suport curs_aurelia_curaj

7/16/2019 Suport Curs_aurelia_curaj

http://slidepdf.com/reader/full/suport-cursaureliacuraj 1/48

ASISTENŢA SOCIALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE

Demografia populaţiei vârstnice

Strehler a identificat patru criterii pentru a defini procesul de îmbătrânire şi pentru a-l

distinge de patologia cronică. Procesul de îmbătranire este:

1. Proces Universal-schimbările apar la toţi membrii speciei, dar pot afecta indivizii în grad

diferit;

2. Proces Intrinsec-îmbătrânirea este un proces care apare chiar şi atunci când toate

influenţele mediului sunt eliminate;

3. Proces Progresiv-apariţia procesului este graduală şi schimbările sunt cumulative; a nu se

confunda acestea cu condiţiile, ca de exemplu, cancerul, care are o incidenţă mai mare,

mai ales la o anumită vârstă, dar care se dezvoltă sporadic şi rapid;

4. Proces Deteriorant-un fenomen de îmbătrânire ar trebui, eventual, să fie dăunător pentru

organism. Multe din schimbările datorate vârstei sunt o progresie simplă a schimbărilor

care au fost utile organismului în perioada de creştere şi dezvoltare; schimbări care au

drept finalitate scurtarea vieţii.

De ce îmbătrânim

Există trei viziuni:

1. Imbătrânirea este preţul inevitabil pe care organismul îl plăteste pentru complexitate. În

timp, “uzura şi repararea” se manifestă în declinul funcţiilor şi moarte, eventual.

2. Viziunea evoluţionistă adaptativă – îmbătrânirea este selectiv avantajoasă pentru specii.

Ea este un eveniment programat care previne aglomerarea si competiţia pentru resurse.

3. Viziunea evoluţionistă non-adaptativă – îmbătrânirea apare din cauza forţei selecţiei

naturale care scade odată cu vârsta sau din cauza genelor care sunt utile în prima parte a

vieţii şi mai tărziu se dovedesc a fi dăunatoare.1

1 Index to Student Notes – www.sghms.ac.uk

1

http://www.sghms.ac.uk/





Imbătrânirea organismului

Procesul îmbătrânirii se manifestă la nivelul numeroaselor sisteme.

1. Sistemul nervos central ( creierul în special ),

2. Sistemul imunitar,

3. Sistemul endocrin,

4. Sistemul cardiovascular,

- sunt cele mai afectate de procesul îmbătrânirii.

1. Imbătrânirea creierului. Afectarea creierului datorată numai procesului de îmbătrânire (prin

opoziţie cu îmbătrânirea patologică) este minimă. Deşi creierul care îmbătrâneşte poate pierde

100 000 neuroni pe an, el pare să compenseze aceste pierderi. Această compensaţie ar putea fi

influenţată pozitiv prin provocarea intelectului (prin exerciţii mentale).

Creierul este cel care are abilitatea de a exercita un control asupra îmbătrânirii. El este

singurul organ care teoretic nu poate fi înlocuit – deoarece există organe care nu pot fi

înlocuite din punct de vedere tehnic – creierul nostru ne reprezintă, el este “eul”. Putem

înlocui inima, rinichii sau alte organe – în limitele tehnologiei – dar nu putem înlocui creierul

sau nu vom putea fi noi pentru mai mult timp. Prioritatea noastră ar trebui să fie evitarea

îmbătrânirii creierului; evitarea îmbătrânirii în restul organismului este secundară în afară de

cazul, desigur, când este necesară acţiunea de a păstra creierul.2

Pierderea memoriei de scurtă durată, schimbările cognitive şi de personalitate apărute odată

cu înaintarea în varstă, demenţa, declinul senzorial şi al sistemului nervos ca şi alte schimbări,

par să apară în îmbătrânire (Hayflick, 1994). Cauza principală a acestor schimbări pare să fie

pierderea neuronilor.

Psihologia vârstei înaintate

Aceasta poate fi împărţită în trei arii:

1. Schimbări cognitive,

2 World Health Net-Glossary of Anti-Ageing Terminology

2



2. Schimbari de caracter şi temperament (personalitate),

3. Schimari de adaptare.

Schimbările cognitive – există o scădere a capacităţii de a achiziţiona o nouă inteligenţă dar există

o capacitate susţinută de a utiliza cunoştinţele existente (menţinerea înţelepciunii, cu oarecare

declin). Îmbătrânirea are un efect slab asupra mărimii memoriei active, dar trebuie îmbunătăţit

transferul informaţiei de la stocarea pe termen scurt la stocarea pe termen lung. De aceea

informaţiile noi trebuie să fie prezentate mai rar, încet şi să fie repetate. Pierderea cunoştinţelor

existente (de exemplu cum să se îmbrace) este o schimbare patologică şi nu una ce ţine de

îmbătrânire. Schimbările de caracter şi de temperament – vârstnicii demonstrează schimbări de

personalitate, cel mai tipic o scădere în neuroticism şi o creştere în introversiune. Schimbările de

adaptare – vârstnicii trebuie să ajungă la termenii la care ei sunt şi să-şi schimbe rolul lor în viaţă.

Indivizii răspund în diferite moduri. Cei mai mulţi vârstnici işi schimbă rolul social pe care chiar

societatea îl retrage. Există o pierdere a conformităţii sociale şi o scădere a dorinţei pentru respect

social (teoria dezangajării). Societatea îi determină pe vărstnici să işi asume un rol de dependenţă

prin retragere şi pensionare. Mulţi dintre ei sunt destul de mulţumiţi de aceste schimbări şi le

acceptă, alţii încearcă să refuze că ar fi apărut schimbări şi poate chiar că ar deveni depresivi

datorită lor. Şi totuşi mulţi îşi utilizează timpul liber pe care îl au pentru a întreprinde diverse

activităti ca să se simtă împliniţi (dependenţa structurată).3

Nutriţia

Persoanele vărstnice sunt înclinate spre depresie, ceea ce afectează nutriţia.

Cauzele pot fi:

Biologice: îmbătrânirea (prezbiesofag-scădere a sensibilității cutanate-, pierderea

danturii); patologia (boli care afectează mobilitatea, vederea, deglutiţia: AVC, dexteritateamanuală, cogniţia), infecţiile orale;

Psihologice: depresia, doliul, teama de a cădea care duce la teama de a se deplasa,

demenţa;


3






Sociale: scăderea accesului la alegerea hranei (exemplul mesei pe roti), scăderea

posibilităţii de a şofa (dependenţa de alţii de a merge la cumpărături), săracia, scăderea

contactului social în timpul mesei.4

Cronobiologia îmbătrânirii

Ce este cronobiologia? Este ştiinţa ritmurilor biologice – zilnice, lunare, sezonale – în

toate organismele vii ( de la bacterie la om ) la toate nivelele de organizare (de la gene la

comportament ).

Ce trebuie să ştie vârstnicii despre somnul lor? Creşte timpul petrecut în pat, creşte

numărul de treziri, scade timpul de somn pe parcursul nopţii, creşte timpul de adormire, somn

neodihnitor, mai multă oboseală în timpul zilei, mai frecvente adormiri în timpul zilei. Factorii

care afectează somnul la vârstnici: tulburarea ritmului circadian, tulburări ale somnului primar,

boala, medicaţia, demenţa.5

Teoriile sociale ale îmbătrânirii

1. Teoria activităţii

Ea defineşte îmbătrânirea ca o problemă socială individuală. Este o teorie a îmbătrânirii bazată pe

ipoteza că vârstnicii activi sunt mult mai satisfăcuţi şi mai bine adaptaţi decât cei care nu sunt

activi; concepţia proprie a unei persoane vârstnice este validată prin participarea în roluricaracteristice vârstei medii şi persoana vârstnică ar trebui deci să-şi înlocuiască rolul pierdut cu

unul nou pentru a-şi menţine locul în societate;6

2. Teoria rolului

Îmbătrânirea este conceptualizată ca o problemă de adaptare: un individ întîmpina dificultăti în

acea perioadă a vieţii când apar schimbările de rol;7

4 Index to Student Notes – www.sghms.ac.uk 5 Wirz, A.M. (January, 2001) Chronobiology of Ageing , EAMA-European Academy for Medicine of Ageing,Biology of Aging and Neurosciences: From Gene to Society6 Activity Theory – www.ln.edu.hk 7 Activity Theory – www.ln.edu.hk

4



http://www.ln.edu.hk/









3. Teoria dezangajării

Este prima teorie complexă, explicită şi multidisciplinară în Gerontologia Socială (Achenbaum şi

Bengtson,1994). Este o teorie a îmbătrânirii bazată pe ipoteza în care persoanele vârstnice, din

cauza declinului inevitabil datorat vârstei, devin mai puţin active şi sunt mai preocupate de viaţa

lor interioară; dezangajarea este utilă deoarece ea sprijină un transfer obişnuit al puterii de la o persoană vârstnică la una tânără.8

4. Teoria continuităţii

Este o teorie bazată pe ipoteza că atributele centrale ale personalităţii devin mai pronunţate cu

vârsta. Oamenii îmbătrânesc cu succes dacă îşi mentin rolurile preferate sau tehnicile de adaptare

de-a lungul întregii vieţi.9 Indivizii tind să-şi menţină un model al comportamentului conform

vârstei lor; mai tind să-şi înlocuiască cu roluri similare pe cele pierdute şi să-şi menţină aceleaşi

căi de adaptare la mediu. Satisfacţia de viaţă este determinată de cât de consistente sunt

activităţile curente sau care este stilul de viaţă de-a lungul existenţei (Atchley,1972; Neugarten,

Havinghurst şi Tobin, 1968).

5. Teoria etichetării

Conform acestei teorii, oamenii işi formează propriile teorii despre ei înşişi. Vârstnicii pot credecă ei sunt neproductivi din cauză că restul lumii se uită la ei în acest mod. Se presupune că

persoanele vârstnice interacţionează unele cu altele mai mult decât o fac cu alţii în societate

deoarece au acceaşi formaţie, probleme şi interese. Şi de aici derivă două consecinţe

semnificative pentru persoanele vârstnice: o identificare a lor înşişi ca vârstnici şi astfel o

distanţare socială şi culturală faţă de restul societăţii, orientată către tineri.10

6. Teoria stratificării vârstei

Este o perspectivă teoretică bazată pe credinţa că structura socială a vârstei afectează

a) roluri,

8 Activity Theory – www.ln.edu.hk 9 Activity Theory – www.ln.edu.hk 10 Activity Theory – www.ln.edu.hk

5












b) autoconcepte şi

c) satisfacţia de viaţă.11

7. Teoria schimbării sociale

Este o teorie bazată pe ipoteza că statusul personal este definit prin echilibrul dintre contribuţiile

persoanelor faţă de societate şi costurile de suport pentru ele. Retragerea şi izolarea socială nu

sunt rezultatul nevoilor sistemului şi nici o alegere individuală, ci un proces inegal de schimbare

între persoanele vârstnice şi alţi membri ai societăţii.

Schimbarea în structurile de oportunitate, roluri şi abilităţi însoţeşte îmbătrânirea, persoanele

varstnice având în mod obişnuit puţine resurse, ceea ce face să scadă relaţiile lor sociale, şi în

concordanţă cu acestea, statusul lor social.

Marginalizarea populaţiei vărstnice

Marginalizarea populaţiei vârstnice este determinată de alterarea condiţiilor sociale şi economice,

problemă cu care se confruntă populaţia vârstnică. Clasa socială şi infrastructura economică

determină accesul unei persoane la resurse şi grupurile dominante din societate încearca să

susţină propriile lor interese prin perpetuarea inechităţilor de clasă.12

Realitatea socială se modifică în timp. Este important să se înţeleagă cum cei care fac legislaţia şi

politicile îşi asumă anumite trăsături ale populaţiei vârstnice atunci când decid anumite politici.13

Îmbătrânirea ca proces social

Îmbătrânirea, din această perspectivă, este ceva care se întâmplă indivizilor în contextul social.

Acest context poate face o diferenţă uriaşă în ceea ce priveşte îmbătrânirea, indiferent de

capacitatea fizică sau mentală a indivizilor. Acest context social include suportul social primit de

la prieteni şi familie, o capacitate de a participa în familie şi comunitate, fiind estimată şi evaluată

de familie şi societate, având acces la servicii şi transport şi având suficiente resurse economice

11 Activity Theory – www.ln.edu.hk 12 Activity Theory – www.ln.edu.hk 13 Activity Theory – www.ln.edu.hk

6












pentru satisfacerea nevoilor. Vârsta înaintată e marcată de schimbări în starea de sănătate şi în

relaţiile sociale, unele în bine, altele în rau.

În ceea ce priveşte sănătatea, populaţia vârstnică se confruntă mai mult cu dezabilităţile

cronice, cu un procent crescut de handicap sever şi cu dificultăţi crescute în satisfacerea propriilor

nevoi de îngrijire personală.

Pensionarea, decesul partenerului de viaţă, a unui prieten apropiat, pot apărea în legatură

cu tranziţia în starea de sănătate.

Aceasta creează o nevoie de adaptare în stilul de viaţă şi în relaţiile sociale, care pot fi

traumatice.

Importanţa suportului social pentru persoanele vârstnice are beneficii pentru sănătate,

fericire şi longevitate.

Vârstnicii cu mai mult suport şi interacţiune, se pare că au mai puţine nevoi de îngrijiri de

sănătate, şi au mai puţină nevoie de spitalizare. Cei cu mai puţin suport, care tind să fie izolaşi

social, mult mai probabil că trăiesc stereotipul vârstnicului care defineşte îmbătrânirea ca

momentul declinului fizic, mental şi social, când oamenii se dezangajează şi se retrag din viaţa şi

din societate. Pentru o parte din ei este trist, dar nu neapărat adevărat. Pentru mulţi totuşi, vârsta

înaintată pare să fie momentul libertătii de a continua implicarea socială crescută, selectarea

acelor activităţi care sunt cele mai importante pentru ei, compensarea anumitor lipsuri şi

optimizarea bucuriei de a trăi.14

Longevitate, Durata de viaţă, Speranţa de viaţă.

Durata de viaţă

Este perioada de timp dintre naştere şi moarte, aşa încât ea poate fi măsurată în mod

direct. Ea este influenţată de mediu şi deci poate fi alterată.

Speranţa de viaţă

Este o predicţie matematică a numărului mediu de ani rămaşi de trăit la o vârstă

specifică. Ea se calculează pornind de la frecvenţa deceselor specifice unei vârste şi ia în

consideraţie condiţiile de mediu şi posibile tehnologii avansate de viitor.

14 Far, H.F. (2001) Perspective on Ageing , Newcastle Institute of Public Health-Hunter Ageing Research

7



Longevitatea

Este perioada maximă de timp pe care speră să o traiască o specie în condiţii ideale,

calculată în mod teoretic. Longevitatea are componente intrinseci determinate genetic. Este o

valoare fixă care poate fi estimată. Longevitatea nu este influenţată de factorii de mediu.

Longevitatea este specifică speciilor.15

De ce trăiesc femeile mai mult?

