Maşinist Pod RulantMacaragiu – Grupa E

Suport de curs

CUPRINS

1. Clasificarea Macaralelor – Podurilor Rulante pag. 5 2. Componente de securitate la macarale pag. 15 3. Dispozitive de franare pag. 214. Cabluri si lanturi pag. 255. Dispozitive de prindere a sarcinii pag. 296. Obligatiile personalului de deservire pag. 317. Semnalizarea comenzilor pag. 398. Manevrarea si Exploatarea pag. 439. Intretinerea, revizia, reparatia si verificarea tehnica pag. 4910. Avarii si accidente pag. 5511. Masuri de prim ajutor in caz de avarie/accindet pag. 6112. Legislatie, reglemantari, normative, instructiuni pag. 6713. Teste pentru verificarea si evaluarea cunostintelor pag. 69

Capitolul 1Clasificarea Macaralelor – Podurilor Rulante

Scopul cursului Clasificarea macaralelor – podurilor rulante Componenta macaralelor Antrenarea podurilor rulante: echipamente de forţă; tipuri de acţionări

1.1 Scopul cursuluiNu oricine poate opera un pod rulant sau o macara. Operarea macaralelor este o meserie care necesita un curs de calificare, pregatire teoretica, pregatire practica si o autorizatie din partea ISCIR INSPECT.

Ce este ISCIR ?Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor, a Recipientelor sub presiune si Instalatiilor de Ridicat sau ISCIR pe scurt, a fost infiintata ca o organizatie tehnica de stat, prin Legea nr. 491/12.02.1910 si Legea nr. 1050 / 04. 04. 1928. Structura organizatorica si domeniul sau de activitate au fost largite succesiv prin legi, decrete si hotarari guvernamentale, ultima data prin HG 1340/2001 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei Partea I nr.37/27.01.2002.Prin HG 1340/2001 ISCIR a fost reorganizat si cuprinde 2 unitati cu activitati distincte, dupa cum urmeaza :

ISCIR – INSPECT care reprezinta Organismul de inspectie pentru supraveghere tehnica si verificare in functionare. Elaborator de prescriptii tehnice in domeniul sau de activitate

ISCIR – SP care reprezinta Organismul de control pentru supravegherea pietei in domeniul de activitate al ISCIR

Prescriptiile tehnice ce reglementeaza pregatirea, autorizarea si activitatea operatorilor de macarale sunt:

PRESCRIPŢIA TEHNICĂ PT R 1– 2003 Cerinţe tehnice privind montarea, punerea în funcţiune, utilizarea, repararea şi verificarea tehnică a macaralelorPRESCRIPŢIA TEHNICĂ CR 8-2009AUTORIZAREA PERSONALULUI DE DESERVIRE A INSTALAțIILOR/ECHIPAMENTELOR șI ACCEPTAREA PERSONALULUI AUXILIAR DE DESERVIREAsupra acestor prescriptii tehnice ISCIR vom reveni pe parcursul acestui suport de curs.

Ce este un Macaragiu?Macaragiu – persoană instruită şi autorizată care manevrează macarale, indiferent de tipul şi destinaţia acestora si in mod special, privitor la acest curs:macaragii autorizaţi pentru comandă de la sol: Grupa E: manevrează de la sol prin cutie cu butoane, comandă radio şi infraroşu orice tip de macara.

Revenim asadar la scopul acestui curs:- instruirea si autorizarea celor inscrisi la curs, in vederea manevrarii tuturor tipurilor de

macarale (poduri rulante) cu comanda de la sol.

Instruirea se va desfasura pe parcusul a 120 ore de teorie si 240 ore de practica, conform graficului de desfasurare a cursului anexat prezentului suport.

Autorizarea se va obtine de catre participantii la curs, in urma unui examen de absolvire/autorizare. Absolventii vor primi o certificat de absolvire a cursului, recunoscut de Directia Muncii si de Ministerul Educatiei si o autorizatie ISCIR care este un act (document) legal care confirmă competenţa profesională, însuşirea cunoştinţelor teoretice şi a deprinderilor practice adecvate necesare manevrării podurilor rulante în condiţii de securitate şi care dovedeşte acceptul (permisiunea) ISCIR-

3

Timp alocat: 8 ore

INSPECT IT ca posesorul să presteze activităţile de manevrare a podurilor rulante (macarale cu comanda de la sol) Deoarece operarea podurilor rulante este o meserie care implica un risc si o responsabilitate ridicata, acest curs se va baza pe 3 mari aspecte:

1) Cunostinte generale despre poduri rulante si macarale- tipuri de poduri rulante- operatii si domeniul de utilizare- elemente de securitate- operatii de mentenanta la stivuitoare

2) Cunostinte generale si specifice meseriei – operarea efectiva a podurilor rulante in diverse situatii, tehnici de manevrare, tehnici de siguranta, tehnici de prevenire a accidentelor3) Cunostinte generale si specifice privin legislatia in vigoare, legislatia protectiei muncii, legislatia ISCIR, prescriptii tehnice.

Desfăşurarea cursului:Cursul de specializare – autorizare ISCIR în meseria de Stivuitorist se desfăşoară pe parcursul a 360 ore, din care 120 sunt alocate pentru partea teoretică si 240 pentru partea practică.Orarul sapămânal de instruire va curpinde 16 ore de instruire teoretică şi 10 ore de instruire practică. Durata de desfăşurare fiind 10 săptămâni.

Dosarul de înscriere la curs va cuprinde în mod obligatoriu următoarele acte/copii:- copie Cartea de Identitate- copie Certificat de Naştere şi acolo unde este cazul copie Certificat de Căsătorie- copie după Diploma de Calificare (fiind un curs de Specializare, cursanţii au nevoie de o calificare într-un domeniu tehnic. Calificare poate fi obţinută prin: absolvirea unei şcoli profesionale sau de meserii, absolvirea unui liceu tehnic cu diplomă de bacalaureat si atestat profesional, absolvirea unui alt curs de calificare)- adeverinţă medicală, eliberată de medicul de familie în care să se precizeze: APT PENTRU PRESTAREA ACTIVITĂŢII DE MASINIST POD RULANT- 1 poză color format 2x3ATENŢIE: Cursanţii care nu au depus dosarul de înscriere complet NU VOR FI ACCEPTAŢI la examenul de autorizare !!!

Examinarea finală – autorizarea Cursanţii care au dosarele complete şi au absolvit cursul de specializare se pot prezenta la examenul de autorizare.Examenul constă în 2 probe: teoretică şi practicăProba teoretică: va conţine 20 de întrebări grilă, de genul celor prezentate în ultimul capitol al aceste cărţi. Cursanţii declaraţi admişi la aceasta probă vor susţine proba practică.Proba practică: va consta în efectuarea de manevre specifice meseriei. Cursanţii care vor fi declaraţi admişi la ambele probe sunt consideraţi autorizaţi

Certificatele de absolvire precum si autorizaţiile ISCIR de STIVUITORIST se eliberează în maxim 60 de zile de la data absolvirii examenului de autorizare. La cerere se pot elibera adeverinţe care vor ţine locul acestora.

1.2 Clasificarea Macaralelor. Date generale

4

Pod Rulant – macara cu câmp de acţiune paralelipipedic, la care scheletul metalic este compus dintr-o construcţie orizontală având la capete roţi de rulare care se deplasează pe şine de rulare paralele situate la înălţime; pe construcţia orizontală se mişcă mecanismul sau instalaţia de ridicare propriu-zisă (cărucior, macara cu braţ etc.). Autoritatea tehnica care asigura punerea in aplicare si respectarea prevederilor prescripţiilor tehnice privind cerinţele minime obligatorii, pe care trebuie sa le satisfacă stivuitoarele pentru a putea fi autorizata funcţionarea lor la utilizai orii (deţinătorii) din România este ISCIR- Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalaţiilor de ridicat , care are personalitate juridica si se afla in sub ordinea Ministerului Industriei si Resurselor.

Macaraua este o instalaţie de ridicat compusă de obicei dintr-un schelet metalic de formă, construcţie şi dimensiuni variabile şi unul sau mai multe mecanisme servind la ridicarea şi deplasarea sarcinii.

Clasificare funcţie de complexitatea deservirii şi gradul de pericol pe care îl prezintă în exploatare.

Conform Prescripţiei Tehnice ISCIR PT R1-2003 există 5 grupe de deservire în care se încadrează autorizarea personalului, pentru tipurile de macarale specificate:

-Grupa A: pentru manevrarea macaralelor care se deplasează pe căi fără şine de rulare (automacarale,macarale pe şenilă) şi a celor montate pe vagoane de cale ferată:

-Grupa B: pentru manevrarea macaralelor deplasabile pe căi cu şină de rulare având braţ şi platformă rotitoare (macarale turn,macarale portic şi similare) şi macarale Derrick:-Grupa C: pentru macarale deplasabile pe căi cu şine de rulare (poduri rulante, macarale portal şi semiportal, grinzi rulante suspendate, transbordoare, macarale de turnare, şarjare, stripaj, forjare şi similare etc):-Grupa D: pentru manevrarea macaralelor de tip special, neincluse în grupele anterioare (macarale pe cablu, macarale foarfece etc):-Grupa E: pentru macarale care sunt manevrate de la sol prin cutie cu butoane, comandă radio sau infraroşu.

Clasificare după modul de acţionare:-cu acţionare manuală;-cu acţionare hidraulică;-cu acţionare pneumatică;-cu acţionare electrică;-cu acţionare cu motor cu ardere internă;-cu acţionare cu motor diesel.

Clasificare după regimul de lucru:-regim uşor (1000 ore pe an);-regim mediu (2000 ore pe an);-regim greu (3000 ore pe an);-regim foarte greu (peste 3000 ore pe an).

Clasificare după mobilitate.a.Macarale staţionare (fixe):-cu mişcarea sarcinii numai pe verticală:

-macara cu consolă fixă:-macara trepied;

-cu mişcarea sarcinii pe orizontală şi verticală;-macara cărucior pe cale de rulare (monorai);-macara cu braţ oscilant (foarfece);-macara funicular;

-cu mişcarea sarcinii pe verticală, pe orizontală şi de rotaţie;-macara rotitoare cu braţ şi cărucior;-macara cu coloană fixă, cu braţ rotitor şi cărucior;-macara cu coloană rotitoare şi cu braţ oscilant;

b.Macarale deplasabile.-pe căi cu şine de rulare:

5

-macara ciocan: macara cu braţ orizontal rotativ, în formă de T, echipată cu un cărucior care circulă de-a lungul braţului susţinut de o coloană de tip turn, deplasabilă pe şină sau fixă.

-macara turn: macara cu braţ orizontal echipat cu un cărucior care circulă de-a lungul braţului, susţinut de o coloană de construcţie turn, deplasabilă pe şină.

Macaralele turn sunt utilizate la executarea construcţiilor de înălţime mare care necesită deschideri mari ale braţului şi posibilităţi de ridicare şi manevrare a unor sarcini mari, cu viteze sporite pentru realizarea unor cicluri de lucru mici.Sunt cele mai economice pentru că deservesc în raza de acţiune atât construcţia cât şi locul de depozitare al materialelor.

-macara portal: o macara cu câmp de acţiune paralelipipedic, la care scheletul metalic este compus dintr-o construcţie orizontală susţinută de picioare care se pot deplasa pe sol, pe şine de rulare paralele.Pe construcţia orizontală se mişcă mecanismul sau instalaţia de ridicare propriuzisă (cărucior, macara cu braţ, etc).

-macara semiportal: macara tip portal cu una din căile de rulare aflată la sol iar cealaltă la un nivel maxim superior.

-macara pe şasiu de vagon (CFR speciale)-podul rulant: este o macara cu câmp de acţiune paralelipipedic, la care scheletul

metalic este compus dintr-o construcţie orizontală având la capete roţi de rulare care se deplasează pe şine de rulare paralele situate la înălţime.Pe construcţia orizontală se mişcă mecanismul sau instalaţia de ridicare propriuzisă (cărucior,

macara cu braţ, etc.);-macara velociped: o macara cu coloană şi braţ rotitor care rulează pe o cale

monoşină.-pe căi fără şine de rulare:

-macara ,,Pionier”;-automacara;-macara pe şenile;-macara pentru lansarea conductelor.

c.Macarale speciale.-macara foarfece;-macara Derrick: macara cu braţ oscilant articulat şi cu acţionare electrică.

Constă dintr-un pilon principal rotitor, fixat prin tiranţi reglabili, ancorat, care suportă braţul din mecanisme de acţionare plasate la nivelul solului.

-trolii pentru ridicarea persoanelor (nacele mobile)O prezentare a macaralelor este dată în STAS 9064/1 – 82.

1.3 Componenţa Macaralelor

În general, o macara se compune din următoarele părţi principale:-structura portantă (construcţia metalică);-organe de transmisie;-mecanismele macaralei;-instalaţia de comandă, control, semnalizare;-echipamentul de acţionare;-componentele de securitate.

Structura portantă (construcţia metalică).Este construcţia metalică relativ rigidă care preia sarcinile de lucru ale macaralei, cît şi pe cele

provenite din greutatea proprie şi le transmite organelor de rezemare.Structura portantă serveşte ca suport pentru organele mecanismelor şi a celorlalte sisteme ale

macaralei, le fereşte de şocurile şi sarcinile dinamice care apar în timpul funcţionării şi păstrează poziţia reciprocă a acestor organe.

Elementele principale ale construcţiei metalice pot fi:-grinzi cu inimă plină din profile I sau ;-grinzi cu zăbrele din profile sau ţevi;-grinzi cheson din tablă .

6

Organe de transmisieSunt organe şi mecanisme simple care transformă mişcarea motorului şi o

transmit organelor de lucru ale mecanismelor macaralelor.Transmisia mecanică cuprinde organe de transmitere a mişcării rigide (arbori, cuplaje,angrenaje, lagăre, reductoare) sau flexibile (cablu, lanţ sau curea).La acţionările combinate transmisia energiei de la maşina generatoare, generator electric sau

pompă hidraulică, la motoare, electrice sau hidraulice se face pe cale electrică respectiv hidraulică iar de la motoare la organele de lucru prin transmisie mecanică.

Axele sunt organe de maşini care susţin piese în mişcare de rotaţie sau când sunt în repaus.Axele pot fi fixe, cum sunt cele care susţin role de cabluri sau rotitoare, cum sunt axele de la cărucioarele podurilor rulante.

Arborii sunt organe de maşini care susţin un moment de torsiune prin rotire în jurul axei proprii.Avem arbori între motoarele de acţionare şi reductoarele mecanismelor.

Lagărele sunt organe de maşini care susţin atât arborii cât şi axele şi permit rotirea acestora.Pot fi:-lagăre cu alunecare, împreună cu cuzineţii formaţi dintr-o compoziţie antifricţiune în scopul

micşorării frecării cu arborele.Aceste lagăre sunt folosite pentru turaţii reduse şi sunt lubrifiate cu ulei.-lagărele de rostogolire care folosesc rulmenţi sunt foarte utilizate datorită randamentului

superior faţă de lagărele cu alunecare.In funcţie de modul în care preiau efortul, rulmenţii sunt:-radiali;-axiali;-axiali-radiali, cu bile sau cu role.Cuplajele sunt organe de maşini care servesc la realizarea unei legături permanente sau

intermitente între doi arbori în scopul transmiterii mişcării de rotaţie şi a momentului de torsiune.Cuplajele se clasifică după mai multe criterii:-după modul de realizare a legăturii între arbori:cuplaje permanente şi cuplaje intermitente

(ambreiaje);-după posibilităţile de amortizare a şocului mişcării:cuplaje elastice şi cuplaje rigide;-după natura transmisiei:cuplaje mecanice, cuplaje pneumatice, cuplaje hidraulice, cuplaje

electromagnetice;-după scopul transmisiei: cuplaje funcţionale care transmit în orice situaţie mişcarea sau

cuplaje de siguranţă care întrerup mişcarea la depăşirea unui anumit moment de torsiune.Angrenajele sunt organe de maşini formate din două sau mai multe roţi dinţate care au rolul

de a transmite mişcarea de rotaţie dintre doi arbori.Roţile dinţate se confecţionează din oţel, fontă cenuşie sau nodulară, bronz sau materiale plastice.La roţile din oţel dinţii se tratează termic prin călire şi revenire sau se cementează.

Caracteristici principale ale unui angrenaj:n1-turaţia roţii conducătoare (rot/min);n2-turaţia roţii conduse (rot/min);z1-numărul de dinţi al roţii conducătoare;z2-numărul de dinţi al roţii conduse;

raportul de transmisie;

p-pasul danturii (mm); p = . m;m- modulul (mm);

Angrenaje folosite uzual;-angrenaje cu dinţi drepţi sau înclinaţi, cu dantura exterioară sau interioară; axele

arborilor acestor angrenaje sunt paralele.-angrenajele melcate, des întilnite la macarale, sunt cele în care axul arborelui melcat

este la 900 faţă de axul roţii melcate.Roata este confecţionată din bronz, iar arborele din oţel de calitate;

-angrenajele planetare, cu una sau mai multe roţi dinţate, sateliţi, care se rotesc în jurul unei axe centrale împreună cu cadrul suport al acestora.

7

Reductoarele sunt formate din angrenaje montate în carcase închise şi sunt folosite la reducerea turaţiei arborelui motor şi implicit la mărirea cuplului (moment de torsiune) transmis.

Caracteristicile principale ale unui reductor sunt:-raportul de transmitere i;

;

ni-turaţia arborelui de intrare;ne-turaţia arborelui de ieşire.

-puterea la arborele de intrare;-momentul de torsiune la arborele de ieşire;-numărul de trepte;-randamentul.Carcasele reductoarelor sunt formate din corp şi capac iar suprafaţa de separaţie între

acestea se prelucrează astfel încât să se etanşeze.Ungerea angrenajelor se asigură cu ulei prin capacele special prevăzute cu jojă sau indicator de nivel şi orificiu de golire pe fundul băii.Lagărele folosite sunt cu rulmenţi iar în carcasă avem capace pentru verificarea stării angrenajelor şi găurile de aerisire prevăzute cu dopuri.

Mecanismele macaralei.Sunt părţi componente ale macaralelor care folosesc la ridicarea şi coborârea sarcinilor,

deplasarea şi rotirea macaralelor.Întâlnim următoarele mecanisme:-mecanismul de ridicare-coborâre a sarcinii;-mecanismul de basculare a braţului;-mecanismul de rotire;-mecanismul de deplasare al macaralei;-mecanismul de deplasare al căruciorului de sarcină;-mecanism de telescopare braţ;-alte mecanisme specifice operaţiilor pe care instalaţia trebuie să le execute:deplasare masă,

închidere-deschidere, dispozitiv de prindere, rotire dispozitiv de prindere,etc.Pentru podurile rulante, principalele mecanisme sunt:

-mecanismul de ridicare-coborîre a sarcinii;-mecanismul de deplasare (translaţie) al macaralei;-mecanismul de deplasare (translaţie) al căruciorului de sarcină.

Mecanismul de ridicare-coborireSe compune, în principal, din:

-motorul de acţionare;-cuplajul aflat între motor şi reductor;-frâna amplasată pe semicupla spre reductor;-reductor;-tambur pentru înfăşurarea cablului;-cablu de tracţiune;-rolele de abatere cablu;-dispozitivul de prindere a sarcinii;

-dispozitivele de siguranţă (componente de securitate):limitatori de sfîrşitde cursă la ridicare şi coborîre, limitatorul de sarcină sau de moment, siguranţa la cârlig.

Mecanismul de basculare (înclinare) a braţuluiServeşte la modificarea momentului de sarcină la macaralele cu braţ prin modificarea

corespunzătoare a proiecţiei orizontale a lungimii braţului.

Mecanismul de deplasare (translaţie) al macaraleiServeşte la deplasarea macaralei cu sau fără sarcină în cârlig.La podul rulant mecanismul de deplasare poate fi cu acţionare centrală, în care caz, ambele

roţi motoare de pe o şină şi cealaltă sunt acţionate de acelaşi mecanism printr-un ax comun sau cu acţionare independentă (de capete).

Componenţa mecanismului este următoarea:

8

-motorul de acţionare;-cuplajul elastic dintre motor şi reductor;-frâna amplasată de regulă pe semicupla spre reductor;-reductorul;-arborii de transmisie;-cuplajele arborilor de transmisie;-lagărele arborilor de transmisie;-roţile macaralei (motoare şi libere);-dispozitive de siguranţă (componente de securitate): limitatori de sfîrşit de cursă,

tampoane, opritori, limitatoare de apropiere între macarale care circulă pe aceeaşi cale de rulare, dispozitive de blocare la şine, piese de reazem, curăţitoare de şine, limitatoare de oblicitate, dispozitive de oprire în caz de vînt.

