Principiul irevocabilităţii donaţiei.Excepţii şi cauze legale de revocare

Irevocabilitatea actului juridic derivă din principiul consacrat în art 969 C.Civ,

potrivit căruia “convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”, şi

presupune imposibilitatea pentru oricare dintre parţile în cauză să revoce actul prin simpla

manifestare de voinţă, în cazul actului bilateral sau multilateral, cât şi pentru autorul actului

unilateral de a-i pune capăt prin voinţa sa. Aceste dispoziţii, având caracter general şi

imperativ, privesc orice acte juridice. În materia liberalităţilor, datorită necesităţii de a

reglementa raporturile juridice născute între părţi într-un mod mai riguros determinată de

titlul gratuit al operaţiilor juridice în cauză, au fost instituite reguli speciale, principalul efect

constând în mărirea patrimoniului donatarului pe seama patrimoniului donatorului. În acestă

din urmă situaţie, ceea ce se aplică este irevocabilitatea de gradul II, principiu fundamental în

materia liberalităţilor, exprimat în dreptul francez prin formula „donner et retenir ne vaut”,

iar raportat la legislaţia internă, cuprins în art 801 C.Civ1.

Este importantă distincţia între cele două „tipuri” de irevocabilitate, deoarece în cazul

donaţiilor, se prezintă ca o condiţie esenţială pentru formarea valabilă a contractului,

întrucât în ipoteza contrară donaţia ar fi afectată de o modalitate care ar permite donatorului

să diminueze sau să îngreuneze exercitarea drepturilor donatarului de a dispune de bunurile

primite. Astfel, orice clauză prin care donatorul îşi rezervă dreptul de a revoca donaţia facută,

atrage nulitatea absolută a întregului contract, pentru că aceasta este în fapt o condiţie

potestativă, ceea ce înseamnă că donaţia depinde efectiv de voinţa donatorului; în cazul în

care donaţia este divizibilă nulitatea operează însă în limitele clauzei incompatibile.

Ca o particularitate a irevocabilităţii de gradul II, simpla renunţare din partea

donatarului a bunului donat nu poate avea ca efect transmiterea proprietăţii bunului iniţial

donat în patrimoniul donatorului, sigura modalitate prin care acest lucru s-ar putea realiza ar

fi o nouă donaţie. În plus, pentru a se transmite proprietatea bunului în patrimoniul

donatorului iniţial este imperios necesar să existe identitate de obiect (din punct de vedere

material) şi de persoane. Urmărind acelaşi scop, şi anume întoarcerea bunului la donator,

C.Civ prevede posibilitatea pentru părţi de a introduce în contractul de donaţie o clauză prin

care să se stipuleze ca în eventualitatea predecesului donatarului sau al donatarului şi al

descendenţilor săi bunul donat sa revină donatorului, denumită clauză de reîntoarcere

1 “Donaţiunea este un act de liberalitate prin care donatorele dă irevocabil un lucru donatarului care-l primeşte”.

1

convenţională. În alin 2 al art 825 C.Civ se impune însă condiţia ca această clauză să fie

făcută doar în favoarea donatorului1.

În continuare ne propunem să analizăm în linii generale atât cauzele legale de

revocare, cât şi excepţiile de la principiul irevocabilităţii, urmând sa prezentăm succint şi

câteva decizii relevante ale instanţelor.

În legătură cu excepţiile de la principiul irevocabilităţii trebuie să precizăm că

singura excepţie admisă în unanimitate este cea referitoare la donaţia între soţi; nu putem

însă să facem abstracţie în totalitate de donaţia bunurilor viitoare, pe care legiuitorul o

declară ca fiind revocabilă2. Se aduc argumente în sensul contrar, susţinându-se că donaţia ce

are ca obiect bunuri viitoare ar trebui considerată ca fiind nulă, dat fiind că prin bunuri

viitoare se au în vedere acele bunuri care nu au o existenţa determinată la momentul

încheierii contractului de donaţie. Ducând raţionamentul mai departe, se consideră că

bunurile, neexistând încă în patrimoniul donatorului, dobândirea lor atârnă exclusiv de voinţa

sa, donaţia fiind aşadar sub o condiţie potestativă, care contravine principiului irevocabilităţii.

În opinia noastră, considerăm că donaţia ar putea fi afectată şi de o condiţie simplă

potestativă, astfel că donaţia bunurilor viitoare poate fi revocabilă. Prin atenta analiză a art

822 C.Civ3, care este o normă de restricţie şi care nu permite o interpretare extensivă,

observăm că în fapt norma juridică face referire numai la condiţiile pur potestative şi că pe

acestea le declară ca fiind incompatibile cu principiul irevocabilităţii4. În considerarea ca

admisibilă a revocării donaţiei de bunuri viitoare se ridică problema naturii juridice a

bunurilor ce formează obiectul donaţiei. Printr-un simplu exerciţiu de imaginaţie ne putem

gândi la situaţia în care atât donatorul, cât şi donatarul sunt de bună-credinţă, dar din cauza

unor fapte externe voinţei donatorului bunurile nu pot fi dobândite de acesta din urmă. În

acest caz putem admite revocarea donaţiei, dat fiind că nu este incidentă niciuna din cauzele

legale de revocare, dar totusi donaţia nu mai poate avea loc; considerăm această variantă

preferabilă aceleia de a chema donatorul sa raspundă pentru o eventuală evicţiune.

Precizăm că Noul Cod Civil nu mai face nicio referire la ipoteza donaţiei bunurilor

viitoare.

1 Art 825 C.Civ:”Donatorul poate stipula întoarcerea bunurilor dăruite, atât în cazul când donatarul ar muri înaintea lui, cât şi în cazul când donatarul şi descendenţii săi ar muri înaintea sa. Aceste stipulaţii însă nu se pot face decât in favoarea donatorului.”2Art 821 C.Civ:”Donaţiunea între vii pentru bunurile viitoare este revocabilă”3Art 822 C.Civ:”Este nula orice donaţiune făcută cu condiţii a căror îndeplinire atârnă numai de voinţa donatorului”4G.Boroi, Partea Generala.Persoanele, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2010.

2

Cu privire la cealaltă excepţie de la principiul irevocabilităţii, donaţia între soţi,

trebuie să aducem în discuţie şi donaţiile făcute soţilor de către terţe persoane prin contractul

de casătorie. Astfel, deşi dispoziţiile care reglementau aceste tipuri de donaţii au devenit

inaplicabile ca urmare a abrogării Titlului IV din Cartea III C.Civ, “Despre contractul de

căsătorie şi despre drepturile respective ale soţilor”, prin art 49 al Decretului nr. 32/1954

pentru punerea în aplicare a Codului Familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice şi

persoanele juridice, considerăm oportună discuţia întrucât Noul Cod Civil acoperă şi

problema în cauză1. Donaţiile făcute viitorilor soţi exced şi ele sferei de aplicare a

principiului irevocabilităţii; în fapt ceea ce le face irevocabile este destinaţia lor, având

scopul exact de a înlesni întemeirea de familii. Raţiunea reglementării rezidă aşadar în

încurajarea persoanelor să încheie cât mai multe căsătorii.2 Aceste donaţii sunt făcute sub

condiţia rezolutorie a contractării căsătoriei, astfel încât în eventualitatea în care căsătoria nu

se mai face sau ar fi anulată, donaţia este nulă3. În Noul C.Civ se prevede expres caducitatea

donaţiilor, acestea neproducând efecte.

