S U P L I M DRUMUL SPRE PETROGRADA F O S T D E S C H I S ! . . .

SJîi entdţiosiant reportaj ds ră z b o i. — L u p te le s r â n i e i g d e là

K än g step . — Cum s e s p a r g ş î m c n e c re s s e e z e n a t e ie b o lş e v ic e

F R A N C M A S O N E R I AMr. 7 64 . — 33 S E P T . 1949_______ _________ ___ j y IWTEBESAWT Şi SE8ZAŢIQWAI STUDIU ASUPRA ISTORICULUI ACESTEI OAGANIZAtl/ }

gHIIiììiilliniHHIilHgHIIIIilllKIHIItWHIIIIIIIWaiHIIMHIflHHIIIIIIIIHIIIHIIIIiHillBllliiviliniiHllliHHeilI tìtóMIIOTiHIlHHmilIllllllIIIIIIIliiimHriHir'jVi ^ ìììlllVlimiG""111 jj '»m #u/ i j

i* E i* I-: F R o n T

qS « i»ÎS??NS A- : ° raşnl N a rw a , pustiit de bo lşev ic i; JOS P IA N G A : Faimoasele tun u ri ge rm ane cu trage re lu n ga ue pe coasta de Nord a F ra n ţe i ; SUS DREAPTA: U n -^ «P i°rt t - dC rI ^ P/ l n z ă n ă u n instan taneu pg câm pu l

lupta; JOS D R E A P T A : In apropierea Peîrogradulnl

rBECÖSeiBUSMTSHÜTURILE LIBERATEm ë

£ : ' -Ô§ m ïK /M m

î ! t ü r * “H: Sé Mï" •'l*V4 M S k i i i

-------------_ _ _ _ -----------

‘‘,,IW,ll!iHHHIllllUUII»llllHimillUi|Hllil|||IUIlllUHIlflll||||IHIIIIUIIIiliHmiUIHHI{|m IlilIliHlltiUIIIIIIIIlUIIIIIUIilIlilIlliitiiisiiiiniiiiiaiNTKKIRII. I

PIELE

Î!

CÂTE MAI AFLĂM I

In vremea, cea j:otoiitâ a păcii, î cine se mai gândea să scoată <1 inaiate?. altoia amintirea iiăţa- uiilor laiţ Rămâneau toaie cu­fundate în adânc ni uitării.

Bar acuin e vreme tie răz­boi. Ne feaîem cu bolşevicii, cu care ne-am mai ciocnit odată. Acum trăiesc din. n&u înaintea j noastră tcate păţaniile prin care am mai tiecut cu ei, ia vremea războiului trecut. Ceiee le-au în­cercat pe pielea lor simt zvâcni­rea tuturor celor iaduvatc atunci, îşi cercetează cotloanele amin­tirilor şi se simt îmboldiţi să le povestească şî altora.

Cu acest prilej, ailăm amă­nunte pe care altfel nu le-am mai fi aflat. Fiind păţanii f umi nu se întâmplă obişnuit în viaţă, < ele sunt destul de mişcătoare şi le urmăreşti cu multă sete.

Dar unde le găs«şti?Unele s’au tipărit odată. Dar ci­

ne mai ştie de ele? Sunt scoase la iveală acum, împreună cu amwu tirile care abea acum sunt pove­stite. Pe ele avem prilejul să le '-iţim acum.

Pe unele din acestea oi le dă d. H. Stahl în ziarul Acţiunea. De mai multe zile, le citim aproape număr cu număr şi se află încă in şir de tipărire. Găsim că ar fi foarte potrivit să fie tipărite ş* în volum.

Parcă ar fi fost alaltăieri. Aşa urmărim povestea celor înghiţite de ai noştri acum peste 20 de ani. Sunt atâtea amănunte, dintr’o viaţă încercată şi ameninţată, peste care nu poţi trece fără a striga: Vai bieţii de ei! Prin câ­te au trecut!

Se înţelege, acum, când ne ciocnim de aceiaşi bolşevici, toa­te acestea inviază din nou in mintea celor păţiţi, iar noi, oeice le aflăm, le urmărim cu inima mişcată. Deci aflăm lucruri de care habar n’aveam şi treoam cu ochii prin ele ca prin cetirea u- nui roman. Au fost însă mai mult decât un roman, fiindcă au fost pline de ghimpi.

D. Stahl povesteşte toate ace­stea cu mă estri a pe caro i-o cu­noaştem şi de aiurea. De aceia |j, toate acestea se cetesc cu into- res şi iute deschidem Acţiunea la pagina 2 să vedem ce ne maispune.

II

„DĂ O BANDĂ”

Ce-o fi asta? Găsim insă sci ia j astfel în art. din Universul (1 ', Aug. a. c.) despre scufundarea crucişătorului rusesc „Moscova” în apele Constanţei.

Ai crede că lipseşte un cu­vânt şi că ar fi trebuit scris: „Dă de o bandă”, caşi cum ai spune că ai dat peste o bandă de hoţi.

Dar nu e aşa. Rostirea în­seamnă cu totul altceva. înseam­nă că vasul s’a plecat pe o coa­stă. Aşa se zice în marină.

Au ciupit rostirea din franţu­zeşte, şi acum ceteşti din con­deiul marinarilor îmbinări de grăiri de soiul acesta. Se înţe­lege însă că n’aui niciun înţeles pe româneşte. Ce să înţeleagă Românul din „dădea de o baat- dă”? Dacă însă era scris pe ro­mâneşte că vasul s’a plecat pe o coastă, toată lumea înţelegea.

Iată de ce e rău să te ţii de graiurile străine. Nu înţeleae ®- mul, şi atunci pentru ce mai scrii?

ARHÎVI. SCRIBAN

R O M A N I !

J e r f a ceSer defo h o ta r e

t r e b u s susţinute p r in

— f a p te te p a t r i o t i c e ale

1 c e lo r de o ca sé. Sub• s c r ie ţ i , deci , la

j ÎMPRUMUTULr e î n t r e g i r i i

liKjtncru! T o ili itti p lineşte 50 ami

în treaga presă germ ană relie­fează activitatea extraordinară a ministrului Reichului, òr. Todt, cu prilejui aniversării a 50 ani.

Dr. Todt a devenit personalita­tea conducătoare prin creaţiile sale technice pentru Germ ania în funcţiile lui de ministru ai Reichului pentru înarm are şi m u­niţie, de inspector general pen1 ru apă şi energie, de împuternicit general pentru reglem entarea e- conomiei construcţiilor, de in ­spector general pentru misiunile speciale în planuil de 4 ani’, ca şi de şef al serviciului principal al techn&cei în N. S. D. A. P.. exer­citând o puternică şi binefăcă­toare in fluenţă asupra tuturor creaţiilor m ari ale techniced.

El a sistematizat metodic în­treaga activitate a administraţiei reuşind cu un bbirocratism de cele m ai scăzute proporţii să con­centreze toate forţele technice pentru crearea celor m ai mari capacităţi de producţie.

(Jltimul caz de clwmă a fo s t sem nalat asum 75 ite ani

D upă cum arată revista „Um ­schatt in W issenschaft und Te­chnik”, ultimul caz de ciumă în Germ ania, a fost semnalat la

sfârşitul lunei Iulie 1866 la G e l­senkirchen. Pe atunci au murit 4 oameni, dintre oare unul în trei ore. De atunci au trecut 75 de ani, fă ră ca ciuma să fi fost sem nalată in Germ ania.

Cel mai m are omnibus din Iwnte ai fo s t pus in circu laţie la Rom a

Cel m ai m are omnibus din lume a fost pus în circulaţie la Borna de către societatea de co­municaţii din capitala Italiei.

Omni’busele puse în mişcare de energie electrică, avi o lungime de 18 metri şi pot transporta 200 de pasageri. Cele m ai m ari om- nibuse de până acum cm în A- merica şi la Milano, având o lun ­gime de 14 metri şi putând tran­sporta 145 de pasageri.

Primul ajbisinîan care se fa ce cătugăr Cappucci n

In luna Mai 1938, pi-imul episcop <je j-iţ etiopian monseniorul elùda­ne Mariam, a adus la Roma pe Ab­ba Uokle M'coel, vicarul său, care fusese hirotonisit ca preot lia Aititie- nia, in Tigrai. la 20 August 1900. Nu- mitt maest.-u de liturghie şi condu­cător spirituali al Cotegiuihii Pontifi­cai etiopian cu toate că avea o vâr­stă înaintată şi-a manifestat dorin­ţa de a imbraca rasa Cappuccina. Dorinţa i-a fost împlinită z’lele tre­cute _ oăci după cum se ştie acce­sul in acest ordin este foarte ane- vo'os chiar si pentru persoanele în­cercate — când a primit rasa călu­gărească chiar din mâinile părinte­lui generai al Oappuiccmitar, in mă­năstirea delia Lovere.

Părintele Abba Uolde Mi«ael este primul ab’sinian oare imbraca rasa cappucci ni lor.

REŢETE MEDICALE, SFATURI PE ÎNŢELESUL TUTUROR, LĂMURIRI ASUPRA SIMPTO-

MELOR DIFERITELOR BOLI, TRATA MENTE PE C A R E LE PUTEŢ I

FACE SINGURI, FĂRĂ A J U - TORUL MEDICULUI, GĂSIŢI

N U M A I IN ADMIRA BILA R E V I S T Ă

l i MEDICUL NOSTRUA P A R E L A I Şl 15 A L E F I E C Ă R E I L U N I

J U C Ă R I I L ECând omul preistoric a luat

pentru prim a oară în mână o bucată de lut pentru a forma cu ajutorul unei unelte un chip de om, el nu s’a gândit să facă o bucurie cop iilo r lui, c i şi-a creiat un idol. Pe acesta l a a. dorat, crezând că-i poartă noroc la vânătoare, pescuit etc., că .l ocroteşte de elementele naturii. Totuşi'păpuşa poate f i conside­rată cea mai veche jucărie a om enirii. Aceasta era cunoscută atât de vech ii egiptieni, căi şi de babilonieni şi asirieni. !n Muzeul Asiei M ici din Berlin se găseşte o veche păpuşă din ala­bastru de origină babiloniană, căreia îi lipsesc membrele, dar la care se [toate vedea că acestea cu fost mişcătoare. Adeseori pă­puşile străvechi erau formule d in tr’un corp din pânză, um plut cu hârtie, cu capul din a. celaş material, pe care erau bro­date trăsăturile feţei, cu părul din aţă. Cu ocazia dezgropărilor s’au găsit o sumedenie de rochi de păpuşi, m ic i vase etc.

Dar şi alte jucării de cop ii da tează de acum m ii de ani. In îm prejurim ile localităţii Berch - tesgaden se ardă, de pildă, încă şi astăzi un cal, la care un fluer înlocuieşte coada, din secolul al 12-lea. 0 jucărie foarte asemă. notoire s’a găsit in mormintele ■jechilor regi egiptieni. In Asia Mică, oraşul Sardes era odinioa­ră celebru pentru industria sa de. jucării. In apropiere de Neun- dorf în Niederlausitz a fost gă­sită recent, în tr ’un mormânt de copil, o jucărie, constând din păhărele, vase şi ceşti m ici. A- ceastă descoperire nu este o senzaţie pentru arheologie. In Elveţia s’au găsit mai de mult obiecte din lut şi metal, asemţt- nătoare cu jucăriile; cop iilo r dm tim purile noastre. Zare din oase, si din bronz s’au găsit deaseme. nea în multe locuri. P r in evolu­ţia jucăriei din tim pul preisto­ric până în zilele noastre ni se prezintă un capitol interesau (t\ istoriei culturale, căci in juca. r ii se oglindeşte şi lumea adut ţilor.

După îmbrăcămintea păpuşi­lo r se poate recunoaşte moda respectivă ch iar dacă aceasta consta numai din piei etc. Aşa cum cop iii dinainte se jucau cu suliţe, cetăţi, armuri, platoşe miniatură, cei de astăzi nu re. nuntă să se joace cu automobile, trenuri, avioane, tancuri, sub marine miniatură, precum şi co­p iii v iito ru lu i se vor juca dela sine înţeles pi-obabil cu o ra­chetă universală miniatură sau cine ştie ce mai născoceşte creerul omenesc.

C l T î Ţ Ï

„ M A R IA N A "Creşterea părului ş* a unghiei

Recent a fost construit un a parat cu oare se poate măsura exact cât eresile părul şi unghia omenească.

Unghia creşte în 12 ore cu 0,04 mm; la prânz creşte cu 0,06 mm., în timp ce la miezul nopţii numai cu 0,02 mm.

Părul creşte mai repede. La prânz c.reşle ou 0.0S m.., iar ia miezul nopţii cu 0,01 mm.

%

NOVGORODULBASTIONULP E T R O G R A D U L U I

Coloane motorizat« g&rntane îmireptâmiu-se prin Novgorod spre Petrograd

Novgorodul de lângă lacul II in en nu trebuie confundat cu acel Nijni-Novgorod care se năşeşte la confluenţa flu­viului Oka cn Volga şl care s’a făcut cunoscut in urma deselor atacuri ale tătarilor şi prin isprăvile vestitului luptător şi conducător de ca­zaci, Stenka Razin, inamicul declarat al moscoviţilor. Nov. gorodul adică oraşul nou na- mit şi Novgorod-Velikij, adi­că „marele oraş nou’’ se So­seşte lăngă lacul Ilmen, a- parţinând regiunei Peters­burg.

Lacul ilmen prezintă ciu­dăţenia că schimbă suprafa­ţa şl volumul după anotimp, variind între 700 şi 1800 km. p. Apele turburi aie acestui lac sunt extraordinar de bo­gate în peşte. Râurile Mfta, Selon şi Lovat alimentează lacul cu apele lor dulci. Râul Lovat. cel mai Însemnat a- fluent al acestui lac, curge către sud şi se apropie de regiunile isvoarelor fluviilor Duna şi Volga. Un alt aflu- ent al lacului Ilmen este şi râul Volchov. Novgorodul so găseşte la 3-4 km. dela ieşi­rea râului Volchov în lacul

Ilmen. Acropolea străvechiu­lui oraş este o redută puter* nicâ, aşa numitul Kremlin, care posedă bătrâna catedra­lă Sofia, construită în anul 1045. Novgorodul este unul din cele mai vechi posturi înaintate ale expansiunii ger­mane din est.

Odată, când Wikingii nor­dici auzind strigătul locuito­rilor ţării oprimaţi şi lipsiţi ds ajutoare: „Veniţi şi ne conduceţi, căci noi nu putem să ne conducem singuri’’ . Wikingii au plecat imediat, emigrând intr’o colonie sla­vă de lângă lacul Ilmen, pe care au numit-o cu mândrie „Holmgard”. Aici a stat şl a domnit gloriosul Rurik, bi­ruitorul şi stăpânitorul unui vast imperiu, până in răsă­r it Be aici au plecat Varegii, Wikingii nordici dealungul

marilor fluvii către sud, in- temeind pretutindeni regale şl răspândind moravurile, dreptul şi ordinea Germani­lor nordici. Novgorodul, „Holmgardul” de altă data a fost leagănul regatului Va­regilor.

Atunci s’a desvoltat In pro­porţii nebănuite singura c o ­lo n ie slavă- «Icr-stind unul

din cele mai înfloritoare ora­şe comerciale ale răsăritului, înainte de a apărea puterni­ca hansă, înainte ca mândre- le lor corăbii să străbată şl să domine mările în lung şi în lat, înainte de a se ivi im­portantele plete şi cmptoare- le hansei. Novgorodul între­prinsese puternice relaţii co­merciale şi schimbări cu tru­faşul Visbi cu Danemarca si chiar cu Cons lan tinopolul. Negustorii germani călăto­reau până la Novgorod, pen­tru a face comerţ aici şi pen­tru a schimba cu produsele ţărilor acestui răsărit, pro­dusele muncii, sârguinţei, ar- tei, solului german. Mai târ­ziu, oraşul a devenit unul din cele mai importante ala hansei.

Numele Novgorod nu exis­ta pe atunci în limba germa­nă, ci marele Naugard (Gross Naugard), sau Neugard, era numele importantului oraş comercial dela lacul Ilmen. F.ste epoca despre care geo­

graful german, Sebastian Frank, descrie topografia şl obiceiurile acestei regiuni, bineînţeles, cu inerentele e- rori: „Negarte este un oraş mare; aici negustorii ger­mani fac mari afaceri, făcândschimburi cu piei preţioase şi mărfuri rare. Deasemenea mai cumpără argint şi mari cantităţi de peşte de nobilă calitate, prins în lacul Seldis; această ţară are 7 lacuri şi 3 fluvii. Germanii au creat bo­găţiile şi puterea Novgorodu- lui. Străvechea catedrală a- şezată in spatele zidurilor groase ale Kremlinului din Novgorod, era unul din cele mai minunate şi mai frumoa­se opere de artă, până s’a produs furibunda ură a bol­şevicilor distrugători de cul­tură, care au nimicit şi acea­stă operă arhitectonică. Bise­rica era vestită prin uşile sale numite korsuneze.

După o legendă rusească, aceste uşi au fost aduse io Novgorod de Sfântul Vladi­

mir cu prilejul cuceriri ora­şului Korsun. Bupă toată probabilitatea, aceste uşt inalte de 4 m. si late de 1 m. având sculptate scene bibli­ce, eu deosebită maestria sunt o operă a artiştilor ger­mani şi o dovadă a înaltei culturi de esenţă germană care domnea aici pe maluri­le lacului Ilmen. Bar pute­rea şi strălucirea vechiului Novgorod au trebuit să-şi plătească tributul lor timpu­lui şi vicisitudinilor vieţii. In Reich, decăzând puterea han- selor, au decăzut şi impor­tanţa şi starea înfloritoare a acestor oraşe.