Mecanismul de deplasare (translaţie) al căruciorului de sarcină.Este asemănător cu mecanismul de deplasare al macaralei.Mecanismul de translaţie cărucior la macarale turn cu braţ orizontal.Căruciorul de sarcină este tractat prin cablu, troliul mecanismului fiind amplasat pe

contrabraţul macaralei.1 – mecanism de translaţie;2 – mecanism de ridicare a sarcinii;3 – cablu tracţiune cărucior;4 – cablu de ridicare sarcină.

MACARALE SIMPLEPalanul (fig.1)- macara formata din scripeti cu axe deplasabile sau nedeplasabile in

jurul carora sint infasurate lanturi sau cabluri prevazute cu mufle mobile sau imobile.Cu ajutorul palanului se poate ridica o sarcina folosind o forta mai mica decit greutatea acesteia functie de numarul scripetilor si al numarului de ramuri.Neglijind frecarea, putem scrie Q = n x F, unde Q - sarcina de ridicat,n – numarul de ramuri de cablu,F – forta cu care se trage de cablu.

Fig.1

Palanul diferential.Fig.2Este compus din doua roti 1 si 2 solidarizate intre ele si prevazute cu un carlig 3, pentru

prindere, rola de ghidare 4 de care se agata sarcina de ridicat.Lantul 5 se infasoara peste toate rotile palanului.

Daca asupra ramurii a a lantului se aplica o forta de tractiune P pe roata profilata de raza R se va infasura o lungime de lant mai mare decat lungimea de lant desfasurata in acelasi timp de pe roata r si sarcina se va ridica.

9

Este un palan cu autofrinare.Aceasta se obtine deoarece asupra rotilor 1 si 2, solidarizate intre ele, actioneaza forte periferice care produc momente de sens invers.Pentru coborirea sarcinii este necesar sa se aplice o forta de tractiune pe ramura b, ceea ce are ca urmare desfasurarea de pe roata 1 a unei lungimi de lant care se infasoara pe roata 2 deci sarcina coboara.

Forta de actionare necesara ridicarii rezultă din conditiile de echilibru ale rotilor.

Palanul cu surub cu melc.Fig.3Este compus din roata de acţionare 1 turnată din aceeaşi bucată cu roata elicoidală 2 care se

angrenează cu şurubul melc 3.Pe un capăt al şurubului melc este montată roata de manevră 4, iar pe celălalt capăt o frînă cu acţiune continuă 5.

Ca organ flexibil de ridicare se utilizează un lanţ sudat calibrat 6 care se înfăşoară peste roata de acţionare 1 şi peste roata de ghidare 7 cu cârlig pentru sarcină.

Dezavantajul acestui tip de palan este că are un randament scăzut, de aceea sunt mai utilizate palanele cu angrenaj planetar.

Electropalanul Este un aparat de ridicat independent alcătuit din următoarele componente:-motor electric;-frînă;-reductor cu roţi dinţate cilindrice;-tobă;-palan cu organ flexibil de ridicare şi cîrlig de sarcină;.Electropalanele pot fi fixe sau mobile.Capacităţile de ridicare ale electropalanelor:

-0,125... 5 tf pentru electropalanele fixe;-0,125....15 tf pentru electropalanele mobile.

Vitezele de ridicare ale electropalanelor: 3....15 m/min;Înălţimile de ridicare: 6.....30 m.

10

PODUL RULANT

Este o macara cu câmp de acţiune paralelipipedic, la care scheletul metalic este compus dintr-o construcţie orizontală având la capete roţi de rulare care se deplasează pe şine de rulare paralele situate la înălţime; pe construcţia orizontală se mişcă mecanismul sau instalaţia de ridicare propriu-zisă (cărucior, macara cu braţ etc.).Este încadrat în grupa E de deservire conform PT R 1-2003.Colecţia ISCIR.

Componenţă:-şasiul;-platforma fixă cu dispozitivele de calare;-platforma rotitoare;-braţul;-contragreutatea;-mecanismul de ridicare a sarcinii cu mufla;-mecanismul de basculare (înclinare) braţ;-mecanismul de telescopare braţ (la cele cu braţ telescopic);-mecanismul de rotire a braţului;-componentele de securitate (dispozitive de siguranţă), instalaţia de comandă şi

semnalizare;-cabina macaragiului.

Clasificarea podurilor rulante:a) Dupa constructia grinzilor:- cu grinzi cu inima plina in care intra si varianta cu grinda suspendata- cu grinzi cu zabrele- cu grinzi cu tabla sudata

b) Dupa numarul de grinzi- cu o grinda principala (pod rulant monogrinda)- cu doua grinzi principale (cazul general)- cu doua grinzi principale si doua grinzi secundare

c) Dupa asezarea sinei pe caile de rulare :- normal asezate (calea sub grinzile de capat)- suspendate (calea sub grinzile de capat)

d) Dupa mecanismul de ridicat- cu mecanisme montatete pe carucior- cu electroplan

e) Dupa locul de comanda- din cabina aflata pe pod- de la sol- telecomanda

f) Dupa numarul carligelor si mecanismelor de ridicat- cu un carlig- cu doua carlige- cu trei sau mai multe carlige

g) Dupa organul de prindere a sarcinii- cu carlig- cu ochi- cu traversa- cu graifar- cu electromagnet

h) Dupa destinatie- poduri rulante de uz general- poduri rulante tehnologice

11

Poduri rulante de uz general

Sunt poduri rulante cu carlig intalnite in majoritatea halelor industriale. Ele sunt destinate manevrarii in spatii inchise (hale industriale, centrale electrice, depozite, etc) sau in aer liber a sarcinilor.

a) Constructia metalicaConstructia metalica a macaralelor formeaza scheletul pe care sunt montate mecanismele de lucru si preiau incarcarile provenie din masa proprie, sarcina, presiunea vantului, forte de inertie, etc, transmitandu-le dupa caz prin calea de rulare la constructia in care se monteaza macaraua sau la fundatia caii de rulare sau a macaralei. Este formata din grinzi principale si grinzi de capat, asamblate prin sudura si suruburi. Pe constructia metalica se afla podete de circulatie cu latimea de minimum 40 cm, iar in dreptul aparatajului electric 50 cm. Podetele de circulatie trebuie prevazute cu balustrade.

b) CaruciorulEste format dintr-un sasiu a carui constructie metelica trebuie exectutata din OL 37 pana la OL 52. Cariuciorul circula pe sine aflate pe grinzile principale. Carucioarele podurilor rulante seunt acatuite din trei parti principale : - mecanismul de ridicare, alcatuit din sistemul de infasurare al cablului, denumit si palan si

mecanismul de antrenare al palanului. Sistemul de infasurarea al cablului este la randul sau alcatuit din mufla, tambur de cablu, bloc de role si rola de egalizare. Mecanismul de antrenare este alcatuit din motor electric, cuplaje, frana, reductor si cuplaj pentru tambur.

- mecanismul de translatie este alcatuit din roti de rulare, reductor, frana, cuplaj si motor electric

- sasiul alcatutid in grinzi asamblate intre ele prin sudura, grinzile obtinandu-se din profile laminate, profile indoite din table subtiri, chesoane sau grinzi cu inima plina din table sudate

c) Mecanismul de ridicare - coborareMecanismele de ridicare-coborare servesc pentru ridicarea si coborarea sarcinilor. In general, mecanismele de ridicare-coborare se compun din urmatoarele subansambluri :- Elemente de actionare care sunt de mai multe tipuri si anume :

- manuale cu ajutorul manivelelor- motor electric- motor termic- motor sau pompa hidraulica

- Cuplaj elastic care este amplasat intre motorul de antrenare si reductorul mecanismului de ridicare

- Frana mecanismului de ridicare – care are rolul sa produca franarea arborelui de intrare in reductor

- Reductorul mecanismului de ridicare – este necesar in vederea multiplicarii momentului elementului de actionare pentru a se asigura ridicarea sarcinii

- Tamburul mecanismului de ridicare – are rolul de a infasura cablul de tractiune a sarcinii

d) Mecanismul de deplasare (translatie a podului)Serveste pentru deplasarea podului si a sarcinilor in plan orizontal in cazul in care este dmisa deplasarea cu sarcina suspendataComponenta mecanismelor de deplasare este urmatoarea :- motoare electrice- cuplaj elastic- frana mecanismului de deplasare- reductor- arbori de transmisie- cuplajele arborilor de transmisie- rotile macaralelor

12

- dispozitive de siguranta (limitatoare de sfarsit de cursa, tapoane si opritoare, piese de reazem, limitatoare de oblicitate, dispozitive de blocare pe sina, limitatoare de apropiere intre doua macarale care circula pe aceeasi cale de rulare, dispozitive pentru oprirea macaralei in caz de vant)

Capitolul 2Componente de securitate la macarale

1.Limitatoare de sfărşit de cursă.Se găsesc la :-la mecanismul de ridicare-coborare carlig pentru sensul de ridicare;-la mecanismul de basculare (înclinare) braţ;-la mecanismul de rotire;-la tamburii de cablu.2.Limitatoare de sarcină Tipuri :

Limitatorul de sarcină cu capsulă cu arcuri-disc:

Acest tip de limitator este folosit la poduri rulante cu sarcina de la 5 – 160 t.Elementul de măsurare şi declanşare al limitatorului îl constituie o capsulă cu arcuri disc-vezi

figura.Limitatorul este alcătuit din tija 1 de care se leagă capătul fix al cablului de sarcină şi care

culisează în interiorul unei capsule 2 conţinînd arcurile disc 3.Partea superioară a tijei este filetată şi pe ea se înşurubează piuliţa 4 care se reazemă pe arcuri.Capătul superior al tijei culisează în bucşa 5 şi împinge tija întrerupătorului 6 care deschide circuitul de alimentare al motorului de ridicare.

Limitatorul de sarcină montat pe cablu:

13

Timp alocat: 18 ore

Limitatorul se montează pe ramura fixă a cablului care este trecut peste roata fixă 2 montată pe suportul 1 şi rola de deviere 3 fixată pe tija cu furcă 4 care apasă resortul 5 cu tensiune reglabilă prin piuliţa 6.Limitatorul este susţinut de cablul trecut peste rola de egalizare.Cablul este deviat de la poziţia verticală prin acţiunea resortului.

Sub acţiunea sarcinii cablul tinde să se îndrepte şi acţionează asupra contactului 7 oprind mişcarea de ridicare cînd este depăşită sarcina maximă de lucru.Posibilitatea de folosire a acestui limitator este dată de rigiditatea cablului.

Limitatorul de sarcina electronicPermite realizarea functiei de cantarire a sarcinii si limitare a cuplului dat de sarcina.Este compus din traductoare de forta, juguri, ax, rola de cablu si rola de egalizare.

4.Limitatoare de moment5.Indicatoare pentru sarcini maxime admise corespunzatoare razei de actiune si regimului de lucru (echipare brat, stare calata sau nu, pozitie brat);6.Intreruptor avarie – în cazul acţionării electrice.7.Dispozitive de retinere a fluidului din cilindri (supape de blocare).8.Contacte de siguranţă (la uşi, chepenguri, dispozitive de calare, etc);9.Siguranţe la cârlig.10.Anemometrul pentru măsurarea intensităţii vântului.

Anemometrul este un generator electric la care forţa electromotoare este proporţională cu turaţia.Rotorul este acţionat de 3 palete sub formă de cupe.La vitezele prescrise ale vântului tensiunea generatorului atinge tensiunea de anclanşare a unor relee prin care se pune în funcţiune presemnalizarea , semnalizarea şi deconectarea translaţiei (deplasării) sau calarea macaralei.

Acestea declanşează un semnal acustic (sirenă) sau un semnal optic (bec roşu) la depăşirea vitezei vîntului exprimată prin presiunea acestuia:

-25 daN/m2 (v = 20 m/s), la macarale portal;-15 daN/m2 (v = 15,6 m/s), la celelalte macarale.

DISPOZITIVE DE SEMNALIZARE

1.Acustice:-actionate de macaragiu -claxoane, hupe, sonerii, clopote electrice;-actionate automat de componentele de securitate avand rolul atentionarii macaragiului: limitatorul de moment, unele limitatoare de sfarsit de cursa, anemometrul, dispozitivul de sesizare a intrarii in camp electric periculos.2.Optice:-prezenta tensiune la bornele intreruptorului general in pozitia declansat;-prezenta tensiune in instalatie in pozitia anclansat;-semnalizare optica a gradului de incarcare (in procente):de exemplu galben la sarcina de 90 % si rosu la sarcina de 100 %;-semnalizare lipsa presiune de ulei sau de aer comprimat la automacaralele cu actionarile respective;-becuri de balizare la brate turn;

14

-nivele bidirectionale sau aparate similare la platforma fixa sau sasiu pentru indicarea orizontalitatii.

STABILITATEA AUTOMACARALELOR

Mărimi care influenţează stabilitatea automacaralei în timpul lucrului:-valoarea sarcinii ridicate;-poziţia sarcinii faţă de axa de rotire a macaralei care depinde de:

-lungimea braţului;-unghiul făcut de braţ cu orizontala.-viteza vântului; -oscilaţiile sarcinii;-stabilitatea terenului de calare (presiunea admisibilă a solului)

Pentru îmbunătăţirea stabilităţii automacaralelor de tip hidraulic se adoptă următoarele măsuri:-amplasarea rezervorului de ulei în interiorul construcţiei metalice a platformei fixe;-şasiu rigid cuplat la suspensii independente pe roţi sau osii pentru a fi împiedicată

torsionarea în timpul lucrului (deplasării);-rigidizarea suplimentară a zonei centrale (unde este montată suprastructura

automacaralei pe coloana de rotire);-calarea punţilor oscilante în vederea deplasării cu sarcină în cârlig;-calarea platformei fixe.

Relaţia pentru verificarea stabilităţii unei macarale este:

, unde:

- momentul de răsturnare;

- momentul de stabilitate; - coeficient de stabilitate funcţie de condiţiile de lucru şi destinaţia macaralei.

= 0,7 pentru macarale cu braţ autopropulsate.

Cunoscând valoarea momentului de stabilitate se poate realiza diagrama de sarcină a automacaralei funcţie de unghiul de basculare şi lungimea braţului telescopat.

15

DIAGRAMA DE SARCINĂ

Limitatorul de momentEste componenta de securitate cu rolul de a preîntâmpina pierderea stabilităţii

normale a automacaralelor (macaralelor cu braţ).Evită posibilitatea distrugerii macaralei prin depăşirea capacităţii de ridicare pentru

poziţia respectivă a braţului.Limitatorul de moment trebuie să fie sensibil şi la factorii care pot influenţa sarcina

cum sunt: sarcinile date de vânt, panta terenului,forţele de inerţie mari sau oscilaţiile încărcăturii.De regulă, limitatorul de moment înregistrează permanent o mărime care este funcţie

de două variabile: sarcina şi deschiderea. Părţi funcţionale ale limitatorului de moment al sarcinii:1.Traductorul de forţă :-cilindru hidraulic de măsurare a presiunii din cilindrul de basculare braţ;-arbore excentric cu rol de transformare a mişcării liniare în mişcare de rotaţie;-bucşă canelată ce preia mişcarea circulară şi o transmite unei bare de torsiune fixată

la un capăt.Deformarea barei de torsiune este proporţională cu presiunea din cilindrul hidraulic.2.Modulul de declanşare:-3 came electroconducătoare pe care sunt trasate curbele de declanşare ale

limitatorului;acestea sunt rotite prin intermediul unei pârghii acţionate de braţ;-palpatoare ce se deplasează pe came fiind acţionate de un braţ antrenat de bara de

torsiune de la traductorul de forţă;3.Bloc de selectare lungime braţ-tambur de cablu acţionat în dublu sens, came de acţionare, palpatori, suporţi, capace.4.Transmisia prin cablu :tambur de cablu, rolă de întindere şi deviere,suporţi, cablu.5.Sistem de avertizare optic şi acustic:

16

În cazul limitatoarelor de moment semiautomate este necesar să fie asigurate cel puţin patru semnale în exterior:

-semnalul de unghi al braţului (unghiul făcut de braţ cu orizontala);-semnalul razei de acţiune a braţului; -semnalul proporţional cu sarcina de lucru (cuprinde efectul a trei

variabile;lungimea braţului, unghiul braţului cu orizontala, valoarea sarcinii);-semnalul cilindrului de basculare dat de traductorii de presiune.Aceste semnale pot fi introduse într-un procesor (calculator) care le compară cu

semnale de referinţă ale momentului dat de lungimea braţului, sarcină şi ungiul făcut cu orizontala.

CARACTERISTICILE MACARALELOR(Parametri tehnici) .Sînt mărimile care determină performanţele unei macarale.Principalii parametri tehnici sînt:-sarcina nominală Q;-înălţimea de ridicare, H;-grupa de funcţionare;-deschiderea, L;-vitezele de lucru;-capacitatea de ridicare Qs;-caracteristica de sarcină;Sarcina nominală este valoarea maximă a masei sarcinii admisă să fie ridicată în condiţiile de

exploatare definite de grupa de funcţionare (sarcina pentru care a fost proiectată macaraua).Se exprimă în kg sau t.

Sarcina nominală include şi masa eventualelor dispozitive auxiliare de prindere cum sînt:şufe,grinzi şi traverse de ridicare,cleşti, electromagnetul de ridicare, graifărul sau orice alte dispozitive suspendate de cîrligul sau palanul de ridicare al macaralei.Mufla mobilă cu cîrligul nu sînt incluse în sarcina nominală.

Înălţimea de ridicare este distanţa maximă (măsurată pe verticală) între limita inferioară şi limita superioară a axei dispozitivului principal de suspendare (cîrlig, ochet) sau de apucare a sarcinii. Înălţimea de ridicare se notează H şi este exprimată în m.

Deschiderea reprezintă distanţa dintre axele căii de rulare a macaralei.Se notează cu L şi se măsoară în m.

Vitezele de lucru reprezintă valori ale vitezelor mişcărilor macaralei.

Momentul nominal este valoarea maximă a produsului dintre masa sarcinii şi raza de acţiune.Se exprimă în tm.

M = max (Q x R).Valoarea acestui produs se limitează fie din condiţia de stabilitate la răsturnare a macaralei ,

fie din condiţiile de rezistenţă a elementelor ei structurale.Grupa de funcţionare reprezintă ansamblul de parametri specifici condiţiilor de funcţionare şi

se referă la frecvenţa de utilizare şi la nivelul de solicitare.Există 8 grupe de funcţionare notate cu M1.....M8.

De exemplu, un mecanism aflat în grupa M5 de funcţionare poate avea o durată totală efectivă de funcţionare de 12 500 de ore, ceea ce corespunde unei utilizări intermitente în regim intensiv conform STAS 4662-1990.

Gabaritul macaralei este spaţiul determinat de condiţiile funcţionării în siguranţă a macaralei în vecinătatea unor construcţii ale cărui limite pot fi depăşite numai de dispozitivul de manipulare a sarcinii în timpul executării operaţiei de manipulare.

Gabaritul de liberă trecere este reprezentat de conturul transversal limită în plan vertical, perpendicular pe axa căii de rulare în interiorul căruia nu trebuie să intre nici o parte a construcţiilor şi instalaţiilor fixe.

17

Spaţiul de siguranţă între gabaritul macaralei şi gabaritul de liberă trecere trebuie să fie lăsat liber.Spaţiile de siguranţă minime ce trebuiesc lăsate sunt:

-spaţiul de siguranţă superior, 100 mm;-spaţiul de siguranţă lateral, 100 mm;-spaţiul de siguranţă pe orizontală, 400 mm;-spaţiul de siguranţă inferior pe vericală, 200 mm.

Ampatamentul este distanţa dintre osiile roţilor macaralei sau ale căruciorului.

Ecartamentul distanţa dintre axele roţilor macaralei.

Vitezele de lucru reprezintă valori ale vitezelor mişcărilor macaralei.

Caracteristica de sarcina reprezintă dependenţa dintre capacitatea de ridicare a macaralei si raza de acţiune , QS = f (R).

QS

R

Capitolul 3Dispozitive de franare

Frînele sunt destinate să realizeze fie oprirea mecanismului după încetarea acţionării acestuia, fie limitarea vitezei mişcării.

Sunt alcătuie din unul sau mai multe organe mobile (rotitoare) montate pe un arbore al mecanismului şi unul sau mai multe organe fixe ce se solidarizează cu scheletul mecanismului..Cînd organele fixe sunt apăsate pe cele rotitoare apare o forţă de frecare, deci un moment rezistent pe arbore sub acţiunea căruia se face limitarea vitezei sau oprirea .Prin acest proces de frecare energia mecanică este transformată în căldură.