Donaţia între soţi, pe cale de consecinţă în timpul căsătoriei, are la bază afecţiunea

dintre ei. Apare însă în aceste situaţii riscul ca unul dintre soţi sa fie determinat prin diferite

mijloace dolosive (de exemplu prin captaţie sau sugestie) sau îndemnat de o prea mare

afecţiune să facă donaţii excesive. Pe acest motiv se bazează şi leguitorul atunci când are în

vedere înlăturarea principiului irevocabilităţii în materia donaţiilor, pentru ca soţul a cărui

bună-credinţă a fost înşelată să aibă posibilitatea efectivă de a-şi redobândi bunurile donate.

Prin stabilirea cadrului legal al dreptului de revocare se instituie nu doar o excepţie de la

irevocabilitatea de gradul II, ci chiar şi de la irevocabilitatea actului juridic în general, fiind

suficientă manifestarea de voinţă a donatorului. Nici creditorii sau moştenitorii donatorului

nu au dreptul de a revoca pentru că are un caracter strict personal. Este important de

menţionat că dreptul de revocare nu poate fi înlăturat nici măcar prin stipulaţie contrară, fiind

un argument pentru faptul că revocarea donaţiei între soţi eludează chiar şi irevocabilitatea

actului juridic în general.

Între soţi sunt, aşadar, permise o gamă variată de donaţii. Nu contează dacă sunt sub

condiţie potestativă, dacă se impune donatarului obligaţia de a plăti datoriile viitoare şi

nedeterminate ale soţului donator sau dacă donatorul îşi rezervă dreptul de a dispune de

1Art 1030 Noul C.Civ:”Donaţiile făcute viitorilor soţi sau unuia dintre ei, sub condiţia încheierii căsătoriei, nu produc efecte în cazul în care căsătoria nu se încheie”2C.Hamangiu, Al.Băicoianu şi I.Rosetti-Bălănescu, Tratat de drept civil român, vol 3, Bucureşti, 19283C.Hamangiu, Al.Băicoianu şi I.Rosetti-Bălănescu, op. cit.

3

bunurile donate. Cu toate acestea, reîntoarcerea convenţională nu produce efecte legitime, iar

cauzele legale de revocare nu sunt incidente. De asemenea, între soţi sunt interzise în mod

expres donaţiile prin interpunere de persoane1 donaţiile mutuale şi reciproce precum şi cele

deghizate şi indirecte2. Deşi reţinute în mod expres de către legiuitor drept motive de nulitate,

donaţiile mutuale şi reciproce precum şi cele deghizate şi indirecte sunt în fapt fraudă la lege

(fraus omnia corrumpit), modalităţi prin care soţii ar eluda prevederea imperativă a art 937

alin 1 ce consacră revocabilitatea donaţiilor efectuate între soţi3.

Caracterul principal al donaţiei între soţi este de a fi revocabile, tocmai pentru ca

soţul donator să poată reveni asupra deciziei sale de a gratifica pe celălalt soţ. Problema care

se pune este în ce moment poate fi revocată donaţia.

După unii autori aceasta ar fi revocabilă oricând, în timpul căsătoriei, după desfacere,

desfiinţare, sau încetare sau chiar după decesul soţului donatar, caz în care revocarea se face

împotriva moştenitorilor celui din urmă4. Ca atare, donaţia ar urma să fie definitivă şi

irevocabilă doar la moartea soţului donator. Există însă, cu privire la ultimul aspect, o situaţie

de excepţie în care donaţia nu este definitivă şi irevocabilă nici măcar după momentul

decesului donatorului; avem în vedere cazurile în care moştenitorii acestuia decid să revoce

liberalitatea autorului lor, dreptul lor fiind limitat doar la revocarea pentru neexecutarea

sarcinii, dacă există, şi ingratitudine. În practică judiciară s-a întâlnit şi situaţia în care

ulterior introducerii cererii de revocare soţul-donator a decedat5. Nu putem să asimilăm cele

două cazuri întrucât, în timp ce în prima situaţie intervin cauzele legale de revocare, care pot

fi invocate şi de moştenitori, în cea de a doua ipoteză în fapt ne aflăm în limitele stabilite de

regulă pentru motivele ce urmează a fi arătate.Pârâtul a invocat lipsa calităţii procesuale

pasive a moştenitorilor reclamantei de a sta în procesul ce avea ca obiect revocare donaţiei

făcută lui de către defunctă. Achiesăm opiniei argumentată de practică, conform căreia

donaţiile între soţi rămân definitive şi irevocabile doar la decesul donatorului, dar doar atunci

când acesta nu şi-a exprimat voinţa în sensul revenirii asupra intenţiei de a gratifica pe soţul

celălalt. În cazul anterior amintit defuncta-donatoare şi-a manifestat în mod echivoc şi

1 Potrivit art 941 C.Civ sunt interpuse copii soţului donatar din altă căsătorie şi rudele soţului donatar, la moştenirea cărra are vocaţie succesorala2 Art. 940 C.Civ:”Soţii nu pot să îşi dăruiască indirect mai mult decât s-a arătat mai sus (n.n: art 940 C.Civ). Orice donaţiune, deghizată sau făcută unei persoane interpuse, este nulă. Art 939 C.Civ.:”Bărbatul sau femeia care , având copii dintr-un alt maritagiu, va trece în al doilea sau subsecvent maritagiu, nu va putea dărui soţului din urmă decât o parte egală cu partea legitimă a copilului ce a luat cel mai puţin, şi fără ca, nici într-un caz, donaţiunea să treacă peste cuartul bunurilor”.3 Crenguţa Leaua, Validitatea contractelor între soţi, Revista Dreptul, Vol. An X, seria III, nr. 9, 19994 Fr. Deak, Tratat de drept civil.Contracte speciale, vol II, Ed. Universul Juridic, 20075 Tribunalul Bucuresti, dec nr 94/2008, secţia civilă

4

neîndoielnic voinţa de a revoca donaţia efectuată soţului ei, astfel că cei ce vin la moştenire

pot sta în proces în locul ei dat fiind că sunt continuatorii personalităţii defunctei.

Cât despre momentul revocării donaţiei, mai există un punct de vedere care

teoretizează că soţul-donator ar putea reveni asupra manifestării sale de voinţă iniţiale doar în

limitele termenului general de prescripţie de 3 ani, care începe să curgă de la data la care

hotărârea de divorţ rămâne definitivă şi irevocabilă. Opinia se fundamentează pe concepţia

potrivit căreia acţiunea în revocare are un caracter patrimonial şi că, pe cale de incidenţă,

poate fi introdusă în termenul anterior precizat. Deşi aceasta este opinia minoritară, în

practică au existat şi decizii, deşi izolate, care susţin ca moment limită al revocării termenul

de 3 ani1. Sentinţa este criticabilă pentru că este admis în unanimitate că donaţia fiind ad

nutum, nu este necesară o hotărâre judecătorească pentru revocarea acesteia, putându-se face

fie expres, fie tacit de catre donator. Considerăm însă oportun ca donaţia între soţi să fie

supusă unui termen în care aceasta să poată fi revocată, pentru că deşi reprezintă o specie

aparte de donaţie, nu trebuie extrapolat astfel încât să ajungă să producă efecte juridice

inechitabile sau să ameninţe stabilitatea circuitului civil, mai ales ca de lege ferenda, Noul

C.Civ adoptă soluţia revocării donaţiei între soţi doar în timpul căsătoriei2.

