f 0 GEORGE BADARAU este doctor in filologie, membru al Uniunii Scri­itorilor ~i al Academiei de ~tiinte, Litcratur~ ~i Arte, Oradea (ASLA). A figural in antologii cu poczii in limba romanil ~i in limba englezil, traduceri, epigrame, pocmc in stil haiku ~i tanka. A primit premiul . Novalis" (Germania, 2003) pentru popularizarea marelui scriitor. Dintre volumele publicate, amintim : Insomnia ceasomicu/ui (1987), Singuratatea cloporelor ( 1987), Rmtasticul lnliteratura (2005), Moder­nismul illlerbelic (2005).

10 2006, Editura Institutul European, Ia~i

Institutul European

Ia~i . str. Cronicar Mustea nr. 17. 700198, C.P. 161 eurocdit@hotmail.com; editura_ie@yahoo.com http: //www.euroinst.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei : BADARAU,GEORGE

Avangardismul rom:inesc I George Bildilriiu. - Ia~i : lnstitutul European, 2006

Bibliogr.

ISBN (10) 973-611-420-1; ISBN (13) 978-973-611-420-5

821.135.1.02 Avangardii

Reproducerea (paqialil sau totalii) a prezentei ciiqi, fllril acordul Editurii, constituie infrnqiune ~i se pedepse~tc in confonnitate cu Lcgca nr. 8/ 1996. Printed in Romania

TABLA DE MATERII

ARGUMENT ........................ ............................. 4 CONCEPTUL DE AVANGARDA .......................... ... 5 TAASATURILE TIPOLOGICE ALE AVANGARDEI ..... 10 TEMELE AVANGARDEI .... .. ............................... 13 ESTETICA AVANGARDEI LITERARE ...... .. .. ......... 20 DADAISMUL ... ............... ............. .. . .. . ... . .. .. . . .. . . 22 CONSTRUCTIVISMUL .......... ............... ... ... .. . .... 26 FUTURISMUL .... ............. ............. .. . .. ..... ........ . 30 INTEGRALISMUL ...... ............. ...... . .. .. ......... . .... 34 FOVISMUL . ... ..... ..... .. .. .. .. . . ... . .. . .. .. . .. ........ .. . ..... 35 CUBISMUL ......... .. ..................... . ......... .. ... .. .... 36 ABSTRACTIONISMUL .... . .. ................................ 38 AVANGARDISMUL EXCLUSIV .......... .. ................ 40 AVANGARDISMUL IMAGISTIC .... .. .. .......... .. ...... . 42 AVANGARDISMUL HIPERLUCID ........................ 44 AVANGARDISMUL NATURIST .......... .. .. .. ...... . ..... 46 PUBLICA Til AVANGARDISTE .......... .. ... .. .. .......... 48 CONCEPTUL DE EXPRES/ONISM ................... . .... SO ESTETICA EXPRESIONISMULUI ...... .. ......... .. ..... 54 TEMELE EXPRESIONISTE ... ..... .. ... .. . ..... ..... .. . ... 56 IZVOARELE EXPRESIONISMULUI ............. ......... 60 EXPRESIONISMUL IN PICTURA .............. .. ...... .. 64 TRASATURI ALE ARTEI EXPRESIONISTE

ROMANESTI ··················· ·· ·············· ·· · · · ······· 67 EXPRESIONISMUL METAFIZIC ............ .... ........ . 70 EXPRESIONISMUL BIZANTINIZAT ...... .. ............ 75 EXPRESIONISMUL ARHETIPAL ......................... 78 EXPRESIONISMUL SOCIAL ... .. . ...... ... . ......... . ..... 79 MANTAUA LUI URMUZ ................. .. ................. 80 CONCEPTUL DE SUPRAREALISM ...... .. .... .. ......... 82 ESTETICA SUPRAREALISMULUI .... .. ... . ..... . ....... 85 TEMELE SUPRAREALISTE ... ........... . ... . ..... ... . .. . 88 SUPRAREALISMUL INTERBELIC .. .... .... ............. 90 SUPRAREALISMUL POSTBELIC . .... .. . ... . ............ 93 INTERPRET ARI .. .. . .. . .. . . ..... . .. . . ..... . ....... ... . ........ 96 BIBLIOGRAFIE .... .................... .......... .. ......... . . 100

3

INTRODUCERE 1

Niciodatll in istoria omenirii nus-a vorbit atit despre comunicare. Aceasta, se pare, trebuie sll rezolve toate problemele. Fericirea, egalitatea, satisfactia indivizilor ~i a grupurilor. in timp ce, se crede, conflictele ~i ideolo­giile se atenueazli.

Comunicarea invadeazli toate domeniile; in intreprin­deri, unde sectorul relatiilor umane devine predominant; iar marketingul care altlldatll viza produsul, lucreazli astllzi Ia ins~i imaginea firmei; in mediile politice, care nu mizeazli decit pe marketing politic ~i imagine publicll ~i care cred, acum, ell o linie politicll flirll ecou in son­daje nu este pe deplin inteleasll; in presa insll~i, unde ru­bricile ,comunicare" prospera; in audio-vizual, obiectul tuturor poftelor politice ~i publicitare; in publicitate, care intelege sa se onoreze ea insa~i numindu-se ,intre­prindere de comunicare"; in domeniul editorial, unde se produc carti standard, semi-industriale, ,carti Poilane", dupa frumosul cuvint al lui Marc Guillaume; in sfera religioasa, care nu este crutata ~i vrea de acum inainte sa ne dezvaluie un Dumnezeu amabil ~i prezentabil; in psihoterapiile individuate ~i de grup, care se vor ,comu­nicative"; in ~tiinta organizatiilor ~i a deciziei; in inse~i ~tiintele exacte, fizice ~i biologice contaminate de ter-

1 Din toatc temelc abordate in coleciia .,Quc-sais-je?", a se vedea Lucien Sfez, Critique de Ia communication, Lc Seuil, 1988. a 11-a edi!ie, adliugitl\ ~i revl\zutl\, 1990: a 111-a, 1992.

15

/

Cuprins

Cuvant-fnainte I 7

Partea I. REMINISCENTE DIN CARIERA UNUI DIPLOMAT

Cum am devenit diplomat? I 11 Diplomafia ca experienfa nesperata I 21 Solitar in Imperiul Sovietic ostil I 43 Legaturi amuzante cu colegi straini I 61 Amintiri- unele cu haz, altele cu necaz I 81

Partea a 11-a. iNSEMNARI CRITICE SI ANALIZE POLITICE

Observapi despre participarea evreilor Ia instaurarea regimului comunist in Romania I 99 Post scriptum Ia analiza participarii evreilor Ia procesul de instaurare a regimului comunist in Romania I 107 Cand UNESCO a raspuns cu ovafii Ia discursul rostit de Yitzhak Rabin I 113 De ce n-am vrut sa flu ambasador in Ungaria? Note de drum I 117 Beiu~ - o incursiune in ora~ul de odinioara I 129 Intermezzo Ia Roma I 143 Universitl'ifile mele I 155

5

CUPRINS

Prefata I 7

Capitolul I. Terminologie ~i periodizare I 11

Capitolul II. Impactul migrapilor asupra teritoriilor nord-dunarene

(secolele V-VIII) I 21

2.1. Scurta privire asupra demografiei in teritoriile

nord-dunarene - secolele V-VIII I 22

2.1.1. Studiu de caz: Transilvania (secolele XI-XIII) I 26

2.2. Germanicii timpurii: date istorice ~i cultura materiala I 32

2.3. Transilvania in primele secole ale mileniului I I 48

2.3.1. Perioada hunica ~i germanicii tfrzii I 48

2.3.2. Avarii fn Transilvania- elemente de cultura materia/a

(Grupul Gfmba~) I 60

2.3.3. Populafia romanica ~i slavo-romanica din Transilvania

(secolele IV- VII/VIII) I 68

2.4. Spatiul extracarpatic in perioada migratiilor I 76

2.4.1. Slavii ~i teritoriile extracarpatice fn secolele VI- VII I 76

2.4.2. Cultura materia/a romanica ~i slava a secolelor VI/VIII-IX fn

exteriorul arcului carpatic I 80

2.4.3. Continuitate ~i discontinuitate culturala fn teritoriul nord­

dunarean (secolele VII-VIII) I 87

Capitolul III. Perioada ,intunecata" a istoriei romanilor vazuta din perspectiva

arheologica I 93

3.1. Transilvania in secolele YIIMII-X/XI I 93

3.1.1. Grupul Nuifalau-Some~eni

(secolul a/ VIII-lea- fnceputul secolului a/ IX-lea) I 94

3.1.2. Grupul Media~ (secolele VII-X) I 96

3.1.3. Grupul Ciumbrud I 114

3.1.4. Grupul Blandiana A I 117

3.1.5. Grupul Cluj I 120

3.1.6. Grupul Blandiana B-Alba Julia (sau cultura Bijelo-Brdo fn

spafiul transilvan- secolele X-XII) I 125

5

;.

('

TABLA DE MATERII

I. INTRODUCERE ......... ....... .. ........ .. ...... .... ........ ....................... ...... 9

II. TUBERCULOZA .... ............................ .. ......... .... ............ .. ........... I I 11.1. DEFINITIA TUBERCULOZE£ ........ .. ....... .. .. .............. .. 11

11.2. ELEMENTE DE ISTORIC ALE

EVOLUTIEI TUBERCULOZEI .... .. .. ........................... 12 II.3. DATE EPIDEMIOLOGICE .... .. .. ...................... .. ........... I3

Il.4. ETIOPA TOGENIA TUBERCULOZEI.. .... ...... ......... .. .. 19

11.4.1. Agentul cauzal... ...... .. .... .. ...... .. ..................... 19

11.4.2. Mecanismele de transmitere a infectiei cu mycobacterium tuberculosis .. .... .......... .. 21

11.4.3. Notiuni de patogeneza .. .. ...... .. .... ...... ...... .... . 22 11.4.4. Factori de rise pentru tuberculoza ............ 27

II.5. MORFOPATOLOGIE ...................... .. ........... ...... .. ... .. .. . 30 11.6. FORME CLINICE DE TUBERCULOZA .. ...... .... ......... 33

11.6.1. Tuberculoza secundara .. .. .... .............. ...... ... 35

11.6.1.1. Manifestiiri clini.ce I 36 11.6.1.2. Tablou radiologic I 37 11.6.1.3. Aspecte microbiologice I 40 11.6.1.4. Testul intrrulermic Ia tuberculinii I 42

11.6.2. Tuberculoza primara ................................ .43 11.6.2.1. Caractere generale ale

primoinfec(iei TB I 44 11.6.2.2. Manifestiiri clinice I 45 11.6.2.3. Forme de tubercu/ozii primarii

cu evo/11(ie malignii I 46 11.6.2.4. Diagnosticul tuberculozei primare I 4 7

5

11.6.3. Tuberculoza diseminati\.. .... ....... ... ... .. .... ..... 56

11.6.4. Pleurezia de etiologic tuberculoasa ........ .. .. 59

11.6.5. Particularitati ale tuberculozei in functie de virsta ..... ...... .... ...... ... ....... ...... 62

II.6.5.l.IA copil I 62

II.6.5.2.IA pubertate I 64

11.6.5.3.1Afemei I 65

11.6.5.4. La biitrlni I 65

11.6.6. Caracteristici ale tuberculozei in contextul infectiei HIV ...... ..... ... .... .... .. ........ 66

11.6.7. Tuberculoza extrarespiratorie .. .. .. ..... .... ... 69

11.7. TRATAMENTUL TUBERCULOZEI.. ....... .. ... ... .......... 72

II.8. TRA TAMENTUL PREVENTIV AL TUBERCULOZEI ... .... .... ... .... .... ... ...... .... ... ... ........ .. 83

Ill. BOLILE OBSTRUCTIVE PULMONARE ... ... .. ....... .. ..... ... .... 85

Ill. I . BRONHOPNEUMOPATIA OBSTRUCTIV A CRONICA85

111.1.1. Definitii ........ ... ..... .... ............ .. ...... ..... ...... .. .. 85

111.1.2. Epidemiologic ... ........ .. ...... ..... ......... .......... .. 86

III.1.3. Etiologic ... ....... ................. ... ..... .. ..... ....... ..... 86

111.1.4. Diagnostic pozitiv ..... ....... ..... ... .. ...... ...... .... . 88

111.1.5. Diagnosticul diferential ......... .... ... .... ... ...... 94

111.1.6. Stadializarea BPOC .. ... .......... ... .. ......... ...... 95

I 7 P . . .. t t ' . 95 I 1.1. . rmcapn erapeu ace ............ ....... ..... ....... ... .

