suport de curs consilierea si educarea carierei final

96
INVESTEŞTE ÎN OAMENI! Proiect finanţat de Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 Axa prioritară 1 “ Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere ” Domeniul major de intervenţie 1.3 “Dezvoltarea resurselor umane în educaţie şi formare profesională” Titulul proiectului: “MODEL DE CONSILIERE CENTRAT PE CONSILIEREA ŞI EDUCAREA CARIEREI ELEVILOR”, Cod Contract: POSDRU/87/13/S/62350 CURS CONSILIEREA SI EDUCAREA CARIEREI ELEVILOR Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor 1

Upload: ginaalexacimpianu

Post on 25-Oct-2015

135 views

Category:

Documents


15 download

TRANSCRIPT

Page 1: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

INVESTEŞTE ÎN OAMENI!Proiect finanţat de Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 “ Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere ”Domeniul major de intervenţie 1.3 “Dezvoltarea resurselor umane în educaţie şi formare profesională”Titulul proiectului: “MODEL DE CONSILIERE CENTRAT PE CONSILIEREA ŞI EDUCAREA CARIEREI ELEVILOR”,Cod Contract: POSDRU/87/13/S/62350

CURS

CONSILIEREA SI EDUCAREA CARIEREI ELEVILOR

SUPORT DE CURS

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

1

Page 2: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

2

CUPRINS

Modulul I: Concepte, teorii şi etape în consilierea carierei elevilor______________________________3

I. Delimitări conceptuale___________________________________________________________________3

II. Teorii privind consilierea vocatională_______________________________________________________7

III. Etape in dezvoltarea carierei. Factorii implicati_____________________________________________11

Modulul II: Personalitatea elevilor din perspectiva educării carierei_________________________15

I. Psihologia vârstelor_____________________________________________________________________15

II. Particularităţi individuale – cerinţe speciale, talent, aptitudine, geniu, inteligenţă emoţională________23

III. Planul de carieră şi egomarketing________________________________________________________34

Modulul III: Consilierul de cariera – personalitate si competenta___________________________41

I. Abilităţile şi competenţe consilierului, Codul deontologic______________________________________41

II. Lumea profesiilor _____________________________________________________________________48

III. Piaţa muncii__________________________________________________________________________54

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

2

Page 3: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

3

MODULUL I: CONCEPTE, TEORII ŞI ETAPE ÎN CONSILIEREA CARIEREI ELEVILOR

I. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

De la „profesiune” la „carieră”

D. Super (1978) propune înlocuirea termenul de profesie cu cea de “carieră”. Defineşte cariera ca fiind

o „succesiune de ocupaţii, de îndeletniciri şi poziţii pe care le are o persoană în decursul perioadei active a vieţii

sale”, în unele situaţii incluzând şi funcţii prevocaţionale ale elevului respectiv postvocaţionale ale pensionarului

activ. Totodată cariera nu se rezumă numai la viaţa profesională, ci include şi viaţa extra-profesională.

În prezent cariera reflectă traseul de dezvoltare al unei persoane prin învăţare şi muncă.

Orientarea carierei – consilierea carierei

Orientarea privind cariera are ca scop dezvoltarea personală şi înzestrarea individului cu cunoştinţe şi

abilităţi necesare pentru realizarea unui management eficient al propriei cariere.

Astfel orientarea în carieră are o accepţiune mai largă şi cuprinde activităţi de informare, consiliere şi

educaţie pentru carieră.

Orientarea carierei – constă din acele activităţi şi programe prin care indivizii sunt ajutaţi în asimilarea

şi integrarea cunoştinţelor, a experienţei în corelaţie cu:

autoînţelegerea – care include cunoaşterea propriei personalităţi şi raportarea acesteia la

personalităţile altora;

înţelegerea mecanismelor de funcţionare a societăţii şi, prin urmare, a acelor factori care contribuie la

schimbarea permanentă a acesteia, incluzând aici şi atitudinea faţă de muncă;

conştientizarea rolului pe care-l poate juca timpul liber în viaţa personală;

înţelegerea necesităţii unei multitudini de factori cu rol activ în planificarea carierei;

înţelegerea necesităţii informaţiilor şi a abilităţilor în obţinerea succesului şi a satisfacţiei în activităţile

de muncă, dar şi în activităţile desfăşurate în timpul liber;

învăţarea procesului de luare a deciziilor în alegerea şi dezvoltarea carierei. (Klein, 2001)

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

3

Page 4: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

4

Consilierea în carieră vizează dezvoltarea abilităţilor pentru rezolvarea unor probleme, dificultăţi

specifice legate de carieră (insatisfacţie în activitatea şcolară, dificultăţi de învăţare, greutăţi în luarea unor

decizii privind cariera, anxietate legată de carieră etc.), adică este o intervenţie de natură psihologică (Lemeni,

Miclea, 2004).

Consilierea carierei este o formă de asistenţă continuă acordată individului în procesul de adaptare la

mediul schimbător al muncii. Prin acest proces clientul este ajutat să îşi identifice interesele, preferinţele pentru

o profesie, domeniu, se verifică dacă are aptitudinile necesare, se evaluează şansele de reuşită profesională.

„Consilierea este o formă de socializare sau învăţare socială prin faptul că oferă indivizilor noi

experienţe şi informaţii prin care pot să-şi contureze mai bine, şi să-şi dezvolte identitatea şi imaginea de sine,

să se integreze cu succes sau să le faciliteze depăşirea unor contexte critice ale vieţii.” (Jigău, 2001)

Conform Declaraţiei Asociaţiei Internaţionale de Orientare Şcolară şi Profesională (AISOP) de la

Stockholm (1995), consilierea şi orientarea sunt servicii care au menirea să ajute tinerii şi adulţii:

„să se înţeleagă mai bine şi să se evalueze,

să comunice eficient cu alţii,

să elaboreze planuri cu privire la propria carieră şi la formarea adecvată necesară,

să aibă în vedere cariere alternative,

să facă faţă cu succes diferitelor obstacole pentru a-şi câştiga locul în societate şi pe piaţa

muncii” (Jigău, 2001.)

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

4

Page 5: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

5

Educaţia pentru carieră este o intervenţie educaţională de dezvoltare a deprinderilor şi abilităţilor

necesare pentru managementul propriei cariere. Principalele elemente diferenţiatoare între educaţia pentru

carieră și consilierea carierei sunt prezentate în tabelul următor:

Educaţia pentru carieră Consilierea în carieră

Cine oferă? Profesori abilitaţi, consilierul/psihologul

şcolar

Consilierul /psihologul şcolar

Scop: Dezvoltarea de deprinderi, atitudini şi

cunoştinţe utile în luarea deciziilor de

carieră şi managementul ofertelor

educaţionale şi profesionale

Oferirea suportului necesar pentru luarea

deciziilor şi realizarea unor planuri

individualizate legate de carieră

Grup ţintă Grupuri/clase de elevi

Grupuri de părinţi

Individ (elevi, părinte, profesor) sau grup

Modalităţi

de realizare

Exerciţii de autocunoaştere realizate în

grup

Informare cu privire la trasee

educaţionale şi profesii

Dezvoltarea deprinderilor şi atitudinilor

legate de carieră prin activităţi de grup

Activităţi ce facilitează cunoaşterea

lumii carierelor

Informare asupra posibilităţilor de

consiliere în carieră

Evaluarea psihologică a aptitudinilor,

intereselor, personalităţii

Informare cu privire la trasee

educaţionale şi profesii

Consiliere psihologică individuală sau

de grup pe probleme legate de carieră

Exersarea unor abilităţi legate de

carieră

Asistenţă în realizarea planului de

carieră

Managementul conflictelor, mediere

Intervenţii în situaţii de criză

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

5

Page 6: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

6

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

6

Jurnalul de curs

Ce am învăţat

.......................................................................

.......................................................................

Ce ştiu

........................................................................

........................................................................

Ce mai vreau să ştiu

........................................................................

........................................................................

Page 7: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

7

Site –uri resursă:

www.pagini-scolare.ro

www.asociatia-profesorilor.ro/Consilierea-activitate-de-formare-a-elevului.html

www.arcs.ro

www.upet.ro/centre/Alumni/pdf/Ghid%20consiliere%20si%20orientare%20in%20cariera.pdf

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

7

Page 8: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

8

II. TEORII PRIVIND CONSILIEREA VOCATIONALĂ

Teoriile prezintă viziuni diferite, viziuni legate de persoana care își dezvoltă cariera, mediul în care se

dezvoltă cariera, natura acţiunilor în dezvoltarea carierei.

TEORII GENERALE ALE CONSILIERII ŞI EDUCĂRII CARIEREI

Teoria adaptării (Frank Parson) – are în centrul ei stabilirea caracteristicilor personalităţii (puncte tari)

care disting persoana de alte persoane, care ar putea să o facă să se adapteze mai bine la cerintele

unei activităţi profesionale. Aceste caracteristici ale personalităţii pot da o anumită zona de preferinţe

privind activitatea profesională. Plecând de la această abordare, devine important pentru fiecare

persoană să-și cunoască punctele tari și factorii care îi sprijină în îmbunătăţirea capacităţii de adaptare.

Parson scoate în evidenţă că între punctele tari ale persoanei şi factorii de adaptare există o legătură

logică strânsă.

Teoria interacţiunii dintre persoană şi mediu (John Holland) - Persoana și mediul se completează

împreuna într-o formă dinamică interdependenţa dintre ele influenţându-le pe ambele. Individul se

îndreaptă către un anumit mediu de muncă congruent cu tipul său de personalitate și mediul de muncă

în evoluţia sa influenţează și evoluţia individului. Conform acestei teorii:

o alegerea ocupaţiei reprezintă o expresie a personalităţii,

o inventarele de interese sunt inventare ale personalităţii,

o stereotipurile vocaţionale au implicaţii psihologice şi înţelesuri sociologice,

o membrii aceluiaşi domeniu de activitate au personalităţi similare, precum şi istorii similare ale

dezvoltării personalităţii, astfel vor răspunde similar la multe situaţii, probleme, punându-şi

amprenta asupra mediului de muncă,

o satisfacţia vocaţională, stabilitatea şi realizarea în profesie depind de congruenţa dintre propria

personalitate şi mediul în care individul lucrează.

Teoria dezvoltării (Super, Gottfredson) – Teoria este centrată pe procesul în care persoanele fac

alegeri privind cariera. Dezvoltarea carierei este un proces de maturizare: proces în care persoanele

trec prin diferite stagii. În fiecare stagiu calităţile personale care se dezvoltă sunt diferite și de aceea,

inclusiv mediul cere diferite sarcini de viaţă în fiecare etapă. Dezvoltarea carierei este considerată, de

asemenea, un aspect al dezvoltării sociale, emoţionale și intelectuale a persoanei. Conceptul central pe

care este construită teoria este conceptul percepţiei de sine - care este descrisă ca un continuu între

deschiderea individului spre a învăţa, spre a acumula pe de o parte şi regulile vieţii (mediul) pe de altă

parte.

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

8

Page 9: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

9

Teoria învăţării sociale a comportamentului social (John Krumboltz) Are ca idee de bază ”cariera ca

proces de învăţare”. Preferinţele individului pentru diferitele activităţi ale vieţii cotidiene sunt învăţate în

procesul de socializare, proces în care primim recompense pentru succese și primim pedepse pentru

insuccesele pe care le avem. Toate aceste ne educă, ne construiesc preferinţe, preferinţe care ulterior

devin preferinţe pentru o ocupaţie sau alta, pentru un anumit stil de lucru sau altul. În acest fel cariera

noastră este influenţată; oamenii din jurul nostru, propria noastră experienţă de muncă și toată

experienţa comunităţii din care facem parte, comunitate care ne-a socializat cu propriile reguli ne

influenţează dezvoltarea propriei cariere.

Teoria constructivistă (Peavy) Cariera poate fi înţeleasă doar ca experienţă subiectivă, individuală în

care puterea de acţiune şi decizie a fiecărei persoane sunt accentuate în relaţie şi comparaţie cu

influenţele externe ale mediului. Individul este capabil de discernământ şi îşi construieşte propria viaţă

în principal prin deciziile pe care le ia şi acţiunile pe care le derulează. Oameni, chiar dacă sunt capabili

de decizie, datorită complexităţii mediului au nevoie să fie sprijiniţi să-şi evalueze critic dezvoltarea

propriei cariere, în acest sens subiectivismul deciziei fiind completat de obiectivitatea analizei

oportunităţilor. Reflectarea propriilor experienţe generază teme de dezvoltat în viaţă şi idei pentru

propria evoluţie profesională.

Teoria paradoxurilor (Gelatt, John Krumboltz, Handy) Pleacă de la ideea că viitorul este complex și

impredictibil și acest aspect poate genera o slabă putere de decizie la nivelul individului. Teoria

consider evenimentele neplanificate ca fiind normale și parte integrată a carierei unui individ. Nu totul

poate fi planificat în evoluţia în carieră și multitudinea de evenimente neplanificate care apar în viaţa

unui individ sunt surse și oportunităţi de dezvoltare care pot fi integrate în dezvoltarea propriei cariere.

Individul are inclusiv oportunitatea de a crea / genera evenimente neplanificate pe care ulterior să le

transforme în posibilităţi privind cariera. Instrumentele care sunt specifice persoanei pentru a se

dezvolta conform aceste teorii: curiozitatea, persistenţa, optimismul, relaţionarea și asumarea riscului;

iar principiul de viaţă este acela de a face schimbări când viaţa merge bine. În luarea deciziilor privind

cariera flexibilitatea și incertitudinea pozitiva conceptele de bază iar încrederea și optimismul sunt stările

care pot genera dezvoltarea personală și în carieră.

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

9

Page 10: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

10

TEORII SPECIFICE CONSILIERII ŞI EDUCĂRII CARIEREI

Teoria opţiunii profesionale (Ginsberg) Decizia privind evoluţia profesională este considerată ca fiind

o decizie de lungă durată (aproximativ 10 ani), şi aceasta rezultată dintr-un compromis între interese,

capacităţi, valori, oportunităţi ale individului, compromis care face ca opţiunea adultului să fie o opţiune

realistă si adaptată contexului și pe care adultul și-l asumă. Teoria este specifică și ghidează activităţile

de consiliere de grup tocmai datorită actului asumării unei decizii.

Teoria dezvoltării profesionale (Super) Tratează dezvoltarea ca rezultat al interacţiunii individ –

mediu. Consilierea şi educarea carierei este posibilă pentru că satisfacţia profesională este direct

proporţională cu statusul şi rolul pe care o persoană le poate câştiga prin muncă, statusul profesional

fiind cel mai important în definirea unui individ. Super pune accent în teoria sa pe următoarele aspecte

ale consilierii carierei:

o diferentele individuale dintre indivizi

o multipotenţialitatea persoanei

o tiparele abilităţii profesionale

o identificarea modelelor și reliefarea rolului acestora

o încurajarea ajustării continue

o urmărirea etapelor vieţii și tiparelor carierei în dinamica acestora.

Teoria învăţării carierei - lucrează cu cele 4 niveluri de dezvoltare a carierei prin care fiecare individ

va trece în procesul de dezvoltare a propriei cariere: deschiderea / discernerea / concentrarea /

înţelegerea.