Cauze de revocarea dona ţiei

Fiind încadrat în sfera liberalităţilor, alături de legat, contractul de donaţie(singurul

contract din aceasta categorie) poate conduce la consecinţe nefaste pentru cel care dispune

prin el, deoarece donatorul înstrăinează cu titlu gratuit şi irevocabil o parte din patrimoniul

său. Această înstrăinare este susceptibilă de urmări grave pentru gratificator pentru că, în

schimbul prestaţiei sale, el nu obţine o contraprestaţie de la cel gratificat, deşi el îşi

micşorează patrimoniul. Pentru a atrage atenţia asupra importanţei sale, legiuitorul a prevăzut

expres în art 801 C.Civ. că „donaţiunea este un act de liberalitate prin care donatorele dă

irevocabil un lucru donatarului care îl primeşte”, astfel caracterul irevocabil fiind ridicat la

rang de condiţie de validitate pentru formarea lui.

Având în vedere că ulterior gratificării, pot apărea situaţii care nu ţin de voinţa

donatorului, legiuitorul a prevăzut şi anumite motive de revocare a donaţiilor denumite in

literatura de specialitate cauze legale de revocare.Astfel art. 829 C.Civ. arată că

„donaţiunea între vii se revocă, pentru neîndeplinirea condiţiilor cu care s-a făcut,

pentru ingratitudine şi pentru naştere de copii în urma donaţiunii”.

1 Judecătoria sect 2 Bucureşti,sentinţa civilă 1707/19972 Art 1031 Noul C.Civ:”Orice donaţie încheiată între soţi este revocabilă numai în timpul căsătoriei ”

5

1. Survenienţa de copil

Ultima cauză de revocare a donaţiilor este survenieţa de copil ulterior momentului

contractării. Aceasta este singura situaţie când revocarea intervine ope legis, în celelalte două

cazuri, revocarea este judiciară, fiind necesară cererea persoanei îndreptăţite pentru ca

instanţa să pronunţe o astfel de hotărâre. Motivul reglementat de art 836 C.civ.1 a fost

introdus pentru ocrotirea intereselor copiilor; daca s-ar menţine donaţia este posibil ca tatăl-

donator să nu poată să îi ofere condiţii de dezvoltare şi creştere adecvate.

Condiţii necesare : Aşa cum rezultă din textul de lege pentru a fi incident acest articol, este

necesară îndeplinirea a două condiţii cumulative în persoana donatorului:

să nu fi avut copii sau descendenţi la data contractării

ulterior gratificării să i se nască un copil viu

În ceea ce priveşte prima condiţie, prin sintagma copii sau descendenţi înţelegem

descendenţi de gradul întâi , iar în lipsa acestora descendenţii de grad subsecvent2.

Referitor la cea de-a doua, art 836 C.civ. în forma sa iniţială priveşte trei situaţii

alternative ce apar ulterior încheierii acordului de voinţă. Prima vizează dobândirea de

donator a unui copil legitim, noţiune ce era utilizată pentru a denumi copilul din

căsătorie.Cea de-a doua situaţie -dobândirea unui postum- priveşte faptul naşterii unui copil

in urma morţii tatălui său(donator), aceeaşi fiind soluţia şi în privinta descendenţilor de grad

subsecvent ai acestuia, născuţi ulterior decesului său, în absenţa descendenţilor de gradul

întâi. În fine, legitimarea unui copil natural prin maritagiul subsecvent era reglementată în

cartea I, titlul VII, cap. III ,secţiunea I din Codul civil, legea oferind copiilor născuţi sau

concepuţi în afara căsătoriei aceleaşi drepturi ca şi celor din căsătorie, însă numai ca urmare a

recunoaşterii lor prin căsătoria părinţilor fireşti, intervenită ulterior naşterii acestor copii.

Prin intrarea în vigoare a Codului familiei, deosebirile dintre regimul juridic al

copilului din căsătorie(legitim) şi al copilului din afara căsătoriei(natural) au fost înlăturate,

fiind aplicat un regim unic.Astfel textul articolului în discuţie a fost modificat în sensul că

„donaţiunile sunt revocate de drept, dacă donatorul, în urma donaţiunii, dobândeşte un copil

din căsătorie sau din afara căsătoriei, chiar şi postum”. Pentru copilul din afara căsătoriei

1 „Orice donaţiuni prin acte între vii făcute de persoane ce n-au copii sau descendenţi existenţi în timpul facerii lor, oricare ar fi

valoarea acestor donaţiuni şi sub orice titlu s-ar fi făcut, fie chiar donaţiunea mutuală sau remuneratorie, fie în fine donaţiunea în favoarea maritagiului făcută soţilor de oricare altă persoană, afară de ascendenţii lor, sunt revocate de drept, dacă donatorul, in urma donaţiunii, dobândeşte un copil legitim, un postum sau chiar când a legitimat pe un copil natural, prin maritagiu subsecvent”.2 Stefan Naubauer, Consideratii privind incidenta adoptiei in materia revocarii donatiei, Pandectele romane nr.5/ 2002, pag 221

6

născut ulterior donaţiei, pentru a interveni revocarea este necesară stabilirea filiaţiei pe căile

legale1.

Articolul imediat următor arată că revocarea donaţiei va interveni şi în situaţia în care

copilul era conceput la momentul contractării, căci copilul conceput se consideră născut

(infans conceptus pro nato habetur) numai atunci când este în interesul său, iar în acest caz

nu este in avantajul său să fie considerat născut pentru că astfel nu s-ar mai revoca

donaţia.Durata vieţii copilului este indiferentă, revocarea va produce efecte de drept prin

simpla sa naştere, chiar dacă el moare înainte de intentarea acţiunii în restituire.

Se îndeplineşte condiţia dacă în momentul gratificării, donatorul avea un copil

decedat sau dacă era declarat mort printr-o hotărâre judecătorească, deoarece el nu mai este

existent.

Dacă referitor la situaţiile mai sus menţionate, toţi autorii au aceeaşi opinie, în ceea ce

priveşte situaţia copilului declarat dispărut în doctrină au apărut controverse.Unii autori

susţin că şi în acest caz ar interveni revocarea donaţiei, deoarece textul de lege cere un copil

existent, iar cel declarat dispărut este o persoana a cărei existenţa este puţin probabilă.2 Pentru

a susţine aceasta opinie, profesorul Deak susţine că prezumţia introdusă de art. 19 din

Decretul nr.31/1954 - cel dispărut este socotit a fi în viaţă dacă nu a intervenit o hotărâre

declarativă de moarte, rămasă definitivă - operează doar în interesul lui. La fel ca în cazul

copilului conceput, dar nenăscut, şi aici prezumţia ar fi în detrimentul lui.

Potrivit opiniei majoritare , articolul 19 din Decretul nr. 31/1954 este de strictă

interpretare, astel ca în situaţia tratată, donaţia nu va fi revocabilă, dacă ulterior i se va naşte

un alt copil donatorului. În acest sens s-a pronunţat şi practica judiciară.

Cel mai controversat aspect privind această materie este cel referitor la adopţie. În

privinţa efectelor pe care le-ar produce adoptarea unui copil de către donator s-au emis două

opinii diferite.

Potrivit unei păreri3, existenţa unui copil adoptat anterior donaţiei, împiedică

revocarea donaţiei, dacă ulterior donatorul dobândeşte un alt copil, deoarece adoptatul este

asimilat copilului din căsătorie. Conform cu legislaţia în vigoare în materia adopţiei – Legea

1 Însă, ceea ce interesează este data naşterii, nu data stabilirii filiaţiei.În schimb, stabilirea filiaţiei faţă de un copil născut anterior

donaţiei nu atrage revocarea acesteia, deoarece nu se îndeplineşte condiţia cerută de lege.2 Francisc Deak, op. cit. , pag. 254, Eugeniu Safta-Romano, Contracte speciale-incheiere, executare, Ed. Polirom, 199, pag.184,Stefan Naubauer, op. cit., pag 222, Cornelia Toader, Contracte speciale, pag 583 Eugeniu Safta-Romano op.cit,, Stefan Naubauer op.cit.