Moscoviţii se uitau cu in­vidie şi cu ciudă la acest o- raş plin de viaţă şi de stră­lucire. Isbucnind certuri şi intrigi înlăuntrul oraşului, moscoviţii au găsit momen­tul oportun pentru a inter­veni. Marele Prinţ Ivan al m -lea al Moscovei a atacat prin viclenie la 1468 Novgo­rodul şi i-a dat foc. Bupă metodele obişnuite, cea mai mare parte a locuitorilor au fost târâţi în sclavie si trans­portaţi de acolo. Strălucirea oraşului a intrat în amurg sub stăpânirea moscovită.

La 1494 după confiscarea Şi închiderea comptoarului han­sei, a „curţii germane” gloria lui s’a sfârşit. Negustorii ger­mani au căzut in captivita­te. Şi 3 ani dearândul au tre­buit să îndure viaţa de tem­niţă, chinuri şi suferin}e, până când în 1497 au fost lă­saţi liberi. Bupă această lo­vitură, Novgorodul nu s’a mai ridicat Au mai fost pali­de licăriri de viaţă până când sângerosul ţar Ivan cel Groaz­nic a desăvârşit nimicirea complectă în 1578, sub pre­textul pedepsirii Novgorodu- lui, din cauza alianţei secre­te cu Polonia.

I

OP" RA DE AF TAwm

Ţinând ta subţioară un obiect în­velit în numărul 223 al „Monitoru­lui Bursei”, Saşa Smimov, fiu unic la mamă văduvă, făcu o mină acră şi intră în cabinetul doctorului Co- şelcov.

— A, tineire! îl întâmpină docto­rul. — Cum te mai simţi? Ce mai Spui?

Saşa începu să clipească din ochi, diiso mâna la inimă şi spuse cu glas tremurând:

— Ivane Nicolaevici, mama yă trimite multe complimente şi mi-a spus să vă mulţumesc... Sunt fiu unic la mamă văduvă şi dv. mi-aţi salvat viaţa... m'aţi vindecat de o boală periculoasă şi... nu ştim cum aă vă mulţumim.

— Lasă, tinere, îl întrerupse doc­torul, măgulit — Am făcut ceeace ar fi făcut oricare altul în locul meu.

— Sunt fiu unic la mamă vădu­va... Suntem oameni săraci şi, fire­şte, nu putem să vă plătim pentru munca dv. şi.,, ne e ruşine, domnule doctor, deşi mama şi eu... fiu unic la mamă văduvă, vă rugăm stărui­tor să primiţi în semn de recunoş­tinţă... acest lucru, care... un lucru foarte scump, din bronz vechi-, o rară operă de artă.

—• Pentra oe? 6e strâmbă docto­rul. Nu trebuia să faceţi asta.

— Vă rog să nu-l refuzaţi, — con­tinuă să bombănească Saşa, desfă- când pachetul. Refuzul dv. ne-ar jigni pe amândoi: pe mama şi pe mine... Obiectul e foarte frumos... E diaa bronz vechi. II am dela răposa­tul meu tată şi l-am păstrat ca pe o amintire scumpă... Ţaţa cumpăra bronzuri vechi şi le vindea amatori­lor... Acum, mama şi eu mine ne îndeletnicim cu acelaş negoţ...

Saşa desfăcu pachetul şi puse so­lemn obiectul pe masă. Era uin can­delabra scund din bronz vechi, exe­cutat artistic. Reprezenta un grup: pe un piedestal stăteau două femei în costumul Evei şi în atitudini pen­tru a căror descriere îmi lipsesc în­drăzneala şi temperamentul. Figu­rile zâmbeau cochet şi aveau aseme­nea expresie, încât ţi se părea că, dacă n’ai* fi datoare să susţină sfeş­nicul, ar sări dope piedestal şi ar face în odaie o orgie la care nu şade bine să te gânâdeşti măcar.

Duipă ce se uită la dar, doctorul se scărpină după ureche, sughiţă v îşi suflă neh oţărî t nasul.

— Adevărat, e un lucru minunai, ^.,3 ™ ^ e s c — bombăni el, — dar... cum să-ţi spun... e din cale afară de necuviin­cios...

— Dece adică?—• Nici şarpele-ispititor n’ar fi pu-

$*i

S I N G U R A R E Y I S T A S Ä R T Ä M A N A L Ä DE

SPECIALITATE

C i n e m a

publică în f ie ca re nu­măr ultimele ştiri cine­matografice, ecouri din

studiouri, scandaluri şi

excentricităţi ale v e d e ­

telor ecranului, precum

ţi aprecier i asupra p ro­

gram elor prezentate d e

c i n e m a t o g r a f e l e

Capitalei.

CIUDATA EPOPEE A UNU! C A N D E L A B R U

VECHI DE BRONZ, PE CARE SAŞA SMIRNOV,

FIU UNIC DE MAMĂ VĂDUVĂ, IL OFERĂ CA

RECOMPENSĂ UNIil DOCTOR SARE L-A LECUIT

DE 0 B O A L Ă G R E A Şl i ^ f i i C U L O A S Ă .După co ieşi din extaz, avocatul Cabina răsuna a'c urlete entuziaste

se uită speriat la uşă şi spuse: şi de râsete, care semănau cu neelie- laisă ia-ţi darul înapoi Eu n’am zături de cai... Daeă vreo artistă se primesc. apropia do uşă şi Întreba: „se poa-

__ Dece? se miră dorioi"»!. te?", se auzea numaidecât glasul ră-— Pentrucă... La m ia» vin mama, guşit al artistului:

clienţi... Apoi, mi-o msjmo do servi- ... Nu se poate, dragă. Sunt des- toare. brâeuî!

. . . . . — Nu, nu, nu! N ’ui voie să-l re- Dwpâ, spectacol, comicul a ridicattut să născocească mimic mai rău... fur;[ djn m&toi doctorul. Ar. din umeri, a dat din mâini şi a spus:Să pun pe masă această fantasma- 0 porcărie din partea ta! E un o- — Co să fac cu porcăria astaT gorie, Înseamnă s-ă pângăresc toata t>ioci fţ$ artă... aro atâta mişcare... Stau în gazdă! La minò vin artistei casa! expresie... nici nu vreau să aud ! Asta nu-i o fotografie, sxu poţi s*o

— Domnule doctor, ce părere ciu- ^ gU r ! bagi într’un sert ai-!dată aveţi despre artă! se supăra __ Barem dac& anumite părţi ale — Vindeţi-o, domnule, — a sfătuitSaşa. E o o-peră de artă, uitaţi-vă la t^p^ iu i ^ fj vopsite cu ceva sau peru cili e:rul, damadbiiind pe artist,ea! h atat de frumoaëu, şi eleganv»i, ^ ([0 viţă... In suburbie stă o bătrână, care cum*încât uni sentiment de veneraţi« îţi Da). doctorul a dat din nou din pără bronzuri vechi... Duceţi-vă a-umrple sufFetul. Când vezi asemenea mâii,T)ji a fuga deia Uhov şi, colo şi întrebaţi de Smirnova... 0frumuseţe, uiţi tot ce este pamân- mulţumit că a ştiut să scape de dar, cunoaşte orişicine. ttese... Uitaţi-vă, câtă mişcare are, s a rfus acasâ... Artistul a ascultat sfatul... >câtă expresie! ţ1 După plecarea lui, avocatul cer- Două zile mai târaiu, doctorul Co-doetoral — înţeles? orea bine toate ectă candelabrul, îl pipăi peste tot şelcov se găsea In cabinetul său şi

! L ; i ! ! aPJ locui şi, ca şi doctorul, se frământă se gândea la acizii colici. Deodata,™ ’ vreme îndelungată, întrebându-so uşa se deschise şi intră Saşa Smii-copn, cucoane... , „ ce să facă cu obiectul primit? nov. Tânărul zâmbea şi radia do fe-

— 1J trişte, — spuse Saşa, daca. -g» ^^ ]i]cru minunat, — medita ricire... In mână ţinea ocva învelit priveşti din punct de vedere al mul- ej ’— Ar ^ păcat ararne, dar ar într'un jurnal.ţimii. acest obiect de artă supenoa- {i 0 necuvimţă eă-1 ţin aici. Cel mai — Domnule doctor! începu, înă- , ră iţi apare în altă lumină... Dar, b|)n iucru ar {j s^_i dîi’-uesc cuiva, buşindu-se. Inchipuiţi-vă. bueuria: domnule doctor, ndicaţi-vă deasu- pjja^ daru di se ară comicului noastră! Am avut fericirea să găsim pra mulţimii, cu atât mai mult, eu ş aşcjjin. ’El, canalia, e amator de a- pereche pentru candelabrul dv.! Ma­cài prin refuzul dv. ne-aţi jigni a- g^mgjiea luoruri, apoi spectacolul ma o fericită... Sunt fiu unic la, ipä- dânc şi pe mino şi pe mama, Sunţ do azl se dă în beneficiul lui...”. mă văduvă... dv. mi-aţi salvat viaţa.., fiu unic la mamă văduvă... mi-aţi Zjg şi făcut. Seara, candelabrul, Tremurând de recunoştinţă, Saşa' salvat viaţa... Vă dăm obiectul care ţnvejjt cu grijă, a fost oferit- artistu- puse înaintea doctorului candela- ne este cel mai scump şi... îmi pare lui ş asci1jn. Tot timpul, cabina co- bruì. Doctorul deschise gura, vru să rău că n’am pereche pentru acest mjcului era luata cu aealt de băr- spună ceva, dai’ nu mai spuse nimic; candelabra... baţii cari veneau să admire darul, i se paralizase limba.

foarte recunoscător... Transmite ma- llllllillliuillllllltlllllllllllliiliuiiitlillllllllllltlilililllilfllilitlllllllllllltlllllliiilliillllll!mei complimente, dar zău, judecă şi d-ta, pe aici umblă copii, vin cucoa­ne... Dar, să rămână! Văd că nu pot să-ţi explic.

—• Nici n'aveţi ce să-mi explicaţi,— se bucură Saşa. Puneţi candela­brul aici, lângă vasul acesta. Ce pă­cat că n’are pereche! Ce păcat! Şi acum, la revedere, domnule doctor.

După plecarea lui Saşa, doctorul se uită vreme îndelungată, la cande­labra şi medita., »<•“ -v^ându-sa du­pă ureche:

„E un lucru minunat, iiam ce zi­ce, — gândea el. — Ar fi păcat să-l arunc... Dar nici să-l las aici nu-i cu putinţă... De... Ce problemă! Cui aş putea să-l dăruesc?”.

După o cugetare Îndelungată, îşi aduse aminte de un bun prieten al său, avocatul Uhov, carc i susţinuse un proces.

— Foarte bin«, — hotărî doctorul.— El, ca prieten, se jenează să-mi ia bani şi ar fi foarte frumos dacă i-aş dărui ceva. Să-i duc drăcia a- ceasta! Cu atât mai mul , cu cât e flăcău şi uşuratic...

Nezăbovind nici o clipă, doctorul se îmbrăcă, luă candelabrul şi se duso la Uhov.

— Noroc, prietene! spuse avoca­tului. Am venit să-ţi mulţumesc pentru serviciul pe care mi l-ai fă­cut... Dacă nu vrei să-mi iei bani, cel puţin să iei acest lucru... uite-!, dragă... E superb!

Văzând obiectul, avocatul fu cu­prins de o bucurie de nedescris.

— Ia uite, domnule! spuse, râzând cu hohote. E admirabil! Splendidi De una'e ai această minune?

ROM ANI,In acest ceas, când justiţia trebue să stăpânească lu­

mea, să facem dreptate ostaşului ţăran, dându-î pămân­tul biruinţei, dar şi plugul muncii.

AJutaţi-ne să împlinim această poruncă a dreptăţii,lată ce este „împrumutul reîntregirii“

M I H A I A . A N T C W E SC y_____________________V ice p re şe d in te le C onsiliului d e Miniştri

i

■ ■" VVVJ'vV yff MiMtfty'rTpr

ŞTIATI CE ESTEFRANCMASONERIA

7 Septembrie 1734.In „Saint James Evening Post"

apare următoarea notiţă:„Aflăm că nu de mult a luat

naştere, în casa Ducesei de Ports« mouth, o lojă de masoni liberi. Cucele de Richmond, întovărăşit de un lord englez, de Preşedintele Montesqieu, de brigadierul Chur­chill, de Edouard Young, secreta­rul „Ordinului de Bain” şi de Walter Stickland, a primit câţiva membri noi in această distinsă societate”.

La 20 Septembrie 1735, acelaş ziar anunţa:

Ducele de Richmond şl pasto­rul huglienot Désaguliers, so-au- tor al „Constitnţiunilor lojilor ma­sonice'’ au convocat loja la hote­lul de Bussy (Paris).

Preşedintele Montesijpteu, Conte­le de Waldegrave, ambasadorul M. S, Regelui pe lângă Şirele Franţei, erau prezenţi. Printre persoanele acceptate să Iacă par­te din acest ordin să cităm pe Contele tie Saint Florentin, secre­tarul de Stat al foarte creştines­cului rege al Franţei’'.

De fapt prima lojă masonică a fost întemeiată de către lordul Derwent Water, un infoca t iaco­bin, evadat din turnul Londrei, în atelierul unni meşter cismar Lu r é.

Tot în Franţa, in orăşelul Au- bigny din provincia Berry, lângă castelul „La Verrerie”, unde frăia frumoasa Ducesă Loraise de Ke- ronelle, spioana Ini Ludovic al XIV-lea, găsim urmele anei loji masonice. La Sain: Cannala, lân- gă Paris, exista o lojă masonică din care iusă nu ìSseam parte de cât membrii familiei! Sui lacob al Ii-lea, Stuartul detronat.

Cu toate acestea franc-masone- ria luase naştere ie Anglia, in a- nul 1717.

Originile ritdbpăirtaleale lo jilo r » .

Tot timpul Evului Mediu şi chiar la începutul Henaşterli, zi­ditori de biserici şi mănăstiri erau adunaţi infr’o corporaţie, a- dică în sindicate profesionale. A- cestea ascultau de o confrerie.

Ca şi alte corporaţinni, sindica­tul zidarilor şi al arhitecţilor» cu­noşteau anumite Inermi tehnice, al căror secret, foarte bine păs­trat. se transmitea din generaţie în generaţie. Dst secretele Mestati sindicat, spre deosebire de cele­lalte congregaţiuni, Sn trebuinţa semne magice şi chiar misticei

După Renaştere, co lo raţia zi­darilor dispare în Franţa dio can-

UN INTERESANT Şl SENZAŢIONAL STUDIU ASUPRA ISTORICULUI Şl S COPUR I L OR

ACESTEI

za drepturilor ce le sunt acordate, mai ales scutirea de impozite. A- cum, cel puţin în această ţara nu se mai clădeau mănăstiri.

In Anglia, încă la începutul se­colului al XVil-lea, corporaţia despre care vorbim ia un avânt şi mai mare. Apoi, după focul din 1866, Londra trebuia reclădită. Dar chiar îu 1702, preşedintele a- sociaţiei zidarilor este arhitectul Sir Christopher Wren, eel cara a ajutat şi care a contribuit la clă­direa catedralei Saint Paul şl a altor treizeci de biserici, „distrase de marele pârjol".

Snceputul unei c iade».

La începutul sc-coluhii al XVII- lea. Londra furnica de tot lelul de cluburi, ai căror membri aveau o- biceiul să se adune în dosul taver­nelor.

Ca să înţelegem mai bine acea­stă perioadă din viaţa londoneză,să ascultăm märt ari a mstil maxa savant:

„In lupta parimelo*1, cari pe a- tunci sfâşiau AsgHa, societăţile secrete deveneau ţintele comueio ale iacobinilor învinşi De ele se serveau aceştia pentru intrigile lor. Cele mai frecventate cluburi erau fără îndoială societăţile se­crete, dar mai ales cea mai veche dintre ele, acea a masonilor'’.

Acestea sunt spusele Iui Ber­nard Fey, profesor la Collège de France, autorul celebrai cărţi „Franc-Masoneria şi Revoluţia intelectuală a secolului al XVIII- lea”.

La 24 Iunie 1717, patru duhuri fuzionează, astfel ia naştere „Sta­rea Lojă a Angliei”. Ca preşedinte este ales Antonia Sarer.

Prin această alegere se începe rrAi.rea cruciadă a lojilor.

Timp de câţiva ani, loja, a că­rei activitate nefastă va avea atâ­tea consecinţe dezastruoase, se conformă unui statut foarte con­fuz, are resurse foarte mici şl des- făşură o activitate inofensivă.

Dar in 1723, sub impulsia Duce­lui de Warîon, marele maestra al lojei, apare lucrarea pastorului presbiterian Anderson şi a pasto­rului hughenot Jean Désaguliers „Constftuţiunilc de franc-masoni, conţinând istoria şi datoriile şi regulele acestei vechi şî respecta­bile fraternităţi'’.

Această carte era menita să fa­că legătura dintre lo ji Ba era bi­blia neuii biserici masonice.

i-o ja se itK teieaaé în

In Franţa reuniunile societăţilor cn aparenţă masonică, na crsu

de fapt decât întruniri de oameni cărora Io plăceau viaţa uşoară.

Dar încetul cu încetul atmosfe­ra lojilor se schimbă. In adevăr burghezii, intelectualii şi nobilii nu se put«av întruni decât ta sânul lojilor masonice fără a Es compromite.