Femeile trăiesc mai mult decât bărbaţii în medie cu 5-6 ani. Au fost date mai multe

explicaţii dar multe dintre ele au puţin suport evident. Se crede că femeile sunt mai puţin stresate

decât bărbaţii din cauză că femeile nu au în mod obişnuit atât de multe cerinţe sau responsabilităţi

ale muncii. Alţii spun că există un nonsens şi că de asemenea reversul e adevărat: femeile trebuie

să facă faţă unui stres mult mai mare decât bărbaţii, dar ele ştiu să-i facă faţă mai bine. Faptul că,

până recent, femeile fumau cu mult mai puţin decât bărbaţii, ar putea fi un factor contributor la

longevitatea acestora. Şi totuşi, femeile tinere fumează astăzi mult mai mult, iar aceasta ar putea

fi cauza unei schimbări radicale în speranţa lor de viaţă. S-a sugerat faptul că hormonii feminini

pot juca un rol semnificativ în speranţa de viaţă mai lungă a femeii, protejându-le într-un fel

anume. Dar cercetările în acest domeniu sunt înca neconcludente. Lipsa hormonilor estrogeni

poate accelera ridarea, echilibrul calciului în corp poate fi afectat şi aceasta o face pe femeie mai

susceptibilă la osteoporoză. Terapia hormonală substitutivă poate fi preventivă- deşi acesttratament are anumite efecte secundare nedorite şi riscuri care trebuie considerate cu grijă.16

Stereotipuri ale îmbătrânirii/ale vârstei înaintate

Ce înseamnă vârstă înaintată şi ce înseamnă să fii o persoană vârstnică? Există multe

stereotipuri cu privire la natura şi caracteristicile persoanelor vârstnice.

Stereotipurile constituie o reprezentare distorsionată a unui grup social specific ca deexemplu “toţi oamenii care poartă ochelari sunt foarte inteligenţi”.

Stereotipurile pot fi pozitive, dar adesea sunt negative. Există multe stereotipuri cu privire

la persoanele vârstnice, ca de exemplu: persoanele vârstnice sunt singure, persoanele vârstnice nu

mai pot învăţa, toţi vârstnicii au o sănătate precară, vârstnicii reprezintă un grup “dependent”15 Index to Student Notes – www.sghms.ac.uk 16 1st Gym Health Ageing – www.1stgymhealth.com

8


http://www.1stgymhealth.com/





incapabil să-şi exercite auto-determinarea şi este făcută o analogie comună cu copiii prin

noţiunea “a doua copilărie” prin care trec vârstnicii. Acest ultim stereotip este important pentru

dezvoltarea şi furnizarea de servicii în care se sugerează că există un singur set de nevoi care pot

fi satisfăcute printr-un singur răspuns universal. Aceasta implică tratarea tuturor vârstnicilor de

aceeaşi vârstă într-o manieră identică.Vârstnicii, asemenea restului populaţiei, sunt diferenţiaţi în termeni de clasă, gen şi

probabil, etnie. Cercetări consistente au demonstrat o varietate semnificativă în accesul la

sănătate, resurse materiale şi sociale, în funcţie de clasă şi gen, iar aceste dimensiuni se

intersectează.

Experienţa vârstei înaintate este profund influenţată de contextul social şi este mediată de

factori ca genul şi clasa. În termeni de resurse, cel mai mult privilegiaţi, sunt bărbaţii din clasa

profesională şi managerială. Cel mai puţin privilegiate, în termeni de acces la acest tip de resurse,sunt femeile cu ocupaţii manuale. Deci inechităţile sociale în sănătate sunt menţinute şi la

populaţia vârstnică.

Spre exemplu un bărbat trecut de 85 de ani, dintr-o clasă socială profesională, are o stare

de sănătate mai bună decat partenerul său în vârstă de 65-69 de ani cu o ocupaţie manuală.

Importanţa contextului şi resurselor sociale nu ar trebui să fie subestimate. Este foarte modern să

se avanseze importanţa factorilor genetici şi biologici în înţelegerea vârstei înaintate şi a

longevităţii. Totuşi, Rowe şi Kahn argumentează că există un mediu social care este cheiaîmbătrânirii “de succes”. Ei argumentează că angajamentul social şi resursele sociale ( ca de

exemplu modelul de prietenie şi reţelele sociale) contribuie la o mai bună calitate a vieţii la

vârsta înaintată. Într-adevăr, studii consistente demonstrează importanţa familiei şi prietenilor în

ceea ce priveşte calitatea vieţii, cu privire la vârsta indivizilor consideraţi. Manipularea mediului

social poate oferi potenţialul pentru promovarea calităţii vieţii persoanelor vârstnice.

Ageism,discriminarea după vârstă

Noţiunea că societatea, ca un tot, are în general prejudecăţi cu privire la populaţia

vârstnică, este încapsulată în conceptul de “ageism”. Aceasta este ideea că populaţia vârstnică

este sistematic discriminată implicit sau explicit.

Ageismul este răspândit în îngrijirile de sănătate şi există numeroase exemple de atitudini

negative ale personalului de îngrijire faţă de persoanele vârstnice şi aceasta poate influenţa

9



calitatea îngrijirilor primite de persoana vârstnică. Ageismul se poate plasa la diferite nivele de la

decizia clinicianului ca individ, până la programe care operează la nivel macro şi strategie socială.

Discriminarea după vârstă este utilizarea vârstei cronologice ca bază pentru intrarea în servicii.

Asemenea discriminare poate fi pozitivă (prescripţie gratuită pentru cei trecuţi de 65 de ani) sau

negativă (screeningul pentru cancerul de sân excluzând femeile peste 65 ani) şi poate fi implicit.Există multe exemple explicite de discriminare “pozitivă”. Vârsta poate fi utilizată ca şi

criteriu pentru a retrage îngrijirea (de exemplu refuzul dializei pentru cei trecuţi de 70 ani) sau ca

o justificare de a furniza îngrijire sub-standard de proastă calitate. Aceasta este noţiunea de

“raţionalizare bazată pe vârstă”. Pornind de la prezumţia că resursele pentru sănatate sunt sărace

şi că există mereu “raţionalizare” apoi această idee este că se utilizează vârsta cronologică ca o

modalitate de a distribui îngrijirile de sănatate.

Cum interferează abordările privind genul, clasa şi etnia cu conceptul de discriminaredupă vârstă?17


10





EFECTELE ÎMBĂTRÂNIRII POPULAŢIEI

Epidemiologia polpulatiei varstnice

Epidemiologia este studiul distribuţiei bolilor la nivelul populaţiilor şi controlul

problemelor privind sănătatea (Last, 1988).

Creşterea proporţiei persoanelor vârstnice în populaţia generală a pus în evidenţă boala

mentală la vârsta înaintată. Societatea face eforturi să ia decizii cu privire la câte şi ce fel de

servicii trebuiesc furnizate comunităţilor de vârstnici. Bolile mentale constituie una dintre cele

mai vaste arii de activitate în serviciile de sanatate, parte importantă a ei constituind-o tulburările

mentale ale persoanelor vârstnice.

Implicaţiile tendinţelor demografice

Financiar

Aşa cum proporţia pensionarilor creşte şi proporţia celor care lucrează scade, urmează ca

fiecare membru angajat va trebui să contribuie cu mai mulţi bani la stat. Aceasta poate apare fără

un efort prea mare din partea economiei, prin adaptările condiţiilor de muncă actuale. Acestea ar

putea include creşterea vârstei de pensionare, sau încurajând mai multe persoane să opteze pentru

pensii private. Ca alternativă, o uşoară creştere a standardelor de viaţă poate fi acceptabilă pentru

societate de a avea grijă de persoanele vârstnice, sau o creştere a standardelor de viaţă poate fi

distribuită tuturor grupurilor societăţii.18

Starea de sănătate

18 Rob Butler & Carol Brayne, Epidemiology

11



Aici există mici dubii cu privire la faptul că schimbările demografice vor avea implicaţii

majore pentru serviciile de sănătate. Cei foarte vârstnici au mai multe dezabilităţi şi mai multe

boli psihice decât cei vârstnici. Se pare că va fi nevoie de mai multe servicii pentru bolile mentale

ale vârstnicilor.19

Serviciile sociale

În ultimii ani s-a constatat o creştere a numărului de vârstnici îngrijiţi în instituţii. În

prezent, marea majoritate a vârstnicilor trăiesc independent sau sunt îngrijiţi în familie. Se pare

însă că numărul persoanelor care necesită suport de la serviciile sociale va continua să crească.20

Persoanele vârstnice sunt evaluate individual şi li se face un plan de îngrijire astfel încât

serviciile furnizate să satisfacă nevoile, iar acestea să poata fi monitorizate în mod regulat.

În afara examinării schimbării distribuţiei după varstă şi sex a persoanelor vârstnice în

viitor, analizele demografice fac posibile proiecţii cum ar trebui să fie distribuite grupările de

vârstă după studii, nivelul educational, fondul de pregătire rezidenţială şi ocupaţională, ca şi

numărul copiilor. Aceste proiecţii vor clarifica faptul că vârstnicii din următoarele decade vor fi

destul de diferiţi de cei de acum. De exemplu, vârstnicii în viitorul apropiat vor fi cu mai multe

studii, mai educaţi, mai urbanizaţi şi având mai puţini copii în viaţa decât vârstnicii generaţiei

actuale. Aceste schimbări în compoziţie au implicaţii importante în ceea ce priveşte cererea din

partea persoanelor vârstnice de suport pentru îngrijiri de sănătate ca şi pentru suport formal sau

informal ca urmare a schimbărilor în număr.

Totuşi, creşterea rapidă în număr a populaţiei vârstnice şi schimbul inevitabil în structura

vârstei populaţiei în îmbătrânire trezeşte două importante arii de interes pentru cei ce fac politicile

la nivel guvernamental: cum se asigură îngrijiri de sănătate adecvate şi suport adecvat economic

şi social pentru vârstnicii membri ai societătii. Din perspectivă academică şi a politicilor, cea mai

importantă problemă a demografiei îmbătrânirii este de a se ocupa de bunăstarea vârstnicilor în

cadrul schimbărilor sociale şi economice asociate cu dezvoltarea. In realitate, dezvoltarea nu va

avea impact, fara doar si poate, asupra tuturor vârstnicilor în acelasi mod. Totuşi, o altă problemăa demografiei îmbătrânirii va fi să ajute să se definească în mod potrivit, să se identifice şi să se

evalueze numarul acelor persoane vârstnice care sunt în mod particular în nevoie.21

19 Rob Butler & Carol Brayne, Epidemiology20 Rob Butler & Carol Brayne, Epidemiology21 Population Programme-United Nations-The Demography of Asian Ageing, www.unescap.org

12

http://www.unescap.org/




Creşterea populaţiei globului. Populaţia globului s-a dublat în ultima jumătate de secol. În

1950 erau două bilioane şi jumătate persoane în lume. Începând cu 1960, populaţia a crescut la

trei bilioane, patru bilioane în 1975, cinci bilioane în 1980 şi acum ne apropiem rapid de şase

bilioane. În secolul următor, populaţia globului ar trebui să ajunga la zece bilioane. În prezent,

creşterea este copleşitoare în continentele Asia şi Africa. Această creştere a început când din ce înce mai puţini nou nascuti mor şi când adulţii trăiesc mai mult. Speranţa de viaţă a crescut

semnificativ. Dar cât de mult poate trăi cineva depinde în cea mai mare parte de locul în care

trăieşte. În Japonia, speranţa de viaţă este de 81 ani pentru femei şi 76 ani pentru bărbaţi, pe când

în Sierra Leone este mai puţin de jumătate decât în Japonia.22

Îmbătrânirea populaţiei

În 1995 a fost estimat că 371 milioane de persoane (6% din populaţia globului) era de

peste 65 ani ca vârstă. Această proporţie este mult mai mare în Europa (14%) şi în America de Nord (13%) decât în America Latină şi Asia (5%) şi Africa (3%). Partea îmbătrânită a populaţiei

este predominant feminină: 57% din total peste vârsta de 65ani. În ţările dezvoltate procentajul

este mai mare. Întrucât numărul femeilor vârstnice şi al bărbaţilor este aproximativ egal în Africa,

în Europa şi America proporţia este de trei femei la doi bărbaţi vârstnici, probabil datorită unei

mai mari puteri politice şi financiare a femeilor din Europa şi America. Datorită unei mai mari

capacităţi de autoîngrijire a femeilor, sarcina de a îngriji persoanele vârstnice este redusă de

această proprţie de supravieţuire diferenţiată.23

Urbanizarea

Creşterea semnificativă în număr a populaţiei care trăieşte în oraşe a început în ultimul

secol în ceea ce este acum lumea dezvoltată. Astăzi sunt afectate toate ţările. Această creştere este

datorată cel mai mult populaţiei tinere care se mută departe de sat. Populaţia vârstnică a rămas la

sate şi mulţi dintre ei devin singuri şi izolaţi. 24

Fragmentarea familiilor

Numărul persoanelor vârstnice care trăiesc în acceasi casă cu copiii a scăzut în fiecare

ţară, dar recordul este deţinut de Danemarca, Suedia şi Olanda şi cifra este acum sub unu la zece.

Declinul are loc chiar şi în acele ţări ca Japonia care are o puternică tradiţie a credinţei filiale.25

22 Alzheimer s̀ Disease International-The Demography of Ageing around the world-www.al.co.uk 23 Alzheimer s̀ Disease International-The Demography of Ageing around the world-www.al.co.uk 24 Alzheimer s̀ Disease International-The Demography of Ageing around the world-www.al.co.uk 25 Alzheimer s̀ Disease International-The Demography of Ageing around the world-www.al.co.uk

13



Vârstnicii care trăiesc singuri. Cu timpul, vârstnicii rămân singuri. Aceasta este o altă

tendinţă în lume, dar cel mai pronunţat se simte în nordul Europei.

Mai mult de jumătate din populaţia vârstnică a Danemarcei trăieşte singură, peste 40% în

Germania şi Suedia şi între 30% şi 40% în cele mai multe ţări vest Europene. Această tendinţă

este mai comună printre femei şi, cel mai mult în tările dezvoltate, la vârstnici. Aceasta reprezintăo uriaşă schimbare socială care are loc cu o viteză mare. De exemplu, în Anglia, la sfârşitul celui

de-al doilea război mondial, numai unul din opt vârstnici trăiau singuri. Acum, numărul este de

unul din trei. Ca regulă generală, vârstnicii din societăţile din Vest îşi valorifică independenţa şi

dau atenţie mai mult situaţiei în care trăiesc cu copiii sau în instituţii de îngrijire cu venituri joase

decât să trăiască singuri. Dacă aceste tendinţe apar peste tot în ţările în curs de dezvoltare, aceasta

înseamna probabil că implicaţiile în ceea ce privesc serviciile de sănătate şi bunăstare vor fi

colosale.26

Variaţia în proporţia dependenţei

Proporţia dependenţei demografice este utilizată ca indicator aproximativ al măsurii

relative dintre populaţia neîncadrată în muncă şi cea încadrată în muncă. Rata dependenţei la

tineri (numărul copiilor la 100 persoane apte de muncă, adică cu vârste de 15-64 ani) şi rata

dependenţei la vârstnici (numărul vârstnicilor de 65 ani sau peste la 100 persoane apte de muncă)

indică limita dependenţei de cei încadraţi precum şi schimbările în tipul de dependenţă de la copii

la persoane vârstnice pe durata tranziţiei demografice. Implicaţiile economice potenţiale ale

căderii sau apariţiei limitelor dependenţei demografice constituie un domeniu al cercetării active.

