I. Succintă descriere a activitatii profesionale.

,,Dacă nu, ai la vederea unui copil sau a unui tînăr, o tresărire emotivă şi o înclinare

de a-i îndruma şi de a-i veghea destinul, dacă nu poţi să îmbraci într-o căldură emotivă,

generoasă relaţiile şi dialogul cu un tînăr, nu ai de ce să te faci dascăl”(Mircea Moliţă)

Se vede că asa mi-a fost hăruit de Bunul Dumnezeu ca poteca spre alegerea

profesiei să fie îndreptată spre şcoala pedagogică din or. Călăraşi, mai apoi continuîndu-

mi studiile la Universitatea ,,Ion Creangă,,.Activitatea didactică am început-o în gimnaziul

din s.Negreşti, unde pentru succesele obţinute am fost decorată cu o diplomă de

menţiune .Aceasta a fost o iniţiere în studierea şi cercetarea literaturii de specialitate

pentru a găsi noul, implimentarea lui în explicarea lucrurilor in mod accesibil,

convingător, logic. conştiinţă. Singurul control continuu exercitat asupra activităţii unui

profesor este propriul lui autocontrol. În faţa unei clase de copii care nu au încă nici

cunoştinţe, nici discernămîntul necesar pentru o preluare critică aceea ce se predă,

profesorul trebuie să-şi exercite influenţa sa lentă, dar sigură şi de durata, cu efecte de

multe ori ireversibile. Singurul martor al acestui proces este propria sa conştiinţă.

Profesorul si elevul au fost acceptaţi, priviţi ca două jumataţi ale unui întreg. Acest

tandemn n-a fost posibil să fie divizat nici sub cîrma altor vremi,nici astăzi.Ei au nevoie

de o prezenţă ,,o oglindă în care să se reflecte ca o plentitudine,,.

Deşi unul a predat, iar altul a învăţat, ambii au fost mereu dornici de a implimenta

noul, de a-l experimenta şi de a-l supune unor profunzimi pe verticală. Elevii sunt

judecători totali. Ei pun în discuţie personalitatea profesorului: limbajul, nivelul de

informaţie, metoda de predare, obiectivitatea, privirea, mimica.

Adevărul e că îmi ajută mult în procesul de predare: bunăvoinţa, perseverenţa,

optimismul şi credinţa.

Elevii nu doresc un monument de piatră in faţa lor ci un dascăl competent cu suflet

deschis si zîmbet pe faţă care este lumina inimii noastre. Acest credo îmi luminează

activitatea zi de zi în numele coplilului si pentru copil.

II. Prezentarea temei de cercetare profesională

Tema:Formarea competenţelor comunicative la elevii ciclului primar

Cercetarile efectuate in acest domeniu au constatat, că din punct de vedere al

exprimarii orale şi scrise, elevii pot fi inparţiţi in patru grupe:

Elevii care au o vorbire bine dezvoltată: ei uşor gasesc cuvinte adecvate, construesc

corect propoziţiile, folosesc adecvat frazele. Vorbirea lor nu contine imitari , ei cauta sa

foloseasca numai cuvinte proprii.

Elevii cu o vorbire destul de dezvoltata. Ei ca şi cei din prima grupa aleg repede

cuvintul potrivit dar mai greu alcătuesc propoziţiile, mai rar se exprima prin fraze.

Elevii cu un nivel mijlociu de dezvoltare a vorbirii: ei îmtilnesc greutaţi atît în alegerea

cuvintelor, cît si alcătuirea propoziţiilor, ei nu folosesc corect cuvintele, încep citeva

propoziţii la rînd cu aceleaş cuvint; două – trei propoziţii independente le unesc in

una.Vorbirea lor conţine cuvinte numai rostite de colegi.

Elevii cu un nivel scazut al dezvoltării exprimarii. De obicei, ei nu vor sa vorbească.

Cînd sîmt întrebaţi, raspund numai la întrebari corecte, răspunsurile concrete sunt foarte

scurte, vocabularul este sărac, ce contine cuvinte din graiul cotidian, folosesc mai mult în

exprimare propoziţiile simple, nedezvoltate şi foarte puţine fraze.