Clasificarea frînelor după modul de construcţie:-frîne cu bandă;-frîne cu saboţi;-frîne cu discuri sau con;-frîne speciale (cu clichet, centrifugale).

Clasificare după modul de comandă:-frîne comandate mecanic (prin pedale, manete, pîrghii);-frîne comandate electric (cu ridicător electrohidraulic, cu electromagnet);-frîne comandate hidraulic;-frîne comandate pneumatic;-frîne automate (centrifugale).

Clasificare după modul de realizare a frînării;-frîne normal închise, la care prin comandă se realizează deschiderea frînei-cele mai

folosite;

18

Timp alocat: 18 ore

-frîne electrice (cu curenţi Foucault, cu contracurent, dinamice).Frîna cu bandăEste compusă din cupla de frînare fixată prin pană pe arborele ce trebuie frînat, iar pe cuplă,

înfăşurat pe ununghi ce depăşeşte 1800 se află o bandă de oţel care are suprafaţa de lucru ce vine în contact cu cupla, căptuşită cu ferodou.Ferodoul este un material cu coeficient de frecare ridicat, rezistent la temperatură şi care se mulează bine pe cuplu.Prinderea ferodoului pe banda de oţel se face cu nituri din aluminiu cu cap îngropat în ferodou, pentru a nu freca pe cuplă.Un capăt al benzii este articulat la un punct fix, iar celălalt capăt la pîrghia de acţionare.

La apăsarea unui resort sau greutate pe pîrghie se produce frînarea.Ridicarea pîrghiei se poate face printr-un sistem de comandă electromagnetic sau electrohidraulic.

Frîne cu saboţiExistă frîne cu unul sau doi saboţi.Pe cupla de frînă apasă cei doi saboţi prin intermediul ferodourilor fixate la saboţi cu nituri de

aluminiu cu capetele îngropate în ferodouri.Saboţii sunt fixaţi articulat prin bolţuri la pîrghii port-sabot care sunt, la rîndul lor, articulate prin bolţuri la partea inferioară,de şasiu.

La partea superioară una din pîrghii este articulată la tija de legătură, iar cealaltă la pîrghia în formă de ,,L”.Tija de legătură este formată din două piese, una cu filet dreapta, iar cealaltă cu filet stînga, îmbinate printr-o piuliţă cu filet dreapta-stînga.Cu jutorul piuliţei se reglează poziţia saboţilor faţă de cuplă (apropiere-depărtare) şi totodată mărirea-micşorarea capacităţii de frînare.

La capătul pîrghiei în formă de ,,L” se aplică forţa de strîngere comandată electrohidraulic (cu ajutorul ridicătorului electrohidraulic), electromagnetic (cu ajutorul unui electromagnetic), sau cu un cilindru cu piston (hidraulic sau pneumatic).

Forţa de frînare (strîngerea) este dată de un resort spiral, numai slăbirea frînei şi comprimarea resortului se realizează prin sistemele mai sus menţionate. Comanda electrică a frânelor cu saboţi – este realizată prin intermediul ridicătorului de frână electromagnetic sau a ridicătorului de frână electrohidraulic.

Ridicătorul de frână electrohidraulicEste compus dintr-un cilindru în care culisează un piston.Sub piston se montează o pompă

centrifugală acţionată de un motor electric asincron care asigură, la conectareamotorului, presiunea necesară împingerii pistonului în sus, învingând forţa arcului frânei cu saboţi.Lichidul de lucru este uleiul de transformator cu care este umplută incinta ridicătorului şi care este refulat de pompă la funcţionarea ridicătorului.

19

Ridicătorul de frână electromagnetic are o serie de dezavantaje cum ar fi:

-realizează o frânare bruscă, cu şocuri;

-dacă cursa de închidere a armăturii mobile faţă de armătura fixă a electromagnetului nu este

completă, bobina electromagnetului se poate arde;

-curentul de anclanşare a electromagnetului este mare;

-la căderile de tensiune forţa de atracţie a electromagnetului scade.De aceea frânele comandate de ridicătoarele electrohidraulice sunt mai avantajoase întrucât:-închiderea-deschiderea frânei se face fără şocuri;-în mecanismul frânei nu se transmite şocul de pornire al motorului de acţionare, acesta fiind

preluat de ridicător;-permit realizarea de microviteze în cazul în care, prin schema electrică, turaţia motorului

ridicătorului se reduce.Ca dezavantaj al ridicătorului electrohidraulic menţionăm tendinţa de de coborîre a sarcinii

după întreruperea acţionării mecanismului, existând un timp relativ mare de închidere a frânei, dezavantaj înlăturat prin măsuri luate în schema electrică.

Frîne cu discuri sau cu conElementele de frînare ale acestor frîne se deplasează în direcţie axială.Frînele au o construcţie compactă şi dimensiuni reduse fiind utilizate la electromotoare cu frînă

inclusă şi la electropalane.La o forţă de apăsare ,,P” a discurilor respective a conului în mişcare de rotaţie pe discurile, respectiv conul care nu se roteşte, se realizează frînare.Forţa de apăsare se realizează de un resort şi poate fi reglată.Forţa pentru deschiderea frînei şi comprimarea resortului este dată de electromagneţi sau chiar de către cîmpul magnetic al motorului electric.

Capitolul 4Cabluri si lanturi

Cablurile sînt organe flexibile folosite pentru legarea, suspendarea şi ridicarea sarcinilor.Sunt alcătuite din sîrme de oţel grupate în toroane înfăşurate în jurul unei inimi, în unul sau

mai multe straturi.Inima este firul sau manunchiul de fire vegetale, minerale, metalice sau plastice in jurul careia

se infasoara sarmele sau toroanele si care are drept rol marirea flexibilitatii cablului.

20

Timp alocat: 8 ore

Toronul este format dintr-un manunchi de sarme grupate prin infasurare in jurul unei inimi , intr-unul sau mai multe straturi concentrice.

Materialul de bază din care sunt confecţionate cablurile este oţelul carbon de calitate cu conţinut mediu de carbon de 0,5 % şi rezistenţa de rupere de cca 60 daN/mm2.Prin trefilare barele de oţel de secţiune circulară se transformă în sîrmă, rezistenţa de rupere crescînd pînă la 120....200 daN/mm2.După trefilare sîrma este supusă unui tratament termic de redare a proprietăţilor plastice materialului ecruisat în procesul de trefilare.În anumite cazuri sîrma se galvanizează.

Cele mai folosite sunt cablurile duble rotunde de construcţie normală cu o inimă.Acestea au o inimă de sisal sau cînepă în jurul căreia sînt înfăşurate 6 toroane, fiecare toron fiind alcătuit din 19 sau 37 sîrme de oţel răsucite.

Se numesc rotunde deoarece secţiunea lor transversală se înscrie într-un cerc tangent la toate toroanele cablului.Se numesc duble pentru că o sîrmă din componenţa toronului este de două ori răsucită în spirală;o dată în toron şi odată în jurul inimii cablului prin înfăşurarea toronului.Se numesc de construcţie normală deoarece în jurul inimii se înfăşoară un singur strat de toroane.Se numesc cu o inimă întrucît au o singură inimă, spre deosebire de cele cu mai multe inimi, unde fiecare toron are o inimă.

Clasificare:-după natura inimii: -cu inimă vegetală din sisal sau cînepă îmbibată în unsoare;-cu inimă metalică (un mănunchi de sîrme asemănător toronului) ce asigură o rezistenţă la

rupere mai mare a cablului cît şi o rezistenţă la compresie transversală cînd se depun mai multe straturi de cablu pe o tobă, iar inima de cînepă se striveşte şi se deformează secţiunea cablului;

-cu inimă de azbest, folosite la temperaturi mai mari decît cele normale.-după calitatea suprafeţelor sîrmelor:

-cabluri mate, care au sîrma aşa cum ea rezultă din tragere;-cabluri zincate, folosite în medii corozive.

-după rezistenţa la rupere; sîrmele folosite au rezistenţa variind între 120 ...200 kg/mm2.-după felul înfăşurării:

-înfăşurări în dreapta cu notaţia ,,Z”;-înfăşurări în stînga cu notaţia ,,S”;-mixtă.

Prin combinarea celor două moduri rezultă două feluri de cablări:-o cablare paralelă atunci cînd sîrmele în toron şi toroanele în jurul inimii sunt în acelaşi sens

S/S sau Z/Z;-o cablare în cruce cînd sensul de înfăşurare a toroanelor în jurul inimii este diferit de sensul

de înfăşurare a sîrmelor în toroane.-la cablarea mixtă, o parte din toroane au sîrmele înfăşurate într-un sens, iar restul toroanelor

au sîrmele înfăşurate în celălalt sens.S-a constatat că durabilitatea cablurilor creşte dacă sunt înfăşurate pe un număr mai mic de

role şi în acelaşi sens pe toate rolele.Durabilitatea creşte odată cu creşterea coeficientului de

21

siguranţă şi a raportului dintre diametrul rolei (tobei) confecţionată din materiale cu modulul de elasticitate mai redus şi cu caneluri cu raza cît mai apropiată de cea a cablului.

Avantajele cablurilor:-siguranţă mare în exploatare;-durată mare de serviciu;-sunt mai uşoare ca lanţurile la aceeaşi capacitate de ridicare;-funcţionare liniştită şi elasticitate, ce permit viteze mari de lucru.

Dezavantaje:-flexibilitate redusă, necesită tamburi şi roţi de abatere de diametre mari.

Cablurile se scot din funcţiune conform prevederilor din Prescripţia tehnică PT R14-2002.Colecţia ISCIR.

Notarea cablurilor se face conform STAS 1353-86 şi conţine:-denumire cablu;-diametru nominal;-inima cablului, conform STAS 1710-75;-simbolul construcţiei cablului;-rezistenţa sîrmei, N/mm2, conform STAS 1298-80;-calitatea şi starea suprafeţei sîrmei, conform STAS 1298-80;-sensul de înfăşurare, conform STAS 1710-75,

Exemplu de notare: Cablu dublu normal 26-H-6x7-1370/B-g-S/Z STAS 1353/86

diametru inimă construcţie rezistenţa calitatea sîrmă sens de nominal vegetală 6 toroane x 7 sîrme sîrmei sîrmei zincată înfăşurare mm

Cablurile se înlocuiesc cînd numărul de fire rupte pe o distanţă egală cu un pas de înfăşurare a toroanelor atinge o anumită valoare, funcţie de destinaţia cablului, de construcţia sa şi coeficientul de siguranţă cu care a fost calculat.

Cablul va fi imediat scos din exploatare si cand prezinta:-toron rupt sau pleznit;-gatuiri, noduri sau ochiuri;Cablurile destinate pentru legarea sau fixarea sarcinilor in carlig trebuie sa corespunda

prevederilor standardelor si normelor in vigoare.Vor fi prevazute cu inele, placute sau alte sisteme de marcare care sa permita poansoanarea, sa fie sigure pe tot timpul utilizarii.Poansonul va specifica numarul de evidenta al cablului, sarcina maxima admisa si unghiul de inclinare maxim.

Sunt interzise:-utilizarea pentru sarcini mai mari decat cele inscrise pe placute;-fixarea cablurilor prin innodare;-indoirea cablurilor langa o distanta mai mica de 15 ori diametrul fata de impletitura.

LanţurileSunt elemente flexibile de tracţiune utilizate la mecanismele cu funcţionare în condiţii grele de

lucru (temperaturi ridicate, suprasolicitări, lovituri, uzură de frecare şi coroziune).Lantul sudat din otel rotundAlcătuit din elemente succesive identice (zale) de formă ovală, confecţionate din oţel

rotund.Are următoarele elemente caracteristice:-diametrul zalei lanţului, d;-pasul lanţului, p;-lăţimea zalei, B.

22

Din punct de vedere al preciziei lanţurile pot fi:-calibrate, p = ± 3 % d;-necalibrate, p = ± 10 % d.Din punct de vedere al mărimii pasului lanţurile pot fi:-cu zale scurte p = (2,5…3) d;-cu zale lungi, p > 3d.Lanţurile cu zale scurte se utilizează pentru instalaţiile de ridicat.Lanţurile necalibrate se folosesc ca elemente de suspendare şi apucare, iar cele calibrate

pentru acţionare.Alegerea lanţurilor se face din STAS 7951-87 (cu zale scurte) sau STAS 7952şi apucare, iar

cele calibrate pentru acţionare.Alegerea lanţurilor se face din STAS 7951-87 (cu zale scurte) sau STAS 7952-87 (cu zale

lungi) şi se verifică la tracţiune. Lanţuri cu bolţuri şi eclise Sunt folosite la instalaţii de ridicat cu viteze mici şi supuse eforturilor mari.Sunt formate din plăcuţe (eclise), legate articulat prin bolţuri cu zale lungi sau scurte.Prezintă

avantaje faţă de cele sudate printr-o mai mare siguranţă în exploatare, flexibilitate mărită, uzură de frecare mai mică.Ca dezavantaje amintim că nu pot prelua sarcini decît într-un singur plan şi sunt sensibile la funcţionarea în mediu de praf.

23

Capitolul 5Dispozitive de prindere a sarcinii

CârligeSunt cele mai utilizate dispozitive de prindere a sarcinii fiind, ca formă, simple sau duble.După tehnologia folosită la fabricarea lor avem cârlige forjate sau lamelare.Conform STAS 1944-81 cîrligele sunt executate din următoarele mărci de oţeluri:OLC 25, OLC

35, 25 MoC 11, 33MoC 11, 41 Mo C 11, 34 Mo CN 15.Părţile componente ale unui cârlig: tija filetată, corp, şa, vîrf şi siguranţa.Cîrligele lamelare sunt executate conform STAS 8058-73 din table debitate in lamele care sunt

fixate prin nituri, fiind utilizate pentru sarcini foarte mari.Mufle cu cârligAnsamblul de piese suspendate în cabluri în care se montează cîrligul.

Mufla este compusă din:- cârlig;- traversa ce susţine cîrligul;- pereţii laterali ai muflei ce susţin traversa şi axul rolelor de cablu;- rola sau rolele de cablu;- rulmentul axial pentru rotirea cîrligului montat pe tija cîrligului şi intercalat între traversă şi

piuliţă;- piuliţa cîrligului cu siguranţă împotriva deşurubării necontrolate.În figură, rola unui cîrlig cu patru ramuri de cablu cu următoarea componenţă:-r – rolă Φ 355;-Rr – rulment radial-axial cu bile;-Ra – rulment axial;-b – bolţ;-t – traversă;-C – cîrlig S 14 STAS 1944 – 80.

GraifereleSunt folosite pentru manipularea materialelor în vrac.Acţionarea lor se face din cabluri sau prin

mecanisme ori instalaţii hidraulice şi pneumatice.Deschiderea graiferelor se face prin greutatea proprie a cupelor.

24

Timp alocat: 8 ore

Electromagneţii de sarcinăSe folosesc pentru manipularea materialelor feroase.Un electromagnet de sarcină se

compune dintr-o carcasă de oţel, în interiorul căreia se află bobinajul alimentat în curent continuu şi astfel se realizează un câmp magnetic ce dă forţa portantă a electromagnetului.Pentru descărcarea sarcinii se întrerupe curentul în bobinaj, iar pentru a înlătura magnetismul remanent care mai reţine parte din materialul mărunt ridicat, se inversează pentru scurtă durată curentul în bobinajul electromagnetului.

Alimentarea cu energie electrică a electromagnetului se face de la grupul propriu de redresare a curentului de pe macara, sau de la o sursă de curent continuu independentă.Înfăşurarea cablului de alimentare în curent continuu se face pe un tambur a cărui mişcare este sincronizată cu a mecanismului de ridicare-coborâre, astfel încât acest cablu să nu fie tensionat, dar nici să formeze bucle care să conducă la agăţare.Pentru ca sarcina să nu cadă din electromagnet, în cazul unei întreruperi accidentale a curentului, macaralele echipate cu electromagnet trebuie să intre în acţiune automat la întreruperea sursei principale şi să permită funcţionarea normală minimum 10 minute, timp în care macaragiul va efectua operaţia de descărcare a sarcinii.

La începutul fiecărui schimb trebuie încercată funcţionarea corespunzătoare a bateriei de siguranţă şi a aparatajului aferent, iar cel puţin o dată la trei luni capacitatea bateriei de reţinere a sarcinii pe electromagnet pe durata prescrisă.Locurile periculoase unde funcţionează astfel de instalatii cu electromagneţi se delimitează şi se interzice accesul persoanelor.

Traversele Sunt dispozitive cu ajutorul cărora se efectuează prinderea sarcinilor cu dimensiuni mari, care

nu pot fi prinse, eventual, numai de la centrul de greutate doarece s-ar deteriora sau nu ar putea fi bine echilibrate.Mai sunt folosite la ridicarea unei sarcini cu două macarale.Traversele sunt detaşabile din cârligul macaralei.

Cleşti şi papuci cu autostrîngere sunt folosiţi pentru table, profile sau alte sarcini pentru care au fost special construiţi.

Capitolul 6Obligatiile personalului de deservire

Îndatoririle macaragiilor rezultă din prevederile prescripţiei tehnice PT R1-2003, ale instrucţiunilor de exploatare, precum şi din instrucţiunile interne ale unităţii deţinătoare.

În exercitarea atribuţiilor sale, macaragiul are următoarele obligaţii principale:

1.să cunoască instalaţia pe care lucrează şi normele de exploatare ale macaralelor, pe care să le aplice întocmai;

2.să cunoască şi să respecte codul de semnalizare;

3.să nu acţioneze nici un mecanism atât timp cât există oameni pe macara; în cazul în care acest lucru nu poate fi evitat (de exemplu la unele lucrări de reglaj sau de întreţinere), manevrele se vor executa sub directa supraveghere a unei persoane desemnate în acest scop;

4.să ia în primire şi să predea serviciul prin notare în registrul de evidenţă a supravegherii; dacă macaraua prezintă defecte care periclitează siguranţa în funcţionare, macaragiul va opri instalaţia şi va anunţa pe conducătorul procesului de producţie RSVTI, autorizat de ISCIR-INSPECT IT;

5.să aprindă luminile de balizare (la macaralele care sunt dotate cu asemenea instalaţii) în caz de vizibilitate redusă precum şi noaptea;

25

Timp alocat: 12 ore

6.să participe la lucrările de revizie, întreţinere şi reparaţie precum şi la toate verificările care se fac la macaraua pe care o conduce;

7.să interzică accesul persoanelor străine în cabina de comandă sau pe macara.

Sarcinile principale ale macaragiului înainte de începerea lucrului sunt următoarele:

1.să nu se urce pe macara în stare de oboseală sau de ebrietate;

2.să se convingă că linia principală de alimentare se află sub tensiune; în caz că întreruptorul general este deconectat şi asigurat cu un lacăt sau cu o inscripţionare avertizoare, macaragiului nu-i este permis să-l conecteze fără avizul RSVTI şi fără a se pune de acord cu macaragii celorlalte macarale de pe aceeaşi cale;

3.să verifice starea căii de rulare şi rigiditatea opritoarelor de la capete; la macaralele care funcţionează în aer liber, trebuie să verifice dacă dispozitivele de blocare pe calea de rulare au fost deblocate;

4.să instaleze automacaralele, macaralele pe pneuri sau şenile numai pe un teren corespunzător (bine compactat, orizontal); la macaralele pentru care se prevede calarea, să se execute această operaţie în mod corespunzător;

5.la urcarea pe scara de acces la cabină, să aibă ambele mâini libere;

6.să verifice existenţa lubrifianţilor în locurile de ungere, conform indicaţiilor din schema de ungere din cartea macaralei;

7.să verifice ca pe macara să nu se găsească obiecte aşezate liber;8.să verifice starea, înfăşurarea şi fixarea cablurilor sau lanţurilor pe tamburi, role şi ocheţi;

9.să verifice cârligul şi dispozitivele de prindere a sarcinii; în cazul cârligului susţinut pe rulment axial, trebuie să verifice dacă acesta se roteşte uşor sau dimpotrivă, în cazul în care se specifică astfel în cartea macaralei, dacă este blocat;

10.să verifice existenţa legăturii electrice la instalaţiile de protecţie împotriva tensiunilor de atingere a şinelor de rulare şi a întregii instalaţii electrice a macaralei;

11.să verifice funcţionarea instalaţiilor de semnalizare, iluminat, aerisire şi climatizare;

12.să verifice la macaralele cu braţ variabil buna funcţionare a indicatorului sarcinii maxime admise corespunzător deschiderii braţului;

13.să verifice dacă mecanismele de acţionare ale macaralei funcţionează în mod sigur, lin şi fără vibraţii accentuate;

14.să verifice părţile componente ale macaralei, componentele de securitate şi îndeosebi limitatoarelor de cursă şi frânele mecanismelor;

15.să nu pună în funcţiune macaralele cu braţ în imediata apropiere a conductoarelor electrice aeriene sau în zona lor de influentă, decât în condiţiile prevăzute în prezenta prescripţie tehnică;

16.în cazul când macaragiul constată un defect pe care nu-l poate îndepărta singur, nu va pune în funcţiune macaraua ci va întrerupe curentul cu ajutorul întreruptorului general, pe care-l va asigura contra reanclanşării nedorite şi va anunţa şeful secţiei de care aparţine în scopul luării măsurilor necesare; după îndepărtarea defectului se va face o nouă verificare de către macaragiu;

17.în cazul în care macaraua este deservită de doi sau mai mulţi legători de sarcină, trebuie să se informeze la conducătorul procesului de producţie, înainte de a se urca pe macara, care dintre

26

aceştia este destinat să semnalizeze mişcările necesare;

18.să semnalizeze prin dispozitivul de semnalizare acustic, înainte de fiecare pornire sau manevră a macaralei.