Din 1970, rata dependenţei de tineri a scăzut în toate regiunile, în timp ce rata dependenţei la cei

de peste 65 ani cresşte.27

Urbanizarea

Odată cu tendinţa de urbanizare, populaţia vârstnică se concentrează mai mult în regiunile

urbane. În 2000, majoritatea populaţiei vârstnice a globului (51%) trăieşte în regiuni urbane; din

2025, se aşteaptă o creştere până la 62% a persoanelor vărstnice (UN,1993). Aceste cifre însă

maschează divergenţa dintre regiunile mai dezvoltate şi cele mai puţin dezvoltate. În ţările mai

dezvoltate, 74% din persoanele vârstnice sunt locuitori urbani, în timp ce în ţările mai puţin

26 Alzheimer s̀ Disease International-The Demography of Ageing around the world-www.al.co.uk 27 Barry Mirkin& Mary Beth Weinberger, United Nations – Population Division, The Demography of Population Ageing

14



dezvoltate, care rămân predominant rurale, ceva mai mult decât o treime (37%) dintre vârstnici

locuiesc în oraşe.28

Îmbătrânirea populaţiei vârstnice

Un element puternic al creşterii populaţiei vârstnice, cu implicaţii considerabile în ceea ce

priveşte demenţa, creşterea supravieţuirii peste 65 ani înseamnă că procentajul vârstnicilor de 80

ani creşte tot timpul.29

Un aspect crucial în demografia populaţiei vârstnice este creşterea însemnată care a apărut

în numărul vârstnicilor cei mai bătrâni. Referirea la acest lucru se face ca la un proces de

îmbătrânire dublu. Nu există numai totalul populaţiei care îmbătrâneşte, ci se cunoaşte de

asemenea o îmbătrânire a populaţiei deja îmbătrânite. Această creştere are de asemenea implicaţii

importante în balansul genului în care o proporţie însemnată a celor mai bătrâni vârstnici o

reprezintă femeile. Problemele specifice legate de văduvie, ca şi alte nevoi ale femeilor vârstnice,

în domeniul social şi al sănătăţii, derivă din longevitatea lor mare comparativ cu a bărbaţilor.

Există de asemenea o altă generaţie tânără care a început să se numească generaţia X. Aceasta

este cohorta care reflectă fertilitate joasă care se va alătura populaţiei vârstnice în 2030 şi după

aceea pentru mai multe decade.30

Rata dependenţei demografice

Un indicator sumar util al acestor schimbări demografice este rata de dependenţă, care

poate fi definită în mod convenţional ca şi raportul dintre grupul de vârstă “dependent” (0-14 si

65+) şi grupul de populaţie încadrată în muncă (15-64). Se aşteaptă ca această rată în viitor să se

schimbe dramatic în următorii 50 ani în comparaţie cu trecutul.31

Rata dependenţei economice

O problemă mare în ceea ce priveşte definiţia demografică a dependenţei este aceea că nu

există o reflectare exactă a limitelor economice despre proporţia activă a populaţiei de vârstă

28 Barry Mirkin& Mary Beth Weinberger, United Nations – Population Division, The Demography of Population Ageing 29 Barry Mirkin& Mary Beth Weinberger, United Nations – Population Division, The Demography of Population Ageing 30 World Congress of Gerontology, 1997 – www.cas.flinders.edu.au31 K.Mc Morrow&W. Roeger, The Economic Consequences of Ageing Populations, (Raport of the Directorate-General for Economic and Financial Affairs (ECFIN) of the European Commussion)

15



activă. Este clar că ultima limită a dependenţei “economice” în ceea ce priveşte salariul actual

este mult mai mică pentru regiunile sau ţările cu rata scazută de încadrare în muncă.32

Îmbătrânirea populaţiei în majoritatea ţărilor industrializate are implicaţii potenţiale

semnificative pentru indivizi, afaceri şi guverne peste tot în lume. Vârsta de pensionare ar fi

necesar să crească dramatic pentru a compensa presiunile fiscale. A menţine rata de dependenţă penru vârstnici – şi astfel rata beneficiilor şi taxelor – constantă, din 2030, pensionarea ar trebui

să înceapă la 78 ani în Japonia, 74 ani în Franta, 73 ani în Italia şi 72 ani în US. Din 2050, vârsta

de pensionare în aceste ţări ar fi necesar să crească la 81, 78, 79 şi respectiv 75. variabilele

cruciale pentru determinarea evoluţiei structurii pe vârste a unei societăţi sunt speranţa de viaţă,

rata fertilităţii şi emigrarea.33

Schimbarea ratei fertilităţii

Tendinţele naţionale în rata fertilităţii vor avea anomalii ale variaţiilor şi pot ajunge

actualmente la platouri sub care tendinţa istorică nu persistă prea mult. Tendinţe recente nu arată

nici o evidenţă în care în cele mai multe ţări a căror rată de naştere este sub nivelul de înlocuire se

va vedea o rată a fertilităţii care se va restabili atât de rapid precum sugerează previziunile

oficiale.34

Rata de emigrare

Rata fertilităţii în exces nu reprezintă o singură cale de a construi o naţiune. Imigrarea şi

emigrarea vor afecta de asemenea mărimea şi structura populaţiei unei ţări. Privind spre viitor,

proiecţiile NU spun că în general, vor fi mai puţine mişcări ale populaţiilor dintr-o ţară în alta

decât au fost până în 1950. Ţări cu cu rata fertilităţii extrem de scăzută ar fi putut să-şi menţină o

rată a imigrării ridicată pentru a-şi asigura o creştere economică în viitor şi pentru a-şi reduce

nivelul dependenţei de vârstă, care ar fi putut apare altfel. Totuşi, multe ţări Europene au avut

dificultăţi asimilând populaţii largi de imigranţi, în timp ce Japonia a avut foarte puţine imigraţii,

istoric vorbind. Pe de altă parte, ţări ca US, Canada, care au avut rata imigrării relativ mare de-a

lungul istoriei, probabil vor continua să fie locuri atractive pentru muncitorii din alte părti alelumii.

32 K.Mc Morrow&W. Roeger, The Economic Consequences of Ageing Populations, (Raport of the Directorate-General for Economic and Financial Affairs (ECFIN) of the European Commussion)33 Sylvester J. Schieber, Paul S Hiwitt (October-December 2000) Demographic Risk in Industrial Societies, WorldEconomics, Vol 1, No.4,34 Sylvester J. Schieber, Paul S Hiwitt (October-December 2000) Demographic Risk in Industrial Societies, WorldEconomics, Vol 1, No.4,

16



Dintr-o perspectivă alternativă, cresterea speranţei de viaţă şi scăderea fertilităţii ar fi

putut oferi o cheie prin care imigrarea către ţări dezvoltate ar fi putut scădea în viitor.

Ţările mai puţin dezvoltate cu o creştere accentuată a populaţiei în decadele recente au

generat un exces de forţă de muncă care poate fi efectiv folosit de ţările dezvoltate. Lucrătorii

înşişi au migrat în mod natural către oportunităţi mai atractive. În sfârşit, ţările cu economiiavansate pot fi locuri mai puţin atractive pentru a trăi sau a munci în viitor.35

Proiecţii populaţionale

Riscuri legate de longevitate

Virtual, toate ţările par să fie la risc de a trebui să suporte vârstnicii pe perioada

pensionării, perioadă care este mult mai lungă decat au prevăzut-o în prezent.36

Schimbări demografice cheie aşteptate

În decadele care vin, EU şi ţările candidate vor suferi schimbări fără precedent în numărul

şi structura populatiilor lor. Rata fertilităţii este de aşteptat să rămână sub rata naturală de

înlocuire, iar speranţa de viaţă este prevazută să continue să crească cu aproape un an în fiecare

decadă. Este dificil de a prevedea migraţia, dar în absenţa unor schimbări majore de politică, ea

nu pare să răstoarne şablonul demografic general. În acord cu scenariul Eurostatului, cel mai

important impact nu este asupra mărimii populaţiei totale, ci asupra numărului persoanelor cuvârstă de muncă. În timp ce populaţia cu vârstă de muncă (15 –64) în EU va scădea pe la 40

milioane persoane în următorii 50 ani, numărul persoanelor în varsta de 65 ani şi peste va creşte

la aproape acelaşi număr. Ca şi rezultat, rata de dependenţă de vârstă se va dubla de la 24% în

2000 la 49% în 2050. Ce înseamnă aceasta este faptul că astăzi sunt 4 persoane cu vârstă de

muncă pentru fiecare persoană vârstnică, dar în 2040 acestea vor scădea la numai 2 persoane.

Aceste proiecţii furnizează un agregat instantaneu pentru toată EU. Mai multe schimbări

îngrijorătoare sunt prevăzute în cateva ţări unde rata fertilităţii a scăzut cel mai mult. De

asemenea, politicienii trebuie să aibă în vedere că problemele de risc sunt considerabile.37

35 Sylvester J. Schieber, Paul S Hiwitt (October-December 2000) Demographic Risk in Industrial Societies, WorldEconomics, Vol 1, No.4,36 Sylvester J. Schieber, Paul S Hiwitt (October-December 2000) Demographic Risk in Industrial Societies, WorldEconomics, Vol 1, No.4,37 Pedro Solbes (4 March 2003) The Economic and Budgetary Implications of Global Ageing (EuropeanCommission for Economic and Financial Affairs)

17



În contextul demografic global, este sugerată o mişcare spre un viitor în care vârstnicii,

curând, vor depăşi ca număr tinerii. În 2050 numărul persoanelor vârstnice în lume va creşte la

aproape două bilioane, depăşind populaţia de copii (0-14ani) pentru prima oară în istoria

omenirii. Această răsturnare istorică în proporţii relative a tinerilor şi a vârstnicilor a avut loc în

1998 în cele mai multe ţări dezvoltate. În 2050, proporţia persoanelor vârstnice este prevăzută săajungă la 21%.38

Perspectivele tradiţionale, în ceea ce priveşte vârsta înaintată ca o fază a dependenţei, bolii

şi lipsei productivităţii au fost răsturnate în ziua de azi. Având standarde mai bune ale sănătăţii şi

nutriţiei, vârstnicii îşi aduc o contribuţie vitală în societate. Naţiunile Unite au pus înainte

conceptul de “îmbătrânire activă” şi au făcut apel la guverne să pună în practică politici care sa

menţină populaţia vârstnică activă cât mai mult timp posibil, cu mai multe oportunităţi, cu un

mediu suportiv şi o viaţă mai bună.39

Explicând câteva dintre caracteristicile care ar putea să apară în cadrul noii structuri de

familie, Dr Harper spunea:” În următorii 25 ani jumătate din Europa va avea vârsta de peste 50

ani – fertilitatea scade rapid şi noi trăim mai mult. Această longevitate le va da oamenilor

oportunitatea să amâne evenimente legate de vârsta adultă – să amâne căsătoria sau coabitarea, să

amâne naşterea de copii, chiar să întârzie locuitul împreună cu părinţii – din cauză că ei ştiu acum

că au mai mult timp”.40

Demografia populaţiilor imigrante în Europa

Migraţia are efecte demografice directe datorită influxului primar şi/sau efluxului de

persoane. Şi mai are efecte secundare puternice datoritş structurii specifice pe vârste şi sex a celor

mai multe grupuri de imigranţi, aceasta ducând la un număr mult mai mare de naşteri şi la un

număr mai scăzut de morţi comparativ cu populaţia gazdă. De asemenea imigranţii îmbătrânesc şi

reînntinerirea depinde efectiv de sosirea susţinută a imigranţilor tineri.

Privind spre viitor, cu creşterea aşteptată în rapiditatea îmbătrânirii, imigrarea ar trebui

susţinută dincolo de nivelul la care cele mai multe ţări gazdă au cunoscut în trecut, pentru acompensa îmbătrânirea, cel putin parţial.

38 Frontline-World Affairs-For Active Ageing –The Second World Conference on Ageing, www.frontlineonnet.com39 Frontline-World Affairs-For Active Ageing –The Second World Conference on Ageing, www.frontlineonnet.com40 (6 February 2003) Demography points to the shape of things to come, The newsletter of the University of Oxford,Vol.3, Issue 6, www.ox.ac.uk

18



Gradul în care migrarea poate şi ar trebui să fie un instrument pentru balansarea deficitului

viitor şi compensarea declinului populaţional este unul dintre cele mai problematice cerinţe

pentru viitorul demografic al Europei şi aceasta ar fi explicit adresată. Imigrarea este tot mai mult

percepută ca atrăgând o competiţie economică şi socială nedreaptă, crescând insecuritatea şi

adesea scăzând standardele de viaţă. Imigrarea nu trebuie percepută în mod negativ, ci poate fi deaşteptat ca ea să contribuie pozitiv la bunăstarea şi la baza de calificare a ţării. Este de subliniat

faptul că populaţiile imigrante tind să se adune în regiuni cu mai mult succes economic şi mai

dinamice al ţărilor de adoptie. Capitala şi alte centre mari cu sectoare mari de servicii sunt ariile

cele mai preferate ca şi rezidenţe.41

Menţinerea prosperităţii într-o societate în îmbătrânire

Conceptul de îmbătrânire activă este strâns legat de conceptul anilor ’60 al îmbătrânirii de

succes. Dar, în timp ce îmbătrânirea reuşită sau de succes este asociată mai mult cu satisfacţa faţăde viaţă, în schimb conceptul îmbătrânirii active subliniază contribuţia economică a vârstnicilor.

Mai formal, îmbătrânirea activă este definită ca “dorinţa şi capacitatea celor mai multi seniori de

a rămâne angajaţi în activităţi productive economic şi social” (Summitul celor Opt, Denver,1997).

Mai recent acest concept a primit mai multă atenţie în special din partea guvernelor naţionale şi a

OECD (Organizaţia pentru Cooperare Economica şi Dezvoltare). Un argument proeminent în

discuţia despre conceptul de îmbătrânire activă este că, în pofida dorinţei seniorilor şi a capacităţii

lor de a rămâne angajaţi economic şi social, politicile publice şi piaţa muncii nu oferă seniorilor

oportunitatea să o facă. Analiza “dorinţei şi capacităţii” vârstnicilor, pe de o parte, şi

oportunităţile, pe de altă parte, nu este totuşi cinstită.

Modelul de utilizare a timpului este influenţat nu numai de caracteristici personale ca

educaţia şi sănătatea, ci şi de politicile publice, dar şi de percepţia răsplătirii, obiceiuri căpătate la

vârste tinere, etc.