III.2 . ASTMUL BRON$1C ....... ... ........ ..... .. .... ........... .... ........ 98

111.2.1. Definitie ..... .. .. .. .... .. ....... ... ............. .. .. .. ... .. ... . 98

111.2.2. Istoricul natural al bolii. Date epidemiologice .. ........ ...... ............. ..... . 98

111.2.3. Elemente de fiziopatologie ... .. .. ... ... .. ..... .. 1 00

111.2.4. Diagnosticul pozitiv de astm ....... .. .......... I 03

6

111.2.5. Clasificarea astmului bron~ic in

functie de severitate ........... ... .. ............... ... ... I 07

111.2.6. Tratamentul astmului bron~ic ........ ........ I 08

IV. DIAGNOSTICUL ~I TRA T AMENTUL

PNEUMONIILOR BACTERIENE ...... .. .......... .... ........... .. ... . 11 I

IV. I . PNEUMONIA PNEUMOCOCICA ...... ... ... ...... ... .. .... 112

IV.2. PNEUMONIA CU LEGIONELLA ....... ............ ..... ... . II 4

IV.3. PNEUMONIILE CU GERMENI ATIPICI ....... .. ....... 115

IV.4. PNEUMONIA CU KLEBSIELLA. ..... ... ......... ........... II6

IV.5. PNEUMONIA CU HAEMOPHILUS ... ... .... .. .... ... ..... 117

IV .6. PNEUMONIA CU ANAEROBI .... .. ... ........ ....... ... .. ... 117

V. INTERFERENTE ALE PATOLOGIEI ORALE CU

BOLILE APARATULUI RESPIRATOR (Notiuni elementare

privind supura{iile bronlzo-pulmonare) ............... ................ ..... 1 19

V.I. ABCESUL PULMONAR .. .. ... ..... ..... ..... .... ............ ... ... II9

V.2. BRON$IECTAZIILE ........ ........ ....... ...... .. ..... .. ..... ... ..... I25

VI. DATE SUM ARE DESPRE PLEUREZII ..... .. ..... .... .... .... .. ... .. 133

VI. 1. ETIOPATOGENIE .. ..... ..... ... ...... ..... ....... ......... .......... I33

VI. 2. DIAGNOSTICUL POZITIV DE

PLEUREZIE NEPURULENT A ......... .. .. ......... ......... 134

VI. 3. DIAGNOSTICUL ETIOLOGIC AL

PLEUREZIILOR CU LICHID CLAR .... ........ .. .. ... ... I35

VI. 4. DIAGNOSTICUL POZITIV DE

PLEUREZIE PURULENT A ... ................ ...... .. ......... . 136

VII y y . TUTUNUL ~~ SAN AT A TEA ..... ..... .. ... ..... ......................... .. . 137

VII. I. COMPONENTELE FUMULUI DE TUTUN ........... I38

7

Vll.2. PRINCIPALELE AFECTIUNI CAUZATE DE FUMAT ....... ... ........ ........ ...................... 140

VII.3. EFECTELE NOCIVE ALE CONSUMULUI DE TRABUC ASUPRA SANATATII ... ......... .. ... .. .. l44

VIII. URGENTE iN PNEUMOLOGIE ............. .. .................... ... .. I49

VIII.!. CRIZA DE ASTM BRON~IC ............ .. ... ....... ..... .... 149

VIII.2. EMBOLIA PULMONARA ... ........ ...... ....... ..... ....... . 152

Vlll.3. HEMOPTIZIA .. .............. ... .. .... .. ............ .......... ...... . :157

VIII.4. CORP II STRAIN I TRAHEOBRON~IGI ..... ... ... .... . 160

IX. BIBLIOGRAFIE ................................. .. ............ .......... ...... ....... 169

8

I.INTRODUCERE

Pneumologia, ramura medicala care se ocupa de diagnosticul ~i tratamentul bolilor aparatului respirator a parcurs un drum lung ~i anevoios pina Ia recunoa~terea ca specialitate independenta.

Inca din 1867, cind Ia Paris a avut Joe prima intilnire a speciali~tilor de boli interne, una dintre constatarile practicienilor a fost ca tuberculoza se intilne~te eel mai des in cadrul consultatiilor acordate de catre ace~tia.

~i in zilele noastre, mai mult de o treime din consultatiile inregistrate in cabinetele de medicina interna sint reprezentate de bolile respiratorii.

Este drept ca, Ia originea ei, specialitatea a avut in principal preocupari legate de activiHitile de combatere a tuberculozei , maladie care a acaparat vreme de multe decenii atentia sistemelor de sanatate, dar, prin multiplele ,ma~ti clinice" pe care le imbraca, tuberculoza impune vaste cuno~tinte de medicina interna celor care o trateaza.

Nu se poate pune un diagnostic de tuberculoza, fiira a ~ti cum arata pneumonia, abcesul pulmonar, astmul bron~ic, bolile de singe sau care sint spectrul etiologic ~i manifestarile conexe ale epan~amentelor pleurale.

Apoi, daca tuberculoza prefera forme extrarespiratorii, este cu siguranta nevoie de un bagaj minim de cuno~tinte privitoare Ia bolile pericardului, aparatului osteoarticular, laringelui, rinichiului , meningelui etc.

Nu de putine ori pacientii cu tuberculoza solicita ajutor medical in faze avansate de boala, sau prezinta afectiuni grave (psihice, metabolice, hepatice, etc) asociate. In acest caz, medicul pneumolog trebuie sa dea dovada ~i de cuno~tinte de terapie intensiva sau medicina de urgenta, mai ales daca este vorba despre forme

9

ANTIGONA TROFOR

~on tagioase de boala, ceea ce face imposibila adresarea lor catre .;er~iciile unde ar trebui initial corectate astfel de dezechilibre. . Fie doar ~i pentru aceste citeva motive, pentru a nu mai vorbi de progresele realizate pe glob Ia ora actuala In domeniul investi­gat~ilor instrumentale pneumologice (endoscopic bron~ica interven­'iorlala. lavaj bronhiolo-alveolar, toracoscopie cu posibilitatea de a intt!rveni chirurgical. etc.) sau de bogatia de date ~i de mijloace ler;tpeutice moderne In managementul unor bali obstructive cronice pul monare ~i interstitiale, speciali~tii in bali respiratorii din tara nmtstra au convenit, Inca din 1990, ca apartin Societatii Romane de p11~umoftiziologie.

Volumul de fata t~t propune sa prezinte doar citeva dintre afectiunile respiratorii, cele pe care le credem necesare In formarea c01 npleta a studentilor FaculHitii de Medicina Stomatologica.

Pe llnga ceea ce se considera obligatoriu a face parte din ba~ajul cuno~tintelor de medicina generala (mecanismele de transmitere a tuberculozei pulmonare, diagnosticul acesteia etc.), am adf\ugat notiuni de urgente pneumologice (hemoptizia, criza de astm bnlll~ic), date sumare despre supuratii pulmonare. considerate a avea interferente cu patologia orala sau notiuni despre implicatiile tal"agismului, care ar putea interesa deopotriva pneumologul cit ~i

m(dicul stomatolog. Aspectele radiografice inserate In text pentru a ilustra unele

ditl aceste afectiuni respiratorii slnt realizate in cadrul activitatii Cl inicii Pneumologice Ja~i.

Fara a lncerca sa aglomeram pregatirea profesionala a sntdentilor no~tri. nu s-a dorit decit o educatie medicala cit mai completa ~i crearea unor aptitudini capabile sa rezolve orice situatie

11epreviizuta ce ar putea sa se creeze in cabinetul stomatologic.

/

ttl

II. TUBERCULOZA

11.1. DEFINITIA TUBERCULOZEI

Tuberculoza este o boala infectioasa, cauzata de germeni care apartin genului Mycobacterium, derivat unic al familiei Mycobacteriaceae, provenind din ordinul Actinomycetalis.

La om, agentii etiologici ai tuberculozei sint: Mycobacteriun1 tuberculosis (In imensa majoritate a cazurilor), Mycobacterium bovis ~i Mycobacterium aji-icanum.

Patrunderea mycobacteriilor complexului tuberculos in organismul uman determina o maladie transmisibi Ia, caracterizata printr-un mare polimorfism clinic, patogenic, radiologic ~i evolutiv. Unele proprietiiti specifice mycobacteriilor tuberculoase (fenomenul de hipersensibilitate lntirziata ~i eel de imunitate mediata celular) stau Ia baza modalitatilor evolutive variate a bolii. Nu toate persoanele infectate dezvolta obligatoriu boala, iar daca o fac, exista o mare variabilitate de forme clinice ~i evolutive.

Tablourile clinice sint diferite Ia adult ~i copil. dar ~i Ia persoane de aceea~i vlrsta sau sex, In functie de anumite caracteristici individuale.

In cea mai mare parte a cazurilor. tuberculoza se localizeaza Ia nivelul plaminilor, dar poate afecta in egala masura o multitudine de organe. Aceasta este tuberculoza extrarespiratorie (osteoarticulara. ganglionara, genito-urinara, Ia nivelul seroaselor etc.).

Nu In ultimul rind, tuberculoza este considerata ~i o boala a societatii In care se dezvolta. fiind legata strins de nivelul de trai ~i implicit de educatie medicala a oamenilor.

•tl

ANTIGONA TROFOR

11.2. ELEMENTE DE ISTORIC ALE EVOLUTIEI TUBERCULOZEI

Cunoa~terea bolii dateazii din epoca comunei primitive. Ea a fost descrisa ~ide Hipocrate, dar secole lntregi omenirea a fost victima unei maladii considerate nemiloasa ~i incurabila. Progrese modeste In cunoa~terea tuberculozei au fost facute in secolul XVIII. prin descrierea in linii mari a moditidirilor lezionale specifice, lnsa principalele descoperiri privind agentul etiologic se situeaza In a doua jumatate a secolului XIX.

Laennec este eel care descrie pentru prima data fidel particulariHitile anatomice ~i clinice de boala. in 1882, I~ 24 m~~tie, Robert Koch face cunoscuta cauza bolii, colorlnd bactena care 11 va purta numele. Unneaza o serie de descoperiri: In 1882 Erlich descoperea acidoalcoolorezistenta bacteriei, In 1884 Koch cultiva bacilul pe medii de cultura, iar in 1_891 tot R. Koch prepara prima

tubercul ina. inceputul secolului XX a insemnat descoperirea M. bovis, a

unor Mycobacterii netuberculoase ~i a vaccinului BCG. Adevaratele realizari In combaterea flagelului tuberculozei au

venit In sao data cu descoperirea Streptomicinei ( 1944- Waksman), a Hidrazidei ( 1952), PAS (1949) ~i a Rifampicinei ( 1968).

La ora actuala, dupa o perioadli (lntre anii 1970-1980) in care a existat perspectiva ca acest "du~man" sa tie lnfrlnt, eel putin In tarile dezvoltate economic, asistam Ia o "revenire " in prim plan a tuberculozei, pe de o parte datorita conditiilor socio-economice precare In unele zone ale globului, iar pe de alta parte datorita recrudescentei tuberculozei cauzata de epidemia SIDA din ultimele

doua decenii.

/

12

Curs de pneumofti::.iologie

11.3. DATE EPIDEMIOLOGICE

Tuberculoza este o problema de sanatate larg rasplndita pe glob. Amploarea acestei probleme variaza In diferitele regiuni ale lumii. Din punct de vedere epidemiologic, combaterea tuberculozei trebuie abordata din doua unghiuri: individual (vindecarea omului bolnav de tuberculoza) ~i Ia nivelul colectivitatii (unde se va realiza diminuarea riscului de infectie cu M.tuberculosis, prin imbunatatirea conditiilor de trai din societatea respectiva).

Pentru o mai buna intelegere a epidemiologiei acestei afectiuni trebuie introduse notiunile distincte de tuberculoza-infectie ~i tuberculozli-boala.

Patrunderea bacilului Koch in organism, obiectivata prin testul intradermic-pozitiv Ia tuberculina, traduce un echilibru biologic

lntre organismuluman ~i agentul infectios ~i detine~te INFECTIA. Aparitia simptomelor de tuberculoza ~i a datelor obiective de

diagnostic pozitiv (bacteriologice, radiologice etc.) denota ruperea echilibrului creat lntre organismul gazda ~i bacil, ceea ce detine~te BOALA.

Modul in care evolueaza epidemia de tuberculoza de Ia an Ia an ~i In diferite zone ale globului, modul de transmitere a infectiei, precum ~i care este starea exacta de lmbolnavire Ia un moment dat, intr-o anumita colectivitate pot fi apreciate cu ajutorul unor instrumente de lucru, numite INDICA TORI EPIDEMIOLOGICI. Ace~tia sint:

A. lnciden{ll Pentru a determina proportia de cazuri noi de lmbolniivire,

dintr-un teritoriu dat, in decurs de un an, se apeleaza Ia acest termen, care semnificii numarul de cazuri noi de boalii/1 00.000 persoane.

ANTIGONA TROFOR

In anul 1994, Societatea Europeana de Boli Respiratorii a raportat 8 mi lioane de cazuri noi de bolnavi de tuberculoza, ~i I. 7 miliarde de persoane infectate cu b.Koch (Dolin ~i colab.).

In 1997, Organizatia Mondiala a SanaHitii semnala ca aproximativ 1/3 din populatia globului era infectata cuM. tuberculosis

~i di existau anual 9 milioane de cazuri noi de imbolnavire. 75% din

cazuri provin din tarile in curs de dezvoltare, iar boala afecteaza in principal grupe de virsta economic active (I 5-50 ani).

B. Morbiditatea Dacii incidenta bolii releva doar cazurile nou depistate anual.

prin morbiditate se exprima atit cazurile nou diagnosticate in fiecare

an calendaristic, dar ~i cele cunoscute din anii precedenti, ramase nevindecate ~i reluate in supraveghere anulurmator.

Cu alte cuvinte, morbiditatea tuberculozei se refera Ia

totalitatea cazurilor diagnosticate cu tuberculoza (noi ~i recidive), atlate sub supraveghere medicala, in' decursul acelui an calendaristic,

exprimat in numar de cazuri Ia 100.000 locuitori.

Acest indicator traduce modul exact in care o anumita societate este afectata de tuberculoza ~i este evident mai mare decit

incidenta.

C. Mortalitatea Eficienta in combaterea bolii in respectiva societate se

apreciaza ~i printr-un alt indicator, numit mortalitate. Acesta este

definit prin numarul de decese, datorate tuberculozei, care au avut Joe

in decurs de un an, exprimat Ia I 00.000 locuitori, intr-un teritoriu dat. Se spune di ,tuberculoza este cea mai frecventa cauza de

moarte din lume, care se datoreaza unui singur agent infectios, Ia

persoanele cu virste cuprinse intre 15 ~i 49 de ani". Societatea Europeana de Boli Respiratorii a estimat in I 994 ca

tuberculoza a produs anual 2,4-2,9 milioane de morti .

. lA

Curs de pneumofti:ioloxie

Organizatia Mondiala a Sanatatii constata, In 1997, 3 milioane de decese pe glob datorate tuberculozei. De asemenea, OMS a raportat ca 25% din decesele din tarile in curs de dezvoltare provin din rindul bolnavilor de tuberculoza.

Pentru a intelege mai bine impactul epidemiologic asupra modului cum evolueaza imbolnavirea prin tuberculoza, sa mmanm practic secventele care transforma un individ indemn fata de M. tuberculosis lntr-un om bolnav.

0 data expusa agentului microbian, persoana in cauza se va infecta. Expunerea se datoreaza transmiterii agentului infectios de Ia o

alta sursa, transmitere ce se efectueaza in 95% din cazuri aerian, dar se poate face ~i pe cale digestiva sau cutanata.

Este importanta ~i susceptibilitatea individuala fata de expunere. Aceasta este variabila de Ia un individ Ia altul. Astfel, un

copil mic, provenit dintr-o familie, cu eel putin umll din parinti

bolnav, se va infecta mult mai u~or decit alte persoane, daca este expus, in mod constant Ia sursa de b. Koch. .

De asemenea, are importanta ~i modul in care se face expunerea: daca este de durata mare sau nu, daca se face intr-un spatiu de locuit restrins, unde concentratia bacililor din aerul inspirat este

mare etc. Cind incaperile de locuit sint luminoase (lumina solara

reduce viabilitatea b.Koch) ~i bine aerisite este mai greu a se realiza contaminarea.

in afara de copiii sub 3 ani ~i de batrini, exista ~i alte categorii de persoane, care, prin afectiunile sau conditiile patologice asociate,

pot contracta mult mai u~or tuberculoza (v. "Factorii de rise pentru tuberculoza").