Sarcinile principale ale macaragiului în timpul lucrului sunt următoarele:

1.să efectueze manevre numai pe baza comenzilor date în conformitate cu codul de semnalizare de către legătorul de sarcină sau RSVTI; semnalul de oprire va fi luat în considerare din partea oricărei alte persoane;

2.să nu transporte sarcina deasupra oamenilor;

3.la ridicarea sarcinilor, să nu depăşească sarcina nominală sau în cazul macaralelor cu braţ variabil să nu depăşească sarcina maximă admisă pentru deschiderea respectivă a braţului;

4.la ridicarea unor sarcini care depăşesc 50% din sarcina admisă, va executa în prealabil, o ridicare de probă, la înălţimea de circa 100 mm de la sol, pentru a se convinge dacă frâna, cablurile şi întreaga instalaţie rezistă normal, iar sarcina este corect legată şi bine echilibrată;

5.la funcţionarea macaralelor echipate cu graifăr, cu electromagneţi şi în general a celor la care sarcina nu este legată de cârlig, în perioadele cu temperaturi scăzute, să nu se efectueze mişcări de ridicare înainte de a verifica dacă sarcina nu este aderentă la sol sau nu s-a compactat;

6.să urmărească să nu cadă cablul de pe rolă sau de pe tambur, de asemenea să nu formeze noduri;

7.să nu comande funcţionarea simultană a două mecanisme, la macaralele la care acest lucru este interzis;

8.să nu deplaseze macaralele cu braţ având sarcina suspendată în cârlig, decât în condiţiile prevăzute de constructor şi înscrise în cartea macaralei;

9.la deservirea unor macarale care lucrează la niveluri diferite, ale căror căi de rulare se intersectează, precum şi la lucrul concomitent cu mai multe macarale cu braţ ale căror câmpuri de acţionare se intersectează, macaragii vor respecta prioritatea fixată; între gabaritele părţilor în mişcare vor păstra spaţii de siguranţă de cel puţin 500 mm şi vor semnaliza intenţia de începere a mişcării precum şi că au luat cunoştinţă şi au înţeles intenţia celorlalţi macaragii;

10.să nu transporte persoane cu cârligul macaralei sau alte dispozitive de prindere şi să nu permită echilibrarea sarcinilor prin greutatea unor persoane;

11.să efectueze manevrele pentru deplasările pe orizontală a sarcinilor astfel ca acestea să se afle la o distanţă de cel puţin 1 m faţă de obiectele aflate în raza de acţiune a macaralelor; dacă la deplasarea sarcinilor pe orizontală se întâlnesc obstacole care nu pot fi evitate prin ocolire, sarcinile vor fi ridicate deasupra lor la cel puţin 300 mm; nu se admite trecerea sarcinilor peste maşini unelte, tuburi de oxigen, materiale explozibile, vehicule sau în general peste acele obiecte a căror deteriorare reprezintă sau poate provoca pagube sau accidente;

12.să execute manevrarea macaralei astfel încât să se evite balansarea sarcinii şi producerea şocurilor; în acest scop, se interzice acţionarea mecanismelor dintr-un sens într-altul, fără a fi oprite în prealabil în poziţia “zero”; macaragiul trebuie să prevadă la executarea comenzilor şi timpul necesar pentru frânarea completă;

13.să execute manevrele pentru deplasările mijloacelor de prindere a sarcinilor (cârlige, graifăre etc.), cărucioarelor şi macaralelor în astfel de limite încât să nu fie necesar să folosească limitatoarele de sfârşit de cursă;

27

14.să oprească din funcţiune macaraua dacă se aud zgomote anormale dacă limitatoarele sau frânele nu acţionează în bune condiţii sau dacă constată orice alt defect care poate periclita siguranţa în funcţionare;

15.să oprească funcţionarea macaralei dacă iluminatul la locul de muncă este insuficient sau dacă vizibilitatea este împiedicată de fum, vapori, ceaţă, obiecte plasate între macaragiu şi câmpul de acţiune al macaralei etc., dacă nu s-au luat măsuri suplimentare de siguranţă (de exemplu transmiterea comenzilor prin intermediul unor persoane instruite în acest scop);

16.să oprească funcţionarea macaralei care lucrează în aer liber atunci când vântul depăşeşte limita până la care funcţionarea macaralei este permisă şi să o ancoreze corespunzător; dacă ancorarea se face de calea de rulare se va verifica, în prealabil, dacă şina este fixată corespunzător;

17.să deconecteze imediat întreruptorul principal şi să aducă imediat toate controlerele în poziţia “zero” în cazul unei întreruperi accidentale a curentului electric de alimentare;

18.să nu părăsească locul de lucru înainte de prezentarea schimbului; în cazul în care este obligat să o facă, va aduce toate controlerele în pozitia “zero”, va deconecta întreruptorul principal de alimentare, va închide cu cheia uşa cabinei sau, după caz, dispozitivul care nu permite reconectarea întreruptorului principal, iar în cazul acţionării cu motor termic va opri funcţionarea acestuia;

19.să nu permită nimănui să se urce pe macara atunci când aceasta este conectată la circuitul electric de alimentare;

20.să utilizeze materialele şi echipamentul de protecţie prevăzute de normativele legale în vigoare.

Sarcinile principale ale macaragiului după terminarea lucrului sunt următoarele:

1.să descarce sarcina şi să ridice dispozitivul de prindere a sarcinii (cârligul, graifărul, traversa etc.) în poziţia cea mai de sus, fără însă ca limitatorul de cursă să fie acţionat; dacă nu este posibilă coborârea sarcinii suspendate, se va îngrădi locul de sub ea şi se vor instala plăci avertizoare corespunzătoare pentru a se interzice accesul persoanelor;

2.să deplaseze macaraua la locul stabilit pentru repaus; macaralele care lucrează în exterior se fixează pe calea de rulare fie cu cleşti de prindere, fie cu dispozitive de ancorare sau de calare, pentru a se evita deplasarea datorită unui vânt puternic sau a unor trepidaţii; macaralele turn sau în general macaralele cu braţ rotitor vor fi garate ca mai sus, însă cu mecanismul de rotire a turnului sau a braţului nefrânat, pentru a permite rotirea liberă în caz de vânt (braţul se va pune în giruetă);

3.să aducă în poziţia de oprire (poziţia “zero”) toate aparatele de comandă;

4.să deconecteze întreruptorul principal aflat pe macara;

5.să pună în funcţiune iluminatul de balizare, la macaralele prevăzute cu acest sistem;

6.să închidă cu cheia uşa cabinei de comandă; la macaralele care nu au cabină închisă, se va închide cu lacăt sau cheie întreruptorul principal; la macaralele cu comandă de la sol va asigura eliminarea posibilităţilor ca o persoană neinstruită să efectueze manevre cu macaraua (existenţa unei chei de contact etc.);

7.în cazul când pe calea de rulare există numai o singura macara şi aceasta nu mai funcţionează în schimbul următor, să deconecteze şi întreruptorul principal al liniei de alimentare electrică şi să-l închidă cu lacăt sau cheie; la macaralele care funcţionează în exterior, iluminatul de balizare trebuie să rămână conectat.

Legătorii de sarcină

28

Legarea şi fixarea sarcinilor se face numai de către muncitori instruiţi în acest scop, denumiţi în continuare “legători de sarcină”.

Legător de sarcină poate fi orice persoană, care a împlinit vârsta de 18 ani, nu are nici o infirmitate corporală, este sănătos şi a fost instruit special pentru a îndeplini această funcţie în unitatea, secţia, şantierul sau sectorul care exploatează macaraua.

Legătorul de sarcină efectuează legarea şi fixarea sarcinilor în cârligul macaralei, le urmăreşte în timpul manipulării, semnalizează macaragiului manevrele pe care trebuie să le execute şi eliberează sarcinile după aşezarea lor corectă la locul dorit.

Legătorii de sarcină vor fi supuşi unor instructaje lunare şi examinări periodice anuale.Dacă rezultatele examinărilor sunt corespunzătoare, unitatea eliberează o adeverinţă care îl

autorizează să exercite funcţia de legător de sarcină în condiţiile prevăzute în prezenta prescripţie tehnică. Aceste adeverinţe trebuie să fie păstrate de legător asupra sa în timpul efectuării serviciului.

Aceste adeverinţe vor cuprinde următoarele date: numele şi prenumele legătorului de sarcină; date personale ale legătorului de sarcină; locul de muncă; funcţia din cadrul unităţii; semnătura legătorului de sarcină; semnătura conducătorului locului de muncă; rubrică de vize anuale ( completată şi semnată de RSVTI ).

Se admite ca legătorii de sarcină să aparţină unităţilor care închiriază macarale şi nu celor care exploatează instalaţiile respective, dacă acest lucru este specificat în contractul de închiriere sau de prestaţie de serviciu; în acest caz, în afara instructajului iniţial, legătorii de sarcină vor fi supuşi unui instructaj suplimentar pentru a cunoaşte organele de legare şi dispozitivele de prindere, normele specifice de protecţia muncii, precum şi procesul tehnologic specifice locului de muncă respectiv.

Instructajul legătorilor de sarcină se va face de către conducătorul locului de muncă respectiv, încheindu-se un proces-verbal din care să rezulte efectuarea lui şi verificarea însuşirii cunoştinţelor necesare.

Legătorul de sarcină are următoarele atribuţii principale:

1.să cunoască şi să aplice regulile de verificare a organelor de legare şi dispozitivelor de prindere precum şi normele şi instrucţiunile de exploatare a macaralei a căror respectare depinde de el;

2.să cunoască şi să aplice codul de semnalizare, cu eventualele completări ale unităţii care utilizează macarale, pentru a putea indica în orice moment macaragiului manevrele pe care urmează să le execute; în acest scop, se va plasa în locuri din care să poată vedea orice persoană situată în câmpul de acţiune al macaralei; dacă acest lucru nu este posibil, el va fi ajutat de alte persoane; se admite şi semnalizarea cu steaguri colorate sau alte mijloace, acolo unde condiţiile de lucru necesită acest lucru; în asemenea cazuri, codul de semnalizare va fi elaborat de unitatea care exploatează macaraua, iar legătorii de sarcină şi macaragiii vor fi instruiţi şi examinaţi în ceea ce priveşte semnalizarea pe baza acestui cod;

3.să supravegheze zilnic organele de legare şi dispozitivele de prindere cu care lucrează, prin verificarea aspectului exterior, înscriind în registrul de evidenţă a supravegherii macaralei respective constatările sale cu privire la starea tehnică a acestora; se recomandă ca organele de legare şi dispozitivele de prindere să fie date în primire unuia dintre legători care va răspunde de păstrarea lor corespunzătoare;

4.să folosească la legarea şi transportul sarcinilor numai organe sau dispozitive inscripţionate cu sarcinile maxime admise, înscrise vizibil pe o placă sau pe un inel, şi să nu lege sarcini a căror greutate depăşeşte sarcina admisă pentru organul, dispozitivul sau macaraua respectivă, ţinând seama şi de înclinarea ramurilor de cablu sau lanţ;

5.să nu utilizeze organe de legare şi dispozitive de prindere care nu sunt înscrise în evidenţa unităţii, secţiei sau şantierului;

29

6.să aleagă mijloace de legare corespunzătoare greutăţii şi formei sarcinii; la macaralele cu două mecanisme de ridicare, să lege sarcina la mecanismul de ridicare care corespunde sarcinii respective;

7.să nu lege sarcini care sunt aderente la sol sau la alte elemente;

8.să nu folosească organe de legare sau dispozitive care prezintă uzuri peste limitele admise de prescripţiile tehnice în vigoare;

9.să suspende capătul inferior al legăturilor lungi descărcate de sarcină pe cârligul macaralei, pentru a nu micşora spaţiile libere la deplasarea macaralei;

10.să execute corect legarea sarcinii, fără a încrucişa cablurile şi lanţurile la introducerea în cârlig; să se asigure că sarcina este echilibrată, iar lanţurile şi cablurile de legare sunt întinse şi aşezate uniform, fără a forma noduri şi ochiuri şi fără a fi supuse răsucirii; la cârligele duble, să suspende sarcina pe ambele deschideri şi să o repartizeze în mod egal;

11.să interzică echilibrarea sarcinilor în cârlig sau întinderea organelor de legare prin greutatea proprie a unor persoane; de asemenea, să interzică transportul persoanelor cu macaralele;

12.să ţină seama de faptul că lanţurile care se înfăşoară de mai multe ori în jurul sarcinii de ridicat nu trebuie să aibă margini suprapuse;

13.să nu folosească lanţuri de legare înnădite cu şuruburi, având zale alungite sau răsucite şi să nu înnoade cablurile sau lanţurile de legare;

14.să lege obiectele de lungime mare în cel puţin două puncte spre a evita balansarea;

15.să execute astfel legarea încât sarcina să nu se poată deplasa, aluneca sau roti după ce este ridicată, iar legătura să nu iasă din cârlig; să nu lase obiecte libere pe sarcina suspendată;

16.să nu încarce materiale mărunte sau piese de volum redus pe platforme sau tărgi care nu sunt prevăzute cu pereţi laterali şi care nu prezintă suficientă siguranţă împotriva căderii sarcinii;

17.să ţină seama de faptul că în cazul transportării materialelor mărunte sau pieselor mici în lăzi este necesar să nu depăşească înălţimea marginii superioare a pereţilor laterali;

18.să nu lege în cârligul macaralei pachete de tablă, prefabricate sau alte materiale, dacă dispozitivul de prindere nu este prevăzut cu elemente care să excludă căderea materialelor din pachet;

19.să asigure capetele cablurilor de legare cu cel puţin trei cleme de strângere, de mărime corespunzătoare diametrului cablului, brida filetată fiind aşezată pe partea terminală a ramurii de cablu;

20.să protejeze cablurile şi lanţurile care vin în contact cu muchii ascuţite, prin apărători de protecţie metalice (special destinate acestui scop) sau din lemn tare;

21.înainte de transportarea unei sarcini, să semnalizeze macaragiului efectuarea unei ridicări de încercare, până la înălţimea de circa 100 mm de la sol, pentru ca mijloacele de legare să ajungă în poziţie întinsă şi să verifice echilibrarea sarcinii;

22.să semnalizeze macaragiului mişcările pe care trebuie să le execute cu macaraua, aşezându-se astfel încât să se afle tot timpul în câmpul vizual al macaragiului; la macaralele cu deplasare pe sol va verifica dacă întreaga cale de rulare este liberă;

23.să urmărească transportul pe orizontală a sarcinii suspendate, mergând în urma acesteia pe

30

tot traseul şi supraveghind ca sarcina să nu se lovească de obstacole şi să nu lovească persoane;

24.să ţină seama de faptul că transportarea sarcinilor pe orizontală precum şi a organelor de legare şi dispozitivelor de prindere (în cazul deplasării macaralei fără sarcină) trebuie să se facă la o înălţime de minimum 300 mm şi o distanţă laterală de minimum 1 m de obiectele înconjurătoare şi să semnalizeze în consecinţă macaragiului manevrele necesare în vederea manipulării sarcinii în condiţii de siguranţă;

25.să interzică circulaţia pe sub sarcina ridicată şi să supravegheze să nu se facă transportarea sarcinilor pe deasupra locurilor de muncă, dacă necesităţile de producţie nu impun aceasta; în caz contrar, se vor îndepărta în prealabil toate persoanele, la o distanţă corespunzătoare;

26.la montaje de maşini, construcţii metalice, clădiri din panouri prefabricate etc., legătorul de sarcină trebuie să cunoască şi procesul de montaj (succesiunea operaţiilor de montaj), care să execută cu ajutorul macaralei, pentru a semnaliza corect manevrele necesare;

27.să cunoască şi să aplice măsurile de protecţia muncii specifice locului de muncă pe care-l deserveşte, în care scop, conducătorul procesului de producţie respectiv îi va face un instructaj special;

28.în situaţiile când lucrează plasat la înălţime, pe platforme, schele, planşee etc., se va asigura conform normelor de protecţia muncii;

29.să nu efectueze balansarea sarcinilor pentru ale aşeza într-un punct care nu poate fi deservit în mod normal de macara;

30.la stivuirea unor sarcini, să asigure aşezarea lor corectă, eventual, prin elemente de adaos, astfel încât sarcinile să fie stabile şi să se poată scoate uşor; se interzice scoaterea legăturilor de sub sarcini cu ajutorul macaralei;

31.să nu depoziteze materiale în stive a căror înălţime depăşeşte de 1,5 ori latura mică a bazei;

32.să supravegheze sarcina până ce se asigură că aceasta este coborâtă şi plasată corect; la aşezarea pe maşini unelte a sarcinilor care au suprafeţe reduse de reazem, să nu dezlege sarcina înainte de a fi prinsă de maşină; tot aşa se va proceda şi în cazul altor sarcini, ca de exemplu panouri prefabricate etc.;

33.să nu aşeze şi să nu reazeme sarcinile pe pereţii laterali ai vagoanelor sau remorcilor;

34.să nu părăsească locul de muncă fără a-l încunoştinţa despre aceasta pe macaragiu;

35.după terminarea lucrului să depoziteze organele şi dispozitivele de prindere care i-au fost date în păstrare în locuri uscate, ferite de umezeală, de agenţi corozivi şi de posibilităţi de deteriorare; cablurile, lanţurile, funiile şi benzile care se folosesc numai periodic se păstrează agăţate pe capre, în locuri ferite de intemperii.

Unitatea care exploatează macarale se va îngriji ca legătorii de sarcină să fie dotaţi cu echipamentul de protecţie prevăzut în normativele în vigoare (palmare, cască de protecţie, centură de siguranţă etc.). De asemenea, vor purta semne dinstinctive pentru a putea fi recunoscuţi de către macaragiu.

31

Capitolul 7Semnalizarea comenzilor

Comenzile date macaragiului în vederea executării lucrului cu macaraua sunt cuprinse în ,,Codul de semnalizare” conform prescripţiei tehnice PT R1-2003.Colecţia ISCIR.

Cunoaşterea şi respectarea codului de semnalizare este prima obligaţie a macaragiului şi a legătorului de sarcină.

32

Timp alocat: 6 ore

33

34

35

36

Capitolul 8Manevrarea si Exploatarea

Pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă, macaralele vor fi supuse unui regim special de supraveghere, în conformitate cu prevederile prezentei prescripţii tehnice şi ale instrucţiunilor de exploatare elaborate de producător.

Unităţile care deţin şi/sau exploatează macarale sunt direct răspunzătoare pentru funcţionarea acestora în condiţii de siguranţă.

În vederea aplicării prevederilor prezentei prescripţii tehnice, privind securitatea în funcţionare a macaralelor, unităţile care deţin şi exploatează aceste instalaţii vor numi personal tehnic, ingineri şi tehnicieni de specialitate, în raport cu numărul şi complexitatea instalaţiilor, care vor fi autorizaţi de ISCIR-INSPECT IT şi vor poseda o autorizaţie conform modelului din anexa K,PT R1-2003.

Personalul autorizat (RSVTI) răspunde împreună cu conducerea unităţilor menţionate de luarea măsurilor pentru aplicarea prevederilor prezentei prescripţii tehnice privind securitatea în funcţionare a macaralelor.

Registrul de evidenţă a supravegherii macaraleiPentru fiecare macara unitatea deţinătoare va întocmi un registru de evidenţă a supravegherii

în care macaragiii şi şeful echipei de întreţinere şi revizie sunt obligaţi să scrie sub semnătură toate observaţiile avute asupra macaralei respective. De asemenea vor înscrie sub semnătură remedierile care se execută ca urmare a observaţiilor precum şi descrierea succintă a reparaţiilor.

Macaragiii vor consemna observaţiile avute la preluarea macaralei, în timpul lucrului (dacă este cazul) şi la predarea macaralei sau la încetarea lucrului. Dacă nu au nimic de semnalat, vor menţiona în scris acest lucru la preluarea şi la predarea macaralei.