Lăsând la o parte această perspectivă teoretică, pentru moment, ce se ştie despre cum îşi

utilizează vărstnicii timpul?Studii bazate pe date din America sugerează că vârstnicii tind să aloce puţin timp muncii

plătite şi activităţilor fizice din timpul liber decât tinerii (Cutler si Henricks 1990), şi să aloce mai

mult timp activităţilor de casă şi legate de familie (Kelly 1997). Este de asemenea evident că în

41 Werner Haug (April 2002) The Demography of Immigrant Population in Europe, (Council of Europe), ISSN1683-2663

19



procesul de îmbătrânire, vârstnicii tind să-şi restrangă gradul de activitate (Herzo 1989), şi să

petreacă mai mult timp singuri (Larson, Zuzanek, Mannell 1985).

Studii bazate pe date canadiene sugerează că vârstnicii petrec mai mult timp privind la

televizor decât tinerii, şi că este mai probabil să-şi petreacă timpul privind, participând la sporturi,

hobbyuri, jocuri, meşterind, decât tinerii sau e mai probabil să se angajeze în activităţi religioase(Jones 1990). Mai departe, datele canadiene sugerează că vârstnicii alocă mai mult timp îngrijirii

personale decât tinerii (incluzând aici somnul), şi mult mai mult timp pentru munca în casă,

cumpărături şi îngrijirea copiilor (Frederick 1995). O parte din timpul alocat în mod diferit de

vârstnici pare să fie legat de starea de sănătate care le limitează activităţile zilnice.

Constatări din Germania sugerează faptul c aşa numiţii “vârstnici-vârstnici” (85 ani şi

peste) au nivele mai scăzute ale activităţilor productive şi consumptive decât vârstnicii tineri şi ca

parte a acestei tendinţe este explicată de reducerea mobilităţii de mers (Klumb şi Baltes 1999).

Aceste rezultate sunt bazate pe studii într-o singură ţară. Există în fapt comparaţii foarte

limitate a modelelor de utilizare a timpului printre vârstnici.

Pe când timpul petrecut cu munca platită scade cu vârsta, timpul petrecut cu activităti

pasive de recreere, activităţi personale şi cu activităţi active mai puţin extinse, creşte cu vârsta. O

mare fracţiune de timp care este utilizată ca să fie alocată muncii plătite pare totuşi să fie

realocată din timpul pasiv al activităţii ( recreere pasivă şi activităţi personale) mai degraba decat

din activitatile recreative active. În particular, nu s-au găsit constatări despre o creştere a munciineplătite la vârste înaintate. Grupurile mai tinere sunt în mod obişnuit mai educate, mai prospere

şi cu o stare de sănătate mai bună decât grupurile mai vârstnice şi este astfel posibil ca ele să-şi

utilizeze timpul în mod diferit când vor ajunge la vârste înaintate decât grupurile actuale de

vârstnici. Totodată, operaţionalizarea activităţilor active şi pasive de recreere nu este perfectă.

Pentru moment, cititul este clasificat ca şi recreere activă în timp ce privitul la televizor sau

ascultatul radioului sunt clasificate ca recreere pasiva. Evident, această clasificare nu ţine cont de

calitatea activităţii, de exemplu, de calitatea programului de televiziune privit. Tot aşa, nu estesurprinsă complet contribuţia posibilă a fiecăreia dintre activităţi la bunăstarea persoanei

vârstnice. Indiferent dacă această realocare de timp este datorată sau nu constrângerilor

individuale ca incapacitatea, sau constrângerilor la nivel macro ca lipsa oportunităţilor pentru

activităţi productive pentru vârstnici, ea nu este clară. Rămâne ca diferenţele la nivel naţional în

ceea ce priveşte timpul alocat recreerii pasive la persoane vârstnice să sugereze că nişte factori la

20



nivel macro pot într-adevăr să prefigureze oportunităţi şi constrângeri pentru persoanele

vârstnice.42

Din punct de vedere economic, impactul schimbărilor demografice poate fi examinat

luând în consideraţie variaţiile a două rapoarte: raportul dependenţei de vârstă, adică raportul

dintre populaţia vârstnică şi populaţia având vârstă de muncă şi raportul dependenţeidemografice, adică raportul dintre populaţia neavând vârstă de muncă şi populaţia cu varstă de

muncă.

Raportul dependenţei de vârstă este cel mai comun raport utilizat în studiile despre

finanţarea viitoare a pensiilor. El dă o estimare aproximativă a impactului îmbătrânirii populaţiei

asupra finanţării securităţii sociale. Raportul dependenţei demografice dă o vedere mai exactă a

consecinţelor economice, pentru cei ce sunt încadraţi, a schimbărilor demografice viitoare.

Variaţiile celor două rapoarte pot fi comparate cu acelea ale raportului dependenţei economice,adică raportul dintre populaţia neîncadrată (fie inactivă sau şomeri) şi populaţia încadrată. Acest

raport exprimă cel mai bine ideea poverii economice dată de populaţia care nu munceşte şi de

şomeri pentru cei care muncesc. Simulările demografice sunt bazate pe ipotezele cu privire la

mortalitate, fertilitate şi migraţie. Previziunile cu privire la speranţa de viaţă la naştere a

populaţiei sunt cele mai de încredere. Simulările cu privire la tineri sunt mult mai ipotetice,

pentru cel putin două motive: scăderea ratei fertilităţii în multe ţări este din cauză că femeile au

copii măi târziu în cursul vieţii şi previziunile despre rata fertilităţii pentru generaţiile care înca nu

s-au născut rămân incerte. Ipotezele cu privire la migraţii pot fi de asemenea incerte, în mod

particular pentru ţările mici, unde fluxul şi refluxul populaţiei poate fi relativ ridicat. Schimbările

dramatice în ceea ce priveşte piaţa de muncă ar putea foarte bine să sugereze o creştere a nevoii

pentru adaptări ale protecţiei sociale mai “flexibile”, pentru moment prin stabilirea unei alternanţe

între muncă, pregătire şi recreere în organizarea ciclurilor vieţii. Dezvoltarea de facilităţi de

îngrijire pentru copii şi vârstnici sincronizate cu adaptări ale timpului de muncă flexibile pentru

părinţi sau rude este o altă problemă importantă care provoacă la configurarea sistemelor viitoare

de protecţie socială.43

Din punct de vedere demografic, conceptul de îmbătrânire este foarte diferit de

îmbătrânirea biologică sau sociologică. Figura 1 arată creşterea rate de dependenţă de vârstă în

următorii 25 ani în toate ţările Europene.

42 Maintaining prodperity in an ageing society, OECD (1999), Observer (June 1998)43 Ministry of Social Affairs and Health, Pierre Concialdi, Demography Employement and the Future of Social Protection Financing , www.vn.fi

21



Ar trebui notat de asemenea ca ajutoarele familiale şi cheltuielile publice pentru copii sunt

finanţate prin taxe, în timp ce pensiile sunt finantate în cele mai multe ţări Europene prin

contribuţii sociale.44

Demografia şi sănătatea publică. Dintre cei trei determinanţi demografici ai populaţiei,

mărime, structură şi creştere, fertilitatea este aproape întotdeauna mult mai importantă decât chiar mortalitatea şi migrarea. Fiecare naştere reprezintă nu chiar un adaos la generaţia actuală de copii,

ci potenţial o creştere exponenţială în marime a generaţiilor viitoare. Decesul nu are influenţe în

viitor. Al treilea determinant demografic – migrarea - nu este în general de o magnitudine

semnificativă ca să aibă un impact major asupra populaţiei la nivel naţional, deşi există şi

excepţii.45

Creşterea longevităţii sporeşte nevoile de îngrijiri de sănătate?

Situaţia actuală este aceea în care media persoanelor vârstnice rămâne independentă de

morbiditatea sau incapacitatea prelungită până la vârste de saptezeci de ani, după care au o

creştere şi o accelerare a incapacităţilor până ce mor la aproape 75 ani.

Există trei posibilităţi de dezvoltare pentru viitor când persoanele vârstnice trăiesc mai

mult de 75 ani.

Scenariul de “coşmar” unde vârsta la care loviturile primite ca şi boala sau incapacitatea

rămâne ca în prezent, dar decesul este amânat. Aceasta este baza pentru pretenţiile unei

creşteri “exponenţiale” a nevoilor de sănătate;

Modelul de orizont, în care atacul şi progresia bolii şi incapacităţii sunt amânate cu

precizie la aceeaşi extindere ca şi decesul însuşi, astfel încât numărul de ani de existenţă

cu boli şi incapacităţi ramâne neschimbat.

Scenariul “morbidităţii comprimate” în care şi incapacitatea şi decesul sunt amânate, dar

prima mai mult decât al doilea, astfel încât intervalul dintre apariţia bolii cronice sau a

incapacităţii şi moarte este scurtat.

46

44 Ministry of Social Affairs and Health, Pierre Concialdi, Demography Employement and the Future of Social Protection Financing , www.vn.fi45 Emily Grundy, Demography and Public Health46 Frank Shaw (19 April 2002) Is the ageing population the problem it`s made out to be?, Center for Future Studies,At a meeting of The-Net-Work

22



FEMEIA: ÎMBĂTRÂNIREA ŞI STAREA DE SĂNĂTATE

Cum speranţa de viaţă creşte în cele mai multe ţări, se estimează că numarul femeilor în

vârstă de peste 60 ani va creşte de la 330 milioane în 1990 la 600 milioane în 2015. multe dintre

femeile vârstnice se vor confrunta cu o nutriţie precară, reproducere nesănătoasă, condiţii

nesigure de munca, violenţă şi un stil de viaţă dependent de îmbolnavire, toate exacerbate de

fenomenul post-menopauzal al creşterii probabilităţii cancerului de sân şi cervical şi a

osteoporozei. Sunt comune sărăcia, singurătatea şi alienarea. Existş puţine date despre starea de

sănătate a populaţiei feminine vârstnice, exceptând ţările industrializate în care este făcută

extrapolarea. În timp ce starea de sănătate a femeii în tinereţe constituie baza sănătatii ei la

senescenţă, este esenţial să se considere starea de sănătate a femeii vârstnice în cadrul

perspectivei de-a lungul vieţii; implicaţiile strategice în promovarea sănătăţii femeii vârstnice le

constituie faptul că trebuie luate în consideraţie iniţiativele prevenţiei primare şi secundare pe

toată durata vieţii. Există diferenţe majore în ceea ce priveşte durata de viaţă a femeilor vârstnice

în ţările cu nivele diferite de dezvoltare şi tranziţia variază cu durata vieţii. În societăţile în care

speranţa de viaţă este mică, femeia poate fi etichetată ca “vârstnică” la o vârstă la care alte

societăţi o etichetează ca “tânără”.

Unele societăţi consideră menopauza ca şi începutul “vârstei înaintate” pentru femei; înaltele, femeile ajung la vârste înaintate odată cu naşterea primului nepot. Pensionarea bazată pe

vârstă cronologică este de asemenea utilizată pentru a desemna intrarea în stadiul tardiv al vieţii,

desi această definiţie are o aplicabilitate limitată la femeile vârstnice.

Deşi participarea femeilor în vârstă pe piaţa de muncă platită este relativ scazută, chiar şi

în ţările dezvoltate, majoritatea femeilor muncesc, neplătite, până ce mor. În ţările dezvoltate

majoritatea femeilor au o stare de sănătate bună la vârstă înaintată. Încă în aceste ţări, menopauza

însăsi este văzută din ce în ce mai mult ca o boală, ca o “îmbolnăvire” sau deficienţă de estrogeni, pentru a justifica intervenţiile medicale. În multe ţări în curs de dezvoltare, odată ce femeia a

ajuns la menopauză, starea sa de sănătate poate fi subminată, dar nu de statusul său hormonal, ci

de reacutizarea problemelor de sănătate din perioada reproductivă şi de condiţiile sociale şi de

mediul în care ea trăieşte.

23



Teoria tranziţiei demografice a fost larg utilizată în analizarea populaţiilor în îmbătrânire.

Pot fi identificate trei faze pe baza schimbării modelului de supravieţuire a femeilor în comparaţie

cu bărbatii şi asociat, echilibrul dintre genuri de la nivelul populaţiei vârstnice.

Precum îmbunătăţirile pozitive în ceea ce priveşte mortalitatea masculină care contribuie la aceste

tendinţe, există de asemenea câteva tendinţe negative ieşite la iveală în mortalitatea feminină lavârste mature.

O mare parte a diferenţei dintre speranţa de viaţă a bărbaţilor şi femeilor este datorată diferenţelor

în consumul de alcool şi tutun la fel ca şi accidentele, suicidul şi bolile cronice. Totuţi, impactul

ratei crescute a fumatului printre femei devine acum mult mai evident. Rata deceselor cauzate de

bolile datorate fumatului se menţin în platou la bărbaţi în timp ce ea creşte la femeile de vârstă

înaintată. Fumatul de către femei nu a devenit înca răspândit în ţările în curs de dezvoltare şi

există încă destul timp pentru acţiuni globale pentru a proteja sănătatea femeilor vârstnice prinstoparea răspândirii acestor substanţe toxice în aceste ţări. Îmbătrânirea populaţiilor este însoţită

de o speranţă de viaţă la naştere mai mare şi la vârste înaintate pentru femei decât pentru bărbaţi,

deşi diferenţa majoră este la vârste înaintate. În ţările dezvoltate, femeile trăiesc mai mult în

medie cu aproape şase ani decât bărbaţii. Diferenţele în speranţa de viaţă dintre femei şi bărbaţi în

ţările cu nivele diferite de dezvoltare au fost mai puţin în atenţie. Speranţa de viaţă la naştere

pentru femei în ţările dezvoltate întrece pe aceea a femeilor în cele mai sărace ţări. Inegalitatea în

speranţă de viaţă la naştere a femeilor în ţările bogate şi sărace s-a îmbunătăţit numai puţin în

ultimii 20 de ani şi aceste diferenţe în speranţa de viaţă a femeilor reprezintă o inechitate majoră

care trebuie să fie discutată. Mai putin pronuntate, diferentele în speranţa de viaţă la vârsta de 65

ani dintre ţările bogate şi sărace sunt numai puţin evidente. Cum speranţa de viaţă la vârste

tardive în multe ţări în curs de dezvoltare este apropiată de aceea a ţărilor dezvoltate poate fi luată

ca un indicator a ceea ce poate fi îndeplinit cu o stare de sănatate îmbunatăţită dicolo de speranţa

de viaţă. În viitor, micşorarea aceastei diferenţe va fi un indicator al speranţei de viaţă

îmbunătăţită la naştere şi la vârste înaintate în ţările în curs de dezvoltare. Extinderea speranţei de

viaţă cunoscută de femeile vârstnice atât în ţările dezvoltate cât şi în cele în curs de dezvoltare

captează atenţia în privinţa calităţii vieţii în aceşti ani. Există de asemenea diferenţe majore în

speranţa de viaţă şi în calitatea vieţii femeilor vârstnice în aceste ţări, asociate cu diferenţele de

clasă. Strategiile care pun în discuţie aceste diferenţe presupun ca intervenţiile în sănătate trebuie

să ţina cont atât de calitatea vieţii cât şi de cantitatea vieţii. Cum femeile trăiesc mai mult decat

bărbaţii, calitatea unei vieţi mai lungi devine de importanţă centrală. Calitatea vieţii, masurată în