Loja Începe să facă adepţi. Se crease o întreagă frazeologie ri­tuală, din ce în re mai pompoasă, se introduce moda simbolurilor şl a magiilor, se atribue diverşilor membri titluri bizare, ce-i drept,

Unui rănit, o ucraineancă îi dă de băni

dar cart satislăcsau vanitatea ce­lor ca Io obţineau (Mason perfect, Alesul celor 15, Cavalerul Orien­tal«!, Cavalerul Occidentului,Pliscul celui iu ai mare secret,c- î<5-}.

fa& î» scastea fascinau pe no­rii»», cari alergau deavalma să se t&Seris în rândul masonilor.

i^ g e n d e le masoneriei,..Mulţi sunt cei cari au vrut să

explice originile străvechi ale ma­soneriei.

Bineînţeles că în cadrul unui scurt reportaj nu ne putem ocupa de toate teoriile elaborate in ju- rul acestei chestiuni Dar să le menţionăm totuşi pe cele mai in- semnate:

După unii, masonii sunt urma­şii cavalerilor cruciaţi, cari in- forcându-se din expediţiile lor, a- duceau secretele lojilor. Aceste secrete erau păstrate în Ţara FA- yăduinţii încă de pe timpul Esee-

(Continuare în pag. 6)

ORGANIZAŢII SECRETES

De curând savanei au reuşit să fabrice un nou produs sintetic, care înlocuieşte mica şi chiar pielea. Din lut se fabrică o massă moale, elas­tică. care are însuşirile vaselinei. A- pBcată pe obiecte, formează un strat neted, care rezistă la aciduri, ule­iuri şi grăsimi, însă se dizolvă în apă. Sub presiune mare, încălzită la 400— 500 grade QeLsius, această massă devine indisolubilă, izolează în contra curentului electric şi are însuşirile materialului mica, care e mult mai costisitor. Şi mai preţios,

produsul devine in legătură cu celu­loză. W

Sub o presiune anumită se pro* duce o massă asemănătoare cu per­gamentul, prin care nu se face mi­mai economie de lemn, ci şi de ptelô de poi-c, aceasta fiind înlocuâtă cit ceva mai bun. Rezistenţa acestei hârtii din lut este incomparabilă. Insfârşit au fost pielucrate şi fibre, tratate cu aceasă massă. în ţesături’, care nu lasă să pătrundă apa ş* sunt foarte rezistente, având astfel o întrebuinţare multilaterală.

Jfr'ţ|||!tll>illlllili!i!llllliilill|lill!l!IIIIIIIIIIIIlll!!llllllllllllllllllllllllllllllllllllllllll>illll

IIIIIIKlIIIIIIIIIilIllilIllilHIIIIIIMflIIIIIHIIIIIIIIIilIllllllllllllilIllllllllllllllllllllllllIHUl Pentru Patrie ei s'au je rfit, dându-şi v ia ţa . =Vouă nu vi se cere decât să a ju taţi Ţara. 5Subscriind la împrumutul REÎNTREGIRII |

tlHHMItlHilfllllll!iil!lllli!lliliSEIIIISCIIIllllllllllililllltllllIIIIIIIIIIIIItltlll!llllllllillilllllK

O A D E V Ă R A T Ă R E V E L A Ţ I EC O N S T I T U E IN P U B L I C I S T I C Ă R O M Â N E A S C A APARIŢIA CĂRŢII DE MĂRE Şl COVÂRŞITOR RĂSUNET :

D r. MIA R A L P HPE BANCA ACUZĂRII

CEREŢI-O C H AR ASTĂZI CH IO ŞCA RILO R DVS. IN C O LEC ŢIA

ROMANELE CAPTIVANTE"250

PAGI Nf

l i ’

PIELE DE PORC DIN LUT

NOU® EUROPĂ: 400 DE MILIOANE DE LOCUITORI PE 6 MILIOANE KM. PĂTRAŢI

In ziarul „Narodny Politika“, fostul şef de stat major, gene­ralul Emanuel Moravetz, relie­fează extraordinarele modificări din punt de vedere politice, cari s’au întâmplat în Europa in timpul celor doi ani de ras boi. Până în anul 1938, Europa er» împărţită în 29 de state, dintre cari. în afară de Germania şi I- tal'a, 27 de ţăn erau dominate din punct de vedere politic şi e- conomic de Anglia.

In anul 1939 au dispărut 5 state, dintre cari 4 s’au incor­porat vohmtar Axei, al cincilea stat. Polon ia, fiind scos de sub influenţa Angliei in urma deza­strului său militar. In anul 1940 politica germană a putut să mai câştige pentru noua ordine eu­ropeană. alte 5 state, iar in a- nui 1941, încă 3 state.

In cursul celor 22 de luni dc răsboi, Marea Britanie a pierdut influenţa exercitată asupra a 24 de state, însumând 240 mii. dc locuitori. Astăzi, după doi ani de răsboi. noua Europă inumala o populaţie de peste 400 mii. de locuitori pe o suprafaţă de G mil. km. p., considerăndu-se şi teritoriul cucerit si Incorporat teritoriului european în ultimele două luni, care cuprinde 1 mi­lion de kilometri pătraţi cu mai mult de 50 mii. de locuitori.

In comparaţie cu războiul mondial, industria germană a Intrat în răsboi cu o neînsem­nat de mai mare capacitate de propucţie şi această depăşire a potenţialului industrial englez cu toate furnizările americane, sporeşte necontenit.

Anul viitor se va realiza o de­săvârşită ai’tarliie în noua Eu­ropă, în acea privinţă materia primă ş> producţia, în care si­tuaţia războiului împotriva An­gliei poate fi continuat cu totul cu alte mijloace, decât acelea

din timpul răsboiului mondial.Până în Iunie 1941, forţele ar­

matelor germane au nimicit pe continentul european 300 de di­vizii ale aliaţilor britanici şi ale corpului expediţionar, nimicind aviaţia Poloniei, Norvegiei, Bel­giei, Olandei, Serbiei şi Greciei, însumând mai mult de 10.000 de avioane. Marina de războia germană şi arma aeriană au scufundat până la sfârşitul luă August, un tonaj de 13,2 mii. to­ne de vase engleze, în afară de un alt tonaj, însumând peste 800.000 de tone, care a fost ni- micit. prin acţiunile armatei i- tallene. In plus. un tonaj de 5 mH. tone a fost scos din uz d»n cauza gravelor avarii suferite. Aşadar. Marea Britanie a pier­dut 60 la sută din tonajul vase­lor sale.

CWar dacă Industria america­nă va accelera producţia sa în­tr’un ritm fără precedent, depu- nând sforţări supraomeneşti,totus va fi absolut imposibil să se creeze înzestrarea şi punerea pe picior de răsboi a 450 de di­vizii pe care Germania Ie-a în­vins, luându-le ca pradă întreg materialul de război.

E demn de remarcat că pen­tru pregătirea şi furnizarea ma­terialului de înzestrare a unui efectiv de 450 de divizii, necesită cel puţin 5 ani făcându-se efor­turi extraordinare.

Iar pentru construcţia a 25 mii de avioane pe care Anglia şi aliaţi le-au pierdut până în prezent. Statele Unite au nevoie de doui ani. Industriile america­ne şi britanice nu vor putea re­face în acest războiu, decât o părticică neînsemnată din pier­derile suferite pe front.

Tocmai în aceasta constă ma­rea deosebire dintre răsboiui ac­tual »1 răsboiui mondial.

(Urmare din pag- 5) j ailor, conU *». :lla Chris.

] Alţii cifc_ - : - •- - - _ : ■ masonilor I a fost in evreii _ sei năşeau în captivitatea Faraonilor,

Moise a tost iniţiat îa misterele feîabilor. 3S1 » accsteînvăţături preoţilor evrei cari le-au păstrat. Eolon a construit chiar templul sân conîorm ritului masonic.

Alţii susţin pur şi simplu ca masoneria datează încă de pe vremea lui A d ara. Unii sunt rfa părere că primul om a fost ini­ţiat în tainele masonice chiar de Creatorul lui, alţii din contra că el a fost iniţiat dc Satana.

O altă legendă susţine că in- h ’cnul din subteranele tempiu- jai lui Soljmoiî se află o lespede

• care se găsea o lamă de aur •' ," 3 cara era seri- adevăratul nu­li al Atotputernicului. După dis. fi 'x é r p r e a templului câţiva iniţiaţi

M i găsit această taină, dar peu-

itru ca numelo Creatorului să nu S » divulgat au topit-o. Ei nu-şi transmit decât oral acest nume.

Oricare ar fi veracitatea acestor iSjjijade, este fapt precis că ma- ţbuil au introdus în Franţa, idei- ■c engleze, moda englezească şi fp 'rKul cb's,cuţiunilor parlamenta­ra, ’ ’

Masoneria este elementul dî- sglrant al vechei societăţi catoli-

* c » şi monarhice din Franţa.

I R e v o l t 4 > ^ f r a n c e z ă u ş j m s s s m e r ia * . .«•" Revoluţia franceză este în mare { parte opera masonilor. Chiar du-

■ pă mărturisirea celor mai credin­cioşi „frafi”, conducătorii Franţei revoluţionare au fost masoni.

In adevăr Iosef Bonaparte era „Mare Maestru”, cancelarul Cam- basérées era ajutorul lui, Eugeniu Beauharnais era „Comandantul Marelui Consiliu’’ etc. etc.

Masoneria a obţinut dela Impa­rai mari beneficii: Universitatea,

resiieciarca articclslor Concorda- < telai vi Insfârşit aplicarea Coău- J iui Civil. jf

După revoluţiile din 1789, 183# i şi 1848, sa simţea nevoia unei cărţi Ü3 . ..ar.aă. Re bert Vallery- Padot, nepotul unui călugăr dă la iveală o carte în care arată roiul internaţional al masoneriei şi al acesteia în alegerea lui Louis Philipe.

La 12 Mai 1848, Ducele de Pal­merston, descrie în ziarul mason „Globul” un plan de politică ex­ternă, proect care capătă întreaga aprobare a împăratului.

La 29 Septembrie 1870, se pun bazde celei de a treia Republici franceze care va căpăta un guvern în care nouă membri, din un­sprezece erau masoni: Gambeta, Crésaieux, Arago, Ferry, Picard, Glais-Besoin, Palletan, Jules Si­mon şi Garnier Pages.Cea mai mare sfrălw-

cire...Franc-masoaeria atinge cea mai

mare strălucire pe timpul afacerii Dreyfus când ea pretinde că lup­tă pentru triumful adevărului şi al dreptăţii

Guvernul influenţat de loji, în­cepe o campanie anti-religioasă, rupe relaţiile cu Roma catolică şi desfiinţează congregaţiunile.

Insfârşit după războiul din 1914- 1918 masoneria a reuşit să impu­nă întemeierea instituţiei dela Geneva.

Dar instinctul conservării de si­ne, este mai puternic decât orice speculaţie politică. Deaceea naţio­nalităţile, pe care masoneria vroia să le desfiinţeze, se răscoală con­tra ei.

Cea mai însemnată sucursală a masoneriei este „Marele Orient1’. Era o lojă la Paris, a cărei filo­zofie consta în ateism şi anti-ecle- stiastîcism.

__Acum încă masoneria a fostînvinsă. Lojile au fost dfceolvate iar lumea a scăpat de ele, ca de un coşmar urit...

6

REPOHÏÀJ = B E =

H Ă S E C S Î U

ATERISAJ ■INTR’ UN IAD BE FOC

PERSPET5ILE UNEI LUPTE Cü CELEBRUL AS AVIATIC, MAIORUL M O L S N Ä R I

A u a R M M B R n M a M B B iB iB B H iiB a g M H H M a H iB e a a in a B f iM SB aB B B aB B B aB EB B aaB eB B aB eaaantsB aB fnaH iiaaaaaaB B aaB i

Prima oară când l-am întâl­nit pe aeroportul X, maio­rul Molinari, era îmbrăcat cu un palton albastru închis, de o factură amplă care-i accsntua linia de atlet elegant, în stare să poarte cu acelaş desinvoltmă măffiiuşi de şase once ca şi uni­forma de mare paradă-

El sosise de curând dela Cara­cas (Venezuela).

— „Nu mai puteam să rămân acolo” — mi-a spus.

I»a Caracas, maiorul Molinari a fost ataşat aeronautic al Italiei şi timp de doi ani cât a stat acolo şi-a slujit ţara cu acelaş cald pa­triotism ca pe front

O salopetă făcută c o s ! m k » « I u n u i p u s tn ic

tfiis munţii Anziior

Molinari, după cum se ştie, este socotit ca unul din cei mai buni aviatori acrobaţi din lumea întreagă. Temeritatea lui a umplut publicul de groază şi de admiraţie, dar în acelaş timp a atras atenţia guvernelor străine asupra calităţilor excep­ţionale ale piloţilor italieni şi a- supra perfecţiunii materialului nostru.

— „Bar — adăugă el — odată cu intrarea noastă în război am început să nu mă mai simt bine acolo, şi am cerut să fiu reche­mat”».

La întoarcere drumul, cel pu­ţin din punct de vedere al chilo- metrllor, a fost lung. Molinari a fost nevioit să facă un fel de în­conjur al Americii de Sud: Ca­racas — La Paz — Santiago — Buenos-Aires — Rio de Janeiro, înainte să se poată îmbarca pe un aparat al companiei italiene LA .T .L

— „Mi s’a promis comanda u- nui grup de vânătoare. Este ceea ce am visat!”

Câteva zile mai târziu l-am în­tâlnit r .laş aeroport. De data asta t orăcat într’o ciudată salopetă de piele galbenă de cu­loarea mnştarului cu pete cafenii, ca pieile vechi cu care se legau altădată cărţile. Mi-a explicai că această piele şi-a procurat-o ^ela un pustnic din munţii Anzi şi că este moale ca mătasea şi în sta­re să apere corpul de frigul cel mai aspru.

In timp ce Molinari îmi dădea aceste explicaţii, Ia marginea cealaltă a aeroportului mai mul­te avioane „Falchi” (pe româ­neşte „Şoimi”, aşa sunt numite avioanele de vânătoare italiene)e-fiM *1 nn î'M lin zhflT.

i n atu on de luptă se întoarce ,, rănit” dintr’o misiune...

O „cătană” scriind acusă, pe genunchi într’o

tranşee...■3HBaaaa0aaaflaaflaaBaBBaaaaaaai

— „Ah! — exclamă deodată Molinari — uitasem să-ţi spun că mi s’a dat comanda unui grup de vânătoare”.

Câteva minute apoi „Falchi” alunecă lin şi scurt pe teren şi se desprinseră uşor de pământ dis­părând printre nourii albi ca o spumă.

P rim u l xhoar de ră z b o i^ c&uiel încununat

c m « f e â m l ă

După prunul zbor de război Molinari era acelaş pilot de mare clasă de înainte, iar

inamicul şi-a dat cu prisosinţă seama do acest lucru.

In prima misiune de sub 06- manda lui Molinari, formaţia ita­liană a fost atacată de aviaţia de vânătoare adversară, foarta nu­meroasă, ca de obicei, căci ina­micul preferă, cel puţin pc cerul greco-albanez, să concentreze nu­meroase aparate pentru ca să ac­ţioneze in massă şi să învingă. Această tactică este toarte con­cludentă în ceea ce priveşte ma­terialul şi piloţii întrebuinţaţi de inamic.

Urmă o luptă scurtă după care, formaţia inamică, sui eri ad pier­deri simţitoare, risipită şi doso- rientată a fost constrânsă să £a§a în vreme ce vânătorii italieni ur­măreau aparatele inamice răs­pândite, ca să le împiedice să se regrupeze şi apoi să le atace li­nul câte unul şi să le doboare. Molinari se găseşte deodată în poziţie defavorabilă faţă de un ad. versar care a apărut ca din se­

nin. Acestuia, Molinari i s’a în­făţişat ca o pradă uşoară şi dea- csea începu să-l atace sigur de el. Bar, ca să-i răsară pe neaştep­tate lui Molinari în faţă, pilotul vrăşmaş, care era un excelent vânător dar mai ales un aerob ni de prim ordm, a fost nevoit să facă o serie de acrobaţii, de fente şi eontj-afente. I*a începutul bă­tăliei el a simulat o prăbuşire în vrilă şi apoi pe îuriş, a revenit pe câmpul de luptă. Toate abili­tăţile şi truda lui, însă, s’au lovit de măestria undi alt acrobat şi vânător, de data asta, de Biare marcă.

In clipa !n sare Molinari Şi-a slat seama do primejdie a şi găsit chipul prin sare să iasă din în­curcătură. Adversarul îl ataca de sus. Printr’un violent câferaj, demn de un comandant italian, ieşi din câmpul tirului inamic.

Piept la prept ea» cfaiş- m a m s l ş i cm m o a r t e aCu o nouă manevră Molinari

izbuti să treacă alături de advar-

sarul său. Câteva clipe cei doi a- viaiori au zburat unul lângă al­tul cu o viteză de peste £09 km. la oră. Când doi adversari sboa- ră unul lâr.gă altul, poziţia lor este aceia?, căci nici unul nici ce­lălalt nu pot ataca în voe.

Cea mai inare parle a avione- lor noastre şi unele tipuri engle­ze cum sunt „Kloster” au mitra­lierele în motor, ele fac corp cu capota motorului. Aceste mitra­liere nu sunt paralele ci uşor convergente, aşa că cea mai mare parìe a massei de foc şi puterea ei se află în punctul în care tra- eetoriile se întâlnesc, punct care în medie se găseşte între o sută şi două de metri.

îndemânarea vânătorului, zbu­rând cu 483 la oră, constă în a ataca pe inamic atunci când îl vede ajungând în punctul în care se concentrează massa de foc, în al prinde la intersecţia tirului, astfel ca printr’o singură raială de cinci sau zece filoanţe maxi­mum să-l doboare.