Cunoscînd nivelul de dezvoltare a vorbirii fiecarui elev învăţătorul poate sa-şi

organizeze munca în colectiv, individual, diferenţiat, ceea ce va contribui la îmbogatirea

lexicului, la perfecţionarea deprinderilor de vorbire corectă, la aprofundarea şi lărgirea

reprezentarilor copiilor la dezvolatea gîndirii logice, memoriei, imaginaţiei tuturor

elevilor.

A-i învaţa pe copii limba, a le dezvolta vorbirea – înseamna a-i învăţa practic sa

posede diferite laturi ale limbii, perceperea de a pronunţa, de a alege cuvintele

corespunzătoare pentru desemnarea obiectelor şi fenomenelor realitaţii, de a-şi expune

gîndurile lor in forma închegată.

Metodistul N.C. Rojdestvenskii stabileste urmatoarele izvoare ale dezvoltării vorbirii

in învaţămîntul şcolar: citirea, observaţiile asupra realitaţii, convorbirile cu învaţătorul, cu

colegii, comunicarea cu cei maturi şi înarmaea cu normele limbii literare.

În corespundere cu aceste izvoare exista şi urmatoarele posibilitaţi ale ocupaţiilor la

dezvoltarea vorbirii:

1. Lecţiile de gramatica şi ortografie.

2. Lecţiile de lectura, şi la alte obiecte, convorbiri

3. Măsuri în afara orelor de clasa: cercuri, discursurile elevilor în faţa colegilor şi a

celor vîrstnici.

La toate aceste ocupaţii are loc dezvoltarea vorbirii, învaţarea limbii în asamblu tuturor

manifestărilor ei, ridicarea nivelului teoretic al cunoştinţelor, dezvoltarea vorbirii

coerente orale şi scrise, iar în plan general-didactic-dezvolatea elevilor în procesul

instituirii.

Dacă la orele de lectură ca şi la alte ore de studiu vorbirea se largeşte şi se îmbogaţeşte,

la lecţiile de gramatica vorbirea se ordonează, se sistemizează, priceperile şi deprinderile

de vorbire se consolidează.

Lucrul în afara orelor de clasă activizează vocabularul elevilor.

E ştiut că vîrsta şcolară mică constituie perioada sensibilă dezvoltării imaginaţiei,

fanteziei creatoare. În această etapă a devenirii sale copilul iubeşte foarte mult nu numai

să asculte poveşti, ci şi să le compună. O primă grijă a învăţătorului e stimularea fanteziei

creatoare a elevilor la lecţiile de dezvolatre a vorbirii. Compunerea prezintă unul din cele

mai complicate feluri de lucru asupra vorbirii elevilor. Compunerea i-a asupra sa un loc

central la lecţiile de limbă română. Lucrînd asupra compunerilor elevii îşi îmbogăţesc

vocabularul, îl activează: alcătuiesc independent propoziţii şi le unesc între ele, folosind

diverse forme morfologice.

Cu alte cuvinte compunerile ajută elevilor la însuşirea practică a limbii, la legătura

teoriei cu practica.

Compunerea e lucrarea creatoare, ea cere gîndurile şi activitatea creatoare proprie.

Alegerea cuvintelor, propoziţiilor, chibzuirea planului, culegerea materialului, verificarea

greşelilor-tot acest complex de acţiune cere de la elev o încordare înaltă a tuturor forţelor

lui creatoare. După cum afirmă M.R.Livov, compunerea corect promovată e şi un mijloc

efectiv de educaţie. Ea succintă emoţii, îi învaţă pe elevi să preţuească cele văzute,

retrăite, le dezvoltă atenţia, să compare, să facă concluzii.

Compunerea dezvoltă gîndirea logică şi simţurile elevului, lărgeşte orizontul lui

intelectual, contribuie la devenirea unei viitoare personalităţi.