24



termenii capacităţii femeii vârstnice de a-şi menţine o stare bună fizică, socială şi mentală fără

variaţii ale nivelului bolilor şi incapacităţilor, este mult mai relevantă decât speranţa de viaţă

crescută şi anii de viaţă fără incapacităţi. Masurătorile calităţii vieţii trebuie să reflecte experienţa

femeilor vârstnice şi asteptările lor în ceea ce priveşte nivelul acceptabil de funcţionalitate în viaţa

de zi cu zi. Într-adevăr, există riscul ca aceste masurători ale limitelor bolii să aibă o consideraţienegativă a stării de sănătate a femeii vârstnice, afectând astfel modalitatea în care aceste probleme

sunt recunoscute în politică. Pentru a evita aceste consecinţe, este nevoie să fie dezvoltaţi

indicatorii care reflectă mai adecvat starea de sănătate a femeii vârstnice. Beneficiile îmbunătăţirii

speranţei de viaţă fără incapacităţi ca indivizi vârstnici sunt evidente, nu numai că ar reduce

costul incapacităţii (pentru sine, familie şi societate) dar s-ar extinde rolurile lor şi, în cadrul

procesului, s-ar îmbunătăţi imaginea publică a persoanei vârstnice ca cetăţean activ. Nu există

înca o evidenţă clară în care speranţa de viaţă mai bună a femeii nu are nici un avantaj

semnificativ în termeni de câţi ani a trăit fără incapacitate. Dacă viaţa mai lungă pentru femei este

ca ea sa însemne ani de calitate, politicile trebuie să fie dictate astfel încât să asigure cea mai bună

sănătate posibilă pentru femei la vârsta lor. Un auxiliar important pentru aceste politici şi în care

OMS are un rol cheie, este stabilirea datelor pentru monitorizarea tendintelor demografice şi a

rezultatelor în sănătate. Sunt necesare strategii care să dezvolte limita indicatorilor pentru a se lua

în consideraţie statusul funcţional şi bunăstarea în termeni relevanţi pentru experienţa femeii

vârstnice. Strategiile preventive pentru populaţia vârstnică ar avea rezultate pozitive în numeroase

arii problematice în mod simultan. Mai mult, există o necesitate urgentă de a furniza mai multeinformatii pentru femeile vârstnice despre îmbătrânirea normală şi despre îngrijirile primare de

sănătate ca şi despre abordarea autoîngrijirii în cazul problemelor care apar. Informaţia care este

accesibilă şi acceptabilă stă la baza promovării sănătatii şi a strategiilor de prevenţie şi vor fi cel

mai bine dezvolate implicând direct femeia vârstnică. O altă strategie este pregătirea îngrijitorilor

în îngrijirile primare de sănătate care pot răspunde necesităţilor de ingrijiri de sănătate ale femeii

vârstnice. Cu o pregătire de bază, femeile vârstnice însele pot avea multe roluri în educaţie,

conducând grupuri de autoajutor ca şi în activităţi de advocacy în numele femeilor vârstnice. O

atenţie considerabilă ar trebui de asemenea dată riscului supramedicalizării problemelor de

sănătate, expunându-le faptul că intervenţiile de cost nu sunt necesare şi nici potrivite. Strategiile

preventive pot furniza o măsură forte pentru această schimbare incluzând aici evitarea utilizării

inadecvate a medicamentelor în numeroase arii de probleme. Ceea ce este comun cu alte grupuri

25



populaţionale, problemele majore ale femeilor vârstnice sunt usor de văzut că se confruntă cu

factori economici, sociali, culturali şi politici, ca şi factori biologici.47

În timp ce admiterea efectelor negative asupra vieţii pe care aceşti factori o au asupra

multor femei care îmbătrânesc, trebuie recunoscut faptul că există multe femei vârstnice cu o

sănătate bună. O economie pozitivă, circumstanţe sociale, culturale, politice şi de mediu aucontribuit la o stare de sănătate bună pentru aceste femei, chiar şi când circumstanţele negative au

avut drept rezultat o sănătate precară pentru altele. Scopul revizuirii determinanţilor economici,

sociali, culturali şi politici ai stării de sănătate a femeii în imbătrânire este acela de a identifica

corelaţiile rezultatelor pozitive şi negative ca bază pentru îmbunătăţirea şi menţinerea sănătăţii

femeii conform vârstei. Este de asemenea recunoscut faptul că cea mai mare parte a stării de

sănătate a femeii vârstnice reflectă circumstanţele vietii ei din perioada tinereţii sau maturităţii şi

că aceste grupuri particulare de femei vârstnice vor avea nevoi speciale. Documente despre

sănătatea în timpul adolescenţei pregătite pentru Comisia Globală a OMS despre sănătatea femeii

stabilesc scena pentru discuţii despre determinanţii îmbătrânirii sănătoase a femeii şi

îmbunătăţirea stării de sănătate a femeii vârstnice poate fi luată în consideraţie ca o îmbunătăţire

semnificativă a stării de sănătate a femeii în toate stadiile vieţii ei.48

Determinanţii economici

Sărăcia la vârstă înaintată reflectă adesea o stare economică mai precară în perioadele

anterioare ale acestei vârste; multe femei vârstnice trăiesc în condiţii de sărăcie economicărelativă dacă nu chiar absolută, fără posibilitatea de a-şi satisface nevoi minimale în anumite

domenii ca nutriţia şi condiţii de locuit. Chiar şi în ţările dezvoltate, multe femei vârstnice sunt

lipsite de securitatea economică; pensiile sunt aproape întotdeauna mai mici pentru femei decât

pentru bărbaţi. Îngrijirile de sănătate pentru persoanele vârstnice sunt în mod obişnuit finanţate în

tandem cu sistemul de securitate socială. Transformările actuale şi refigurarea radicală a multor

sisteme de sănătate sugerează o deplasare de la prevederile universale în ceea ce priveşte

îngrijirile de sănătate în favoarea diferitelor “nevoi de securitate” în sectoarele social şi de

sanatate.

47 Ruth Bonita (1998)Women, Ageing and Health-Aceiving health across the life span, World Health Organisation,Geneva48 Ruth Bonita (1998)Women, Ageing and Health-Aceiving health across the life span, World Health Organisation,Geneva

26



Impactul negativ al reducerilor beneficiilor, privind criteriile de eligibilitate mai

restrictive, a facut să crească rolul îngrijirilor de sănătate, iar reducerea accesului la serviciile de

sanatate va fi simtita mai ales de femeile vârstnice.

Insecuritatea “securităţii”sociale pentru femeile vârstnice este evidentă în special în

Europa de Est. În timp ce cele mai multe femei vârstnice în ţările industrializate primesc un fel deasigurare socială sau ajutor de muncă, foarte puţine femei vârstnice din ţările în curs de

dezvoltare primesc pensii. În ţările în curs de dezvoltare, deficienţa în ceea ce priveşte nutriţia

este înca mai pronunţată la femeia vârstnică. Foametea, razboiul şi migraţia au întrerupt

distribuţia alimentelor pentru orişicine. Dar chiar şi în condiţii normale, o nutriţie precară este

exacerbată de probleme ca: dentiţie proasta, alimente de calitate nutriţionala scazută, tulburări

digestive cronice, incluzând aici infestările cu paraziţi. Starea de sănătate a femeilor vârstnice în

aceste ţări reflectă efectele cumulative ale acestei probleme. Problemele de nutriţie ale femeilor

din zonele rurale sărace au rădăcini comune în multe ţări şi regiuni. Într-o varietate de locuri

există aceleaşi teme: gospodării şi comunităţi sărace, femeile muncesc mai din greu decât bărbaţii

dar mănânca puţin, iar bărbaţii contribuie puţin la prosperitatea, starea de sănătate şi bunăstarea

familiei deşi ei câstigă mai mult. În spatele a celor mai multe politici de securitate a alimentaţiei

stă asumarea faptului că odinioară o familie obţinea alimente suficiente, astfel încât toţi membrii

ei primesc o nutriţie adecvată. Şi totuşi, îmbunătăţind accesul familiei la nutriţie nu se garantează

faptul că femeia vârstnică din familie va primi suficientă alimentaţie. În ţările dezvoltate

malnutriţia este adesea restricţionată la săraci şi neprivilegiaţi şi este manifestată adesea ca o

supranutriţie cu diete bogate în carbohidrati şi grăsimi. La femeile vârstnice, problemele

nutriţionale sunt o consecinţă a unor obiceiuri de viaţă lungă, iar altele sunt impuse de sărăcie,

adesea compusă din circumstanţe sociale, ca de exemplu, singurătatea. Un alt determinant al stării

de sănătate este un mediu de viaţă adecvat, în special accesul la apă şi salubritate. În regiunile

rurale ale ţărilor în curs de dezvoltare, mai puţin de două treimi dim populaţie are acces la apă

potabilă; mai puţin de jumătate are acces la salubritate. Lipsa apei potabile afectează mai mult

femeia decât bărbatul în termeni de sănătate. Din cauza diviziunii muncii bazate pe gen (în particular treburile domestice), femeile sunt mai frecvent în contact cu apa poluata şi de aceea au

un risc mai mare de infecţie de la această sursă .

Determinanţii sociali

Există trei determinanţi sociali care au efecte semnificative asupra stării de sănătate a

femeii vârstnice. Primul, educaţia şi ştiinţa de carte, este parte a experienţei de viaţă în tinereţe.

27



Al doilea şi al treilea sunt majore şi puternic legate de evenimente care apar mai târziu în viaţă:

probabilitatea de a îngriji partenerul de viaţă sau o rudă cu incapacităţi; şi văduvia. Aceste

experienţe pot fi privite ca normale în măsura în care există norme sociale şi culturale care

guvernează roluri şi asteptări. Aceste evenimente pot avea impacturi pozitive şi negative asupra

stării de sănătate şi experienţele individuale ale femeilor vârstnice variază larg chiar în cadrulmultor societăţi. Alte evenimente care pot să apară în viaţa de mai târziu, ca violenţa şi abuzul,

pot fi văzute ca şi anormale şi pot avea numai efecte negative asupra stării de sănătate a femeii

vârstnice. Riscul acestor evenimente la fel ca şi experienţa actuală se pot adăuga la această

vulnerabilitate. Educaţia este unul dintre cei mai usor modificabili determinanţi sociali ai stării de

sănătate. Relaţia dintre educaţie şi sănătate este bine stabilită, niveluri de educaţie mai ridicate

fiind asociate cu o stare de sănătate bună. Persoanele cu o educaţie mai bună în mod consistent

denotă puţină incapacitate şi şanse mai bune de recuperare după boală. Chiar dacă nu este dată

atenţie ştiinţei de carte, femeile vârstnice vor fi în continuare marginalizate. În ţările dezvoltate,

nivelul înalt al implicării femeilor vârstnice în educaţia continuă indică dorinţa lor de “a pune

mâna” pe oportunităţile pierdute. Schimbările actuale în participarea ca fortă de muncă a femeilor

tinere şi de vârstă medie, împreună cu o educaţie îmbunătăţită şi o experienţă de muncă, vor crea

un grup larg de femei vârstnice cu potenţial în viitor care vor dori să fie implicate nu numai în

forţa de muncă dar şi în alte aspecte ale vieţii publice, în ambele sectoare, formal şi informal.

OMS a recunoscut importanţa îngrijirilor informale, atât în ţările dezvoltate cât şi în cele în curs

de dezvoltare. Un element izbitor este proporţia femeilor vârstnice care sunt îngrijitoare. În cadrulfamiliei, suportul rămâne în mare măsură în seama soţiei; este mult mai probabil ca femeia

vârstnică să-şi îngrijească soţul vârstnic decât invers. Când soţia nu este disponibilă, în mare

măsură acest rol este îndeplinit de fiice sau nurori; multe dintre aceste femei sunt ele însele în

vârstă de 50 ani şi peste, îngrijindu-şi părinţii (de obicei mamele) care la rându-le au 70 sau 80

ani. Femeile vârstnice actionează dealtfel ca şi îngrijitoare pentru copiii adulti cu incapacităţi sau

chiar pentru copiii mici; este cazul copiilor cu SIDA, unde bunicele işi asumă rolul de

îngrijitoare. Şi invers, în ţările dezvoltate, există o relativă absenţă a suportului familial pentru

femeile vârstnice care utilizează mai mult îngrijirile rezidenţiale. Valoarea socială a îngrijirilor

este o forţă potentă care conturează natura asistenţei furnizate, iar recunoaşterea publică a acestei

valori este fundamentală pentru a prevedea fonduri publice pentru suportul îngrijitorilor. Oricând

femeia vârstnică este de departe mai probabil să fie văduvă decât bărbatul vârstnic, dar sunt ţări în

care numărul femeilor văduve este mai mare decat în altele. Vasta majoritate a femeilor vârstnice

în ţările în curs de dezvoltare trăiesc în medii familiale extinse, mai mult ca o necesitate decât ca

28



o preferinţă, acestă situaţie având drept rezultat o dependenţă de membrii familiei mai tinere.

Situaţia persoanelor văduve în ţările dezvoltate prezintă un aspect diferit al resurselor economice

şi al dependenţei. În timp ce un grad de independenţă face ca persoanele văduve să poată trăi

singure, singurătatea le poate face mai vulnerabile faţă de izolare, vulnerabilitate care pregatită de

o stare de sănătate în declin. Relaţiile de independenţă faţă de copii şi generaţiile mai tinerefurnizează un suport important pentru persoanele văduve, în timp ce dependenţa de copii poate

cauza un conflict al valorilor culturale şi intergeneraţionale.49

Determinanţii politici

În mod tradiţional, femeile au fost dependente de bărbaţi în luarea de decizii care se

adresează nevoilor lor, inclusiv în ceea ce priveşte nevoile de sănătate. Această supunere a dat

naştere unei lipse de atenţie faţă de nevoile lor care diferă de cele ale bărbaşilor. Intrarea femeilor

în viţa politică are potenţialul de a redresa această neglijare istorică. Creşterea participăriifemeilor la viaţa politică este văzută ca o reîmprospătare si mobilizare pentru acţiune, incluzând

aici acţiune in sănaătate. Există deasemenea semne că se află grupuri policizate de femei

vârstnice si ca sănătatea este una din cauzele majore din spatele mobilizării politice a femeilor

vârstnice. Un exemplu de advocacy pentru femeile vârstnice este Colectivul Cărţii pentru

Sănătate a Femeilor din Boston care a publicat primul manual de ajutor sanitar pentru femei in

1971. Acesta a devenit piatra de temelie în efortul de a disemina şi interpreta probleme în care

cunoştinţele medicale s-au împuţinat. Manualul a avut un impact răsunător şi Colectivul a devenit

un promotor cheie al mişcării feminine de ajutor în multe tări. Aceasta carte, care s-a vândut în

mai mult de 100 000 de exemplare în şapte ani, a fost scrisă de femei de vârste între 40 si 90 de

ani. Cele care au participat în acest proiect sunt deasemenea implicate în iniţiative de a educa

femeile vârstnice şi furnizorii de ingrijiri de sănătate in probleme diverse, ca de exemplu, infecţia

urinară. Atât în ţările dezvoltate cât şi în cele în curs de dezvoltare, exemple pozitive de advocacy

în ceea ce priveşte sănătatea pot fi fondate in organizaţii neguvernamentale şi grupuri informale,

multe dintre ele fiind puternic dezvoltate şi oferind o conducere puternică. Împuternicind şi

mobilizâd femeile în jurul acestei probleme de sănătate şi îmbătrânire constituie o strategie

centrală de acţiune. Natura colectivă a acestei acţiuni în sine oferă o oportunitate semnificativă de

participare. Ea ajută deasemenea femeile să cunoască valoarea legislaţiei anti-discriminare ca o

49 Ruth Bonita (1998) Women, Ageing and Health-Aceiving health across the life span, World Health Organisation,Geneva

29



unealtă pentru egalitate. Chiar şi acolo unde există acest tip de legislaţie, există, totuşi, necesitatea

asigurării că principiile sunt puse în practică.50

Determinanţii culturali

Femeile cunosc o discriminare bazată pe vârstă mai devreme decât bărbaţii.