7

nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei- cel adoptat si descendenţii săi devin rudă cu

adoptatorul, fiind stabilite între aceştia legături de rudenie precum cele din filiaţia firească.

Prin asimilarea adoptatului ca un copil firesc, existenţa lui în familia adoptatoare în

momentul încheierii contractului de donaţie duce la îndeplinirea condiţiei cerute de lege. Iar

dacă donatorul nu avea niciun copil când l-a gratificat pe donatar, adoptarea unui copil

ulterior va conduce la revocarea liberalităţii.

Practica judiciară a confirmat, în schimb, opinia majoritară din doctrină, conform

căreia revocarea va interveni. „numai în cazul în care donatorul, ulterior donaţiunii,

dobândeşte un copil din căsătorie sau din afara căsătoriei, fie chiar şi postum.Copilul

adoptat nu se include în enumerarea limitativă a textului art. 836 C.civ.”1

S-a susţinut că art. 836 C.civ. vizează numai filiaţia firească şi textul este de strictă

interpretare. Astfel, s-a arătat că, pentru a fi îndeplinită cea de-a doua condiţie a revocării

donaţiei, dispunătorul trebuie să dobândească un copil legitim sau nelegitim, fie chiar

adulterin sau incestuos, nu insă adoptat2. Referindu-se la adopţia preexistentă donaţiei acelaşi

autor nota „copilul adoptat ce dăruitorul ar avea în momentul facerii donaţiunii, neintrând în

familia adoptatorului nu se consideră ca un copil legitim sau nelegitim”.Remarcăm ca

adoptatul nu făcea parte din familia adoptatorului.

Potrivit reglementărilor de la acea vreme(era o instituţie a Codului civil),

aceastăopinie se putea susţine, deoarece, în privinţa efectelor, adoptatul primea, alături de

numele său, numele adoptatorului, şi se instituia obligaţia alimentară reciprocă.între

adoptator şi adoptat, adoptatul venea la moştenirea adoptatorului, în concurs cu copii legitimi

ai acestuia din urmă, dar nu avea nici un drept asupra bunurilor rudelor adoptatorului.Mai

mult, descendenţii adoptatului nu puteau veni la moştenirea adoptatorului, nici prin

reprezentare, nici în nume propriu, adoptia fiind văzută ca un contract cu efecte doar între

părţile acesteia – adoptat si adoptator. Rezultă că opinia susţinută de literatura de specialitate

la momentul respectiv era intemeiată, copilul adoptat având, potrivit legii, un statut inferior

copilului legitim.

Dacă la momentul respectiv, opinia părea susţinută de reglementările în materie,

ulterior intrării în vigoare a Codului familiei şi a legilor privind regimul juridic al adopţiei

situaţia adoptatului s-a schimbat3.

1 TJ Valcea, decizia civilă nr.1348/1981, in R.R.D. nr.11, 1982, pag 62, C.A. Bucureşti, s. I, decizia nr. 101/1919.2 D.Alexandresco, Principiile dreptului civil român,vol 2,Bucureşti, Atelierele grafice sosec&co, 19263 În 1997 s-a introdus un singur tip de adopţie, cea cu efecte depline, prin care adoptatul, cât şi descendenţii săi devin rude nu numai

cu adoptatorul, dar şi cu rudele acestuia. Astfel s-a inlăturat adopţia cu efecte restrânse, tocmai din dorinţa de a integra total copilul în

8

Pentru a susţine opinia majoritară, s-a argumentat că dacă s-ar admite revocarea

donaţiei pe motivul apariţiei unui copil adoptat ulterior gratificării, s-ar încalca principiul

irevocabilităţii, adopţia depinzând în principal de voinţa testatorului (conditie simplă

potestativa - deoarece depinde şi de alte condiţii, de exemplu acordarea de către instanţa de

judecată, consimtământul copilului).

Astfel, dacă se admite ca adopţia unui copil dupa încheierea contractului de donaţie

nu atrage revocarea donaţiei, înseamnă că, potrivit simetriei formelor, nici existenţa unui

copil adoptat anterior donaţiei nu va impiedica revocarea in cazul naşterii unui copil ulterior

contractului.

Şi această opinie poate fi combătută, deoarece ea susţine că adopţia ulterioară ar fi

facută cu intenţia de a revoca donaţia, ceea ce ar contraveni cu reglementările în materia

adopţiei1. Prin anularea adopţiei, el nu va mai dobândi un copil viu ulterior contractării cu

donatarul şi astfel nu işi va atinge scopul.

S-a admis o singură situaţie în care adopţia ulterioară ar conduce la desfiinţarea cu

efecte retroactive a donaţiei.Având în vedere că procedura adopţiei se intinde pe o perioadă

lungă,adoptatorul-donator poate ajunge la concluzia ca adopţia nu va fi încuviinţată şi să

doneze o parte din bunuri unei alte persoane, urmând ca ulterior instanţa să pronunţe o

hotărâre favorabilă. Într-o asemenea ipoteză, donatorul nu mai beneficiază de aceleaşi

condiţii financiare pentru a asigura creşterea şi dezvoltarea adoptatului şi ar fi interesat sa

revoce donaţia. Aici nu mai este vorba de o cauză ce ţine doar de voinţa donatorului,

deoarece el nu credea că va mai primi copilul, astfel că nu se poate susţine ca el l-a gratificat

pe donatar în deplină cunoştinţa de cauză. Astfel, în mod excepţional, doctrina a admis că

această situaţie poate conduce la revocarea donaţiei, instanţa civilă fiind obligată să cerceteze

temeinic motivele care l-au determinat pe donator să încheie un astfel de contract în timpul

procesului de încuviinţare a adopţiei.

Tot legat de instituţia adopţiei, s-a mai pus problema referitor la efectele sale în raport

cu părintele firesc al copilului adoptat de o altă persoană. Soluţia dată depinde de felul

adopţiei2; în cazul adopţiei cu efecte depline, copilul pierde legăturile de rudenie cu părintele

firesc, astfel că acesta din urma va putea invoca cauza de revocare a donaţiei in discutie, daca

familia adoptatoare şi de a rupe legăturile cu familia firească.2 Art.5 din legea 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei „adopţia se incheie numai dacă aceasta este in interesul superior al copilului” coroborat cu art. 62 din acelasi act normativ „adopţia este nula, daca a fost incheiata in alt scop decat acela al ocrotirii interesului superior al copilului” 1 Orice adoptie incheiata in alt scop decat cel referitor la interesul superior al copilului este fictiva si va fi declarata nula.2 deşi adopţia cu efecte restrnse nu mai poate fi incheiată, având în vedere că ea nu a fost transformată în 1997 in adopţie cu efecte depline, este posibil să se mai întâlnească în practică astfel de adopţii.

9

ulterior contractarii i se va naste un alt copil (nu are niciun copil existent).În ipoteza adopţiei

cu efecte restrânse, legăturile dintre familia firească şi copilul adoptat se menţin, astfel că în

situaţia contractării unei donaţii, aceasta nu se va mai revoca pentru naşterea unui alt copil.

Efecte: Revocarea va produce efecte retroactive1, de la data încheierii contractului,

considerându-se că bunul nu a ieşit niciodată din patrimoniul donatorului; ele se vor

răsfrânge nu doar asupra donatarului şi a moştenitorilor săi care au dobândit bunul mortis

causa, dar şi asupra terţilor care au obţinut bunul prin acte între vii.