Chiar ~i in aceste conditii, odata expusa agentului infectios, nu este obi igatoriu ca respectiva persoana sa devina infectata cu Mycobacterium. Dupa Daniels ( 1948), doar I din 6 persoane expuse devin infectate, ~i se presupune ca acest fapt este determinat de factori endogeni. .

l'i

ANTIGONA TROFOR

La persoana infectata. Mycobacteria patrunsa in organism (in cea mai mare parte prin aerul inspirat) va ajunge Ia nivelul macrofagelor alveolare, apoi In ganglionii limfatici, de unde va fi directionata catre organele in care va prefera sa disemineze.

Practic, acesta este momentul in care se declan~eaza raspunsul imun, cu caracteristicile sale: imunitatea mediata celular ~i

hipersensibilitatea intirziata (Grzybowsky ~ i colab., 1975). El poate fi semnalat prin pozitivarea testului Ia tuberculina.

Doar 5% din persoanele infectate dezvoltii tuberculoza-boala

(Enarson ~i Rouillon. 1998). Sa vedem cum ajynge o persoana infectata sa devina bolnava de tuberculoza, deci contagioasa (in majoritatea cazurilor). Fenomenul poate fi urmarit eel mai bine Ia cei

ce sint in contact cu bolnavii de tuberculoza activa, daca sint supu~i

unci supravegheri medicale periodice. in uncle cazuri, boala se dezvolta Ia scurt timp dupa ce a

survenit infectia. alteori microbul ramine in stare , latenta" in organism ~i este reactivat in anumite conditii. in func tie de intervalul de timp dintre cele doua momente (infectie ~i boala), dar ~i de capacitatea imuna individuala, persoana in cauza va dezvolta diverse forme clinice de boala (Wallgren, 1948). De retinut ca localizarea pulmonara este cea mai inalt contagioasa.

Cea mai mare contagiozitate este determinata de formele cu b.Koch prezent Ia examenul microscopic direct. Cea mai mare

concentratie de microbi se int'ilne~te in formele de tuberculoza pulmonara extinse. Acestea din urma au ~i un prognostic cert nefavorabil, dar eel mai nefast evolueaza tuberculozele diseminate.

Daca persoana bolnava prime~te chimioterapie adecvata ~i

urmeaza un tratament corect, sub stricta supraveghere medicala, ea se va vindeca In marea majoritate a cazurilor, ceea ce inseamna ca devine din nou necontagioasa.

/

_) ()

Curs d e pneumoftizio/o g ie

in anumite circumstante insa, un fost bolnav de tuberculoza declarat lntre timp vindecat, deci necontagios, poate ajunge din no~ pozitiv microscopic, putind contracta o forma activa de boala.

Aceasta posibilitate se realizeaza in doua situatii: prin reactivarea microbilor ce au determinat prima infectie, ~i respectiv boala, sau prin reinfectia cu un alt microb. rezultat din expunerea Ia o noua sursa de imbolnavire prin tuberculoza.

Prima varianta este realizabila in procent de 40% (Nakielna ~i colab.. 1975) ~i aceasta in functie de calitatea protectiei imune rezultate in urma primei imbolnaviri. Riscurile sint mai mari Ia cei care au ramas dupa vindecare cu cicatrici reziduale mari, sau Ia cei care au primit tatament tuberculostatic incomplet. La ace~tia riscul de a recidiva cre~te cu 0,5%/an (Wallgren, 1948).

Un rot major in intelegerea epidemiologiei tuberculozei it indepline~te educatia sanitara pentru sanatate. in acest sens, publicul trebuie informat in permanenta despre simptomatologia bolii, modalitatile de transmitere a acesteia, locul unde se pot adresa pentru a primi ajutor medical etc.

Tendin{e evolutive epidemio/ogice actua/e Tendinta pe care tuberculoza o va avea in urmatorii anr m

societate este supravegheata prin urmarirea indeaproape, de catre organizatiile special abilitate in acest scop, a cifrei persoanelor infectate cu M. tuberculosis ~i a numarului de cazuri noi de imbolnavire inregistrate anual.

Rezultate recente (raport OMS - 2000) arata ca 1/3 din populatia globului este infectata, iar capacitatea unei persoane bolnave de tuberculoza este de a infecta inca alte I 0-15 persoane/an.

Dupa cum s-a mai spus, gradul de raspindire a epidemiei variaza in diferitele zone ale globului. Exista tari in care 80% din locuitori sint infectati (de exemplu: Pakistan sau lndonezia), dupa cum exista tari in care rata de infectie anuala este sub 3%/an, iar incidenta

17

lOAN MARIAN TIPLIC

3.2. Muntenia ~i Moldova In secolele IX-XI. Perspectiva arheologica I 129

3.2.1. Cultura Dridu (secolele VIII-XI) I 130

3.2.2. Cultura Riiduciineni I 135

Capitolul IV. Transilvani.a intre Regatul Arpadian ~i Taratul Bulgar I 137

4.1. Teritoriile nord-dunarene In contextul geo-politic

al Europei de Sud-Est I 137

4.1.1. lmperiul Bizantin ~i Regatul Arpadian (secolele X-XII) I 137

4.1.2. Taratul Bulgar ~i Ungaria (secolele IX-XI) I 144

4.2. Transilvania ~i teritoriile extracarpatice (secolele XI-XIII) I 148

4.2.1. Constituirea ~i dezvoltarea voievodatului Transilvaniei I 148

4.2.2. Cruciada a IV-a. Motorul coaguliirii statale a Tiirii Romane~ti

~·i Moldovei I 164

4.2.3. Cavalerii Teutoni ~i rolullor fn istoria romanilor I 165

4.3 . Teritorii1e nord-dunarene lntre cruciada a IV-a ~i Hoarda de Aur I 178

4.3.1. lnvazia tiitarii ~i importan{a ei in procesul deformare a

voievodatelor romane~ti I 178

Addenda I 191

A. lpoteze cu privire la lncaltamintea rnigratorilor medieva1i timpurii, dir

perspectiva evo1utiei scarite1or de cava1erie I 191

6

B. Scurta privire asupra riturilor funerare din Transi1vania (seco1e1e VII-XII) I 196

C. Necropola de la Ora~tie - Dea1ul Pemi1or X2. Campania anului 2000 I 211

D. Descoperiri medieva1e timpurii In C1uj-Napoca, str. V. De1eu I 224

Anexe I 233

Prescurtari bibliografice I 253

Bibliografia selectiva I 257

Iodice general I 273

Capitolul I

Terminologie ~i periodizare

Necesitatea operarii cu termeni specifici unui domeniu nu mai este un fapt ce

are nevoie de demonstratii ~i tocmai de aceea ne vom opri, la rindul nostru, asupra

mtor termeni cu care vom opera in rindurile de mai jos. Termenul de spafiu ro­

mdnesc are un inteles pur geografic ~i desernneaza, a~a cum sublinia ~i B. Murgescu,

teritoriul de existenta istorica compacta a poporului roman cu totalitatea locuitorilor

sai, indiferent de etnia lor1• Asta deoarece, in segmentul de timp asupra caruia ne

oprim in prezenta lucrare, criteriul etnic nu era unul predominant in structurarea so­

cietat]i, iar pe de alta parte, istoria acestui spatiu reprezinta o unitate in diversitate ~i

doar prin analiza intregului spectru etnic putem intelege ceea ce numim indeob~te

culturii ~i civilizafie romaneascii. Aceasta viziune a fost amplu dezbatuta in istorio­

grafia europeana in contextul analizarii istoriilor nationale, fiind considerata de

A. Toynbee2 singura viabila in procesul intelegerii formarii civilizatiei europene ~i a

particularitatilor ei in perioada de final a evului mediu ~i la inceputul epocii

moderne. Cantonarea interesului studiului istoric asupra statului-nafiune este o atitu­

dine eronata, caci in Europa nu exista nici un stat national sau o natiune, care sa

poata oferi o istorie ce explica totul prin ea insa~i3, rezolvarea fiind posibila daca

istoricul con~tientizeaza exigenta epistemologica potrivit careia unitatea inteligibila

a studiului istoriei nu este nici statui national, nici chiar omenirea in intelesul sau

global, ci este societatea4.

0 problema preliminara ce s-,a degajat din terminologia folosita in expunere

pina acum este cea a semnificatiei celor doi termeni, civilizatie ~i culturii, ~i a

raportului dintre cele doua notiuni corespunzlitoare.

Termenul de cultura are o istorie indelungata; el deriva din verbul latinesc

co/ere, ce insearnna a cultiva, a ingriji (un loc sau o bucata de pamint, dar ~i spiritul

1 B. Murgescu, Jstorie romdneascii - istorie universalii (600-1800), editia a II-a, f.a., p. 10. 2 A. Toynbee, Studiul istoriei, I, Bucure~ti, 1997, pp. 15 ~.u. 3 Ibidem. 4 ibidem, p. 29.

ll

lOAN MARIAN TIPLIC

sau intelectul uman). Cu timpul, eel de-al doilea sens a dipatat o pondere tot 1

mare, gener!nd o familie de cuvinte specifica ( cultura, cult, incult, cultivat) din c

doar unele au omonime derivate din prima semnificatie1• Totu~i defini

conceptului de culturi'i_ nu este facila, in special prin faptul ca fiecare domenit

istoriei societapi omene~ti reprezinti'i un factor de culturi'i. Una dintre defmit

posibile ale culturii spune ca aceasta este ace/ complex ce include cuno~tere, c

dinfii, arta, mora/a, legi, datini $i orice alte aptitudini $i obiceiuri ale omului

individ al societii{ii, fiind deci un atribut uman distincti0. In ceea ce prive~te p

blematica noastri'i, operi'im cu termenul de 'cultura avind in principal doua inteles1

cultura arheologica ~i al doilea, mai general, datorat antropologiei, ce defme cultura ca ansamblul modelelor comportamentale invatate, specifice unei socie1

determinate intr-o perioadi'i istoridi data3. ,Cultura arheologica, a~a cum a spus

Cl. Levi-Strauss, este un ansamblu de tipuri aparpnind acele~i perioade istorice care, legate intre ele, formeazi'i un tot unitar'>4, deci implica clemente ale vi€ materiale, social-economice ce pot fi obtinute prin analize ~i comparapi.

In ceea ce prive~te termenul de civiliza{ie, acesta este un derivat al termeiJ

lui latinesc civitas (cetate, ora~-stat), dar fiind o creatie din perioada Rena~terii. scrierile filosofilor sociali din secolul al XIX-lea termenul a capatat acceptia

stadiu superior al culturii, specific socie.tatilor urbane ~i care cunosc scrierea

organizarea statala5. Aceasta este ~i acceptia generalizata pe care o folose

istoricii ~i filozofii culturii, dar ~i antropologii. Nopunea de ev mediu este o creatie a umani~tilor italieni, admiratori ai cultu

clasice grece~ti ~i latine, care considerau perioada cuprinsa intre ci'iderea Imperiul Roman de Apus ~i perioada lor o epoca barbara, in opozitie cu Ren~terea.

perioada Rena~terii redescoperirea valorilor trecutului antic i-a determinat pe erudi umani~ti sa considere ca intre acest trecut luminos ~i epoca efervescenti'i contemp rana lor a existat o perioada intermediara- un ev de mijloc. Tratarea intr-o manie mai ami'inuntita a acestui subiect este facuti'i de Z.K. Pinter in capitolul ,Evul medi Terminologie ~i periodizare"6 ~i cum, la nivel terminologic, istoriografia romana preluat in mare parte terminologia europeana, ne limiti'im doar la punctarea un aspecte ce caracterizeaza scrisul istoric romanesc.

1 R. Florescu, Istoria civilizatiei cre$tine, editia a III-a, Bucure~ti, 2002, pp. 8-9. 2 S.A. Luca, Arheologia genera/a. Note de curs, Alba Julia, 1999, p. 69. 3 R. Florescu, op. cit. , p. 9. 4 Apud S.A. Luca, op. cit., p. 70. 5 R. Florescu, op.cit, p. 9. 6 Z.K. Pinter, I.M. Tiplic, Prelegeri de istorie medie universalii. 1. Evul mediu timpuriu in Europa Orientul Mijlociu, Sibiu, 2001.

12

Terminologie ~i periodizare

1ai Progresele cercetarii istorice, modernizarea investigatiei ~tiintifice din cim­

re pol ~tiintelor socio-umane au avut drept consecintii, in opinia lui N. Edroiu 1, aban­~a donarea unor conceptii exclusiviste cu privire la catalogarea anumitor societiiti ca

:ll iatorice sau ,anistorice". Cercetarea istoricului angajat in scrierea ,istoriei totale"

e trebuie sa se desfii~oare ca o anchetii exhaustiva al ciirei scop sa fie stabilirea ·- jocului, intre structurile obiective ~i destinele individuate. 0 astfel de istorie i~i ia

1 ca obiectiv universul mentalitafilor, in care Jacques Le Goff- in consens cu alti reprezentanti ai ,noii istorii"- vede un nivel de profunzime alcatuit din idei defor­

mate, din automatisme psihice, din resturi ~i din epave, din nebuloase mentale ~i

din incoerente imbinate in pseudo-logici. In studierea genezei evului mediu trebuie sa tinem seama insa de particulari­

ti~le ce creeazii diferentieri zonale ~i mari decalaje cronologice intre spatiile euro­

pene, pe de o parte, ~i intre acestea ~i cele asiatice, pe de alta. Insa pentru a putea studia geneza unui fenomen avem nevoie de stabilirea unei structuri cronologice

relative ~i absolute, cu alte cuvinte, a unor limite cronologice inferioare ~i supe­rioare. Nu ne propunem sa tran~am definitiv problematica terminologiei ~i

· cronologiei evului mediu romanesc, ambele fiind procese de durata in conditiile

rea~ezarii Ia nivel de interpretare a fenomenelor istorice. Preferinta pentru evul mediu ca obiect de investigare ~i reflectiune este

perfect legitimata, mai intii de compatibilitatea cu un elemental metodei: perspec­

tiva duratei lunge. In al do ilea rind, evul mediu este o materie cu aptitudini speciale pentru realizarea istoriei totale - concept preluat ~i de M. Karpov -, deoa­rece imaginatia istoricului, stimulatii de documentele de arhiva ~i de monumente, poate reinvia in intregime aceasta epoca. In al treilea rind, evul mediu are asupra

altor perioade inca un avantaj: el ne permite sa ne intelegem originile, conti­nuitiitile ~i discontinuitiitile, precum ~i transformarea ,care constituie capitalul

istoriei ca ~tiinta ~i ca experienta traita"3.