(Continuare în pag. 10)

!?iC£PE 0 LUPTĂ APRIGĂ CU 4S0 KM. \re mk.. - piept ta piept, i n f r u n - \T M VRĂŞMAŞUL Şl MOARTEA - „ L Ă S A ­ŢI MĂ SĂ F I U ÎNGRIJIT B E S t i ţ l A M E A “

IBBBBBBBBBBBBBBBBBBBaBBBBBaaBtgl

7

— M’a pus doctorii! la reg brânză, fructe şi apă. Altceva, nu

__O fi ştiind ce spune. Apro;de mult îmi spusese nevasta să inv't la masă. Vrei să vii mâine1?

__ Popândăm nu mai poate saaudă clac sonul automobilului de când...

— Hai, spune!— De când unul a fugit cu ne-

vastă-sa într’o maşină, acrim n e teamă să nu i-o aducă înapoi.

or: când am vă- logodnică. Era în

însemna.

masa ! Mitică

P e tandem : — Ne~am înţeles, cine ajunge întâi î! aşteaptă pe celă la lt î...

i— Ce vârstă îmi dai, d-le Mitică?s .— Douăzeci şi cinci de ani, coniţă. -— O, eşti foarte drăguţ/ — Eu, ca să zic aşa, coniţă, fac

totdeauna rabat de 30 la sută.

UN PR O C ll

Localu l a îost închis pentru că a contrail Da, s’a procedat mai p ractic : a fost ifc

— Faci pe grozavul când sputi cănu orezi in nimic. _

__ Chiar aşa nene Mitica, inucred decât în ceea ce înţeleg.

__I.a urma urmei este acelaşi lu­cru.

dacă e femee amant ce înseam-

Coane Mitică ată îşi ia un

Adulter, puiule. Şi dacă îşi ia doi Lăcomie!

— Stâpânul'iii i-e mila s’o taie de tot; iti că îi trebue.

— S ’a isprăvit; mâine îmi dau demisia din Societatea pentru protecţia animale-

— Ibric na avut noroc nici cu o nevastă, nici cm alta, întâia i-a fu-

Şi-a doua? doua a rămas.

— Nene Mitică, îmi pare că-ţl baţi joc de mine închipuindu-ji că sunt un bou.

—• Viai de mine, dragă, eu nu ju­dec niciodată pe cineva după apa­renţe.

*— Când s’a însurat, Papuc spunea

că-i vine să-şi mănânce nevasta »şa de mult ţinea Ia ea.

— Şi acum ?— Acum ii pare rău că n'a mân­

cat-o.

— Frate spiţeriile, venii la d-ta să-mi dai ceva ca să pot dormi.

— Nn pot coane Mitică, fără reţe­ta doctorului. N ’iam voe.

— Cum nenişorule, nai voe să-mi dai nişte prafuri contra puricilor? Că eu din cauza lor nu pot dormi.

— Ciudat I Ă la din oglindă e gata şi eu nici cravata nu m i-am pws-o !

— Eh, s’a însurat şi Prichindel, săiracu. Se simţea nefericit, singur, în casă.

— l)a?— Şi acum se simte foarte bine,

singur... afară! — Ce mai calea valea, o femee

are vârsta pe care o simte.

— Da, dar din păcate ea nu-şi s i mt e n i c i o d a t ă vârsta pe care

Chelner, dă-mi o porţie de gre­şeli de tipar.

— N ’avem aşa ceva, coane.— Caută, mă! Le-am găsit în lista

de mâncare.[U JUST iii la legea speculei, şi totuşi, e deschis ?, (s patronul şi lăsat liber localul. — Şeful meu s’a însurat cu dacti­

lografa.■— Şi cum trăieşte?— Destul de bine. Atâta numai că

înainte dicta el, şi acum dictează ea.

o are

— Ai urmat sfatul meu, d-le Mi­tică? Ai numărat în gând oa să poţi adormi?

— Da, am numărat până la o ju­mătate de milion.

— Hahà! Dar după aceea ai ador­mit zdravăn?

__ Nu Se făcuse ziuă.

Cine -te-a lovit, mă la ca,p? Nevastă-mea. A aruncat cu niţ- »ri.Dar florile nu puteau să-ţi wm- ipulBa da, căci era şi glv.vegiwl cu

— Ce zici de cele douăsurorl?__, j>;i. cea inarc seamănă enorirt

cu cea mică. . .Dimpotrivă, cea mică seamana

cu cea mare.

Mitică ascultă, înveselit, rècJama- ţia unui pasager la hotelul din Cons­tanţa la care trăsese şi el.

Domnule, protesta pasagerul către patron, n’am putut să dorm. Toată noaptea s’au bătut şobolanii în camera mea.

Mitică, împăciuitor:Ei. mai lasă şi; d-ta. La preţul

pe care ţi l-a luat nrj putea să-ţi dea lüpte de tauri!

i A • ^

uni àiKl îi trebue talpă pentru pingele îşi ia cât

— Explică-m i acum, cum se face că am găsit în casa dam itale b icicleta stăpâ­

nului dnmitale.— N u m i pot aminti. D a t in ii puţin

timp sa mă gândesc.— B in e . Iti d an doi an i.

Ater isa j sntr’ un Iad de foeO altă Sîijă a vânătorului esìe

şi aceia lie a se aşeza înir’o po­ziţie ilia care să trngă asupra inamicului iâiă ca el să-l poaiă tinti, ha aceasta se poale ajuajj8 plasându-te deasupra, dedesuMuî sau în flancul inamicului. AsUei s’a născut. de pildă, „marele salì” pe care piloţii ce sunt ur­măriţi, il fac ca să ajungă la coa­da aparatului inamic de unde pot tragie fără să fie ochiţi.

Încep© <0 Iispfă ep ică ».Zburând unul alături do celă­

lalt, adversarii pot să se priveas­că în faţă, să se recunoască, să se studieze in voe, să-şi suprave­gheze unul altuia mişcările, dar nu pot să-şi facă nici un rău. Ca duelul să ia un sfârşit, unul tre- bue să renunţe la această pozi­ţie. In cazul nostru cel care a re­nunţat a fost pilotul inamic, ce s’a scoborît în vrilă. Această tac­tică, însă, sa a izbutit să ia pria surprindere pc Molinari. El a tu­tuit manevra adversarului şi ia aceiaş clipă îşi dădu drumul in vrilă. Inamicul reia linia fie zbor şi în aceiaş clipă faca acelaş lu­cru şi Mûlinarï. Iată-i din nou aripă lângă aripă. Sunt atât de aproape unul de altul încât îşi urăd fulgerând privirile de după ochelari respiraţia cum se ră­reşte, mâinile cum strano cu pu­tere coiKQSizîîe.

De odată aparatul inamic îşi dă {'îruiîMs! pentru a treia «ară în vrilă. Concomitent face acelaş lucru şi pilotul italian, ca şi cum "o singură comandă ar stăpâni a- mândeu» avioanele. Linia de '■'■bor o ian amândoi tot în acslaş tipp şi astfel se găsesc din nou arînă lânssă ariuă,

Moliuan mi-a paves a i ca tie data aceasta a văzut pnvirüe aa- versarului pîerzându-şi hoiârîrea în câteva m tturi. ifira in'tic; a- çela care îşi uă drumul in vriiă mu trenue să supravegheze uscat aparatul iui; se asvarie şi revme pe linia de zbor ori de câte ori îi place, celai ait, insă, în aiarâ de aparatul lui este nevoit să su­pravegheze şi pe cel al adversa­rului. care nu trebue să-1 piardă din vedere nici o clipă ca să ttu-i scape nici cea mai imperceptibilă din mişcări, să nu întârzie nici o sutime de clipă care ar putea să-i fie fatală; cel care izbuteşte să realizeze acest tur de forţă tre- bae să fie, fără îndoială, un foar­te mare pilot; de acest lucru şi-a dat seama aviatorul inamic şi din această pricină îl priveşte pe Molinari, în timp ce zboară ală­turi cu 458 la oră, cu ochi rugă­tori aproape. Dar în aceste mo­mente oamenii nu cunosc mila. Tot coborînd aparatele au ajuns Ie câteva sute de metri de sol. Inamicul, făcând o tentativă dis­perată îşi dă drumul din nou în vrilă.In sfârşii, clupă o luptă CEE «an adversar pe mă> sura iwig Molinari ieşi

Mneitoa*— „Eu, după el!... — ne poves­

teşte Molinari — şi scoboram me­reu... Pâmântui se apropia în chip înspăimântător. Aiunci am întrebuinţat manevra supremă".

— „Ce manevră”?— „lngädne-mi să nu ţi-o des­

tăinui, Innădue-mi să-ţi spun nu­mai că este <0 mişcare concepu iă pentru momentele supreme, o a* crobaţie şiea fie sseentat şî foar­te primejdioasă pa care. In ex- chibifiile mele, n’am executat-o de cât foarte rare ori... După o® am tras de maneta mitralierei, am simHî o smudnitură atât de puternică încât şi aparatul meu s’a (!ntr(‘ini!''st sì i’~ mo-

(Urmare din pag. 7)

ment am avut impresia precisă a catastrofei... Am cofoorit mauja şi aparatul a luat docil poziţia normală. Atunci am întors capul. Sub mine, la câteva sale de me­tri, aparatul adversarului era în flăcări”...Rănit, dar biruitor, «lu­pă lîiB duel aerian stră­lucit, M olinari este dDe-

corat pe câmpI*a câteva zile după această iz­

bândă, Molinari a fost rănit in­tr’o luptă şi decorat pe câmp.

Şi de data aceasta, câţiva „Fal­chi” au angajt o luptă cu o esca­drilă întreagă de ..Glostar”. Lup- ta, ca deobicei, a fost grea. lVtoli- nari dela început a doborît un a- vion inamic şi în timp ce urma­rea altul, observă că unul din oamenii lui se află în luptă cu trei adversari. Acest pilot, cel mai tânăr din escadrilă, ataca cu îndrăzneală dar fără experien­ţă. Era pentru prima sau a dona oară când lua contact cu inami­cul. Fără să esites comandantul grupului îi sări în aţntor _ elabo­rând pe unul din vrăşmaşi

— „Dai! începusem să-i număr. Nădăjduiam să ajuan cel puţin la... o jumătate duzină, când deo­dată am simţit o lovitură puter­nică la picior. Aveam impresia că mi s'a srtrebit sau tăiat cn lo­tul piciorul. O sudoare rcce, în­gheţată, îmi cuprinse tot corpul. Aparstu! nu mai asculta de co­menzile mele”.™

ÂterisaJ in m ijloc iii ■unui fo c de iad

Rănit la picior, cu aparatul io-‘ vit, Molinari nu şi-a pierdut to- tuş sângele rece. Nu-i mai rămâ­nea decât să-şi desprindă lega tu rile, ceea ce a şi făcut, şi să cau­te un loc pentru aterisaj. Aşa a ajuns până la valea Voiusei. Pre­tutindeni însă, locuri neprielnice. Stăpânindu-şi încă aparatul şî nervii, Molinari îşi dădu seama că pe o colină din stânga râului sunt grecii, iar în dreapta italie­nii şi că aparatul nu va mai pu­

tea plana multă vreme. Trebuia să aterizeze. Şi diutr’o parte Şi din cealaltă soldaţii îi făceau semne şi trăgeau în el pentrucă mitralierele aparatului continuau să deslănţue rafale de gloanţe şi nu le putea opri din cauza unui defect al opritorului, lovii de un proectil. Grecii l-au luat drept un „Falco” iar italienii drept un „Gloster” (amândouă tipurile sunt biplane).

In sfârşit, printr’un efort supra omenesc şi cu o îndemânare de care este in stare numai un as de mare clasă, Molinari izbuti să aşeze avionul pe o mică insulă a râului Voiusa în apropierea linii­lor italiene. îndată după aterisaj un grup de bersalieri trec râul, iau pe rănit în spate şl-1 dac co­lonelului.„Lăsaţi-m ă să fiu îttgri-

j ii «le sofia meaPDupă îndrăcitele rafale de mi­

tralieră şi văzându-1 îmbrăcat in­timo salopetă atât de ciudată, co­lonelul l-a luat drept un aviator inamic din care cauză i se adre­sează Sn limba franceză.

Msliuari dându-şi seama de si­tuaţie îi răspunde foarte senin în aceiaş limbă:

— „Je suis italien, mon colo­nel” !

Urmă o clipă de tăcere şi apoi eu taţi izbucniră în râs.

Transportat la spital, a fost vi­zitat tie comandantul unită til ca­re i-a adus Medalia de Argint câştigată pe câmpul de onoare. Molinari a cerut să nu fie trimis în tlalia ca să-şi poată relua co­manda grupului de vânătoare cât mai de graba,

— „Altfel de ce m’aş mai fi în­tors din Venezuela? Dacă vreţi să-mi faceţi o plăcere lăsafi-mă să fiu îngrijit de soţia mea. Este doctoriţă si tot timpul a ţinut să-mi arate însuşirile ei profesio­nale. De data aceasta voi putea-o mulţumi”.

Este de prisos să spunem * că Molinari a îost satisfăcut.

Pao lo Zappa

CiL MAP M A M CLOWN AL LUMIIOiownul care a avut, cei mai mare

succes cândva în lume este desigur Grock. de origină elveţian, numin- du -se de fel Adrian Wett ach. A fost cei mai mare clown muzical şi ex­centric. A început, cariera la vârsta de 7 ani. apărând in circ; a fost a- poi chelner, profesor de călărie şi de limba franceză la contele Beth- len.

Apoi şi-a încercat norocul cu di­

feriţi parteneri pe scenele varieteu- rilor, dobândindu-şi în 1915, cu re­vista „Watch your Step“, remimele său mondial. In 1930 celebrul clown a editat biografia sa sub titlul „îmi place să trăiesc“, în care povesteşte aventurile sale din timpul turneelor prin lumea Întreagă. A turnat un mare film si si-a luat chiar docto­ratul în filozofie.

psaEie iB B a a B a M H M ^ a a ea ìi

CITITI i lH

M A R I A N A Nr. 63

TRISTUL DESTIN SENTIMENTAL

il u z ie s a u p ă c ă l e a l ă

o p l im b a r e p r in in s t . d e în f r u m u s e ţ a r e

VREAU Să FIU INFIRMIERĂ

CE ESTE EUDEM IA

PORTRETUL C H IN EZESC

I DESCOPERiTI-VĂ S IN G U R Ă FERICIREA

sigf»Sih

B» 11 kl 13 Si « tg BipaaMia!»

sh

kM«3S£H)öm

BBBBHBBBBBaBBaBBaBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBrţa

Fel de feliititiuumiitmimmimìmìmHummuiii

Dunărea şi Elba Segate pr întinam canal

In urma dispoziţiei ministrului comunicaţiilor Reichului, d. dr. I. Dorpmüller, o parte a apei Elbei, între Paodubice şi Prerau, va fi diri­jată printr’un canal spre canalul Oder-Dunărea pentru a se crea ast­fel o legătură între Elba şi Dunăre, Lucrările vor fi executate sub auspi­ciile autorităţilor Saxoniei şi Boe- miei Moraviiei, cărora li s’au şl pus la dispoziţie mijloacele necesare.

P es te un m ilion de „ f e t e în casă“ în Germania

Număr-ua fetelor şi femeilor între­buinţate în gospodăriile germane a crescut, în ultimii 8 ani, dela 500.000 la peste un milion.

In ciuda acestei dublări, numărul nu poate satisface cererea din ce în ce crescândă, care dovedeşte îmbu­na laurea condiţiilor de trai în Ger­mania.

C'8*ea$»e şi cea*cetare ci itemaicţaraf ică

In jurul unei serii de publicaţi uni. „Creaţie şi cercetare cinematogra­fică“, UFA a editat un nou volum despre „Drumul filmului dela ideie până la prezentare“.Cartea oferă o privire generală asu­pra oraşului cinematografic din Ber­lin UFA şi conţine mult© lucruri, care interesează pe fiecare cinefil.

Festăvităţile in terna­ţionale da muzică din ¥ en e fia

La 8 Septembrie are loc la Vene­ţia, în palatul Vendramin, un con­cert dedicat lui Richard Wagner, dirijat de Bernardino Molinari.

Programul cuprinde „Simfonia în do major“, a cărei primă executare a avut loc tot la Veneţia, câteva săptămâni după moartea lui Richard Wagner; în afară de aceasta „Cân­tecele Wesendonck“ şi „Siegfried Idyll“. Ou ax:est. concert se inaugu­rează festivităţile internaţionale die muzică, care au loc in cadrul Bi en- nalei din Veneţia,

Efectu l cu loriiorMulte influenţe ciudate există a-

supra vieţă umane. Astfel, de pildă, culorile au o influenţă nu numai- asupra trăirii sufleteşti a omului, ci şi asupra simţului mirosului şi al gustului.

Cæsa u n w s'a rsàsc&ìf f o m fe t ö i >isl lin s& m ii Poşta le S nternafionale transf orinata In ntisxetc

Poşta Reich ului a transformat în muzeu casa unde s’a născut la 7 Ianuarie 1831 Heinrich v. Btepfan.fondatorul Uniunii Poştale Interna- 1, onale. Casa se află în localitatea Sielp din Pomerania şi adăposteşte acum toate relicvele omului de nu­mele căruia se leagă măreaţa reali­zare a Uniunii Pestale Internaţio­nale,

(È" tBa jaaß Siti Éi » , t&Ä S Ir’’issĂstăstîM

COnÉorm unui ordin ai ministeru­lui agriculturii bulgar, toate-mânîls- tirile Bb*garl«t. al căior număr este de peste 300,. suut. oblicate să insta­leze până la sf? -ri'nl anului 1942 o fermă de păsări. O prescripţie ase­mănătoare a fosv dată pentru toate morile.