Pentru a se apăra, terţul dobânditor al bunului mobil poate invoca prezumţia de

proprietar prin simpla posesie instituită de art 1909-1910 C.civ., însă numai dacă este de

bună-credinţă. Dacă obiectul donaţiei l-a format un bun imobil, va putea să opună cu succes

donatorului împlinirea termenului de uzucapiune de 10-20 de ani(dacă a fost de bună-

credinţă).

Având în vedere că intervine de drept, nu se cere să se pronunţe o hotărâre

judecătorească, însă dacă donatarul refuză restituirea bunului, donatorul poate cere instanţei

de judecată să constate revocarea de drept2. Nu contează dacă ulterior naşterii copilului,

donatorul a lăsat în posesia donatarului bunul3, important este să nu fi trecut termenul de 30

de ani în care se prescrie acţiunea.Donatarul însă poate opune intervenirea prescripţiei

achizitive, dar numai cea de 30 de ani pentru că el este considerat un terţ de rea-credinţă4.

Bunul se va întoarce în patrimoniul donatorului liber de orice sarcini(chiar dacă în

materia donaţiilor acest efect este prevăzut expres doar pentru revocarea donaţiei pentru

neîndeplinirea sarcinilor, acesta este un principiu general şi se aplica şi în această

situaţie).Dacă donaţia supusă revocării a fost cu sarcini, revocarea se produce doar în limita

folosului gratuit procurat donatarului. De asemena fructele culese de către donatar după

momentul notificării privind naşterea copilului trebuie restituite, fiind considerat posesor de

rea credinţă5 din acel momennt.

Nicio clauză inserată în contractul de donaţie nu va fi valabilă, dacă sunt întrunite

cele două condiţii cerute de lege pentru a interveni revocarea donaţiei pentru survenienţă de

1 Dreptul de a cere revocarea donaţiei se prescrie în 30 de ani de la data naşterii copilului, acesta aparţinând nu doar donatorului, dar si succesorilor săi în drepturi, inclusiv creditorii pe calea acţiunii oblice.2 Dan Chirica, Contracte spciale, Rosetti, 2003, pag 1683 Art.838 C.civ. teza intai : „donatiunea ramane revocata chiar daca donatarul a intat in posesia lucrurilor daruite si ar fi fost lasat in posesia acestor lucruri dupa nasterea fiului donatorului”4 Cornelia toader, Contracte speciale, pag 585 articolul 838 C.civ. „donatorul posesor nu va fi obligat a restitui fructele de orice natura luate de el, decat in ziua in care i se va fi

notificat nasterea fiului”

10

copil1.Dacă însă donatorul doreşte în continuare să îl gratifice pe donatar, va putea reface

donaţia după naşterea copilului.Nu există posibilitatea renunţării la acţiune(că în cazul

ingratitudinii când donatorul poate să îl ierte pe donatar) sau a confirmării donaţiei.

Concluzii referitoare la reglementarea în vigoare

Singurele donaţii prevăzute în art. 836 C.civ care nu sunt supuse acestei reguli sunt

cele făcute în favoarea maritagiului făcute soţilor de ascendenţii lor2, De asemenea sunt

exceptate de la această regulă, donaţiile între soţi pentru că soţii ar trebui să ştie despre

apariţia viitorului copil, în plus donaţiile dintre soţi sunt oricum revocabile prin natura lor

până la moartea donatorului. Însă se pune problema dacă nu ar interveni revocarea de drept a

donaţiilor efectuate soţiei atunci când copilul născut soţului este din afara căsătoriei.

S-a susţinut că nu ar fi revocabile nici donaţiile – daruri manuale sau cele scutite de

raport.Având în vedere că art.836 C.civ nu distinge, ci din contră prevede că donaţiile sunt

revocabile indiferent de titlu, dacă sunt mutuale sau remuneratorii, chiar si cele in vederea

maritagiului făcute de orice persoană soţilor. Din formulare rezultă ca inclusiv darurile

manuale sunt revocabile, deoarece donaţiile făcute în vederea maritagiului sunt în principiu

daruri manuale.Însă în privinţa acestora, în practică nu se intâlnesc probleme, deoarece

darurile manuale sunt în principiu de valori reduse şi nu există interes de a revoca o astfel de

donaţie.

Rezultă că indiferent de voinţa părţilor, se vor revoca donaţiile ulterior survenienţei

de copil, fie că sunt indirecte, dechizate, cu sarcini sau libere de sarcini, darurile manuale(cu

menţiunea de mai sus) sau scutite de raport(indiferent de titlu si natura), remuneratorii sau

mutuale.

Noul cod civil: Se observă că în viitoarea reglementare nu se mai menţine acest caz de

revocare a donaţiilor, art. 1020 prevăzând că „donaţia poate fi revocată pentru ingratitudine

şi pentru neexecutarea culpabilă a sarcinilor la care s-a obligat donatarul.” Prin abrogarea

acestei modalităţi de desfiinţare a donaţiei, s-a înlăturat şi singura cauza de revocare de drept,

art.1021 arătând că atât revocarea pentru ingratitudine, cât şi cea pentru neîndeplinirea

sarcinilor nu operează de drept.3

Opinii personale

1 Art. 839 C.civ.: Orice clauze sau conventii, prin care donatorul ar renunta la revocarea donatiunii pentru nastere de fiu, este nula si fara niciun efect.”2 însă această ipoteză era inutilă, deoarece este logic ca donaţiile făcute de ascendenţi soţilor nu sunt revocabile, deoarece ascendenţii au copii în persoana soţilor.3 Art 1021 Noul Cod civil: „revocarea pentru ingratitudine si pentru neindeplinirea sarcinilor nu operează de drept”

11

În ceea ce priveşte reglementarea în vigoare, considerăm că diferenţierea copilului

adoptat de copilul din căsătorie sau din afara căsătoriei nu se susţine, deoarece prevederile

care confereau un regim juridic inferior acestuia faţă de au fost abrogate de Codul familiei şi

ulterior de cele două legi care au uniformizat statutul adoptatului(singura modalitate posibilă

în prezent fiind cea cu efecte depline care produce tocmai inserarea adoptatului în întreaga

familie a adoptatorului, copilul devenind rudă cu toata familia adoptatorului ţi pierzând orice

legătură cu părinţii fireşti)

Motivaţia că adopţia nu poate fi invocată ca o cauza de desfiinţare a donaţiei pentru că

depinde de voinţa donatorului, nu stă în picioare, în opinia noastră, deoarece orice adopţie

încheiată în alt scop decât protejarea minorului este nulă. Astfel, în situaţia unui litigiu cu un

astfel de obiect - revocarea donaţiei pentru survenienţa de copil prin adopţie – instanta va

putea constata , analizând motivele pentru care a fost incheiată o astfel de adopţie, că este

vorba de o adopţie fictivă şi va pronunţa nulitatea acesteia, respingând revocarea donaţiei.

Dacă totusi am admite opinia majoritară din doctrină că o adopţie ulterioară nu poate produce

efectele în discuţie, nu putem să fim de acord ca un copil adoptat anterior contractării sa nu

împiedice revocarea donaţiei. Adoptatul este asimilat copilului firesc, astfel că el exista in

familia donatorului, neîndeplinindu-se astfel cerinţa ceruta de lege pentu revocarea donaţiei.

