte anevoios, cu toate ca noul comandant, amiralul Ciceagov, a recurs in acest scop la ajutorul multor persoane influente. Raspunzind amiralului, generalul Repninski, care trebuia sa se ocupe de aceasta mutare, raporta fefului sau o serie de greutati. Rep­ninski recursese la ajutorul lui Sofronie. Dar — propunerea generalul — ar fi bine ca « Ex. Voastra sa invita^i pe insu§i arhiereul bulgar » sa se mute in Bugeac, deoarece aceasta ar convinge pe multi cona^ionali ai sai. Doar Sofronie a fost acela caruia i se datora trecerea multor bulgari la nord de Dunare, in Valahia, unde « unele sate se opuneau sa se mute». Tot prin preoti se inter- venise si pentru mutarea bulgarilor care se aflau « asezati pe Siret » 4.

Un ajutor efectiv in aceasta operatie 1-a dat locotenentul Vatikioti. El a convins pe frunta§ii celor trei mii de familii ce locuiau in colonia de la Calarasi de avantajele pe care le oferea a§ezarea in Bugeac. Vatikioti cerea publicarea unei in§tiintari care sa arate toate acestea si se obliga sa inso^easca o delegatie de batrini, care sa viziteze regiunea in care urmau sa se aseze 5.

Ceea ce a grabit trecerea in Bugeac a bajenarilor a fost dispozi^ia lui Ciceagov, potrivit careia to^i bajenarii care se bucurasera de scutirea acordata de Kutuzov trebuiau sa plateasca acum nu numai dijma, ci si cite o moneta de aur de fiecare familie6. Aceasta masura a avut ca rezultat pe de o parte grabirea trecerii in Bugeac, iar pe de alta dorinta reintoarcerii in patrie. Astfel unii

1 Yezi raportul lui Koronelli in JJoxy.venmbi u Mamspua/tu, p. 21—29,2 Ibidem, p. 38—-39.3 Ibidem, p. 39—41.4 Ibidem, p. 68, 69.6 Ibidem p. 70.6 Ordinul lui Ciceacov s-a dat la finele lui iulie, Ib :dem, p. 73.

52

bàjenari au refuzat sâ plâteascà ace§ti bani,plîngîndu-se functionarilor otomani. La rîndul lor aceçtia au aràtat Divanului câ potrivit tratatului de pace, bulgarii nu erau datori sâ plâteascâ nimic Vistieriei. Ba mai mult, Kehaia bei, care se afla în tara, se gindea sâ reîntoarcâ în regiunile Rusciuk §i Loveci circa 1500 de familii bulgare, care locuiau la Bucureçti, Piteçti si Zimnicea çi care ceruserâ bilete ca sâ treacâ dincolo.

Dacâ generalul Ciceagov nu a renuntat la piata acestor bani, în schimb nu obiecta nimic împotriva reîntoarcerii în patrie a acelor familii bulgare 1. într-adevâr supunereala dijmârit, oierit §i celelalte dâri a bâjenarilor, a déter­minât pe multi sâ se gîndeascâ la trecerea Dunârii. Deçi tratatul de pace acorda un termen mai scurt pentru aceste mutâri, în mai 1813 problema nu era încâ definitiv solutionatâ. Astfel, la 17 mai 1813, Ioan Vodâ Caragea arâta isprav- nicilor câ « sîrbii §i bulgarii ce au venit în vremea râzvrâtirii eu lâcuin$a aci în pâmîntul .àrii aduc multe supârâri celorlalti lâcuitori ». Pentru aceasta « §i mai vlrtos ca sâ nu mai umble felurimi de turci ce se trimit de câtre aianii dupâ margini pentru dînçii si fac multe zulumuri. . . §i pâ lîngâ ei mâglisesc atrage dâ ceia parte si chiar din lâcuitorii târii, vâ poruncim Domnia mea câ sà faceti cercetare si ori cît sîrbi §i bulgari noi ve|i dovedi în acel jude^, venivi în vremea râzvrâtirii trecutului râzboi, sâ-i dâosâbi£i dintre birnicii lâcuitori si dintre ceilal^i sîrbi ce au fost veniti cu làcuin^a aci înaintea râz- boiului ». Dintre cei dovediti câ au venit în perioada 1806—1812, aceia care voiau sâ piece aveau învoirea Domniei cu condita ca ispravnicii sâ observe eu stricte^e ca în numârul lor sà nu se amestece « ori din lâcuitorii $ârii sau din sîrbii ce sînt veniti aici înaintea râzboiului » 2.