10

UN OMORIntr’o zi pe când mâncau, mania cSstiae bani ne urmă că întnnm* .. . . , . , -

lui Vanuşa Kuzin zise fiului ei: In situi Iui’ ® ? Ş? f 11 tr1ce.a P ™ sf)a,e Şi nebăgare de seama, pe o fată scw— Trebue să te du-ci la mrncă in toare « V w PJ una vara Mi- picioarele incep sa i se mgreue; ou ţa şi grasa, a cărei faţă înrosilă d«.

oraş!... S n v J J l l ■ c-u , VassiliOsa greu îşi ţâra paşii prin zăpadă. Pen- băutură părea o masă de carne sul)Vanuşa nu răspunse Gu buzele i se r , " s „ V? Jf lnCî“ pU.lr-1 tru ° ?JfPă n. sb« ră gândul la maică- umbrirea sprâncenelor groase ca

umflat? im b u f ,T c u ' s Ä U l i Ä S p Ä ^ S " * '' - , 1e mustăţi * care începu să r f vÎncruntate. urmă Înainte sa cairota î » ____ c — Ea acuì]acum stă la căldură si eu n^ sc^:

mar de frig pe drumuri... 1>lne- nu poţi să bagi de seamăPe urmă oboseala mai crescu şî ^ tn lr ’nn^ilt al * k a i~

Z £ i r S m a T ţ â n i" ardea la i c o ^ V a Ş ş a Ä<*-, . vaô^ê^^trâiüciïo^ele'-i “ « e d ecâ t,a ™ lucru= să meargă repe ° ™ ^ and la masa Şi se îndreptă în-

__ „ ,, pe întinderea albă acoDerită de e> cat nla* repede, să ajungă în o- »r.-, __ . - , .Sa ma duc? Şi pentru ce? Şi zăpadă a câmpurilor Sub picioare raş’ sa se încălzea«^ «=» „ ri;i, 5*a .™g> Pot sa ?ed alci?

învârti repede carto- zăpada înghetată sr.ârfîifl T"vi>f pm ìn neai

Încruntate, urma înainte să cureţe departe în ’oraş să se bace undw icartofii copţi, suflându-şi din vre- portar şi să iâ de nevastă nu "neme in vreme. în degete. Vassiliosa, ci o fată de târg.. 1

V pn,vea dulos ?b ral° - începu sa se lumineze; soarele“ J ™ fraged şi suspinând in- rasbmd puteica întunericului ar:m.e , CS CU Voioşie strâllir.itnan»l».i’— I rebu-e sa te duci.

Vanuşa iarăşi ful printre degete.

_ ____,_______ sa *e încălzească, să se odih-zăpada îngheţată scârţîia puternic ,n,easca 5‘ să bea un pahar cu ceai.r i A 7 .. ________ _ l l ü f f f ü n m £ J . 1 • i î işi Vanuşa, a,şa pe neaşteptate, în- Mer« ea [ne^ \ înainte îndobitocit, jos ^üenU del^hafnä rftmn co __ J cu uinp.ru mrimti n,* nn^.vi niûA.rt J gu ici ui ueia na ina

Şezi!Vanuşa lua un scaun, işi dădu in

d u T e t n ^ r lopor> k>4 * ** cepu să mormăe*un cântea Ceîe *60 cu «merii îndoiţi, cu capuY plecat r ic H * * * * * ’du te m oraş de copeici îi sunau îndemnător în nemai vazand nume prin puterea ta lunie-i aici?

— In oraş l Dar caţi ca muie nu buzunar si cântecul îi aducea multe Vlsc0luh" : într’un răstimp auzi sue- totdeauna aici e lume multa...«unt aoolo cu topoare ? planuri şi vise fm m oLe de viitw ,mlul unei ® <*n l dela o fabrică. dela ţara??

atunci îa-ţi şi lop-ata. Acuma-i In mersul voios împrăştia zăpada Yanu5a se opri o clipă ca să-şi -nai Da-vremea cand se umplu pivniţele cu cu picioarele, pieptul i se deschidea desmorţească trupu! şi suspină. îşi — Ai von it să cauţi de Uicru, selemne: _a>i să_ tai lemne,^ ai^ să des- larg ca să soarbă aerul rece si tot sco»se banii care sunau ia buzu- vede... Dar nu prea merg bine tre-carci cartami, sau ai^să găseşti tu sufletul părea că i se umple” de în- nar> băgă în gură ca astfel zurui- burile pe aici...fn lm l3 a C-a mi nl9r i , de credere în sine, de îndrăsneală- ina- tuJ lorJ a nu atragă luarea aminte i — Aşa?

S f r ^ r — t i s , * Pâre, ^ Ï Ï Â £ L — -•“ *J nimic. f>e Pe drum se mtalni cu mai mulţi un nour negru căzut din înălţimi — N ’ai găsit de lucru nână acum?

Iată! să>? cp . iL f ui?ran? murise oameni din sat, care-I priveau cu Pe pământ. Departe, undeva se auzi — Nu... Mori de foame,zul dat ’ atiînc^'nftnhm er' î n ^ I>ran P l,ltă bunătate. Vanuşa umflându-şi ^ o biserică toaca de vecernie şi Un băia» se apropie de dânşiipentru întâia h“«. * grop®Ve’ buiîa de sus, privea cu mândrie mi- yantul împrăştia pretutindeni în strecurându-se printre grupuri ’S ,3 i o 1 oara baruse nachm, cuţUe-i mustăţi îngheţate de‘ promo- împrejurimi sunetele înăbuşite ale « ' 1 grupuri.

S Şl de atunci tre- ro^că. Acum vedea şi el ce mustăţi clopotelor.•prâncenele încnmtâte° cândito?- fnJînoase , avea"\ . — Mulţumesc lui Dumnezeu, căcând îl întreba ceva ’miiini lui’ e(>parte a drumului,, un co-rb am ajuns tocmai la vreme!... şoptirăspundea scurt, a^pra, făcea ^ negn' “ se Vanuşa tatăl său.

Să ne aduci ceaii porunci Van«_ Şa Şi începu să privească mai cu lua­re aminte pe vecinul său.

Părea^ un om de vreo 25 de ani; un şal îi acoperă umerii. Fără barbă şi sprâncene, lung uscat, stătea aple.

trftna

ceasparale

i—- O rublă şi 60 copeici., '— Ce vrei să faci cu ele ?...

i— Mă duc...Te-ai botărît ?

— Da...1— Du-te dnagul mamei... când

pleci ?—• Mâine...A doua zi des de dimineaţă dutpă

ce primi binecuvântarea mamei lui,Vanuşa îşi strânse bine chimirul, plimba pe zăpadă. Vanuşa flucră; Şi scoţânduşi căciula unde-şi înfipsese toporul, îşi îndesă corbiü îl privi de aproape liniştit cruce, căciula până peste urechi,’ îşi vârî şi părea că VTea să se apropie mai mâinile în . nişte mănuşi şi după ce mult de el. Vanuşa plescăi odată din H

mâini ca să-l sperie, dar pasăreanu se^clinti din loc. Vanuşa intră inlr’o cârciumă. Un rodnl

II lăsă în pace'să-şi caute ------J 41drum.

^ s c r i i t o r r u s , d © Si c ă r i l l m o a r t e S U S » = cunoscutul, îşi strâmba buzele-i sub— — tiri într’un surâs şi murmură:

I peefà se pare că nu sunt străini 1 ^ Ì«” ,r,L,î!,,ină 5i cădulâ= = ÎŞi scoase apoi picioarele de sub

I actualii conducători ai bolşevicilor | de^flMlllltMllllllillllflllllllllMlllltMIIIIIIMIIIIIIMIlllllllllllllllMMIIIIIIIIIIUIIIIIIIillllltli^ slea- ' an<l Pc

— Poiate să găseşti de lucru.

îşi făcu

se mai cioşmoli zise:— Mă duc..._— Dumnezeu să te aibă în sfânta

Iui pază; fii ou băgare de seamă cum te porţi cu orăşenii, căci sunt

Pe Vanuşa îl prinse mila de acest om.

— Ah> drăguţule, câţi mai samt ca mine aici! Sunt aşa de mulţi ca frunzele îngălbenite ce cad din pomi toamna !... Ia priveşte tot no­

de aer greoi, umed, îl învălui; simţea aCCSta de aici; toţi cat,'ă de ciwn_căldura aceasta moleşitoare — Vrei să bei jn ceai m mine?

Ln.?1 . “ Hi mulţumesc; am bău, mai« n i v l ü n i n « , f l . 1 w , • » p c Jet ct 1JI Il<r /,<», 1 «W . l l u O l l l c t l J 1 V \JLJ1 a X iU I u l u w i U l UV/ _ _ _ I ţ i

lor re ieş i mai bT de jl‘,natate de driun. Un vis- ger. Bagdadia joasă înegrită de înainte...Ia băutură eol groasmc mcepu sa-şi poarte pu- ^ m rachiul, fumul de tutun, il izbi Aşi vrea mai bine un păhăruţ de

_ T Bin« ‘ bine si Va ausa îsi in- tc„nIepo^te campii. Vârtejuri de in‘run mod 0daIa *fra Ph,na rachiu, dacă nu te-ai supăra...desă si urni b in e 'c l i io H T l can desprinse parcă de pe var- de oameni şi în amestecul acesta. Un suspin luJlg 5i scăpă prinlre

1. « ft,î dehiişoarelor apropiate, îl izbeau m inabuşala aceasta Vanuşa, pe ju- «Jinţîde ziuă La câţiva paşi de bordeiu ,tărie îngheţâiiidu-i obrazul si ră- ”*‘i ‘a,e ameţît’ buimăcit, încercă o Vanuşa întoarse ou limba baniise opri- mama-sa ră/imată de i>oir ,<lu Huca- °<lata vântul învoi- plăcere nelămurită. Se s[recura ce-i aVea în gură, se gândi o clipătă « vó rbeT dar X v w L * burandu-se, ii Iran tea la picioare o pruitre mese uşor ca sa-şi gaseasca apoi pomnci.7aîi mimai «».-.«■! ’ magia de zăpadă voind parcă să-i un loc. ■ — O jumătate de rachiu şi două

oprească calea; mai apoi îl Smpin- Cărăuşi cu^ feţele înveselite de pahare...çea dela sţ>ate ca să-i mai uişureze băutură^ lucrători zdrenţăroşi, oa* Necunoscutul surâse fără să zică

drumul. Bolta cerului civi încărcată meni fără nici un căpătâi ocupau nimic.de nouri negrii; vântul, în fuga-i toate locurile. — Unde dormi? II întrebă Va-

nebunS, urla sălbatic, nevoind să Privirile tuturor se îndreptară că- nuşa.Ştie de nici un potrivnic ce i s’ar fi tre dânsul. Un găitan înalt, slab, — Aproape de aici... Plătesc trei

! Şi deodată il ouprinfiê o duioşie P«s In dnuRmi-i. Cu greu Vanuşa cu părul roşu, îi făcu semn să vie copeici... Dar dumneata ?neştiută pentru mama lui, părere m«I putea desluşi căruţele şi oa- spre dânsul, şi întinzându-i mâna — R" c,;"'de rău pentru Sat, pentru borde lui menii cu care se întâlnea pe drum. îi zise: lor vechiu. Rămase o clipă nemiş. Cu ochii închişi, in Întuneric, — Bună seara băete ! cat, ascultă; dar run mai auzi nimic; prin furtună, mergea mereu ina- Vanuşa, chemat aşa pe neaştep- mamă-sa intrase în casă. Şi în lini- frite! Intr’o vreme simţi cum o du- tate, se întoarse repede şi izbi din şt ea aceasta care-l Înconjura, sus­pină din greu si plecă la drum î » a - -----------------------------------------------iute prin Întunericul nopţii- inillllllllllllllllllilIIIHIIIIHIIIIIIII

Apucă de-a huigul câjnţ«ik»r; in-

zea numai glasul,— Să nu bei, c’a! să mori... Să te

fereşti de femeile stricate de prin oraş... ,. g.

.Vanuşa suspina Incei: T ^ — Rămâi ou bine.

cepu Să-şi facă f e l de f e l de pterairi I III IHIIH llll IHIIllIlIHIiHIIHII im nde viitor; poate să iBfcuteaseă să “ — —

DE IIUIIIIIIIIIIIIIIMIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII

Eu, nu ştiu, de-ai>ia ara venit.— Dacă vrei haide cu mine...— Dacă zici ?•— Se-înţelege... cum îţi zice ?— Ivan Kuzin... Dar D-tale ?— Salakin Eremei.Se priviră şi surâseră in tăcere.

Băiatul le aduse rachiul. Vanuşa um­plu paharul Iui Salakin, care se r;-

iContinuare în pag. 12)

M A X IM GORKIix:

(Urmare din pag. 11)dică în picioare şi închinând paha­rul:

— Să bem pentru întărirea prie­teniei noastre.

iVianuşa fu mişcat de această ura­re. Deşertă cu nesaţh? paharul, tuşi şi răspunse :

—- Să dea Dumnezeu... ai drep­tate, ne simţim mai bine când nu suntem singuri pe lume.7— Nici vorbă.—1 Eu n’aşi fi venit niciodată ca

să mumcesc aci în oraş, n’aşi fi ve­nit decât să vând ceva din munca imea, dar niciodată să rămân pe aici., Vorbind, umplu din nou paha­

rele.; f— Ca şi mine. Totdeaunia am lu­

crat pe la arendaşi... Dar.m ’a scos Iflin minţi un inspector de fabrică; el in'a lăsat pe drumuri, câinele « - furisit...j — Tata a murit şd acum sunt ètâpân pe mine.: j La masa de alături, stăteau doi cămţiaşi. Vorbeau taie; unul din ei, bătrân şi gras, bătea cu pumnul în anasă răcnind:I -— Bine ai făcut!... Merita...

J * « ş Pentru ce? se împotrivi ceiă-- lait, un om cu barbă neagră şi cu fruntea brăzdată de urme de răni.

.— ' Pentru că merita! Te gândeşti bine ce fel de om era? Lucrătorii cei buni sunt ca făina, ca aluatul cel bun, pâinea lui Dumnezeu. Cei cari mu ştki să nimicească, sunt lepădă­turi, poame putrede, şi nu merită decât să fie daji pradă fiarelor.»7- Nu,_ de toată lumea trebue să ne tie niită, răspunse cel cu barba nea­gră.

Sajakin urmări un timp convor­birea celor doi oameni, apoi şopti:

■— . Nu-i drept.— ; Ce •?—7 Ceiace zice omul ăsta, ca să

ne fie milă de toată lumea.Iaca, gândeşte-te numai ia ins­

pectorul Matei Ivanici, câinele, el in’a lăsat pe drumuri. Şi pentrace? Am muncit la dânsul doi ani fără să şiiu de ce a început să-mi paie beţe’n roate sub cuvânt c i eu fac dragoste cu Maria, bucătăreasa lui şi atte multe lucruri neadevărate... Dar 'ha in ele? Piereau din ochi, fără să-mi dau seamă cumf... Le cawt... Dar , unde să le găsesc! Şi le plă­team... Intr’o bună zi mi-a zis: Să mă iaşi în pace, nu inai am nevoc iie tine... Hai? cé siici de asta? N ’a- *ea trebuinţă de mine? Ş’apoi ori 0»tm ar fi fost, nu se gândea că şi

sunt om, că şi eu aveam trebu inţă de mâncare... Ei bine, ce crezi tu, Inspectorul merită milă?...

Saiakin se opri o clipă, apoi a- dăui»ă : *

— Numai de mine trebtîe să-mi fie mită, de ceilalţi puţin îmi pasă.

Vanuşa încuviinţă:! — Ai dreptate !Când ajunseseră la al treilea pa­

har, îşi aşezară coatele pe masă, îşi •propiară capetele şi vorbiră muiiă vreme, ameţiţi de rachiu şi de sgo- motul din cârciumă. Salatia pove- slia lui Vanuşa tot şirul vieţei lui :

— Totdeauna am fost părăsi! şi singur, chiar decând eram copil, şi «sta din pricina mamei; n-am cu­noscut decât sărăcia.

( 1 Vanuşa aproba dând din cap, (privind obrazul împiestriţat de văr- isat al tovarăşului său, care voia öä-i întoarcă capul după vrerea Iui.I — Fie ce-o fi, Vanuşa, mai po­runceşte o sticlă de rachiu.

Şi Salakin îşi bălăbănea braţele pria aer.

Să aducă ! răspunse Vanwşa.

HI.

Vanuşa se deşteptă; era cnleae pe ù scândură în fundul unei pivniţi întunecoase, cu zidurile crăpate, ca ■faţa lui Salakin.1 începu să crr !e cu liiidx pr’n gurii- hin- - -'n< - — (—1•tcolo; o aniăreaiă îi ardea gâtlejul. Suspină si începu să cerc3teze nir- Ipre juri mile. In toate părţile, cât ţi­nea întinderea beciului, era o mul- jfime de scânduri ca aceia pe care (dormise el şi pe care erau întinşi, *0* uh nămol de gunoii oameni pră­pădiţi şi sdrenţămşi. Unii voiau să Be deştepte, se ridicau cu greu de

pe lespedele de piatră; alţii dor­meau liniştiţi, Se awaseasi «Un când. îu când siaiuiri domoale, cu gias pe jumătate... apoi isbucneau mai tare, ca apa vijelioasă răsbind prin­tre stânci. In lumina nelămurită care învăluia totul răsăreau pe ici, pe colo, capetele duhoase, ca nouri risipiţi toamna pe un cer întunecos,

— Ce, te-ai sculat?Speriat de acest glas, Vanuşa zări

lângă dânsul prin lumina nelămuri­tă, faţa lui Salakin mai înviorată de apa rece ou care se spălase mai înainte, şi care ţinea în mână o cu­tie în care văzu o puzderie de ro­tiţe mici; Salakin privi spre cutie şi surâse.