Referitor la actul normativ ce urmează a intra in vigoare, considerăm ca înlăturarea

acestei cauze de desfiinţare a adopţiei cu efecte ex tunc nu a fost o soluţie progresivă,

deoarece s-a acordat prioritate stabilităţii circuitului civil, subordonându-se astfel ocrotirea si

intesul superior ale copilului acestui siguranţe economice. Considerăm că o astfel de cauză

era întemeiată, deoarece donaţiile în lipsă de copil se fac în principiu în momentul în care

donatorul încetează să mai spere că va avea un moştenitor. Donatorul va dona o parte din

bunurile sale la o vârstă la care obţinerea unui trai asemănător celui anterior gratificării nu va

mai fi la fel de sigură. Principalul afectat de aceste acţiuni va fi minorul aparut

„imprevizibil”. Dacă se dorea o modificare a acestei cauze pentru a asigura circuitul civil,

mai inţeleaptă ar fi fost soluţia introducerii unui termen de prescripţie sau de decădere mai

scurt. O altă posibilitate era transformarea revocarii donaţiei de drept într-una judiciară, fiind

asimilată celorlalte doua cauze.

2.Revocarea donaţiei pentru ingratitudine

Ingratitudinea este antonimul recunoştinţei, pe care donatarul s-ar cuveni să o aibă

faţă de donator; recunoştinţa nu constituie o obligaţie pozitivă, dar impune donatarului

12

abţinerea de la săvârşirea unei fapte necorespunzătoare la adresa donatorului. În principiu,

toate contractele de donaţie pot fi revocate pentru ingratitudinea donatarului, cu excepţia

donaţiilor făcute de terţi viitorilor soţi înaintea căsătoriei şi donaţilor între soţi.

Desfiinţarea donaţiei pentru ingratitudine este o revocare judiciară şi se pronunăţă

numai la cererea persoanelor îndreptăţite a introduce acţiunea şi numai în baza aprecierii de

către instanţă a faptelor de ingratitudine săvârşite de donatar.Cauzele revocării pentru

ingratitudine sunt limitativ prevăzute de art. 831 C. Civ:

dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului

dacă donatarul s-a făcut culpabil faţă de donator de delicte, cruzimi sau injurii grave

dacă donatarul refuză fără temei de a da alimente donatorului

În prima situaţie, pentru ca donaţia să fie revocabilă, nu se cere o condamnare penală

a donatarului, ci este suficient să se stabilească de către instanţa de judecată intenţia de a

ucide donatorul chiar dacă nu a fost concretizată. Prin atentat vom înţelege deci voinţa

donatarului de a-l ucide pe donator. Este indiferent dacă donatorul a fost ucis sau nu şi

totalmente irelevant dacă donatarul, minor sau major1, a fost sau nu condamnat pentru fapta

sa. Uciderea din culpă sau în legitimă apărare a donatorului de către donatar nu poate duce la

revocarea donaţiei pe acest temei.

Potrivit art. 831 C.Civ. pct.2, donaţia va fi revocată în cazul săvârşirii de către

donatar asupra donatorului a unor delicte, cruzimi sau injurii grave. Gravitatea faptelor se

apreciază numai de către instanţa de judecată. Actele de cruzime vizează integritatea

corporală şi sănătatea donatorului, indiferent daca au fost săvârşite de donatar sau de o altă

persoană din ordinul acestuia. Când faptele sunt consecinţa actelor provocatoare din parte

donatorului atunci revocarea nu va mai opera. Injuriile reprezintă insulte grave care ating

onoarea, demnitatea sau reputaţia donatorului. Nu are relevanţă dacă injuriile au fost săvârşite

în public sau într-un cadru restrâns, în scris sau verbal. Jurisprudenţa a stabilit că simplele

certuri dintre donator şi donatar nu constituie motive pentru revocarea donaţiei2.

Rămâne obligaţia instanţei judecătoreşti să aprecieze în fiecare caz în parte, gravitatea

faptelor. Ca şi in cazul atentatele împotriva vieţii donatorului, manifestările de ingratitudine

trebuie să fie săvârşite cu intenţie3.

1 În ceea ce îl priveşte pe minor, este necesar ca el să-şi dea seama de consecinţele faptei sale.2 Judecătoria Rurală Salcia, Teleorman, decizia din 3 aprilie 1924 « Pentru ca o donaţie să poata fi revocată pentru injurii aduse persoanei dăruitorului, se cere ca aceste injurii să aibă o gravitate însemnată; de unde rezultă că nişte simple cuvinte injurioase aduse dăruitorului, nu pot fi o cauză de revocare a donaţiei »3 Rezultă ca nu vor fi luate in calcul cele comise din culpa sau cele comise de un alienat mintal

13

Revocarea donaţiei pentru refuz de alimente presupune ca donatorul să fi ajuns la

nevoie, iar donatarul, deşi având posibilitatea, să-i refuze fără justificare ajutorul alimentar pe

care i-l impune obligaţia de recunoştinţă1. Refuzul donatarului nu va putea fi sancţionat cu

revocarea, dacă donatorul are rude în situaţia de a-i putea acorda întreţinere. Cuantumul

valoric al alimentelor nu trebuie să depăşească valoarea donaţiei.

În cazul în care bunul a fost donat mai multor persoane, dar numai una dintre acestea

se face vinovată de ingratitudine, revocarea donaţiei va acţiona numai împotriva vinovatului.

De aici rezultă caracterul de pedeapsă civilă a revocării donaţiei pentru ingratitudine. Aşadar

moştenitorii donatarului nu pot fi obligaţi să restituie bunul primit de autorul lor cu titlu de

donaţie şi pe care ei l-au moştenit de la acesta, chiar şi atunci când acţiunea în revocare a fost

introdusă în timpul vieţii donatarului, dar până la decesul acestuia acţiunea nu fost finalizată.

Caracteristici:Acţiunea în revocarea donaţiei pentru ingratitudine este o pedeapsă civilă,

care se caracterizează prin următoarele:

- este o acţiune strict personală, putând fi intentată numai de donator, persoana

împotriva căreia faptele au fost săvârşite, întrucât implică dezlegarea unei probleme morale

de vinovăţie şi de iertare sau de aplicare a pedepsei.

- din aceleasi considerente, acţiune nu poate fi exercitată nici de către creditorii

donatorului, pe cale acţiunii oblice conform art. 974 C.Civ. şi nici de către moştenitorii lui –

deşi acţiunea are caracter patrimonial.În mod excepţional, moştenitorii devin titularii acţiunii

în revocare în următoarele două cazuri: atunci când acţiunea a fost intentată de donator, dar

acesta a decedat înainte de terminarea procesului, când o continuă sau atunci când donatorul

decedează înainte de expirarea termenului în care acţiunea putea fi intentată2.

- titularul acţiunii îl poate ierta pe donatar, iertarea se prezumă dacă a trecut un an din

ziua săvârşirii sau aflării faptului fără ca să se fi cerut revocarea3.

- termenul de un an nu este un termen de prescripţie, ci un termen de decădere bazat

pe o prezumţie legală care nu este supus cauzelor de întrerupere şi de suspendare stabilite în

materie de prescripţie. În doctrină s-a susţinut şi teoria conform căreia ar fi un termen de

prescripţie şi, deci ar fi supus regulilor prevăzute în Decretul 167/1958, deoarece termenele

1 Jurisprudenţa a arătat că: „Decăderea prevăzută de art. 833 C.civ.nu operează în ceea ce priveşte prestarea întreţinerii, în cazul în care donatorul a refuzat alimentele oferite de donatar ».2 Art 833 alin 2, teza 2 „Actiunea de revoare nu se poate intenta (...),nici de ereyii donatorului in contra donatarului, afara numai daca, in acest caz, actiunea s-a intentat de donator, sau donatorul a murit in anul in care putea intenta actiunea”.3 TJ Vaslui, decizia nr.895 din 17.06.2008 : „fiind vorba de o pedeapsa, titularul actiunii – donatorul- il poate ierta pe donatar. Potrivit art 833 alin 1 C.civ, iertarea se prezuma daca a trecut un an din ziua savarsirii faptului sau din ziua cand donatorul a luat cunostinta de acest fapt.”

