Subiectul 8.Purcederea Sf. Duh din Tatăl, și relația Lui cu Fiul. Filioque.

Orice unu e și multiplu, și orice multiplu e și unu spune Pr. Stăniloae. Realitatea este dincolo de unu și multiplu.

Acest caracter îl are în mod eminent Dumnezeu. El este Unu și Trei, dincolo de modul cum este la noi înțeles unu și trei. Cele trei subiecte sunt atât de interioare, căci nu pot fi nici despărțite ca să poate fi numărate ca entități.

„Căci Eu sunt Dumnezeu primul și Eu după aceea”(Isaia)Tatăl și Fiul se dăruiesc unul altuia în întregime în iubirea lor. Al treilea este însă

proba de foc a adevăratei iubiri între doi. Duhul Sfânt este asociat atât de mult cu iubirea încât este sensul iubirii în Dumnezeu. Numai al treilea implică separarea iubirii depline de egoism. Prin Duhul Sf iubirea Treimii se dovedește cu adevărat Sfântă. Numai prin Duhul Sf se răspândește iubirea divină în afară. El este deci putința întinderii iubirii dintre Tatăl și Fiul la alte subiecte, adică în creație.

Filioque contrazice menținerea persoanelor treimice în comuniune.Dumnezeu este dincolo de subiectivitate și obiectivitate. Dumnezeu este cea mai

intensă realitate, dar această subiectivitate obiectivă este asigurată de faptul că Dumnezeu este în trei persoane.

Primele două persoane sunt scufundate în comuniunea lor exclusivă. A treia persoană este trăită și ea ca subiect, totuși prin faptul că este trăită de două, le dă acestora sentimentul subiectivității lor.

Existând al treilea de aceeași valoare, nici unul din cei doi nu uită de vrednicia de iubire a celui de al treilea și prin aceasta sunt reținuți de la confundarea laolaltă. Deci Duhul Sf menține comuniunea dar și distincția dintre Tatăl și Fiul.

Duhul Sf este duhul adevărului, findcă El întărește în adevăr realitatea lui Dumnezeu. În Dumnezeu au loc simultan relațiile noi-tu, sau eu-voi, și eu-tu-tu.

Să vedem deci unde păcătuiește Filioque: teologia catolică accentuează iubirea dintre Tatăl și Fiu până la confundarea lor întrun singur principiu al Purcederii Duhului Sf. Deci Tatăl și Fiul nu mai sunt persoane distincte, căci nemaiexistând două persoane în actul purcederii Duhului Sf, Tatăl și Fiul nu se mai pot iubii în mod propriuzis.

Dintre teologii contemporani care confundă pe Duhul Sf cu acel „noi” constituit de tatăl și de Fiul, menționăm pe M. Muhleu. Dar dacă este noi, totuși Muhleu numește Duhul Sf persoană.

Tatăl și Fiul nu alcătuiesc încă noi, rămân eu-tu în purcederea Duhului Sf, dar un eu-tu necontopit total deplin.