Drumetul isi continua drumul gandindu-se ca il judecase gresit pe strain, nu era un om superficial. Dar gandul ii fugi repede in alta directie. Doua pasari planau inspre pamant si se ridicau usor ciugulind ceva din iarba. Drumetul nu rezistă tentaţiei de a se abate de la calea sa pentru a vedea ce se ascunde în ierburile înalte. Nu mică îi fu surpriza să găsească o pătură pe care erau aşezate cu multă grija o bucată de pâine, una de brânză şi o sticlă cu o licoare roşie ce mirosea a must. Mergea deja de câteva ore bune şi stomacul său dădea unele semne de nelinişte. S-ar fi oprit să se ospăteze din masa care atrăgea zburătoarele cu miresme îmbietoare, dar se gândea că undeva prin apropiere ar trebui să fie şi stăpânul acelor bucate.

- E cineva? A strigat el sperând să ii răspunda o voce prietenoasă.

Dar nu se auzi nimic. Se întoarse spre cele patru direcţii căutând cu privirea o siluetă. Nu era nimeni.

- Ei bine, dacă nu vrei să îmi răspunzi aş putea să mă consider invitat la masă! Făcu el încă o încercare de a-l gasi pe cel ce aşternuse cu atâta grijă masa în mijlocul ierbii.

“Asta e”, îşi zise în gând, “am să mănânc şi am să las în loc un ban”. Dar nu se aşeză bine, că alt gând îi străfulgeră mintea, “dar dacă străinul m-a păcalit şi până la următorul sat e cale lungă? Dacă mâncarea aceasta e a cuiva care nu are ce să facă cu banii pe care îi las şi va suferi de foame? Mai bine plec.” Se ridică să plece însă după câţiva paşi alt gând îl opri din drum: “dacă e cale lungă până la următorul sat şi mie mi se va face foarte foame, nu că nu mi-ar fi deja, dar aş putea să cad pe jos, poate chiar să mor! Mai bine mănânc!” Şi cum se tot frământa el între gânduri, aude din spatele său o voce cunoscută:

- Chiar dacă e bine să te gândeşti înainte de a face ceva, uneori, să stai prea mult pe gânduri poate fi un lucru nechibzuit.

Era Esop.- De ce spui asta? Spuse cu surprindere drumeţul. Nu l-a văzut apropiindu-se.- Păi simplu: mă uit la tine de un sfert de ceas, nici nu mănânci, dar nici nu pleci. Şi soarele

coboară spre apus.“Înţelept om” se gândi drumeţul. “Am să am încredere în el.” Şi porni mai departe spre

următorul sat.