Dacă legătorii de sarcină au observat defecţiuni la cablurile şi lanţurile de tracţiune sau de legare sau un zgomot anormal produs de macara, vor nota aceasta în registrul de evidenţă a supravegherii.

În registrul de evidenţă a supravegherii se vor înscrie, de asemenea, sub semnătură dispoziţiile pentru oprirea macaralelor din funcţiune, ca urmare a unor deficienţe care afectează siguranţa în funcţionare inclusiv natura deficienţelor respective.

Registrul de evidenţă a supravegherii se va întocmi după modelul dat în anexa A, PT R1-2003.Colecţia ISCIR se va numerota, şnurui şi viza de către conducerea unităţii deţinătoare.

Registrul se va păstra în bune condiţii la macaraua respectivă. RSVTI va verifica şi viza acest registru periodic, cel puţin o dată pe semestru.

Norme de exploatareExploatarea (manevrarea) macaralelor trebuie să se facă în conformitate cu prevederile

prescripţiei tehnice, cu normele specifice de protecţia muncii, cu instrucţiunile de exploatare specifice macaralei respective şi cu instrucţiunile interne elaborate de unitatea deţinătoare.

Este interzisă funcţionarea macaralelor în cazul în care componentele de securitate nu sunt în stare perfectă de funcţionare sau nu îndeplinesc condiţiile tehnice prevăzute.

Macaralele nu pot funcţiona dacă zonele periculoase nu sunt îngrădite corespunzător sau dacă organele de maşini în mişcare şi elementele neizolate aflate sub tensiune nu sunt prevăzute cu apărători de protecţie.

Este interzisă blocarea întreruptoarelor simple sau automate prin împănare, legare sau prin orice alte mijloace care să le scoată de sub controlul permanent al macaragiului. De asemenea, este interzisă comanda prin butoane cu autoreţinere pentru acţionarea mecanismelor de ridicare, deplasare, rotire sau basculare.

Este interzisă folosirea macaralelor pentru ridicarea unor sarcini mai mari decât sarcina maximă admisă.

Macaralele la care sarcina este limitată prin condiţii de formă sau de gabarit nu pot funcţiona dacă nu sunt îndeplinite condiţiile respective.

La macaralele prevăzute cu mai multe mecanisme de ridicare (principal şi auxiliar), care în conformitate cu prevederile prezentei prescripţii tehnice nu au prevăzut blocaj electric împotriva acţionării simultane a ambelor mecanisme, sarcina totală manevrată nu va depăşi sarcina nominală a macaralei.

La macaralele cu braţ cu deschidere variabilă nu se vor ridica sarcini mai mari decât sarcinile maxime admise, corespunzătoare diagramei de sarcină.

37

Timp alocat: 20 ore

Sarcinile care se ridică în mod frecvent pe şantierele de construcţii vor avea marcate vizibil greutatea. Pentru restul cazurilor, dacă macaragiul nu cunoaşte greutatea sarcinii şi nici nu o poate determina, va solicita conducătorului procesului tehnologic precizarea în scris a greutăţii sarcinii.

Este interzisă folosirea lanţurilor la temperaturi peste 200ºC, cu excepţia celor utilizate la manipularea lingourilor la macaralele de forjare.

Ridicarea unei sarcini cu ajutorul a două macarale, care nu sunt cuplate mecanic şi electric, se admite numai în mod excepţional în următoarele condiţii:

-la nici una din macarale să nu se depăşească sarcina maximă admisă;-poziţia cablurilor de tracţiune să fie verticală;-vitezele de ridicare să fie aceleaşi;-manevrarea să se execute numai sub conducerea şi supravegherea atentă a RSVTI, autorizat de ISCIR-INSPECT.

În condiţiile de mai sus, sarcinile cu forme neregulate, care nu au centrul de greutate în centrul lor geometric, se pot ridica şi manevra cu ajutorul a două macarale numai dacă se foloseşte un dispozitiv special construit, astfel ca sarcina să se repartizeze proporţional pe fiecare din cele două macarale.

La ridicarea şi transportarea tuburilor cu gaze sub presiune (oxigen, dioxid de carbon, acetilenă etc.) sau a recipientelor care conţin clor, acid sulfuric şi similare, se vor lua măsuri speciale de protecţia muncii. Toate manevrele se vor executa sub supravegherea directă a unui cadru tehnic care răspunde de acest transport.

Sarcinilor menţionate mai sus nu se vor ridica şi transporta prin legare directă sau utilizându-se electromagneţi de ridicare, ci se vor folosi suporturi sau dispozitive speciale.

Viteza maximă pentru deplasarea macaralelor, de 50 m/min, este permisă în cazul comenzilor de la sol, numai în condiţii optime de deplasare ale manevrantului (culoare de trecere în permanenţă libere, fără cotituri bruşte, de lăţime suficientă, fără denivelări bruşte ale pardoselei, cu o bună vizibilitate a întregului câmp de lucru etc.).

Este interzisă utilizarea macaralelor cu comandă de la sol la transportul de metal topit dacă nu au fost proiectate şi construite special în acest scop.

Este interzisă funcţionarea macaralelor care lucrează în aer liber dacă viteza vântului depăşeşte valorile admise (20 m/s la macaralele portal sau 15,6 m/s la celelalte macarale), precum şi dacă temperatura este sub -20ºC.

Funcţionarea la temperaturi sub -20ºC este permisă numai dacă macaralele au fost construite pentru funcţionarea în asemenea condiţii, fiind garantate în acest sens de producător.

Dacă vizibilitatea este împiedicată de fum, vapori, ceaţă sau obiecte plasate între macaragiu şi câmpul de acţiune al macaralei, se vor lua măsuri pentru transmiterea corespunzătoare a comenzilor la macaragiu, fără de care macaralele în cauză nu pot funcţiona.

Macaralele prevăzute să lucreze calat vor funcţiona numai în aceste condiţii. Sub braţele de calare se vor aşeza elemente de sprijin rezistente, care să nu se deplaseze în timpul efectuării manevrelor şi care să aibă o suprafaţă astfel determinată, în funcţie de natura terenului, încât să asigure funcţionarea în condiţii de siguranţă a macaralei.

Macaralele prevăzute să lucreze necalat vor funcţiona în condiţiile prevăzute în instrucţiunile de exploatare ale producătorului.

Se interzice funcţionarea macaralelor cu braţ dacă în raza de acţiune a braţului se găsesc conductoare electrice aeriene. În astfel de situaţii, conductoarele se vor îndepărta iar dacă acest lucru nu este posibil se vor lua, după caz, măsurile necesare pentru:

-interzicerea intrării macaralei în zona periculoasă;-blocarea posibilităţilor de rotire a braţului înspre zona respectivă, asigurându-se distanţa minima de 1,5 m faţă de conductoarele neizolate, respectiv 1,2 m fată de conductoarele izolate (pentru tensiuni până la 1000 V).

Dacă este necesar să se efectueze lucrări în zona de influenţă a liniilor de înaltă tensiune, se vor lua toate măsurile necesare pentru a se asigura ca personalul, utilajul sau sarcina să nu se apropie de piesele conductoare neizolate la o distanţă mai mică de:

-3 metri, pentru liniile la care tensiunea existentă între două conductoare este mai mica de 57000V;-5 metri, pentru liniile la care tensiunea existentă între două conductoare este egală sau mai mare de 57000 V.

Pentru stabilirea distanţelor efective, care trebuie să fie respectate, se va ţine seama, pe de o parte, de toate mişcările posibile ale pieselor conductoare neizolate ale liniei, iar pe de altă parte de

38

mişcările macaralei, datorate unor balansuri, smucituri, ruperii eventuale a unui element sau căderii sarcinii.

Macaralele cu braţ utilizate la lucrări ce se efectuează în vecinătatea zonelor de influenţă a liniilor de înaltă tensiune de peste 6 kV, se vor echipa cu dispozitive de semnalizare a intrării braţului macaralei în zona de influenţă respectivă. Macaralele la care dispozitivul de semnalizare nu poate fi adaptat, nu pot fi folosite la astfel de lucrări.

În cazul montării unei macarale cu braţ la înălţime, fixarea ei pe eşafodajul demontabil sau pe elementele fixe ale construcţiei se va face numai pe baza schemei de montaj. În asemenea situaţii se va asigura atât stabilitatea macaralei prin mijloace corespunzătoare precum şi rezistenţa eşafodajului sau elementelor construcţiei.

Pentru evitarea accidentelor la macaralele turn utilizate pe şantierele de construcţii se va asigura între poziţia limită superioară a sarcinii şi cel mai înalt nivel de lucru un spaţiu liber de minimum 2 m. Dacă această condiţie nu poate fi îndeplinită, un observator amplasat corespunzător va fi prezent obligatoriu pentru a da semnalele necesare.

Macaralele prevăzute cu electromagnet de prindere a sarcinilor pot fi puse în funcţiune numai după delimitarea zonelor periculoase în care este interzis accesul persoanelor şi după prevederea de indicatoare de securitate referitoare la interzicerea accesului în zonele respective, în condiţiile prevăzute în prezenta prescripţie tehnică.

Se interzice transportarea sarcinilor pe deasupra oamenilor, încăperilor locuite (imobile, birouri etc.) sau halelor industriale date în funcţiune.

Se va limita corespunzător raza de acţiune a macaralelor astfel încât să se împiedice transportarea sarcinilor peste încăperile locuite sau halele industriale chiar dacă traseul căii de rulare nu poate evita aceste spaţii.

Exploatarea unor macarale în hale suprapuse se admite numai dacă proiectantul şi constructorul halei garantează că planşeele au fost calculate şi construite corespunzător.

La ridicarea sau coborârea unei sarcini, care în timpul manevrei se poate lovi sau agăţa de părţi ale macaralei sau de elemente situate în raza de acţiune a macaralei, aceasta trebuie să fie condusă de la distanţă cu ajutorul unor frânghii sau alte mijloace, asigurându-se măsurile de protecţia muncii pentru personalul care execută această manevră (instructaj special, interdicţia staţionării în apropierea sarcinii etc.).

Se interzice utilizarea de elemente rigide (bare, pârghii, căngi etc.) pentru conducerea sarcinii. Se exceptează încărcarea sau descărcarea materialelor sau obiectelor a căror masă nu depăşeşte 50 kg, care pot fi conduse de la distanţă cu ajutorul unor căngi de lungime suficientă.

La manevrarea unei sarcini aflate în apropierea unui perete, stâlp, vagon, utilaj etc. nu se permite prezenţa persoanelor între acestea şi sarcina suspendată.

Se interzice:-folosirea macaralelor pentru târârea sarcinilor pe sol, dezbaterea prin lovire a pieselor în turnătorii, smulgerea sarcinilor aderente la sol sau a altor elemente;-ridicarea sau deplasarea sarcinilor atunci când cablul este în poziţie oblică;-balansarea sarcinilor pentru a le aşeza într-un punct care nu poate fi deservit în mod normal de macara;-deplasarea macaralelor cu lanţurile, cablurile sau cârligele târâte pe sol;-baterea sau scoaterea penelor de la prese, ciocane, maşini de forjat etc.;-transportul persoanelor cu cârligul macaralei sau alte dispozitive de prindere (cutii, bene etc.).

Macaralele cu braţ, pe şasiu de vagon de cale ferată sau pe autovehicule pe roţi sau şenile, înainte de a se deplasa vor avea braţul aşezat în lungul căii pe care se efectuează deplasarea, cu cârligul situat într-o poziţie care să asigure buna lui vizibilitate din cabina macaragiului, de preferinţă în sensul de mers.

Nu se admite deplasarea acestor macarale în acelaşi timp cu rotirea braţului, în afară de cazul când prin construcţie sunt destinate să lucreze în asemenea condiţii. În asemenea situaţii se va face menţiunea respectivă în instrucţiunile macaralei. În curbe şi la macazuri viteza de deplasare va fi redusă spre a se evita balansarea sarcinii.

Macaralele deplasabile pe căi de rulare fără şine vor fi conduse pe drumuri amenajate pentru circulaţia vehiculelor, evitându-se unghiurile şi curbele bruşte, planurile înclinate, rampele care prezintă pante pronunţate, pasajele care prezintă gabarite necorespunzătoare.

Deplasarea pe terenuri neamenajate pentru circulaţie se va efectua cu respectarea prevederilor din cartea tehnică a utilajului, acordându-se o atenţie deosebită rezistenţei terenului,

39

corespunzător greutăţii sarcinii, vitezei de deplasare şi tipului roţii sau şenilei.Macaralele acţionate prin motoare termice nu vor fi utilizate:

-în apropierea locurilor sau în încăperi cu praf, gaze sau vapori inflamabili, fără a fi prevăzute cu dispozitive de protecţie corespunzătoare (parascântei, para-flăcări etc.);-în interiorul încăperilor al căror volum sau a căror ventilare nu sunt suficiente pentru a elimina pericolele pe care le prezintă gazele de eşapament, cu excepţia cazurilor în care eşapamentul este prevăzut cu dispozitive eficace de epurare a gazelor.

Dacă mai multe macarale funcţionează la niveluri diferite, se va fixa o prioritate de manevră şi se vor lua toate măsurile necesare pentru a se evita lovirea sarcinilor sau dispozitivelor de prindere ale acestora de macaralele care circulă la nivelurile inferioare. Aceleaşi reguli se aplică şi atunci când căile de rulare se intersectează, fiind situate la acelaşi nivel (inclusive pe sol). În toate cazurile, trecerea macaralei care are prioritate va fi semnalizată prin semnale acustice sau optice.

De asemenea, se va stabili o prioritate de manevră şi în cazul macaralelor cu braţ care funcţionează concomitent şi ale căror câmpuri de acţiune a braţelor se intersectează.

Se interzice intersectarea câmpurilor de acţiune ale braţelor cu ale contrabraţelor precum şi ale contrabraţelor între ele.

În vederea evitării producerii de accidente, datorită organizării necorespunzătoare a locurilor de muncă, unităţile deţinătoare de macarale vor întocmi instrucţiuni interne de exploatare pe baza specificului locurilor de muncă, în care se vor preciza: înălţimea maximă a stivelor sau a materialelor depozitate, modul de depozitare, locurile destinate depozitării, obligativitatea amenajării şi întreţinerii corespunzătoare a căilor de acces şi a pardoselii, asigurarea de gabarite corespunzătoare pentru căile de transport şi în general toate prevederile necesare pentru asigurarea condiţiilor de protecţie a muncii.

Căile de acces la locurile de urcare pe macarale şi la întreruptoarele liniei principale de alimentare situate în hală, trebuie să fie în permanenţă libere, neblocate prin nici un fel de obstacole.

Este interzisă împrăştierea de nisip sau alte materiale pe şine în vederea preîntâmpinării patinării la macaralele la care acestea servesc şi pentru legarea la pământ. Este de asemenea interzisă ungerea suprafeţei superioare a şinei cu lubrifiant.

Căile de rulare ale macaralelor care se deplasează pe sol trebuie să fie aşezate pe o suprafaţă de reazem care să prezinte o rezistenţă corespunzătoare garantării siguranţei în funcţionare a macaralelor, indiferent de natura şi starea terenului. În tot timpul funcţionării macaralei, căile de rulare trebuie să rămână orizontale şi cu firele paralele. Căile de rulare vor fi prelungite până dincolo de opritoarele finale cu o lungime suficientă, pentru a asigura la atingerea opritoarelor o repartizare normală pe sol a greutăţii macaralei încărcate cu sarcina maximă. Lungimea prelungirii nu va fi în nici un caz mai mica de 1 m.

Pentru asigurarea împotriva deplasării macaralelor în zone periculoase, pe şinele de rulare se vor instala opritoare. Determinarea punctelor în care urmează să fie fixate se va stabili cu avizul RSVTI.

Locurile de muncă în care funcţionează macarale trebuie să fie bine iluminate în tot timpul lucrului. Dacă iluminatul obişnuit este insuficient sau dacă prin trecerea macaralei se produce o variaţie a iluminatului, macaraua trebuie să fie înzestrată cu mijloace proprii de iluminat, utilizându-se surse de lumină neobositoare şi convenabil dirijate.

În cabina macaragiului se va prevedea în mod obligatoriu un instinctor pentru incendii. Pentru încărcarea instinctorului se va avea în vedere toxicitatea anumitor produse şi pericolul pe care îl prezintă utilizarea lor în spaţiu închis precum şi scopul pentru care poate fi utilizat.

La macaralele cu comandă hidraulică lichidul de lucru utilizat trebuie să-şi păstreze toate proprietăţile în intervalul de temperatură cuprins între -20ºC şi +40ºC, să nu fie periculos din punct de vedere exploziv, să nu fie toxic şi să nu ducă la coroziunea echipamentului.

Pe macara se admit numai cantităţi mici de materiale inflamabile sau combustibile de întreţinere (cârpe, bumbac de şters, lubrifianţi). Aceste materiale se vor păstra exclusiv în cutii sau vase de tablă fixate de construcţia macaralei şi care nu vor fi niciodată depozitate în cabina macaragiului. Cârpele şi bumbacul de şters folosite se vor îndepărta imediat de pe macara.

Este interzis a se executa ungerea, curăţirea, întreţinerea sau repararea macaralelor în timpul funcţionării lor.

Este interzisă rotirea liberă a manivelei la macaralele acţionate manual, la coborârea sarcinilor.

După terminarea sau la întreruperea lucrului, sarcina nu trebuie să rămână suspendată. În cazuri excepţionale, când nu e posibilă coborârea sarcinii, se vor lua măsuri de asigurare prin

40

îngrădirea locului de sub sarcină şi prevederea unor indicatoare de securitate şi după caz prin sprijinirea sarcinii.

Nu este permis să se execute lucrări de montare, verificare, măsurare etc. la sarcina care este suspendată în cârlig. Orice intervenţie asupra sarcinii se va face numai după coborârea ei şi desfacerea din cârligul macaralei.

La urcarea sau coborârea pe scări, macaragiul sau personalul de întreţinere trebuie să aibă mâinile libere. Pentru sculele sau obiectele necesare va fi utilizată o geantă specială, care se poartă pe umăr sau care se ridică sau se coboară cu ajutorul unei frânghii. Este interzisă aruncarea oricărui obiect de pe macara.

La exploatarea macaralelor cu acţionare manuală se vor respecta prevederile în legătură cu efortul fizic, înscrise în normele de protecţia muncii.

Accesul pe macara este permis numai macaragiului şi persoanelor a căror activitate se desfăşoară în legătură cu instalaţia respectivă (RSVTI, personalul de întreţinere, revizii şi reparaţii, inspectori de specialitate etc.) şi care şi-au însuşit în prealabil instructajul privind lucrul pe macarale.

Urcarea şi coborârea de pe macara se vor face numai prin locurile special destinate pentru aceasta şi numai atunci când macaraua staţionează. În aceste locuri se vor amplasa indicatoare de securitate cu inscripţionarea: ”Accesul permis numai persoanelor în drept”.

Accesul pe căile de circulaţie existente de-a lungul căilor de rulare ale macaralelor se va face, de asemenea, prin locurile special amenajate în acest scop şi numai după ce macaragiul a fost anunţat de persoana respectivă, iar acesta a confirmat că a înţeles ceea ce i s-a comunicat.

Accesul la căile de rulare care nu au căi de circulaţie laterale amenajate se poate face numai în cazuri speciale, cu luarea unor măsuri suplimentare pentru prevenirea accidentelor şi anunţarea prealabilă a macaragiilor care conduc macaralele în zona respectivă.

Toate locurile sau căile de acces la macara trebuie să aibă asigurate condiţii corespunzătoare de iluminat.

Macaragiii, legătorii de sarcină sau alte persoane însărcinate să dirijeze mişcările macaralei trebuie să cunoască codul de semnalizare pentru macarale, cu eventualele completări elaborate de unitatea care le utilizează. La macaralele pe cablu, al căror loc de comandă este amenajat la o mare distanţă faţă de locurile de muncă deservite şi nu se poate asigura o înţelegere corectă a comenzilor se vor prevedea mijloace de telecomunicaţie (radiotelefoane, telefoane etc.).

Conducerile unităţilor deţinătoare şi ale celor ce folosesc macarale sunt obligate să dispună măsuri şi să controleze respectarea lor, astfel ca întreg personalul implicat în transporturile efectuate cu macaralele, să fie instruit şi să cunoască atât normele de exploatare cât şi normele specifice de protecţia muncii.

Contragreutăţile macaralelor trebuie să fie asigurate împotriva căderii sau ieşirii necontrolate din sistemul lor de prindere.

La podurile rulante cu grinzi de capăt circulabile, accesul de pe calea de rulare pe podul rulant se va face numai în dreptul podestelor podului rulant.