Disputele dintre speciali~ti cu;privire la problemele de periodizare sint inca frecvente, iar argumentele pentru una sau alta dintre variante suficient de numeroase

~ide pertinente pentru a ne avertiza ca nici o optiune nu este absolutii intru corectitu­

dine. In acest sens, limitele prezentei lucrari sint conventionale, generale ~i orien­tative, permitindu-ne doar unele mici clarificari terminologice sau de periodizare.

1 N. Edroiu, FormaJiuni statale pe teritoriul Romdniei (sec. VIII-XI), Cluj-Napoca, 1999. 2 J. Lc Goff considcra ca cvul mcdiu arc o duratli lunga, cuprinsa intrc prabu~irca Impcriului Roman ~i secolul al XIX-lea, ~i mai multe durate scurte, difcrenpate pc zone gcografice. 3 M. Karpov, ,Jacques Le Goff ~i fata nc~tiuta a cvului mcdiu", in Jacques Lc Goff, Pentru un alt ev mediu, Bucurc~ti , 1986, p. 11.

13

lOAN MARIAN TIPLIC

De-a lungul timpului, istoriografia noastra a apelat la mai multi factori baza dirora s-a lacut o departajare cronologica in perioade a intregului ev mei

romanesc. Karl Marx ~i Friedrich Engels, propunind egalitatea temporala in evul mediu ~i perioada relatiilor bazate pe feud, au creat premisele dezvoltiirii w

terminologii, perioada inedievala fiind numita orfnduirea feudalii ~i fiind delimi' ta la limita inferioara de sfir~itul relatiilor de productie sclavagiste, specifi antichitiitii, iar la limita superioara de primele revolutii burgheze, ce schim\

modul de productie feudal cu eel capitalist. Existenta sau nonexistenta unei structuri sociale de tip feudal in cadr

societatii medievale romane~ti au stirnit ~i stirnesc lungi polemici intre istorici

aceastii problema trebuie, a~a cum subliniaza ~i B. Murgescu, discutatii in raport c doua paliere complementare: unul al conceptelor, iar celalalt al realitiitilor istoric1 Etimologic, feud provine din cuvintul franc fehu-6d, care initial avea sensul d

vite, dar ~i pe eel general de avutie. De Ia mijlocul secolului al IX-lea el incepe s

fie utilizat in Imperiul Carolingian sub forma sa latinizatii feudum (jeus, feodom

pentru a desemna concesiunea funciara conditionatii de prestarea slujbei vasalice inlocuind mai vechiul termen beneficium. Feudalismul a aparut ca termen in se:

colul al XVIII-lea in mediile luministe, pentru a desemna printr-un termen globai vechea forma de organizare a societatii. Dat fiind eli secolul al XIX-lea era obseda1 de importanta decisiva a formelor de proprietate, feudul a trecut in prim-planul

analizelor, servind ca element decisiv pentru a defini un sistem social diferit de eel modern, sistem numit feudalism. Acest sens a fost impus definitiv de K. Marx. care, in contextul predominarii conceptiilor evolutioniste despre istoria omenirii, a

considerat feudalismul ca o orinduire premergatoare capitalismului. Termenul df

feudalism este folosit astazi cu doua acceptiuni diferite: a) pentru cea mai mare parte a istoricilor occidentali feudalismul desemnea·

za societatea structurata pe baza relatiilor feudo-vasalice, potrivit carora un senio1

acorda unui vasal un feud, adica o proprietate funciara conditionata de prestare<

omagiului vasalic. Potrivit acestei conceptii, aveam de a face cu o societate feudal! propriu-zisa numai in Occident in secolele IX-XV, in statele cruciate und< occidentalii au impus modullor specific de organizare ~i in Japonia medievala;

b) pentru istoricii de forma tie marxista conceptul de feudalism se ref era h raporturile sociale fundamentale din societate, respectiv la faptul eli detinatorii d(

proprietati feudale i~i insu~esc sub forma de renta feudala o parte semnificativa dir plusprodusul realizat de taranii dependenti (in Occident aceasta relatie dintre taran

14

6

Relafiile diplomatice dintre Israel, Uniunea Sovietid ~i TArile din Europa de Rlslrit - sub spectrul anormalitlfii I 193 Franta i-a salvat pe Yasser Arafat ~i OEP de Ia pierzanie I 211 Doua taximetre cu bucluc I 235 Identitatea evreului originar din Romania I 249

/

Cuvant-inainte

Scrierile din acest volum sunt fructul unei in­talniri neprevazute cu indragitul dramaturg AI. Mirodan in luna octombrie 2000, cu ocazia unei manifestari cul­turale organizate de Centrul pentru Studierea Istoriei Evreilor din Romania in cadrul Universitatii Ebraice din lerusalim. Stabilit in Israel in 1977, Mirodan a de­venit fondatorul, directorul ~i redactorul-~ef al revistei lunare de cultura Minimum, aparuta Ia Tel Aviv. Cu putin timp inainte ca aceasta intalnire sa aiba loc, rna in­torsesem din Cluj, unde, Ia invitatia Universitatii Babe~­Bolyai, am tinut doua prelegeri in cadrul Facultatii de $tiinte Politice despre ,Diplomapa ca profesie Ia s~itul veacului XX" ~i ,Contributia evreilor originari din Romania Ia faurirea ~i consolidarea independentei Statului Israel".

Auzind de aceasta activitate, Mirodan mi-a cerut cele doua prelegeri pentru a le publica in Minimum. Apoi, dupa ce le-a publicat, rn-a indemnat sa scriu inca ~i inca. $i a~a se face ca Ia moartea lui, Ia 10 martie 2010, ~i in consecinta o data cu suspendarea revistei infiintate de el, m-am trezit posesorul unei cantitati relativ importante de scrieri (publicistica politica, note de calatorie ~i memorii retrezite Ia viata de pe par­cursu! carierei mele de diplomat).

7

ELIEZER PALMOR

0 parte din scrierile tiparite intre decembrie 2000 ~i aprilie 2009 sunt reproduse in acest volum.

Am gasit de cuviinta sa inchin prezentul ma­nunchi de povestiri, cu modestia cuvenita, memoriei omului exceptional care a fost AI. Mirodan: carturar de seama, ziarist intransigent ~i, dupa spusele lui Radu Beligan, ,dramaturg de cea mai inalta clasa" devenit, prin avantul energiilor sale, autorul moral al scrierilor aici reunite.

/

Partea I

REMINISCENTE DIN CARIERA '

UNUI DIPLOMAT

/

Cum am devenit diplomat?

,Amintirile" pe care le-arn publicat in revista Minimum au pastrat un numar considerabil de episoade ~i experiente acumulate in decursul a peste treizeci de ani de diplomatie efectiva practicata in misiuni inde­plinite in Europa, America Latina ~i acasa (in Israel), din partea Ministerului de Exteme. Hotararea de a im­parta~i cititorilor fondul acesta de amintiri s-a produs spontan ~i cred ca pot spune ca reflecta, prin varietatea lor tematica, aspecte interesante ale functiei diploma­tice in actiune. M-am gandit ca ar fi cazul sa completez buchetul de amintiri cu o confesiune avand ca obiect descrierea modului in care am devenit diplomat. La urma urmei, eu nu apartin unei familii din elita sociala sau politica a tarii ~i totu~i am reu~it, cand inca nu ie~i­sem din categoria de ,nou venit in tara", sa flu admis, dupa cum se spune, in ,prima generatie de diplomati israelieni dupa doua mii de ani". Din acest motiv- dar ~i din pricina insinuarii ca admiterea in corpul nostru diplomatic ar depinde de o ,protectie" ilicita de care se bucura candidatul -, istoria investirii mele ca diplo­mat merita sa fie retinuta.

in ce rna prive~te, Ia fel ca alti nenumarati adolescenti, ~i eu am ajuns sa hotarasc, cand inca eram elev in clasele superioare de Iiceu, Ia ce facultate speram sa rna inscriu ~i care sa fie profesia mea Ia sffir~itul

II

ELIEZER PALMOR

studiilor universitare. La acea varsta am optat pentru studiul filosofiei, dupa ce imaginatia imi fusese bra­nita de lecturi deloc sistematice ~i destul de aleatorii ale unor texte aparpnand lui Aristotel ~i Spinoza. Pe-atunci insa, intamplarea rn-a dus Ia descoperirea caqilor lui Stendhal pentru care am facut o adevarata pasiu!le, in special dupa lectura romanului Ro~u ~i Negru. In in­troducerea romanului am descoperit, din biografia scriitorului francez, ca Stendhal a fost de profesie di­plomat ~i a detinut in jur de treizeci de ani functia de consul Ia Trieste ~i Civitavecchia in Italia. Descope­rirea mi-a hranit imaginatia pana ce, intr-o buna zi, mi-am zis ca a~ dori sa-i urmez exemplul. Cu alte cu­vinte, sa devin, precum modelul ales, diplomat ~i scriitor. Insa distanta dintre speranta ~i realizare era dificil de parc~s ~i presarata cu primejdii.

Fara sa intru acum in amanuntele biografiei mele in ultimii zece ani traiti in Romania, voi spune doar ca experienta mea ca student izgonit de doua ori din facultate, obligat sa se recalifice ca mecanic de trac­toare ~i apoi ca electrician pentru a subzista ~i, in po­fida acestor eforturi, inlaturat, in cele din urma, ~i din modestul post de cercetator Ia Institutul de Istorie ~i Filosofie din cadrul Academiei RPR din Cluj dupa ce am depus actele pentru plecare din Romania, rn-a in­vatat ca aspiratia mea stendhaliana nu are nicio ~ansa de realizare in Romania comunista. Fie doar ~i numai pentru ca a~a-zisa ,origine sociala" a mea era, cum se obi~nuia sa se spuna, ,nesanatoasa". Situatia mea se va schimba in Israel. Aici datele problemei sunt altele, ca ~i perspectivele, de altfel.

Tatal meu parasise Romania in 1950 ~i, inainte de .plecarea lui, nu am apucat sa stau cu el de vorba

12

-

Confesiunile unui diplomat

sau macar sa fac aluzii Ia planurile mele profesionale, profund straine de traditiile rabinice ale familiei. Aspi­ratiile mele stendhaliene au ramas un secret neimpar­ta~it. ~i totu~i, intr-o scrisoare din 1958, tata rn-a anuntat ca a citit in ziar ca Ministerul de Externe din Ierusalim organizeaza un concurs pentru recrutarea de cadre noi ~i a comentat in mod cu totul surprinzator: ,Cred ca a~a ceva s-ar potrivi foarte bine ~i pentru tine". Sa fi fost destinul care i-a sugerat ceva despre drumul predesti­narii mele?

In orice caz, eu am aterizat in Israel in noap­tea de 23 august 1960. Dupa patru luni de cautari ne­reu~ite a unei slujbe, am devenit cercetator in cadrul Institutului de Bibliografie Nationala din Ierusalim ~i am detinut acest post pana cand, in 1963, in urma unui anunt in ziar - asemanator aceluia de care imi scrisese tata -, m-am prezentat la concursul Ministerului de Externe pentru recrutarea de cadre noi. De asta data se cautau cu precadere candidati cu un nivel bun de cu­noa~tere a limbii franceze.

Concursul era compus din trei etape de exami­nare: doua etape scrise ~i una, ultima, orala. Fiecare etapa era eliminatorie. Mai important insa era faptul ca examenele scrise erau anonime. Ceea ce insemna ca expertul care examina textele scrise ale candidatilor habar nu avea de identitatea acestora, caci fiecare avea un numar de identificare care figura pe caietul cu ras­punsurile sale, iar relatia dintre nume ~i numar era cunoscuta numai de entitatea organizatoare a concur­sului: Comisariatul Seviciului Public. In asemenea conditii, posibilitatea reala de frauda sau de promo­vare a unor candidati prin ,protectie" era exclusa.

13

ELIEZER PALMOR

Am reu~it la concurs, dar abia dupa un an de zile am fost invitat la lucru in Ministerul de Externe. Ma intrebam, dar nu gaseam raspuns de ce nu sose~te convocarea mea la minister. Eu eram insetat, plin de motivatie sa incep sa lucrez, de~i nu prea ~tiam - ~i nu aveam atunci de unde sa ~tiu - in ce consta activitatea practica a diplomatilor in minister. Dar prieteni care nu locuiau in lerusalim imi puneau in gluma, cand ne intalneam, intrebari de genul;, ,Ia spune, baiatule, ce ne pregate~ti? Nu cumva te pregate~ti sa devii prim­ministru?". Iar cand replicam ca nu inteleg intrebarea, auzeam comentarii de felul: ,Pai sa ~tii ca a fost pe la mine un tip, ~tii tu, din aceia despre care se vorbe~te numai in ~oapta ~i rn-a chinuit timp de o ora ~i mai bine cu intrebari despre tine".

Pana la urma am inteles ca se investiga tre­cutul meu in Romania ~i aceasta treaba necesita timp -mult prea mult timp - ca sa fie dusa la bun sfiir~it. Dar de ce a~a de mult timp? Nu gaseam raspunsul.

In cele din urma insa, la data de 5 august 1964 am primit emo~onat apelul telefonic mult ~teptat, care rna invita la o intrevedere a doua zi cu directorul Directiei de Personal din Ministerul de Externe. La ora convenita am fost primit cu un zambet amabil de catre acesta in biroul sau ~i, in timp ce rasfoia dosarul meu cautand sa lamureasca nu ~tiu ce nedumerire, imi puse urmatoarea intrebare: ,In care dintre domeniile noastre de activitate ai vrea sate incadrezi?". 0 intre­bare corespunzand unui diplomat care cuno~tea struc­tura organizatorica a ministerului, pe cand eu, in aceasta privinta, nu aveam nici macar cuno~tinte aproxima­tive. Dar de raspuns la intrebare trebuia raspuns, ~i

14

Confesiunile unui diplomat

atunci am zis, pe un ton mai degraba ~ovaielnic: ,Eu rna consider un om de cultura ~i deci a~ dori sa rna incadrez in Directia Relatiilor Culturale". Directorul, in timp ce forma un numar de telefon, mi-a raspuns: ,Foarte bine, te duci chiar acum la directorul de Relatii Culturale ~i vorbe~ti cu el. Eu il anunt chiar acum ca te duci sa-l vezi".

