TAIE.-— Majestate, svârle pe louel d'acolo, că as-a făcut lac de scuipat! REGELE.-— Da' ce-o să zică bieta Pepor de jos. în capul căruia toate se sparg ?

Nu, nu ca să'ţi cânt pui mâna pe bătrânu meu condei Un «Deşteaptă-te Române». Jos cu Mureşianu- Andrei! De te-ai deştepta Române, ş'ai vedea ce se ptrece, Te-ai înbolnăvi la sigur, straşnic o să ţi s'aplece! Dacă, 'n vârful piramidei ochii tăi ai să ridici, Vei vedea aceleaşi patimi mari ş'aceiaşi oameni mici. In zadar 'ţi-ai jertfit viaţa pentru patrie, tu bietul, Ei rămân cu-acelaş idol: Prea Sfinţia Sa Bugetul. In pagode zise cluburi doar pe el o să'l găseşti, Ş'ai să te întorci cu greaţă în mormânt la Mărăşeşti. Neamul s'a unit prin sfânta şi eroica'ţi jertfire, Şi 'ntre ei politicaştrii, numai doi, nu e unire! Când se puse temelia marei noastre Românii, Ei s'au apucat de ceartă ca nişte zarzavagii, 'Tică şi cu fonică mânicele îşi sumese . Şi în loc să chibzuiască, în preajma solemnei mese, Cum să căpătăm dreptatea - scumpul nostru Torontal - ; A spart fiecare 'n capul celuilalt al său ţuca). Elegant ar fi de-aş spune «s'au bătut cu călimara». Ar fi o minciună însă ce nu 'mi-ar erta-o ţara. Fiecare-a vru: să-şi facă monopol dintr'un succes Ce era al ţării, viteze, şi surziţi de interes N'auziră cum proverbul înţelept mereu le strigă: «Când se ceartă doi, la sigur cel d'al treilea câştigă. Tică vine-acum şi-acuză: — «Eu mai mult puteam s'obţiu ! Iţi răspun 'em, dragă Tică, vii târziu ; cam prea târziu. Nu te-a fost poftit la sfatul Păcei domnul Ionică ? De ce nu te-ai dus alături? Insă Tică o să zică: — «îmi jignea amorul propriu şi-partidul' nu'ţi. ascund, «Ionică era protos, iar eu un modest secund». Slabă scuză să 'mi dai voie. Cum ? Tu patriot ilustru, Fiindcă te-a călcat pe gheată, feştelind frumosu'i lustru, Ba chiar şi pe bătătură, un... să'i zicem...un mojic, Când fugeai să'ţi salvezi ţara ditr'un foc ca un voinic, Tu te răsgândeşti, oh Tică, te opreşti în drum d'odată, Şi zici: «Poat'să arză ţara, dacă eu's călcat pe gheată» ?! Recunosc că Ionică egoist fu şi gelos Insă nici dumneata, Tică, nu ai fost mai fildecos: .Scris-a Eminescu — altădată, pentr'o lume mai subţire, Ale lui «Satire». Astăzi nu pot seri decât «Sictire». După adversari şi arma. N'ar fi cineva nebun Când, voind s'omoare muşte, ar încăleca p'un tun ?

Ştiţi că două sunt organele cari pun Europa în atingere cu celelalte continente: Clemenceau, la Paris, ca preşedinte al Conferinţei care pr< pară, în năzuinţa-i pentru pace, ai doilea război european — şi, la noi, d. Duca, cel mai mare om de stat, după Du-mitrescu-Bumbeşti, din cîţi au fost co­pişti pe la Băncile Populare.

Ce spune Clemenceau, e a p r o b e fără interes, de vreme ce, înnaint, ,e a vorbi «tigrul», află lumea, despre hotărîrile ultime din Versailles, de Ia Bella Kuhn, de la Trotzki şi de multe ori chiar din buletinul Viitorului. Ceea ce emoţionează şi adesea ţine în loc Conferinţa din Paris, sunt, însă, decla­raţiile sensaţionale pe care le face heb­domadar fostul traducător al Univer­sului pe cînd chenzina la ziarul popu­lar se plătea prin ordonanţă semnată de regretata defunctă Tudoriţa Cazza-vilan ~ declaraţii care, după ce sgu-duie pereţii parlamentului liberal, unde se rostesc, vibrează, se sting treptat şi se duc să moară, după ce alarmează Europa, tocmai pe la Puţul lui Crăciun cînd nu se înmormîntează în gropiie lui Ouatu.

Areopagul de se ţinu deună-zi mai vîrtos, areopag căruia prezenţa d-lor Ionescu-Brăiia, Ionescu-Doftana, Cezar Pascu, maior Papazolu, Donescu, Hă-lăceanu şi cele-l-alte ilustraţii ale par­tidului îi dădeau solemnitatea «Tur­nului de Fildeş» cînd cei patru se tocmesc pentru căile ferate ale Jngo-sla'viei — areopagul acesta a auzit, în special, sbîrnîind coarde care nu răsu­naseră pînă acum la clavirul diplomatic.