Vom cădea deacord cu A. Matuşchin, care subliniază că compunerea e un proces al

carui element central îl constituie posibilitatea creaţiei. Să le oferim elevilor aceste

posibilităţi de a decoperi şi a crea. La promovarea compunerilor le cultivăm priceperi de a

vorbi şi a scrie limpede, concis, plastic şi convingător.

Practicînd pe scara largă povestirile şi repovestirile orale am insistat asupra formării

priceperii de a alcătui planul de idei, deoarece prin aceasta nu numai se ordonează

gîndurile elevilor, dar şi se pune baza priceperilor şi deprinderilor de formare a

competenţelor comunicative.

Propunînd elevilor să alcătuiască o compunere în scris, (Sosirea primăverii, Sădirea

pomilor, Elevii sînt prietenii naturii) ei au întîlnit greutaţi: nu puteau să-şi exprime

gîndurile în scris, în acelaşi timp nu ştiau cum să înceapa a scrie. A-i învăşa pe copii să

povestească şi să scrie înseamna a-i împrieteni pe copii cu foaia albă, a le dezrădăcina din

suflet teama şi neîncrederea, a-i face să creadă în propriile potenţe de creatori. O putem

face cu eforturi permanente, începînd din primele zile de an şcolar, îi cerem elevului

imagini plastice, limpezime şi logică concretă, fraze concrete, îl lăudăm pentru oricare

reuşită, astfel să-i sporească încrederea sa şi priceperea de a scrie ca să dorească să scrie şi

mai bine, să găseasca cuvintele pentru exprimarea gîndurilor.

De un real interes s-a bucurat, cred, compunerile întemeiate pe improvizaţiile lor, dar

pornind de la subiecte cunoscute şi eroi îndrăgiţi, cum ar fi ispăvile lui Trofimaş, Guguţă,

Bobocel.

E bine să practicăm compuneri, povestioare cu un început propus de învăţător. Le citim

un fragment captivant şi ne oprim la momentul cel mai interesant, lăsînd elevii să

găseasca o dezvoltare posibilă a subiectului sau o soluţionare a conflictului. Spre

exemplu, : ,,Vînătorul şi prepeliţa”. Manualul cere răspuns la întrebarea: Cum aţi

proceda voi în locul vînătorului? De ce?

Bunăoară, le propunem titlul ,,O întîmplare în pădure” şi începutul: ,,Era o amiază

fierbinte de iulie. Nicuşor mergea pe o cărare din pădure. De odată se auzi un foşnet,

printre tufele încîlcite se zăreau doi ochi de căprioară care...

Învăţătorul poate modifica condiţia exerciţiului şi elevii pot continua povestire, folosind

numai încheierea propusă. De exemplu, ,,Copiii au ridicat cu mare grijă puişorul şi l-au

pus în cuib. Ei s-au îndreptat spre casă deoarece au făcut o faptă bună...”).

Continuînd aceste fragmente de povestire, elevii sînt puşi în situaţia de a inventa

întîmplarea pe baza altor întîmplări cunoscute şi a imaginaţiei proprii de a schiţa un

conflict şi un punct culminant, de a găsi un deznodămînt logic.

Antrenamentele de acest fel îi captivează, le dezvoltă fantezia reproductivă, le dezvoltă

vorbirea coerentă.

Conform metodelor de pregătire către scrierea compunerii se deosebesc compuneri:

colective si de sinestătătoare.

Drept material pentru compunerile elevilor pot servi:

- Întîmplări din viaţa personală

- Activitatea de muncă

- Material extras din cărţi

- Excursiile

- Diferite jocuri ş.a.

La îmbogăţirea vocabularului elevilor servesc tablourile, plimbările în sînul naturii.

Astfel, ei însuşesc multe cuvinte noi, deoarece sînt puşi în situaţii de a reda cele observate,

trăite etc., ca mai apoi să fie aplicate în vorbirea orală şi scrisă. Calitatea compunerilor

scrise de copii pe baza observărilor depinde mult de organizarea lucrului pregătitor,

deaceea în ajutor se schiţează întrebările la care vor răspunde elevii. Tema acestor

compuneri se anunţă cu o săptămînă înainte, la lecţia destinată pentru scrierea compunerii

se face o totalizare a muncii pregătitoare.