Discriminarea bazată pe vârstă determină dezavantajele discriminării bazate pe gen. Femeile sunt

considerate vârstnice la o vârstă mai mică decât a bărbaţilor. Apoi, ele sunt percepute ca slabe,

dependente, vulnerabile şi lipsite de feminitate şi sexualitate. Aceste imagini negative contribuie

la realizarea imaginii unei femei vârstnice invizibile şi îi neagă diversitatea semnificativă ca şi

resursele. Acest statut josnic al femeii vârstnice nu este inevitabil. În multe societăţi, rolurile

pozitive sunt disponibile pentru femei odată ce devin vârstnice, în care se poate implica

acumularea statusului şi autorităţii.

Acestea include rolul de soacră, de bunică, in pastrarea originii, conducători in activităţi

religioase si ritualuri, bun meseriaş, sfătuitaor şi lider politic. Multe femei vârstnice se bucură

deasemenea de o libertate mai mare in mişcare şi în comportament. Relaţiile dintre îmbatranire,

sănătate şi respectul de sine sunt multifaţetate. Respectul de sine reflectă un sens al autovalorii şi

al valorii dată de alţii. Aşa cum respectul de sine poate contribui la sănătatea fizică şi mentală, şi

prin aceasta se îmbunataţeşte respectul de sine, lipsa respectului de sine poate afecta sănătatea şi

în particular sănătatea mentală. Evenimente traumatice devreme in viaţa unei femei par să aibă în

special un efect negativ în stabilirea identităţii şi increderii în sine, cu efecte permanente.În cazuri extreme, aceste evenimente pot include violenţă sexuală şi mutilarea corporală,

ca şi multe alte evenimente de importanţă mai mică pot de asemenea scadea respectul faţă de

sine. În toate ţările, sprijinirea atitudinilor pozitive în randul femeilor vârstnice şi îmbunătăţind

respectul faţă de sine reprezintă cheia de control al vieţii şi de menţinere a participării sociale.

Beneficiile pentru sănătatea fizică şi mentală care decurg din aceasta fac posibilă continuarea

dezvoltării personale şi implicarea în societate. Finalmente, femeile vârstnice sunt, în mod

frecvent, apărătorii culturii religioase şi spirituale, şi aceste valori devin mai importante pentrumulte femei odată cu varsta. Respectul fata de vârstnicii unei societăţi este adesea parte a acestor

valori şi femeile vârstnice pot juca un rol semnificativ în prezervarea şi transmiterea lor altor

generaţii.51

50 Ruth Bonita (1998) Women, Ageing and Health-Aceiving health across the life span, World Health Organisation,Geneva51 Ruth Bonita (1998) Women, Ageing and Health-Aceiving health across the life span, World Health Organisation,Geneva

30



O viaţă mai bună – o stare de sănătate mai bună. Determinanţii multidimensionali ai stării

de sănătate a femeii vârstnice se referă la faptul că orice strategie de îmbunătăţire şi menţinere a

stării de sănătate trebuie să fie bazată pe egalitate. Este necesară o acţiune multisectorială nu

numai pentru a se adresa statusului dezavantajat al multor femei vârstnice cât şi de a recunoaşte şi

a ajuta continuarea contribuţiei lor, ţinând cont situaţiile de schimbare socială atât în ţăriledezvoltate cât şi în cele în curs de dezvoltare. Pot fi propuse mai multe strategii care se adresează

determinanţilor stării de sănătate a femeii vârstnice. Aceste strategii constituie dezvoltarea de

politici care să îmbunătăţească bunăstarea femeii vârstnice şi advocacy pentru a sprijini

participarea lor în luarea deciziilor şi a activităţilor de autoajutor, inclusiv de suport pentru

îngrijitori.52

Strategiile propuse sunt:

Adoptarea unei perspective asupra sănătăţii de-a lungul vieţii, care recunoaşte faptul că ceimai puternici determinanţi ai stării de sănătate a femeii vârstnice (condiţii de locuit şi roluri

sociale) sunt aceeaşi cu cei ce determină starea de sănătate în stadiile timpurii pe parcursul

vieţii;

Disponibilitatea îngrijirilor de sănătate primare, a se asigura că femeilor vârstnice nu le este

refuzat accesul la îngrijirile de sănătate din cauza incapacitătii lor de a plăti. Datorită

veniturilor foarte mici ale femeilor vârstnice în multe locuri din lume, strategiile trebuie să

se focalizeze pe oferta de îngrijiri de sănătate fie gratuit sau la costuri mici pentruconsumatori;

Extinderea programelor pentru ştiinţă de carte pentru femeile vârstnice astfel încât ele să

poata avea aceleaşi beneficii în ceea ce priveşte sănătatea de pe urma educaţiei la fel ca şi

femeile tinere şi să-şi întărească capacitatea pentru o participare continuă într-o societate în

creştere;

Recunoaşterea rolului femeilor vârstnice ca şi îngrijitori şi oferirea suportului pentru

îngrijitori ca parte a serviciilor comunitare – de îngrijiri de sănătate primare;

Promovarea unor modele pozitive ale unor femei vârstnice sănătoase care participă prin

toate căile la dezvoltarea societăţii şi ale unor grupuri de autosuport care permit femeilor

vârstnice să-şi utilizeze resursele colective şi să întărească reţeaua femeilor vârstnice;


31



Stabilirea unor mecanisme consultative la nivel local şi naţional pentru a se face auzită

vocea femeilor vârstnice în dezvoltarea de politici şi programe pentru sănătatea femeilor

vârstnice şi oportunităţi de a fi avocaţii tuturor femeilor vârstnice;

Acces non-discriminatoriu pentru femeile vârstnice la îngrijiri de sănătate indiferent de

vârsta sau sex, ca şi reîmprospătarea şi dezvoltarea legislaţiei care protejează drepturilelor .53

Cadru şi strategii de acţiune

Cadru de acţiune

Rolul Comisiei Globale a OMS pentru Sănătatea Femeilor. Această Comisie este ideal

plasată pentru a întări activitatea de advocacy a organizaţiilor pentru adoptarea şi implementarea

strategiilor efective pentru a se asigura că problema stării de sănătate a femeilor vârstnice este

ferm plasată pe agendele de la nivel naţional şi internaţional. Acest raport al Comisiei ar putea fi

utilizat ca şi bază pentru astfel de advocacy oferind orientare şi motivaţie pentru Statele Membre

sau pentru alte agenţii internaţionale. Programul de Sănătate şi Îmbătrânire, a Patra Conferinţă

Internaţională a OMS pentru Promovarea Sănătatii din 1977 şi documentul care declara Anul

Internaţional al Persoanelor Vârstnice în 1999 dau punctele cheie pentru avansarea strategiilor şi

raportarea de progrese pe termen scurt şi mediu. Cadrul pentru îmbunătăţirea stării de sănătate

pentru toate femeile care îmbătrânesc este acelaşi ca şi cel care îmbunătăţeşte starea de sănătate a

tuturor membrilor societăţii. Acest cadru incorporează principiile Cartei de la Ottawa şi se

focalizează pe strategiile care se adresează determinanţilor stării de sănătate la nivel populaţional

mai mult decât consecinţelor îmbolnăvirii la nivel individual.

Carta de la Ottawa cheamă pentru stabilirea scopurilor şi dezvoltarea strategiilor de

actiune pentru a atinge scopurile OMS de Sănătate pentru Toţi, care face referire în particular la

echitate, promovarea sănătatii, reorientarea serviciilor de sănătate pentru întărirea îngrijirilor

primare de sănătate, acţiune şi participare comunitară, politici publice pentru sănătate, cooperare

intersectorială pentru medii suportive de dezvoltare, şi cooperare internaţională. Iniţiativele

lansate de Carta de la Ottawa au fost urmate de un număr de conferinţe internaţionale pentru

promovarea sănătăţii. A patra asemenea conferinţă a avut loc la Delhi în 1997, cu tema Transferul


32



Promovării Sănătăţii în Secolul 21. Sănătatea femeilor şi îmbătrânirea au fost identificate ca doua

priorităţi de promovare a sănătăţii care trebuie avute în vedere.54

Strategii de acţiune

Strategiile de acţiune propuse sunt în acord cu componentele cheie ale Programului de

Sănătate şi Îmbătrânire al OMS, iar programul va ajuta la adoptarea şi implementarea lui de către

Statele Membre şi alte organizaţii.

Strategiile politice sunt fundamentale pentru exprimarea unei obligaţii pentru

îmbunătăţirea stării de sănătate a femeii vârstnice şi pentru adresarea determinanţilor

fundamentali ai sănătăţii.

Strategiile propuse sunt:

Statele Membre întreprind o revizuire a obiectivelor şi a ţintelor în sănătate la nivel national pentru a se asigura că starea de sănătate a femeilor vârstnice este pe deplin satisfacută.

Aceste revizuiri sunt cel mai bine întreprinse prin adoptarea unei perspective de-a lungul

vieţii care să recunoască faptul că determinanţii cei mai puternici ai sănătăţii femeii

vârstnice sunt aceeaşi factori asociaţi cu condiţiile de trai şi rolurile sociale care determină

starea de sănătate la vârste mai timpurii;

Statele Membre dezvoltă iniţiative politice intersectoriale cu scopul de a reduce diferenţele

în speranţa de viaţă dintre femeile vârstnice mai mult sau mai puţin privilegiate în fiecareţară. Asemenea iniţiative vor contribui eventual la reducerea diferenţelor în speranţa de

viaţă a femeilor vârstnice în ţările în curs de dezvoltare şi în cele dezvoltate;

Îngrijirile primare de sănătate să fie disponibile pentru a exista asigurarea că femeilor

vârstnice nu le este refuzat accesul la îngrijirile de sănătate din cauza incapacităţii lor de a

plăti. Date fiind veniturile scăzute ale femeilor vârstnice în multe părţi ale lumii, strategiile

trebuie să se focalizeze pe furnizarea îngrijirilor de sănătate chiar gratuit sau la costuri

scăzute pentru cele care nu pot plăti în totalitate. Au fost stabilite programe la scară mica care se adresează acestor probleme în câteva ţări,

dar acoperirea acestor abordări trebuie să fie mai largă. Dezvoltarea programelor va fi mult

avansată prin intermediul strategiilor ca: focalizarea atenţiei pe problemele majore de

sănătate ale femeilor vârstnice care pot fi prevenite prin recunoaşterea faptului că bolile


33



cardiace şi accidentele vasculare sunt cu mult mai prioritare pentru femeile vârstnice decât

pentru bărbaţii vârstnici, că fumatul este o problemă în egală măsură atât pentru generaţia

actuală cât şi pentru generaţiile viitoare de femei vârstnice în ţările în curs de dezvoltare la

fel ca şi în ţările dezvoltate, că femeile vârstnice se află la un risc mai crescut de cancer de

col uterin şi de sân decât femeile tinere, bolile netransmisibile constituie cauza majoră a problemelor de sănătate la femeia vârstnică în toate ţările, bolile transmisibile continuă să

afecteze în mod negativ sănătatea femeilor vârstnice în ţările în curs de dezvoltare, aceste

boli, prin care au trecut în perioada de maturitate, pot determina incapacităţi pe toată durata

vieţii, agravate mai târziu de procesul de îmbătrânire; dezvoltarea de abordări bazate mai

mult pe prevenţie care să se adreseze simultan mai multor priorităţi ale domeniilor de

sănătate prin dezvoltare de programe care să promoveze prevenţia bolilor netransmisibile

(în particular boli cardiovasculare şi accidente vasculare), ca şi programe de nutriţie şi

încurajarea îmbunătăţirii stării fizice (în ţările dezvoltate aceasta înseamnă promovarea

exerciţiului, în timp ce în ţările în curs de dezvoltare aceasta înseamnă reducerea efectelor

adverse ale muncii fizice grele), accentuare, în rândul femeilor tinere a beneficiilor unei

stări de sănătate bune fără fumat de-a lungul vieţii şi acordarea a mai multă atenţie femeilor

vârstnice care fumează în programe de încetare a fumatului (eforturi globale de a opri

răspandirea epidemiilor legate de fumat în ţările în curs de dezvoltare şi introducerea unei

legislaţii complexe care să controleze vânzarea de produse tabagice sau eforturi importante

în acest sens), asigurarea că programele populaţionale pentru detectarea precoce acancerului de col includ femeile la postmenopauza şi programele de screening pentru

cancerul de sân sunt direcţionate către toate femeile la postmenopauza (fară nici o limită de

vârstă), extinderea învăţării de carte pentru femeile vârstnice astfel ca ele să poată beneficia

de programe de sănătate şi educaţie şi să-şi îmbunătăţească capacitatea pentru o participare

continuă în societate, recunoaşterea rolului femeii vârstnice ca îngrijitor şi oferirea de

suport pentru îngrijitori ca parte a serviciilor comunitare bazate pe îngrijiri primare de

sănătate.55

Advocacy


34



Pentru a face progrese în ceea ce priveşte starea de sănătate a femeilor vârstnice, acestea

au nevoie să-şi întărească participarea în dezvoltarea şi implementarea de politici şi programe.