Secretara rn-a introdus imediat la director, care rna a~tepta cu o privire ce nu tri'ida interes, ci mai degraba rigoare de investigator, rn-a supus unui inte­rogatoriu practic compus din intrebari privind prega­tirea mea universitara, data sosirii mele in tara, din ce parte a lumii am venit ~i care sunt limbile pe care le cunosc. Dupa ce a primit raspunsuri la intrebarile sale, directorul mi-a spus pe un ton de parca mi-ar fi repro­~at ceva: ,Locul tau nu este Ia mine, ci la Directia Relatiilor cu Europa de Rasarit. Profilul tau se potri­ve~te de minune cu cerintele acelei Directii".

Cinci minute mai tarziu, rna aflam in biroul Directorului de Relatii cu Europa de Rasarit, ambasa­dorul Eliezer Doron care rn-a supus ~i el aceluia~i ri­tual de interogatoriu biografic, dupa care mi-a pus pe ~leau urmatoarea intrebare: ,Cand incepi sa lucrezi la mine?". Intrebarea directa rn-a cam buimacit, dar m-am grabit sa rna reculeg ~i am spus: ,Am nevoie de o sap­tamana ca preaviz de abandonare a locului meu de munca actual", la care ambasadorul Doron a replicat: ,,Pacat, caci a~ fi vrut sa incepi sa lucrezi chiar ieri! . .. ".

Am convenit ca incep sa lucrez intr-o sapta­mana ~i am parasit ministerul incantat de contactele intretinute, cu senza~a ca pluteam. ,,n sfiir~it" - mi-am zis - ,iata-ma in pragul realizarii visului meu de ado-

15

LUCIEN SFEZ

menul ,comunicare"; ~rit a vorbi, bineinteles, de inte­ligenta artificialit, de informaticit sau de ~tiintele cog­nitive. Curioasit ~i puternicit convergentit a acestor do­menii diferite. Consens transnational ~i. dupit cum se poate crede, o nouit ideologic, ba chiar o nouit religie mondialit in devenire.

Ceea ce conteazA este cit va trebui sit ne gitsim struc­turile comune, ceea ce leagit in mod real atitudini atit de diferite sub aceea~i tlamurit comunicativit. Toate aceste domenii care se prezintit a fi ,comunicative" relevit in mod real comunicarea? Toate comuniciiri/e relevit aceea~i definitie ~i sint identice? Pentru a ritspunde Ia aceste intrebitri, trebuie sit pornim de Ia observatiile de mai sus.

Nu se vorbe~te niciodatit cu atit patos despre comu­nicare decit intr-o societate care nu mai ~tie sit comunice cu ea insit~i. a citrei coeziune este contestatli, ale citrei valori se dezagregit, pe care simboluri prea uzate nu mai reu~esc sA le unifice. Societate centrifugA, lipsitA de reglaj. Or, nu a fost intotdeauna a~a. Nu se vorbea despre comunicare in Atena democraticA, intrucit comu­nicarea era principiul insu~i al societAtii. Era legAtura cuceritit de oameni in desprinderea lor din haos ~i care dAdea sens sistemului in toate fatetele sale: politicA, moralli, economicit, esteticA, raportul cu cosmosul. AceastA legAturA se numea phi/ia, prietenie politicA. Rousseau detesta comunicarea, pe care nu o voia instru­mentaiA ~i stima phi/ia, pe care o piasa, ca ~i grecii, in centrul ~i Ia baza intregii activitAti, in ,sfintenia" con­tractului situ. Comunicarea nu era o problemA nici pentru Cetatea cre~tinit, ~i pentru acelea~i motive: situatl\ Ia baza insit~i a cre~tinismului, comunicarea litrge~te spatiul grec pinit Ia limitele Universului.

Noi am pierdut astitzi mma acestor principii primare care asigurau coeziunea ansamblului: dispersare, con­fuzii, suprapuneri, Babel. Se vorbe~te din ce in ce mai mult, intelegem din ce in ce mai putin. Dumnezeu,

16

Comunicarea

Istoria, acest dumnezeu laicizat, vechile teologii fonda­toare ale marilor figuri simbolice, cum ar fi Egalitatea, Natiunea, Libertatea, au dispitrut ca mijloace de unifi­care. Or, toate aceste figuri permiteau sit se vadit mai clar, inlesneau situarea in lume, actiunea con~tientit. in aceastA cavitate sApatA de e~ecul lor se na~te comu­nicarea, ca o intreprindere disperatA de a lega analize specializate, medii compartimentate Ia maximum. Ca o nouit teologie, cea a timpurilor moderne, rod al confu­ziei valorilor ~i al fragmentitrilor impuse de tehnologie, Jacques Ellul ~i Scoala de Ia Frankfurt descoperirit coro­ziunea socialului de cittre tehnicit1

• Agent de fragmen­tare, ba chiar de diluare a legitturilor simbolice, ea se impune atunci cind acestea deja au slitbit. Ea pretinde atunci sl\ ingrijeascit organismul pe care tot ea 1-a con­dus Ia agonie. Sl\-1 ingrijeascA, printr-o cre~tere a tehni­cilor, pe care le nume~te tehnologii de comunicare. Se vor remarca toate tehnologiile de avangardit; spun toate, de Ia biotehnologii Ia inteligenta artificiaiA, de Ia audio-vizual Ia marketing ~i Ia publicitate, toate se inrit­dAcineazA intr-un principiu unic: comunicarea. Comu­nicarea intre om ~i naturit (biotehnologie), intre oameni ~i societate (audio-vizual ~i publicitate), intre om ~i

dublura sa (inteligenta artificiaiA); comunicarea care ridicit in slitvi convivialitatea, apropierea sau chiar re­latia de prietenie (friendship) cu calculatorul. Comuni­carea devine Vocea unicit, ce singurli poate unifica un univers care a pierdut pe drum orice alt referent. SA co­municitm. Sit comunicitm prin instrumentele care au slit­bit, in mod precis, comunicarea. latit paradoxul in care sintem aruncati.

1 Despre La teclmiqtte ott /'enjett du siecle. A. Colin, 1954, in u' systeme teclmicien, CalmannUvy, 1977. Habcrmas, La technique et Ia science comme ideologie, Gallimard, 1973: Horkheimer, Theorie traditiomrelle t't tlu!orie critique, Gallimard, 1974.

17

LUCIEN SFEZ

Ne indica calea de urmat: critica comunicarii devine o critica a tehno-comunicarii. Lucrul trebuie sa treaca printr-o demontare a strategiilor acestei tehnocomunicari ~i a atitudinilor diverse, contradictorii, lncurcate ~i con­fuze, care ne slnt proprii 1• A lntelege aceste strategii lnseamna a lntelege gestionarea traditionala a comu­nicarii ~i e~ecul actual (I); lnseamna a lua cuno~tinta de teoriile explicative ale acestui e~ec (II); lnseamna a lncerca, printr-o metoda noua, sa eludam gravele con­fuzii ale comunicarii de azi (Ill).

I. -JGestionarea traditionala a comunicarii

Metaforele ma~inii ~i ale organismului dezvolta separat una de cealalta doua conceptii ale comunicarii.

Ca reprezentare, comunicarea este un mijloc util de a lega elementele stocastice, atomizate, pentru a obtine legatura puternica pe care o cere viata In societate: ierarhii. legaturi verticale ~i orizontale, reprezentare a reprezentarii prin semne ~i semnale2

•

Ca expresie, comunicarea este legatura interna ~i

participare totala. Daca anumite etape ~i ierarhii slnt . necesare pentru a lnnoda lntre ele clemente care, prin definitie, slnt deja ni~te totalitati, scopul este acela de a face apel Ia niveluri specifice de legatura, pentru dome­nii particulare.

Aceste conceptii intluenteaza politicul pe care II penetreaza. Astfel, am putea lntelege cum comunicarea sociala, In toate constitutiile democratice din Grecia antica plna In zilele noastre, ia rind pe rind forma unei

1 Vezi Alain Cotta, L'lromme au travail, Fayard, 1987, indeosebi capitolul VII. 2 Pentru reprezentarea politica, vezi Fran~ois d' Arcy ~i altii, La representation, Economica, 1985.

18

Comunicarea

viziuni reprezentative ~i a unei -viziuni expresive, care l~i conjuga efectele intr-o viziume politica numita, in L'enfer et /e paradis1

, ,politica simbolica".

0 politicli simbolicli- Se vede bine, pentru o poli­tic!!. generalizata a comunicari i, cum actioneaza aceste doua moduri de legatura. Pe d.e o parte, o reprezentare care multiplica semnele ~i semnele semnelor, pentru a incerca sa regaseasca realul concret al indivizilor ~i al grupurilor, care erijeaza subiecrti-reprezentante, cu decu­pajele lor teritoriale ~i sociale ~i care se smulge curind din sine catre o mecanica de separare, ditre o totala derealizare. Pe de alta parte, o viziune expresiva a co­municarii repara aceste divizitJni, prezentlnd o legatura de alt tip: o leglitura simbolicli. Apellnd Ia cultura, tra­ditii, memori i ale trecutului sub forma de imagini ,semnificative", ea tinde catre i:nterpretare.

Vizizme holisticii. Fiecare, individ sau grup, este reclamat de o totalitate In care se atla integral, de care se leaga din interior. Marile sarl>atori ale comunicarii so­ciale, sacralizare a legaturii, care vine, Ia momentul po­trivit, pentru a remedia explczia semnelor. Cu toate acestea, a reclama sau a recurge (Ia) nu trebuie confun­date. Pentru ca una din cele cloua conceptii sa o poata remedia pe cealalta, trebuie o d iferenta. Se cere un fel de antidot sau de contragreutate. Trebuie ritual ~i ordine In comunicarea fuzionala. Este necesara imaginea fuzio­nala In program pentru a se as igura succesul. Totul este ca sa aiba un ,exterior" ~i un ,interior".

Nerespectlnd aceasta lege, te atli fie In delirul ratiu­nii reprezentationale, fie in ·haosul expresiv. Fie chiar, ~i este punctul central al lucrarii noastre Critica comunicii­rii, regasirea in cele doua deliruri, flira deosebire. Con­fuzie a subiectului ~i a obiectu lui, a emitatorului ~i a re-

1 L. Sfez, L'enfer etle paradis, PUF, 1978.

19

LUCIEN SFEZ

ceptorului, a realitlitii ~i a fictiunii. Pierderea sentimen­tului realitlitii ~i pierderea sensului. Cum s-a ajuns aici?

Sli chemlim in ajutor teoriile explicative.

II. - Teoriile explicative

Putem evidentia trei teorii principale:

• teoria lui JUrgen Habermas; • teoria lui Jacques Ellul; • teoria lui Pierre Legendre.

1. Teoria actiunii comunicative a lui Jllrgen Habermas

A) Te=ele lui Habermas - Putem presupune ell. societatea , tine" de acte de comunicare care leagl!. elementele civile intre ele. Aceste acte sint indreptate clltrc o infelegere sau cl!.tre un succes. Dacl!. cele din urml!.- actele vizind succesele - sint ra­p011ate Ia intreprinderi comune ~i cer un program, o confrun­tare a intentiilor, a compromisurilor ~i. intr-un cuvint, a actelor politice care tree prin rational, actele indreptate cl!.tre in!ele­gere sint ceva mai greu de conturat, cl!.ci majoritatea scapi!. analizei rationale. Elc se instaleazA intr-adevl!.r pe ni~te cle­mente a priori. necunoscute chiar de cei care le pun in prac­ticl!.. Acest a priori pe care il putem considcra orizont cultural, form!!. de viall!. cu inalt continut simbolic. ceca ce nu se spune. dar este implicit: obiceiuri, comportamentc mo~tenite. Aceastl!. notiunc de Lebenswelt Habermas o imprumutl!. de Ia fenome­nologic (Husser!), o cl!.utare a unui consens dincolo de ratiuni ~i justificliri. Dar tchnica comunicationall!.. prin mass-media, se substituie in mare ml!.surl!. modurilor de intelegere traditio­nate. care sin! limbajul zilnic ~i culturile subiacente, Ia care acest limbaj face apel. Or, in Lebenswelt. exist!!. un holism de bazA. Totul este dat cu u~urintl!. ca venind de Ia sine. ~i nu e problematizat decit in mod incidental.

Aici putem rczuma contributia lui Habermas: comunicarea este in social, in limba care este social!!.. in implicit. in prejudecatl!.. Comunicarea nu este mecanicl!., ci comprehen­sivl\. Ea apare Ia suprafatll, in momcntul rupturilor. Lumea

20

Comunicarea

vietii cste adcmenitl\. ,.tchnicizatl\" de actori responsabili. Este transformatl!. ~i colonizatl\. Dar are incl\ ~ansele sale. .. Cu condilia. bineinteles, sl!. scape strategiilor liniare ale succesului ~i sl!. se orienteze cl!.trc lnfelegere. Cl!.ci strategia succesului nu poate asigura transmiterea valorilor.

B) Critica tezelor lui Habermas - Se observll mai intii regimul dihotomiilor Ia care ne repune Habcrmas. intelegerea se opune succesului, societatea critic!\ - Statului, manipulatul - manipulatorului. Binele ~i rl\ul, umbra ~i lumina, ca ~i

opozitiile inrl!.dl\cinate in utopia unci rcconcilieri definitive intre oameni. intre ace~tia ~i naturl\. Cl\ acest mit, mereu rein­vial. s-a numit domnia lui Dumnezeu pe plimint sau, mai tirziu, comunism. nu se pare sl\-1 deranjeze pe profetul nostru ... Cu cit analizele sale sint mai fine ~i aprofundate in aval, cu alit el rl\mine mut in fata acestor supozitii naive. Mai ales. nu sc gllse~te nimic in operl!. care sll ne informczc asupra comunicl!.rii astazi. Generalitl'lti. un decor care poate servi drept ghid: acesta este aportul intentiei sale filozofice, realmentc critice.

Dar. dacll - ~a cum afirmll Habermas - comunicarea este in inima legl\turii sociale (ca ~i falsa comunicare care legi­timeazA dominatia). este curios sl\ nu gl!.se~ti nici o referintl'l Ia ceca ce eu numesc .,tehnologiile spiritului", care sint in miezul practicilor comunicative de astllzi. Nimic despre inteligenta artificial!\, nimic despre ~tiinta cognitivl\, nimic despre pro­greselc biologiei. nimic despre psihoterapiilc individuate sau de masl\; nimic despre schimbllrile de paradigm!\ in ~tiinte, indisociabilc de teoriile comunicl!.rii, nimic sau doar gencra­litllti despre lingvisticl\. A trata comunicarea farl\ a face loc acestor domenii, farl!. a le insera intr-un aparat critic, nu inseamnll eli tratezi despre comunicare. ~i a crede eli prin cri­tica facutll comuniclirii prin mass-media se epuizeazl\ pro­blema- inseamnli a lua un copac drept pl\dure.