In iunie 1813 sultanul se adresa domnitorilor Caragea si Calimachi, cerîn- du-le ca populatia din regiunea Razgrad, din regiunile, orasele §i satele de pe malul drept al Dunârii, « toatâ trebuie sâ se reîntoarcâ si sà revinâ la locurile ei (vechi) », în care scop s-a trimis un funzionar care sâ aducâ la îndeplinire respectiva poruncâ. La mijlocul lui august 1813, sultanul arâta câ s-a acordat o amnistie generalâ: « portile iertârii sînt deschise pentru acei ce cer indurare ». Din aceste porunci se vede dar dorinta exploatatorilor otomani de a recâpâta aceastà numeroasà fortâ de muncâ ce se afla acum în Tara Romîneascâ §i care, reîntoarsâ la sud de Dunâre, trebuia sâ aducâ acele regiuni în starea « de înflorire si prosperitate în care s-au aflat înainte »3. Çi din Bugeac se constatà reîntoarceri în Dobrogea, dar cazurile sînt destul de rare4.

Deçi bâjenarii sperau ca pînâ la urmâ situatia lor sâ se îmbunâtâteascâ, acest lucru nu s-a întîmplat. Dar eu toate câ din vara anului 1812 ispravnicii începuserâ sà intre prin satele bâjenarilor, iar pristavii lor primeau porunci de la Divan 5, la finele anului 1813 Caragea arâta cà o mare parte dintre « sîrbi si bulgari nu §i-au plâtit oieritul si vâcâritul stràinilor » 6. In iulie 1814 procesul reîntoarcerii peste Dunâre încetase aproape total si chiar dintre aceia care initial se pregâtiserà sâ piece, unii acum se râzgîndeau §i râmîneau în tarâ 7. In domnia lui Caragea toti bâjenarii au fost supuçi la dâri, acordîndu-se doar

1 Ibidem, p. 73— 74.2 ACAD. R .P .R ., Mss. 267, f. 41 verso.3 JJoKyMeumu 3a ôi/izapcKama ucmopun, I I I , p. 51, 52.4 JJoKy.ueHmu u Mamepua.iu, p. 102.6 A RH . ST. BUC., Mss. 66, f. 202 v.; B IBL. ACAD. R .P .R ., Mss. 267, f. 96.7 Ibidem, f. 31 v.

53

scutiri individuale l , sau pentru mici grupuri de negustori2. In cele din urmà, In 1815 situatia se clarifica total. Astfel, la 15 ianuarie, Vistieria scria biv vel càminarului §tefan Bàlàceanu, ispravnicul stràinilor, cà « dupà chibzuirea ce s-au fàcut càtre Athanasie Nekovici, deputatul slrbilor... s-au gàsit cu cuviintà a se implini de la fiecare sirb ce se aflà in 12 jude|;e... ette taleri doi » 3.

Trecerea bàjenarilor In Bugeac s-a fàcut incà din ultimile luni ale coman- damentului lui Kutuzov §i, ca de obicei, ea a fost masivà atunci cind optile ruse§ti s-au retras din Jara Romineascà. Aceasta se vede §i dupà asezàrile bulgare din Bugeac, care, In majoritatea lor, s-au intemeiat in aceastà vreme.