Accesul pe platforme sau podeste se va efectua pe scări verticale sau înclinate.La macaralele care circulă pe sol urcarea pe macara trebuie să fie posibilă în orice poziţie.Pentru a permite circulaţia macaralelor fără limitare a vitezei şi în deplină siguranţă,

elementele de construcţie, utilajele şi orice alte obiecte depozitate trebuie să se găsească în afara gabaritului de liberă trecere şi cel mult până la limita acestuia.

Gabaritul de liberă trecere la macarale este reprezentat de conturul transversal limită în plan vertical, perpendicular pe axa căii de rulare, în interiorul căruia nu trebuie să intre nici o parte a construcţiilor şi instalaţiilor fixe.

La macaralele rotitoare, gabaritul de liberă trecere este determinat de conturul părţilor fixe şi cel rezultat prin rotirea elementelor mobile aflate le distanţa maximă în plan, perpendicular pe axul de rotire.

Spaţiul de siguranţă între gabaritul macaralelor şi gabaritul de liberă trecere trebuie să fie lăsat liber.

Spaţiile de siguranţă minime care trebuie să fie asigurate sunt:-spaţiul de siguranţă superior de 100 mm;-spaţiul de siguranţă lateral de 100 mm;-spaţiul de siguranţă pe orizontală de 400 mm;-spaţiul de siguranţă inferior pe verticală de 200 mm.

În cazul prezenţei unor instalaţii montate în câmpul de lucru al macaralei se admite ocolirea lor prin dirijarea sarcinii pe un traseu bine determinat prin interblocări electrice ale cursei căruciorului.

41

Capitolul 9Intretinerea, revizia, reparatia si verificareatehnica

Întreţinerea şi revizia macaralelorÎntreţinerea şi revizia periodică a macaralelor trebuie să fie executată de către un agent

economic autorizat de ISCIR-INSPECT IT, care dispune de personal calificat şi instruit în acest scop compus din mecanici, lăcătuşi şi electricieni cu o practică de cel puţin 2 ani în meserie, constituiţi în echipe conduse de personal de specialitate (tehnicieni, ingineri).

Pentru efectuarea operaţiilor de întreţinere şi revizie se determină starea tehnică a macaralei şi principalele operaţii ce urmează a se efectua. Acestea constau în general din:

-curăţirea macaralei;-controlul nivelului uleiului;-verificarea stării de uzură a lagărelor şi a bunei funcţionări a sistemului de

ungere;-ungerea pieselor supuse frecării conform schemei de ungere;-verificarea uzurii cablurilor şi lanţurilor de tracţiune şi a fixării acestora;-verificarea funcţionării componentelor de securitate şi reglarea acestora;-verificarea funcţionării mecanismelor macaralei şi remedierea sau înlocuirea

subansamblelor uzate;-verificarea elementelor de prindere sau manipulare a sarcinii (cârlig, graifăr,

electromagnet etc.);-strângerea elementelor de îmbinare, a articulaţiilor, verificarea fixării

tampoanelor şi a opritoarelor;-verificarea funcţionării sistemului electric de forţă, comandă şi semnalizare;-verificarea rezistenţei de izolaţie, a înfăşurărilor motoarelor electrice faţă de

pământ, a rezistenţei prizei de punere la pământ a echipamentelor electrice;-verificarea conexiunilor la aparate şi în şirurile de cleme din dulapuri şi cutii de

conexiuni;-verificarea stării căilor de rulare şi a roţilor de rulare;-verificarea funcţionării şi etanşeităţii circuitelor hidraulice şi pneumatice.

Periodicitatea şi volumul lucrărilor de întreţinere şi revizie se vor stabili în funcţie de complexitatea macaralei, regimul de funcţionare şi condiţiile de mediu în care lucrează.

Pentru prevenirea avariilor şi accidentelor la executarea lucrărilor de întreţinere şi revizie se vor lua măsuri corespunzătoare, respectându-se în special următoarele:

-înainte de oprirea unei macarale, responsabilul cu supravegherea lucrărilor va anunţa macaragiul în cauză cât şi pe cei de pe macaralele învecinate, stabilind şi locul de staţionare; de asemenea, va fi anunţat şi electricianul de exploatare din locul respectiv de muncă;

-înainte de începerea lucrărilor, macaraua va fi deplasată la locul de staţionare, se va deconecta de la reţeaua de alimentare; în cazul în care este necesară prezenţa tensiunii de alimentare se vor lua măsuri speciale de securitate;

-se vor lua măsuri pentru împiedicarea punerii în funcţiune accidentale a macaralei;

-toate materialele necesare lucrărilor vor fi păstrate numai în cutii bine fixate pe macara;

-după terminarea lucrărilor de întreţinere şi revizie se vor remonta toate carcasele, apărătorile de protecţie, balustradele etc. şi se va verifica buna funcţionare a mecanismelor, a dispozitivelor de securitate şi semnalizare, precum şi a aparatelor de comandă;

-operaţiile executate şi durata acestora se vor consemna în registrul de evidenţă a supravegherii macaralei sub semnătură;

42

Timp alocat: 12 ore

-repunerea în funcţiune a macaralei se va face numai după finalizarea tuturor lucrărilor şi după coborârea persoanelor de execuţie a lucrărilor.

Repararea macaralelorCondiţia de bază pe care trebuie să o satisfacă repararea macaralelor este asigurarea

funcţionării în condiţii de securitate pe toată perioada de utilizare .Repararea macaralelor trebuie să fie făcută de agenţi economici care dispun de

mijloacele tehnice corespunzătoare şi sunt autorizaţi de ISCIR-INSPECT IT în acest scop.Repararea componentelor de securitate se va realiza de către producătorul şi de

agenţi economici autorizaţi de ISCIR-INSPECT IT pentru lucrări de reparaţii cu asumarea responsabilităţii şi garantarea funcţionarii normale în condiţii de siguranţă a acestora.

Reparatorul răspunde de alegerea corectă a procedeelor tehnologice de execuţie şi de calitatea execuţiei şi a materialelor folosite, în conformitate cu prevederile prezentei prescripţii tehnice, cu prevederile documentaţiei tehnice pentru reparare şi cu instrucţiunile de reparare a macaralelor.

Autorizaţia de a repara macarale nu este necesară atunci când reparaţia se efectuează de către unitatea constructoare a instalaţiei.

La lucrările de reparaţii ale macaralelor trebuie să fie folosit personal calificat şi instruit anume în acest scop.

La efectuarea lucrărilor de reparaţii ale macaralelor se vor lua măsuri corespunzătoare pentru prevenirea avariilor şi accidentelor.

Autorizarea de funcţionare Macaralele pot fi puse în funcţiune numai după obţinerea autorizaţiei de funcţionare în

urma unei verificări tehnice oficiale efectuate în conformitate cu prevederile prezentei prescripţii tehnice.

Pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a macaralelor, beneficiarul de acord, după caz, cu unitatea de montaj trebuie să solicite în scris la ISCIR-INSPECT IT, efectuarea verificării propunând şi data în acest scop. Totodată, va prezenta următoarea documentaţie:

-cartea macaralei - completată cu documentaţia de montaj, după caz.. În cazul instalaţiilor importate se va prezenta şi documentul/dovada de luare în evidenţă eliberat(ă) de ISCIR-INSPECT la efectuarea importului;

-declaraţia de conformitate a macaralei;-procesul-verbal de probe de casă cu rezultate corespunzătoare.Cartea macaralei

Cartea macaralei pentru macaralele noi, trebuie să conţină:1) Cartea macaralei – partea tehnică, care va conţine:

-indicaţii privind marcarea;-caracteristici tehnice de bază ale macaralei (diagramele sarcinilor pentru

fiecare configuraţie în parte a macaralei, dacă este cazul);-caracteristicile dispozitivelor pentru prinderea şi ridicarea sarcinii (limite de

utilizare, condiţii normale de utilizare, instrucţiuni de utilizare şi mentenanţă);-planuri şi scheme necesare pentru:

punerea în funcţiune; întreţinerea şi inspecţia (scheme electrice, de ungere, hidraulice etc.); verificarea funcţionării; reparare;

-instrucţiuni pentru : transportul macaralei şi subansamblelor; montare şi demontare; instalare şi reglare; contraindicaţii privind utilizarea macaralei;

-informaţii referitoare la instalare şi montaj, destinate reducerii zgomotului şi vibraţiilor (atenuatoare de zgomot, amortizoare de vibraţii, fundaţii vibroizolante etc.);

-instrucţiuni de utilizare a macaralei în medii potenţial explozive, când este

43

cazul.Această carte trebuie să fie redactată sau tradusă în limba română.

2) Cartea macaralei – partea de exploatare, în care se completează procesele-verbale de verificare şi de inspecţie.

Cartea macaralei va fi completată cu documentaţia de montaj (acolo unde este cazul), întocmită de montatorul autorizat de ISCIR-INSPECT.

Cartea macaralei pentru macaralele aflate în exploatare, trebuie să conţină:1) Cartea macaralei – partea de construcţie şi de montaj (dacă este cazul) şi anexele

obligatorii:-desenul tip de ansamblu;-fişa (schiţă) de marcaje aplicate pe macara, pentru subansamble (număr de

fabricaţie, poansoane sudori etc.);-scheme electrice, hidraulice, pneumatice etc.;-scheme cinematice şi de ungere;-diagrame de sarcină;-calculul stabilităţii la răsturnare (după caz);-instrucţiuni şi scheme pentru montaj-instrucţiuni pentru încercări şi exploatare-lista pieselor de schimb;

2) Cartea macaralei – partea de exploatare, în care se completează procesele-verbale de verificare şi de inspecţie.Cartea macaralei pentru macaralele care au documentaţie incompletă sau lipsă şi

aflate în perioada de exploatare, la care nu se poate reconstitui, în nici un fel, cartea macaralei-partea de construcţie elaborată iniţial de producător, se va completa respectând următoarea procedură:

a) se va întocmi documentaţia tehnică de către o unitate de proiectare autorizată de ISCIR-INSPECT, care va stabili parametrii de utilizare ai macaralei (dacă este cazul);

b) unitatea de proiectare va elabora un plan de verificare a macaralei cu menţionarea metodelor şi volumului de încercări la care va fi supusă macaraua (dacă este cazul);

c) o unitate autorizată de ISCIR-INSPECT pentru activitatea de montare/reparare a macaralelor va derula planul de verificare şi va emite concluziile testelor într-un raport tehnic de încercări şi verificări, însoţit de buletine de analiză ale examinărilor distructive şi nedistructive, eliberate de laboratoare autorizate de ISCIR-INSPECT (dacă este cazul);

d) se vor elabora instrucţiuni de exploatare, întreţinere şi revizie a macaralei;e) după autorizarea de funcţionare a macaralei de către ISCIR-INSPECT IT,

montatorul/reparatorul va marca pe macara (dacă este cazul): un număr de înregistrare (corespunzător poziţiei din registrul de evidenţă al

proiectantului); parametrii de exploatare ai macaralei.

Cartea macaralei trebuie să conţină:1) Cartea macaralei – partea tehnică, care va conţine:

-partea de proiectare;-caracteristici tehnice de bază ale macaralei;-lista componentelor de securitate;-planuri şi scheme necesare pentru:

punerea în funcţiune; întreţinerea şi inspecţia (scheme electrice, de ungere, hidraulice etc.);

-instrucţiuni pentru: montare şi demontare; instalare şi reglare; întreţinere şi revizie;

44

exploatare etc.;-raportul tehnic de încercări şi verificări:

metode de încercare folosite; buletine de analiză ale examinărilor distructive şi nedistructive; concluziile raportului.

2) Cartea macaralei – partea de exploatare, în care se completează procesele-verbale de verificare şi de inspecţie.

Verificarea tehnică oficială constă din:a) verificarea principalelor elemente componente ale macaralei;b) încercări în gol;c) încercări în sarcină:

statice; dinamice;

d) încercări de stabilitate;e) alte încercări.Încercările în gol se execută prin acţionarea mecanismelor macaralei, fără sarcină. Cu această ocazie se verifică şi funcţionarea componentelor de securitate cu excepţia

limitatorului de sarcină, respectiv de moment.

Se interzice acordarea autorizaţiei de funcţionare în următoarele cazuri:-cartea macaralei şi documentaţia de montaj lipsesc sau sunt incomplete;-componentele de securitate lipsesc, nu funcţionează sau funcţionează

defectuos;-frânele mecanismelor funcţionează defectuos;-protecţia împotriva tensiunilor de atingere nu este asigurată, creând pericol

de electrocutare;-lipsesc sau nu funcţionează dispozitivele de semnalizare, optice sau acustice;-instalaţia electrică este executată defectuos, prezentând pericol de

electrocutare;-modul de fixare al elementelor de rezistenţă, cablurilor, lanţurilor, cârligelor

sau altor dispozitive de prindere a sarcinii nu este corespunzător, putând conduce la producerea de avarii sau accidente;

-se constată fisuri în suduri sau la grinzile macaralei;-sunt slăbite sau lipsesc niturile sau şuruburile de la îmbinările principale ale

construcţiei metalice;-există deformaţii permanente, vizibile cu ochiul liber, la construcţia

metalică;-la încercările statice se produce o săgeată elastică mai mare decât cea

admisă;-la încercările la care a fost supusă macaraua nu s-au obţinut rezultate

corespunzătoare;-şina căii de rulare are suprafaţa de contact deteriorată, are porţiuni rupte sau

este uzată în aşa fel încât buza roţii de rulare calcă pe eclisele de fixare a şinei;-calea de rulare prezintă şerpuiri, denivelări, pante sau lipsă de paralelism peste

limitele admise;-stabilitatea macaralei nu este asigurată sau macaraua prezintă oscilaţii sau

trepidaţii periculoase, fie chiar numai din cauza căii de rulare;-instalaţia hidraulică prezintă scăpări de fluid;-cablul, în două sau mai multe ramuri, de la mecanismul de ridicare al cârligului

se roteşte, înfăşurându-se o ramură peste cealaltă;-contragreutăţile nu corespund sau nu sunt bine fixate;-instalaţia hidraulică prezintă scăpări de fluid.

45

De asemenea, nu se acordă autorizaţia de funcţionare dacă se constată la verificare orice alte deficienţe care pot genera avarii sau accidente.

Capitolul 10Avarii si accidente

Deţinătorul sau cel care are în folosinţă macaralele are obligaţia să anunţe imediat ISCIR-INSPECT IT în raza căreia se află macaralele avariile şi accidentele de persoane în timpul funcţionării, prin mijloacele cele mai rapide (telefon, fax etc.), în vederea efectuării cercetărilor tehnice necesare şi obligatorii.

Deţinătorul sau cel ce utilizează macaraua sunt obligaţi să ia toate măsurile necesare astfel ca situaţia produsă de avarie sau în timpul accidentului să rămână nemodificată până la sosirea inspectorului de specialitate al ISCIR–INSPECT în raza căreia se află aceasta, cu excepţia cazului când situaţia respectivă ar pune în pericol viaţa persoanelor sau ar crea alte situaţii periculoase.

Atunci când este necesar să se modifice starea de fapt din momentul avariei sau accidentului, deţinătorul macaralei va fac fotografii sau schiţe ale locului unde s-a produs avaria sau accidentul.

În vederea stabilirii cauzelor care au produs avarii sau accidente, deţinătorul macaralei va trimite la laboratoare de specialitate, pentru cercetare, piese sau dispozitive precum şi probe de materiale, conform dispoziţiilor consemnate în procesul-verbal de constatare.

Dacă avaria sau accidentul s-a produs ca urmare a unei defecţiuni a macaralei aceasta se va scoate din funcţiune. Repunerea ei în exploatare se va face după o reparare şi o verificare tehnică oficială completă.

Obligaţiile şi responsabilităţile persoanelor fizice/ juridice autorizate, cf. Legea nr.64/ 2008

- Persoanele fizice sau juridice autorizate conform prevederilor prezentei legi au următoarele obligaţii şi responsabilităţi, după caz: a) să presteze activităţile pentru care au fost autorizate, în limita competenţelor şi în condiţiile pentru care sunt autorizate; b) să pregătească şi să asigure condiţiile pentru realizarea verificărilor tehnice a instalaţiilor/echipamentelor; c) să folosească în lucrările aferente activităţilor pentru care au fost autorizate, potrivit prevederilor prescripţiilor tehnice, tehnologii de sudare stabilite prin proceduri de sudare aprobate de ISCIR, sudori autorizaţi ISCIR, precum şi personal autorizat ISCIR, care execută examinări prin mijloace sau metode nedistructive; d) să întocmească documentaţia prevăzută de prescripţiile tehnice şi să o pună la dispoziţia deţinătorului/utilizatorului odată cu predarea/recepţia instalaţiei/echipamentului; e) să informeze imediat producătorul sau deţinătorul/ utilizatorul despre orice neconformitate constatată; f) să asigure realizarea lucrărilor de revizii, precum şi activităţile de reparaţii şi întreţinere, la termenele scadente; g) să monteze şi/sau să instaleze instalaţii/echipamente numai dacă este emis şi se respectă avizul obligatoriu de instalare.

Obligaţiile şi responsabilităţile deţinătorilor/utilizatorilor de instalaţii/echipamente cf. Legea nr.64/ 2008

46

Timp alocat: 8 ore

- Persoana fizică sau juridică ce deţine/utilizează o instalaţie/echipament are următoarele obligaţii şi responsabilităţi conform prescripţiilor tehnice: a) să solicite şi să obţină avizul obligatoriu de instalare; b) să solicite şi să obţină autorizaţia de funcţionare iniţială sau reautorizarea; c) să ia măsurile necesare şi să se asigure că instalaţia/echipamentul este utilizată/utilizat în condiţii de siguranţă, prin efectuarea reviziilor, reparaţiilor şi întreţinerii de către persoane autorizate, conform instrucţiunilor tehnice ale producătorilor; d) să asigure existenţa, la fiecare loc de muncă, a instrucţiunilor tehnice specifice pentru utilizarea în condiţii normale a instalaţiei/echipamentului şi a documentelor cuprinzând măsurile ce trebuie luate în caz de avarii, întreruperi şi dereglări ale instalaţiei/echipamentului sau ale proceselor în care aceasta/acesta este înglobată/înglobat; e) să folosească pentru utilizarea instalaţiei/echipamentului numai personal de deservire autorizat; f) să asigure supravegherea şi verificarea tehnică în utilizare a instalaţiilor/echipamentelor. - (1) Persoana fizică sau juridică ce deţine/utilizează instalaţii/echipamente prevăzute în anexa nr. 2 pct. 1-4 şi în anexa nr. 3 pct. 1-3 şi 8 are obligaţia să le înregistreze la ISCIR, să ţină evidenţa centralizată a acestora şi să comunice la ISCIR orice modificare intervenită în situaţia tehnică sau juridică a acestora, în conformitate cu prevederile prescripţiilor tehnice.(2) Persoana fizică sau juridică ce deţine/utilizează instalaţii/echipamente prevăzute la alin. (1) are obligaţia să asigure operator autorizat, responsabil cu supravegherea şi verificarea tehnică în utilizare a instalaţiilor/echipamentelor, denumit RSVTI, conform prescripţiilor tehnice. Prescripţiile tehnice pentru stivuitoare au fost elaborate de către ISCIR.Ele conţin cerinţe tehnice privind montarea, punerea în funcţiune, utilizarea, repararea şi verificarea tehnică a stivuitoarelor.Prescriptiile tehnice PT R1-2003 sunt aprobate prin Ordin al ministrului industriei si

sunt obligatorii pentru proiectanti, constructori, montatori, reparatori, intretinatori, pentru cei care exploateaza si verifica macarale.

Prescriptiile tehnice PT R1-2003 contin urmatoarele:-generalitati referitoare la scop, domeniu de aplicare, referinte normative, termeni si

definitii, abrevieri, etc.-prescriptii privind proiectarea si fabricarea;-introducerea in piata a macaralelor si componentelor de securitate;-montarea si repararea;-autorizarea functionarii, verificari tehnice oficiale, programate si neprogramate, cartea

macaralei;-exploatarea macaralelor, supravegherea, registrul de evidenta supravegherii;-intretinerea si revizia macaralelor;-accidente si avarii;-dispozitii finale.Instructiuni tehnice interne intocmite de catre detinatori.Deţinătorii macaralelor trebuie să elaboreze instrucţiuni tehnice interne care

particularizează aplicarea normelor de protecţia muncii funcţie de tipul constructiv si condiţiile de exploatare.

Nerespectarea prevederilor prescriptiilor tehnice PT R3-2003.Colectia ISCIR se sanctioneaza conform legislatiei in vigoare.