Teoria abilităţilor transferabile – pleacă de la ideea că în consilierea carierei există un set de abilităţi

care se pot educa și transfera în procesul de consiliere:

o Conștientizarea propriilor posibilităţi, potenţialuri

o Conștientizarea propriilor stiluri, strategii de învăţare

o Constientizarea oportunitătilor

o Luarea deciziilor

o Formarea si dezvoltarea abilităţilor necesare tranziiei în carieră

o Stimularea abilităţilor de lucru în reţea.

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

10

Page 11: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

11

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

11

Jurnalul de curs

Ce am învăţat

.......................................................................

.......................................................................

Ce ştiu

........................................................................

........................................................................

Ce mai vreau să ştiu

........................................................................

........................................................................

Page 12: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

12

Site –uri resursă:

www.pagini-scolare.ro

http://www.asociatia-profesorilor.ro/Consilierea-activitate-de-formare-a-elevului.html

www.arcs.ro

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

12

Page 13: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

13

III. ETAPE IN DEZVOLTAREA CARIEREI. FACTORII IMPLICATI

ETAPE ÎN DEZVOLTAREA CARIEREI

Modelul lui Super include 5 etape în calea vieţii: creştere, explorare, stabilire, menţinere şi declin al

alegerii ocupaţionale, fiecare prezentând următoarele caracteristici:

Creştere (0-14 ani) - Copilul conştientizează individualitatea sa şi realizează parţial care sunt interesele

şi capacităţile sale. La început îşi proiectează viitorul în mod fantezist, gândindu-se la ceea ce i-ar place

să fie. Spre sfârşit imaginile cuprind mai multe evaluări realiste.

Explorare (15-24 ani) - Acest stadiu acoperă adolescenţa şi maturitatea timpurie. Este o perioadă

intensă de autodescoperire pe diferite planuri, adesea însoţită de momente de critică şi îndoială privind

propria persoană. În ciuda afirmării unei dorinţe deosebite de independenţă, este evidentă adesea

nevoia de aprobare din partea acelor persoane care prezintă o anumită semnificaţie pentru tânăr. În

ceea ce priveşte alegerea ocupaţională, individul este expus unor surse informaţionale reale şi

impresionante privind cariera. Prin experimentarea alegerilor în carieră, individul încearcă să se apropie

de un concept realist în ceea ce priveşte rolul ocupaţional preferat, putând intra în conflict cu ceea ce

de fapt este posibil.

Stabilire (25-44 ani) Acest stadiu este asociat cu un proces de continuare a testării locurilor de muncă

potrivite urmat de o perioadă lungă de stabilizare, timp în care este utilizată experienţa câştigată de

individ din ocupaţiile desfăşurate anterior.

Menţinere (45-64 ani) Super descrie acest stadiu ca pe unul de "fructificare şi autoîmplinire" pentru cei

care şi-au atins scopurile propuse sau ca pe un stadiu de frustrare pentru cei care n-au obţinut în faza

anterioară o identitate vocaţională satisfăcătoare. Spre sfârşitul acestei faze, individul începe să se

gândească la pensionare, abordând o atitudine pozitivă sau negativă.

Declin (peste 65 ani) - Oamenii reacţionează diferit în această fază. Unii consideră pensionarea un

moment bine venit în care vor avea timpul necesar să desfăşoare activităţile care îi interesează. Alţii

consideră acest moment un preludiu al decăderii şi „ofilirii", fiind incapabili să-şi modifice concepţia

despre sine în concordanţă cu alte valori din viaţa lor.

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

13

Page 14: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

14

Schein (1993) prezintă etapele dezvoltării carierei delimitând zece stadii:

Stadiul 1: Creştere, fantezie şi explorare. Aceasta perioadă este de obicei asociată copilăriei şi

adolescenţei.

Stadiul 2: Educaţie şi formare. În funcţie de ocupaţie, acest proces poate fi extrem de elaborat sau

minimal, având o durată între câteva luni şi douăzeci de ani, uneori chiar mai mult.

Stadiul 3: Intrarea în lumea muncii. Pentru cei mai mulţi oameni, acest stadiu coincide cu un pas

important în descoperirea propriei persoane pentru că, în general, procesul educaţional nu îi

familiarizează pe oameni decât în mică măsură cu lumea muncii, a organizaţiilor).

Stadiul 4: Instruirea de bază şi socializarea. Durata şi intensitatea acestei perioade diferă în funcţie de

ocupaţie, organizaţie şi complexitatea muncii. Cu cât o ocupaţie cere mai multă responsabilitate, cu atât

durata şi intensitatea perioadei de socializare este mai mare.

Stadiul 5: Obţinerea statutului de membru. În acest stadiu, individul recunoaşte prin ritualuri formale sau

sarcini pe care le primeşte faptul că a trecut de stadiul de iniţiere şi a devenit membru deplin. Motivaţia

şi valorile se cristalizează, iar oamenii încep să-şi cunoască punctele tari şi punctele slabe.

Stadiul 6: Obţinerea prestigiului şi a angajării permanente. In primii cinci sau zece ani de carieră, cele

mai multe organizaţii şi ocupaţii indică indivizilor dacă pot sau nu să continue pe termen lung. Prestigiul

este recunoscut formal sau simbolic.

Stadiul 7: Crizele de la mijlocul carierei şi reevaluările. Chiar dacă nu este clar că acesta este o criza

sau un stadiu, este clar că cei mai mulţi oameni îşi fac propriile evaluări “Am ales cariera care mi se

potriveşte?” sau “Ceea ce am obţinut, a meritat sacrificiile?”.

Stadiul 8: Menţinerea statusului, reobţinerea lui sau plafonarea. Rezultatele obţinute în stadiul anterior

orientează acum modul în care fiecare persoană îşi pregăteşte strategia pentru următorii paşi. Pentru

unii oameni acesta este stadiul în care îşi propun să ajungă cât mai sus, în timp ce pentru alţii este

momentul reconsiderării balanţei între munca şi viaţa de familie. Există şi a treia categorie care ajunge

la concluzia că au realizat destul de mult şi nu pot aspira mai departe de atât.

Stadiul 9: Dezangajarea. Este stadiul în care o persoană încetineşte ritmul, devine mai puţin implicată

şi îşi pregăteşte pensionarea.

Stagiul 10: Pensionarea. Dacă un individ s-a pregătit sau nu pentru acest stadiu, este considerat mai

puţin lipsit de importanţă, pentru că organizaţia nu mai este interesată de individ, el sau ea vor trebui să

se adapteze oricum acestui stadiu. În plan personal însă acest moment poate fi declanşatorul unei

traume.

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

14

Page 15: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

15

FACTORI IMPLICAŢI ÎN CONSILIEREA ŞI ORIENTAREA CARIEREI

Factori implicaţi în procesul de consiliere şi orientare sunt; familia (părinţi, rude), şcoala, grupul de

prieteni, cererea pieţei forţei de muncă, “moda profesiunilor” şi prejudecăţile legate de unele profesiuni, agenţii

economici, mass-media şi instituţiile specializate.

Familia este unul dintre cei mai importanţi factori în orientarea carierei, chiar dacă în ultimele decenii influenţa

ei scade. Cauzele acestei influenţe accentuate sunt:

Părinţii pot orienta de la început interesele copiilor, pe de-o parte prin alegerea jucăriilor, prin

aprecierea pozitivă sau negativă a unor activităţi, iar pe de altă parte prin identificare şi imitare.

Familia este cea care optează pentru anumite şcoli, care îngrădesc mai mult sau mai puţin posibilităţile

copiilor.

Atitudinea, stilul educativ al părinţilor influenţează încrederea în sine, direcţia şi măsura ambiţiilor.

Părinţii sunt cei care transmit expectanţele, aşteptările sociale adecvate poziţiei lor sociale.

Statutul socio-economic joacă un rol important în opţiunea vocaţională a adolescentului, tânărului,

chiar dacă se încearcă egalizarea şanselor.

Şcoala este considerat un factor principal în orientarea carierei. Sistemul de învăţământ, prin structura lui (tipuri

de şcoli, profile, nr. de locuri, etc.) determină cadrul în care se realizează orientarea profesională. Procesul

instructiv- educativ poate avea o contribuţie însemnată în egalizarea şanselor, dezvoltă diferitele aptitudini,

stimulează interesul, furnizează o serie de informaţii despre profesiuni, etc. Totodată şcoala participă în mod

direct la activitatea de orientare a carierei.

Grupul de prieteni, grupul de referinţă influenţează opţiunea vocaţională mai ales prin evaluarea diferitelor

tipuri de profesiuni, respectiv a diferitelor imagini de viitor prin prisma normelor culturale şi a sistemului de valori

proprii tinerilor. Dacă cineva alege o profesiune “la modă” sau mai deosebită, câştigă prestigiu în cadrul

grupului. Rolul grupului este diferit în funcţie de vârstă (la 13-14 ani influenţa grupului este mai accentuată

decât la 17-18 ani).

Cererea pieţei forţei de muncă limitează şi directionează opţiunile vocaţionale ale tinerilor. Lipsa sau limitarea

unor posibilităţi poate deveni o sursă de frustrare, poate genera decepţii.

“Moda profesiunilor” şi prejudecăţile legate de unele profesiuni determină într-o anumită măsură alegerea

unei cariere. Aceste fenomene au efecte negative asupra procesului de orientare a carierei, distorsionând

interesele şi opţiunile tinerilor sau ale părinţilor.

Prejudecăţile legate de unele profesiuni duc de asemeni la îngrădirea spectrului posibilităţilor.

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

15

Page 16: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

16

Agenţii economici, prin parteneriatul cu instituţiile de formare a forţei de muncă, devin un factor important în

determinarea unor opţiuni profesionale atât prin activităţile directe, cât şi prin întâlniri ale elevilor cu specialişti,

sponsorizări, burse oferite celor mai buni elevi sau studenţi.

Mass-media, prin programele sale educative, prin prezentarea diverselor tipuri de şcoli şi specializări etc., se

înscrie în ansamblul factorilor implicaţi în orientarea şcolară şi profesională.

Instituţiile specializate cuprind: cabinetele şi laboratoarele de orientare şcolară şi profesională, Institutul de

Ştiinţe ale Educaţiei, organizaţiile de tineret – prin programe specifice de orientare în carieră.

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

16

Jurnalul de curs

Ce am învăţat

.......................................................................

.......................................................................

Ce ştiu

........................................................................

........................................................................

Ce mai vreau să ştiu

........................................................................

........................................................................

Page 17: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

17

Site –uri resursă:

www.cjraetm.ro www.arcs.ro www.pagini-scolare.ro http://www.asociatia-profesorilor.ro/Consilierea-activitate-de-formare-a-elevului.html

MODULUL II: PERSONALITATEA ELEVILOR DIN PERSPECTIVA EDUCĂRII CARIEREI

I. PSIHOLOGIA VÂRSTELOR

CARACTERISTICI PSIHOLOGICE ALE VÂRSTELOR:

1. PERIOADA PREŞCOLARĂ (3-6/7 ANI):

Perioada preşcolară (după U. Şchiopu, E. Verza, 1995) poate fi împărţită în trei subperioade: preşcolarul

mic (3-4 ani), preşcolarul mijlociu (4-5 ani) şi preşcolarul mare (5-6 ani). În această etapă, activitatea dominantă

este jocul.

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

17

Page 18: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

18

Preşcolarul mic este expansiv, orientându-se puternic spre explorarea mediului. Perioada preşcolară

mică este cea de trecere de la centrarea organismului pe satisfacerea necesităţilor imediate spre activităţi în

care modalităţile de satisfacere sunt mai complexe şi mai ales de tip psihologic.

Preşcolarul mijlociu se adaptează mai uşor mediului din grădiniţă, jocul devine bazat în acţiuni, iar

activităţile obligatorii sunt mai solicitante. Cunoştinţele despre mediul înconjurător se îmbogăţesc. Copilul

manifestă receptivitate faţă de mediul înconjurător, fapt ce îi dezvoltă percepţia, care devine un proces orientat,

cu sarcini şi modalităţi proprii de realizare.

Reacţiile emoţionale sunt mai controlate şi mai în acord cu cerinţele părinţilor sau educatorilor. O altă

caracteristică este ritmul accelerat al socializării copilului. Se instalează mai evident unele trăsături caracteriale

care conturează viitoarea personalitate.

Preşcolarul mare. Activităţile preşcolarului mare sunt din ce în ce mai sistematice, deşi activitatea de bază

rămâne jocul. Începe pregătirea pentru şcoală.

Din punct de vedere senzorial

Stimularea variată conduce la o accentuată dezvoltare senzorială mai ales în ceea ce priveşte sensibilitatea

vizuală şi auditivă. Percepţia se caracterizează prin câteva note distincte:

este foarte vie şi puternic afectogenă

este susţinută de curiozitatea preşcolarului

este facilitată de cooperarea dintre văz şi tact, astfel încât un obiect poate fi identificat fără a fi văzut,

doar prin atingere

însuşirile perceptive spaţiale (sus, jos, aproape, departe) şi cele temporale (acum, mâine, după etc)

dobândesc o mai mare verbalizare

se înregistrează progrese în perceperea timpului

percepţia poate fi dirijată verbal de către adult

există dificultăţi în perceperea relaţiei dintre întreg şi parte

poate beneficia de experienţa anterioară , dar uneori transferurile sunt deformate

Formarea reprezentărilor de mărime, formă, timp, spaţiu are o valoare foarte mare pentru formarea

noţiunilor de mai târziu. Se structurează toate tipurile de reprezentări.

În plan intelectual:

Memoria are un caracter mecanic involuntar şi afectogen (copilul reţinând ce îl impresionează mai

mult), iar în jurul vârstei de 4-5 ani se dezvoltă memoria voluntară.

La începutul acestei perioade, limbajul este situativ, format din propoziţii simple, însoţite de exces de

gesticulaţie, apoi, treptat, el devine contextual. Volumul vocabularului creşte de la un vocabular mediu

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

18

Page 19: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

19

de 700 – 800 de cuvinte la 3 ani la 1.000 de cuvinte la 4 ani, până la 2.500 de cuvinte la 6 ani (apud. U,

Şchiopu şi E. Verza). De asemenea creşte şi preponderenţa vocabularului activ faţă de cel pasiv, se

ameliorează corectitudinea pronunţiei, se diminuează comunicare gestuală şi creşte capacitatea

copilului de a-şi adapta limbajul la caracteristicile interlocutorului. Până spre vârsta de 5 ani se dezvoltă

şi limbajul intern.

Gândirea copilului este preconceptual-simbolică, până la 4 ani, caracterizată prin: egocentrism (copilul

este centrat pe sine însuşi, motiv pentru care nu poate înţelege faptul că ceilalţi trăiesc sau gândesc

diferit, proiectează propriile senzaţii asupra celorlalţi şi are dificultăţi în a corela punctul său de vedere cu

al altora ), sincretism (înţelegerea globală, nediferenţiată a fenomenelor), animism (tendinţa de a

însufleţi realitatea înconjurătoare. Între 4-7/8 ani, gândirea este intuitivă, preşcolarul operând nu numai

cu reprezentări, ci şi cu noţiuni concrete.