— Ei bine, ne-am spălat stoma­cul... răspunse vesel Salakin.

r—I Am mâncat toţi banii mei.r—t O să-i câştigăm «o i iarăşi II—I Vorbeşti aşa <le uşor de câş­

tig !..._—« Lasă, nu-ţi mai face sânge

rău... mai am 17 copeici şi ciubo­tele mele: am să le vând, şi o să avem parale.

— Numai să fie aşa cum grăeşti.Vanuşa îl privi cu dispreţ. Apoi

urmă să-i zică:— I Trebue să mă ajuţi acum,

căci tu mi-ai cheltuit toţi banii.., mă înţelegi, trebue să mă ajuţi...

— Bine, bine, lasă că potrivim noi; trebue să împărtăşim şi bucu­riile .şi suferinţele; când eşti sărac mu trebue să te sfădeşti niciodată mai aies că 11’ai nimic de împărţit.

Vorbele acestea domoliră pe \ a- nuşa, care-1 întrebă:

•— Ce ţii acolo în mână ?— Hai!... ghiceşte!Kuzin privi o clipă prin prejur,

pe «rină şopti:— Asta-î o maşină de falşificat

bani!...Salakin isbucni în râs.— Ha! Hia! Ha!... ce gând! ai au­

zit vorbindu-se de bani falşi?— La şapte verste dela noi din

sat, era unul de care se zice că fă­cea bani...

— Dia!... Şi pe urmă?►— Pe urmă, l-au prins şi l-au tri­

mis în Siberia!Salakin rămase pe gânduri. în­

toarse apoi cutia pe dos; într’un timp, urmă să zică:

•— Zici că l-au trimes în Siberia pentru treaba asta ?

— Atunci am ghicit?... izbucni Vanuşa arătând spre cutie.

— • Nu... N-ai ghicit nimic... ceea- Ce vezi tu e un ceasornic.

Dar mai bine haide să mergem să bem câte un ceai.

— • Să mergem!... încuviinţă Via- nuşa, sculându-se şi netezindu-şi părul zburlit. Cum era de felul lui lesne crezător şi curios, cutia acea­sta îi atrăgea în deosebi privirea.

Văzu pe Salakin ascunzând-o sub haină, şi-l întrebă:

— Unde ai găsit-o?— Am cumpărat-o din târg. vân-

zându-mi vesta; am cumpărat-o cu 70 copeici.

— Şi ce-ai să faci cu ea?Salakin luă un aer misterios,•— Vezi — începu să-i şoptească

Ia ureche — vreau să pricep cum de se poate ca un ceasornic să ne a- rate ora... e la amiază: el bate de12 ori. Cum se face asta?.. Vezi nu-i decât o cutiuţă de aramă Şi cu toa­te acestea nu se înşeală nici odată... înţeleg, un om să ştie cam ce vreme este, uitându-se după soare. Un ani­mal nu se uită după soare, dar pri­cepe când îi vine vremea să mă­nânce... Dar roţile astea de aramă?

Vanuşa cu capul plecat, mergea pe lângă Salakin, ascultând _ eu mare luare aminte vorljele ce 1 le spunea. Int.r’o vreme, iarăişi îi ur­mărea gândul ce s’ar întâmpla când prietenul lui îşi va vinde ciuboa- teie? li va da înapoi cel puţin ju ­mătate din banii lui?... Se uită deo­dată la Salakin şi-I întrebă:

— Când ai de gând să vinzi ciu­botele ?

— După ce vom bea ceaiul... Vezi de multă vreme îmi bat capul cu ceasul... m’«ra pus pe gânduri... Am cerut să mă lămurească la toa tă lumea, la oamenii învăţaţi. Mi-au spus fel de fel de lucruri, dar din care n’am înţeles nimic...

— Ce vreî să faci ?— Ce vreau să fac?... Nu poţi

să-ţi închipui, cât de imiult «Hă stă­pâneşte gândul acesta... Bine înţeles iui om merge, e vieţuitor... se în Jelege dela sine... dar 1111 ceas?...

Căldura ou care vorbea, credinţa lui Salakin, deşteptă şi interesul lui Vanuşa; cum pot ceasornicele să ştie ceasul?

Cât timp băură Ceaiul, vorbiră numai de această problemă grea; pe urmă plecară să vândă ciubotele.

Le vândură cu 2 ruble şi 40 co­peici. Salakin se plângea că le vân- diuse prea eftin, că ele preţuiau mai mult, şi ca să se mai mângâe de perdere, intrară într’o câirciumă unde fără multă zăbavă oheltuiră o rublă. Târziu de lot eşiră cei doi tovarăşi din cârciumă, îndrcptân- duise spre azilul unde dormiseră şi în noaptea trecută, bălăbănin-

du-se şi poticnindu-se; nu le mai rămăsese de cât patru piese de câte cinci copeici.

Vanuşa îl ţinea de braţ pe Sala­kin, sprijinindu-se unul din umărul altuia, murmurând vesel:

— Zău aşa... îmi eşti ca un fra­te!... Iţi jur pe sufletul din mine.- Iaca... Sue-te în spatele meu, să te duc...

1— Vezi tu?... Dacă n’am mai a- vea parale, o să găsim noi ceva ca să mâncăm... n’om crăpa de foame... Nu mai avem ce mai vinde... doar pielea să o mai vindem... Da... Aşa e...

Şi cu glas răguşit, bălăbănindu-se şi dând din mâini începu să cânte:

•—î Nu sunt nici bo.,.gat... ni...ci fru...mos. Salakin îl însoţi;

— Şi eu sunt să...ă...a!..rac, ^Strânşi unul lângă albul, începură

să răcnească ca sălbatecii.— Da... . şi-am ră...m...as ne...

însur...a..jaţi.—- Oh! Matei!... Drace!... Câine

afurisit!... Ai să mă pomeneşti tu!... Şi Salakin începu să ameninţe cu pumnul prn aer,

IV.

Cincispreze zile după întâmpla­rea aceasta într’o seară cei doi to varăşi, ca de obicei, erau în aceiaşi pivniţă umedă culcaţi pe patul de scânduri flămânzi şi* furioşi că nu găseau de lucru.

— Tu eşti pricina tuturor relelor— zise Vanuşa; — dacă nu m’aşi fi potrivit ţie găseam de lucru...

— Lasă-mă în pace!...— Da..._ Acum să te las în pace!

Ştiu eu bine ce vorbesc!—< Acum ce o să facem?... Să cră­

păm de foame....— Lasă-mă în pace!... Găse.şte-fl

vre-o negustoreasă şi însoară-te cu ea... atunci ai să ai de mâncare...

— Aşa, asta ţi-i povaţa lacum, diavol împieliţat, nas strâmb afuri- situle!... m

Şi asta nu era cea dintâi sfadă a lor.

In loate zilele, sdrenţăroşi, vineţi de frig umblau de colo până colo prin oraş fără nici o treabă, eăhtâud de lucru şi găsind foarte rar. Câte odată îi chemau câte cineva de tă­iau lemne, sau curăţau zăpada de prin ogrăzi, şi cum puneau mâna pe parale cel dintâi gând le era la cârciumă.

Vanuşa, din întâmplare, găsise o cucoană bogată căreia îi aducea pa­nerul cu târgucli din piaţă până a- casă, cale de un ceas aproape, şi pentru care cocoana îl plătea cu cinci copeici. Câte ispite iwi-1 în­cercase, de mute ori, uitându-se la bunătăţile cumpărate, şi cât de mult ura pe cucoana aceasta care era aşa de fericită!... îşi ascundea însă toa tă amărăciunea sufletească sub un surâs mulţumitor, atunci când cu­coana îi întindea piesa de cinci co­peici... şi uita bunătăţile din pane'-

Tn*r’o v r f”> ■ Va-mv ■ *""c ’■ cerşească, păzindu-se însă ca ochi ageri, de poftiie; Salakin, mat in drăzneţ, fura de ici. de colo pe unde găsea, câte o bucăţică de carne, brânză, unt şi orice găsea.

— Are să te prindă odată şi wc să ne bage La închisoare!

— La închisioare? E mai bine., acolo cel puţin o sS ne dea r a n ­care şi haine să ne îmbrăcăm... Ci- ne-i vinovat dacă găseşti m»i lesne să furi decât să munceşti!...

In ziua aceia cerşind, Vanuşa

strânsese vreo şase copeici pentru ca să poată plăti la gazda unde tre­buia să doarmă. Salakin nu putuse fura decât o pâine .şi un pachet de tutun. Le erau foame de nu vedeau înaintea ochilor; nu puteau donni; începui.ä iară sii se slâdesscii:

— Gândeşte-te bine.» în­tr’un răstimp Salakin — i tot ce-ani avut am cheltuit penlru tine... tu n’ai avut decât un suman rupt şi o lopată...

■— Da?... bine zici!... Dar cele 60 de copeici?... Ce-ai făcut 011 ele?

Cei doi toviarăşi se priviră urât, Vanuşa n’ar fi vrut niciodată s_ă se despartă de Salakin pentru că se desprinsese să-I aibă lângă el _ şi singurătatea i-ar fi fost nesuferită!..,

Singurătatea, în acest oraş mare, îl înspăimânta! Câte odată îl bătea gândul să se întoarcă în satul lui, dar îi ruşine să se arat« în starea a- ceasta de plâns înaintea fetelor, înaintea mamei lui! De multe ori Salakin îl râdea:

.— Ce gând minunat!... Ce bme o să-i pară mamei talc când te-o vedea!... ce vorbă!... ai parale, eştt frumos, chipeş.» Hal IIa!_ Ha L..

Vanusa nu pierduse niciodată nă­dejde că o să se întoarcă vremuri bune. Poate vreodată vreunui ora bogat i s’ar face milă de el; l-ar. lua şi l-ar pune la muncă; câteodată nădăjduia şi în dibăcia luă Salakin, care-1 va scoate din încurcătură, mai ales că-1 făcea să spere:

— Să mai avem in noi o Ieacu de bărbăţie, o ieacă de răbdare«» Ai să vezi că o să dăm sărăcia la spate...

In seara aceia insa era disperai* Gulcat lângă Salakin gândea: _

__ Dacă ar da Dumnezeu sa-nucază o bucată din cer peste cap sä mă strivească, ce fericit aşi fi—

—- Parcă mai adineaori vorbeai de bani —- şopti într’o vreme Sa- laikin — de cele CO de copeici ale tale... Iaca ai vrea?...

.— Ce să vreau?Dacă ai fi ceva mai curagios!-,

— Ce zici?.— Nimic.Vanuşa aşteaptă un răstimp, apoij__ Iarăşi ’ bazagonii de ale tale..*

nu eşti bun decât de astea... «- ‘.jifiC, t’kî-

— D ’apoi cine, eu?— Ei bine... vrei să-ţi spun un

lucru?— Nici vorbă... Spune-nu... Sunt

destul de curagjos... Haide spi** ne-mi... ce vrei să faci?...

— Da... şi pe urmă...— Şi pe urmă?t— Dacă ţi-aşi spune...,— Bine, spune-mi odată...— Da... Dar..— Tu nu mai ştii ce vrei să

spui... Eu nu înţeleg nimic. Tăcură, Vanuşa, ii întoarse spatele gemând,

— Ah Doamne dară. aş: uvea ma- car o bucăţică de pâine.

Rămase iarăşi o vreme fără să vorbească nimic. Pe urmă Salakin începu să şoptească la urechea lui Vanuşa:

(— Ascultă, haide cu mine,— Unde?t— La Borissovo,— Si ce să f acolo?,— Ara să-ţi spun cu pe drem...I— Nu, vreau să ştiu acum chiar.— Atunci, ascultă, e un lucru

foarte uşor... Să je fu im casa lui Mu­tei I vallici

— Dracu să te i a U Lui Vanuşa de cele ce auzise îi era frică şi chiflă!

Dar Salakin Se ffpropie şf mai bkne de urechea Itti, şoptindu-i;

— ...Nu-i lucru mare. După ce ne facem afacerea venim iarăşi aci... Şi la urma urmei ce pierdem?... cu­nosc toate colţişoarele oaselor. lo­cul nnde-şi ţir.e pscun&i hanii lui Matei... argintăria.. sunt fntr'tra dulap, lângă odaia de mâncare ..

Sub sulta rea aprinsă şi stărui­toare a lui Salfkirt, Vanusa simţea cum prinde putere şi cum frica dela început dispare; totuşi repMa aşa în neştire:

— Dracul să te ia!...— Bine... dar gândeşte-te.. ce

bine o să trăim dwf>ă aceia!... mân­care bună, haine ..

( C o n t i n u a r * * î n N o . v i i f o r )

12

R. A u ~ 1 ’•

Lnivô

Făcăndu-şi plimbarea de seară, asesorul colegial Mi- guev se opri lângă un stâlp de telegraf şi scoase un oftat adânc. Cu o săptămână in urmă, în acelaş loc, pe când Se întorcea seara dela plim­bare acasă, îl ajunsese din urmă- fosta lui servitoare, Agnia, şi-i spusese cu rău­tate:

- Las’ că-ţi arăt eu! Ai să ştii ce înseamnă să-ţi baţi joc de o fată nevinovată! Am să-ţi aduc copilul şi am să te dau în judecată şi am să-i spun cucoanei...

Şi-i ceruse să depună la bancă, ve numele ei- 5000 de ruble. Miguev şi-a adus a- minte de acest lucru, a oftat şi încă odată, cu pocăinţă su­fletească, s’a dojenit pentru o patimă efemeră, care i-a pricinuit atâta sbucium şi atâtea suţerinţi.

Ajungând la vila sa. Miguev se aşeză pe scară să se odih­nească. Era ora 10; printre nori se zărea o bucăţică de lună. Pe stradă şi lângă vile nu era ţipenie de om : vile­giaturi? tii bătrâni se culcau, iar cei tineri se plimbau prin pădurice. Căutând prin buzu­nare chibriturile, Miguev se lovi cu cotul de ceva moale. Curios, se uită sub braţul drept P , deodată faţa i se strâmbă de o groază atât de WMxe, ca şl cum ar fi văzut lângă el un şarpe. Pe scară, lângă uşă, era o legătură. Un lucru lungueţ era învelit în ceva care semăna kt. pipăit cu o păturii. Un capăt ai le­găturii era dat la o parte, şt asesorul colegial, băgând mâ­na înăuntru simţi ceva cald şi umed Sări îngrozit, în picioare şi se uită împrejur, ca un criminal care vrea să fugă de sub pază...

— Mi l-a adus! spuse prin­tre dinţi, înciudat, strângân- du-ţi pumnii. la t-o... fără de legea... O, Doamne!

înţepeni de frică, răutate şi ruşine... Ce să facă? Ce va spune soţia, când va afla? Ce vor spune colegii? Exce­lenţa sa îl va bate peste pân­tec, va râde şi va spune: „Felicitările mèle,.. He-he-he...

Nici vârsta nu le-a cumin­ţit... Eşti un ştrengar, Se- mioane Erastovici!” Tot târ­gul va afla acum taina lui şi te pomeneşti că mamele ono­rabile nu-l vor mai primi în casele lor. Toate ziarele scriu despre copiij, lepădaţi, şi ast­fe l numele umil al lui Miguev va face ocolul întregii Rusii...

Fereastra dela mijloc a vi­lei era deschisă şi se auzea cum Ana Filipovna, soţia lui Miguev. punea masa. In curte lângă poartă, portarul Ermo- lai zdrăngănea din balalaică,.. Dacă pruncul se trezea şl în ­cepea să plângăl, taina lui M i­guev se dădea în vileag. Ase­sorul colegial n’a putut să

birue dorinţa de a se grăbi, Mai repede, mai repede...

n u v e l a i n e d i t a

ifS A bbombănea el. Să-l iau de aici imediat, ca să nu mă vadă cineva. Să-l duc undeva, să-l pun la o uşă străină...

Miguev luă intr’o mânâ le- gătura şi încet, cu paşi ca­denţaţi, ca să nu pară sus­pect, porni pe stradă...

„Ce situaţie tâmpită, — gândea, căutând să pară ne­păsător. Un asesor colegial merge cu un copil de ţâţă pe stradă! O, Doamne, dacă mă vede cineva şi pricepe ce s’a întâmplat, sunt pierdut,.. Să-l pun la uşa aceasta... Ba nu, aici ferestrele sunt deschise şi poate să mă vadă cineva. Unde să-l las? A, să-l duc la vila negustorului Melchin... Negustorii sunt oamevi bogaţi şi miloşi; nu m’aş mira dacă ar spune bogdaproste şi l-ar lua să-l crească-.

Şi Miguev hotărî să ducă pruncul la Melchin. deşi vila negustorului era aşezată toc­mai la marginea târgului, lângă râu.

,Doar să nu plângă şl să nu cadă din legătură, — gân­dea asesorul colegial. Nu mă aşteptam la aşa ceva! Duc subsuoară un om viu, cu su­flet, cu simţuri, ca toţi cei­lalţi. îl duc ca pe o servietă. Dacă l-ar lua să-l crească fa­milia Melchin, s’ar putea să ajungă un... profesor, un ge­neral, un scriitor.,. Ce nu se poate întâmpla? Acum îl duc subsuoară ca pe un lucru ne- trebuincios, iar peste 30—40 de ani te pomeneşti că am să stau ,,drepţi” înaintea lui...