Pe tonul plin în care Cambronne trebuie să fi sfîrşit fraza: «la garde meurt mais ne se rend pas», d. Duca a spus, ca presiune asupra alor din «Turn», numai atîtica: «de la Paris, nici o ştire»— şi sala, adunarea de regi care a atras de mult, ca un magnet uriaş, atenţia, asupra noastră, a celor cari căscau gura la ce hotărăşte Con r

ferinţa, sala a intrat în delir de admi­raţie pentru pătrunderea adîncă a ora­torului. De aceea, cînd, trecînd la cele lăuntrice, a spus că «pe chestie de cinste», partidul care gobează pe Dof-tana îi va fi plăcut să se războiască cu «marele european», d. Duca n'a mai fost aplaudat, ci, luat pe sus, a fost îmbrăţişat cu o fervoare care, la unele momente, părea că are caracter sensual.

O gură a fost tot clubul, cînd, după această frază, menită să rămîie istorică, ministrul domeniilor, extenuat de sfor­ţarea ce făcuse ca să elaboreze aste gînduri geniale, s'â coborît de la tri­bună şi s'a dat pradă sărutărilor celor

. din sală.

Dimineaţa, cînd au apărut ziarele cu

noutăţile cele vechi, se citea, ca con­firmare a ofensivei pornită de minis­trul domeniilor împotriva europeanului pribeag, se citea, de şi cu urme lăsate de custura Censurei, faptul divers, devenit de mult banal, că vapoarele de Ia Brăija s'au furat; că şlepurile de la Caracal s'au dus dracului; că cei din Slatina sunt arestaţi; că la Piatra-Olt se închid pungaşii pe capete ; că Ia Buzău nu mai e loc vacant în puşcărie; că maiorul Vlăhuţă, la Cer­năuţi, a înghiţit o sută de vagoane cu zahăr; că subprefectul din Bistriţa e băgat la gherlă; că dr. Morariu, comi­sar de alimentare din Alba de Jos. e închis; că C. Filipescu, consilier technic pe lîngă directoratul agriculturei din Basarabia, e suspendat din slujbă pînă se va rosti justiţia; şi că, la Bucureşti, se joacă, cu un infernal ansamblu, revista de actualitaie: Vlăsia-Mare.

Nici neuitatul Carp n'a surprins, 1*

Gheorge Biciuşca -Tim-r-rriPTrniriînrnrrinT- T- immrn ini ii IW niwwinwMMinifcMiinn 1870, mai precis momentul pentru a anunţa că, în clipa cînd începuse răs-boittl dintre Franţa şi Germania, pacea Europei s'a aşezat pe baze solide, nici de-a pururea regretatul Carp n'a fost mai la punct de cît d. Duca de-clarînd, azi, în faţa lui lonescu-Văcă­reşti, că, din punctul de vedere al ' cinstei partidelor politice, primeşte cu plăcere să lupte cu d. Take lonescu.

Partizanii, răcoriţi de această decla-caţie, s'au împrăştiat, pe urmă, cu con­solarea, poate vremelnică, cum că, vorba cîntecului:

Zică tuiuea ori «*-o tice, Dragostea să nu IH-O striae.

Vlăsianul

N u m ă r u l v i i t o r v a f l p u s î n v a n -rar» V i n e r i 18 I u l i e .

F U R N I C A

M U C U R I D E IDEI — O r i g i n a l e . —

Un acc ident .

E „veterană" a t rotuarului . Iu plină vigoare, a luat p a r t e — p a r t e a ce i se cuvinea, plus cadouri le in bi­juter i i— la războiul Româno-Ruso-Turc din 1877. Muscalii, ma i ales, şi azi oftează când ş i -aduc anunţe de ea şi rublele papale in tovărăşia ei. Toţi nobilii au cunoscut-o, dela lo­cotenent până la general, toţi au lua­t-o cu asalt şi au căzut învinşi, subt masă. Şi când te gândeşti că redu ta erea o simplă „magazie" pu r t ând porecla de „Lina" !

Actualul război a găsit-o... refor­mată. Mulţi din prietenii de-acum patruzeci de ani, în trecere prin capitală, şi să fi vrut n 'ar fi mai putut recunoaşte-o . Ea, jnsă, cel puţin odată pe săp tămână le-a pr i ­mit defilarea pe calea Victoriei, „in­cognito,, într '6 t răsură.

Ultima oară când a fost văzută, vehiculul c un cal s 'atârnă de b ro ­boada unei slujnice care tocmai trecea d r u m u l in dreptul Episcopiei. Femeia cade, începe să urle... de spaimă.

S'adună lume. Hop şi vardistul . — Cum te cheamă 7 — s'adreseaaă

el celui depe capră, gata sâ-1 în­semneze pe carnet.

Birjarul tace. — Ce n u m ă r a i ? Birjarul tace. Vardistul trece la spatele trăsurei ,

ca să se chiorască subt coşul unde de obicei e scris număru l .