2. Jacques Ellul: Tehnici ~i societate

A) Caracterele sistemului tehnic' - Sistemul tehnic supriml!. distinctia obiect/subiect. Sistemul, care se vrea

1 Vezi Le systeme teclrnicien, Calmann-Levy, 1977.

21

I I, I

LUCIEN SFEZ

neutru. neutralizeaza tot ce il inconjoarli. F!lrli sA se identitice cu societatea. marcata de rezistentele sale ~i irationalitatea sa. el o intluenteaz.A in profunzime. Totul devine schimblitor. socialul devine abstract. Realul ~i fictivul devin similare. Limbajul pierde din magia sa cind trece prin sita analizei structurale. Decizia nu mai exista. absorbita de complexitatea structurilor. Cetateanul devine ,indoctrinaC1, ~i omul politic este victima iluziilor de liberiate. Sistemul tehnic nu antre­neaza nici un continut. nu suscita nici un sens: cl este totu~i determinant. caci da forma unificata a comporiamentelor ~i a structurilor. Este puterca insl\~i. Existll tehniciz.area dragostei. a rcligiei ~i a artei: arta imprumuU\ trl\saturi de Ia tehnica~ . Eroarea lui Malraux a fost considerabill\: cl a inscris arta con­temporanrt in continuitatea clasicli. in vreme ce aici apare ade­varata ruptura ·cu ceca ce fusese esenta sa. Limbajul explo­deazl\. ca ~i societatea: este sfir~itul comunicl!rii. /\lienarea to­tala. provocata de tchnicA, ar inglldui . sc pare. sa primeascl\ iertarea. Dar tehnica este incapabilli sa mcdiatizeze, sli simbo­lizeze. Se vrea ea insll~i mediatoare exclusivli. Ea este auto­simbolizatoare. aruncind in intuneric toate celelalte simbolici. devenite din acest punct arhaice ~i neintemeiate. De fapt. Ellul vrea revenirca subiectului. a intentiei. a sensului. a transmiterii (comunicarea) dincolo de toate aceste obiecte sau operatii.

13) Contrilmtia lui Jacques Ellul - Doua puncte principale apar imcdiat. Primul: caracteristicile sistemului tchnic care impic­didi comunican.:a. caci o ncutralizcaza fi·agmcntincl ~i divizind Ia infinit oamcnii intre ci. Babel mod..:m. modclul unci noi pedepsc divine. /\1 doilca: teologia tehnicii. Prin aceasta alicnarc totalll pe care o provoaca. ca dcclan~azl\ comunicari spccifice potrivitc stn1cturii sale. Eu nu-i voi repro~ lui Ellul faptul de a nu fi ales comunicarea ca obicct de analiz,'\.

C) Critica lui Ellul - Dar cind. incidental, cl tratca?ll tehnologiile comunicllrii rlimine imprecis ~i adesea inexact1.

1 Propagandes, A. Colin, 1963. 2 L'cmpire dunmrsens . PUF, 1980. 3 Sa tincm cont. de asemcnea, ell Le systt~me teclrnicien a fost publicata in 1977 ~i nu este aici decit retlcctarea discutiilor ambicntc pc aceastll teml\.

22

Comunicarea

Eu nu pot. in nici un caz. sa implii1A~esc rninia sa impotriva ordinatorului binar. care ar impiedica orice gindire dialecticA, cAci el confundii aici lirnbajul digital intern al calculatorului (lii de altfel provizoriu) cu lirnbajul programat, care se imbo­giitc~te zilnic1. Eu nu mai pot, in nici un caz. sli accept ideea. astAzi rcfuzatt\ de toti spcciali~tii, ell un calculator nu inseamna dccit operatii ce aplict\ un program uman, care le este impus din exterior: idee nepotrivitii. adcvllratA ~i falsa in acela~i timp, cllci calculatorul. tarii .. a gindi" cum cred citeva spirite pri­mare. se ang(\jcazii in circuite neprevazute. adesea intimplll­toarc. Estc. deci. ncintemeiat. cum sugerea:zlt Ellul, sl\ opunem decizia umanii. capabilii de sclectie, ~i calculatorul. capabil nurnai d..: reproducere. Dimpotrivll. calculatorul poate cumula propriile sale riscuri cu riscurile umane. s1'1 stirnuleze reflectia, sA d..:a nalitere Ia ceva nou.

Dar aceste erori nu dirninucaz.'\ rnarea contributie a analizclor lui Ellul.

3. Pierre Legendre: dragostea de absolut - ,.ldeologia comuniciirii universalc ~i fantasmele limbii totale i~i dau curs tiber ca o continuare natural1'1 a civilizatiei romane''2. Fantasmll a puterii nclimitate.

A) A comunica inseamnii a prme in comun - Ea. cornu­nicarea. estc norrnativii. Ea transmite - pune in comun - ceca cc nu trebuic sii raminii personal. Ea constll in a folosi legAtura politicll. dctenninatll de comunitatca in care ne na~tem. $i aceasta prin intcnm:diul dreptului, care creeaza diferenta $i produce alteritatea. perrnitind idcntiticarea. Familia estc deci intemeiatii politic. ~i tatiil nu este decit o tictiune care trimih: Ia ceca cc fondeazii sistemul. Politica civilizeazii obiectul mitic prin putcrea do.: a reprezenta toate tictiunilc succesive ale transm iteri i.

B) Lcctiile despre comunicarea industrialii - Sii incerciim acum sii prcci:dtrn obiectul comunicllrii in opera lui Legendre ~i sii facem apel Ia opera sa Cuvinte poetice sciipate din text sau Lec{ii despre comrmicarea industrialti . apiirutii in 1982.

1 Yczi Pylischyn. Computation et cognition. Bradf()rd Book. 1984. 2 L 'empire de Ia verite. Fayard, 1983.

23

i j

;1 \

LUCIEN SFEZ

,Detest cuvintul comunicare. Din punct de vedere social, cuvintul cste imperiul fortei ; comunicarea estc o dogmli, o retea de propozitii care ne trimit Ia principiul autoritiitii"1. Noi ciiutiim astiizi sl\ nu fim manipulati. Vorbllrie a scienti~tilor care pretind sll climine jocul imaginar al puterii ascunsc. Or, comunicarea nu arc a garanta realitatea, sau a da satisfac~ie, sau a satisfacc obicctivitatea. Este o momealii, veselii, euforica ~i este aici pentru a ascunde violenta. pentru a reface fatada. Este convocata astfel in mod teatral. .,bazindu-se pe imbccilitatea ~i infantilismul nostru''. Dar. cind miza scientista este criticatl\ ~i demontatl\, miza poeticii apare. Trebuie atunci sii ne mutl\m. schimbind registrul ~i discursul. ,.Problemele de comunicare ridicii intrebarea drepturilor noastre poetice"2

•

Aportul esential al lui Legendre rczidii in clogiul ccnzurii institutionalc; ccnzurii care ~azl\ numero~i intermediari intre Absolut. lnexprimabil (Eiohim pentru evrei) ~i noi. Cl\ci colajul cu absolutul, cu mama, cu Tatl\1 ca a doua mama cu Statui fondator. cu Textul ini~ial frlrii subiect - este dclir ~i conduce Ia nebunie. Legendre ne face sii vedem toate aspectele posibile ale acestui colaj: de Ia psihosomaticienii care ne fac sA ne lipsim de propriul timp, trlrl\ a percepe eli incon~tientul este el insu~i divizat. Ia teoreticienii managementului, care inteleg sl\-~i impunii adevl\rul lor publicitar direct, Ia fanatis­mele religioase sau politice, prin care vor sa ne facii sa aderl\m Ia c o r p u I s u v e r a n, frlrii nici o pregiitire. Toate acestea existA inexprimabil, implicit - necesare Dorintei, sl\nl\tl\~ii,

reproducerii. $i ~tiinta insl\~i. in vointa sa de a explica, nu va reu~i nimic. in afarl\ de a adl\uga iarl\~i comentarii suplimentare Ia dogmatica initiall\.

C) Critica lui Legendre- Este inutil sl\-1 criticl\m indelung pe Legendre. Se va observa numai ell defectul metodei nu este decit reversul calitiitilor sale striilucitoare: reperind de foarte depa11e. de foarte sus, el aplatizeazl\ din nou actualitatea in mod magistral.. . ~i se abtine sl\ o analizeze cu acee~i minutiozitate ca decretele lui Gratian.

I Paroles poetiques echappees du texte, p. 9. 2 Op. cit. , p. 243.

24

Comunicarea

Nu uitllm inspiratia sa, dar vom prefera aici sii frlurim arme cu blltaie mijlocie. lovind tinta .. comunicarc" in mod mai precis.

III. - Trei metafore, trei viziuni despre lume

Vom prezenta aici succesiv metoda noastrli, care intelege sli analizeze totalitatea fenomenelor ~i a celor mai eterogene domenii ale comuniclirii, identificindu-le cu trei metafore fundamentale, ce trimit Ia trei viziuni despre lume. Metaforele sint ni~te insulite imaginare care motiveazli cercetarea ~i creeaza zone de atractie pentru concepte. Ele tes o lume de presupozitii care lu­creazli in surdina ~i bintuie modul nostru de a con­ceptualiza, de a inventa sau de a cerceta. Exemplu: fie spiritul un spatiu care inglobeazli, ~i ideile ni~te conti­nuturi, ele insele continind cuvinte care le exprimli, iatli o serie legatli de metafore care nu sint strliine metaforei mai generale a ma~inii.

I. A reprezenta sau Ma~ina - Prima atitudine, cea mai clasica: in fata constantei tehnologice se apeleazli Ia discursul ratiunii; existli primatul subiectului. Omul ~"limine fundamental liber fatli de tehnicli. El uzeazli de tehnicli, dar nu este subjugat de aceasta. Prepozitia cu are ci~tig de cauzli 1• ,Cu" tehnica omul realizeazli sarci­nile pe care el le stabile~te ~i rlimine stllpinul activitlltilor a cltror modalitate el a gindit-o. Este vorba de metafora ,ma~inii de comunicat" cu lumea: ma~ina este exterioarll

1 Aceste prepozitii : .,cu, in ~i prin", constituic o clasiticare foarte difcrita de cea a lui Don Ihde. in ,.Technics and Praxis, a philosophy of technology", in Boston Studies in the Philosophy of Science, D. Reidel publishing Company, 1979, vol. XXIV.

25

LUCIEN SFEZ

omu!ui, ~i el o folose~te pentru a guverna for1e1e naturii. Ma~ma este un simplu instrument prin care omul reali­zeazl:i o actiune _mai u~or. Folosirea tennenului ,ma~inl:i" nu este neutrl:i. l~tr-~m anume mod, el impune un lntreg ~nsar~~lu de notrunr ce tes relatii lntre ele, producind rmagmr, administrind In surdinl:i presupuneri.

A vorbi despre comunicare ca despre un mecanism antreneazl:i o serie de circumstante cu privire Ia subiectii care probabil II utilizeazl:i, cit ~i revenirea asupra ideii a ceea ce este o ma~inl:i. Ma~ina este un obiect. Subiectul este deosebit de ea. El o tolose~te ~i o stiiplne~te. Salvat subiectul. Existii aici o coincident!~ totalii a celor dou~ teorii cla~i_ce ale reprezentarii ~i ale comunicarii. ~mlndou~ se bazeazl:i pe tripartitii. Comunicarea. mtr-adeviir, face distinctia emitiitor-receptor ~i introduc~ lntre ele un canal. Reprezentarea face apel Ia un repr~zenta~t ~i Ia un reprezentat ~i le leagii printr-un medrator, mtors pe de o par1e ciitre lumea obiectivl:i, ~i de cealaltl:i par1e cl:itre semnul pe care-1 garanteaza. Rezultat: puteri considerabile, exclusive slnt acordate mediilor in ambele cazuri. Receptorul mesajului nu poate ~edt sl:i lnregistreze realitatea obiectivii transpor­tatl:i pnn canal. Reprezentantul are singur puterea de a garanta obiectivitatea.

2. A exprima sau Organismul - Aici obiectele ~ehni~e .. slnt ~.adrul nostru ,natural':: ciici sintem supu~i rmagm11 lum11 pe care ele o indue. In aceastii organizare In care noi sintem par1e a unui tot, ceea ce conteazii este a repera schimburile posibile ~i a analiza rolul ele­mentelor_ care formeazii acest lntreg pe care-1 numim univers. Intimplare ~i necesitate: regulile nu slnt stabilite o datl:i pentru totdeauna, se mentin cl:ii aleatoare iar identitatea unui subiect trebuie detinitii punc~ual. Prepozitia ,In" iese victorioasl:i. intr-o lume flicutii din obiecte tehnice. omul trebuie sa tina cont de organizarea

26

Comun icarca

complexii a ierarhiilor pe care le suportl:i. El este aruncat In lume", tehnicii ce devine natura sa. Ideea de

;tiiplnire se ~terge pentru a ll:isa loc celei de adaptare. Utilizind aceastii prepozitie ,In", omul se include lntr-un alt model, eel al organismului, care tine cont de o relatie internii a pl:irtilor ~i a intregului .

Metafora organismului guverneazl:i dezvoltl:irile unei ecologii universalizante, ~i noi giisim urma acestora intr-un mare numiir de teorii ale comuniciirii. Aplicatii Ia comunicare, expresia constituie o indiscutabill:i tlexibi­lizare a schemei reprezentative. Mijlocul de comunicare publici\ nu mai este acest personaj aparte, interpret al fumii obiective pentru un receptor pasiv. Mijlocul de comunicare publicl:i este In lume, cu acela~i rang ca ~i receptorul, a~a cum lumea este In el ~i In receptor. Mij­locul de comunicare publicii se instaleazl:i atunci in interstitiul minuscul al acestui continuu. El este exclusiv individul cunosciitor, capabil de enunturi drepte, adec­vate lumii. Fiecare este aici capabil de a ti propriul sl:iu mijloc de comunicare publicl:i. Fiecare este, in mod subiectiv. obiectiv in marea sa strl:iduintl:i de unire cu Iumea. ComunicareJdemocraticl:i Ia indemina tuturor.