In incheiere, ràmìne de rezolvat o singurà problemà, §i anume aceea refe- ritoare la numàrul populatiei bulgare care a trecut la nord de Dunàre in timpul acestui ràzboi. In aceastà privin^à trebuie subliniat faptul cà In 1812, atunci cind Kutuzov s-a hotàrit sà treacà la mutarea bàjenarilor in Bugeac, Krasno- Mila§evici a cerut lui Koronelli tabele nominale care sà arate numàrul acestora, ca §i satele §i oracele in care erau deocamdatà aseza i- Ràspunsul pe care 1-a dat Koronelli reflecta realitatea: bàjenarii erau atit de risipifi, incit nici el singur nu mai putea oferi datele cerute. Din documente reiese totusi cà ase- menea tabele s-au fàcut 4. De eie se amintea si lui Ciceagov, care voia sà §tie numàrul exact al bàjenarilor care ar fi putut presta serviciul militar. Aceste tabele, dacà mai existà, trebuie càutate in aceea i arhivà istoricà militará de la Moscova, unde se aflà ¡-fi celelalte documente utilizate mai sus. Nu s-a gàsit de asemenea nici acea catagrafie de sìrbi, cerutà de Caragea in 1813, in cazul in care s-a alcàtuit, fapt putin probabil, mai ales cà multi dintre bàjenari se ascundeau incà de frica turcilor.

In lipsa acestora avem insà o scrisoare a lui Kutuzov prin care se aduc multumiri lui Koronelli pentru felul in care s-a achitat de insàrcinàrile sale in legàturà cu bàjenarii. In aceastà scrisoare Kutuzov afirmà cà au trecut la nord de Dunàre « aproape 20.000 de familii »5. Aceastà cifrà se apropie de acelea pe care Nekovici le declara in 1842 la Viena. Desi trecuserà 30 de ani, Nekovici, la cele douà interogatorii ale sale a indicai intii 20.000 §i apoi15.000 de familii6. Este probabil cà ultima cifrà se apropie foarte mult de adevàr si Nekovici putea s-o stie bine, deoarece el insu§i lucrase la acele tabele amintite mai sus. Pe de altà parte, cam la aceleasi cifre ajungem si pe altà

1 B IBL . ACAD. R .P .R ., Mss. 357 . . . Zaliaria Xenovici, parte negustoreascà de aci . . . il iertàm de rindul tuturor dàjdiilorVistieriei si alte podvezi si angarii. . . scutit de vinàrici i d ijm àr it . . . (f. 117 v). La fel pentru Stanciu abagiu (f. 119 v), Dumitru Rusciuklàn (f. 121), Petre sin Anghel Siftovlàu (f. 120), Ignatie sirbul Rusciuklàu (f. 142) etc.

2 De ex. pentru cei 44 de negustori din compania stràinilor din Caracal « oameni stràini veniti acum aici în pâm întul t.àrii » sau pentru alti negustori sud-dunàreni asezati la Bucurefti. Al. Papiu Ilarianu. Tezau.ru de monumente istorice, l i , Bue. 1863, p. 366—68.

3 B IB L . ÀCAD. R .P .R ., Mss. 267, f. 61. Athanasie Nekovici «deputatul bulga- rilor » a fost, de fapt, unul din cei mai apropia{i colaboratori ai lui Koronelli. Dupà retragerea trupelor rusefti, el a continuât sà se ocupe de soarta conafionalilor sài din Tara Romineascà, care i-au fi mulfum it printr-o scrisoare solemnà semnatà de fruntafii emigrà^iei în cap cu Sofronie de Vraja (Vezi scrisoarea datata 2 august 1813 la ZLATARSK I, op. cit., p. 65.