Pe când trecea pe o uli­cioară îngustă şi pustie, dea­lungul unor garduri lungi, la umbra deasă şi neagră a teilor, lui Miguev i se păru, deodată, că face o cruzime, o crimă.

„De fapt, ceeace vreau să fac e odios! gândea el. Pen- truce aruncării nenorocitul copil dela o uşă la alta? Ce-i vinovat că s’a născut? Ne-a făcut vreun rău? Suntem nişte ticăloşi... Când. mă gândesc ce am făcut! Eu am trăit în desfrâu iar pe bietul copil îl aşteaptă o soartă ne- indurată... Dacă-l lepăd la uşa lui Melchin. Melchinii îl trim it la un azil, iar acolo toţi sunt străini... copilul traeste fără desmierdări, fără dragoste şi n’are cine să-l răsfeţe... Pe urmă îl dau la

un cizmar... acolo se dedă la darul beţiei, învaţă să înjure, n’are ce mânca... Fiu de ase­sor colegial, de sânge nobil şi să fie cismar!,.. El trupul şi sângele meu!...

Miguev ieşi din umbra tei­lor pe un drum inundat de lumina lumii şi, desfăcând legătura, se uită la copil.

— Doarme, şopti el. Şi are un nas încovoiat, ca tat’său... Doarme şi nici nu simte că se uită tata la el... Ce dramă! N’am ce să-ţi fac, dragă... Iartă-mă... Aşa ţi-e soarta...

Asesorul colegial clipi din ochi şi simţi că pe obrajii lui aleargă parcă furnici... în ­veli copilul, îl luă subsuoară şi porni înainte. Tot drumul, până la vila lui Melchin, în capul lui se -îngrămădeau probleme sociale şi-l mustra conştiinţa,

„Dacă aş fi om de treabă şi cinstit, — gândea el, — m’aş duce cu pruncul la Ana Filipovna aş cădea în ge­nunchi şi i-aş spune: „Iartă- mă! Am păcătuit! Sfâşie-mă în bucăţi dar copilul să nu sufere. N’avem copii; să-l luăm şi să-l creştem!” Ea e o femeie bună şi ar înţelege... Atunci micuţul ar trăi lângă mine... Ah!“

Se apropie de vila lui Mel- chin şi se opri nehotărît... 1 se păru că stă acasă în salon şi citeşte ziarul. iar pe lângă el umblă un băiat cu nasul încovoiat şi se joacă cu ciu­curii halatului său; în acelaş timp, în imaginaţia lui se în­făţişau colegii. cari îi fac cu ochiul şi excelenţa sa, care râde şi-l bate peste pântec... In suflet îJisă, alături de conştiinţa care-l mustra, să- lăşluia ceva duios, cald Şi trist.

Asesorul colegial puse cu bă,gare de seamă copilul pe scara terasei şi dădu din mâ­nă. Pe obrajii lui trecură din nou furnici, de sus în jos...

— Iartă-mă ps mine. păcă­tosul! îngână el. Să n’ai ură Pe mine!

Făcu un pas înapoi, dar în aceeaş clipă, spuse cu hotă- rîre:

— Fie ce-o fi! Nu-?ni pasă de nimeni şi de nimic! 11 iau la mine şi să poftească oamenii să spună ceva!

Miguev luă copilul şi por­ni repede înapoi.

,,Să poftească să spună ceva, -— gândea el. Am să mă

POVESTEA TRAGI COMI CĂ A IJNUÏ COPIL DIM FLOR! - 1ÜTRE CINSTE ŞI COMPROMIS. - CE SE ÎNTÂMPLĂ CÂND I N T E R V I N BOI OAMENI BUNI

duc, am să cad in genunchi şi am să spun: ,,Ana Filipov­na!” Ea e bună şi are să mă înţeleagă... Ö să-l creş­tem... Dacă-i băiat o să-l botezăm Vladimir, iar dacă-i fată, Ana... Cel puţin o să avem mângâiere ia bătrâ­neţe...

Şi a făcut precum o hotă- rit. Plângând, cu inima în­

gheţată de frică şi de ruşine, plin de nădejdi şi de un ex­taz nelămurit, intră în casă, se duse la soţia lui şi căzu în genunchi...

— Ana Filipovna! spuse, plângând cu sughiţuri şi pu­nând copilul jos. — Lasă-mă să-ţi explic. E copilul meu... I ţ i mai aduci aminte de Agniuşca? Dracu nva pus să mă încurc cu ea...

Şi ruşinat şi înfricoşat, fără să mai aştepte vreun răs­puns, sări în sus si fugi in curte...

,,Să stau aici până mă chiamă, — s’a gândit el. S’o las să-şi vină în fire şi să-şi dea seama de întâmplare.. ”

Portarul Er molai trecu cu balalaica pe lângă el. îl pri­vi şi ridică din umeri. Un minut mai târziu, trecu din nou şi iar ridică din umeri.

— Ei, comedie, — mormăi, zâmbind. — Semioane Eras­tovici, a fost adineaori pe aci o femeie, spălătoreasă Axinia. Şi-a pus copilul pe scară, în stradă şi, în vreme ce era la mine cineva a luat copilul şi l-a dus... Mare mi­nune!

— Cum? Ce ai spus! strigă Miguev cât îl ţinea gura.

Ermolai care şi-a lămurit mânia boerului în felul său, s’a scărpinat după ureche şi a oftat.

— lertaţi-mă. Semioane Erastovici, — spuse el, — dar acum e vară... nu se poate fără asta... fără mu­iere. adică...

Şi, uităndu-se la ochii hol­baţi, plini de mirare răută­cioasă ai boierului. oftă vi­novat şi continuă:

— Ştiu că-i păcat dar ce puteam să fac?.,. E adevărat, m’aţi oprit să aduc in curte femei străine, dar dacă n’a- veam de-ale noastre! înainte pe vemea când era Agniuşca, fireşte că nu aduceam pe ni­meni, pentru că o aveam pe ea, dar acuma, vedeţi şi dv... nu mă puteam lipsi de femei străine. Cât a fost Agniuşca, nu s’a întâmplat nici o neo­rânduială, pentrucă...

— Ieşi afară, pezevenghiu- le! strigă Miguev, bătu din picioare şi se duse în casă.

Ana Filipovna, uluită şi mânioasă, stătea pe acelaş loc şi nu-şi lua ochii dela copil...

— Hai, hai... îngână M i­guev, palid, strâmbăndu-şi gura cu un zâmbet. Am glu­mit... Copilul nu-i al meu... e al spălătoresei Axiitia. Am... am glumit... Du-l la portar...

dt&ssæasâ

DIN TOATA LUMEAEiirr.fi» a:- puiiea a/li- menra 460 m ilioane je oameni

După cum a stabilit d. prof. Wa- get ;ann. preşedintele instituitului ele co.-june tură din Berlin, spaţiul eu­ropean care are 343 milioane de lo­cuitori ar putea alimenta 460 mi­lioane de oameni, dacă toată supra­faţa sa ar fi ra ional cultivată. D. pi of. Wagemann a pornit, dela pre- miza că cele mai multe dintre sta­tele europene simt încă departe de

•a fi obţinut producţia maximă pe hectar şi în felul acesta superatetele curvabile nu sunt suficient exploa­tate.

Spania, Franţa si România sunt ţările cc-je dispun de suprafeţe încă insuficient, exploatate. Din punct de Vedere al alimentării dintre toate suprafeţele agricole, pământurile a- raibile sunt cele mai valoroase, în­trucât ele ne dau direct produse bo­gate în calorii, în timp ce livezile şi păşunile în mod indirect, prin vite, ceiace înseamnă totdeauna pierderi Însemnate.

Oa să ne dăm seama de diferenţa ce rezultă din aceste pierderi este suficient să amintim că livezile •?' păşunile nu dau decât a cincea par­ile a producţiei de calorii obţinută. Exceptând Angüa si U. R. S. S. re- ?in în Europa 65 de hectare la 100 de oameni, dintre care 47 hectare sunt arabeleEnigm a vitam inei K a fost rezolvată

D dr. W. John scr’.e în revista germană „Angewandete Chemie“, despre vitamina K, arătând că me­dicina modernă a reuşit să pătrun­dă enigma şi să descopere secretele acestei vitamine atât de importante in terapeutica hemoragiei şi hemo- filiei. Astăzi nu numai că se cunoaş­te până în cele mai mici amănunte compoziţia chimică a vitaminei K, dar ea poate fi obţinută şi pe cale sintetică.

După cum se ştie vitamina K. în­deplineşte un serviciu de covârşitoa­re importanţă in organismul ome- resc. ea fiind aceia, care reglemen­tează conţinutul de prothrombin al sângelui, care ia rândul său este cel mai important factor al coagulării sângelui.-In organismul unui om să­nătos, vitamina K este produsa de bacteriile intestinale cu ajutorul se- creţiunilor biliara. Dacă din cauza m or anumite boli, această secreţiu- ne biliară nu ajunge în intestine, se constată imediat lipsa vitaminei K în organism, ceeace duce la hemo- filie, bolnavii fiind predispuşi la he­moragii repetate si abundente. Acea­stă predispoziţie acum poate fi vin­decată în câteva zile prin injectarea Vitaminei K. Afară de aceasta vHa- tiina K a căpătat o deosebită im­portanţă mai ales la operaţii, pen­trucă mulţumită ei, se poate împie­deca micşorarea conţinutului de prothombin al sângelui, care se ive­şte totdeauna îv asemenea cazuri.Iarăşi un caz c8e m oarte aparentă

O femeie bătrână din Godinhacos în apropiere de Lisabona murise, iar rudele şi vecinii pregăteau totul penti-u înmormântarea ei. A fost îv-ibrăcată pentru cel din urmă drum şi aşezată în dric

Când au început să sune clopotele ie bis'îrică şi rudele Vroiau să în­chidă dricul, ei au constat că bă­trâna se mişca. Deodată se aşeză în sus şi înceou să pună o sumedenie de în'rebări. Toţi şi-au păstrat pre­zenţa <?« snir-H şi in cele din urmă feme ir. a declarat plină de bucure că. cu toată bătrâneţea ei, se simte ca „nouă născută".

Cea mai mare frescă din Europa

Biserica Sf. Johann de Nepomuk din Praga va fi împodobită cu cea mai mare frescă din Europa. „Ju­decata cea din urmă“ care are su­prafaţa de 150 mp.

Interiorul bisericii este în formă de amfiteatru.

Lumina este adusă prin plafon cu 800 de lentile, biserica fiind ast­fel excepţional de luminoasă.

In afară de aceasta, biserica a fost prevăzută cu celie mai modeme in­stalaţii, de pildă, apă curgătoare, în­călzire electrică prin duşumea, etc.

Apa mai scumpă decât benzina

Cetăţenii dta Albany, capitala sta­tului american New York, s’au plâns pe drept asupra, faptului că apa de băut. pe care statui şi-o procură pentru autorităţile saile şl cane se livreasă în sticle, costă 12 cents sa­lonul (drea 4 litri), în timp ce ben­zina costă numai 6,75 cents gakmul.

AutomobUiştU au făcut autorităţi­lor propunerea să facă schimb, un galon apă pentru un galon benzină, statui economisind în acest, caz mai mult. de jumătate.

immiiiiimimiimmimimiimigmiiiiiiiMiiiiiiifimimiimimiiiiiiiiiimiiiiiiiiiiiiiim

DRUMUL SPREP E T R O G R A D

A FOST DESCHIS!.. .(Urinare din pay. 16)

răsp u n d e prin to a te gu rile . S a l­v e le con tin u ă n e în tre ru p te în ­t r ’o sa ra b a n d ă d r ă c e a s c ă de se c u tre m u ră p ăm ân tu l, aeru l e s te plin de s c â te i , u rle te , flu ere şi bubuituri. In a c e s t v ă lm ă ş a g s e

au d e d istin ct lă tra tu l m itra lie re ­lo r, bubuitul greti a l g ra ţia te lo r in am ice , huruitul şen ile lo r c a ­re lo r de luptă şi exp lo ziile mu> ni ţiu ni lo r în c a s e le in cen d iate , huruitul c a r e lo r s a n ita re , c a r e go n eau d e ici co lo cu leg ân d r ă ­niţi din to a te p ărţile .

In sîâ rşit — şi un z âm b et de u ş u ra re t r e c e p e fe te le n o a stre , a co lo în fa tă , d easu p ra c a z e m a ­te lo r şi fo r tă re te lo r in am ico — a p a r b o m b a rd ie re le n o a s tre . E le fa c v iraji d e a su p ra fo r tă re te io r in am ice , d e a su p ra m a se lo r de s o v ie tic i şi co lo a n e le lor de c o m ­p l e t a r e , a ru n câ n d b om b ele lor. A ştep tăm clip e , p ân ă su n tem a - su rzifi d e bubuitul b o m b elo r c e ca d şi su n tem stăp ân iţi d e o sin ­g u ră d o rin ţă s ă fl n im erit b a­

te riile in am ice . E s te un se n ti­m en t liniştitor p en tru noi toti de a şti p ă să rile n o a s tre o cro tin - d u -n e d e su s, c a r e sb o a ră a p ă ­r a te d e rap id ele a v io a n e de v â ­n ă to a re , c a r e s b o a ră d easu p ra p ăd u rii şi s c o t eu a rm e le lo r de b ord in am icul c a r e s e ascu n d e în ad ăp o stu rile d e sol. A tâ t tim p c â t se află d e a su p ra p ă să rile g re le ta c b a teriile din L u g a sp re a nu-şi tră d a p oziţiile lor. D ar Im ediat c e au p le ca t d easu p ra p ă să rile re în ce p e tirul v iolen t al a rtile rie i, deşi su n tem c o n ­vinşi c ă u nele din b aterii au fost re d u se la tă c e r e p en tru to t­d eau n a.

S e a r a c o b o a ră din nou d e a su ­p ra p ăm ân tu lu i. S o ld ati : jş tri su n t cu p rin şi în b ă tă lia c e a m ai g re a cu in am icul. S un t lupte d ra m a tic e , c a r e c e r m ult el«*n şi m u lte ie rtfe , fiind în a c e la ş tim p c e le m ai p u te rn ice din c â t e r.u fost d a te d e c ă t r e u nităţile izo ­la te pe frontul d e ră s ă r it .

•iiiiiimiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiitiiiiiiiiiim imimimiimiimiiiiiiim iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiimA A P Ă R U T E X C E L E N T A P U B L IC A Ţ IE A L U M I I S E L E C T E

MAG AZ I MUN r . 1 2 8N U H A R S P E C I A L

PS LUNA SEPTEMBRIE

GU URM ĂTORUL BOGAT

Şl VARIAT C U P R I N S

ţvVt»

*«vVt *tv*°

Nveule, Schiţe vesele, Modă femenină, Curiozităţi, Humor, etc. delungată

Ultima epidemie de ciumă din Germania

La sfârşitu l Iurtei Iulie 1866, deci acum 75 ani a avut loc ultima e- pidemie de ciumă în Germ ania. Ultiima epidemie a bântuit la Gel­senkirchen şi sau înregistrat a - turacl patru cazuri mortale.

Rezervele de ponim i) ale Argentinei

Uriaşele rezeive de porumb aie Argentinei, pe cane aceasta nu le poate întrebuinţa, se pare că vor a- vea o influenţă cât mai defavorabi­lă asupra economiei ţării. Depozita* rea lor întâmpină cele mai mari di­ficultăţi.

Deoarece o mare parte a recoltelor djin ultimii ani a fost depozitată pro­vizoriu. s’au extins considerabil in­sectele vătămătoare cerealelor.

Astfel se poate vedea de departe unde sunt depozitate cantităţi mai rnari de porumb, deoarece se obser­vă dela d'sanţă imensele roiuri de gărgăriţe.

Plopi, cari după doi ani dau lemne

Ziarele germane relatează o nouă minune a ştinţei germane. Institu­tul Kaiser Wilhelm pentru studiul pomicultura din M ü n c h e b e r g (Brandenburg), după cercetări înde­lungate a isbutit prin altoiri să ob­ţină un plop care creşte atât de re­pede şi atât de mare încât numai în doi ani poate fi tăiat şi dă o canti­tate suficientă de material lemnos.

Institutul, care de altfel este po­reclit în cercurile învăţătorilor ger­mani „vrăjitorul din Müncheberg" şi care până în prezent a reuşit să obţină atâtea îmbunătăţiri în cul­tura plantelor, a învins şi de data aceasta natura. Prin încrucişarea unor plopi germani, americani şi si- berieni a fost obţinut un plop care creşte de două ori mai repede ca toate soiurile de plopi până acum cunoscute. Ce înseamnă aceasta ne putem da uşor seama, dacă ţinem socoteală, că majoritatea copacilor nu este aptă pentru a fi tăiată de­cât după. ani lungi şi chiar după de­cenii. Trebue să aştepţi uneori 50 de ani, sau mai mult chiar, ca să poti obţine lemne dintr’o pădure. Noul plop însă numai după doi ani furnizează materialul lemnos de cea mai bună calitate.

Cât de preţios este materialul lemnos în timpurile de faţă, asta o ştie toată lumea. Lemnul acestui plop capătă o însemnătate deosebită şi prin faptul că el este întrebuinţat nu numai pentru scopurile pe care le serveşte lemnul în general, ca de pildă fabricarea mobilelor şi diferi­telor obiecte de lemn, dar găseşte o largă întrebuinţare şj în industria celulozei.

aimsscrsse vecini, m a r e v a l o a r e

Biblioteca din Schrottersburg, ca­re numără 50.000 de volume, a fost recent mutată la Königsberg. Acea­stă bibliotecă, până acum foarte pu­ţin cunoscută, cuprinde câteva ma­nuscrise extrem de valoroase. Prin­tre ele cel mai de preţ este fără în­doială un manuscris al bibliei da­tând dela începutul secolului al 12-lea.