Dezvoltarea vocabularului elevilor ciclului primar se efectuează şi prin intermediul

lecturilor literare, fie de sinestătătoare sau collective. Scopul lor este de a-i familiariza cu

operele literare pentru copii ale celor mai reprezentativi autori, a valorifica împreună cu ei

conţinutul acestor creaţii, a comenta anumite momente, fapte, evenimente. Învăţătorul

cere de la elevi expunerea părerilor proprii. Principalul este ca elevii să înţeleagă cele

citite, să pătrundă în conţinut şi lectura să le trezească emoţii pozitive, să le cultive o

vorbire literară, pentru ca mai apoi să poată folosi expresiile literarea în comunicare.

Trezirea interesului faţă de operele literare rezidă atît din conţinut, cît şi în modalitatea

de prezentare a acesteia.

Pentru vîrsta copilăriei jocul este considerat o activitate de bază, iar în cazul intruirii el

facilitează într-un mod neaşteptat munca didactică a elevilor.

Emoţiile pozitive încercate în timpul jocului au drept consecinţă sporirea randamentului

tuturor proceselor psihice: gîndire, imaginaţie, atenţie, reprezentare, memorie ş.a.

Psihologul D.Elconin consideră că jocul modelează atitudinea copilului faţă de

realitate şi faţă de persoanele cu care vine în contact în acest proces emoţional colorat.

Ilustrul pedagog-savant V.A. Suhomlinski sublinia, că jocul e o enormă fereastră, prin

care pătrunde în lumea spirituală a copilului şuvoiul dătător de viaţă al închipuirilor

noţiunilor despre lumea înconjurătoare. Jocul este o scîntee ce aprinde focuşorul

curiozităţii.

Mă voi referi la jocurile pe care le folosesc în cadrul lecţiior de limbă română,

bunăoară, cel întitulat ,,Mozaicul”, ce-i îndeamnă pe copii să alcătuiască cuvinte din

silabe, propoziţii din cuvinte, povestiri scurte din propoziţii, poezii din versuri.

Scopul instructiv al lui e de a-i învăţa pe elevi să facă legătura logică dintre părţile

unei propoziţii, să alcătuiască texte închegate, să se înveţe a scrie corect cuvintele ce au o

ortografiere complicată.

Materialul jocului se compune din fişe pentru învăţător (pe ele scrise cuvintele,

propoziţiile, poeziile cerute) şi pentru elevi fişe (ce conţin silabe, cuvinte, propoziţii,

versuri)introduse în plicuri. E necesar ca toate să fie ortografiate conform regulilor

gramaticale în vigoare, iar fiece complet al jocului să aibă culoarea lui. Jocul ,,Mozaicul “

poate fi practicat atît în clasa I, cît şi în clasele ulterioare ale ciclului primar în dependenţă

de materialul didactic studiat la moment începînd cu învăţarea literelor alfabet

Utilizarea raţională în cadrul lecţiilor a jocurilor şi a elementelor de joc le conferă un

caracter antrenat, îi înviorează pe copii, le înlesneşte depăşirea obstacolelor întîlnite la

însuşirea diferitelor teme. Folosirea jocurilor susţine interesul elevilor faţă de obiectul de

studiu,îi îndeamnă la cercetarea lumii înconjurătoare. Materialul ilustrativ vizual şi

auditiv, întrebările şi surprizele contribuie la activizarea gîndirii lor logice.

Majoritatea jocurilor crează posibilitatea generalizării, consolidării şi actualizării

materialului în mod sistematic, ceea ce stimulează însuşirea profundă a lui.

Menţionez faptul că practicarea jocurilor la lecţii nu va urmări un scop în sine, uitîndu-

se de intenţia cu care a fost făcut acest lucru – cultivarea la copii a deprinderilor de a

munci serios, fără ai distrage de la studierea temei date, ci va intensifica şi diversifica

activitatea lor intelectuală, obţinînd deprinderi de exprimare orală şi scrisă corecte sub

aspectul logicii sintactice.