4 JJoKyMeHtnbi u Mamepua/iu, p. 34, 35, 65.6 Ibidem, p. 37.6 ROM A N SK I, op. cit., p. 109, 110.

54

.- li

cale. Dupà toate statisticile rusesti, in Bugeac se aflau in 1819 (este de rej.inut faptul cà intre 1813—1819 emigrarea in aceste locuri a fost cu totul neìnsemnatà) 6532 familii bulgare l, iar in Tara Romineascà, dupà cata- grafia din 1815, pe care o foloseste §i Dionisie Fotino, se aflau 7799 de familii bulgare, fàrà a socoti pe bulgarii din Bucure§ti — dealtfel destul de nume­rosi. Pe jude^e, aceastà populatie era repartizatà astfel 2: R. Sàrat — 81 de familii, Buzàu — 24, Sàcueni —, Prahova — 264, Dlmbovi^a — , Muscel— , Arges — , Ialomita — 899, Ilfov — 2 232, Vla§ca — 372, Teleorman— 927, Olt — , Vilcea — 222, Gorj — 768, Romanati — 717, Dolj — 921, Mehedin^i — 372.

Cu exceptia jude^elor Sàcueni, Dìmbovita, Arges, Muscel ¡-si Olt, unde Dionisie Fotino nu ne dà date, dar unde se aflà bàjenari, socotim cifrele sale foarte apropiate de cele reale. Jinind seamà si de bulgarii din Bucuresti, nume­rosi §i ràspindi^i in toate mahalalele orasului, dupà cum ne aratà catagrafia din 1810, sau de cei care au ràmas in Moldova, tinind seamà si de faptul cà intre familiile trecute la nord de Dunàre au fost si numeroase familii de romlni, mai pu{,ine de sirbi, greci sau alte nationalità^i, socotind si numàrul destul de redus care s-a reintors la sud de Dunàre, ajungem cam la aceleasi cifre indi­cate de Kutuzov si Nekovici, adicà la aproape 20.000 de familii. De altfel cifra datà de Dionisie Fotino se apropie si ¿e alte izvoare 3.

Dupà cum s-a aràtat mai sus, marea majoritate a acestor bàjenari erau Varani si ei au impàrtit destul de repede soarta localnicilor, dupà cum meseriasii Si negustorii au intrat in breslele respective din orase. Ceea ce este important de subliniat, este faptul cà pàtura oràseneascà a emigratiei s-a dezvoltat mult mai repede ca in Bulgaria din punct de vedere economie — dovadà cererile ei atit de indràznete din 1811. Relafiile capitaliste dezvoltindu-se mai repede la noi in ^arà decit pe teritoriile bulgare, burghezia bulgarà din Jara Romi­neascà a Inceput sa ocupe un loc de frante in miscarea de eliberare nationalà Si in renasterea culturalà a poporului bulgar.

3MHrPALi;Hfl EOJirAP B BAJIAXffiO B nEPHOfl PYCCKO-TyPEIlKOfì

BOñHLI 1806-1812 ir.

( Pe3WMe )

S.MHrpauHH 6ojirap Ha ceBep no HyHaic, HenpeptiBHtiñ riponecc, npo,E(o:i- >KaBmHHCH Ha npoTH>KeHHH Beerò nepnoaa, noi<a SoJirapci-cHH uà p 03 HaxoflHJicH nOA (J)e0AajII>H0-0TT0MaHCKHM HTOM, SbUia OCOOeHHO HHTeHCHBHOH B nepHOfl bohhm 1806—1812 ir. 3.\wrpaHTL>i nocejmjiHCB Ha rore Pocchh, b Moji^oBe h BajiaxHH. Ecjui noceneHHH 6ojirap Ha lore Pocchh Sbuih H3yqeHi>i pyccKoìi h SojrrapcKOH 6yp>Kya3HOH HCTopnorpa^neH, aMHrpaqnn Gojirap b Bajiaxnio chx nop eme He npHBJieKJia BHHMaHHe HccjieAOBaTejieñ. OHa h HBJiHeTCH 06 ■bcktom HaCTOHIHeil CT aT tH , B KOTOPOH H CnO JIb3VIOTCH COBeTCKHe H pyMblHCKHe apXHBHbie

1 N. D E R JA V IN , op. cit., p. 10.2 D IO N IS IE FOTINO, Istoria generala a Daciei, Bucurefti, 1859, I I I , p. 147—182.3 HURM U ZA K I, Documente, X , p. 136. (Kreuchely cátre von Militz despre

populaba M unteniei. . . ) Numai pentru jud. Mehedinti este o diferentá de 226 de familii.