În această etapă, copilul are o capacitate fabulatorie foarte dezvoltată, inventând întâmplări, poveşti cu

dezinvoltură . Dacă la 3 ani, copilul confundă fantasticul cu realul, după vârsta de 5 ani, fantasticul

apare în joc, ca efect al progresului intelectual. Imaginaţia se manifestă în joc, dar şi în desen, muzică,

dans şi pictură.

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

19

Page 20: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

20

În plan reglatoriu:

Are loc o trecere de la emoţii la sentimente ca stări afective stabile şi generalizate. Se conturează

mai clar unele sentimente morale (ruşinea, mulţumirea, prietenia şi dragostea).

Începând cu vârsta de 4 ani, copiii achiziţionează abilitatea de a distorsiona expresiile emoţionale

(reguli de exprimare a emoţiei ), dezvoltă o înţelegere mai complexă a stărilor emoţionale ale

celorlalţi

În jurul vârstei de 6 ani, se manifestă criza de prestigiu (disconfortul pe care îl trăieşte copilul atunci

când este mustrat în public).

Concentrarea atenţiei se îmbunătăţeşte pe măsură ce copilul înaintează în vârstă (la preşcolarul

mic media este de 5-7 minute, la cel mijlociu 20-25 de minute, iar la preşcolarul mare,45-50 minute)

(apud. A. Munteanu, 1998).

În planul personalităţii:

La această vârstă se schiţează primele trăsături caracteriale pozitive, copilul fiind capabil să

interiorizeze unele reguli fixate în familie sau grădiniţă

Se pot manifesta aptitudini speciale , pentru dezvoltarea cărora se poate interveni prin

antrenarea copilului în activităţi adecvate

Sugestii în activitatea de consiliere:

Activităţile de grup, centrate pe joc sunt foarte eficiente (jocuri cu reguli, jocuri cu subiect, de mişcare, de construcţii, de creaţie etc)

Activităţi de autocunoaştere şi intercunoaştere

Utilizarea poveştilor, basmelor

Lauda, încurajarea, recompensarea comportamentelor pozitive

Menţinerea unei legături strânse cu familia copilului

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

20

Page 21: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

21

2. VÂRSTA ŞCOLARĂ MICĂ (6/7-10/11 ANI)

În plan senzorial:

Se produce o lărgire a câmpului vizual central şi periferic, precum şi creşterea diferenţierii nuanţelor cromatice; creşte capacitatea de recepţionare a sunetelor

are loc o dezvoltare a chinesteziei mâinii prin scris, desen, copilul dobândind, treptat, o mai bună coordonare motrică generală şi mai multă fineţe în mişcările degetelor

datorită implicării copilului în diferite activităţi şcolare, se dezvoltă capacitatea de a percepe şi a aprecia corect durata de desfăşurare a evenimentelor, fenomenelor

apar reprezentări noi (istorice, geografice)

În plan intelectual:

memoria are un caracter mecanic, afectogen, involuntar şi de scurtă durată

se îmbunătăţeşte capacitatea de reproducere , copilul realizând mici reorganizari ale textului, pe măsura acumulării de cunoştinţe

creşte volumul memoriei

vocabularul se dublează (ajungând la finalul etapei la 4000-4500 de cuvinte) (apud. A. Munteanu, 1998)

actul scrierii este acompaniat de vorbirea în şoaptă

se abandonează concepţia animistă despre lume, preluîndu-se cea realistă

gândirea are un caracter operatoriu concret

dificultăţi în manipularea noţiunilor abstracte

la 7-8 ani se realizează conservarea cantităţii, la 9-10 ani a greutăţii, iar la 11-12 ani, conservarea volumului

în procesul de învăţate, şcolarul mic nu face deosebirea între lucrurile esenţiale şi cele neesenţiale, foloseşte învăţarea mecanică, fiindu-i mai uşor să asimileze un text gata elaborat, nu se opreşte asupra înţelegerii materialului şi nu reproduce independent informaţia învăţată

se dezvoltă imaginaţia reproductivă, ceea ce permite înţelegerea timpului istoric, şi imaginaţia creatoare exersată în joc, desen, compoziţii

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

21

Page 22: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

22

În plan reglatoriu:

deşi creşte capacitatea de concentrare voluntară a atenţiei faţă de etapa anterioară, totuşi fluctuaţiile atenţiei sunt frecvente

activităţile au la bază o motivaţie predominant externă

emotivitatea devine mai echilibrată, apare sentimentul datoriei, se dezvoltă sentimente morale, estetice, intelectuale

Personalitatea:

copilul devine mai puţin centrat pe sine si mai mult centrat pe exterior

în această etapă se pun bazele convingerilor morale fundamentale

părinţii şi dascălul sunt modele de referinţă pentru copil

Sugestii în activitatea de consiliere:

centrare pe însuşirea deprinderilor fundamentale de scris, citit, socotit şi comportament civilizat

o uşoară supraestimare a calităţilor copilului, întrucât această vârstă este deosebit de permeabilă fenomenului Pygmalion

fixarea unor obiective intermediare înaintea unui obiectiv îndepărtat

centrare pe activităţi de grup care ajută copiii să-şi identifice propriul potenţial cât şi potenţialul altora

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

22

Page 23: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

23

3. PUBERTATEA ŞI ADOLESCENŢA (14-24/25 ANI)

Această perioadă se subetapizează astfel:

Pubertatea (10-14/15 ani)-gimnaziul

Adolescenţa propriu zisă (14/15-18/20 ani)-liceul

Adolescenţa prelungită (18/20-24/25 ani)

Marcând trecerea de la copilărie la adolescenţă, perioada pubertăţii este o perioadă cu transformări

complexe, de accelerare a ritmului creşterii, maturizare sexuală, de dezvoltare a capacităţilor de cunoaştere.

Particularităţile psihice ale preadolescenţei sunt determinate atât de maturizarea psihosomatică, precum şi de

locul şi rolul puberului în sistemul relaţiilor din cadrul familiei, şcolii şi societăţii. Adolescenţa este considerată

ca fiind perioada în care se formează baza personalităţii stabile a adultului.

În plan senzorial:

se amplifică şi devin mai fine sensibilitatea tactilă, vizuală, cromatică, auditivă, se dezvoltă percepţiile şi spiritul de observaţie.

La fete apare o acuitate odorifică, mai ales faţă de parfumuri

În plan intelectual:

În jurul vârstei de 12 ani se finalizează stadiul operaţiilor concrete, debutând stadiul operaţiilor formale (de la 11/12 ani).

În adolescenţă se dezvoltă operativitatea specifică a gândirii, fenomen pus în evidenţă de utilizarea a numeroşi algoritmi în domeniile tuturor disciplinelor, se formează judecăţi şi raţionamente tot mai complexe, gândirea evadând din sfera lui aici şi acum

Apare o nevoie de sistematizare a cunoştinţelor

În pubertate este specifică memoria voluntară, logică şi de scurtă durată, iar în adolescenţă memoria de lungă durată

În pubertate, este specifică vorbirea în jargou şi caracterul situaţional al acesteia, modelându-se în funcţie de caracterul concret

În adolescenţă, jargonul se estompează, fără să dispară, vocabularul se nuanţează, se stabilizează caracteristicile scrisului şi semnăturii şi apare plăcerea discuţiilor în contradictoriu (apud. A. Munteanu, 1998)

În plan reglatoriu:

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

23

Page 24: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

24

Trebuinţele de securitate, dragoste şi afiliere la grup sunt dominante în pubertate, iar în adolescenţă, pe lângă acestea, se accentuează trebuinţele de cunoaştere şi estetice

Emotivitatea oscilează între extreme în pubertate, toleranţa la stres este scăzută, iar relaţiile cu părinţii sunt tensionate; în adolescenţă, emotivitatea devine mai echilibrată , iar conflictele cu familia se diminuează. Apare o deschidere faţă de sexul opus

Personalitatea:

Se definitivează şi se stabilizează structurile de personalitate

Sfera intereselor se lărgeşte ca urmare ca urmare a creşterii orizontului cultural şi a îmbogăţirii experienţei de viaţă

Interesele devin mai conştiente şi mai stabile în adolescenţă, fiind legate de idealul profesional

Se diversifică activităţile din timpul liber

Dacă puberul îşi cunoaşte trăsăturile caracteriale şi interesele, adolescentul îşi poate defini aptitudinile

Aptitudinile devin decisive în alegerea profesiei

Se dezvoltă conştiinţa de sine prin raportarea individului la sine însuşi, pe de o parte, iar, pe de altă parte, prin compararea cu ceilalţi

Se cristalizează un ideal

Afirmare de sine prin aspectul exterior, limbaj, spirit de contradicţie, apartenenţa la grup

Independenţă în plan valoric manifestată prin criticism faţă de părinţi (între 10-12 ani) şi asupra dascălilor (între 13-14 ani)

În pubertate, normele morale se impun mai mult în comportament decât în limbaj, predomină morala de tip alb-negru; în adolescenţă, individul îşi asumă sarcini mai dificile, devenind astfel mai responsabil

Sugestii în activitatea de consiliere:

Metodele care implică autodefinire, autoprezentare, joc de rol câştigă teren

Se poate introduce planificarea carierei, exerciţii de planificare pe termen lung

Biblioconsilierea ca şi folosirea materialelor video este indicată la această vârstă

Jocurile de rol cu implicaţii în viaţa socială îi vor ajuta să se adapteze mai uşor, să înţeleagă că asumarea unui rol implică responsabilitate

Organizarea unor cercuri artistice ( literare, grupuri de teatru de amatori, grafică, pictură) vor avea influenţă pozitivă asupra aptitudinilor creative

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

24

Page 25: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

25

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

25

Jurnalul de curs

Ce am învăţat

.......................................................................

.......................................................................

Ce ştiu

........................................................................

........................................................................

Ce mai vreau să ştiu

........................................................................

........................................................................

Page 26: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

26

Site –uri resursă:

www.cjraetm.ro

www.pagini-scolare.ro

www.logopedics.info/psihologia-varstelor-tinca-cretu.php

http://www.upm.ro/facultati_departamente/departamente/depPregatirePersonal/docs/carti/psihologia_varstelor_albu.pdf

II. PARTICULARITĂŢI INDIVIDUALE – CERINŢE SPECIALE, TALENT, APTITUDINE, GENIU, INTELIGENŢĂ EMOŢIONALĂ

PARTICULARITĂŢI INDIVIDUALE

Indivizii umani sunt foarte diferiţi unul de celălalt. Diferenţele interindividuale se manifestă încă de la o vârstă fragedă. Diferenţierea interindividuală poate fi evidenţiată prin două categorii:

influenţe legate de temperament, şi care, în cea mai mare parte, sunt înnăscute;

influenţe legate de mediu.

Temperamentul se referă la trăsături care au o anumită bază genetică şi care se exprimă prin gradul de activism, energie, emoţionalitate, reactivitate şi sociabilitate al copilului. Aceste trăsături manifestate imediat după naştere pot rămâne relativ stabile de-a lungul vieţii, dar pot fi şi puternic influenţate de factorii de mediu.

Dintre ele amintim: nivelul de activism şi energie, adaptabilitatea la schimbare, reactivitate emoţională,

orientare spre lume sau spre sine.

De asemenea, pe parcursul dezvoltării lor, copiii pot cunoaşte schimbări semnificative ale stilului de comportament, schimbări datorate evenimentelor de viaţă (pozitive sau negative, care favorizează sau defavorizează dezvoltarea), implicării părinţilor în munca cu copilul (interacţiuni multiple, comunicare activă), experienţelor şcolare precum şi a celor sociale.

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

26

Page 27: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

27

Pe parcursul dezvoltării personalităţii copilului, un proces important este cel de identificare cu persoanele semnificative din viaţa copilului (mama, tatăl, bunicii sau alte persoane din proximitatea copilului). Identificarea constă în adoptarea de către copil a caracteristicilor, convingerilor, atitudinilor şi comportamentelor acestor persoane semnificative şi este o consecinţă a observarii şi imitarii unui model. Copiii vor să fie asemeni modelului lor, vor acţiona şi vor trăi emoţii similare modelului. De aici decurge importanţa modului de comportament al adultului (părinte, profesor) şi mai puţin a "prelegerilor" educative pe care adultul le oferă copiilor.

Un alt proces important în dezvoltarea personalităţii îl constituie dobândirea identităţii, proces asociat frecvent cu perioada interogaţiilor de genul: „cine sunt eu?” sau „încotro merg?” şi care se concretizează în încercările adolescentului de a adopta diferite roluri ale Eului. Astfel se explică manifestările imprevizibile ale comportamentului adolescenţilor şi implicit inconsistenţa comportamentelor de la o zi la alta, acestea fiind etape fireşti în căutarea şi consolidarea identităţii de sine. În acest sens, pentru unii adolescenţi, procesul dobândirii identităţii se desfăşoară relativ calm, cu tensiuni şi conflicte minore, iar pentru alţii, adolescenţa este o perioadă de mare confuzie, acompaniată de crize existenţiale, de conflicte puternice şi de încercarea de subminare a autorităţii (părinţi, profesori, şcoală etc).

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

27

Page 28: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

28

CERINŢE SPECIALE, TALENT, APTITUDINE, GENIU

Copilul supradotat

Există o multitudine de definiţii ale supradotării iar acest lucru a impus necesitatea găsirii unor criterii de clasificare a lor. Astfel, după Berger – Stassen (1986), există trei categorii de copii supradotaţi:

- O categorie care posedă abilităţi nonuzuale în anumite domenii specifice cum ar fi muzică, dans, atletism, etc.

- O altă categorie cuprinde copiii supradotaţi intelectual, cu un coeficient de inteligenţă care depăşeşte 130;

- A treia categorie include pe cei cu o creativitate „extremă”, autorul făcând trimitere la trăsăturile gândirii şi imaginaţiei creatoare: flexibilitate, originalitate, fluiditate, etc.

Caracteristici ale copilului supradotat

• Precocitate pe un anumit plan şi ritmul alert de dezvoltare;

• Originalitatea în căile de învăţare şi rezolvare a unor probleme;

• Dorinţa mare a copilului supradotat de a deveni stăpân, maestru într-un anumit domeniu asupra căruia şi-a focalizat atenţia şi interesul;

Dezvoltarea cognitivă

• capacitate de a gândi creator şi de a-şi însuşi o multitudine de noţiuni;

• perspicacitate extraordinară, curiozitate intelectuală;

• originalitate, flexibilitate, fluiditate a ideilor şi expresiilor;

• puterea de a raţiona inductiv, deductiv;

• capacitate de improvizare, sensibilitate în situaţii problemă;

• capacitate de a vizualiza obiectele în mai multe dimensiuni;

• calităţi de comunicare, vocabular bogat etc.;

• capacitate de a memora rapid, de a reţine şi regăsi informaţiile;

• concentrare, stabilitate, mobilitate şi distribuţie a atenţiei.

Dezvoltarea afectiv – motivaţională

• sentimente intelectuale superior dezvoltate;

• nivel înalt de aspiraţii;

• motivaţie intrinsecă pentru învăţătură;

• tendinţă de dominare în relaţiile cu colegii;

• trăiri emoţionale intense;

• energie, activism, dorinţa de a comunica, de a dezbate;

• trăsături volitive accentuate;

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

28

Page 29: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

29

• simţil dreptăţii;

• altruism;

• urmărirea unor idealuri;

• preocupare precoce pentru fenomenul morţii;

• perfecţionism, ataşamente şi angajare personală puternice, sensibilitate artistică.