Concluzii

Orice s-ar spune, dar neprevăzutul, ca procedeu durabil al creativităţii aprofundează

interesul elevilor la lecţie, trezeşte ia viaţă forţe de cunoaştere nebănuite.

Prin neprevăzut se ajunge la creaţie. Chiar cu efort minimum se poate observa că dacă

o lecţie diferă de alta nu doar după temă, ci şi după arhitectura ei, în fine, dacă renunţă la

stereotipuri şi introducem de fiece dată un element nou neprevăzut de elevi, atunci efectul

este cu mult mai mare.

Deci trezirea interesului faţă de studierea limbii române rezidă atît în conţinutul, cît şi

modalitatea de prezentare a acesteia.

Stimularea activităţii de cunoaştere a elevilor, organizarea chibzuită a formelor de

lucru asupra dezvoltării vocabularului, a competenţelor comunicative, utilizarea

procedeelor instructive variate, folosirea materialelor didactice a izvoarelor de inspiraţie-

toate acestea contribuie la rezultatul final de instruire perfectă a elevilor.

O organizare corectă, profundă, continuă a lucrului asupra dezvoltării lexicului

elevilor şi exprimării corecte, atît orale, cît şi scrise, duce la formarea unui sistem

complex de atitudini, capacităţi, competenţe, priceperi, deprinderi şi cunoştinţe.

Toate metodele, procedeele implementate, propuse în lucrul instructiv educativ au un

efect deosebit, dau o reuşită eficientă la dezvoltarea vorbirii, atît lecturilor literare citite,

cît şi compunerilor, mesajele orale ş.a., folosind mai des metoda de joc, care are un efect

deosebit la realizarea obiectivelor înaintate.

Majoritatea jocurilor crează posibilitatea generalizatoare de învăţare şi consolidare a

cunoştinţelor.

III. Descrierea domeniilor de iniţiativă profesională

Societatea contemporană cere ca şcoala să pregătească o personalitate practică.Pentru o

mai bună eficienţă a lecţiei profesorul este chemat să practice optimal metodele active

axate pe activitatea elevului.

În viziunea mea proiectarea demersului didactic presupune răspunsul la patru

întrebări: ,,Ce voi face?” ,,Cum voi face?” ,,Cu ce voi face?” ,,Cum voi şti că ceea ce am

făcut e bine?”

Găsesc răspuns la prima întrebare determinînd scopul lecţiei şi formulînd pe baza

obiectivelor generale din curriculă, obiectivele operaţionale. Scopul este pus în faţa

învăţătorului. Iar obiectivele operaţionale trebuie să fie realizate de către elevi.

Pentru a găsi răspunsul la cea de-a doua întrebare,e necesar să selectăm foarte minuţios

metodele tradiţionale, activ-participative, cît şi diverse tehnici de lucru şi să le aplicăm în

cadrul lecţiei într-o anumită consecutivitate, raţional şi în momente oportune, astfel

captînd atenţia elevilor pe parcursul întregului demers didactic şi făcînd să sporească

interesul elevilor faţă de procesul de cunoaştere.

La a treia întrebare răspunsul ar însemna să revizuim acele materiale şi mijloace didactice,

confecţionate, care vor fi de un mare ajutor la fixarea cunoştinţelor.

Ca să mă conving că ceea ce am făcut la lecţie e bine, trebuie să găsesc formele potrivite

de evaluare prin intermediul cărora vom găsi răspuns la întrebarea dată. Răspunzînd la

aceste întrebări şi încadrînd lecţia în cele trei faze succesive: Evocarea, Realizarea

sensului, Reflecţia, reuşesc să proiectez o lecţie interesantă, care să încadreze toţi elevii în

procesul de învăţămînt.