14

de decădere sunt scurte, iar acesta este destul de lung, însă practica judecătorească şi

majoritatea autorilor s-au raliat la prima opinie.

- acţiunea în revocarea donaţiei pentru ingratitudine poate fi intentată doar în contra

autorului faptului de ingratitudine. Dacă el moare fără ca acţiunea să fi fost intentată sau

terminată ea se stinge, adică nu poate fi pornită, dar nici măcar continuată împotriva

moştenitorilor donatarului. Dacă sunt mai mulţi donatari, acţiunea în revocare nu poate fi

admisă decât împotriva celor care s-au făcut vinovaţi de ingratitudine. Face excepţie însă

situaţia în care contractul cuprinde o clauză conform căreia actele de ingratitudine comise de

unul dintre donatari duce la revocarea lui şi faţă de ceilalţi.

- acţiunea în revocare pentru ingratitudine nu este o acţiune în rezoluţiune (cum este

revocarea pentru neexecutarea sarcinii) sau în constatarea desfiinţării de drept a contractului

(ca în cazul revocării pentru survenienţă de copil), ci o acţiune în restituire cu caracter de

pedeapsă, deci esenţialmente personală, iar admiterea acţiunii nu produce efecte retroactive

faţă de terţi.

- astfel, întrăinările şi constituirile de drepturi făcute de donatar în favoarea terţilor

asupra bunurilor donate până la data intentării acţiunii rămân valabile. Pentru a înlătura

aceste efecte, donatorul va înscrie în cartea funciară dreptul său de a cere revocarea,pentru a

o face opozabilă şi terţilor subdobânditori. Aşadar dacă bunul se mai găseşte la donatar,

acesta este obligat să îl restituie donatorului, care, însă este ţinut să suporte sarcinile şi

ipotecile constituite de donatar înainte de revocare asupra bunului. Donatarul este obligat

într-un asemenea caz să indemnizeze pe donator în mod corespunzător pentru scăderea

valorii bunului. Însă în cazul în care bunul donat nu s-ar mai găsi la donatar în momentul

revocării, fiind înstrăinat de acesta, donatorul are dreptul doar la contravaloarea lui, calculată

la data pronunţării hotărârii de revocare. Principiul resolutio jure dantis, resolvitur jur

accipientis nu mai este aplicabil în cazul revocării donaţiei pentru ingratitudine, deoarece

terţul dobânditor nu poate fi sancţionat pentru o faptă care nu-i este imputabilă.În privinţa

fructelor, art.834 alin 2 C.civ. prevede că ele se restituie numai de la data cererii de

revocare,deşi de la comiterea faptului, donatarului ar trebui să fie tratat ca un posesor de rea-

credinţă. Dispoziţia se aplică, deoarece până în momentul introducerii cererii nu se ştie dacă

donatorului îl va ierta. Mai mult, dacă ne-am raporta la momentul comiterii faptei de

ingratitudine, donatarul ar renunţa la perceperea fructelor pe care trebuie să le restituie.

15

Toate donaţiile (făcute prin act autentic, dar manual etc.) sunt supuse revocării pentru

cauză de ingratitudine.

Noul Cod Civil: Revocarea donaţiei pentru ingratitudine în proiectul noului cod civil

primeşte o extindere a noţiunii întrucat prin art. 1023 lit a) donatarul trebuie să fi făcut atentat

nu numai la viaţa donatorului, dar şi a unei persoane apropiate lui, sau ştiind de intenţia de

atentat a altor persoane nu l-a înştiinţat. Astfel în această redactare se aduce o ocrotire mai

largă şi adecvată a relaţiilor în privinţa respectului şi recunoştiinţei datorate de donatar

persoanei gratificate. Caracterul intuitu personae al donaţiei se respectă căci sunt avute în

vedere viaţa, integritatea fizică şi morală a donatorului în complexitatea sa: persoana acestuia

în mod direct, pericolul iminent provenit din partea unui terţ, situaţia celor apropiaţi

donatorului, persoane care dacă ar suferi o vătămare adusa vieţii şi integrităţii, ea s-ar

răsfrânge moral şi asupra gratificantului.

În proiectul noului cod civil în art. 1023 lit.b) se foloseşte sintagma ”fapte penale’’,

avându-se în vedere atât crimele, cât şi delictele de care se poate face vinovat donatarul.

Astfel cele două extensii în ocrotirea persoanei gratificantului sunt date nu doar de corelarea

terminologiei juridice şi aria de cuprindere a situaţiilor de fapt avute în vedereşi,ci şi de

practică, ingratitudinea prin omisiune sau fapta unui terţ fiind des folosită pentru a evita

sancţiunea art. 829 C. civ .

Cât priveşte lit.c) a aceluiaşi articol avem o circumstanţiere complexă a constatării

ingratitudinii pentru refuzul de alimente. Donatorul trebuie să se afle în starea de nevoie cu

privire la acordarea alimentelor, iar refuzul se apreciază în limitele emolumentului donaţiei la

valoarea actuală.

În situaţia reglementată, o primă apreciere cade asupra stării de nevoie în care se află

gratificantul cu privire la acordarea de alimente şi în mod obişnuit se au în vedere

patrimoniul şi veniturile sale, cât şi inexistenţa altor persoane cărora să le incumbe obligaţia

legală de întreţinere.

Noutatea constă în aprecierea refuzului la emolumentul donaţiei, acest text propus

fiind în favoarea donatarului, căci aflat în stare de nevoie i se poate opune refuzul de alimente

dacă prestaţia întrece emolumentul bunului donat. Cât priveşte « valoarea actuală a donaţiei »

ea nu poate fi decât valoarea de circulaţie de la data judecării litigiului. Atât starea de nevoie,

cât şi emolumentul se raportează la acest moment.

3.Revocarea donatiei pentru neexecutarea sarcinilor

16

Donaţia este cu sarcină atunci când donatarului îi este impusă o obligaţie pe care trebuie s-o

execute după acceptarea donaţiei1.

Pentru a produce efecte juridice, sarcina trebuie să îndeplinească cerinţele comune: de a fi

posibilă, licită2 şi morală. Ea poate fi stipulată fie în favoarea donatorului, fie a unei terţe

persoane, fie chiar în favoarea donatarului însuşi, cu condiţia ca donatorul să aibă vreun interes,

fie şi numai de ordin moral, în îndeplinirea sarcinii. Dacă sarcina s-a stipulat în favoarea

donatarului, donaţia este pur gratuită, însă, în caz de neexecutare ea poate fi revocată pe acest

temei. Dacă sarcina este stipulată în favoarea donatorului sau a unui terţ, în măsura sarcinii,

donaţia nu mai este doar o liberalitate.