Dezvoltarea socială

• tendinţa de a-şi crea reputaţia că are idei neobişnuite şi caraghioase;

• munca lui este caracterizată de ideea de a ieşi din „cărări bătătorite”;

• are umor şi simţ al divertismentului, independenţă în gândire şi conduită;

• nonconformism, mereu preocupat, preferă complexitatea, persistent, foarte imaginativ.

Identificarea copilului supradotat

Cei mai mulţi copii sunt selectaţi pe bază de teste de inteligenţă, performanţe şcolare, teste de creativitate, de motivaţie sau recomandări ale cadrelor didactice. După anii ’80, teoria inteligenţelor multiple propusă de H. Gardner este utilizată ca bază pentru identificarea copiilor supradotaţi într-unul din domeniile sugerate de aceasta: lingvistic, logico – matematic, spaţial, muzical, chinestezic, interpersonal, intrapersonal sau o combinaţie a acestora.

De asemenea, teoria triarhică a inteligenţei (Sternberg, 2002) poate fi folosită pentru punerea în evidenţă a copiilor supradotaţi de tip analitic, creativ sau practic. Un alt punct de vedere se bazează pe concepţia lui J. Renzulli (1994 apud Sternberg şi Williams, 2002), potrivit căreia copilul supradotat se află la intersecţia a trei atribute : abilităţi peste medie, creativitate şi angajare în sarcină.

Grafic, modelul „celor trei inele” propus de Renzulli se prezintă astfel:

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

29

Page 30: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

30

Copilul cu deficienţe

Delimitări conceptuale:

a. deficienţă exprimă aspectul medical, deficitul stabilit prin metode şi mijloace clinice sau paraclinice, explorări funcţionale, ce se manifestă la nivel senzorial, mintal, motor, comportamental sau de limbaj;

b. incapacitatea este o diminuare totală sau parţială a posibilităţilor fizice, senzoriale, mintale etc. rezultat al unei deficienţe;

c. cerinţe educative speciale implică individualizarea evaluării şi a demersului educaţional sub aspectul potenţialului de învăţare şi de curriculum.

Categorii de deficienţe

1. Deficienţe senzoriale şi fizice – determinate de disfuncţii la nivelul principalilor analizatori (vizual şi auditiv) cu funcţii importante asupra desfăşurării normale a vieţii de relaţie cu factorii de mediu.

2. Deficienţele mintale – se exprimă în „reducerea semnificativă a capacităţii psihice care determină o serie de dereglări ale reacţiilor şi mecanismelor de adaptare ale individului la condiţiile în permanentă schimbare ale mediului înconjurător”. Funcţionarea intelectuală inadecvată, exprimată în dificultăţi la nivelul proceselor gândirii, reducerea câmpului perceptiv, limbaj slab dezvoltat, imaturitate socio – afectivă, dificultăţi în învăţare, tulburări de comportament etc.

3. Tulburări de limbaj – includ probleme de vorbire orală şi scrisă ca rezultat al unor disfuncţii intervenite în înţelegerea, elaborarea şi realizarea comunicării, disfuncţii cauzate afecţiuni de natură organică, funcţională, psihologică sau educaţională. Tipuri de tulburări:

a. tulburări de pronunţie corectă a unor sunete (dislalia, rinolalia, dizartria)b. tulburări de voce – răguşeală, voce ţipătoare, înaltă, intensă (afonia, disfonia, fonastenia) ceea

ce face dificilă înţelegereac. tulburări de fluenţă – bâlbâiala cu repetiţii, prelungiri de sunete, ezitări spasmodice (tahilalia,

bradilalia, logonevroza, aftongia)d. tulburări care implică deteriorări semnificative în receptarea şi exprimarea limbajului cu efecte

majore în învăţare.4. Tulburări (deficienţe) de învăţare – dificultăţi intelectuale de tip şcolar, probleme de ascultare,

concentrare, vorbire, gândire, memorie, citire, scriere, deprinderi sociale sau povestire.5. Tulburări ale atenţiei – implică: lipsa atenţiei, hiperactivitatea, impulsivitatea. Copiii care nu sunt atenţi

au dificultăţi de focalizare, concentrare pe un anumit lucru, plictisindu-se doar după câteva minute. Cei cu hiperactivitate demonstrează un nivel înalt al activităţii fizice fiind permanent în mişcare iar cei impulsivi au dificultăţi de înfrânare a reacţiilor lor, acţionând înainte de a gândi, activitatea lor fiind fluctuantă, incompletă şi superficială.

6. Tulburări emoţionale şi comportamentale – implică relaţionarea, agresiunea, depresia, frica asociate cu subiecte personale sau de la şcoală.

a. Autismul – sindrom patologic apărut în copilărie, caracterizat printr-o stare de înstrăinare, retragere, o lipsă de răspuns social şi/sau interes faţă de cei din jur, dificultăţi de comunicare şi de limbaj, imposibilitatea de a dezvolta un ataşament normal şi existenţa unor căi bizare de a răspunde la stimulii din mediul înconjurător. Trăsături caracteristice:

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

30

Page 31: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

31

insistenţă şi perseverare pe acelaşi lucru din mediul ambiant exprimate în comportamente ritualizate, mişcări repetitive ale capului, pocnituri ale degetelor. Aceşti copii simt nevoia să menţină complet controlul asupra mediului lor, orice stimul nou poate cauza un grav distres;

extremă izolare socială şi înstrăinare refuzând contactul personal, ei nu se angajează în schimburi de zâmbete, imitaţie sau alte forme de joc social, realizând acestea numai prin contact vizual. Relaţiile de ataşament pe care le dezvoltă sunt anormale, manifestându-se adesea o formă de ataşare de obiecte;

severe deficienţe de vorbire exprimate în nefolosirea spontană a limbii în comunicare, mutism sau cel mai adesea în echolalie.

Toate acestea conduc la grave dificultăţi de învăţare, copilul neajungând la asimilarea unor concepe mai abstracte. În concluzie, autismul are o formă de comportament atipic, fiind o deviaţie de la dezvoltarea normală.

b. Tulburările de comportament – cuprind pattern-uri persistente în care copilul violentează drepturile altora, încalcă normele specifice grupului, manifestă agresivitate şi devianţă. În diagnoza tulburărilor de comportament se iau în calcul factorii sociali şi de mediu cultural.

Inteligenţa emoţională

Inteligenţa emoţională este capacitatea personală de identificare şi gestionare eficientă a propriilor emoţii în raport cu scopurile personale (carieră, familie, educaţie etc.). Finalitatea ei constă în atingerea scopurilor noastre, cu un minim de conflicte inter şi intra-personale.

Se pune întrebarea ce îi face pe unii oameni, cu un coeficient de inteligenţă mediu sau chiar scăzut, să reuşească în carieră. Ce ii face pe alţii, cu un IQ ridicat, să aibă eşecuri, să stagneze în carieră? Răspunsul la acest aparent paradox este modul în care fiecare dintre ei îşi foloseşte inteligenţa emoţională (EQ).

Chiar daca o persoană are suficiente cunoştinţe şi idei inteligente, daca nu îşi cunoaşte şi nu reuşeşte să-şi gestioneze emoţiile şi sentimentele, poate întâmpina dificultăţi în încercarea de a-şi construi relaţiile cu ceilalţi sau o carieră profesională de succes. Persoanele cu un înalt grad de autocunoaştere îşi dau seama cum sentimentele lor îi afectează, atât pe ei, cât şi pe cei din jur.

In 1995, psihologul american Daniel Goleman a publicat o carte care a devenit best seller - "Emotional Intelligence: Why It Can Matter More Than IQ" ("Inteligenţa emoţională: De ce poate fi mai importanta decât IQ), aducând în actualitate şi definind practic noţiunea de inteligenţă emoţională. Considerată de autor cheia succesului personal şi profesional, inteligenţa emoţională este un amestec de stăpânire de sine, motivaţie, empatie, gândire libera, tact si diplomaţie. Aceste atribute ale unei persoane o fac sa aibă o inteligenţă emoţională ridicată. Astfel, ea îşi poate controla reacţiile emoţionale în raport cu alte persoane, datorită faptului ca este conştientă de toţi factorii care contribuie la apariţia reacţiei respective.

Pentru Goleman, inteligenţa emoţională are la bază cinci elemente deosebit de importante - cunoaşterea personală, controlul emoţiilor / reacţiilor emoţionale, motivaţia, empatia şi capacitatea de comunicare.

Dezvoltarea inteligenţei emoţionale ne permite să ne punem în valoare aptitudinile intelectuale, creativitatea. Ne asigură reuşita, atât în plan personal, cât şi în cel profesional.

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

31

Page 32: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

32

Componente ale inteligenţei emoţionale

1. Cunoaşterea emoţiilor personale

Cunoaşterea emoţiilor personale presupune identificarea şi exprimarea lor coerentă, într-un context dat. În orice relaţie exprimăm informaţii, sentimente, fapte, amintiri.

2. Gestionarea emoţiilor

Gestionarea emoţiilor se referă la capacitatea noastră de a alege modalitatea prin care ne vom exprima într-o anumită situaţie.

Perceperea şi recunoaşterea sentimentelor celorlalţi este secretul unor relaţii constructive cu cei din jurul tău.

3. Direcţionarea emoţiilor către scop

Scopul este criteriul după care ne gestionăm emoţiile. Este important să ţinem cont de ceea ce vrem să facem sau să obţinem, în mod concret:

durata în timp - când vrem să atingem scopul participanţi - de cine avem nevoie strategie - ce paşi trebuie urmaţi resurse - de ce avem nevoie

Auto-motivarea depinde de controlul total al emoţiilor. Daca eşti foarte atent la momentele şi motivele în care reacţiile tale emoţionale izbucnesc, poţi elimina toate sentimentele negative care adesea blochează creativitatea şi puterea de a conduce, evoluând astfel personal şi profesional. Vei fi astfel mai motivat şi mai eficient în ceea ce faci.

4. Empatia

Este capacitatea de a intui sau de a recunoaşte emoţiile celorlalţi. Empatia nu înseamnă să trăim emoţiile altor persoane, ci să le înţelegem, pornind de la experienţele noastre.

Empatia constă în abilitatea unora de a fi sensibili, a reacţiona chiar şi la cele mai mici probleme ale celorlalţi. Dezvoltându-ţi puterea de înţelegere pentru nevoile, dorinţele şi aşteptările celor de lângă tine reuşeşti pe de o parte să îţi înţelegi mai bine propriile trăiri şi reacţii şi sa le acorzi acestora mai multă atenţie şi înţelegere.

5. Capacitatea de a construi relaţii interpersonale pozitive

Abilităţile de comunicare la care se referă Goleman se bazează pe principiul că, atunci când vrei să obţii ceva, te porţi frumos cu persoana respectivă. Comunicarea înseamnă în acest context o bună cunoaştere a modului în care poţi flata pe cineva pentru a-l determina să facă exact ceea ce vrei tu. Cei care ştiu să comunice la acest nivel sunt de obicei persoane foarte populare şi au puternice calităţi de lider.

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

32

Page 33: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

33

Provocare

Exerciţiu : Cum să-ţi îmbunătăţeşti inteligenţa emoţională

Ţine cont că emoţiile, ca de altfel şi fericirea ta, stau în mâinile tale;

Foloseşte-ţi energia pentru a-ţi analiza propriile acţiuni decât să-ţi pierzi timpul criticându-i pe alţii;

Fii constructiv şi preia din comportamentul celorlalţi ceea ce ţi se potriveşte;

Învaţă să te relaxezi când simţi că autocontrolul îţi cam joaca feste şi mergi mai departe când simţi ca

ţi-ai revenit;

Încearcă să faci haz de necaz în caz de criză;

Fii cinstit cu tine însuţi; recunoaşte atunci când greşeşti şi vezi care este sursa greşelilor astfel încât

să poţi rezolva situaţia respectivă într-un mod cât mai optimal;

Arată că te respecţi respectând la rândul tău sentimentele celorlalţi;

Evită-i pe cei care încearcă să te pună într-o situaţie de inferioritate sau nu-ţi respectă sentimentele;

Învaţă să asculţi mai mult decât vorbeşti;

Fii atent la comunicarea non-verbală; uită-te la feţe, ascultă tonul vocii şi studiază limbajul trupului;

Conştientizează că pentru îmbunătăţirea inteligenţei tale emoţionale ai nevoie de timp şi de multă

răbdare.

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

33

Page 34: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

34

Aplicaţie

Exerciţiu aplicativ: „ Exprimarea emoţiilor”

Obiective:

- exprimarea emoţiilor: verbal şi nonverbal;

- extinderea vocabularului;

- dezvoltarea capacităţii de lucru în echipă;

- creşterea coeziunii grupului;

- dezvoltarea imaginaţiei;

- detensionarea atmosferei.

Descrierea exerciţiului:

Participanţii sunt împărţiţi în patru grupe, apoi li se vor prezenta cele patru categorii de emoţii primare/sentimente: bucurie, tristeţe, furie (mânie), frică.

Fiecare grupă va avea în vedere una dintre cele patru categorii de emoţii, având două sarcini de lucru de îndeplinit.

Rezultatele activităţii pe grupuri vor fi prezentate apoi grupului mare.

Sarcina de lucru:

1. Găsirea cât mai multor sinonime pentru fiecare din cele 4 emoţii.

2. Realizarea unei scenete în care cel puţin un personaj să fie dominat de acea emoţie.

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

BucurieFurie / mânie

Tristeţe frică / teamă

34

Page 35: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

35

Exerciţiu creativ

Cum învaţă copiii ceea ce trăiesc

Dorothy Law Nolte, 1954

Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne;

Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi;

Dacă traiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi;

Dacă traiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă să fie timizi;

Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia;

Dacă trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi;

Dacă trăiesc în încurajare, copiii învaţă să fie încrezători;

Dacă trăiesc în toleranţă, copiiii învaţă răbdarea;

Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea;

Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească;

Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă pe sine;

Dacă trăiesc înconjuraţi de recunoaştere, copiii învaţă că este mai bine să ai un ţel;

Dacă trăiesc împărţind cu ceilalţi, copiii învaţă să fie generoşi;

Dacă trăiesc în onestitate, copiii învaţă respectul pentru adevăr;

Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi;

Dacă trăiesc în bunăvoinţă şi consideraţie, copiii învaţă respectul;

Dacă trăiesc în siguranţă, copiii învaţă spă aibă încredere în ei şi în ceilalţi;

Dacă trăiesc în prietenie, copiii învaţă că e plăcut să trăieşti pe lume.

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

35

Page 36: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

36

Sarcină de lucru:

1. Identificaţi particularităţi individuale ale adultului (atitudini, comportamente) care prin modelul

imitării le „insuflă” copiilor.

2. Daţi exemple de situaţii prin care trece copilul şi atitudini pe care ar trebui să le adopte adultul

daţă de acesta.