— 7 8 ! — exclamă el triumfător. — Minţi 1 — se repede cu vorba

mutul depe capră. Asta nu-i n u m ă ­rul m e u : e vârsta cocoanei din t răsură !

Adevărat, Li no .'

S f a t u r i .

N'ai tutun şi ţi se pare prea scumpe produsele Regiei, dă foc coşului dela bucătărie, sue-te repede pe casă şi căsneşte-te să'l stingi singur. Jn zece minute vei înghiţi gratis o cantitate de fum egală cu doua mii ţigări mahorcă (două sute lei mia), plus că vei face o economie de trei lei, preţul cu care se plăteşte azi curăţitul unui coş.

Dacă eşti pe calea Victoriei, te-a încins căldura şi n'ai parale, întră în prima -bodegă» sau «braserie», cere lista băuturilor, citeşte preţurile, şi imediat... te vei răcori.

i n f a m i l i e .

Domnul scafandru littrar s'a scu­fundat în subsolul unei gazete mltima ediţie >.

Cocoana îşi macină plictiseala ce'i zâzâe în creer... din când în când cască, aduce aer la moară.

Unica lor odraslă, un băeţel de vre-o şeapte ani, se joacă pe covor.

Cocoana se decide: — Bărbate, mai dă'l dracului de

jurnal... vorbeşte şi cu mine că doar nu sunt mută!

Domnul, fără să ridice privirea depe gazetă:

— imediat. Citesc o nuvelă foarte frumoasă: mai am câteva rânduri şi isprăvesc.

Cocoana se supără... Domnul simte, fără să vrea conti­

nuă cititul tare:

Domnişoara sta lungită pe cana­pea, picior peste picior...

— Papa, celalt picior tot al ei erea ? — s'amestecă în vorbă nepoftitul depe covor.

Nae D. Ţăran u

Colaboratorii permanenţi ai „Furnice!" sun t : George Ranetti, (J-jiriak N a p a d a r j a n , C o n t e l e d e T e k i c g h i c l , J o r j D e l a m i z i l , G h e o r g h e B i c i u ş c a , e t c ) , Ghiţă Răduleccu ( fe l d e f e l d e p s e u d o n i m e ) Ion Gorun ( I o n G r ă m ă i ii),Aî. A. Hodoş ( S a n d y ) . I. Botez ( A u g u s t P r o s t u ) şi N. D. Ţăranu ( ' > c o ! o M a s c a i ^ z o n i , N a e S a l t i m b a u n t t , N â i ţ ă I d i o t u) .

Coricaturişt i : A. Murnu şi F. Şirato

M U Ş T E L E

Insuportabile diplere Cari-aţi dori cu frenezie Ca Universul să devie Un uriaş borcan cu miere,

0 caramea multicoloră Ori un ocean de marmeladă In care-al vostru neam să cadă . Cu miriadele pe oră...

Ce dezolate şi ce tâmpe Veţi fi fund acuma oare Când zahărul aşa de rar e. Aşa de prost, aşa de scump e

Azi, omenirea este tristă De când în lume doar resbel e Trei poli un chil de acadele! Iar .bube dulci'1, nu ma există.

Căci Dulcele acum defunct e Spre marea voastră întristare. Şi d'aia zborul vostru pare Nişte suspensiuni de puncte

Ce pier şi iarăşi reîncep C'o trăgănare funerară. Plutind in arşiţa de vară Ca nişte trenţe mici de crep...

Superstiţie S f â r ş i n d u - m i - s e c o n c e d i u l ce m i - a m a-

c o r d a t în Cap i t a l ă— c o n s t a t a r e p e n t r u c a r e n ' a m a v u t n e v o i e să c o n s u l t c a l e n d a r u l , ci n u m a i „por tofe lu l , , m ă g â n d e a m să m ă î n t o r c la r u d e l e m e l e d i n p r o v i n c i e în s p i n a r e a c ă r o r a s t a u , — c â n d în d r u m u l s p r e g a r ă î n t â l n e s c p e a m i c u l m e u Coş-c o d a n , p e c a r e nu-1 m a i v ă z u s e m de u n a n , — l u c r u exp l i c ab i l , căc i în to t aces t t i m p î n t â m p l a r e a a făcu t să u m b l u tot p e la al te c â r c i u m i decâ t ace le o b i ş n u i t e de d â n s u l .

E r a î n i r ' o L u n i ; aces t d e t a l i u îşi a r e i m p o r t a n ţ a lu i , d u p ă c u m se va v e d e a m a i ta va l e . A m i c u l C o ş c o d a n m ă o p r e ş t e m ă î m b r ă ţ i ş e a z ă , şi p u s la c u r e n t cu in t en ­ţ i i le m e l e c ă l ă t e a r e d i m p r e u n ă cu m o t i ­ve l e l o r b i n e c u v â n t a t e , îm i s p u n e :

— Ascu l t ă d ragă , as ta nu se p o a t e ; de c â n d m ă tot î n t r e b a m eu , g â n d i n d u - m ă la t ine : „oa re c â n d o să m a i i'aceni ş i no i u n c h e f ? " . . . Lasă , mi -au m a i r ă m a s m i e n i ş t e s u t a r e d i n t r ' o a face re p e care" a m făcut o cu n i ş t e t u t u n bu lgă resc . . .