47

Legea nr. 319 din 2006 - Legea securităţii şi sănătăţii în muncăObligaţii generale ale angajatorilor

Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă. În cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilităţile sale în acest domeniu. Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu aduc atingere principiului responsabilităţii angajatorului. În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru: a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor; b) prevenirea riscurilor profesionale; c) informarea şi instruirea lucrătorilor; d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă. Angajatorul are obligaţia să urmărească adaptarea măsurilor prevăzute mai sus, ţinând seama de modificarea condiţiilor, şi pentru îmbunătăţirea situaţiilor existente. Angajatorul are obligaţia să implementeze măsurile prevăzute mai sus pe baza următoarelor principii generale de prevenire: a) evitarea riscurilor; b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate; c) combaterea riscurilor la sursă; d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de producţie, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra sănătăţii; e) adaptarea la progresul tehnic; f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin periculos; g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor din mediul de muncă; h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie individuală; i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor. Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ţinând seama de natura activităţilor din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia: a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă; b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice; c) să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini; d) să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consultărilor cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de muncă;

48

e) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate. Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în acelaşi loc de muncă îşi desfăşoară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi şi/sau unităţi, angajatorii acestora au următoarele obligaţii: a) să coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă, luând în considerare natura activităţilor; b) să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor profesionale, luând în considerare natura activităţilor; c) să se informeze reciproc despre riscurile profesionale; d) să informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale. Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu trebuie să comporte în nicio situaţie obligaţii financiare pentru lucrători. Obligaţiile lucrătorilor Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă. În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la art. 22, lucrătorii au următoarele obligaţii: a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie; b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare; c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive; d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie; e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoană; f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor; g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate; h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora; i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari. Obligaţiile prevăzute la aliniatul anterior se aplică, după caz, şi celorlalţi participanţi la procesul de muncă, potrivit activităţilor pe care aceştia le desfăşoară.Accidente de muncă În sensul prevederilor art. 5 lit. g), este, de asemenea, accident de muncă: a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului; b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în afara graniţelor ţării, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;

49

c) accidentul survenit în cadrul activităţilor culturalsportive organizate, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor activităţi; d) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru salvarea de vieţi omeneşti; e) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public şi privat; f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de muncă organizat de aceştia, în timpul programului de muncă, şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului; g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator şi invers; h) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă; i) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este încadrată victima, ori de la orice alt loc de muncă organizat de acestea, la o altă persoană juridică sau fizică, pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă, pe durata normală de deplasare; j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie sau orice alt echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spălător sau dacă se deplasa de la locul de muncă la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers; k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri; l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de persoane fizice române, delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara graniţelor ţării, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare; m) accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări şi servicii pe teritoriul altor ţări, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu; n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practică; o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtună, viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu; p) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia; q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni. În situaţiile menţionate mai sus, deplasarea trebuie să se facă fără abateri nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul să se facă în condiţiile prevăzute de reglementările de securitate şi sănătate în muncă sau de circulaţie în vigoare. Accidentele de muncă se clasifică, în raport cu urmările produse şi cu numărul persoanelor accidentate, în: a) accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice; b) accidente care produc invaliditate;

50

c) accidente mortale; d) accidente colective, când sunt accidentate cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi din aceeaşi cauză. Înregistrarea accidentului de muncă se face pe baza procesului-verbal de cercetare. Accidentul de muncă înregistrat de angajator se raportează de către acesta la inspectoratul teritorial de muncă, precum şi la asigurător, potrivit legii.Infracţiuni Neluarea vreuneia dintre măsurile legale securitate şi sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amendă. Dacă fapta prevăzută la alin. anterior a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani sau amendă. Fapta prevăzută la alin. (1) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă. Nerespectarea de către orice persoană a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amendă. Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani sau amendă. Dacă nerespectarea constă în repunerea în funcţiune a instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor, anterior eliminării tuturor deficienţelor pentru care s-a luat măsura opririi lor pedeapsa este închisoarea de la un an la 2 ani sau amendă. Faptele prevăzute la alin. (1) şi (3) săvârşite din culpă se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.

51

Capitolul 11Masuri de prim ajutor in caz de avarie/accindet

Primul ajutorUnitatea trebuie să aibă un post de prim ajutor dotat cu truse sanitare cu materiale şi medicamente de primă urgenţă pe care stivuitoristul le cunoaşte din instructajul de protecţia muncii făcut regulat de responsabilul cu protecţia muncii sau de responsabilul locului de muncă respectiv .

Primul ajutor in accidentele de muncă reprezinta un complex de masuri de urgenta, care se aplica inaintea interventiei cadrelor medicale de specialitate. Organizarea primului ajutor are o importanta deosebita pentru salvarea accidentatilor si pentru minimizarea efectelor accidentului.

O conditie obligatorie este crearea unui climat disciplinat pentru combaterea panicii si a aglomeratiei din jurul accidentatului. Concomitent cu acordarea primului ajutor, se vor lua masuri pentru apelarea celei mai apropiate unitati medicale sau a 'Salvarii'.

Degajarea accidentatului. Victima unui accident de muncă va fi menajata la maxim. Se vor evita gesturile brutale sau mobilizarea sa excesiva. Scoaterea accidentatului de sub mărfuri, din stivuitor, etc. se va face cu cea mai mare blandete, procedandu-se la degajare prin eliberarea metodica, treptata, la nevoie cu sacrificarea materialelor care il acopera. Este interzisa exercitarea de tractiuni asupra partilor vizibile (membre, cap, haine) pentru degajarea accidentatului.

In primul rand vor fi degajate capul, fata, toracele, in vederea crearii posibilitatii de a se efectua respiratia artificiala si masajul cardiac la nevoie. Coloana vertebrala si capul se vor lasa, pe cat posibil, in pozitia gasita initial. In timpul mobilizarii victimei se va asigura mentinerea fixa a axului format din cap-ceafa-torace.Mobilizarea excesiva a accidentatului este cauza principala a declansarii socului si a aparitiei unor complicatii.Dupa degajare, victima va fi intinsa cu blandete pe o patura. Ea va sta pe spate, cu capul asezat mai jos decat toracele.

Cei accidentati grav sunt de obicei fara cunostinta. Primul gest al salvatorului va fi sa controleze respiratia si bataile inimii. Controlul respiratiei se poate face in doua moduri. Daca privim toracele accidentatului se pot observa miscarile ritmice respiratorii. Curentul de aer care intra sau iese pe nas sau prin gura se poate evidentia cu ajutorul unei coli de hartie sau cu o oglinda pusa in fata gurii sau a nasului victimei. Miscarea hartiei sau aburirea oglinzii arata prezenta respiratiei.Controlul circulatiei sangelui se face prin ascultarea inimii si prin cautarea pulsului. Ascultarea batailor inimii se va face punand urechea pe toracele accidentatului, in regiunea inimii. Pulsul se va simti la nivelul arterei radiale, adica la nivelul articulatiei pumnului, la nivelul degetului mare. Daca pulsul este slabit, el poate fi simtit mai usor la nivelul arterei carotide, pe partea laterala a gatului

Principala datorie a salvatorului este de a pastra aceste functii majore ale organismului uman. Nu vor fi abandonati accidentatii cu semne aparente de deces, deoarece ei pot fi salvati prin aplicarea rapida a masurilor de respiratie artificiala si masaj cardiac extern. Pana la sosirea personalului medical, accidentatii grav nu vor fi miscati sau deplasati in mod inutil, ci numai atat cat este nevoie pentru instituirea masurilor de mentinere a functiilor vitale (respiratia si bataile inimii).In functie de starea accidentatului, masurile de prim ajutor se vor institui intr-o anumita ordine.

Respiratia artificiala urmareste redresarea schimburilor de aer de la nivelul plamanilor.Metoda cea mai eficace este "gura-la-gura". Avantajul acestei metode consta in faptul ca nu necesita echipament special si nici manevre obositoare.

52

Timp alocat: 8 ore

Accidentatul sta intins pe spate, cu fata in sus. Se controleaza caile respiratorii superioare pentru a avea siguranta ca nu sunt blocate cu sange, secretii, noroi sau alti corpi straini. In cazul infundarii lor, se recurge la desfundarea lor cu ajutorul degetelor. Salvatorul se aseaza in genunchi, langa capul victimei. Se trece mana stanga pe sub ceafa accidentatului si se impinge in sus, astfel incat sa se asigure o extensie a cefei. Aceasta manevra asigura eliberarea cailor respiratorii superioare acoperite de limba, stiut fiind ca, la accidentatii care si-au pierdut cunostinta, limba cade in fundul gatului.Dupa aceste manevre de pregatire, salvatorul trage aer in piept si, aplicandu-si gura pe gura deschisa a accidentatului, insufla aerul din plamanii sai in cei ai victimei. In tot acest timp, narile accidentatului trebuie astupate cu ajutorul celeilalte maini, pentru a impiedica refularea aerului. In timpul manevrei se va controla eficacitatea manevrei, urmarindu-se umflarea abdomenului cu aerul insuflat. Dupa fiecare insuflare, in timp ce salvatorul inspira, se vor lasa libere gura si nasul accidentatului. In acest fel aerul introdus in plamanii victimei este eliberat datorita elasticitatii custii toracice. Ritmul de insuflare va fi de 10 -16 cicluri pe minut si va fi mentinut pana cand victima incepe sa respire autonom.  Daca victima are gura inclestata, se poate recurge la respiratia "gura-la-nas".In cazul unui stop cardio-respirator este necesar sa se execute concomitent si respiratia artificiala si masajul cardiac extern. In aceasta situatie este necesara prezenta a doi salvatori care sa execute concomitent manevrele. Alternarea miscarilor va fi urmatoarea: la patru compresiuni de masaj cardiac - o insuflare de aer. In eventualitatea ca nu exista decat un singur salvator, acesta va efectua, in ritmul amintit mai sus, ambele manevre.

Masajul cardiac externUrmareste reanimarea batailor cardiace in cazul in care inima a incetat sa mai bata. Metoda consta din aplicarea unor presiuni ritmice asupra inimii, prin intermediul custii toracice.Accidentatul este culcat pe spate, pe un plan tare, cu capul mai jos decat restul corpului. Salvatorul isi asaza palmele suprapuse pe locul corespunzator inimii in cusca toracica, adica in stanga extremitatii de jos a sternului (osul pieptului). Palmele salvatorului vor exercita presiuni ritmice, astfel incat toracele victimei sa fie turtit cu 3 - 4 cm, intr-un ritm de 60 apasari pe minut.Compresiunile si decompresiunile ritmice indeplinesc functia de pompare a sangelui in vasele sanguine.In mod obisnuit, in scurta vreme dupa aplicarea masajului, inima isi reia activitatea spontana. Reluarea activitatii se poate observa dupa reaparitia pulsului si colorarea pielii si mucoaselor. Accidentatul isi capata cunostinta, iar reflexele reapar.La copii, compresiunile pentru masajul cardiac extern se vor face cu doua degete si cu blandete.

Oprirea respiratiei este urmata la cateva minute de oprirea inimii. De asemenea, stopul cardiac este urmat rapid de oprirea respiratiei. Viata accidentatului se hotaraste in aceste prime momente, deoarece stopul cardio-respirator neredresat determina, in 5- 10 minute de la instalare, leziuni grave ale organelor vitale, incompatibile cu viata.

Oprirea hemoragiilor. Hemoragia şi hemostaza

HemoragiaScurgerea sangelui in afara vaselor sanguine se numeste hemoragie. Se pot deosebi mai multe tipuri de hemoragii:Hemoragiile externe: in care sangele se scurge in afara organismului datorita sectionarii unor vase de sange. In functie de vasele sectionate deosebim:

- Hemoragii arteriale, in care sangele, de culoare rosu aprins, tasneste intr-un jet sacadat, in acelasi ritm cu pulsatiile inimii;

- Hemoragii venoase, in care sangele, avand o culoare rosu-inchis, curge lin continuu;- Hemoragii capilare, in care curgerea sangelui se observa pe toata suprafata ranii, avand

intensitate redusa.Hemoragiile interne: in care sangele care curge ramane in interiorul organismului. O categorie deosebita o pot forma hemoragiile interne exteriorizate, in care sangele  ajunge in afara corpului dupa ce a trecut printr-o cavitate naturala care face comunicarea organismului cu exteriorul.Hemoragiile interne sunt insotite de semne prin care se pot banui si diagnostica: ameteala, cresterea numarului de batai ale inimii pe minut, cresterea numarului de batai ale inimii, cresterea numarului de respiratii. Pulsul este slab, tensiunea arteriala sub limita normala. Bolnavul este nemultumit, palid, vorbeste sacadat, are transpiratii reci si chinuit de sete extrem de mare.

53

HemostazaOperatiunea de oprire a unei hemoragii se numeste hemostaza. Oprirea rapida si cu competenta este una din actiunile decisive care trebuie executate de catre cel ce acorda primul ajutor in cazul accidentelor.Se realizeaza in doua feluri: natural si artificial. Hemostaza naturala se datoreaza capacitatii sangelui de a se coagula in momentul in care a venit in contact cu mediul exterior. Se produce in cazul hemoragiilor mici, capilare.Cel mai simplu mod de a face o hemostaza provizorie este aplicarea unui pansament compresiv. Cateva comprese aplicate pe plaga, o bucata de vata si un bandaj ceva mai strans sunt suficiente pentru a opri o sangerare medie.Daca hemoragia nu se opreste, este necesara comprimarea vasului din care curge sangele. In hemoragia arteriala, comprimarea se face intr-un punct situat cat mai aproape de rana si mai sus, intre rana si inima. In hemoragiile venoase, comprimarea se face sub rana pentru a opri venirea sangelui de la periferie catre inima. Comprimarea vaselor se face mai bine in locurile in care ele sunt mai aproape de un plan osos si se poate face direct, cu degetul sau cu toata mana, insa numai pentru o hemostaza de scurta durata.Cand se intentioneaza comprimarea pentru o perioada mai indelungata a vasului de sange se foloseste garoul.Garoul Este un tub sau banda elastica de cauciuc. La nevoie, el poate fi improvizat dintr-o camera de bicicleta, o fasa, o bucata de panza, o curea sau orice altceva care poate fi rasucit si strans pe brat sau pe picior. Garoul este aplicat pana la oprirea hemoragiei.ATENTIE: Mentinerea aplicata a garoului nu poate depasi o ora. Ori de cate ori se aplica garoul trebuie notata ora si data aplicarii pentru evitarea unor accidente grave din cauza neoxigenarii teritoriilor de sub garou. Daca este necesar, se slabeste usor garoul, pe perioade scurte de timp.

Pansamentul ranilorDe modul in care am facut primul pansament depinde modul de vindecare al ranii.Pentru tratarea locala a unei rani se vor intreprinde urmatoarele actiuni:

- Spalarea mainilor si asigurarea pe cat posibil a sterilizarii instrumentelor;- Oprirea hemoragiei cu ajutorul mijloacelor cunoscute - garou, comprese sterile - in functie de

intensitatea si locul hemoragiei.- Controlul ranii. Ranitul va fi dezbracat sau se va recurge la taierea hainelor in zona ranii

pentru a se putea aprecia locul unde se afla rana, intinderea si aspectul ei.- Curatirea ranii. In rana pot ramane deseori corpuri straine (pamant, nisip, bucatele de stofa,

cioburi) ce trebuie inlaturate cu ajutorul unei pense sterile. Cea mai buna curatire a plagii se realizeaza turnand apa oxigenata, solutie 3%. In spuma ce se ridica, se antreneaza majoritatea corpuri straine ce se gasesc in plaga.

- Spalarea si aseptizarea ranii si a zonei adiacente. O regula esentiala este de a nu lucra dinspre zonele vecine, spre rana, pentru a nu aduce microbii de pe pielea intacta in plaga. Rana se spala cu o solutie de apa oxigenata 3% sau solutie de rivanol 1‰. Spalarea se va face folosind o bucata de tifon prinsa intr-o pensa sterila. Dupa ce se spala rana, se trece la spalarea pielii din jur. Se face apoi o dezinfectie a pielii, prin badijonare cu tinctura de iod sau alcool.

Atentie: Niciodata nu se da cu tinctura de iod pe rana!Executarea pansamentului:

Faza 1. Daca avem la indemana praf de sulfamida sau Saprosan, se poate presara pe plaga. In lipsa lui este de preferat sa nu punem nimic pe rana. in nici un caz nu vom pune ulei sau alte grasimi, deoarece acestea pot fi daunatoare.

Faza 2. Aplicarea peste rana a catorva comprese sterile, in asa fel incat rana sa fie acoperita. Daca nu dispunem de comprese sterile putem folosi bucati de carpa curata.

Faza 3. Peste compresele sterile punem un strat de vata. Faza 4. Bandajarea. Trebuie sa respecte urmatoarele reguli: sa fie facuta cu miscari usoare, fara

a provoca dureri; bandajul sa acopere in intregime si uniform rana si circa 15 cm adiacenti; sa nu aiba excesiv de multe straturi de fasa; sa nu fie prea strans pentru a nu stanjeni circulatia sangelui in zona afectata; sa nu incomodeze ranitul.Daca plaga este mare, trebuie ca accidentatul sa fie transportat pe targa pana la locul acordarii unui tratament medical de specialitate.

54

Imobilizarea fracturilor. Fracturile sunt ruperi totale sau partiale ale unui os, determinate de cauze accidentale.Frecvent se rup oasele lungi ale membrelor, fracturile aparand cand osul este bolnav, sau la batrani, la care oasele sunt rarefiate.Semnele unei fracturi sunt:

Durerea locala care apare brusc, in momentul accidentului, este situata exact la locul fracturii, se exagereaza prin apasarea focarului de fractura si se diminueaza dupa imobilizarea corecta;

Deformarea locala, care tine de deplasarea fragmentelor din focarul de fractura si poate aparea in lungul osului sau in lateral;

Impotenta functionala adica imposibilitatea folosirii membrului fracturat. Echimoza (vanataia) apare la interval de 1- 2 zile dupa accident.

Semnele de siguranta ale unei fracturi sunt: Mobilitatea anormala la nivelul focarului de fractura, in functie de axele osului respectiv; Frecatura osoasa (zgomot de paraitura, care apare la miscarea sau lovirea capetelor

fracturate); Lipsa de transmitere a miscarii la distanta;

ATENTIE: Se recomanda a nu se insista prea mult la cercetarea semnelor de siguranta a unei fracturi, deoarece la mobilizarea capetelor osoase se poate provoca ranirea unor artere sau a unor nervi din vecinatate.

Imobilizarea unei fracturi se face astfel: Clavicula: se utilizeaza doi colaci de panza rasuciti si legati la spate; Brat: 1- 2 atele aplicate pe brat si apoi legarea bratului de torace; Antebrat: 1 - 2 atele aplicate pe antebratul respectiv si suspendarea antebratului cu ajutorul

unei fese legate de gat; Picior: de obicei imobilizarea cuprinde in intregime membrul respectiv. Pentru aceasta, in

cazul in care avem 2 atele, acestea se asaza fata in fata, pe partile laterale ale piciorului, in cazul in care avem o atela, o asezam pe partea laterala a piciorului si folosim, ca a doua atela, celalalt picior, legand strans picioarele victimei accidentului.Pentru fixarea oricarui tip de atela, trebuie avut grija ca aceasta sa nu apese pe rani sau sa produca rani accidentatului. Pentru aceasta orice obiect folosit drept atela va fi infasurat in fasa sau carpa. Ca regula generala, orice atela trebuie sa depaseasca deasupra si dedesubt ambele articulatii ale osului fracturat, imobilizandu-le.

Pentru victima accidentului suspecta de o leziune a coloanei vertebrale, masurile sunt urmatoarele: Se urmareste mentinerea permanenta a coloanei vertebrale in linie dreapta, capul fiind tinut

ceva mai jos decat picioarele, atat in timpul ridicarii cat si al transportului; Capul si gatul accidentatului se mentin intr-o pozitie care sa asigure permeabilitatea cailor

respiratorii superioare; Imobilizarea unui accidentat cu leziuni ale coloanei vertebrale se face pe un plan tare

(scandura lata, usa, etc.) pe care bolnavul este asezat cu fata in sus, intre perne sau haine, pentru a evita deplasarile laterale.

Triajul cazurilor pentru accidentaţ multipli:Trebuie facut un triaj al cazurilor, in cazul in care trebuie acordat primul ajutor, in acelasi timp, unui numar mai mare de accidentati, in functie de starea fiecaruia, astfel:Cazurile de prima urgenta, sunt cele in care accidentatul prezinta stop cardio-respirator, hemoragii mari, care nu pot fi oprite prin garou, hemoragii ale organelor interne, plagi mari la nivelul plamanilor, stare de soc;Cazurile de urgenta a doua sunt reprezentate de accidentatii cu hemoragii arteriale care pot fi oprite prin garou, plagi mari abdominale, amputatii de membre si mari distrugeri de oase si musculare, accidentatii care si-au pierdut cunostinta;Cazurile de urgenta a treia sunt cazurile de accidentati cu traumatisme cranio-cerebrale, vertebro-medulare si de bazin, insotite de fracturi si de leziuni ale organelor interne, fracturi deschise, plagi profunde, hemoragii de tot felul;Ceilalti accidentati intra in categoria urgentelor obisnuite.