55

hctohhhkh, a TaioKe HeK0T0pbie HccjieflOBaHHH, nocBHmeHHbie apyrHM npofíjie- MaM, h b KOTOpwx Bonpoc 06 3MHTpaL(HH TpaKTyercH nonyrao.

B CTaTte yi<a3b iB ae'rcH , ^ t o b r o f lb i , iip e ,n u je c T B y io m n e b o h h c , t . e . b 18 00 — 1806 , 3M Hrpai;HH G ojira p Ha ro r P o c c h h G bijia h h t c h c h b h o h . r p a tj) P u m e j ib e , ry S ep H a T o p H o b o p o c c h h c k o h ryS ep H H H , n p e a o c T a B jm j i S o j ib iu n e npHBHJierHH TeM, K0 T0 p b ie TaM cejm jiH C b. A b t o p c o r j ia c e H c m h c h h c m coB eT C K oro H C Topuna B . ,11,. K o H o 6 e e B a , K0 T0 p b iñ n o /n iep K H B a eT , h t o i;apH 3M HacToíiHHBO nbiTajiCH npH B Jien b 6 ojirapcK H X k o j io h h c t o b b 3Ty r y S e p H H io . JHoKa3bmaeTCH 4>aKTa.\ui, h t o B c e p y ccK H e r e H e p a n b i, KOM aHflOBaBimie ayHafiCKHMH apjvuiHMH, K an: M n x e j i t - c o h , I l p o 3opoBCKHH, BarpaTH O H, KajweHCKHH, K y T y30B h ^ÍH ^ aroB CTpeMHJiHCb BbinojiH H T b 3t o w eJ ia H H e. CpeflH h h x r e H e p a n K y T y30 B npeflC T aeT b HaH6 o j ie e BbiroflH O M CBeTe, i o k H e j io B e n , k o t o p m h J iy u m e B c e x noH H M an H H T epecbi k o j io ­h h c t o b h o S p a m a jic H c h h m h caMbiM ryMaHHbiM o 6 p a 30 M.

A btop OTMeuaeT, h to , x o th SMHrpauHH Ha ceBep no ¿fyHaio npofloJDKanact HenpepbiBHO, OHa Aocrarjia KyjibMHHaijHOHHoro nyHKTa, Kor/ja npHHHJia MaccoBbiH xapaKTep, Kor.ua coth h h fla>Ke t lic h h h ceMen noKHflajiH ropo^a h cejia. 3 t o t nepnoa pacnagaercH Ha neTbipe 3Taiia, H3ynaeMbix OTAejibHO. A btop Ha 0CH0Be ^OKyMeHTOB yKa3biBaeT Ha ye3Abi h cejia BajiaxHH, b K0T0pbix nocejiHJiHci. 6e>KeHHbi.

YAeJiHB ocoGoe BHHMaHHe KJiaccoBOMy co/iep>KaHHio stoto HcropHuecKoro npoqecca, aBTop noAuepKHBaeT h yKa3biBaeT Ha 4>aKT npoHBJieiiHH KJiaccoBbix HHTepecoB napn3Ma hjih SonpcTBa BajiaxHH, npHBOflH Taione h MHoroHHCJieHHbie npHMepbi KJiaccoBOH cojiHflapHocra ñe»ceHneB h pyMbiHCKHx KpecTtHH, sncnJiya- rapyeMbix 3eMjienjiaflejibnaMH.

B CTaTbe yTOHHHeTCH t o t (J)aKT, u t o 6 e>KeHL(bi, KOTOpbie n e p e f l b o h h o í i 18 06 — 1812 r r . H e y c n e j m y á r a Ha lo r P o c c h h , m c h h io t c b o io n o sH H H io , H a ^ e n c b , u t o 3Ta BOHHa ycTpaHHT 0 TT0MaHCK0 e ro c n o a c T B O b B ojira p H H . ü o sT O M y o h h He TOJibKO npeanoH H T aiO T noeejiH TbCH b B a jiaxH H , h o h CTpeMHTCH H axo^ H T i.cn n o 6 jiH>Ke K J ly n a K ), HTOSbl HMeTb B03M0 >KH0 CTb B 03 BpaTHTbCH Ha P oflH H y nOCJie 3aKJIK>- HeHHH M Hpa.