Ex. „copilul nu are răbdare, are prea multă energie: îl ajut să descopere sportul;copilul nu se simte

valorizat: ii dau sarcini uşoare/adaptate capacităţii lui pentru a le duce la bun sfârşit şi apoi îl laud

etc.”

Extindere / Aprofundare

Dacă doriţi să vă testaţi inteligenţa emoţională accesaţi site-ul : http://www.terapiam.ro/test-inteligenta-emotionala

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

36

Page 37: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

37

Jurnalul de curs

Ce am învăţat

.......................................................................

.......................................................................

Ce ştiu

........................................................................

........................................................................

Ce mai vreau să ştiu

........................................................................

........................................................................

Site –uri resursă:

www.myjob.ro/.../testeaza-ti-nivelul-de-inteligenta-emotionala.html

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

37

Page 38: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

38

III. PLANUL DE CARIERĂ ŞI EGOMARKETING

Planificarea carierei este procesul prin care o persoană îşi conturează o direcţie de carieră, îşi stabileşte scopuri în legătură cu propria carieră şi iniţiază acţiuni în vederea atingerii acestor scopuri. Planificarea carierei nu înseamnă realizarea unui plan pentru întreaga viaţă, ci este un proces continuu de ajustare a scopurilor de carieră la caracteristicile personale şi oferta educaţională şi ocupaţională care este într-o continuă dezvoltare.

Planificarea carierei presupune parcurgerea mai multor etape:

1. Autocunoaşterea. Pentru a alege profesia cea mai potrivită, în primul rând trebuie să ne cunoaştem foarte bine însuşirile de personalitate, aptitudinile, abilităţile, competenţele, interesele, valorile, trebuie să ştim ce trebuie să facem pentru a ne dezvolta în direcţia dorită (este vorba despre educaţie, formare, dar şi de autoeducaţie, autoformare).

2. Explorarea profesiilor este o etapă deosebit de importantă. Trebuie să avem cât mai multe informaţii despre profesiile existente, pentru a găsi profesia care este în concordanţă cu interesele şi aptitudinile noastre, cu însuşirile de personalitate care ne caracterizează. În acelaşi timp adunăm informaţii şi despre ofertele instituţiilor de învăţământ, pentru a găsi şcoala care ne poate pregăti cel mai bine.

3. Luarea deciziilor cu privire la carieră are ca scop alegerea unei forme de educaţie eficiente în

consens cu profesiile dorite și posibilităţile explorate.

4. Urmează căutarea unui loc de muncă, angajarea, respectiv dezvoltarea carierei (la nevoie, reluarea etapelor anterioare).

Specialiştii care se ocupă de orientarea pentru carieră îşi focalizează acţiunile mai ales asupra următoarelor categorii de activităţi:

a. autocunoaştere şi dezvoltare personală;

b. explorarea traseelor educaţionale şi profesionale;

c. luarea deciziilor cu privire la carieră,

c. marketing sau promovare personală.

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

38

Page 39: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

39

a. Autocunoaşterea presupune formarea conceptului de sine (Self-concept) care cuprinde totalitatea ideilor

şi sentimentelor pe care o persoană le are despre ea însăşi. Conceptul de sine are două aspecte: imaginea

de sine şi stima de sine. Imaginea de sine (Self-image) reprezintă părerile despre calităţile şi defectele pe

care le avem - sau credem că le avem (de ex. o adolescentă se poate considera fiică ascultătoare, studentă

bună, prietenă fidelă, talentată la desen etc.). Stima de sine (Self-esteem) reprezintă modul în care ne

autoapreciem, cum ne evaluăm în raport cu propriile noastre aşteptări şi aşteptările celorlalţi.

Elementele cheie pentru planificarea carierei sunt: aptitudinile, abilităţile, competenţele, interesele şi

sistemul de valori.

b. Explorarea traseelor educaţionale şi ocupaţionale se realizează prin colectarea informaţiilor privind

oportunităţile educaţionale şi la ocupaţii. Trebuie să încercăm să adunăm cât mai multe informaţii referitor la

natura muncii pe care dorim să o efectuăm, cerinţele educaţionale pentru a ocupa un loc de muncă,

perspectivele de angajare, mediul muncii, caştiguri etc. Corectitudinea informaţiilor obţinute este esenţială

pentru a putea face alegeri în concordanţă cu interesele, valorile, însuşirile de personalitate care ne

caracterizează. Pentru a obţine cât mai multe informaţii despre traseele educaţionale şi profesionale

posibile, trebuie să identificăm un număr cât mai mare şi mai variat de surse de informare.

c. Luarea deciziilor cu privire la carieră - Explorarea traseelor educaţionale şi ocupaţionale este urmată de

luarea deciziei de carieră, adică selectarea unei opţiuni din mulţimea variantelor disponibile la un moment

dat. Atunci când luăm o decizie trebuie să fim conştienţi de faptul că nu luăm o decizie pentru întreaga

viaţă. În cursul vieţii este posibil să identificăm cariere care ni se potrivesc mai bine şi putem relua procesul

de construire a carierei. Teme importante în procesul de consiliere a carierei sunt: stilul decizional, tehnici

de luarea deciziilor, analiza și compararea alternativelor.

d. Marketing sau promovare personală

După luarea deciziei şi absolvirea şcolii care ne oferă calificarea adecvată dorim să găsim un loc de muncă.

Pentru aceasta este necesar să urmărim situaţia de pe piaţa muncii. Prin “piaţa muncii” înţelegem

configuraţia specifică a cererii şi ofertei de locuri de muncă existente la un moment dat. Piaţa muncii este

foarte dinamică. Se modifică ponderea profesiilor, apar schimbări la nivelul deprinderilor de muncă solicitate

datorită progresului tehnologic etc.

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

39

Page 40: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

40

PLANUL DE CARIERĂ

Planul de carieră, rezultat al procesului de planificare a carierei, poate fi definit ca o construcţie progresivă elaborată pe parcursul şcolarităţii şi al vieţii, construcţie ce permite desfăşurarea a nenumărate scenarii posibile. Un plan bun de carieră este acel plan care rămâne deschis, modificabil în funcţie de oportunităţile apărute pe traseul dezvoltării individului.

Planul de carieră reflectă:

Stilul de viaţă dorit al clientului – ca punct de reper pentru cariera visată Interesele, aptitudinile, valorile clientului Nivelul său de aspiraţie Obiectivele pe termen scurt (ciclul de instruire, oportunităţile de educaţie şi formare profesională) Obiectivele pe termen lung (formarea profesională de ansamblu)

EXEMPLE DE GHIDURI DE PLANIFICARE A CARIEREI

A. GHID DE AUTOPLANIFICARE A CARIEREI(după Self-Directed Career planning Guide, Information Development and Marketing Branch of Alberta Advanced Education and Career Development, 1994, Edmonton)

I. Introducere

Identificarea barierelor ce pot bloca activitatea de planificare a carierei Evaluarea nevoilor

II. Descoperă-te pe tine însuţi

Ocupaţiile visate Disciplinele şcolare Interese Valori de muncă Deprinderi

III. Explorarea opţiunilor

Profile ocupaţionale

IV. Luarea deciziei şi formularea planului de acţiune

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

40

Page 41: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

41

B. MODEL DE ELABORARE A UNUI PROIECT DE CARIERĂ(elaborat prin Programul Phare 2000 – Coeziune economică şi socială. Dezvoltarea resurselor umane în

contextul dezvoltării industriale, proiectul - Elaborarea şi implementarea unui mecanism regional ca instrument

sistemic de încurajare a ocupării forţei de muncă)

I. Cunoaşterea de sine

Identificarea aptitudinilor, abilităţilor, capacităţilor şi deprinderilor transferabile)

Identificarea intereselor profesionale

Identificarea valorilor de muncă

Identificarea unor trăsături dominante de personalitate

Matricea SWOT personală

II. Profesiunile

Profesia ideală

Elemente caracteristice

III. Piaţa muncii

Aşteptările angajatorilor

Aşteptările angajaţilor

Şomajul

IV. Planul de carieră

Ideal - Misiune

Dimensiunile vieţii

Rezolvarea de probleme şi decizia privind cariera

Planul de acţiune

V. Elemente de ego-marketing

Metode de a găsi oportunităţile de angajare

Etapele de căutare a unui loc de muncă

Citirea corectă a unui anunţ

Alcătuirea scrisorii de prezentare, de intenţie, de mulţumire, CV

Procurarea documentelor necesare solicitării unui loc de muncă

Prezentarea la interviu

Negocierea salariului

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

41

Page 42: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

42

C. PLAN DE CARIERĂ (DE LUIS H. JANDA)

I. Startul / Punctul de plecare

Ce îţi place să citeşti?

Cât eşti de decis în legătură cu cariera?

Cum ai încercat să-ţi găseşti vocaţia?

Cât de importantă este vocaţia/cariera pentru tine?

Ce temeri ai în legătură cu cariera?

Care reprezintă pentru tine valori în carieră?

II. Momentul de faţă

Satisfacţia în muncă

Responsabilitatea faţă de muncă

Muncă şi stres

Cât de rezistent eşti?

III. Calea dezvoltării

Teamă de succes

Orientare spre succes

Tergiversare

Creativitate

Competenţe digitale, atitudinea faţă de calculator

Stilul managerial

IV. Pregătirea pentru o muncă / vocaţie corespunzătoare

Cât de hotărât eşti în căutarea unui loc de muncă?

Cum te prezinţi la un interviu?

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

42

Page 43: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

43

APLICAŢIE Fişa de activitate

MITURILE ÎN ALEGEREA CARIEREI

Exista situatii in care tinerii nu iau deciziile optime legate de carieră deoarece sunt ghidaţi de anumite idei şi convingeri iraţionale. Pentru a conştientiza şi a înlătura astfel de bariere ce îi impiedică în parcurgerea unui proces eficient de luare a deciziei, vom prezenta mai jos câteva din aceste convingeri (mituri) şi varianta raţională de abordare a lor.

Activitate cu elevii: “ Pro şi Contra ”

Obiective: - sa prezinte argumente prin care să susţină sau să combată o idee- sa înlocuiască miturile ( ideile irationale) cu idei raţionale

Desfasurare: Se formeaza grupuri de 4 elevi. Profesorul pregăteste biletele pe care notează câte un mit despre carieră, pe care le distribuie grupurilor formate. Din fiecare grup 2 elevi vor trebui să aducă argumente prin care să sustină afirmatia înscrisă pe biletel, iar ceilalti 2 elevi vor trebui sa o nege prin argumente.Fiecare grup va prezenta in fata clasei argumentele pro si contra ideii respective iar in final, ghidati de profesor, elevii vor identifica explicatia rationala pentru fiecare mit.

Exemple de mituri despre cariera:

1. Exista o singura profesie/ ocupatie care mi se potriveste.FALS : Orice individ are diverse abilităţi, interese, valori. Nici una nu va exploata întregul potenţial, dar

bineinteles că vor exista unele mai potrivite decat altele. Important este sa fii convins că ai decis în cunostinta de cauza si ca interesele, abilitatile si valorile tale se incadreaza in cerintele ocupatiei alese.

2. Parintii, un test sau un expert stiu mai bine decat mine ce ar trebui sa fac.FALS: Intr-adevar, parintii, testele, consilierii te pot ajuta sa te cunosti mai bine si te pot indruma, dar nu uita ca decizia iti apartine. Pentru aceasta trebuie sa dai dovada de incredere in capacitatea ta de a lua decizii legate de viitorul tau.

3. Toata lumea trebuie sa aiba succes în carieră chiar daca aceasta inseamna sa faca lucruri care nu ii intereseaza.

FALS: Este foarte important ca profesia sau ocupatia pe care o ai sa iti placă, să o faci cu plăcere. In caz contrar să stii că esti aproape de eşec în carieră. Trebuie sa analizezi ce înseamna succes pentru tine: bani, putere, statut, faimă. Uneori poti atinge toate aceste repere si totusi sa nu fii multumit de cariera ta.

4. Profesia mea trebuie sa fie ideala, sa imi satisfaca toate dorintele si nevoile.FALS: Fii realist! Orice profesie are aspecte pozitive si aspecte negative. Este important sa iti alegi porfesia care iti satisface cele mai multe nevoi, interese si contribuie la dezvoltarea aptitudinilor tale.

5. Oamenii fie au succes in cariera, fie esueaza total.FALS: Invata sa iti evaluezi cariera in termeni relativi si nu in termeni de “ totul sau nimic”. De cele mai multe ori, esecurile sunt cele din care invatam cel mai mult, cele care reprezinta samanta viitoarelor succese.

6. Nimeni altcineva nu este indecis. FALS: Majoritatea tinerilor sunt indecisi raportat la ce fel de munca vor presta. Nu e nimic rau in a fi indecis , atata timp cat te preocupi sa strangi informatiile da care ai nevoie pentru a alege la timpul potrivit.

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

43

Page 44: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

44

PROVOCARE

Sarcină de lucru:

Vă rugăm să vă prezentaţi pe scurt, imaginându-vă că participaţi la un interviu pentru obţinerea unui post

în învăţămant. Veţi lucra câte doi, iar apoi în grup mai mare de câte 4 respectiv 6.

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

44

Jurnalul de curs

Ce am învăţat

.......................................................................

.......................................................................

Ce ştiu

........................................................................

........................................................................

Ce mai vreau să ştiu

........................................................................

........................................................................

Page 45: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

45

Site –uri resursă: www.odisee.ro/Planificarea-carierei/Crearea-unui-plan-de-cariera.html http://www.fiipregatitpentrucarierata.ro/anunturi/stadiul-derularii-proiectului-fii-pregatit-pentru-cariera-ta/ www.myjob.ro/cariera

MODULUL III: CONSILIERUL DE CARIERA – PERSONALITATE SI COMPETENTA

I. ABILITĂŢILE ŞI COMPETENŢE CONSILIERULUI, CODUL DEONTOLOGIC

A. ABILITĂŢILE ŞI COMPETENŢELE CONSILIERULUI

EDUCAŢIE ŞI PROFESIE

Consilierea este un proces complex care nu poate fi realizat intuitiv sau după simţul comun. Consilierea

încorporează informaţii şi metode din mai multe discipline psihologice. Pregătirea consilierului presupune

asimilarea unor repere teoretice şi aplicative din următoarele domenii:

• psihologia dezvoltării

• psihologia comportamentului

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

45

Page 46: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

46

• psihologia personalităţii

• psihologia sănătăţii

• psihologia socială

• teorii şi tehnici de consiliere

• autocunoaştere

Totodată, consilierea implică dezvoltarea unor atitudini şi abilităţi fundamentale, fără de care procesul

de consiliere nu poate duce la efectele conturate de însăşi obiectivele consilierii.