3. A confunda sau Frankenstein: tautismul Frankenstein este o metaforl:i ~i ,tautismul" este con­ceptul sl:iu . Metaforl:i ~i concept care corespund unei a treia atitudini: constanta tehnologicl:i este decisivii. Ea guverneaza viziunea lumii. Subiectul nu ex istl:i decit prin obiectul tehnic care ii fixeazl:i limitele ~i li detenninl:i calitl:itile. Tehnologia este discursul esentei. Ea expriml:i totul despre om ~i despre devenirea sa. Aici, prepozitia ,prin" ci~tigl:i. Prin tehnicl:i, omul poate exista, dar nu In afara oglinzii pe care ea i-o intinde. Cine ~tie, poate va fi eclipsat ca produciitor pentru a nu mai fi decit un pro­dus, ll:isind prior·itate ma~inii inteligente, ale d1rei lectii omul le va primi? AI treilea model metaforic este eel pe

27

JIUL DE SECURIT ATE ACTUAL I 187 1.1 . Factori de rise Ia adresa securitatii I 190 1.2. Mediul international de securitate I 204 1.3. Reflectarea intereselor nationale fundamentale

in strategiile de securitate ~i aparare na~onala I 21 0

JGIA- FACTOR DE STABILITATE SAU ~SA DE CONFLICT? I 225 2.1 . Religia ~i sistemul de securitate- pledoarie

pentru o geopoliticii-a religiilor I 226 2.2. Dimensiunea etnico-religioasii a conflictelor­

cazul european I 232 2.3. Noile mi~ciiri religioase I 238 2.4. Fundamentalismul religios - terorismul I 25 I

.IGIA -GENERA TO ARE DE PACE $1 URIT ATE I 260 3.1. Esenta umanitaristii a doctrinelor marilor

religii I 261 3.2. Securitatea persoanelor, a grupurilor de

persoane ~i a state lor - preocupare permanenta a marilor religii I 272

3.3. Contributia Ortodoxiei in promovarea pacii ~i securitiitii I 279

. 3. NECESIT ATEA COLABORARII DINTRE BISERICA ~I STAT I 287

ATIA DINTRE BISERICA $1 STAT IN TIUL ORTODOX I 287 1.1 . Relatia dintre Bisericii ~i Stat. Traditie ~i

perspective I 288 1.2. Misiunea sociall1 a Bisericii I 302 1.3. 0 viziune ortodoxii asupra relatiilor dintre

Bisericii ~i Stat I 307

3.2. ARM AT A $1 BISERICA; INSTITUTII FUNDAMENT ALE iN SPATIUL ROMANESC I 321

3.2.1. Armata ~i societatea I 322 3.2.2. Biserica ~i spatiul public I 328 3.2.3. Fundamentele colaboriirii dintre Armata ~i

Biserica I 331

CONCLUZII I 333

BIBLIOGRAFIE I 339

:A Sl DIMENSIUNEA SOCIAL.\ A SECURITATII

~ o ins!i~utic a ~t~tului, alaturi de celelalte institutii te.r J>?ht1c, admm~strativ sau juridic. Ea se distinge :c1fic1tatea r~lulm ~are ii revine in societate ~i •a poat~ folos1 forta m mod legal ~i sa indeplineasca e incredintate. Din asta se vede ca rolul esential al este lupta ~i eli principalul ei scop este fol;sirea for(~i. Scopul Bisericii este pastrarea ~i dezvoltarea ~ a l.nte~itAtii .~i fiintei nationale, insa mijloacele e B1senca actJOneazA sunt fundamental diferite. Bisericii constA in ·strAdania pentru modelarea

r credincio~ilor ei, in acela~i timp cetiiteni ai ,Anna" ei este cuvantul Evangheliei Mantuitorului stos ~i sAviir~irea Sfintelor Taine. olumul de. bi?I~ografie consultata scoate in evidenta ! autorulm (tmand cont de formarea lui), priceperea r~ 1-au . indrumat ~i coordonat ~i capacitatea de ~~ ~n.ahzA a tuturor celor implicati in proiect. ma1 dovede~te competenta ~i meticulozitate, matu­•ponsabilitate ~i o foarte documentata cunoa~tere. mod cert,. pe~tru ce.i interesati de subiect, dar ~i

:rcetarea ~tunt1ficA mllitarA ~i teologica lucrarea de i de un real ajutor ~i un ,instrument de lucru" de )S. ~oti c~titorii lucrArii se pot bucura de avantajul une1 CAJ11 ce dezbate o tema de actualitate cu idei

ferire Ia dimensiunea sociala a securitatii r~portata ura bisericii ortodoxe.

Prof. univ. dr. TEODOR FRUNZETI

Prefata

Precizam chiar de Ia inceput, faptul ca lucrarea: ,Biserica ~i dimensiunea sociala a securitatii" este eel putin prin titlu, pentru cititorul obi~nuit, in chip aparent contra­dictorie. Si pentru cei pu~i in situatia de a o fi acceptat ca proiect de cercetare, intr-o prima fazA a fost primit~ ~i

privitii cu rezerve. Elaborarea ei a fost un demers ancvoios, intrucat, se ~tie, Ia nivel de cercetare ~tiintifica n-au fost preocupari constante ~i sustinute care sA fi avut legatura cu subiectul, nici in spatiul militar nici in eel ecleziastic. Aceasta se datoreazii faptului ca tema nu permite o abordare unilaterala.

Istoria mai recentA a Romiiniei ne oferA posibilitatea sA constatam cii incercarea promotorilor ateismului, fie ei ~i organizati in state totalitare, de a rupe oamenii de convin­gerile lor religioase s-a dovedit un e~ec total.

Evenimentele din decembrie 1989, care s-au desta­~urat cu participarea armatei Romane, in qvasitotalitatea ei, de partea manifestantilor ~i sub influienta unor puternice manifestari ale credintei religioase oprimate, a fost, potrivit evaluiirii anali~tilor ~i speciali~tilor, punctul initial al situArii ulterioare a celor douA institutii, biserica ~i armata, pe primele locuri ale increderii populatiei.

Angajarea Romiiniei in procesul de constituire ~i

consolidare a statului de drept, de edificare ~i dezvoltare a democratiei constitutionale precum ~i de aderare Ia NATO ~i Uniunea Europeanii a presupus ~i presupune transformari

::A Sl DIMENSIUNEA SOCIALA A SECURITATII

! ~i profunde ale tuturor domeniilor de manifestare a ii romane~ti insotite de prezervarea ~i dezvoltarea in e conditii a valorilor milenare ale poporului roman. ~rmata Romanli a fost, in acest proces, printre pri­stitutii care au inteles nevoia trasformarii, a plani­~i a in~ptuit-o devenind prin aceasta promotor at tiirii Ia NATO ~i Uniunea Europeana, dar ~i at reve­

traditiile definitorii ale romanilor. in acest context, 'roximativ o jumlitate de secol de abscnta din spatiul a formelor organizate -de manifestare religioasa, s-a Ia ,institutia" preotului militar prin intermediul

;-a realizat o fericita simbiozli ~i conexiune intre ~i BisericA. )bservand realitlitile nationale ~i internationale ale ni din ce in ce mai complexe, dinamice ~i conflic­late in plin proces de continentalizare ~i globalizare, nte d,e modificare a paradigmelor securitatii, ne-am sA analizAm rolul pe care biserica il are ~i-1 poate a, in viitorul previzibil, in ecuatia de securitate. :ercetarea in zona de contact dintre sacru ~i social, and socialul inseamnli - credincio~ii ~i doctrina so­Bisericii Ortodoxe - Ia interferenta cu securitatea a, trasforma demersul intr-o analiza oarecum spe­;liferitli. .ucrarea analizeazA ~i dimensiunea religioasa a me­te securitate intern ~i international ~i tendintele i acestuia in contextul actual al complexitatii cres-multiplicarii exponentiate a rclatiilor ~i intcrdcpen­sociale, precum ~i a aparitiei unor noi tipuri de

1i, specifice societatii informationale, dar ~i noilor ri ce au lcglitura cu exacerbarea conceptuala a unor : religioase apartinand unor religii ~i sisteme filozo­gioase. lbservand ca riscurile ~i ameninti'irile Ia adresa 1ii de natura informationala, economico-financiara,

Prefa{£1

ecologica sau culturali'i apar tot mai frecvcnt pc agcndelc de tucru ale institutiilor responsabile cu securitatea nationala, am extrapolat analiza prin prisma doctrinci sociale a Bisericii asupra fenomenelor care dctermina agresarea ~i destructurarea matricelor simbolice care confcra identitatc unei natiuni, care conduc sau pot conduce Ia alterarea sau ~tergerea memoriei sociale, Ia acultu~alitate etc. ~i am. dorit sa subliniem faptul ca securitatea natJOnala, cu toate dtmen­siunile pe care le implica, inclusiv cca rcligioasa. arc nevoic de noi strategii.

Biscrica Ortodoxa a fost, cstc ~i va fi, atata timp cat pliroma" bisericii este constituita din ,socialul" statului, ~nul din ,actorii" principali ai sccnei factorilor de puterc, constituind unul dintre ,instrumentcle" prin intermediul carora pot fi diminuate, daca nu chiar eliminate o parte din riscurile Ia adresa securitatii .

Pentru observatorii fenomenului, influienta Bisericii este semnificativa asupra securitatii nationale ~i internatio­nale, mai ales in epoca post-moderna care reconfigureaza granitele simbolice trasate de limbli ~i cultura dupa criterii desemnate de noile perceptii individuate ~i colective ale conceptelor de spatiu politic, cultural, economic, identitar ~i mai nou religios.

Pentru cei care au o amintire nu pe deplin lamurita a termenului ,securitate" ~i a inclircaturii lui, vor gasi in lu­crare argumentele necesare sa nu pastrcze aversiune pentru termeni nevinovati, inci'ircati cu o conotatie negativli de institutii nevrednice de aducere aminte.

AUTORUL

La PrJZllicul Intriirii in lerusalim a Mantuitorului lisus Hristos - 2012

ARGUMENT

Avangardismul romiinesc reprezinta o sinteza despre un curent literar important, in context national ~i eu­ropean. Am cercetat diferite surse, de Ia simplele in­semnari de arhiva pina Ia exegezele cele mai moderne.

Sinteza a fost redactata dupa tehnica Iucrarilor de p.opularizare , a diqionarelor ~i enciclopediilor, urma­rmdu-se esentialul, exprimat intr-un stil telegrafic.

Acolo unde a fost cazul, am prezentat in rezumat dirtile de referinta sau numai anumite capitole, necesare intelegerii fenomenului in discutie.

Am selectat clasificarile mai importante ~i am folosit o terminologie adecvata, accesibilll, avind in vedere ca ne adresam unui public divers, al carui orizont de a~teptare se schimba de Ia o generatie Ia alta.

Cartea noastra reprezinta un reper pentru cei care doresc sa se informeze, sa inteleaga evolutia literaturii ro­mane, sa redacteze 0 lucrare despre avangardism: elevi, studenti , profesori.

Autorul

4

CONCEPTUL DE AVANGARDA

a. Atitudine estetidi Avangarda (fr. avant-garde, , grup care merge

inainte") desemneaza o atitudine estetica, o incercare de depa~ire a gindirii artistice §i a formelor ei de exprimare, invechite, epuizate. Exista o logica a creatiei care pre­supune depa~irea continua, spiritul de avangarda cu­noscind forme istorice~te definite.

b. Program artistic Avangarda se constituie ca program artistic atunci

cind ia cuno~tinta de sine, apar inovatii ~i delimitari fata de academism, cind iau na~tere noile manifestari artistice (a doua jumatate a secolului a! XIX-lea) : cubism, supra­realism, dadaism, actionpainting, pop-art, arta cinetica. Avangarda devanseaza prin mesajul inedit.

c. Protestul avangardei Avind un spirit militant, polemic, avangarda literara

dinamiteaza ierarhii ~i prejudecati artistice, protesteaza prin repulsie fata de prezent, neaga aspectele culturii con­sacrate prin formule antiarta (antiteatru, antiroman, an­timuzica) , ajungind Ia spiritul anticonservator, anticon­ventional, Ia permanenta negatiei.

d. Negarea Revolta se produce in numele unui ideal care trans­

cende arta ; e o atitudine de negare a idealurilor invechite ale societatii ~i culturii epocii, a principiilor compromise, a valorilor aflate in criza, a traditiei contaminate de platitudine ~i stereotipie (DicJionar de estetica generala, 1972).

e. Avangarda literara Fiind inainte de toate o mi~care artistica de un

modernism extrem, avangarda neaga conventiile literare, traditia ~i tinde spre experimente formale ~i de continut,

5

G

spre valorificarea tuturor posibilitlitilor limbajului, ca sli ~ocheze cititorul §i sli-1 determine sli-~i reconsidere conceptia ~i atitudinea fatll de literaturll.

f. Activism, extremism, dinamism De§i toate curentele au avut un caracter de avan­

garda , termenul se folose~te pentru a desemna curentele ~i tendintele literare din secolul XX : dadaism, futurism, suprarealism, constructivism, integralism etc. Avangarda se caracterizeaza prin negarea traditiei, extremism, dina­mism absolut a! spiritului, concentrare asupra creatiei ca proces, aspiratie spre autenticitate, refuzul conventiei, con­ceperea literaturii ca activitate a spiritului, nazuinta de sin­cronizare cu spiritul epocii contemporane (Dicfionar de termeni literari, f.a.) .

g. Weltanschauung Inainte de a fi o modalitate estetica, avangarda a de­

finit un mod de viata, un fenomen de anticipatie, un spirit ofensiv. Textele avangardiste sint incendiare, agresive, con­testatare, introducind brusc un moment de discontinuitate, dezagregare, ruptura; subiectivitate I obiectivitate; lume interioara I lume exterioara ; aparenta I realitate ; individ I societate (Adrian Marino, 1973).

h. Stare de revolta ,Ruptura" este alimentata din interior de starea de

revolta, atitudinea de ,nonconformism absolut" (Andre Breton), de negarea continua, continutul anarhic, ireme­diabil, individualist, refuzul ordinii existente, furia con­sumatll verbal, revolta morala paroxista.

i. ,Ruptura" goala In avangarda se distinge o ruptura goala, abstracta,

tara alta finalitate decit in ea ~i pentru ea insa~i. o gesticu­latie verbala a revoltei, ca forma goala a paroxismului (tex­tele Beat), finalizind cu o disperare retinuta; cind revolta degenereazll, apare un complex at agresivitafii, manifestat prin scandal.