X o t h p y ccK H e r e H e p a jib i n p e f lJ io w H jin J3,HBaHy B ajiaxH H o c b o 6 o a h t l 6 e>KeH- HeB o t H a jio r o B , s t o H e GbiJio B b in o j iH e n o . OflH aK O , S b ij ih o c B o 6 o>K A enbi o t H a jio - t o b Ha n acT ñ H in a íj j ih o n e u h k o p o b n o n pH K a3y BarpaTHOHa c e p S b i h o o j ir a p b i , n o c e j iH B iu H e c n b O j i t c h h h , n o c j ie u e r o Ha o c h o b c npH BH JierH H , B b iflaH H bix b a n p e j ie 1811 r . K y T y 30Bbi¡w, 6 e>KeHHbi GbiJin o c B o 6 o> K ^ enbi o t H e n o T o p b ix H a jio - t o b n a 3H e. J lencT B H T eJibH o sM HrpaHTbi H e n j ia r a j in n p n K y i y 30 B e h h k 3k h x H a jio r o B , n 0T0 My h t o b n ocejieH H H , Haxo^HiHHXCH n o f l H a £3op oM cn e n H a jitH b ix npHCT3B 0 B , nOflHHHeHHblX KopOHeJIJIH, nOKpOBHTeJIIO 3THX KOJIOHHCTOB, He HMejiH n p a B a b o h t h n ajiorocG op iq H K H H3 B a n axH H . I l o c j i e y x o f la K y T y 30B a B o c c ia - h o b h j io c i . ripe>KHee nojio>K eH H e: 6 e>K ennbi aojD K H bi 6 b u n i njiaTHTb o n p e A e jie H - H b ie H a j io r a , ycTaHOBJieHHbie BM ecTe c h x npeflCTaBH TejieM A t . H eK O BH ueM . H 3 - 3a 3T o r o , a T3K>Ke h H3 - 3 a T o r o , h t o cyjiTaH n o n p o c H ji r o c n o g a p n H o H a K a p a - ÍPKa p a 3pem H T b S oi-cen uaM B 03BpaTHTbCH Ha ro r JX y n a íi, M H orae H3 SMHrpaHTOB yrnjiH Ha K>r P o c c h h .

H a 0 CH0B e a o r v a i c h t o b T o r o BpeM eHH aB T op yTO H iraeT, h t o b o BpeM H b o h h m 1 8 06 — 1812 r r . n e p e u u io Ha c e B e p n o H y H a io o k o j io 20 0 0 0 c e M e ií, H3 k o t o p m x t o j ib k o n acT b o cT a n a c b b B ajiaxH H . I l o c j i e b o h h m h h c j io 6 o j ir a p b B ajiaxH H cocT aBJiH Jio 7 8 0 0 ceM eñ ( K poM e B y x a p e c r ) . 3 Ta HH(J)pa 6 b u ia ycraH O BJieH a h H aH eceH a Ha n a p i y n p n n e p e n n c n HaceJieHHH b 1815 r o ^ y .

56

L’ÉMIGRATION DES BULGARES EN VALACH1E PENDANT LA

GUERRE RUSSO-TURQUE DE 1806-1812

( Résumé)

L’émigration des Bulgares au Nord du Danube, processus permanent qui dura aussi longtemps que le peuple bulgare subit le joug féodal ottoman, a été très active pendant la guerre de 1806—1812.