1. EDUCAŢIA ŞI FORMAREA CONSILIERULUI Cunoştinţe actualizate despre instituţiile de educaţie şi formare

Abilitatea de identificare a nevoilor de formare profesională continuă ale clienţilor

Capacitatea de a oferi informaţii relevante despre anumite domenii de studiu/formare

2. DINAMICA PIEŢEI MUNCII ŞI CUNOŞTINŢE DESPRE PROFESII Cunoştinţe şi monitorizarea activă a realizărilor şi tendinţelor de pe piaţa muncii şi a informaţiilor relevante din

acest domeniu

Cunoştinţe despre ocupaţii şi actorii-cheie, cerinţe, perspective şi oportunităţi de formare pentru respectivele ocupaţii; acces la sursele de informaţie relevantă din acest domeniu

Cunoştinţe despre ofertele de muncă existente şi despre sursele de informaţie pentru găsirea locurilor de muncă vacante

3. PERSONALITATEA CONSILIERULUI

1. Calităţi personale

Empatia – aptitudine specială de surprindere a mentalităţii elevului, a sentimentelor sale, a opiniilor şi

dorinţelor lui, de-şi adapta comportamentul în mod eficient

Dragostea şi sensibilitatea pentru copii – condiţie indispensabilă, necesară stabilirii unor relaţii

optime între profesorul de consiliere-orientare şi elevi; aceasta trebuie să fie o componentă majoră a

personalităţii profesorului de consiliere, fiind apreciată ca o predispoziţie naturală spre viaţa, interesele,

spiritul şi afectivitatea copilului, respectul pentru personalitatea acestuia, interesul pentru evoluţia sa.

Echilibru emoţional – capacitatea de a-şi controla trăirile, sentimentele şi mai ales de a nu lăsa ca

problemele personale să se răsfrângă asupra activităţii sale.

Capacitate de anticipare şi de cunoaştere a elevilor – capacitatea de a înţelege şi privi elevii atât ca

indivizi, cât şi în colectivitatea din care fac parte, capacitatea de a reacţiona la stimulii sociali, de a

simţi sensul şi ritmul dezvoltării celor asupra cărora acţionează.

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

46

Page 47: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

47

Mobilitatea comportării – capacitatea de a-şi modela şi adapta comportamentul funcţie de specificul

situaţiei şi particularităţile de vârstă ale copiilor.

Deschiderea către experienţe noi – un profesor de consiliere „eficient trebuie să manifeste o atitudine

deschisă, flexibilă, tolerantă ce permite receptivitate la problemele elevilor; de altfel trebui să existe

un echilibru dinamic între detaşarea favorabilă a obiectivităţii şi implicarea sa în situaţiile problematice

ale elevului.

Respect şi încredere în propria persoană – atât timp cât propriile probleme nu sunt rezolvate, nu

puteţi sprijini eficient alte persoane în soluţionarea problemelor lor.

Ascultarea activă – este abilitatea de bază în consiliere ce oferă suportul unei bune comunicări între

profesor şi elevi. Ascultarea activă este cea care încurajează elevii să vorbească deschis şi liber. Prin

ascultare activă se comunică respect pentru ceea ce gândeşte sau simte interlocutorul şi se transmite

mesajul nonverbal că este înţeles.

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

47

Page 48: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

48

2. Atitudinile consilierului

Acceptarea necondiţionată – are la bază următorul principiu: fiinţa umană este valoroasă şi pozitivă

prin esenţa sa, are capacitatea sau potenţialul de a face alegeri responsabile, are dreptul să ia decizii

asupra vieţii personale şi de a-şi asuma propria viaţă.

Congruenţa – se referă la concordanţa dintre comportamentul consilierului şi convingerile, emoţiile şi

valorile sale personale. Cu alte cuvinte, congruenţa defineşte autenticitatea comportamentului

persoanei.

Colaborarea - abilitatea consilierului de a implica persoana sau grupul de persoane (clasa de elevi) în

deciziile de dezvoltare personală. Relaţia este de respect şi parteneriat, şi nu de transmitere de

informaţii de la "expert" la "novice".

Gândirea pozitivă – filosofia consilierii este definirea omului ca fiinţă pozitivă care poate fi ajutată să-şi

îmbunătăţească aspectele sale mai puţin dezvoltate. Activităţile de consiliere educaţională trebuie să fie

focalizate pe dezvoltarea imaginii şi respectului de sine ale elevului, a responsabilităţii personale. Dacă

viziunea noastră generală asupra lumii nu are nota pozitivă dată de încrederea în noi înşine şi în

oameni, nu este indicat să ne implicăm în activităţile de consiliere.

Responsabilitatea – ca efort conjugat şi asumat pentru dezvoltare personală permanentă. Teoretic,

consilierul nu se poate implica în procesul consilierii dacă nu îşi asumă responsabilitatea atitudinilor şi

acţiunilor sale. Responsabilitatea se traduce prin respectarea principiilor fundamentale ale consilierii,

prin prevenirea utilizării greşite a cunoştinţelor şi metodelor de consiliere, prin evitarea oricărei acţiuni

care interferează cu starea de bine a celor consiliaţi

3. Comunicarea cu clientul

Cunoştinţe despre caracteristicile generale ale diferitelor grupuri-ţintă şi capacitatea de a adapta strategiile de consiliere la caracteristicile grupului-ţintă

Abilităţi sociale de bază şi lucrul cu grupuri dificile

Abilitatea de a identifica persoanele aflate în situaţii dificile (de ex.: boală, consum de droguri, datorie, domiciliu etc.) şi capacitatea de a-i îndruma către specialist

Abilitatea de a promova iniţiativa individuală

4. Abilităţi de coaching

Abilitatea de a exprima idei şi pe sine în mod clar şi inteligibil

Abilitatea de a motiva clienţii

Capacitatea de a ajuta şi în acelaşi timp de a păstra distanţa profesională

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

48

Page 49: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

49

5. Evaluare

Cunoştinţe despre metodologia formulării întrebărilor şi tehnicile de intervievare

Abilităţi de analizare a nevoilor clienţilor

Abilitatea de a identifica acele competenţe ale clienţilor specifice angajării pe cont propriu şi antreprenoriatului şi capacitatea de a le oferi informaţii relevante

Cunoştinţe despre testele de aptitudini/abilităţi şi interese utilizate în consilierea carierei

Capacitatea de a analiza şi integra rezultatele testelor în procesul de consiliere

6. Potrivirea omului cu ocupaţia şi plasarea forţei de muncă

Cunoştinţe despre nevoile clienţilor şi oportunităţile corespunzătoare, respectiv folosirea acestor cunoştinţe potrivit cu cerinţele pieţei muncii

Cunoştinţe despre cerinţele formale de solicitare a unui loc de muncă

Cunoştinţe despre selecţia ofertelor de muncă după abilităţile şi resursele identificate ale clienţilor, folosind reţelele şi sursele interne şi externe, respectiv capacitatea de a-i învăţa pe clienţi

7. Etică  

Conştientizarea standardelor etice şi respectarea codului etic specific

8. Profilul practicianului

Motivaţia muncii

Gândire pozitivă

Lipsa de teamă faţă de noile experienţe şi schimbări

Ascultare activă

Conştientizarea limbajului corporal şi capacitatea de a controla şi reflecta propriul limbaj corporal

Toleranţă şi deschidere faţă de diferenţele culturale

9. Managementul timpului

Abilitatea de planificare şi organizare a activităţilor şi de auto-organizare

Abilitatea de a stabili priorităţi, de a se concentra în activitate, de a identifica urgenţele şi de a schimba calendarul activităţii la nevoie

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

49

Page 50: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

50

10. Stres şi frustrare

Capacitatea de a gestiona stările de stres şi frustrare

11.   Formare continuă

Conştientizarea propriilor capacităţi şi limite şi dispoziţia de a se implica în auto-evaluare / reflecţie asupra sinelui periodică şi de a compensa deficitele identificate

Deschiderea spre formare permanentă

12. ABILITĂŢI TIC

Cele mai multe initiative de utilizare a tehnologiilor informatice şi de comunicare (TIC) în consilierea

carierei au în vedere, mai degraba, oferirea de informatie si mai putin transferarea procesului de

autocunoastere si luarea deciziei în spatiul web.

Astfel, în utilizarea tehnologiilor informatice şi de comunicare (TIC) în consilierea carierei, cadrele

didactice trebuie să aibe următoarele abilităţi:

Utilizarea TIC şi managementul informaţiei Abilităţi de bază în TIC (Word, Power-Point) Capacitatea de a găsi cu uşurinţă informaţiile de bază cu ajutorul motoarelor de căutare pe internet Utilizarea frecventă a poştei electronice (email)

Avantaje ale utilizarii TIC în consilierea carierei Utilizarea resurselor noilor tehnologii informatice în consilierea si orientarea scolara si profesionala

prezinta urmatoarele avantaje:

„ameliorarea raportului numar de clienti per consilier; scaderea costurilor sociale ale consilierii si orientarii; cresterea posibilitatilor de stocare, regasire, manipulare si combinare a diferitelor seturi de variabile

(caracteristici personale, ocupatii, institutii etc.) si care pot oferi raspunsuri imediate unei largi categorii de clienti;

sporirea gradului de autonomie a beneficiarilor fata de consilieri; contactarea directa a surselor de informare care poate avea durate considerate convenabile de catre

fiecare (personalizarea timpului de acces la informatii); oferirea unei experiente repetabile, care faciliteaza învatarea si retinerea informatiilor; sporirea gradului de realism al situatiilor de munca utilizate ca exemple si sursa de informatie (prin simulare

electronica); furnizarea de informatii într-un mod extensiv; cresterea flexibilitatii modului de prezentare a datelor, fapt care permite organizarea si selectarea imediata

a informatiilor dupa mai multe criterii (de exemplu: ocupatiile pot fi clasificate, analizate sau asociate dupa diferite caracteristici sau cerinte, desigur, atâtea specificatii câte au fost introduse în sistem)” .

Dezavantaje ale utilizării TIC în consilierea carierei

Vulnerabilitatile principale ale programelor informatizate de consiliere, care se consideră pentru moment ca dezavantaje în calea utilizării TIC în consiliere, sunt cele legate de:

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

50

Page 51: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

51

„perisabilitatea” ridicată în timp a informaţiilor introduse în programe; mereu este nevoie de consilieri care să „alimenteze” sistemul şi informaticieni care să asiste funcţionarea servere-lor, a reţelelor de consiliere la distanţă cât şi ameliorarea programelor;

programele care nu sunt totdeauna în consens cu cererile tipice sau dinamice ale clienţilor; flexibilitatea încă redusă sau nulă a programelor informatizate la schimbarea priorităţilor, nevoilor şi

categoriilor de informaţii ale clienţilor; acestea acţionează, strict, în consens cu programul şi informaţiile introduse iniţial;

incapacitatea programelor de a învăţa, de a se adapta, de empatie sau de a deţine alte calităţi psihologice ale consilierului;

receptarea pasivă, neparticipativă a informaţiilor de către clienţi; posibilitatea redusă de a obţine informaţii noi sau diferite, de a pune întrebări sau exersa anumite situaţii

ipotetice; sensibilitatea relativ redusă a programelor de consiliere şi orientare la diferenţele individuale ale clienţilor.

B. CODUL DEONTOLOGIC ÎN CONSILIERE

Respectul – la baza consilierii stă respectul pentru client şi dreptul lui la autodirijare. Punctul de vedere

central în consiliere este autonomia în procesul de alegere şi luare a deciziei. Consilierul nu va adopta o

atitudine de superioritate şi nu va încerca să preia controlul; acesta trebuie să asigure un echilibru între

stimulare şi reflectare.

Independenţa – consilierul este neutru şi independent. El are în vedere doar interesele clientului.

Deschiderea – în consiliere se acordă importanţă cadrului şi circumstanţelor în care are loc şedinţa de

consiliere. Consilierul este deschis faţă de orice legătură cu o instituţie sau autoritate. În cazul în care

consilierul este nevoit să transmită informaţii sau îndeplineşte funcţii care ar putea controla sau limita

clientul, acestea trebuie făcute cunoscute clientului.

Confidenţialitatea – şedinţa de consiliere este confidenţială. În situaţiile în care, datorită legii, consilierul

este obligat să transmită informaţii mai departe, el trebuie să ceară acordul celui consiliat. De asemenea,

consilierul transmite numai fapte, nu evaluări.

Faptele în sine – informaţiile oferite persoanei consiliate trebuie să fie corecte şi actuale.

Aplicaţie

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

51

Page 52: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

52

Din jurnalul unui profesor – diriginte...

Astăzi înaintea orei de dirigenţie s-a întâmplat un eveniment care la început nu a avut nimic deosebit.

Ca de fiecare dată, reuşisem să colectez cu o zi înainte de oră mesajele scrise de elevi în cutia de corespondenţă, un loc în care aceştia îşi exprimă gânduri, trăiri, evenimente deosebite pe care vor să le împărtăşească cu mine, dar şi probleme, îngrijorări, situaţii în care au nevoie de ajutor. Urma, ca de fiecare dată, să răspund unora dintre ele în cele 10 minute alocate acestei activităţi şi să planific cu ceilalţi termenele pentru întrevederile individuale.

Numai că astăzi, M.N. privea insistent la cutia pe care o golisem cu o zi înainte şi nu răspundea colegilor care o întrebau diferite lucruri.

Pauza nu se terminase, iar ea stătea încordată în bancă, parcă ignorând tot ceea ce se întâmpla în jurul ei. Eu încă sortam la catedră cu foarte mare grijă bileţelele, atunci când m-a întrebat:

- Doamna dirigintă, aveţi toate bileţelele la dumneavoastră?

- Bineînţeles. Tot ceea ce aţi scris până ieri se află la mine.

- Vă rog să mai verificaţi o dată cutia. Sigur sunt toate?

Neînţelegând foarte exact despre ce este vorba, mă îndrept spre cutia de corespondenţă, unde descopăr un bilet rupt fără nici un pic de grijă, parcă în disperare, dintr-un bloc notes.

Mă îndrept spre catedră şi citesc biletul, cu ochii fetei îndreptaţi către mine. Nici nu ştiu dacă am făcut bine citindu-l în faţa ei.

”Aseară mi-am dorit din nou să termin cu toate astea. Din nou scandaluri, din nou certuri... Oricum, nu interesează pe nimeni cum mă simt eu. Mi-a fost un pic teamă prima dată, dar cred că în curând îmi voi face curaj. Altă soluţie nu văd. Vă rog, ajutaţi-mă!”

Ce să fac? De obicei am răspunsuri la toate întrebările. Acum nu ştiu de unde să încep şi ce să-i spun?

Sarcină de lucru:

1. Cum aţi fi reacţionat în situaţia dată?

2. Ce fel de abilităţi, competenţe ar trebui să aibe consilierul pentru a gestiona o astfel de situaţie de criză?

Dar dirigintele, în situaţia data?

3. V-aţi confruntat de-a lungul carierei cu astfel de situaţii? Cum aţi reacţionat?

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

52

Page 53: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

53

Reflecţie

1.Care din abilităţile şi competenţele consilierului pot fi dezvoltate la adolescenţi pentru a deveni

peercounceler(un specialist in consiliere pentru colegii lor)?

2.Care sunt competenţele unde simţiţi nevoia unor informaţii suplimentare sau unui sprijin

specializat?

Site –uri resursă:

http://www.cartidownload.ro/Diverse/435743/carte_Abilitatile_consilierului www.culturasicomunicare.com/v2/lore.pdf www.carti-gratuite.eu/doc/554856/abilitatile-consilierului

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

53

Page 54: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

54

II. LUMEA PROFESIILOR

Cunoaşterea Lumii profesiilor este o etapă în procesul de consiliere şi educarea carierei elevilor,

etapă care se realizează după cea în care elevul se cunoaşte pe sine, îşi cunoaşte aptitudinile, interesele

şcolare şi profesionale, este capabil să se autoevalueze obiectiv.