Căile prin care ele sunt pregătite pentru această participare includ: mediatizarea de modele

pozitive de femei vârstnice sănătoase care participă activ în societate; prezentarea de informaţii

pentru femei despre îmbătrânirea normală şi autoîngrijirea pentru a aprecia tendinţelesupramedicalizării îngrijirilor de sănătate a femeii vârstnice; stabilirea de mecanisme consultative

la nivel naţional şi local pentru a face auzită vocea femeilor vârstnice în dezvoltarea de politici şi

programe legate de sănătatea lor şi de a le crea condiţii de a acţiona ca avocaţi ai femeilor

vârstnice; promovarea grupurilor de auto suport care le fac pe femeile vârstnice să fie în stare să-

şi utilizeze resursele lor colective şi să-şi întarească reţelele; asigurarea că femeile vârstnice nu

sunt discriminate privind accesul la îngrijirile de sănătate indiferent de sex sau vârstă, prin

reîmprospătarea şi dezvoltarea legislaţiei care le protejează drepturile; includerea reprezentanţilor

cu expertiză în sănătatea femeilor vârstnice în cadrul diferitelor Comitete de experţi ale OMS, ca

Programul de Sănătate şi Îmbătrânire.56

Informarea

Informarea este necesară la mai multe niveluri: pentru femeile vârstnice însele, pentru

politicieni, ca şi pentru cei care planifică şi dezvoltă servicii de îngrijiri de sănătate pentru

persoane vârstnice.

Aceasta se poate face pe mai multe căi: diseminarea informaţiei despre îmbătrânireanormală (incluzând aici factori despre menopauză şi incontinenţă, nutriţie, sănătate mentală şi

activitate fizică) arătând diversitatea experienţei de îmbătrânire sănătoasă.

Programul OMS de Sănătate şi Îmbătrânire furnizează cadrul pentru consolidarea şi

schimbul de experienţă despre modele de iniţiative, încurajând implicarea organizaţiilor de femei

vârstnice sau a altor ONG-uri să dezvolte pachete de resurse materiale relevante la nivel local în

acord cu recomandările Comisiei Globale; adoptarea noţiunii speranţei de viaţă specifică pe

varstă şi sex în relaţie cu speranţa de viaţă la naştere ca indicatori de bază pentru monitorizareaschimbărilor apărute mai târziu, de-a lungul vieţii.57

Educaţie şi cercetare

56 Ruth Bonita (1998) Women, Ageing and Health-Aceiving health across the life span, World Health Organisation,Geneva57 Ruth Bonita (1998) Women, Ageing and Health-Aceiving health across the life span, World Health Organisation,Geneva

35



Reorientarea serviciilor de sănătate ca să se focalizeze pe îngrijirile primare poate fi

propagatî prin strategii care pregătesc grupuri relevante de lucrători în îngrijirile de sănătate

pentru a-i face apţi să răspundă nevoilor de îngrijiri de sănătate ale femeilor vârstnice şi pregătind

înseşi femeile vârstnice pentru a promova autoîngrijirea. OMS poate juca un rol de conducător în

conturarea direcţiilor de cercetare care vor contribui la îmbunătăţirea stării de sănătate a femeilor vârstnice. Strategiile de cercetare sugerate care pot fi urmate în cadrul Programului de Sănătate şi

Îmbătrânire includ: promovarea implicării femeii vârstnice în identificarea cercetării care se

adresează acestui concept; dezvoltarea de indicatori potriviţi şi relevanţi pentru sănătatea femeii

vârstnice, incluzând atât analiza critică a măsurilor globale actuale ale stării de sănătate din

perspectiva femeii vârstnice, ţinând cont de modalitatea în care femeile vârstnice percep calitatea

vieţii lor şi valoarea sănatătii lor; evaluarea critică a protocoalelor şi a ghidurilor existente pentru

programele de screening ale populaţiei a relevanţei pentru sănătatea femeii pentru a se asigura că

ele sunt realiste şi bazate pe evidenţe epidemiologige solide, promovând astfel abordările de cost-

eficienţă pentru prevenţie.58

Cadru global- acţiune locală

În plus faţă de strategiile menţionate care sunt strâns legate de Programul de Sănătate şi

Îmbătrânire, Comisia Globală pentru Sănătatea Femeilor este ea însăşi într-o unică poziţie de a

acţiona pentru promovarea cooperării internaţionale în ideea promovării stării de sănătate a femeii

vârstnice.

Alte programe ale OMS ca Resurse Umane pentru Sănătate (Human Resources for

Health- HRH), Întărirea Serviciilor de Sănătate (Strengthening of Health Services-SHS),

Supraveghere Epidemiologicp li Situaşia Sănătăţii şi Evaluarea Tendinţelor (Epidemilogical

Surveillance and Health Situation and Trend Assessment HST), Cooperare Intensivă a Ţărilor

(Intensified Cooperation with Countries ICO), Boli Netransmisibile (Noncommunicable

Diseases-NCD), Sănătate Mentală (Menthal Health-MNH) ar putea fi implicate în promovarea

acestor strategii. Asemenea acţiuni pot fi foarte influente în întarirea angajamentelor politice

pentru îmbunătăţirea stării de sănătate a femeii vârstnice. Pentru a exista siguranţa că activitatea

Comisiei Globale are un ultim impact, s-a propus ca: acest raport săfie larg difuzat la a Patra

Conferinţă Internaţională pentru Femei, statelor membre, organizaţiilor internaţionale şi ONG

urilor, în special organizaţiilor de femei, pentru a trezi conştiinţa şi recunoaşterea perspectivelor


36



femeilor vârstnice în toate politicile şi programele de sănătate li o sarcină de forlă a Comisiei

Globale a Sănătăţii Femeilor să fie reconvenită în 1999, la Anul Internaţional al Persoanelor

Vârstnice, ca să raporteze despre progresul care a fost făcut în promovarea stării de sănătate a

femeii vârstnice.59

EVALUAREA GERIATRICĂ COMPLEXĂhttps://www.elance.com/r/jobs/p-3

Problemele de sănătate ale indivizilor trecuti de 75 ani sunt caracterizate la modul general

printr-o multiplicitate de boli cronice, progresive, în general incurabile, care sunt asociate cu

probleme semnificative de sănătate mentală, cu probleme funcţionale şi sociale. Ca şi rezultat,

îngrijirile de sănătate pentru aceşti indivizi se focalizează nu pe aspectul curativ, ci mai degrabă

pe menţinerea statusului funcţional.

Seniorii cu risc crescut sunt caracterizaţi ca şi vârstnici “fragili”. Vârstnicii fragilireprezintă populaţia ţintă pentru evaluarea geriatrică ca şi pentru programele de management al

îngrijirilor. Vârstnicii fragili sunt indivizii, în general trecuţi de 75 de ani, care au probleme

complexe de sănătate, multidisciplinare. Vârstnicii fragili au tulburări funcţionale şi problemele

lor de sănătate sunt în general complicate de tulburări semnificative psihosociale ca demenţa sau

depresia, la fel ca şi izolarea socială şi sărăcia.

Ca şi rezultat al naturii multidisciplinare a problemelor lor de sănătate, vârstnicii fragili

necesită identificarea riscului ridicat şi o echipă multidisciplinară geriatrică pentru a le furniza

îngrijiri de sănătate eficiente şi de calitate. Vârstnicii fragili se recunosc uşor de vârstnicii

obişnuiti care suferă de una sau două boli cronice “uşoare” care sunt managerizabile, care nu au

tulburări funcţionale şi care trăiesc independent. Vârstnicii fragili pot fi uşor identificaţi prin

screening.


37

https://www.elance.com/r/jobs/p-3

https://www.elance.com/r/jobs/p-3



Promovarea şi menţinerea independenţei funcţionale la cel mai înalt grad, care este

posibil, este obiectivul primar al îngrijirilor de sănătate, menţinând indivizii la un maximum de

independenţă functională (de exemplu trăind independent la domicilu), prevenind spitalizarea şi

instituţionalizarea. Aceste obiective pot fi atinse printr-o evaluare geriatrică eficientă şi de calitate

şi în consecinţă, triajul indivizilor cu risc din grupurile ţintă pentru sistemele de management alîngrijirilor bolilor cronice este necesar pentru a manageriza în mod potrivit starea de sănătate în

ansamblu a vârstnicilor fragili. Managementul de caz al problemelor cronice din ambulatoriu este

o strategie primară şi fundamentală pentru promovarea calităţii îngrijirilor şi reducerea costurilor

de îngrijire pentru vârstnicii fragili.

În cazul populaţiei de vârstnici fragili, calitatea îngrijirilor şi costurile de îngrijire sunt

legate foarte strâns. Ca urmare a apariţiei unui eveniment comun în starea de sănătate a

vârstnicilor fragili, această populaţie de pacienţi geriatrici însumează majoritatea costurilor pentru

îngrijirile de sănătate din toată populaţia vârstnică.

Sunt bine stabiliţi paşii secvenţiali în procesul de evaluare geriatrică. În esenţă, aceştia

includ: screeningul riscului crescut pentru identificarea vârstnicilor fragili cu risc, evaluarea

geriatrică a acestor pacienţi şi triajul eficient şi efectiv pentru un management al îngrijirilor

geriatrice multidisciplinare, complexe. După evaluarea şi identificarea riscului crescut, a

pacientilor fragili, implementarea planurilor de îngrijire recomandate este coordonată de medicii

din asistenţa primară.

Protocoalele managementului îngrijirilor geriatrice includ evaluarea şi strategiile demanagement pentru problemele comune şi specifice geriatrice, ca de exemplu, căderile,

polipragmazia, incontinenţa urinară, demenţa. Dupa evaluarea geriatrică iniţială care a fost făcută

de membrii echipei, au loc întâlnirile echipei pentru a dezvolta un plan multidisciplinar pentru

îngrijire geriatrică. La această întalnire a echipei este dezvoltat un plan coordonat de îngrijire

multidisciplinară.

Operând în acest sistem, o echipă multidisciplinară cu expertiză geriatrică în mai multe

discipline necesare trebuie să fie aptă să comunice efectiv şi să execute abordarea echipei. Este

necesară o echipă multidisciplinară din cauza naturii multidisciplinare a problemelor de sănătate

suferite de pacientul geriatric. Este esentială echipa geriatrică multidisciplinară în furnizarea unei

îngrijiri geriatrice eficiente, de înaltă calitate şi care în ultimă instanţă reduce costurile.

Există multe metode pentru dirijarea evaluării geriatrice. Acestea depind de cadrul şi

structura planului de îngrijire. În general, dirijarea evaluării geriatrice este facută ca o formă

specializată de management de caz. În programele cu risc, managementul de caz se poate baza pe

38



planul de sănătate. Fără legatură cu aranjamentele clinice şi financiare, în cadrul îngrijirilor

managerizate, adesea managerii de cazuri geriatrice sunt cei care dirijează evaluarea iniţială. În

cele mai multe sisteme, există de asemenea o necesitate de furnizori, incluzând aici medici,

asistente medicale, lucrători sociali şi alţii, cu expertiză geriatrică.

Există de asemenea diferenţe marcate în practică între furnizorii de îngrijire geriatrică şifurnizorii tradiţionali. În general, îngrijirea geriatrică necesită o focalizare pe managementul

îmbolnavirilor multiple, cronice, incurabile şi progresive; urmărind cauzele multifactoriale ale

problemelor de sănătate cu scopul de a căuta reversibilitatea; un accent pus pe promovarea

statusului funcţional; grija pentru o îngrijire umană, potrivită, care contrazice “ageismul”;

capacitatea de a lucra efectiv cu o echipă multidisciplinară; şi cunoaşterea sistemelor de

management de îngrijire pe termen lung a bolilor cronice necesară implementării îngrijirilor

geriatrice. Dezvoltarea acestei expertize în sistemele de sănătate este o problemă importantă care

adesea este dificil de rezolvat din cauza lipsei angajamentelor luate de organizaţii, lipsei

personalului cu expertiză geriatrică, şi percepţiei conform căreia vârstnicii fragili par să fie ca

oricare alţii. Această atitudine face dovada unei greşeli fatale în multe programe de îngrijire.

Într-o eră a interesului pentru conţinutul costurilor şi a managementului îngrijirilor,

cheltuielile adiţionale pentru echipele de îngrijire geriatrică sunt bine justificate.

Evaluarea Geriatrică făcută de Echipa Geriatrică se justifică prin: întelegerea principiilor

generale ale geriatriei şi gerontologiei, incluzând aici: heterogenitatea vârstnicilor (continuitatea

care există de la un varstnic cu o stare bună la un varstnic fragil); îmbătrânirea normală şisemnificaţiile ei clinice, ca schimbările legate de vârstă în funcţia organelor şi testele de

laborator; aspectele unice ale anamnezei, examenului fizic şi diagnosticului la varstnic, incluzând

prezentarea într-o stare alterată de boală şi natura multifactorială a bolilor; practicile de prescriere

a unei medicaţii potrivite pentru vârstnici, obiective ale îngrijirii geriatrice (îngrijire şi nu cură,

focalizarea pe menţinerea independenţei funcţionale şi calitatea vieţii). O altă justificare constă în

cunoştinţele echipei geriatrice în arii specifice ale medicinii geriatrice necesare pentru îngrijiri de

calitate pentru vârstnici, incluzând: aspecte unice ale medicinii preventive atât pentru vârstnicii-

tineri cât şi pentru vârstnicii- bătrâni (de exemplu utilizarea potrivită a exerciţiului, imunizărilor,

sceeningului pentru cancer, prevenirea căderilor); diagnosticul, managementul şi tratamentul

bolilor şi sindroamelor geriatrice comune ale vârstnicilor fragili, incluzând dar nu limitat la:

demenţă, depresie, delir, căderi, declin funcţional, imobilitate şi reabilitare, malnutriţie, escare de

decubit, polipragmazie, tulburări senzoriale (scăderea auzului şi văzului), tulburări de somn,

incontinenţă urinară şi fecală; semnificaţia clinică a factorilor sociali, ca stresul îngrijitorului şi

39



izolarea socială care afectează sănătatea vârstnicului; cunoştinţe de etică care permit luarea

deciziilor pentru îngrijirea clinică la vârstnic; cunostinţe despre principii de bază şi practici de

îngrijiri pe termen lung, hospice şi îngrijiri paleative, incluzând managementul durerii. Prezenţa

geriatrului este necesară din următoarele motive: diagnosticul, managementul şi tratamentul

pacienţilor vârstnici fragili cu probleme de sănătate complexe, multidisciplinare (medicale,funcţionale şi psihosociale) care necesită o evaluare geriatrică complexă de către geriatru şi o

echipă geriatrică multidisciplinară pentru a încerca să descopere cauzele reversibile ale

îmbolnăvirii şi declinului, pentru a promova independenţa functională şi calitatea vieţii şi pentru a

dezvolta un plan de îngrijire complex şi pe termen lung; pacienţii cu diagnostice sau sindroame

geriatrice pentru care consultarea cu un expert geriatru poate fi benefică pentru diagnostic,

management sau tratament; pentru pacienţii care necesită îngrijiri pe termen lung, geriatrul

facilitează accesul eficient şi promovează calitatea îngrijirilor în locuri puţin sau deloc familiare

pentru medicul din asistenţa primară.60

Din studiile şi experienţa internaţionala rezultă următoarele aspecte:

- EGC este utilă în îmbunătăţirea stării de sănătate a vârstnicilor şi în special a celor fragili

deoarece în urma evaluării sunt recomandate servicii specializate, individualizate;

- EGC, prin implicaţiile sale asupra optimizării costurilor serviciilor furnizate, ar trebui să fie

un instrument recunoscut şi folosit de organismele finanţatoare de servicii geriatrice;

- EGC ar trebui să fie parte integrantă a curriculei în toate programele de pregătire înspecialitatea de Geriatrie.