Celelalte manuscrise sunt în parte din secolele 12 şi 13, iar altă parte din secolul 14. Printre volume so

5 găsesc câteva care cuprind date foarte interesante asupra istoriei Schottenburgului şi a regiunei. Bi­blioteca va fi supusă acum unei cer­cetări amănunţite, care, după toate probabilităţile, va dura vreme în-

14

CesHseiăiri ş^intifiGe d e m a re in s e tm iă ta d e

Până în prezent s’a dovedit că diferite raze provoacă schimbareacantităţii ereditare. Profesorul dr. (H. Dotterweich a încercat acum să ìconstate dacă şi produsele chimice tduc la o schimbare a materiei ere- Jditare. El a făcut experienţele cu ^muşte. ?

Spre deosebire de influenţe tre- }cătoare obişnuite este aci vorba de *un tratament continuu cu produse ţchimice, chiar la mai multe gene- ţraţii. Deoarece substanţele chimice •adăogate hranei timp de generaţii f" " .................. ........... ........... 0

9

Popuîæjlia J ap «mieţ P e r ii din cărbune şi var, etichete din sticlă, \£ lingură care nu lasă să se ardă mâncarea * i şi alte noutăţi senzaţionale

Fidel tradiţiei. Targai din Lip­sea, care s’a inaugurat Dumini­că, preziaîă şi ciafa aceasta un mare număr de articole noui, menite să stârnească senzape. Csle mai interesante sunt desi­gur acelea confecţionate din E la ­teri! sintetice, care pe lângă fap­tul că sunt foarte practice, în ge­neral swat şi mai citine ca cele confecţionate din materii natu­rale. Printre aceste articole noni, au tăcut mare senzaţie periile din... cărbune şi var, care vor fi

au un efect, prelucrarea acestorsubstanţe de către animale trebuie _ ____ -,

schimbare a reacţiu- f dcsfacute in comerţ sub denumi-k rea ăe Perii-Perlsn sau Perii-t PCU. Amândouă sunt confecţio-

nilor fizico-chimice a celulelor in cauză şi >prin aceasta la o schim­bare a funcţiunilor fiziologice. A re­zultat că într’adevăr această in­fluenţare permanentă a slăbit rezis­tenţa materiei ereditare. Toat-:1 muş­tele hrănite cu alimente normale şi toate muştele influenţate chimic au fost iradiate cu aceiaşi d^ză de raze Roentgen; schimbările materiei e- reditare au fost mai numeroase Ia animalele influenţate chimic decât la cele netratate.

Rezultatul acesta de fel uimitor este cu atât mai interesant cu cât la animalele tratate chimic nu se poate observa gradul schimbării materiei ereditare, dacă nu sunt i- radiate cu raze Roentgen.

De mare interes este şi faptul că luane

*

nate din cşa numitele fibre Fer- luran şi PeCe, prezentate îflcă la târguî de primăvară dìa Lipsea. Diu aceste fibre sunt fabricate perii de dinţi, de haine, de un­ghii etc, şi ele sunt foarte prac­tice pentrucă sunt flexibile, nu se rup, nu se uzează repede, re­zistă unei temperaturi de peste 1SÌ0 de grade, sunt impenuiabile şi nu le atacă nici acizii. Pe lân­gă înti iniinţarea casnică, aceste perii ver fi de mare folos indu­striei chimice.

Etichete pentru sticle... din sti-

Rom a posedă cel mai m are autobus dă»

O escadrilă ar hi celebră

Cercurileschimbarea materiei ereditare se poate mări dacă se influenţează ‘iclc acestea a început să clicuJe publică cifrele avioanelor doborîtecontinuu materia, prin tratament 1a;yvf'onia 5 ?1 mf 1 mar.e au10,:>us d*n de vestita escadrilă germană de

ä T s Ä - u T ä

Conform rezuliaiului recensă- msntu’-'ii din IMO. populaţia totală a Japoniei este de 105 milioane lo­cuitori, dintre care 73 milioane trăi* iese în Japonia propriu zisă.

Din 1935, populaţia Japoniei S'a mărit cu 6.3 milioane resp. 6,4%. 1/5, din populaţie trăieşte în cele 6 mari oraşe ale Vu-ii. care in 1935 au au dă.Dostit jumătate diin populaţie.

Capiiaila Tokio are 6,8 milioane IO. cui tori, populaţia ei mărindiu-se di îl 1935 cu circa 900.000 persoane. Yoko^ hama are 970.000 locuitori, NagoySi 13 milioane, Kroko 2.1 milioane şţ Kcbs 970.000. Japonia numără prtó« tre cele mai des populate state dirt lume, având 155 locuitori pe kmp1. (în Jaioonia propriu zisă chiar 191 locuitori pe kmp.) în timp oe RciC'< hui are 132 locuitori pe kmp.

Spre deosebire de cele mai nvultë state ewropene. Japonia are mal mulţi bărbaţi decât, femei, îndeosebi în posesiunile exterioare.

In jec ţii de cărbune in trave naie

Încă din anul 193.3 se fac âiferifiu experienţe pentru vindecarea sepit* cimiei, inflamatei venale, fimmcit« lozei, leuziei etc. prin injecţii <f<J cărbune intravenale. Experienţei acestea au 4at rezultate satisfăcă­toare; la aplicarea acestui frafefN ment însă trebuia să se ia în COS*

.... sideraţie pericolul usiei emboliima i are coride t en te pu]m0,nare> cauzate de astuparea

vinelor celor mai fine prim partie cele ale cărbunelui.

Cercetările au pornit dela ideiä

f i

clă cciistituesc o altă noutate ■ prezentată la Târgul din Lipsea. 9 Cele de până acum din hârtie aveau marele desavantaj că se r deslipeau sau se deteriorau foar- (- te uşor şi sticla rămânea fără e- f ticheiă. Âcest desavantaj a fost ; acum înlăturat, pentrucă etiche- J tele de sticlă se vor păstra com- # piente şi curate, atâta timp cât nn se va sparge sticla.

Nici gospodina n’a fost uitată # de născeciiorii nouilor articole. # Astfel, bunăoară a fost prezen- t tată o nouă lingură de bucătă- £ rie, care a fost în aşa fel făcută, é că ajunge in orice colţişor al £ cretîfei sau oalei şi astfel impie- * dies arderea mâncărurilor. ?

Apoi s’a văzut un nou sistem « de aparat, care va împiedica a- $ famarea laptelui, maşini de spă- f lat vase etc. i

Pentru îmbrăcăminte au fost \ expuse mai multe articole din f celofan. Nu numai impermiabi- f le, glugi, umbrele, dar celofanul combinat cu mătase artificială şi cu celofibră constitue un ex­celent material pentru cordoane, mănuşi, poşete etc.

In■ y, . ! e trage coaciuzia ca metri ^ poate transporta 200 pasa. interstiţiu! dela 10 Mai până la 1 • - , . , • <-influenţele permanente de natura eeTi e * u • . * sa se ajunga la o absorbire a sub-

chimică sau schimbările fiziologice w . . . „ Septembrie a acestui an, această stanţelor otrăvitoare din sânge’ale cantităţii ereditare impuse de . ° ete “ *> f lC^ se escadrilă a doborât 1402 de apar te ^ â rKltne n i u Z absorliireesteele sunt de o importanţă deosebită, f 1 Pr€zent din Statee Umte din Mi- inamice, dintre cari în vest, 386 şi , - . vchiar dacă aceasta se produce ne- lano aai 0 lungime de maximum 14 în est, 1016. Raportul este aşa dar numai a imicl dac^ aces,t(-

• - -----J i o i X ” • „ particele injectate de cărbune srnnt1:3, cu toate ca aviaţia germana aobservat în condiţiuni normale şi metri.. j , mai mici, de 1-10 micromi. Recent,

avut de aface in luptele din est cu medicul s]ovac dr j_ Skotnichy aun adversar m masse compacte. făci)t a]te experienţe în acest do- Cifrele victoriilor acestei escadrilede luptă sunt semnalate ca exem- ^ ,noua __ t.*« j . _ . El a renunţat la puterea de an­

se evidenţiază abia duioă tratamen­tul snp'imcntar cu raze Roentgen. Z i le le w e im a r ie n e

pentru poeţiiGftefariä cresc sje-rsnans

se juc continuu cerce- Oraşiul Waimar a găsit o im i» ... f , , , . . . „ . ,tan in domeniul gheţarilor. Astfel cafe a or„ aniza in(rUniri ale pIf e fata d« ceIda,te iSPrf v> » e sorbire a cărbunehii. întrebuinţândau fost observaţii In 1940 peste 100 „ e maini In l0clîl decernării ce; or ITUU cunoscute escadrile de cărbune, ale cărui părticele sunt dede gheţari, constatandu-se ca 50 -• ‘ p N . - vânătoare germane. Conducătorul numai 0,5-1 microm, deci luând ca

™ “Â w sau marit- fata de r P Z escadrilei s’a împărtăşit din plin bază negrul de fum, el a obţinut40 in anul 1939. . faca amiuai diferite mar oiaşe a e „jo i acestor succese în 56 de rezultate excelente. Efectul atat deŞase au ramas neschimbaţi, faţa RetehiAii. Wemar-ua a invitat, în um^ „ a aceslc" succese in oo de favorabij se exp]ica prju aceiade 5 în anul precedent, şi 79 s’au înitielegere cu secţiunea literară a v ictorii repurtate micşorat, faţa de 81 in anul prece- f

personal. Laca

activeazădent. Savanţii respectivi cred că a început o nouă perioadă de creşte­re a chetirier.

l« - {„su™,, „ Prin acest tratament seministerului ptrops^andei. mai mulţi { ; ofiţerilor şi echipagiilo^a6 ce,tile,e din c,0rp’ Care ser\ef ° ,.a"xuiuror onţernor şi ecmpagiiior a- pgrarii COrpului în contra infecţiu-

dandu-.e posibili ta- cestei escadrile, care şi-au câştigattea să tiăiaseă în toată liniştea, de- laurii cu prilejul acestor succese, parte de mari manifestaţi urni. zile Escadrila de luptă „Liitzov” sede reconfortare intenoară. mândreşte in mod deosebit, de-

Piimii invitati ai oraşului Weimar oarece 9 din membrii săi sunt Po-sun, poetìi: Friedrich ' Bodem-euth, “ 90r11 inaIte’ distincţii germane, „ J „ , „ „ , „Crucea de Cavaler . Aceste cifreRobert. Hoblbaum. Herbert von Ho- menţionate mai sus reliefează ex- erner, Friedrich Schnack şi Her- cepţionala capacitate combativă a mann Stahl. aviaţiei de vânătoare germană.

iili!llilSifii!!!!l!l!lfil!llll§!ll!iSII!iit!<|i|l!ll!ini!l!Stli!lll!ll!!illll!ll!illlliillfl!lli!iitil!i!iţ|§ „Aştept să daţi obolul econom iei voastre =EE pe>itm ca Statul să facă din el o nouă şi mare §E împlinire pentru Ţară. E 1§ $ î cu aceeaş sfântă grijă , cu aceeaş nein -E durată râvnă, cu aceeaş curată muncă, voi v e - EE ffhea ca banul vostru să fie întrebuinţat pentru E E împlinirea marilor scopuri n a ţ i o n a l e E

Di n apelu l d-!<ui Mareşal AntonescuÎM PRUM UTUL RFINTREGiRli

15

DRUMUL SP E T R O A D

vS fhùBrsSitfF J

É-=TzLAooVjpé.

tybahjtşja,

\[laiüwsj<i

rfànonfer'

L u pod pe Die vu ii laniirile de c-Birga.lt se ascund ctSBcîe bSissdate 1. r tw; ' .»n ■

1 6 /Û o*^£ .+S

ü&'iido Stacftyrbnze ^c^ß se n b d h n ;y=- = Stadtbezirke (Rayons): » V fk Zentral-Rayon f| iE? Leningraden Rayoÿ |||Q W iborger Rayon Q W assiJjswski- Ostrava

Moskau -Narwa -Rayon F W atodarskÿ- Rayon ,Zahlanerhlärang- _______

Peter Pauls -Festung fflrsenaljftlünze)2 W interpalais (Kunsipa/ast)3 Radium- CRönrgen-)Jnstitut t* Börse, Zollam i5 U niversität, Akadem.d.Hfes.6 fdarineakadsm ie7 A dm ira lität 8 Nous Adm iral 9 A rbeitspalast 1D Hauptpost____

11 Sowjet!iau s 12 Staatsbank,RaufhoF 13 P i atz derRevolutionsopter VA- Neue Arsenate

MHitärmedizin. Akademie, R asp iïa î\jj ^16 Finn/ù'ndischer Rahnhof17 Oktober-Bhf. 18 Bhf. Leningrad 11 a‘i

---7

A FOSTD Ï S C H B !

19 Gasanstalten 20 Petroleumlager TAMiitebskerBhf. 122SaHischer BhF.23 Warschauer Bhf. T&RatharinenhoF T&Güterbahnttof,- Hafen-Zollamt 26 HpvaHensschuJe 27Kasernen . ttSchißhaufabrlk Lenin 23AlexanderRewsfd/-Jüostep~~ -7 -------- — ' i— . .nupis-2^Sm o!i j-hlo'iter(G ebists-Sow jef) 31 trino wski/'-Bhi: 2>2Wasserwerk oSWerft 2t\Revo!utKrisgsrat i% w /■tSßim nrsk-Shf. Z&SchlachthüF 37BaltischeSckißswerii 2ßPa}ranenfäbnk ZQtbrUow-Werke 40E is ld rlz itä tsm rke ,*f1 fblyteDhnischesJnsh'tut W lA rtilierie-laboratorium Lßffa/asch. GetreidehaFer? . y j ^ R ita n té fe r^ .ft.

*-- * wf&tfjcă şi itulustrinlă a I* etra gradui ui

0 MAGISTRALĂ

EVOCARE DRA­

MATICĂ Şl PLINĂ

DE PERIPEŢII A

LUPTELOR DE ÎNCERCUIRE A

FOSTE I CAPI­

TALE Ţ AR I S T E

DE CĂTRF WILLY

W l ü N H Q W E R{corespondent d »

război în ost)

(P k .) L a yre.-o 10 km: în dosul D incolo de acest fluviu se ailă o Într'un punct slab reunesc Karwei, pe unde se întindea gra- linie fortificată , care reprezintă o chiar să străpungă linia sj să aita de odim oara intre S ov ie te şi Sortă în mâna ace'u i a ca re o de- străpungă până în nordu-we- Estonia, se afla prim ele linii ale ţine. Este aproape imposibil să stul oraşului, susţinuţi de tan-

fie atacată frontal. T ru p e le noa- curi şi artilerie. Sunt respinşi stre, ca re se află pe acest mal însă în urma unor luote crân­ai râului Luga, cuceresc ulti- cene, inele sate întărite şi fortifica tili- ni le, asiguându-le îm potriva ina­micului, ca re deslănţuie un foc

b r tif ic â iiilo r sov ie tice dela Lu­ga. P r in tre lanurile de cerea le se ascund cupole blindate, un sis­tem com plicat de tranşee, cui- huri de m itralieră şi adăposturi Camuflate.- Străpungerea a reuşitpe m area şosea, care se găsea v io len t de a rtilerie asupra dru-su b focul puternic al artilerie i so­v ie tice .\ După aceia a îost curăţită ca­zem ată după cazem ată, de către in fanteriştii şi pionierii noştri, susţinuţi de iocuî violent al a rti­lerie i germ ane, la Nord până înartrO ' r‘- i r j r f K » * “. i ljgrat

inului de înaintare, dar nu poate stânjeni înaintarea prin Kingis-sep,

P e marea şoseta, car© duce prin Kingissep, mărşăluieşte ar­mata sură a so ldaţilor germani. iKingissep a fost cucerit scurtă vrem e de către unităţile germ a­ne, după lupte crâncene. Podul de piatră arcuit peste râu a fost aruncat în aer de către bolşevic i, dar im ediat p ioneri au făcut nu pod de război, alături de podul vechi. D e partea -cealaltă a râu­lui se în tăreşte un cap de pod, asigurat spre Nord, dar bolşe­v ic i care au simţământul că sunt încercuiţi pornesc o luptă dârză.

E ste din nou restabilită legă-, tura cu unităţile germ ane cara; au îos<t izolaitet, Podu l este dete­riorat de a rtiler ia inam ică, dar trecerea nu poate fi stânjenită, Infanterişti trec urmaţi de- unită­ţile blindate. Străbătând oraşul incendiat, situându-se în poziţia de atac îm potriva liniei Luga, A lb ia râului ciste scăzută şi ma-» luriie sa le caJcaroase perm it v e ­h icu lelor noastre trecerea facilă*

Oraşul incendiat es te înconju-. rat de coloane groase de hun, întunecând lumina soarelui. Fo-. cui sare dela o casă la cealaltă, străbătând cu o v ite ză nebăim i­tă străzile. A coperişm i şl ziduri de lemn, copaci şi stâlpi de tele­gra f, se prăbuşesc cu un sgom ot infernal. Sârm ele rupte de te le ­g ra f se încolăcesc pe pietrele străzilor, încurcându-se în tre pi- c io a ie le ca ilor şi ro ţile veh i­culelor. P e stânga şi dreapta străzilor cad dealuugul caselor granatele şi artileria noastră

(Continuare în pag. 14)

Ì est iţj iile linei htifălii pe viftţă .yi pe rnottvte

UN PUTERNIC BASTION