Consolidarea încrederii în sine, a aptitudinilor descoperite, intereselor si personalităţii la elevi, în tot

acest proces complex de orientare în carieră, practic se realizează prin dezvoltarea unei atitudini pozitive si

motivaţie faţă de muncă în general. Acest lucru reprezintă un proces continuu de maturizare şi

responsabilizare individuală, în care, fiecare dintre viitorii absolvenţi sunt informaţi despre lumea profesiilor şi

piaţa muncii aflată în continuă schimbare, instrumentele de căutare şi identificare pentru a avea acces la

ele, ca pre-etapă pentru alegerea profesională. Astfel, elevul va lua o decizie privind viitorul lui profesional, fiind

în cunoştiinţă de cauză.

Definirea termenilor

Definirea termenilor utilizaţi în lumea profesiilor conform Clasificării Ocupaţiilor din România, ne ajută

să ne familiarizăm cu specificul fiecăruia dintre aceştia, astfel:

OCUPAŢIA  este activitatea utilă, aducătoare de venit (în bani sau natură), pe care o desfăsoară o

persoană în mod obişnuit, într-o unitate economico-socială şi care constituie pentru aceasta, sursă de

existenţă/sursă de venit.

Ocupaţia este specialitatea (calificarea) exercitată la locul de muncă, ce poate fi exprimată prin: funcţia sau

meseria exercitată de persoana în cauză.

PROFESIA este specialitatea (calificarea) obţinută prin studii. În unele cazuri, poate fi şi ocupaţie, iar în altele

nu.

Corespondenţă profesie - ocupaţie Profesie Ocupaţie

Profesia corespunde cu ocupaţia      

1. Învătător 1. Învătător2. Psiholog 2. Psiholog3. Conducător auto 3. Conducător auto4. Jurist 4. Consilier juridic

Profesia diferă de ocupaţie1. Jurist 1. Secretar2. Inginer chimist 2. Casier încasator3. Medic 3. Profesor4. Economist 4. Senator

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

54

Page 55: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

55

MESERIA este complexul de cunoştinţe teoretice şi deprinderi/competenţe obţinute prin şcolarizare şi

activitate practică.

 FUNCŢIA este activitatea desfăsurată de o persoană într-o ierarhie funcţională de conducere sau

execuţie. În clasificarea de faţă, funcţiile sunt cuprinse în grupele majore de la 1 la 5.

Auzim în zilele noastre tot mai des termenul de carieră profesională. CARIERA PROFESIONALĂ este

o succesiune de poziţii, roluri, activităţi şi experienţe profesionale cu care s-a confruntat o persoană sau un

angajat dintr-o organizaţie sau de-a lungul istoriei sale profesionale (Arnold, Cooper & Robertson, 1998).

Când vorbim de carieră nu ne limităm doar la poziţiile profesionale şi manageriale pe care le poate

ocupa o persoană, nici la avansările realizate, ci luăm în calcul şi vechimea pe acelaşi post sau vechimea în

instituţia angajatoare.

În alegerea carierei profesionale, Frank Parsons în 1909 a fost primul care a formulat sintetic

perspectivele orientării şi alegerii unei cariere profesionale. Astfel el consideră că cele mai importante sunt:

1. cunoaşterea propriilor atitudini, abilităţi, interese, ambiţii şi nu în ultimul rând a resurselor şi

limitelor personale;

2. cunoaşterea lumii profesiilor sub toate aspectele sale: a cerinţelor profesionale şi ale

angajatorilor, condiţiilor de succes, avantajelor şi dezavantajelor, beneficiilor materiale,

oportunităţilor şi prospectărilor în diferite categorii de activităţi de muncă;

3. evaluarea obiectivă/corectă a relaţiilor dintre cele două perspective: informare şi

autocunoaştere personală şi informare profesională;

Elementele de identificare a profesiei pe care urmează să o alegem ar trebui să corespundă

cunosţiinţelor şi competenţelor dobândite, aptitudinilor, intereselor şi a tipului de personalitate cunoscute în

etapa de cunoaştere de sine. Astfel, înainte de a lua o decizie, vom răspunde la următoarele întrebări:

Ce ştiu?

Ce pot?

Ce vreau?

Cum sunt?

Informare profesională

A. Documentele de bază în informarea privind lumea profesiilor sunt:

1. Clasificarea ocupaţiilor din România (C.O.R.)

Clasificarea ocupaţiilor din România este un document oficial elaborat de Ministerul Muncii şi Protecţiei

Sociale şi Comisia Naţională pentru Statistică care enumeră ocupaţiile din economie cuprinzând şi o definiţie a

acestora.Ocupaţiile sunt clasificate pe grupe: de bază, majore, minore şi subgrupe: majore; fiecărei ocupaţii

dintre cele enunţate fiindu-le atribuite câte un cod de identificare format din cifre.

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

55

Page 56: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

56

2. Monografiile profesionale

Monografia profesională reprezintă un studiu complex şi integral al unei profesiuni, elaborat de

specialişti (psihologi, medici, sociologi, ingineri, pedagogi etc.), având ca obiect analiza multilaterală a

profesiunii din punct de vedere al cerinţelor ei (medicale, psihologice, ergonomice, pedagogice, sociologice,

etc.) şi a contraindicaţiilor. Se utilizează în orientarea profesională pentru prezentarea ştiinţifică a unei

profesiuni.

Monografia profesională cuprinde următoarele:

A. Obiectul şi natura profesiunii

1. Descrierea profesiunii

2. Materiale, unelte şi utilaje întrebuinţate muncii şi riscurile profesionale

3. Natura activităţii

4. Cerinţe relative la tehnica securităţii

5. Profesiuni înrudite

B. Cerinţe medicale

1. Aptitudini fizice şi fiziologice (absolut necesare, importante)

2. Contraindicaţii fizice şi fiziologice

C. Cerinţe psihice

1. Aptitudini intelectuale, de atenţie, afectiv- volitive şi de personalitate (absolut necesare, importante, de dorit)

2. Contraindicaţii psihice (absolute, relative)

D. Pregătirea profesională

E. Condiţii social- economice

Alcătuirea profilului medical, psihologic şi social al unei profesiuni constituie sarcina cea mai dificilă într-

o monografie profesională. Cerinţele pot fi cuprinse în somatograme, psihograme şi sociograme.

Psihograma cuprinde aptitudinile şi însuşirile solicitate într-o profesiune.

Profesiograma este un document ştiinţific cu valoare normativă care cuprinde cerinţele de ordin fiziologic

medical, psihic şi social pe care le necesită o profesiune. Este un element component al unei monografii, dar

poate exista şi independent.

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

56

Page 57: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

57

3. Profilele ocupaţionale

Profilele ocupaţionale sunt descrieri sintetice ale unor ocupaţii din România (cca. 450). Fiecare profil

cuprinde informaţii despre:

- descrierea ocupaţiei, conţinutul muncii

- unelte/ instrumente de lucru

- atribuţii şi responsabilităţi

- program de lucru

- mediu de activitate

- situaţii de risc

- cerinţe de exercitare (medicale, psihice )

- deprinderi transferabile

-cerinţe de educatie şi pregătire profesională

- salarizare, promovare, alte avantaje

- dinamica ocupaţiei pe piaţa muncii

- ocupaţii înrudite/ specializări

- informaţii suplimentare

4. Ghiduri de consiliere şi orientare a carierei

Sunt publicaţii sub formă de cărţi, broşuri destinate profesorilor, părinţilor, elevilor. Broşurile conţin

informaţii referitoare la şcolile/ liceele/ profesiunile dintr-o anumită zonă. Cărţile –ghiduri contribuie la sprijinul,

consilierea şi orientarea tinerilor în alegerea unei cariere profesionale: informaţii teoretice, metode şi tehnici

practice, jocuri, instrumente etc.

B. Instrumente de căutare şi identificare a profesiilor

Pentru a obţine cât mai multe informaţii despre traseele educaţionale şi profesionale posibile, trebuie să

identificăm un număr cât mai mare şi mai variat de surse de informare.

Materialele tipărite reprezintă o sursă de informaţii exacte, care provin direct de la ofertanţi.

Broşurile sunt colecţii de informaţii succinte şi relevante despre o instituţie (tipul

instituţiei, scopul acesteia, ofertele sale etc.). Pliantele prezintă în general informaţii despre oferte specifice (ex.

o şcoală de vară, un workshop etc.). Profilele ocupaţionale sunt descrieri ale ocupaţiilor după o structură

standardizată, ceea ce facilitează compararea lor. Putem obţine informaţii şi din ziare şi reviste. Acestea

prezintă, în rubricile lor de specialitate, oportunităţi educaţionale sau profesionale, diverse aspecte legate de

piaţa muncii.

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

57

Page 58: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

58

Materialele audiovizuale. Din această categorie fac parte anumite casete audio-video, CD-uri,

emisiuni radio sau TV care furnizează informaţii despre unele instituţii de învăţământ sau despre unele ocupaţii.

Internetul. Există multe site-uri pe care găsim informaţii despre oferte educaţionale şi ocupaţionale.

Pentru a obţine informaţii despre ofertele instituţiilor de învăţământ căutările pot fi începute cu accesarea site-

ului Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, www.edu.ro. La alte informaţii importante (inclusiv

referitor la probleme de legislaţia muncii) putem ajunge pornind de la site-ul Ministerului Muncii, Familiei şi

Protecţiei Sociale http://www.mmuncii.ro. Aici găsim şi Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR) prin care ne

putem informa referitor la ocupaţiile care ne interesează. Informaţii despre standardele ocupaţionale se mai

găsesc şi pe site-ul Consiliului naţional de Formare Profesională a Adulţilor, http://www.cnfpa.ro.

Interviul de informare. Pentru a ne informa, putem apela şi la persoane care, prin natura poziţiei pe

care o ocupă în cadrul unei firme, pot oferi informaţii. Putem solicita un interviu (o discuţie) cu astfel de

persoane, pentru a obţine direct de la sursă informaţii despre oportunităţile educaţionale şi / sau ocupaţionale

de la firma respectivă.

Reţeaua socială este alcătuită din persoanele pe care le cunoaştem, în care avem

încredere şi care ne pot oferi ajutor, sprijin, inclusiv în problema alegerii carierei. Din această reţea fac parte

părinţii, alţi membri ai familiei, prieteni, profesori, vecini etc., persoane care pot oferi informaţii despre trasee

educaţionale, despre firme potenţial angajatoare, şi cu care putem discuta despre experienţa lor profesională.

Aplicaţie

Fişă de lucru: „ Aşa sau altfel”

Ce ştiu să fac foarte bine şi trebuie să menţin?

.........................................................................

.........................................................................

Ce nu ştiu să fac şi trebuie să învăţ sau să dezvolt?

............................................................................

............................................................................

Sarcină de lucru:

1. Scrieţi cel puţin 3 competenţe pe care le aveţi bine dezvoltate şi trebuie menţinute pentru a vă exercita foarte bine meseria de cadru didactic.

2. Scrieţi cel puţin 3 competenţe pe care credeţi că nu le stăpâniţi bine şi trebuie să le dezvoltaţi.

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

58

Page 59: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

59

Reflecţie

Site –uri resursă:

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

59

1. Loc de muncă sau carieră?

2. De ce te consideri potrivit/ă pentru actualul loc de muncă/profesie?

3. Funcţie sau profesie?

Jurnalul de curs

Ce am învăţat

.......................................................................

.......................................................................

Ce ştiu

........................................................................

........................................................................

Ce mai vreau să ştiu

........................................................................

........................................................................

Page 60: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

60

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului si Sportului : www.edu.ro www.ise.ro http://www.go.ise.ro/ Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale: http://www.mmuncii.ro Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor: http://www.cnfpa.ro http://www.eustory-romania.home.ro/brosura_editia_6.pdf http://simonaj.wordpress.com/2009/02/03/despre-profesii/

III. PIAŢA MUNCII

Piaţa muncii cuprinde activităţile de angajare şi de ofertă a forţei de muncă în vederea realizării unei

activităţi, precum şi procesul de determinare a retribuţiei celui care urmează să o îndeplinească. În plus,

termenul se referă şi la modul în care evoluează salariile ori la mobilitatea lucrătorilor între diferite ocupaţii şi

între diferiţi angajatori. Trebuie totuşi menţionat că utilizărea termenului de "piaţă" nu presupune că munca se

comportă la fel ca orice altă marfă; în teoria economică, piaţa muncii trebuie privită ca "locul" unde se întâlnesc

cererea şi oferta de muncă. Piaţa muncii se întemeiază pe întâlnirea şi confruntarea cererii cu oferta. Ea

funcţionează în fiecare ţară, pe diferite grupuri de ţări şi la scara mondială.

Cererea de muncă este reprezentată de deţinătorii de capital, în calitate de cumpărători iar oferta de

muncă o reprezintă posesorii de forţa de muncă, in calitate de vânzători.

Cererea de muncă reprezintă cantitatea totală de muncă necesară desfăşurării activităţilor economico-

sociale dîntr-o ţară la un moment dat. Ea are ca punct de plecare nevoia de muncă, dar nu este egală cu

aceasta. Cererea de muncă reprezintă nevoia de muncă salariată care se formează la un moment dat într-o

economie de piaţă. Daca se au în vedere volumul productivităţii muncii şi timpul legal de muncă pentru o

perioadă determinată, putem stabili nevoia de muncă, deci forţa de muncă necesară în perioada respectivă.

Cererea se exprimă prin intermediul numărului de locuri de muncă.

Orice activitate, care se iniţiază sau există în societate, generează nevoia de muncă.

Condiţia generală pentru ca nevoia de muncă să ia forma cererii de muncă este remunerarea sa,

salarizarea ei. 

      Satisfacerea nevoii de muncă se realizează pe seama utilizării disponibilităţilor de muncă existente în

societate, adică a volumului de muncă ce poate fi depus de populaţia aptă de muncă a ţării respective, în

perioada dată. Şi în acest caz, trebuie să avem în vedere că nu toate disponibilităţile de muncă se constituie în

ofertă, ci numai acelea care urmează să fie remunerate, salarizate.

Oferta de muncă este formată din munca pe care o pot depune membrii societăţii în condiţii salariale.

Prin urmare, în oferta de muncă nu se includ femeile casnice, studenţii, militarii în termen şi alţi oameni care

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

60

Page 61: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

61

depun activităţi nesalariale. Oferta de muncă este reprezentată de totalitatea resurselor de muncă disponibile

într-o ţară, la un moment dat, care apar pe piaţa muncii ca oferta de muncă salarizată.

Cererea de muncă, pe termen scurt, este practic invariabilă; oferta de muncă se formează într-un

îndelungat timp, în care noua generaţie ajunge la vârsta legală de muncă şi nivelul de pregătire profesională;

oferta de muncă, cu gradul ei de pregătire generală şi profesională, îşi pune amprenta asupra modului de

satisfacere a cererii de muncă.