— Bine , zic,— că al tfel c â n d un p r i e t e n îmi face câ t e o p r o p u n e r e de ta i fas cu b ă u t u r ă s u n t foar te u ş o r de conv ins ,— a t u n c i d a r © să p l e c m â i n e .

— Nu, zice. o să p l e c i p o i m â n e . . . — Ce d r a c u , d o a r n 'o s'o l u n g i m atâta. . . — Nu d e asta , z ice , d a r f i ind-că m â i n e

e Marţ i , şi Mar ţ ia n u e b i n e să p l e c i la d r u m .

La a c e s t e c u v i n t e d e v e n i i şi m a i a t en t . — C u m ? — z i c — ş i tu c rez i în m o f t u r i

b ă b e ş t i d e as tea ? — T o a t ă l u m e a c r e d e , — î n c h e i a el aces t

cap i to l , a s u p r a c ă r u i a n u m a i găsi i d e c u v i i n ţ ă să s t ă r u i n ic i eu , căc i d in ace l m o m e n t h o t ă r â r e a m e a e r a ferm lua tă i Dacă t o a t ă l u m e a c r e d e aşa , va să z ică a tunci . . . t oa t ă v ia ţa m e a n ' a m să m a i călă­t o r e s c d e c â t Marţ ia .

Asta n u fiind-că aş fi d i n t r e ce i c a r i desfid şi b r a v e a z ă s u p e r s t i ţ i i l e ca să e p a ­teze p e b u r g h e z ; d in c o n t r a — n ' a ş a v e a d e c â t c u v i n t e de î n c u r a j a r e a p e n t r u ace le s u p e r s t i ţ i i cel p u ţ i n , d e p e u r m a c ă r o r a aşi p u t e a profi ta , a p r o b â n d u - l e cu aceeaş i i p o c r i z i e c u c a r e en î n s u - m i l e - a ş u r m a .

Aceas ta î n s e m n e a z ă ca a d o u a zi, la a c e e a ş o ră , m ă î n d r e p t a m u ş o r şi v e s e l s p r e gară , în f e r m a c r e d i n ţ ă că a m s'o g ă s e s c p u s t i e de c ă l ă t o r i , ş i -mi z i c e a m : ^.ruare l u c r u , d o m n u l e , şi s u p e r s t i ţ i a la o m ! " Şi î n t r a d e v ă r m a r e l u c r u , căc i d e c â n d c ă l ă t o r e s c eu p e C. F . R. n i c i o d a t ă n ' a m văzu t la g a r ă o... a g l o m e r a ţ i e m a i m a r e ca în z iua aceea . La î n c e p u t îm i z i c e a m : Mesignr că to ţ i aceş t ia n u s u n t c ă l ă t o r i , ci d 'ă ia d e a ş t eap t ă s o s i r e a v r e ­u n u i „şef" din p r i b e g i e , căci d a c ă Mar ţ ia n u e b i n e să p lec i la d r u m , n i c i o s u p e r ­s t i ţ ie n u s p u n e că n u e b i n e să soseş t i î n t r ' o a s e m e n e a zi de l a Par is . . . Da ' de u n d e ! E r a u p u r si s i m p l u zoee mi i d e o a m e n i c a r i îş i f ăcuse ră aceeaş i s o c o t e a l ă ca ş i m i n e , - - f i e - c a r e î n c u r a j â n d s u p e r s t i ţ i a la a l tu l , ca să prof i te , el, d e c r e d u l i t a t e a dea-p r o a p e l u i s ău .

V o r b a e c ă ; d u p ă un m a r t i r i u p e c a r e n u vi-1 m a i d e s c r i u , căc i n u c red să m a i fie R o m â n c a r e să nu-1 c u n o a s c ă , a t r e b u i t să a jung la c o n c l u z i a că... s u p e r s t i ţ i a to tuş i n u e aşa d e p r o a s t ă c u m s 'ar p ă r e a ap i -r i l e l o r l u m i n a t e , ci că în t r ' adevă r . . . nu e bine să pleci la drum Marţia.

—-Şi ia tă c u m p o a t e să d e v i n ă c ineva. , . s u p e r s t i ţ i o s p r i n r a ţ i o n a m e n t .

Ion Grămătîcu

Ce s'a întâmplat, Ghiţă, de umblă cucoanele alea cu batista la nas 7 Şefu e sus, la club: se spală... de responsabilităţile păceL

Desen de F. Şirato

REGRETE POSTUME

— Inchipueşte-ţi, maşer, că azi am fost Ia un medic s ă i întreb ce băi îmi reco manrJă şi mi-a spus că ori unde rn oi duce, copii n'o să am niciodată.

— Iţi pare rău ? — Fireşte: îmi pare rău că n'am ştiut asta când eram domnişoara!