-

EGC utilizează o serie de teste care au drept scop stabilirea unui Diagnostic

tridimensional: medical, funcţional (al gradului de dependenţă) şi social, având drept scop

precizarea nevoilor persoanei evaluate şi recomandarea de servicii specializate.

EGC se face la domiciliul persoanei vârstnice din două motive:

- Starea de imobilizare a vârstnicului;

- Surprinderea şi valorificarea reţelei informale (familie, vecini, voluntari, etc.)

EGC se face de către o echipă multidisciplinară formată din: medic geriatru, asistentă

medicală şi asistentul social.

60 Howard M. Fillit, Gloria Picariello (1998) Practical Geriatric Assessment, Greenwich Medical Media, London

40



Avantajele EGC, ca metodă utilizată:

- Valorificarea profesionalismului fiecărui membru al echipei de evaluare;

- Stabilirea nevoilor fiecărei persoane vârstnice şi în funcţie de acestea, recomandarea de

servicii specializate, metoda dovedindu-se a fi un proces dinamic;- Dimensionarea serviciilor şi impactul asupra dimensionării costurilor.

- Metoda contribuie, prin efectul aplicării ei, la creşterea calităţii vieţii vârstnicului cu

costuri “eficiente”, prin stabilirea nevoilor şi implicit a serviciilor;

- Articularea celor două domenii: medical şi social, atât în stabilirea nevoilor cat şi în

stabilirea serviciilor;

- Rolul de catalizator în relaţia:persoană vârstnică/beneficiar al serviciilor –furnizor de

servicii –finanţator al serviciilor, operând obiectiv şi benefic în raport cu toţi cei trei actori

implicaţi în mecanism;

- Obiectivitate , metoda operând independent de furnizorul de servicii;

- Prin stabilirea riscurilor, metoda poate contribui la acţiunea de prevenţie.

Evaluare Geriatrică Complexă :

- stabileşte NEVOI;

- recomandă SERVICII;

- dimensionează COSTURI.

Determinanţii:

NEVOILOR -gradul de dependenţă, vârsta

SERVICIILOR -starea de singurătate, riscuri:-medicale, sociale; COSTURILOR -calificarea personalului, complexitatea cazului (timpul afectatrezolvării problemelor);

Necesitatea creării Unităţii de Evaluare Geriatrică Complexă rezultă din:

- Utilitatea acordării de servicii specializate, individualizate;

- EGC poate contribui la monitorizarea stării de sănătate a populaţiei vârstnice şi prin

aceasta la aprecierea calităţii vieţii vârstnicului;

41



- Planificarea judicioasa a resurselor financiare şi umane (formarea şi educarea

personalului);

- Cuplarea fondurilor de finanţare din mai multe surse (Casa de Asigurări, Administraţie

Locală, Ministerul Muncii, etc.);

- Repartizarea corectă a profesioniştilor în sfara specialităţii pentru care au fost pregătiţi;- Evitarea consumului de timp şi energie fără razultat din partea persoanei vârstnice care în

momentul de faţă încearcă să îşi rezolve singură problema de îngrijire.

- Utilizarea resurselor umane potrivite:

- la nivelul furnizorilor de servicii;

- în echipa de evaluare – locul geriatrului, asistentului medical şi social

- Creşterea calităţii vieţii vârstnicului prin:

- Cuplarea nevoilor specifice cu servicii specializate, individualizate;

- Promovarea prevenţiei în geriatrie;

- Valorificarea reţelei informale din perspectiva educaţiei pentru sănătate în

comunitate.

Bibliografie:

Howard M. Fillit, Gloria Picariello (1998) Practical Geriatric Assessment, Greenwich

Medical Media, London

Wirz, A.M. (January, 2001) Chronobiology of Ageing , EAMA-European Academy for

Medicine of Ageing, Biology of Aging and Neurosciences: From Gene to Society

World Health Net-Glossary of Anti-Ageing TerminologyActivity Theory – www.ln.edu.hk

Far, H.F. (2001) Perspective on Ageing , Newcastle Institute of Public Health-Hunter

Ageing Research

Index to Student Notes – www.sghms.ac.uk

1st Gym Health Ageing – www.1stgymhealth.com

42









Ruth Bonita (1998) Women, Ageing and Health-Aceiving health across the life span,

World Health Organisation, Geneva

Rob Butler & Carol Brayne, Epidemiology

Population Programme-United Nations-The Demography of Asian Ageing,

www.unescap.orgAlzheimer̀ s Disease International-The Demography of Ageing around the world-

www.al.co.uk

Barry Mirkin& Mary Beth Weinberger, United Nations – Population Division, The

Demography of Population Ageing

World Congress of Gerontology, 1997 – www.cas.flinders.edu.au

K.Mc Morrow&W. Roeger, The Economic Consequences of Ageing Populations, (Raport

of the Directorate-General for Economic and Financial Affairs (ECFIN) of the European

Commussion)

Sylvester J. Schieber, Paul S Hiwitt (October-December 2000) Demographic Risk in

Industrial Societies, World Economics, Vol 1, No.4,

Pedro Solbes (4 March 2003) The Economic and Budgetary Implications of Global

Ageing (European Commission for Economic and Financial Affairs)

Frontline-World Affairs – For Active Ageing – The Second World Conference on Ageing,

www.frontlineonnet.com

(6 February 2003) Demography points to the shape of things to come, The newsletter of

the University of Oxford, Vol.3, Issue 6, www.ox.ac.uk

Werner Haug (April 2002) The Demography of Immigrant Population in Europe,

(Council of Europe), ISSN 1683-2663

Maintaining prodperity in an ageing society, OECD (1999), Observer (June 1998)

Ministry of Social Affairs and Health, Pierre Concialdi, Demography Employement and

the Future of Social Protection Financing , www.vn.fi

Emily Grundy, Demography and Public HealthFrank Shaw (19 April 2002) Is the ageing population the problem it`s made out to be?,

Center for Future Studies, At a meeting of The-Net-Work.

43





Documente Programatice Internaţionale

Declaraţia Politică şi Planul Internaţional de Acţiune în Îmbătrânire –Madrid 8-10 aprilie 2002

Planul Internaţional de Acţiune în Îmbătrânire de la Madrid şi Declaraţia Politică adoptate la Cea

de-a Doua Reuniune Generală în Îmbătrânire în Aprilie 2002 marchează un punct de cotitură în

modul în care lumea pune problema cheie a “construirii unei societăţi pentru toate vârstele”.

Planul de Acţiune de la Madrid oferă o agendă nouă curajoasă pentru tratarea problemei

îmbătrânirii în secolul 21. Acesta se focalizează pe trei domenii prioritare: persoanele vârstnice şi

dezvoltarea; promovarea sănătatii şi a bunăstării la vârstă înaintată; şi asigurarea unui mediu

permisiv şi suportiv. El reprezintă o resursă pentru politicieni, sugerând căile prin care Guvernele,

organizaţiile nonguvernamentale şi alţi actori reorientează direcţiile în care societăţile percep,

44



interacţionează şi poartă grijă pentru cetăţenii vârstnici. El reprezintă de asemenea pentru prima

dată înţelegera Guvernelor de a lega problematica îmbătrânirii de alte cadre de dezvoltare socială

şi economică şi de drepturile omului, cel mai mult agreate de conferinţele Naţiunilor Unite din

decada trecută. Documentele de cotitură au fost produsul unor ani de muncă grea şi unui spirit de

colaborare. Reuniunea a demonstrat că Naţiunile Unite joacă un rol esenţial în punerea problemelor de mâine pe agenda de lucru de azi. Dar testul real îl reprezintă implementarea.

Fiecare dintre noi, tânăr sau vârstnic, are un rol în promovarea solidarităţii între generaţii, în

combaterea discriminării împotriva persoanelor vârstnice şi în construirea unui viitor al

securităţii, oportunităţii şi demnităţii pentru toate persoanele, indiferent de vârstă (Kofi A.

Annan).

Declaraţia Politică cuprinde 19 articole.

Planul Internaţional de Acţiune în Îmbătrânire de la Madrid, 2002 – Recomandări de acţiune:

Direcţii prioritare-

1. persoanele vârstnice şi dezvoltarea – probleme:

participarea activă în societate şi dezvoltare – obiective:

a. recunoaşterea contribuţiei sociale, culturale, economice şi politice a persoanelor

vârstnice;

b. participarea persoanelor vârstnice în procesul de luare a deciziilor la toatenivelurile;

munca şi îmbătrânirea forţei de muncă – obiective:

a. oportunităţi de ocupare a unui loc de muncă pentru toate persoanele vârstnice

care vor să lucreze;

dezvoltare rurală, migrare şi urbanizare – obiective:

a. îmbunatăţire condiţiilor de viaţă şi a infrastructurii în regiunile rurale;

b. diminuarea marginalizării persoanelor vârstnice în zonele rurale;c. integrarea vârstnicilor migranţi în cadrul noilor lor comunităţi;

acces la informare, educaţie şi training – obiective:

a. oportunităţi pe toată durata vieţii la educaţie continuă, training, ca şi orientare

vocatională şi servicii de plasament;

45



b. utilizarea întregului potential şi a expertizei persoanelor de toate vârstele,

recunoaşterea beneficiilor experienţei căpătate odată cu înaintarea în vârstă;

solidaritatea intergeneraţională – obiective:

a. întărirea solidarităţii datorită echităţii şi reciprocităţii între generaţii;

eradicarea sărăciei – obiective:a. reducerea sărăciei în rândul persoanelor vârstnice;

asigurarea veniturilor, protecţia socială/securitatea socială şi prevenirea sărăciei –

obiective:

a. promovarea programelor care să permită tuturor celor care muncesc o

protecţie socială de bază/ securitate socială, iar acolo unde este cazul, pensii,

asigurare de incapacitate şi ajutoare de sănătate;

b. venitul minim suficient pentru toate persoanele vârstnice, dând o atenţie

specială grupurilor dezavanajate social şi economic;

situaţii de urgenţă – obiective:

a. acces egal pentru persoanele vârstnice la alimente, adăpost şi îngrijiri

medicale, alte servicii pe durată şi după dezastre naturale şi alte urgente

umanitare;

b. contribuţii sporite ale persoanelor vârstnice la restabilirea şi reconstrucţia

comunităţilor şi reţelei sociale ca urmare a situaţiilor de urgenţă.

2. Promovarea sănătăţii şi a bunăstării la vârstă înaintată – probleme:

promovarea sănătăţii şi a stării de bine pe tot parcursul vieţii – obiective:

a. reducerea efectelor cumulative ale factorilor care cresc riscul de

îmbolnăvire şi consecutiv acestora, dependenţa potentială la vârstă înaintată;

b. dezvoltarea politicilor de prevenire a îmbolnăvirii în rândul populaţiei

vârstnice;

c. accesul la alimente şi o nutriţie adecvată pentru toate persoanele vârstnice;

acces egal şi universal la servicii de îngrijiri de sănătate – obiective:a. eliminarea inegalităţilor sociale şi economice bazate pe vârstă, gen sau

orice altă baza, incluzând barierele lingvistice, asigurarea că persoanele vârstnice

au acces universal şi egal la îngrijiri de sănătate;

46



b. dezvoltarea şi intărirea serviciilor primare de îngrijiri de sănătate în

vederea satisfacerii nevoilor persoanelor vârstnice şi promovarea incluziunii lor

în acest proces;

c. dezvoltarea în mod continuu a îngrijirilor de sănătate pentru

satisfacerea nevoilor persoanelor vârstnice;d. implicarea persoanelor vărstnice în dezvoltarea şi întărirea serviciilor

primare de îngrijire şi a celor pe termen lung;

persoanele vârstnice cu HIV/SIDA – obiective:

a. îmbunătăţirea evaluării impactului HIV/SIDA asupra stării de sănătate

a persoanelor vărstnice, inclusiv a celor care sunt infectate şi pentru acelea care

sunt îngrijitori ai membrilor de familie infectaţi sau care supravietuiesc;

b. furnizarea de informaţii adecvate, training pentru îngrijitori, tratament,

îngrijire medicală şi suport social pentru persoanele vârstnice infectate cu

HIV/SIDA şi îngrijitorii lor;

c. îmbunătăţirea şi recunoaşterea contribuiţei persoanelor vârstnice în

creşterea rolului lor ca îngrijitori pentru copiii cu boli cronice, inclusiv

HIV/SIDA;

pregîtirea celor care furnizează îngrijiri şi profesioniştilor în sănătate – obiective:

a. furnizarea de informaţii complete şi pregătire pentru profesioniştii în sănătate şi

paraprofeşionisti despre nevoile persoanelor vârstnice;

sănătatea mentală a persoanelor vârstnice – obiective:

a. dezvoltarea de servicii complexe de îngrijire pentru bolile mentale variind de la

prevenire până la intervenţii precoce, furnizarea de tratamente şi managementul

problemelor mentale la persoanele vârstnice;

persoanele vârstnice şi incapacitatea – obiective:

a. menţinerea unei capacităţi funcţionale maxime de-a

lungul întregii vieţi şi promovarea participării depline a persoanelor vârstnice cuincapacităţi.

3. asigurarea unui mediu permisiv şi suportiv – probleme:

locuinţa şi mediul de viaţă – obiective:

47



a. promovarea unui “loc de îmbătrânire” în comunitate care să ţină cont de

preferinţele indivizilor şi de opţiunile posibile în ceea ce priveşte locuinţa pentru

persoanele vârstnice;

b. îmbunătăţirea condiţiei locuinţei şi a mediului pentru a promova viaţa

independenţa luând în consideraţie nevoile persoanelor vârstnice, în special acelor cu incapacităţi;

c. disponibilitate îmbunătăţită a accesului la transport pentru persoane vârstnice;

grijă şi suport pentru îngrijitori – obiective:

a. furnizarea de servicii şi îngrijiri continue pentru persoane vârstnice din

surse variate şi suport pentru îngrijitori;

b. suport pentru rolul de îngrijitor dat de persoanele vârstnice, în special de

femeile vârstnice;

neglijarea, abuzul şi violenţa – obiective:

a. eliminarea tuturor formelor de neglijare, abuz şi v iolenţă pentru

persoanele vârstnice;

b. crearea serviciilor de suport adresate vârstnicilor abuzaţi;

imaginea îmbătrânirii – obiective:

a. îmbunătăţirea recunoaşterii publice de către autorităţi, a înţelepciunii,

productivităţii şi a altor contribuţii ale persoanelor vârstnice.

Implementarea şi urmărirea Planului presupun: acţiune la nivel naţional şi internaţional, cercetare,

monitorizare globală, revizuire şi actualizarea datelor.

Bibliografie: United Nation - Political Declaration and Madrid International Plan of Action on

Ageing, 8-12 April 2002, DP/2271-February2003-20M

suport curs_aurelia_curaj

Documents