Fiind conştientă de faptul că dinamica activităţii economico-sociale, apariţia unor noi

tendinţe de virf, a unor meserii noi, ce solicită tineret cu spirit creator, care se va putea

adapta la exigenţele pe care le va propune societatea, am o atitudine serioasă referitor la

dezvoltarea aptitudinilor creative, la formarea si cultivarea capacităţilor intelectuale şi

practice, care devin esenţa procesului creator. Aceasta solicită intervenţii radicale în

metodologia activitaţii de învăţare, crearea unei atmosfere, care să favorizeze

comunicarea, conlucrarea reflectarea experienţei copilului. Transformările tot mai

evidente ale societăţii contemporane solicită învăţămîntul ce stimulează creativitatea,

deaceea pe parcursul lecţiilor creez aşa situaţii de problemă care cer un anumit grad de

gîndire, creativitate. Îi învăţ pe elevi să-şi creeze opinia personală, să gîndească critic, le

dezvolt gustul estetic, dragostea de aproapele său, dragostea de frumos. Mă strădui să le

dezvolt calitatea de a fi oameni cu literă mare.

IV. Rezultatele şcolare

Succesul şcolar prezintă alternativa pozitivă, favorabilă, optimă a randamentului

şcolar, denumită şi reuşita şcolară.

Succesul şcolar al elevilor este rezultatul predării teoretice şi practice înalte eficiente.

Pentru aceasta se cere:

-Calitatea şi modernizarea conţinuntului învăţămîntului şi al documentelor şcolare

în care se obiectivează.

-Folosirea strategiilor didactice moderne care să determine caracterul activ-

participativ şi euristic a elevilor în actul învăţării şi să asogure legătura teoriei cu practica

şi accesibilitatea cunoştinţelor fără coborîrea nivelului ştiinţific prevăzut de documente.

Voi încerca să fac o succintă analiza a rezultatelor şcolare a elevilor din clasa a II-

a ,,A”. În clasă există un nucleu puternic care spre marea mea satisfacţie sufletească se

menţine şi astăzi, persistă suflu de competiţie, ceea ce le-a ajutat şi le ajută în continuare

să atingă performaţe la învăţătură. Elevii şi-au format competenţe specifice la diferite

disciplini, care i-au pus în situaţie de a utiliza în mod complex capacităţile dobîndite. Ele

s -au format în urma procesului de cercetare, descoperire şi exersare, conducînd la

succesul utilizării lor în situaţii concrete de viaţă şcolară şi extracurriculară a elevilor.

Între elevi există o relaţie strînsă de prietenie. Şapte elevi au media mai sus de 9. Aceşti

elevi, cu o deosebită plăcere, le ajutau elevilor cu rezultate mai slabe la învăţătură să-şi

lichideze lacunele. Sunt elevi care prin străduinţă şi muncă asiduă au obţinut performanţe

la matematică, l-română, ştiinţe ş.a.

Am elaborat nişte diagrame, care fac vizibile rezultatele şcolare ale elevilor în cei doi

ani la disciplinile de bază.

N-o să analizez fiecare diagramă, dar ţin să menţionez că în cl.I rezultatele sunt mai

înalte iar apoi se observă o descreştere. Aceasta vorbeşte despre faptul că elevii se simt

foarte bine în comodităţile create de părinţi şi uită de carte. Noi învăţătorii trebuie să

depunem toate eforturile pentru a înlătura aceste lacune. Să găsim acele motive pentru a le

trezi interesul faţă de a cunoaşte.

V. Dezvoltarea profesională prin cursuri,stagii,seminare

Pedagogul de azi trebuie să cunoscă noutăţile esenţiale de teorie şi practică ce apar,să

elimine ceea ce s-a uzat şi nu prezintă valoare cognitivă sau acţională. O educaţie eficientă

nu poate fi concepută fără pregătirea si perfecţionarea personajului didactic.Toate

cunoştinţele culese rămîn corpuri străine dacă nu sunt cernute, alese, topite de acel sens pe

care personalitatea îl imprimă lucrurilor, oamenilor, vieţii. Încerc mereu să fiu la curent cu

toate schimbăile ce au loc în sistemul de învăţămînt, să mă înbogăţesc cu noi cunoştinţe,

apoi trecindu-le prin prisma viziunii mele să le fac cunoscute şi altora. Dezvoltarea

profesională am realizat-o în anul 2008, frecventînd cursurile de perfecţionare la

specialitatea ,,Învăţămînt primar”. Problema educaţiei este una strigentă în ziua de azi,

deoarece se pune accentul mai mult pe instruire, nu pe educaţie. În perioada precursuri

întîlneam multe lucruri neclare pentru mine, dar studiind literatura de specialitate am găsit

răspunsuri la întrebările ce mă frămîntau.