F U R N I C A

Oh, p a t r o n i i l.t.

Jurjescu e «funcţionar comercial într'un mare magazin din centru. Ocu­paţia lui de toate zilele, obligatorie, este jupueala clienţilor; adevărata însă, şi cea mai cinstită, pe care încă nimeni n'a mărturisit-o, e «foamea». Jurjescu niciodată, de când a început războiul, n 'a mâncat ca să se sature: are stomac bun, dinţi tăioşi, sclipicioşi... pentru o digestie copioasă are mai mult decât trebue, dar ave prea puţină., leafă. Funcţionarii magazinului de două ori s'au pus în grevă,,cerând sporirea sala­riilor. De două ori i-a mărit leafa..."pro-porţional cu mărirea preţurilor alimen­telor de prima necesitate ; aşa că «foa­mea» a rămas aceeaşi: surdă şi muzi­cală, cu chiorăituri intestinale.

Cineva i-a spus că la Herestrău vine lume nevoiaşe de prinde, gratis, peşte cu undiţa. Jurjescu a simţit cum un nod se sue dealungul pieptului, nod ce s'a spart în gură ca o băşică de apă. O saramură de caracudă aurie! Ah, o saramură! ... Domniilor voastre nu v'a venit apă'n gură?

Jurjescu a cerut patronului o zi concediu, «ca să îngroape pe masa >, zi petrecută pe marginea heleşteului de lângă Capitală. în tovărăşia unui baston transformat în undiţă. . A doua zi, când s'a prezentat la post, portarul magazinului 1-a înştiiţat că patronul doreşte să'i vorbească. Jur­jescu cade pe gânduri... se duce. Ce s'o fi întâmplat în lipsa lui ? Văzând însă figura veselă a stăpânului, se linişteşte.

— Te-am chemat «ă'ţi spun, întâi: condoleanţele mele!,..

jurjescu strânge recunoscător mâna întinsă de patron... - —Şl al doilea, mi-am zis: Dumneata trebue să ai familie grea. Odată mama moartă, se duce un sprijin. M'am gân­dit că am un loc vacant de vânzător pentru fratele d-tale gemen.

— Fratele meu gemen ?! — rămâne jurjescu tămpit: care frate gemen?

- acela care pescuia pe marginea Herestreului pe când d-ta îţi îngropai mama.

R e z o n !

Doi crai ruginiţi stau p 'o bancă la poalele movilei din Grădina Cişme-giu. Au venit să ia aer, privind la gu­vernantele care se joacă cu soldaţii... pardon... cu copilaşii boierilor, stăpânii lor.

Trece una cu rochia subţire, lipită de trup de parcă atunci ieşise din lacul de vizavi.

Unul din crai înghioldeşte cu cotul coastele vecinului de bancă:

— Ce zici ? — E-he, asta-i fleac! Câte conchiste

am făcut eu în viaţa mea... — Dar eu, monşer... Am însă un tic...

o meteahnă foarte curioasă: când sunt singur c'o fernee şi e lumină... e ca şi cum aş fi singur; noaptea, pe întuneric, aş face ceva... dar nu văd!

Prima zi a lunei iunie, stil vechi. Luna viligeaturei şi băilor. Anu-ăsta,

mai ales... ferice de cei cari vor sta acasă!

Lipsa de comunicaţie... între mâini şi portofel a convins pe madam Po-pescu că nimeni nu te poate servi mai bine ca tine însuţi. «Voi face băile Ia domiciliu!» — a hotărât ea, eroic.

Foarte bine, coniţă! — a apro­bat-o slujnica faţă la consiliu şi «factor răspunzător» a tot ce se va întâmpla mai pe urmă.

- In fiecare dimineaţă, ora opt fix, ai să'mi aduci o cană cu apă fierbinte ca să mă spăl pe... obraz. Ai înţeles? Cura asta, mi-a spus doctorul, trebue s'o urmez neîntrerupt treizeci de zile c'o singură pauză a cincisprezecea zi.

— De ce faceţi pauză, coniţă ? — Fiindcă mi-a recomandat docto­

rul, toanto!

A doua zi — prima- zi de «sezon» —• la orele opt precis, madam Popescu sare jos clin pat. Şi fiindcă se sculase cu... «cura» în sus, începe să urle:

— Mariţo !... Mariţooo !... Slujnica apare cu pârul vâlvoi - ca

la bai, .de! — Fire-ai a dracului, Mariţo, aseară

ţi-arn spys să'mi încălzeşti un ibric cu apă. Unde e?