Deşi art.829 C.civ. vorbeşte de revocarea donaţiei „pentru neîndeplinirea condiţiilor cu care

s-a făcut”, doctrina şi jurisprudenţa sunt unanime în a considera că, de fapt, textul se referă la

neîndeplinirea sarcinilor pe care donatarul şi le-a asumat şi nu la condiţii– modalităţi ale actului

juridic3. Deşi sarcina se aseamană cu o condiţie rezolutorie (nici una dintre ele nu afectează

naşterea dreptului şi în caz de realizare a condiţiei sau de revocare a donaţiei pentru neexecutarea

sarcinii efectele sunt retroactive) ele nu trebuie să fie confundate, deoarece regimul lor juridic

este diferit, cel puţin sub două aspecte:

În cazul condiţiei rezolutorii, chiar dacă este potestativă din partea donatarului, nu se

creează nici o obligaţie pentru el (acţionează cum doreşte şi fără riscul de a-şi vedea angajată

răspunderea), căci condiţia este numai o modalitate care, în caz de realizare, desfiinţează dreptul .

În schimb, sarcina obligă pe donatar, în caz de neexecutare putându-se recurge la măsuri de

executare, creditorul având dreptul la acţiunea în executare silită.

Condiţia operează de drept (art 1019 C.civ.), în schimb revocarea donaţiei pentru

neexecutarea sarcinii trebuie să fie cerută justiţiei (art.832 C.civ.).

Donaţia cu sarcini fiind în limita acestora un contract sinalagmatic, urmează în privinţa lor

regimul juridic al contractelor sinalagmatice. Neîndeplinirea sarcinilor de către donatar atrage

aplicarea dispoziţiilor art.1020 şi 1021 C.civ., donatorul fiind în drept să opteze între a cere

executarea silită a obligaţiilor donatarului sau a cere revocarea donaţiei.

1 Tribunalul Iaşi a stabilit printr-o decizie că „atunci când donaţia este cu sarcină, donatarul este obligat la îndeplinirea prestaţiei ce-i este impusă, iar în cazul neîndeplinirii sarcinilor la care s-a obligat în folosul donatorului , acesta din urmă şi chiar succesorii lui universali au dreptul să ceară rezoluţiunea donaţiei. Donatarul nu se poate sustrage acestei sarcini, chiar dacă ar renunţa la beneficiul liberalităţii din contractul de donaţie, fiindcă donaţiile oneroase nu sunt altceva decat niste convenţii sinalagmatice” . 2 Potrivit art.93 alin.2 din Legea nr 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii , donaţiile către serviciile publice de urgenţă nu pot fi efectuate în vederea obţinerii unor privilegii care duc la discriminare în acordarea asistenţei de urgenţă3 Folosirea noţiunii de „condiţii” îşi se explica astfel:în concepţia legiuitorului român, aşa cum rezultă din dispoziţiile art 1020 C. civ, rezoluţiunea (revocarea) se întemeiază pe o condiţie rezolutorie tacită, aşadar neîndeplinirea sarcinii echivalează cu neîndeplinirea condiţiei rezolutorii tacite.

17

În doctrină şi în jurisprudenţă s-a admis că revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea

sarcinilor operează în aceleaşi condiţii şi are aceleaşi efecte ca rezoluţiunea convenţiilor

sinalagmatice. Astfel, revocarea donaţiei nu poate opera decât în cazul în care neîndeplinirea

sarcinii din partea donatarului este imputabilă acestuia. În acest sens a fost pronunţată şi o

decizie1. Acţiunea în revocarea donaţiei este inadmisibilă dacă executarea sarcinii de către

donatar a devenit imposibilă din culpa donatorului sau fără ca vreuna din parţi să fie în culpă.

Ca şi rezoluţiunea convenţiilor sinalagmatice, revocarea donaţiei nu operează de plin drept,

potrivit art.932 C.civ., ea trebuind să fie pronunţată de justiţie în condiţiile art.1021 C.civ.,

instanţa fiind în drept ca, după circumstanţe, să acorde şi un termen de graţie donatarului pentru

îndeplinirea sarcinii; părţile sunt însă libere să stipuleze fie un pact comisoriu expres– în temeiul

căruia revocarea să opereze de plin drept în caz de neîndeplinire a sarcinilor, fără notificare şi

fără cerere de chemare în judecată- fie o clauză în temeiul căreia donatorul renunţă la dreptul de a

cere revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinilor2. Revocarea este posibilă şi în cazul în

care sarcina neexecutată este o rentă viageră constituită cu titlu gratuit, grefată pe o donaţie

directă a cărei revocare se cere. În cazul rentei constituite cu titlu gratuit nu se aplică art 1646-

1647 C.civ., care interzic rezoluţiunea pentru neplata rentei înfiinţate „cu titlu oneros”.

Acţiunea în revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinilor aparţine în principiu

donatorului; ea poate fi exercitată însă şi de moştenitorii lui3 împotriva donatarului sau a

moştenitorilor săi .În cazul în care sarcina a fost stipulată în favoarea unui terţ, acesta, nefiind

parte în contractul de donaţie încheiat între stipulant şi promitent, nu are dreptul de a cere

revocarea, acest lucru putându-l face numai donatorul. El poate cere doar executarea obligaţiei.

Dacă dreptul donatarului a fost înscris în cartea funciară, acţiunea în revocare pentru

neîndeplinirea sarcinilor va produce efecte faţă de terţi numai de la data notării în cartea funciară

a acţiunii.

Revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinilor de către donatar produce efecte şi

pentru trecut, conducând la reîntoarcerea bunurilor donate la donator, libere de orice sarcină sau

1 Tribunalului judeţean Arad: în speţă a fost vorba de o donaţie cu sarcini care nu au putut fi îndeplinite de către donatar deoarece donatorul în favoarea căruia fuseseră stipulate sarcinile a decedat înainte ca executarea să fie posibilă. Instanţa de judecată a respins acţiunea în revocarea donaţiei introdusă de moştenitorii defunctului pe motiv că, urmare a decesului donatorului, donaţia s-a transformat într-o donaţie fără sarcini, dar ulterior doctrina a argumentat corect că soluţia pronunţată este valabilă nu pentru motivele invocate, ci pentru acela al lipsei culpei donatarului la îndeplinirea sarcinii

2 Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr 1569/1956, a precizat însă că renunţarea la dreptul de a cere revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinilor nu afectează cu nimic revocarea donaţiei pentru celelalte motive arătate de art 829 c civ: ingratitudine şi naşterea de copii în urma donaţiunii.

3 acţiunea în revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinilor este transmisibilă prin deces, întocmai ca orice alt drept patrimonial, moştenitorii putând să exercite direct, şi nu doar să continue dacă ar fi fost introdusă de autorul lor; dacă există mai mulţi moştenitori care nu se înţeleg, iar sarcina este divizibilă , fiecare poate cere revocarea separat, pentru partea sa de moştenire, iar dacă sarcina este indivizibilă oricare dintre ei poate cere revocarea pentru totalitate), precum şi de creditorii săi pe cale oblică ( art.974 C.civ.)

18

ipotecă, chiar dacă donatarul ar fi constituit unele sarcini reale asupra bunului donat. În situaţia în

care bunul imobil a fost înstrăinat de donatar, atunci donatorul îl va putea revendica de la terţii

subdobânditori, dacă donaţia a fost revocată, terţul putând opune doar împlinirea termenului de

prescripţie. Restituind bunul, donatarul va trebui să predea donatorului şi fructele. În cazul în care

donatarul a adus între timp îmbunătăţiri lucrului donat, el are dreptul la o despăgubire

corespunzătoare- vor fi plătite donatarului inclusiv cheltuielile care au sporit valoarea bunului;

acest drept, prescriptibil în termenul general prevăzut de lege, se naşte odată cu introducerea

acţiunii în revocarea donaţiei.

Aşa cum am precizat anterior, instituţia revocării donaţiei pentru neexecutare de sarcini

este menţinută în proiectul Noului Cod Civil în aceeaşi parametrii, fiind singura cauză de

revocare nemodificată.

19