La întrunirile din cadrul catedrei organizăm seminare teoretice unde luăm în

dezbateri diferite probleme ce ţin de procesul de predare, apoi aceste subiecte le

implimentăm practic prin desfăşurarea lecţiilor-model. Apoi se recurge la o analiză amplă

indentificînd tangenţele şi carenţele dintre teorie şi practică.

Mă strădui să fiu în pas cu toate reformele şi inovaţiile din sistemul învăţămîntului

cercetînd şi studiind literatura de specialitate, că numai aşa poţi să fii un profesor

contemporan.

VI. Păreri, atitudini personale în raport cu noile orientări in educaţie

Învăţarea şi dezvoltarea sunt în mod constant în schimbare, la rîndul ei generează noi

posibilităţi. Un pedagog în întregul sens al cuvîntului realizează ceva pentru umanitate

acceptînd schimbarea şi organizarea procesului educaţional nu pentru a produce mici

biblioteci, ci pentru a-l face pe copil sa gîndească să participe activ la crearea

conoştinţelor sale. Trecerea de sistemul de informaţii, cunoştinţe la sistemul de dezvoltare

a capacităţilor este salutabilă. Conexiunea inversă şi ajutorul corectiv acordat la timp

elevilor le dezvoltă treptat încrederea în propriile capacităţi de învăţare.

Noile orientări în educaţie pledează pentru înarmarea copilului cu acele cunoştinţe

capacităţi şi atitudini care vor stimula raportarea efectivă şi creativă a lui la mediul

social şi natural, făcînd posibilă continuarea educaţiei. Conform noilor orientări în

educaţie trebuie să formăm copiilor responsabilităţi personale într-o societate democratică,

să activeze în spiritul înţelegeri, toleranţei, prieteniei. Aceasta povară grea care a căzut pe

umerii învăţătorilor. Datoria noastră este să deschidem lacătul fiecărui suflet şi să altoim

în el valorile general-umane, să-i facem să perceapă prin orice vibraţie a sufletului

frumuseţea din jur.

Rezultatele elevilor

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

DIRECŢIA ÎNVĂŢĂMÎNT STRĂŞENI

LICEUL TEOREIC SIREŢI

Aprobat

La şedinţa consiliului profesoral

Nr _____ din_______________

Director_____________ /E. Barajin/

RAPORT DE AUTOEVALUARE

Tema: Formarea competenţelor comunicative la elevii

ciclului primar

Autor: Ţopa AnastasiaÎnvăţătoare la clasele primare gr. didactic II

Sireţi 2010

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

DIRECŢIA ÎNVĂŢĂMÎNT STRĂŞENI

LICEUL TEOREIC SIREŢI

Aprobat

La şedinţa consiliului profesoral

Nr _____ din_______________

Director_____________ /E. Barajin/

RAPORT DE AUTOEVALUARE

Tema: JOCUL DIDACTIC

Autor: Barajin LudmilaÎnvăţătoare la clasele primare

Sireţi 2010

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

DIRECŢIA ÎNVĂŢĂMÎNT STRĂŞENI

LICEUL TEOREIC SIREŢI

Aprobat

La şedinţa consiliului profesoral

Nr _____ din_______________

Director_____________ /E. Barajin/

RAPORT DE AUTOEVALUARE

Tema: Dezvoltarea aptitudinilor comunicative la elevii

clasei a III-a

Autor: Matcovschi TatianaÎnvăţătoare la clasele primare

Sireţi 2010