— La foc, coniţă. Dacă am văzut că fierbe anevoe, am azvârlit apa şi-am pus alta.

v Na© D. Taranu

CUSUTE CU AŢA A L B A

Greve le se ţin lanţ la noi, d e l a o v r e m e încoace . S ' au p u s în g r e v ă p â n ă acum ce­ferişt i i ca şi chelner i i , b ă r b i e r i i ca şi g u v e r ­nul d-lui Brâ t i anu , con t r ibuab i l i i ca şi t re­nur i l e . P â n ă a c u m a n u m a i cocotele n u în­ce tase încă «lucrul», deş i n u se poa te tă­g ă d u i că şi aceste p r o l e t a r e ale... condeiu lu i îş i câş t igă pâ inea de toate zilele cu sudoa­rea , ca să zic aşa, a f runţe i lor. I n s c h i m b c r e d e a m p â n ă ier i , când se p u s e s e r ă în g r e v ă şi cioclii, că am b ă t u t r e c o r d u l în p r i v i n ţ a aceas ta .

Ei b ine nu , so r a n o a s t r ă mai m a r e , I ta­lia, ne -a î n t r ecu t , I n I ta l ia a u dec la ra t g r e v ă şi p o p i i ! î n ţ e l e g e a m , ce e drept,"ca g r e v a aceas ta să i s b u c n e a s c ă mai ' na in t e in Anglia, de v r e m e ce acolo s u n t mai

mul ţ i popi. . . p r o t e s t a n ţ i oare e î n t i ' a d s T â ' ' ca rac te r i s t i ca g reve i , daeâ n u faptul uă g re -v i s t i i . . protestează t o tdoauna î m p o t r i v a t r a t a m e n t u l u i la care s u n t s u p u ş i ? D a r nu, am văzut, s c r i s n e g r u pe a l b : g r e v a pop i lo r a i sbucn i t mai î n t â i în I tal ia. Bieţii i tal ieni s u n t c o n s t r â n ş i să n u se mai bo­teze, să n u se mai c u n u n e ( p t i u ! ce imo­ra l i ta te) n u se mai s p o v e d e a u şi să n u se mai î n g r o a p e , p e n t r u c ă s luj i tor i i D o m n u Ini cer, nici mai m u l t nici ma i puţ in decât m ă r i r e a sa lar iu lu i , s u p r i m a r e a c â t o r v a pa-sagi i d in S fân ta Sc r ip tu r ă , şi m i c ş o r a r e a o r e l o r de s lu jbă» .

Afară de aceasta , cuvioşi i g r e v i ş t i mai p r e t i n d :

1. I n t e r v e n ţ i a S ta tu lu i p e n t r u s p o r i r e a decese lor ,

2. Căsă to r i a re l ig ioasă ob l iga tor ie p e n t r u toa te s exe l e de la v â r s t a de 14 ani înco lo . , p â n ă u n d e poa te fiecare.

3. F iecare om poli t ic să fie ţ i nu t să se spovedească cel puţ in oda tă pe s ă p t ă m â n ă ,

4. V inu l să n u mai fie «botezat» fără in­t e r v e n ţ i a p r eo tu lu i respec t iv , c a r e să facă servic iu l d iv in p r e s c r i s .

Cerer i , în defini t iv, foar te m o d e s t e , căci dacă o a s e m e n e a g r e v ă a r i sbucn i în Ro­mân ia , s i tua ţ ia a r fi d e s i g u r şi ma i g r a v ă .

I a î nch ipu i ţ i -vă că s ' a r p u n e î n t r ' a d c v ă r şi la noi, popii în g r e v ă ? Mă r o g , cine a r p u t e a să mai facă un p o k e r a ş sau u n e-carte> fără «popi» ?

Unde mai pui că, d in cauza crizei de se rv i to r i , s ' au p u s î n g r e v ă şi «valeţii», i a r

damele» s u n t gata s a l e u r m e z e exemplu l , h o t ă r â t e să uzeze de orice mij loc pen t ru a câş t iga m u l t r âvn i t e l e d r e p t u r i polit ice.

A r m a aceas t a d in u r m ă , a ma i fost î n ­t r e b u i n ţ a t ă , ce e d r e p t , şi altă da tă , d a r pu­n e r e a ei în prac t ică e foar te g rea , mai a-les în t i m p u r i l e m o d e r n e , căci î n t r e ţ i n e r e a g r e v e i a r costa s u m e e n o r m e . I a g â n d i -ţi-vă dece fondur i a r fi nevo ie p e n t r u men­ţ inerea exis tenţe i a t â t o r sufragete» a că­r o r s i n g u r ă r e s u r s ă e... <>dormitorul».

N u e v o r b ă că, d u p ă m o d e s t a mea pă­r e r e , r e p r e z e n t a n t e l e sexu lu i f r u m o s au a v u t t o t d e a u n a mai mul t e ş anse să-şi câş­t ige cauza... l u c r â n d , decâ t s t â n d în inac­ţ i une .

Un a d e v ă r la ca re a r t r e b u i să se g â n ­dească femenis te le n o a s t r e , î na in t e de a păşi pe u r m e l e îna in ta şe lo r lor .

• Scena se pe t rece , ca şi când a r v r e a să

dovedească cele a f i rma te mai su s , în dor ­m i t o r u l d -ne i D a m b l a g e a n u , soţ ia c u n o s ­cu tu lu i fost s e n a t o r (cu acelaş n u m e , fi­r e ş t e !) f igură o b i ş n u i t ă a t r o t u a r u l u i din-t r e Capsa şi Pa la t , u n d e a ţ ine r e g u l a t ca­lea t u t u r o r roch i ţe lo r s cu r t e , î n t r e 14 şi 16 ani .