Cererea şi oferta de muncă nu trebuie considerate prelungiri simple şi directe ale cererii şi ofertei de

bunuri economice pe o alta piaţă, ci ca nişte categorii specifice cu un conţinut care le este propriu. În acest sens

se impun atenţiei următoarele aspecte:

Pe termen scurt, cererea de muncă este practic invariabilă, deoarece dezvoltarea unor activităţi

existente şi iniţierea altora noi, generatoare de locuri de muncă presupun o anumită perioadă de timp;

Oferta de muncă în ansamblul său se formează în decursul unui timp indelungat în care creşte

şi se instruieşte fiecare generaţie de oameni până la vârsta la care se poate angaja;    

Posesorii forţei de muncă au o mobilitate relativ redusă; oamenii nu se deplasează dintr-o

localitate în alta şi nu-şi schimbă cu uşurinţă munca, ci sunt ataşati mediului economico-social, chiar dacă nu au

avantaje economice. De asemenea, oferta de muncă depinde de vârsta, sex, starea sănătăţii, psihologie,

condiţii de muncă etc, aspecte care nu sunt neapărat de natură economică;

Oferta de forţă de muncă este eminamente perisabilă şi are caracter relativ rigid. Cel ce face

oferta trebuie să trăiască, nu poate aştepta oricât angajarea pe un loc de muncă; posesorul forţei de muncă are

o mobilitate relativ redusă. Oamenii sunt ataşati mediului socio-economic în care s-au format şi unde trăiesc.

Avantajele economico-sociale oferite de alte localităţi, zone, nu işi exercită nelimitat rolul, cel motivaţional, în

ceea ce priveşte deplasarea oamenilor spre locuri de muncă.

Oferta de muncă este, faţă de alte marfuri, foarte perisabila, nu poate fi conservată. Posesorul

forţei de muncă nu poate aştepta oricât pentru a se angaja, întrucât nu dispune de venituri pentru a trăi.

Generaţiile de tineri nu sunt crescute de părinţiii lor ca nişte marfuri sau numai pentru a deveni

salariaţi, ci ca oameni. De aceea, oferta de muncă nu se formează în exclusivitate pe principiile economiei de

piaţă.

Cererea şi oferta de muncă nu sunt omogene, ci se compun din segmente şi grupuri

neconcurenţiale sau puţin concurentiale, neputându-se subsitui reciproc decât în anumite limite sau deloc.

Eterogenitatea dintre cererea şi oferta de muncă, neconcordanţa dintre structurile lor fac ca substituirea între

diferitele lor componente să fie redusă.

Piaţa muncii în întregime nu este omogenă, ci se compune din segmente pe domenii de activitate, zone

economice, meserii, niveluri de calificare. În acest sens putem distinge:

piaţa locală a muncii, subdiviziune geografică cu particularităţi pecuniare, costuri,

psihologii, mobilitate;

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

61

Page 62: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

62

piaţa externă a muncii, subdiviziune care priveşte un anumit număr de lucrători, fiecare

fiind disponibil sau potenţial disponibil pentru a ocupa locurile de muncă ce se oferă prin competiţie;

piaţa internă a muncii, subdiviziune în care cererea şi oferta de muncă sunt interne

fiecărei firme şi accesibile direct pieţei externe a muncii, însă o percepţie diferită a celor din interior în raport cu

cei din afară. Ea priveşte ocuparea diferitelor funcţii prin avansare, transfer, concurs în interiorul firmei.

Piaţa muncii, ca piaţă a celui mai important factor de producţie, se afla în legătură directă cu celelalte

pieţe, a bunurilor, monetară şi a capitalului. Ea receptioneaza semnalele de pe fiecare piaţă şi îşi formează

propriile exigenţe faţă de acestea. Echilibrul pieţei muncii condiţionează echilibrul celorlalte pieţe.

Piaţa muncii, spre deosebire de celelalte pieţe, are o serie de particularităţi şi anume:

este subordonată legilor economice, cât şi celor demografice: vârstă, sex, stare de

sănătate, psihologia oamenilor.

cererea şi oferta se stabilesc pe domenii de activitate, nivele de pregătire, vârste şi sexe,

specialităţi şi meserii, zone şi localităţi, unităţi economico-sociale.

Între combatanţii pieţei de muncă are loc o concurenţă; ofertantul de forţa de muncă

aşteaptă un maximum de avantaj net de pe urma închirierii muncii sale, respectiv maximum de utilităţi şi

minimum de neutilităţi, pe când cumpărătorul de forţă de muncă, cel care oferă locuri de muncă – aşteaptă

maximum de profit.

      Piaţa muncii, ca expresie a raporturilor dintre cerere şi oferta, se desfăşoara în două

faze, şi anume:

1. În prima faza se stabilesc condiţiile generale de angajare a salariaţilor şi se prefigurează principiile de

stabilire a salariilor. Ea se desfăşoară la nivel macroeconomic, unde se hotărăşte nivelul minim al salariului ce

trebuie garantat de firme, pe economia naţionala şi pe segmentele mari ale pieţei muncii; protecţia socială

pentru femeile angajate salarial, condiţiile de muncă, dreptul la odihnă, dreptul la asociere şi de organizare în

sindicate, dreptul sindicatelor de a negocia salariile şi condiţiile de muncă cu patronul, vârsta minimă de muncă.

2. A doua fază reprezintă o continuare a celei dintâi şi constă în întâlnirea cererii cu oferta de muncă în

termeni reali, în funcţie de condiţiile concrete ale firmei şi salariaţilor ei. Cererea se dimensionează precis, ca

volum şi structură, pe baza contractelor şi a altor angajamente asumate de firmă, iar oferta se delimitează şi ea

pornind de la programul de muncă, număr de ore suplimentare pe care salariaţii acceptă să le efectueze sau

nu, în funcţie de nevoile şi aspiraţiile lor, de situaţia socială şi economică etc. la momentul respectiv. Din

confruntarea cererii cu oferta de muncă la acest nivel se determină mărimea şi dinamica salariului nominal.

Insuficienţa ofertei la acest nivel se traduce printr-o cerere suplimentară care se manifesta pe prima treaptă, iar

insuficienta cererii, printr-o ofertă suplimentară pe aceeaşi treaptă.

Caracteristicile arătate se concretizează în următoarele aspecte:

piaţa muncii este o piaţă cu un grad ridicat de rigiditate şi de sensibilitate, ea

intersectându-se cu echilibrul economic general, cat şi cu cel social – politic;

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

62

Page 63: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

63

funcţionarea şi mecanismele ei se constituie în acte economice de justiţie socială, de

echitate şi de echilibru social;

este o piaţă mai bine organizată şi mai puternic reglementată;

mecanismele acestei pieţe au un grad mai ridicat de imperfecţiune (de exemplu, salariul

reprezintă unica şi adesea, principala pârghie de reglare a ocupării şi utilizării resurselor de muncă).

Şomajul este un fenomen social contemporan, fiind o urmare a întâlnirii şi confruntării dintre cererea şi

oferta de muncă. Notiunea de şomaj se poate traduce direct prin ’inactivitate’. Şomerii sunt un grup de

persoane, din cadrul populaţiei active a unei ţări. Populaţia activă din punct de vedere economic include toate

persoanele cu vârsta mai mare sau egală cu 15 ani, apte de muncă, şi care, într-o perioadă de referinţă

specificată furnizează forţa de muncă (utilizată sau nu) pentru producerea de bunuri sau servicii în cadrul

economiei naţionale. Mai general spus, populaţia activă cuprinde populaţia ocupată şi şomeri. Astfel, populaţia

activă neocupată (sau şomerii) reprezintă acel segment din populaţie care sunt în căutarea unui loc de muncă,

nedeţinând unul în prezent, dar fiind disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile. În categoria de şomeri

sunt incluse şi următoarele categorii:

persoanele fără loc de muncă, disponibile să lucreze, care aşteaptă să fie rechemate la

lucru sau care au găsit un loc de muncă şi urmează să înceapă lucrul la o dată ulterioară perioadei de referinţă;

persoanele care în mod normal fac parte din populaţia inactivă (elevi, studenţi), dar care în

perioada de referinţă au declarat că sunt în căutarea unui loc de muncă şi sunt disponibile să înceapă lucrul.

Tipuri de şomaj

Şomajul poate fi clasificat în mai multe tipuri, în funcţie de natura şi cauzele lui.

O prima clasificare ar împărţi şomajul în voluntar şi involuntar. Şomajul voluntar apare atunci cand

muncitorii refuză oportunităţile de locuri de muncă apărute, preferând să ramână şomeri. În schimb, şomajul

involuntar apare atunci când pe piaţa muncii sunt insuficiente locuri de muncă pentru a satisface pe toţi cei apţi

de muncă.

În cadrul şomajului voluntar se încadrează următoarele categorii din populaţie:

• persoanele angajate care preferă să îşi întrerupă temporar activitatea deoarece apreciază că ajutorul de

şomaj le asigură o existenţă decentă;

• şomerii care aşteaptă locuri de muncă mai bune şi mai potrivite lor decât cele existente la un moment

dat;

• persoanele casnice care au hotărăt sa se încadreze, dar încă ezită din cauza nivelului salariului şi a

condiţiilor de muncă existente pentru moment.

Mai există şomajul conjunctural, fricţional şi structural, respectiv şomajul clasic (şomaj prin eficienţă a

producţiei), ciclic (şomaj prin insuficienţa cererii) şi sezonier.

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

63

Page 64: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

64

În concluzie, şomajul reprezintă un fenomen social, o urmare a unui dezechilibru existent pe

piaţa muncii, între cererea şi oferta de muncă. (vezi fig. 1, 2, 3, 4)

Piaţa muncii, în acelaşi mod ca şi celelalte pieţe, a avut tendinţa să se internaţionalizeze, între

pieţele naţionale ale muncii apărând fenomenul interdependenţei. Migraţia internaţională a populaţiei, deci şi a

forţei de muncă, nu este un fenomen nou pentru societatea umană. Statele din Europa de Vest au început să

recunoască treptat beneficiile aduse de migraţia reciprocă a forţei de muncă, prevăzând libera circulaţie a

persoanelor în cadrul Pieţei Interne Unice, alături de libera circulaţie a produselor, serviciilor, capitalurilor şi

achiziţiilor publice.

Trecerea la economia de piaţă a fostelor ţări socialiste din Europa Centrală şi de Est, precum şi

aderarea unora dîntre ele la Uniunea Europeană au creat un nou flux de imigranţi către Europa de Vest şi alte

zone ale lumii, dar şi a unui flux invers de specialişti şi manageri.

Migraţia forţei de muncă, mai ales cea încrucişată, are un impact deosebit asupra raportului din cererea

şi oferta de forţă de muncă, asupra nivelului salariilor, dar şi asupra condiţiilor, mentalităţilor şi disciplinei în

muncă; piaţa muncii devine mai flexibilă şi îşi sporeşte gradul de mobilitate spaţială.

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

64

Page 65: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

65

Atât piaţa muncii internă cât şi cea internaţională sunt în căutare de persoane care au dobândit

anumite calificări cu recunoaştere largă, însă, pe lângă acestea, dispun şi de abilităţi transferabile în domenii

conexe ori neînrudite.

Reflecţie

1. Bariere care împiedică întâlnirea dîntre cerere şi ofertă pe piaţa muncii.

2. Protecţia socială a şomerilor şi reintegarea lor socială: legislaţie în domeniu şi organizaţii

specializate.

3. Asigurările sociale: unde şi cum intervin pe piaţa muncii.

4. Sistemul de pensii.

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

65

Jurnalul de curs

Ce am învăţat

.......................................................................

.......................................................................

Ce ştiu

........................................................................

........................................................................

Ce mai vreau să ştiu

........................................................................

........................................................................

Page 66: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

66

Site –uri resursă:

Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă : www.anofm.ro Ministerul Muncii , Familiei şi Protecţiei Sociale : www.mmssf.ro CNPAS Sistemul Public de Pensii : www.cnpas.org www.mmuncii.ro/ro/legislatie-protectie-sociala-560-view.html

Bibliografia

1. Alba, A., Balaci, I., Erdei, I., Harasemiuc, O., Velciov N., Cinci paşi pentru cariera mea. Editura BIC

ALL, Bucureşti, 2003

2. Alba, A., Balaci, I., Erdei I., Harasemiuc, O., Velciov N., Pentru cariera elevilor tăi. Editura BIC ALL,

Bucureşti, 2003

3. Arnold, J., Cooper,C.L., Robertson, I.T.,Work Psychology: Understanding Human Behaviour In the

Workplace, London: Financial Times, 1998

4. Băban, A., Petrovai, D., Consiliere educaţională, Psinet, Cluj Napoca, 2001

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

66

Page 67: Suport de Curs Consilierea Si Educarea Carierei Final

67

5. Bonchiş, E., Psihologia copilului, Ed. Universităţii, Oradea, 2004

6. Cosmovici, A., Iacob, L., (coord.), Psihologie şcolară, Ed. Polirom, Iaşi, 1998

7. Deac, V., Servicii de consiliere a carierei adaptate nevoilor comunităţii, MIM, Craiova, 2008

8. Dumitru, I. Al., Managementul carierei in Consilierea psihopedagogică, Polirom, Iaşi, 2008

9. Goleman, D., Inteligenţa emoţională, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2001

10. Janda, L.H., Career Tests: 25 Revealing Self-Tests to Help You Find and Succeed at the Perfect

Career, Adams Media, 1998

11. Jigău M., Consilierea carierei, Sigma, București, 2001

12. Klein, M. M., Orientarea carierei: Încotro?. in Psihologia la răspântia mileniilor (coord. Zlate, M.),

Polirom, Iaşi, 2001

13. Lemeni, G., Miclea, M., Consiliere şi orientare. Ghid de educaţie pentru carieră, ASCR, Cluj-Napoca,

2004

14. Munteanu, A., Psihologia copilului şi a adolescentului, Ed. Augusta, Timişoara, 1998

15. Schaffer, R., Introducere în psihologia copilului, Editura ASCR, Cluj Napoca, 2007

16. Super, D.E., Dezvoltarea carierei. in Psihologia procesului educaţional (coord. Davitz, J., Ball, S.).,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978

17. Şchiopu U., Criza de originalitate la adolescenţi, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997

18. Şchiopu U. şi Verza E., Psihologia vârstelor (Ciclurile vieţii), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

1995

Link-uri:

1. http://www.dsclex.ro/ocupatii/cor1.htm

2. http://www.preferatele.com/docs/psihologie/9/managementul-cariere18.php

3. http://www.mapp.ro/read.php?name=info&lang=ro

4. http://www.cnfpa.ro/

5. http://www.capital.ro/definitie/termen/vezi/Piaţa-muncii.html

6. http://www.referat.ro/referate/Cererea_si_oferta_de_muncă_6039.html

7. http://estia.ise.ro

8. www.estia.educ.goteborg.se

9. http://www.e-referate.ro/referate/Piaţa_muncii_in_romania2005-03-18.html

10. http://e-economie.ro/tag/ce-este-şomajul/

11. http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98omaj

12. http://ecol.ro/content/muncă-şomaj-si-asigurari-sociale

13. http://www.referatmd.com/economie/piaţa-internationala-a-muncii

Model de consiliere centrat pe Consilierea si Educarea Carierei elevilor

67