55

Asigurarea unui transport rapid si netraumatizant. In functie de categoria de urgenta se acorda primul ajutor si se asigura transportul victimelor accidentului.Urmand indicatiile de mai sus veti asigura un prim ajutor mai eficient in caz de accident, pana la sosirea cadrelor medicale de specialitate.

Capitolul 12Legislatie, reglemantari, normative, instructiuni

TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII.

Legislaţia specifică. -Legea nr. 319 din 2006 - Legea securităţii şi sănătăţii în muncă.-Legea nr.64/ 2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub

presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil; -Ordonanţa nr. 60/1997 privind apararea impotriva incendiilorAlte acte normative:Codul muncii, Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii

produselor.

LEGISLATIE, REGULAMENTE, INSTRUCTIUNI.Legislaţie.-H.G. 1340/2001 privind înfiinţarea şi funcţionarea Inspecţiei de Stat pentru Controlul

Cazanelor, Instalaţiilor de ridicat şi Recipientelor sub presiune.-PT R1/2003.Colecţia ISCIR.Cerinţe tehnice privind montarea,punerea în funcţiune,utilizarea,repararea şi verificarea tehnică a macaralelor.

-Legea nr.64/ 2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil;

-PT R1-2003.Colecţia ISCIR.Cerinţe tehnice privind montarea,punerea în funcţiune,utilizarea,repararea şi verificarea tehnică a macaralelor.

-PT R14-2002. Colecţia ISCIR.Cerinţe tehnice privind introducerea pe piaţă şi verificarea în exploatare a cablurilor,lanţurilor,benzilor,funiilor,cîrligelor şi elementelor de legare şi prindere a sarcinii utilizate la instalaţii de ridicat

-Ordin nr. 382 din 10/09/2009 pentru aprobarea Metodologiei privind autorizarea operatorului responsabil cu supravegherea si verificarea tehnica in utilizare a instalatiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR - operator RSVTI

-Legea nr.319/2006 – Legea securităţii şi sănătăţii în muncă.-Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor.-Legea nr.10/1995 privind calitatea în construcţii.

-OG 129/2000 privind formarea profesionala a adulţilor cu modificările şi completările ulterioare.

12.1 Prescripţii tehnice si normative ISCIR56

Timp alocat: 4 ore

Prescripţiile Tehnice ISCIR pentru instalaţii de ridicat şi autorizarea personalului de deservire sunt normative care reglementează activitatea de supraveghere tehnică sub toate aspectele, de proiectare, construire, montare, exploatare, verificare, pregătirea şi autorizarea personalului de deservire a macaralelor şi instalaţiilor de ridicat.În temeiul hotărârii Guvernului nr. 19/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Industriei şi a Resurselor, s-a emis ordinul privind aprobarea Prescripţiei tehnice PT R1 -2003 ediţia 1" Cerinţe tehnice privind montarea, punerea în funcţiune , utilizarea , repararea şi verificarea tehnică , a stivuitoarelor", precum si Ordinul ministrului economiei nr. 2.154/2009 pentru aprobarea prescripțiilor tehnice PT CR 4-2009 „Autorizarea persoanelor juridice pentru efectuarea de lucrări la instalații/echipamente” și PT CR 8-2009 „Autorizarea personalului de deservire a instalațiilor/echipamentelor și acceptarea personalului auxiliar de deservire”

Scopul principal al prescripţiilor tehnice este crearea unui cadru legal unitar în vederea aplicării întocmai a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1340/2001 privind asigurarea protecţiei utilizatorilor , mediului înconjurător şi proprietăţii.Prevederile acestor prescripţii sunt obligatorii pentru toţi cei care montează, repară , întreţin , deţin , exploatează sau verifică stivuitoare .Toţi utilizatorii acestor prescripţii sunt răspunzători de aplicarea corecta a acestora.

Prescripţia tehnica PTR1-2003 are 10 capitole şi anexele A... .T . În cele 10 capitole şi 20 de Anexe sunt abordate toate problemele legate de proiectarea , execuţia ,montarea , utilizarea , întreţinerea , verificarea şi repararea stivuitoarelor

Anexele care interesează pe cei ce deservesc stivuitoarele sunt : ♦ PT R-1 Anexa A - REGISTRU DE EVIDENTA A SUPRAVEGHERII PENTRU MACARALE; ♦ PT CR-8-2009 - SECŢIUNEA a 7-a: Condiţii privind formarea profesională a macaragiilor

AUTORIZAŢIA personalului care deserveşte aceste instalaţii este obligatorie, se eliberează individual în urma absolvirii cursului de pregătire şi a promovării examenului final.

Condiţiile de autorizare a macaragiilor grupa E sunt :Au vârsta de cel puţin 18 ani împliniţi;Fac dovada că au absolvit cursurile de calificare / specializare în vederea autorizării de către 1SCIR-INSPECT IT sau fac dovada ca au calificarea în meseria pentru care solicită autorizarea în urma studiilor făcute anterior;îndeplinesc condiţiile de sănătate pentru manevrarea macaralelor si prezintă o adeverinţa medicală cu menţiunea "apt pentru prestarea activităţii de macaragiu";

Examinarea cursanţilor se face de o comisie compusă din : Inspectorul de specialitate al ISCIRINSPECT IT - preşedintele comisiei, Responsabilul cu supravegherea tehnică şi verificarea tehnică a instalaţiilor al agentului economic

deţinător unde au loc examinările practice Responsabilul cursului de calificare . Unul sau mai mulţi lectori ai cursului de calificare.

Examenul constă dintr-o probă teoretica finalizată cu "admis/respins"O proba practică finalizata cu "admis/respins".Candidatul respins poate să se prezinte la o nouă reexaminare Rezultatele examenelor se trec intr-un proces verbal în baza căruia ISCIR va elibera un carnet de autorizare candidaţilor admişi.Carnetul se înmânează personal sub semnătură de primire sau se dau la unitatea care a organizat cursul.În cazul pierderii autorizaţiei, pe baza unei cereri scrise a posesorului , însoţită de dovada publicării pierderii în Monitorul oficial al României, conform prevederilor legale aplicabile în astfel de cazuri, unitatea ISCIR INSPECT IT emitentă va elibera un nou carnet de autorizare.

Persoanele autorizate se prezintă din 2 în 2 ani la examinare medicală şi vor prezenta rezultatul comisiei de examinare anuală a stivuitoriştilor . Persoanele autorizate vor fi examinate anual pentru împrospătarea cunoştinţelor profesionale şi a deprinderilor practice de o comisie tehnică a agentului deţinător ( din care face parte obligatoriu RSVTI -autorizat ISCIR ) şi rezultatele se consemnează într-un proces verbal. Persoanele care nu se prezintă la examinările anuale sau răspund necorespunzător nu li se va acorda viza anuală şi li se va interzice manevrarea macaralelor.

Sancţionarea abaterilor comise de personalul autorizat:Sesizarea conducerii care va aplica sancţiunile prevăzute prin regulamentul de ordine interioară.Consemnarea în carnetul de autorizare a abaterii;

57

Aplicarea unei amenzi;Retragerea carnetului pe timp limitat sau definitiv după gravitate abaterii comise ;După 5 abateri consemnate în carnet, retragerea definitivă a carnetului.

11.2 Legislaţia privind sănătatea şi securitatea munciiEste reglementată de Legea nr. 319 din 14 iulie 2006 – Legea Sănătăţii şi Securităţii Muncii şi de Legea privind prevenirea si stingerea incendiilor (P.S.I.) Nr. 307/2006.Orice angajator este obligat prin lege (indiferent de câţi angajaţi are şi dimensiunea firmei) să asigure un instructaj de protecţia muncii angajaţilor săi.

Legea nr. 319 din 14 iulie 2006 – EXTRASE:Capitolul III SECTIUNEA a 7-aInstruirea lucratorilorArt. 20. - (1) Angajatorul trebuie sa asigure conditii pentru ca fiecare lucrator sa primeasca o instruire suficienta siadecvata in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in special sub forma de informatii si instructiuni de lucru,specifice locului de munca si postului sau:a) la angajare;b) la schimbarea locului de munca sau la transfer;c) la introducerea unui nou echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului existent;d) la introducerea oricarei noi tehnologii sau proceduri de lucru;e) la executarea unor lucrari speciale.(2) Instruirea prevazuta la alin. (1) trebuie sa fie:a) adaptata evolutiei riscurilor sau aparitiei unor noi riscuri;b) periodica si ori de cate ori este necesar.(3) Angajatorul se va asigura ca lucratorii din intreprinderi si/sau unitati din exterior, care desfasoara activitati in intreprinderea si/sau unitatea proprie, au primit instructiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate si sanatate in munca, pe durata desfasurarii activitatilor.(4) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca au dreptul la instruire corespunzatoare.Art. 21. - (1) Instruirea prevazuta la art. 20 alin. (1), (2) si (4) nu poate fi realizata pe cheltuiala lucratorilor si/sau a reprezentantilor acestora.(2) Instruirea prevazuta la art. 20 alin. (1) si (2) trebuie sa se realizeze in timpul programului de lucru.(3) Instruirea prevazuta la art. 20 alin. (4) trebuie sa se efectueze in timpul programului de lucru, fie in interiorul, fie in afara intreprinderii si/sau unitatii.

CAPITOLUL IVObligatiile lucratorilorArt. 22. - Fiecare lucrator trebuie sa isi desfasoare activitatea, in conformitate cu pregatirea si instruirea sa, precum si cu instructiunile primite din partea angajatorului, astfel incat sa nu expuna la pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala atat propria persoana, cat si alte persoane care pot fi afectate de actiunile sau omisiunilesale in timpul procesului de munca.Art. 23. - (1) In mod deosebit, in scopul realizarii obiectivelor prevazute la art. 22, lucratorii au urmatoarele obligatii:a) sa utilizeze corect masinile, aparatura, uneltele, substantele periculoase, echipamentele de transport si alte mijloace de productie;b) sa utilizeze corect echipamentul individual de protectie acordat si, dupa utilizare, sa il inapoieze sau sa il punala locul destinat pentru pastrare;c) sa nu procedeze la scoaterea din functiune, la modificarea, schimbarea sau inlaturarea arbitrara a dispozitivelorde securitate proprii, in special ale masinilor, aparaturii, uneltelor, instalatiilor tehnice si cladirilor, si sa utilizeze corect aceste dispozitive;d) sa comunice imediat angajatorului si/sau lucratorilor desemnati orice situatie de munca despre care au motiveintemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, precum si orice deficienta a sistemelor de protectie;e) sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca si/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoana;f) sa coopereze cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, atat timp cat este necesar, pentru a face posibila realizarea oricaror masuri sau cerinte dispuse de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari, pentru protectia sanatatii si securitatii lucratorilor;

58

g) sa coopereze, atat timp cat este necesar, cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, pentru a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca si conditiile de lucru sunt sigure si fara riscuri pentru securitate si sanatate, in domeniul sau de activitate;h) sa isi insuseasca si sa respecte prevederile legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca si masurile de aplicare a acestora;i) sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari.(2) Obligatiile prevazute la alin. (1) se aplica, dupa caz, si celorlalti participanti la procesul de munca, potrivitactivitatilor pe care acestia le desfasoara.

Legea privind prevenirea si stingerea incendiilor (P.S.I.) Nr. 307/2006 - EXTRASE

SECŢIUNEA a 6-aObligaţiile administratorului, conducătorului instituţiei, utilizatorului şi salariatuluiArt. 19. - Administratorul sau conducătorul instituţiei, după caz, are următoarele obligaţii principale: a) să stabilească, prin dispoziţii scrise, responsabilităţile şi modul de organizare pentru apărarea împotrivancendiilor în unitatea sa, să le actualizeze ori de câte ori apar modificări şi să le aducă la cunoştinţă salariaţilor, utilizatorilor şi oricăror persoane interesate; b) să asigure identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu din unitatea sa şi să asigure corelarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor cu natura şi nivelul riscurilor; c) să solicite şi să obţină avizele şi autorizaţiile de securitate la incendiu, prevăzute de lege, şi să asigure respectarea condiţiilor care au stat la baza eliberării acestora; în cazul anulării avizelor ori a autorizaţiilor, să dispună imediat sistarea lucrărilor de construcţii sau oprirea funcţionării ori utilizării construcţiilor sau amenajărilor respective; d) să permită, în condiţiile legii, executarea controalelor şi a inspecţiilor de prevenire împotriva incendiilor, să prezinte documentele şi informaţiile solicitate şi să nu îngreuneze sau să obstrucţioneze în niciun fel efectuarea acestora; e) să permită alimentarea cu apă a autospecialelor de intervenţie în situaţii de urgenţă; f) să întocmească, să actualizeze permanent şi să transmită inspectoratului lista cu substanţele periculoase, clasificate potrivit legii, utilizate în activitatea sa sub orice formă, cu menţiuni privind: proprietăţile fizico-chimice, codurile de identificare, riscurile pe care le prezintă pentru sănătate şi mediu, mijloacele de protecţie recomandate, metodele de intervenţie şi prim ajutor, substanţele pentru stingere, neutralizare sau decontaminare; g) să elaboreze instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor şi să stabilească atribuţiile ce revin salariaţilor la locurile de muncă; h) să verifice dacă salariaţii cunosc şi respectă instrucţiunile necesare privind măsurile de apărare împotriva incendiilor şi să verifice respectarea acestor măsuri semnalate corespunzător prin indicatoare de avertizare de către persoanele din exterior care au acces în unitatea sa; i) să asigure constituirea, conform art. 12 alin. (2), cu avizul inspectoratului, a serviciului de urgenţă privat, precum şi funcţionarea acestuia conform reglementărilor în vigoare ori să încheie contract cu un alt serviciu de urgenţă voluntar sau privat, capabil să intervină operativ şi eficace pentru stingerea incendiilor; j) să asigure întocmirea şi actualizarea planurilor de intervenţie şi condiţiile pentru aplicarea acestora în orice moment; k) să permită, la solicitare, accesul forţelor inspectoratului în unitatea sa în scop de recunoaştere, instruire sau de antrenament şi să participe la exerciţiile şi aplicaţiile tactice de intervenţie organizate de acesta; l) să asigure utilizarea, verificarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de apărare împotriva incendiilor cu personal atestat, conform instrucţiunilor furnizate de proiectant; m) să asigure pregătirea şi antrenarea serviciului de urgenţă privat pentru intervenţie; n) să asigure şi să pună în mod gratuit la dispoziţie forţelor chemate în ajutor mijloacele tehnice pentru apărare împotriva incendiilor şi echipamentele de protecţie specifice riscurilor care decurg din existenţa şi funcţionarea unităţii sale, precum şi antidotul şi medicamentele pentru acordarea primului ajutor; o) să stabilească şi să transmită către transportatorii, distribuitorii şi utilizatorii produselor sale regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, specifice acestora, corelate cu riscurile la utilizarea, manipularea, transportul şi depozitarea produselor respective; p) să informeze de îndată, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea şi stingerea cu forţe şi mijloace proprii a oricărui incendiu, iar în termen de 3 zile lucrătoare să completeze şi să trimită acestuia raportul de intervenţie; q) să utilizeze în unitatea sa numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, certificate conform legii; Art. 20. - Persoanele fizice, asociaţiile familiale sau persoanele juridice care deţin părţi din acelaşi imobil trebuie să colaboreze pentru îndeplinirea obligaţiilor ce le revin din prezenta lege, în vederea asigurării măsurilor de apărare împotriva incendiilor pentru întregul imobil.

Art. 21. - Utilizatorul are următoarele obligaţii principale:

59

a) să cunoască şi să respecte măsurile de apărare împotriva incendiilor, stabilite de administrator, conducătorul instituţiei, proprietar, producător sau importator, după caz; b) să întreţină şi să folosească, în scopul pentru care au fost realizate, dotările pentru apărarea împotriva incendiilor, puse la dispoziţie de administrator, conducătorul instituţiei, proprietar, producător sau importator; c) să respecte normele de apărare împotriva incendiilor, specifice activităţilor pe care le organizează sau le desfăşoară; d) să nu efectueze modificări neautorizate şi fără acordul scris al proprietarului, al proiectantului iniţial al construcţiei, instalaţiei, echipamentului, dispozitivului sau mijlocului de transport utilizat ori al unui expert tehnic atestat potrivit legislaţiei în vigoare; e) să aducă la cunoştinţa administratorului, conducătorului instituţiei sau proprietarului, după caz, orice defecţiune tehnică ori altă situaţie care constituie pericol de incendiu. Art. 22. - Fiecare salariat are, la locul de muncă, următoarele obligaţii principale: a) să respecte regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, aduse la cunoştinţă, sub orice formă, de administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz; b) să utilizeze substanţele periculoase, instalaţiile, utilajele, maşinile, aparatura şi echipamentele, potrivit instrucţiunilor tehnice, precum şi celor date de administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz; c) să nu efectueze manevre nepermise sau modificări neautorizate ale sistemelor şi instalaţiilor de apărare împotriva incendiilor; d) să comunice, imediat după constatare, conducătorului locului de muncă orice încălcare a normelor de apărare împotriva incendiilor sau a oricărei situaţii stabilite de acesta ca fiind un pericol de incendiu, precum şi orice defecţiune sesizată la sistemele şi instalaţiile de apărare împotriva incendiilor; e) să coopereze cu salariaţii desemnaţi de administrator, după caz, respectiv cu cadrul tehnic specializat, care are atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, în vederea realizării măsurilor de apărare împotriva incendiilor; f) să acţioneze, în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncă, în cazul apariţiei oricărui pericol iminent de incendiu; g) să furnizeze persoanelor abilitate toate datele şi informaţiile de care are cunoştinţă, referitoare la producerea incendiilor.

ATENŢIE – Se recomandă o bună cunoaştere a legislaţie în vigoare. Necunoaşterea legii nu vă scuteşte de nici una din sancţinile care se aplică în cazul în care o încălcaţi !!! Legislaţia Consililui Naţional de Formare Profesională a Adulţilor (CNFPA)Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor are rol consultativ în fundamentarea şi promovarea politicilor şi strategiilor de formare profesională a adulţilor. Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor coordonează şi controlează la nivel naţional următoarele activităţi: a) autorizarea furnizorilor de formare profesională, prin comisiile de autorizare judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti; b) elaborarea standardelor ocupaţionale;c) evaluarea şi certificarea competenţelor profesionale dobândite de adulţi prin formare profesională continuă. Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor îndeplineşte rolul de autoritate naţională pentru calificări.

Legislaţia în vigoare pentru formarea profesională a adulţilor:

OG nr. 76/2004 pentru modificarea si completarea OG nr. 129/2000 HG nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei

Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor HG nr. 887/2004 pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei

Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor, aprobate prin HG nr. 522/2003 HG nr. 1829/2004 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor

OG nr.129/2000 privind formarea profesionala a adultilor, aprobate prin HG nr.522/2003 Ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei si al ministrului educatiei, cercetarii si tineretului

nr. 353/5.202/2003 pentru aprobarea Metodologiei de autorizare a furnizorilor de formare profesionala a adultilor

Ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei si la ministrului educatiei, cercetarii si tineretului nr. 80/3.328/2005 pentru modificarea si completarea Metodologiei de autorizare a furnizorilor de formare profesionala a adultilor (nr. 353/5.202/2003)

Ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei si al ministrului educatiei, cercetarii si tineretului nr. 501/5.253/2003 pentru aprobarea Metodologiei certificarii formarii profesionale a adultilor

Ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei si al ministrului educatiei si cercetarii nr. 77/3.327/2005 pentru modificarea si completarea Metodologiei certificarii formarii profesionale a adultilor (nr. 501/5.253/2003)

60

Ordinul nr. 4543/468/2004 pentru aprobarea Procedurii de evaluare si certificare a competentelor profesionale obtinute pe alte cai decat cele formale

Ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei si al ministrului educatiei si cercetarii nr. 81/3.329/2005 pentru pentru modificarea si completarea Procedurii de evaluare si certificare a competentelor profesionale obtinute pe alte cai decât cele formale

Capitolul 13Teste pentru verificarea si evaluareacunostintelor dobandite

Teste grila propuse pentru examenul de autorizare / specializareProba Teoretica

Fiecare intrebare are 1 singur raspuns corect.

61

Timp alocat: - ore