D o a m n a D a m b l a g e a n u e tocmai ocupa tă cu desăvâ r ş i i ' e a unu i r e s t de toaletă (să fim d i s c r e ţ i ! ) ceeace n ' o împied ică î n să să ducă o po lemică foar te a p r i n s ă cu d o m ­nu l D a m b l a g e a n u , pe chest ia femeniş tă .

— Ştii ce s 'a h o t ă r â t , Tase , în c o n g r e s u l n o s t r u delà Zur ich ?

— Ce, E u g e n i o ? - I n ţ a r a în care n u ni se dau d r e p t u r i

polit ice, dec l a răm g r e v ă genera lă , refuzăm b ă r b a ţ i l o r cari ne t i r an izează orice... ser­viciu !

— Şi, mă r o g , toa te femeile ce r d r e p t de vo t ?

— Toa te , delà 21 ani în su s , ea şi băr­baţi i .

— Bine că ne r ă m â n cel puţ in . . . mino­rele , r ân j i D a m b l a g e a n u , cu g â n d u l là • g r e v ă » , şi la rochi ţe le s cu r t e , de là 14 p â n ă la 16 ani , pe care le u r m ă r e ş t e zilnic p e calea Victoriei.. .

Sandy

CRONiCi iEŞBJLî L i t e ^ a t u r Ă

Azi, în Iaşi, literatura N'are mersul racului, Pot să spun, (Censura) că e... „dală dracului11.

Deliciosul Sadoveanu Ne slârneşle lacrima; De hazliul Topârceanu Râden hohot soacrâ-mea.

Visător, la berărie, El susţine mesele, Şi cu"halba 'n mană scrie „Cronicele vesele."

(De când scoale-imaculale La Iaşi „însemnările" Parcâ-i sunt însărcinate foaie buzunările.)

Lângă el, poet de-elită. Tare şi n polemice, Dem. Botez, sglobiu, mărită Sutele-academice?)

Cum îşi duc aşa elanul Savurând ţigările, Vraja C. (G. IbrâUeanuJ Nelezindu'şi nările,

Formulează-o cugetare Ilustrând poetica: nŢapu-i mic şi omii-i mare"!

S'a stricat estetica. —

Se lungeşte ' ncurcătura Plină de-animaţie, Ce, să-i faci, literatura Cere inspiraţie...

UZ.

Nu vă seri ii n i m i c !

Ziarul «Craiu Nou din Botoşani îmi solicită să scriu ceva pentru nu­mărul festiv ce va scoate cu prilejul aniversării a treizeci de ani dela moar­tea lui Mihail Eminescu.

Murise Giuseppe Verdi. Un tânăr se prezintă la un alt mare muzicant şi'i spuse :

Maestre, am compus un marş funebru în cinstea ilustrului defunct, te rog să'mi arăţi părerea d-fale.

- Lasă'mi manuscrisul, să'I citesc, şi vino mâine după răspuns.

A doua zi, junele nerăbdător: — Hei, maestre, 'ţi-a plăcut? — Da, amicul meu, dar ar fi fost

mai preferabil să fi murit d-ta şi să'ţi fi scris Verdi un marş funebru !

Anecdota aceasta îmi vine în minte oridecâteori rni se cere, ca acum, să scriu ceva despre unul din morţii noştri nemuritori. Şi nu mai îndrăznesc.

in deosebi despre Eminescu, ce ad­jectiv nou de laudă s'ar mai putea

1) Dem. Botez a fost premiat de Academie tu 500 lei, -

i_ JLAJ3 c A _____

găsi, ce iran de proslăvire i s a r mai putea închina, ca să fie la înnălţimea acestui unic luceafăr al literaturei ro­mâneşti?

Nu, onoraţi confraţi dela ziarul 'Craiu Nou*, nu vă voi trimete arti­colul ce'mi cereţi.

Nu mă simt în stare să adaog nici o pietricică la piedestalul gigantic pe care admiraţia obştească '1-a aşezat subt această măreaţă figură.

Cel mult unesc durerea mea cu a dumneavoastră pentru prematura pier­dere a lui Eminescu, care — d'ar fi azi printre noi — n'ar mai doini cu amărăciune că

Dela Nistru pân' la l isa Tot Românul plânsu-mi-s'a Că nu mai poate străbate D'atâta străinătate.

Ci ar fi straşnic de voios astăzi Eminescu că buruienele vrăjmaşe din­tre cele două fluvii au fost curăţate de vitejia ostaşului român, şi că nea­mul nostru 'şi-a văzufîn sfârşit toate chinuitele'i odrasle reîntoarse la va­tra străbună. «4,

O singură pată ar fi mohorât poate seninătatea fericirei genialului poet : că şi în România Atare, în sfatul ţârei, se adună aceiaşi degeneraţi urmaşi ai Romei pe cari îi pleznea cu biciul de foc al satirei sale.