6

j. Lecturi avangardiste 1 Literatura avangardista se caracterizeaza prin umor

negru, absurd, grotesc, forme nihiliste ~i extravagante ima­ginind o drama existentiala, disperare metafizica radicala, opozitii. rasturnarea ~egatiei in afirmatie, ruptur:a sist~­matica semnificind ehberarea totala, revolta radJcala m numele Jibertatii absolute. ,Avangarda inseamna liber-tate" (Eugen lonescu).

k. Desditu~area spirituala Majoritatea manifestelor de avangarda au in obiec­

tiv descatu~area spirituala, eliberarea de istorie, societate, cultura, anticiparea (cu un mesaj adresat viitorimii), o noua ordine; avangarda este, in acela~i timp, unitara ~i diversificata, universala ~i particulara, eterna ~i istorica, abstracta ~i concreta (Adrian Marino, 1973).

1. Fonnele de revolta Formele de revolta avangardista sint: izolarea, de­

ceptia, sentimentul alienarii ~i damnarii, saturatia, exasperarea, disperarea unor grupuri periferice, inadap­tabile, nerecuperabile, care transforma arta in ,slogan" sau ,marfa". trivializeazli creatia pentru piata. neaga sistematic cultura dominanta, oficiala, refuza modele, de­testli ,gustul" consacrat ~i urmaresc ineditul, originarul, increatul (Adrian Marino, 1973).

m. Procedee Avind un caracter critic, literatura de avangarda se

orienteaza spre farsa, bufonerie, grotesc, parodie, bur­lese, umorul negru, sarcasmul feroce. Ea este inconfor­mista, incomodli, iritanta ~i apeleaza Ia procedee noi: dicteul automat, montajul, colajul, procedeele asociatiei libere, tehnica reportajului, distrugerea logicii ~i sintaxei.

n. Adeziunea politica Fiecare avangarda s-a definit printr-o etica a nega­

tiei ~i revoltei, voia sa ~ocheze, sa epateze burghezul, sa-l

7

transforme ; acestea aveau Ia baz1i un ideal mesianic, dispret fat1i de normele ~i dogmele institutionalizate. Avangardi~tii au aderat Ia mi~cllrile extremiste : futuri~tii italieni Ia fuscism, unii expresioni~ti (Johst ~i Benn) Ia nazism, futuri~tii ~i constructivi~tii ru~i . Tzara ~i supra­reali~tii , Ia comunism (Ovidiu Morar).

o. Dupa darimarea idolilor Manifestindu-se zgomotos, in cllutarea scandalului,

avangardi~tii au venit cu o bogatll literaturli a manifes­telor, pamfletelor, afi~elor incendiare, cu formule ca abo­lirea sintaxei, ,cuvintele in libertate", luarea in rllspllr a conventiilor prin calambururi absurde, umor negru, de­riziune, kitsch, farsli, folosirea unei retorici grandiloc­vente. Dup~ dllrimarea idolilor, avangardi~tii se intorc la mituri primordiale, fac elogiul ma~inii, exploreazll incon~tientul.

p. Cosmopolitismul Cosmopolitismul este o trllsllturli specificli avangardis­

mului, care inchide in sine o ambiguitate (Guy Scarpetta), se inscrie in paradigma larga a modernismului (Matei Calinescu), in opozitie cu traditionalismul; avangarda, increzatoare in mitul progresului, este consideratli un modernism extrem, revolutioneaza limbajul artistic pina la schimbarea de paradigma estetica.

q. Viziunea avangardei Daca modernismul inseamna , de-semnificarea

semnificatilor", avangardismul poate fi inteles ca ,.de-sem­nificarea semnificantilor" (Mircea Martin). in viziunea avangardei, elementul central este imaginea (Adrian Marino), discursul poetic va fi un !ant de imagini (F.T. Marinetti, Tzara ~i Breton) care va provoca un .. ~oc emotional" (Breton) ~i va instaura o noua ordine estetica (Adrian Marino).

8

r. Limbajul poetic in cautarea unei limbi poetice, avangardi~tii au

ajuns Ia experimente inedite: expresioni~tii voiau sa gaseascli ,poemul originar", ,.poemul-strigat" ; futuri~tii ru~i. dadai~tii , suprareali~tii cllutau o limbll poeticll transnationalli : Hlebnikov inventeazll limba ,zaum", Virgil Teodorescu- ,leoparda", Tzara scrie ,poeme ne­gre" ~i ,maori", suprareali~tii cllutau limbajul incon~~i­entului. Limbajul avangardei are urmatoarele trasatun : destructurarea, pulverizarea nucleului semantic, ima­gismul (focalizarea asupra imaginii, ~i nu asupra figu­rilor), literalitatea (Ovidiu Morar, 2005).

9

, TRASATURILE TIPOLOGICE ALE AVANGARDEI

I. SPIRITUL NEGATOR • se manifestl:i sub forma negatiei, care variazl:i in intensitate de Ia contestarea amuzatl:i pinl:i Ia disperarea sinuciga~l:i ; • constituie un motor a! gindirii ~i al imaginatiei scrii­torului avangardist; • i~i gase~te explicatia in conditionl:irile interne (epui­zarea unor continuturi ~i forme de expresie in literaturl:i) ~i externe (cele doul:i razboaie mondiale, frl:imintl:irile so­ciale din perioada marii crize etc.) ; • nu expriml:i o solutie literarl:i, ci mai curind WJ.a existentiall:i; • efectele atitudinii negatoare se percep §i Ia nivelullim­bajului poetic ; • imbracl:i relativ rar forme extreme in avangardismul romanesc (in unele cazuri, aceste forme sint dictate de programul I manifestulla care aderl:i scriitorul).

II . CRIZA LITERATURII • este o cauzl:i a dezvoltl:irii spiritului negator ; • trebuie interpretatl:i nuantat in cazul literaturii tinere cum este cea romanl:i, ~i. in consecintl:i, intimpinatl:i c~ prudentl:i; • vizeazl:i toate aspectele sub care se manifestl:i literatura :

(a) formele institutionalizate; (b) continuturile exprimate ; (c) motivele ~i temele valorizate in perioadele lite­

rare anterioare ; (d) impartirea pe genuri ~i specii literare.

III. SPIRITUL LUDIC • reprezinta o alternativa a spiritului negator; • este implicat in ,. comedia literaturii" , scrisa ~i inter­pretata de avangardi~ti ; • sustine capacitatea poetului avangardist de a schimba ,.ma§tile" : poetul - personaj, poetul - clovn;

10

• contribuie Ia valorificarea motivului ,.lumea ca spectacol" ; • dobinde~te o functie compensatoare in literatura de avangarda.

IV: DESTRUCTIJRAREA TEXTULUI POETIC • constituie o consecinta a atitudinii negatoare fata de literatura ; • atinge toate nivelurile constitutive ale textului : prozodic (versul alb , abolirea structurii strofice), simactic (mo­dificarea statutului detinut de elementele de relatie), stilistico-retoric (abolirea diferentelor dintre planul figurat ~i celnonfigurat, centrarea discursului nu pe figuri de stil, ci pe imaginea care transfigureaza registrele retorice); • favorizeaza viziunea ,.simultaneista" prin dezorgani­zarea semantid a textului ; • instituie mi~carea browniana a elementelor textului poetic; • favorizeaza distaiita dintre afirmarea explicita a unei crize a literaturii (in manifeste ~i programe) ~i afirmarea ei implicita (in practica scrisului) ; • atrage dupa sine anularea distinctiilor de gen.

V. PRIMATUL EXISTENTEI •. i~~ are originea, ca trasatura mai generala a epocii, in VItaiismul bergsonian ~i in filosofia lui Nietzsche ; • exalt.a neincrederea in literatura, ce are ca principala consecmtl:i devalorizarea acesteia ; •. instit~ie opozitia dintre existenta ~i literaturl:i (devalo­nzarea .II~eraturii se face cu mijloacele literaturii) ; • modifica statutul creatorului de literatura (de fapt, refuzul acestui statut) ; • modifica fizionomia ~i statutul operei literare : absenta car~cterului finit, !ipsa de originalitate - efecte ale dezideratului ca literatura sa urmeze cit mai tidel viata: capta~·ea ?lornentului, poezia telegrafica, poezia-reportaj, po~z1a ~~ transcrierea starilor onirice, halucinatorii, deiirante etc. (dupa Gabriela Duda, 1997).

11

2

AVANGARDISMUL (MODERNISMUL EXTREMIST)

• iconoclast • anarhism distructiv • antidogmatism • opozitie • rupturli • hazard • decadent • formalist • gestul teribilist, cabotin • extravaganta • explorarea subcon~tientului • expresie cliutata • neprevazut • bizar, absurd • ermetizare • nonconformism • imagini ~ocante • antipoezie • antiproza, antiroman • antiimagini, antisemnificatie • extravagantli. poza, teatralitate • dinamica , absoluta" • atit~dine an~irazboinica, antifascistli, antiburghezli,

ant1confornusta, antifilistina • nel ini~te existentiala • sfl'irimarea structurilor logice ale operei

12

TEMELE AVANGARDEI

a. Hazardul, neprevazutul Avangarda .,refuza structura ca pe o forma a incre­

menirii", cultiva hazardul, neprevazutul, incit discursul poetic nu se organizeaza intr-o directie anume pentru a releva o idee. Avind un caracter , prin excelenta ima­gistic", poezia refuza o structurare logica ~i trimite spre pointilism, prin care intelegem o nota tie de impresii fu­gare ~i discontinui (Ion Pop).

b. Reclama zgomotoasa Grupurile de scriitori avangardi~ti au adoptat stra­

tegia reclamei zgomotoase, iar manifestarile lor publice au fost privite cu neincredere, ca ni~te spectacole insolite, bizare . Doar citiva avangardi~ti au fost apreciati pentru activitatea lor, de publicul larg ~i critica literara (I. Vinea, Ilarie Voronca). Si proza lui Urmuz a fust primita cu rezerve.

c. Nihilismul absolut inainte de a fi innoitoare, avangarda a fost demo­

latoare, a respins canoanele artei traditionale academice, a valorilor ~i normelor traditionale, conventionale, con­servatoare ; avangarda a fost insurgenta, negatoare, con­testatara, anticlasica, antitraditionala, antiburgheza, antifilistina, antioficiala, antiautoritara, luptlitoare, ac­tivistli, propovliduind "ideologii".

d. Literatura ,manifestelor" . De~i nu intentionau sli impunli canoane ~i "retete" l~terare, avangardi~tii au generalizat noi procedee, moda­h_ta~e de creatie, manifeste, programe, discursul publi­CIStic teoretic, explicativ, incit se poate vorbi de o lite­r_aturli a "manifestelor". Unii avangardi~ti au ramas in hteraturli prin opera lor de animatori, prin elementele novatoare la nivelul tehnicii, viziunii.

13

I

I I I

e. Spre experimentaJism Preocupati de innoirea posibilitlitilor expresive,

avangardi~tii romani se orienteazli spre experimentalism. Rolul avangardismului a fost unul integralist in spiritul unui sistem cultural sintetizator ~i a colaborat cu traditia. Initial, avangardismul romanesc a fost eclectic, voind sa facli din orientarile artistice novatoare o ,sintezli mo­derna" (Marin Mincu).

f. Deformarea motivelor simboliste Multi avangardi~ti au avut legliturli cu simbolismul,

au scris poeme clorotice, dupli care au deformat motivele simboliste, au avut atitudine subversivli fatli de fenome­nele cogsacrate ale literaturii, fatli de atitudinile cli~eizate ~i au instituit o radicalizare a modernismului romanesc.

g. Anticalofilie Avangardi~tii romani i~i exprimau revolta, insub­

ordonarea, scriau poeme-invectivli, ultragiante, erau an­ticalofili (cu exceptia lui Urmuz), interesati de expresia brutalli, ne~lefuitli, de abaterea de Ia punctuatie, de Ia re­guli de sintaxli, de prozodie, de irationalitatea conti­nutului, dezacorduri gramaticale, violenta ideologicli.

h. Individualism extrem Avangarda sustinea libertatea totalli de expresi'e ~i

de gindire, negarea structurilor consacrate, ordinea cla­sicli, era de un individualism extrem ; se urmlirea destruc­turarea programaticli a enuntului, negarea transcendentei sensului.

i. Revolta avangardista Avangarda a fost privitli cu ostilitate, suspiciune, iar

extremi~tii au dezllintuit o prigoanli fatli de evrei. De aceea revolta avangardista s-a indreptat impotriva struc­turilor sociale avind un caracter cosmopolit, antinatio­nalist, antispiritualist. Fiind considerata o arta ,deca­denta", , burgheza", ostila intereselor clasei muncitoare, avangarda se va dizolva.

14

j. Arta viitorului Dupa ce s-a adres~t intr-_un mani~~st tinerimii ,Jos

I Clici s-a prostituat , I. Vmea a m1htat pentru o artli arta .

.. torului, geometncli, abstracta, purli, pentru o punere a vn I . . . d S • l"tu de acord cu ritmul te uu~u .mo e~ne. -a propu~ 111 ~ -

ea sentimentalismulm, mlocmrea romanulm psiho-rar . d " . . logic, in special, cu reportaJul, un teatru e purd emotlVltate.

k. Destructurarea limbajelor Urmarind destructurarea limbajelor artistice, avan­

garda a cultivat bizareria, ~bsurdul, incon~ruentele, imprevizibilul, a cliutat soluti~ ~ocante, ~ ~espms formu­lele estetice perimate, a sustmut autentiCitatea, sponta­neitatea, militantismul, mesianismul, a contestat cenzura.

1. 0 poetica antipoetica Elaborind o poetica antipoetica, avangardismul a in­

semnat antiermetism, antitraditionalism agresiv, a respins artificialul, a suprimat poezia sustinind pictopoezia, a venit cu proclamatii iconoclaste, manifeste incendiare, practici antipoetice.

m. Caracterul sincretic Avangarda nu trebuie inteleasa doar ca experiment

formal, militantism zgomotos, stridenta, violenta, scan­dal, fenomen de ruptura, schisma, radicalitate, noutate absoluta, sincronizare cu civilizatia moderna, reactie polemica: ,Nici un pic de mila . Dupa masacru ne ramine incli speranta unei umanitati purificate" (Tristan Tzara, Manifestul Dada, 1918).

Aceasta avea ~i un caracter sincretic, fiind spatiul de manifestare a mai multor arte, a mai multor genuri ~i specii literare : poezia, proza scurtli, romanul, poemul in prozli, eseistica, memorialistica, reportajulliterar, dramaturgia.

n. Mitizarea tehnicii moderne Dupa ce au contestat modelele traditionale, scrii­

torii constructivi~ti au mitizat tehnica moderna voind sa creeze produse ale spiritului uman farli leglitura cu

15

3