Les émigrants se sont établis dans le Sud de la Russie, en Moldavie et en Valachie. Si les établissements bulgares du sud de la Russie ont été étudies par l’historiographie bourgeoise russe et bulgare, l’émigration bulgare en Vala­chie n’a pas fait jusqu’à présent l’objet de recherches historiques. C’est elle qui constitue l’objet du présent article, qui utilise comme sources les archives soviétiques et roumaines, ainsi que certaines études qui, traitant d’autres problèmes, ont atteint en passant cette émigration aussi.

On montre qu’avant la guerre, c’est-à-dire entre 1800—1806, l’émigration bulgare dans le Sud de la Rusie fut très massive, le duc de Richelieu, gouver- nateur de la région de Novorosijsk accordant de grandes facilitées à tous ceux qui s’y installaient. L ’auteur est d’accord avec l’historien soviétique V. D. Ko- nobeev, qui met en évidence l’insistence du tzarisme pour attirer les colons bulgares dans cette région. On prouve avec des faits précis que tous les géné­raux russes qui ont commandé les armées du Danube: Mikelsohn, Prozorovski, Bagration, Kamenski, Koutouzov et Tchitcheagov ont essayé de réaliser ce désideratum. Parmi ceux-ci, le général Koutouzov se place sur le premier plan, car c’est lui qui a le mieux compris les intérêts de ces colons et utilisent les méthodes les plus humaines à leur égard.

On montre encore que, bien que l’émigration au Nord du Danube se soit effectuée sans interruption, elle a connu quelques moments culminants, quand elle prit un caractère massif, lorsque des centaines et même des milliers de familles quittèrent leurs villages et leurs villes.

Ces moments là constituent les quatres étapes de l’émigration, dont cha­cune est étudiée à part. L ’auteur indique à l ’aide de documents, les districts et les villages où les réfugiés s’établirent.

Accordant au caractère de classe de ce processus historique une atten­tion spéciale, l ’auteur spécifie et montre la façon dont se sont manifestés les intérêts de classe du tzarisme ou de la noblesse de Valachie, en illustrant en même temps, par de nombreux exemples, la solidarité de classe entre les émigrés et les paysans roumains exploités par les propriétaires terriens. On précise que les réfugiés qui, avant a la guerre de 1806—1812, n’hésitaient pas a aller dans le Sud de la Russie, changent maintenant l’attitude, car ils espèrent que cette guerre abolira la domination ottomane sur la Bulgarie. C’est pourqoi, ils préfèrent non seulement s’établir en Valachie, mais ils cherchent à se fixer le plus prés possible du Danube, pour pouvoir revenir dans leur patrie à la conclusion de la paix.

Quoique les généraux russes aient reccomandé au « Divan » (Assemblé) de Valachie d’accorder aux réfugiés une dispence d’impôts, la chose ne fit pas.

Furent toutefois dispensés des impôts sur les moutons et les vaches, par les dispositions de Bagration, — les Serbes et les Bulgares établis en Olténie— de même que — en vertu des privilèges accordés en Avril 1811 par Kou­touzov, les émigrés furent dispensés de quelques impôts dus au Trésor. En

57

fait, les émigrés n’acquittèrent au temps de Koutouzov, aucun impôt, car — dans leurs établissements placés sous le commandement de surveillants spé­ciaux, qui recevaient leurs directives de Koronelli, le tuteur de ces colons, aucun fonctionnaire du fisc valaque n’avait la permission de pénétrer chez eux. Après le départ de Koutouzov, la situation revient à la normale, les émigrés devant payer certains impôts établis d’accord avec leur député At. Nekovici.

A cause de ces impôts et à cause de la demande du Sultan au prince régnant Jean Caradja, de permettre aux réfugiés de retourner au Sud de Danube, un grand nombre d’émigrés s’installèrent dans le sud de la Russie.

L’auteur précise, grâce aux documents de ce temps, que pendant la guerre de 1806—1812, 20.000 familles environ passèrent au nord du Danube; un certain nombre d’entre elles resterent en Valachie.

Au lendemain de cette guerre, le nombre des Bulgares de Valachie, excepté la ville de Bucarest, s’élevait à 7.800 familles environ, chiffre indiqué par les recensement de 1815.