Dar... să nu facem politică la un a-semenea solemn parastas.

George Ranetti

Să dăm alarma, că intrăm toţi în puşcărie.

Uitaţi-vă, fie-care, în jurul celor pe cărei frecuentaţi, şi o să ajungeţi cum eram noi cei fugiţi de front şi • ră­maşi în capitală pe vremea ocupaţiei nemţeşti.

Ne despărţeam, domnule, seara, bine-ha—şi ne uram, de pe datină: la re­vedere» pe a doua zi. Şi a doua zi, cînd îţi căutai prietenul, ia-1 de unde nu e! fi căutai azi, îl căutai mîine;' cercetai pe cei de'l cunoşteau, întrebai de el şi acasă — pace: nu e şi nu, par'câ intra în pămînt! Abia, heeei, tîrziu, se milostivia cîte un pământean să'ţi spuie că prietenul dumitale a fost închis de nemţi, ca periculos pentru siguranţa armatelor imperiale, în se"ara cînd te-ai despărţit de el cu tradiţio­nalul da revedere.*

Şi închis rămînea, creştinul, dacă n'avea parale ca să se răscumpere dela Rinkhofs ori dela samsarii respectivi.

Acu, tot aşa, pa rcă suntem pe vre­mea ocupaţiei. Mă duc, dragă, deună-zi, la Brăila, să văd nişte prieteni. Dar vezi-i, de, dacă ai cum ! Toţi, domnule, toţi, pînă la unul, sunt în puşcărie, din pricina... diabetului,

M ; am clinit cit m'am cîinit, şi pe urmă, cum e omul : m'am consolat. Lasă, zic, mă duc să-i văd pe cei dela Caracal, că tot mă rugau ei să mă re­ped pînă acolo. Cînd, la Caracal, mai oleo-leo! Unul, de leac, nu era liber — toţi, cu compania, la răcoare, din pricina nişteor jurate de şlepuri cu marfă de răsboi.

Piec din Caracal, bosumflat, ocolesc Craiova ca să nu dau peste alt necaz, şi mă opresc în gară ia Slatina, Pin' să 'mbuc, la restaurant, de două-trei' sute de ori, că nu'şt ' ce am dela un cîrd de vreme că mi lipseşte pofta de mîncare, aflu că, toţi cîţi 'mi erau cu­noscuţi prin partea locului, sunt che­maţi la judecătorul de instrucţie pentru nişte pustii de maşini iipsă din depo­zitele rămase dela germani.

Mîncare ori foc — de ! Noroc că la Piatra Olt am dat, în

sfîrşit, peste un amic, pe peronul gă-rei. Se uita speriat în toate'părţile şi, subt giubea, ţinea ascuns o legătură cu bumăsci, prinse din vînzarea a nişte afurisită de pradă de răsboi.

— Ce e, Matache, cu tine ? zic. Liber ?

— Pînă acuma, de ! zice, şi se uită furiş în toate părţile şi trage pulpana peste legătura cu bumăşci.

— Dar ce, ' ţ i e frică? întreb, obser-vînd dela o vreme că palpită ca o domnişoară care a mai fost în noaptea de nuntă.

— Frică, mie ? Ce-are aface! zice, şi'şi înfundă ochii spre Slatina..

— Lasă, dragă, '1 încurajez eu; pe ăia, 'i-a gătal procurorul.

— Da, dar mă tem de ăştia, zice, şi arată cu degetul spre drumul Piteş­tilor.

— Acuma, zic, lasă, nu te mai ri­sipi cu firea, că, ce 'ţi-o fi scris şi ţie, oiu păţi. Dar e infam, domnule — nu mai poate eşi omul din şlep fără să rişce puşcăria !

— Persecuţie, dragă, zice, şi se fu-rişază prin bălăriile din dosul gărei, cu legătura de bumăsci cît mai "lingă suflet.

Şi e îngrijitor, monşer, fiindcă, cu sistemul acesta de persecuţie, mai vîr-tos dacă s'o schimba şi guvernul, te pomeneşti că, ca prim rezultat al rea-lizărei idealului naţional, poporul ro-mîn se împarte în oameni cari n'au du pă ce bea apă — şi chiaburi cari zac în puşcărie cu sacul de bumăici lingă ei.

Să nu zic cum-va într'un ceas rău, că, de-o fi să 'mi se isbîndească cobea, nu mai avem la cine schimba una de cinci lei — că, ce, glumă e, cu popu­laţia noastră rară şi decimată de epi­demii, să se închidă pungaşii la ţarc !

Rămînem - - ferească Dumnezeu !— răminem să hoinărim cu săptămîna pîn' să se întîlnească Romîn cu Rornîn.

lordache Sărăcită

D U P A C O N F E R I N Ţ A

B P

llLai

M M 1

Kirie Venizelos, vezi în ce hal ne-a aclus harta, Pacea? Ţe te superi, fraţico : asta-i adevărata,.. harţa-Parţa !

Desen de A. M u m u