Subiectul 6.Terminologia Hristologică

Declararea marilor dogme hristologice în Biserică au determinat recurgerea la o terminologie clară, care să exprime legătura intrinsecă dintre dogma trinitară și cea hristologică.

După sin I și II ec, lipsea o formulară clară și corectă în legătură cu realitatea mântuitoare în Hristos.

Disputele hristologice n-au fost determinate de probleme filiologice, ci de înțelegerea mântuirii în Hristos.

Terminologia folosită este cea folosită din filosofia greacă și adaptată limbajului doctrinar creștin de diferite școli teologice.

Astfel un termen definea pentru reprezentanții unei școli ceva, și altceva pentru reprezentanții altei școli. De fapt nici la filosofii greci nu exista o unanimitate de opinie în ceea ce privește semantica acestpr termeni.

Ousia = ființă, substanță, existență, de sine stătătoare, a fost raportat la Dumnezeu definind substanța divină, ființa divină.

Hypostasis = existența de sine, realitate, ipostas, este individul existent în sine și de sine, ființa în existența proprie. Ousia subzistă în trei Hypostasis.

Prosopon = persoană, față, a fost folosit în terminologia creștină cu sensul de hypostasis.

Physis = natură, fire. A fost folosit pentru a desemna firea divină și firea umană.Alexandrinii au raportat firea la existență astfel că ousia=fisis. Ei au împrumutat

sensul aristotelic al termenului. În mediul alexandrin, persoana, ipostas și fire se foloseau cu același sens, raportate la Cuvântul lui Dumnezeu Întrupat.

Firea fără ipostas este o abstracție, dar firea omenească a lui Hristos poate să nu fie ipostas, nu poate fi nici fără ipostas, adică fără existență. Ea e emipostatică, adică poate avea substanța în logosul divin Întrupat.

În Hristos firea umană își primește subzistența fără a fi schimbată de cea dumnezeiască.

Rămânând ipostas dumnezeiesc, El primește și atributele speciei umane, dar și pe cele care-L deosebesc de orice om.

Hristos nu este un ipostas compus, deoarece atributele sunt ale unicului ipostas. Fire omenească a lui Hristos, deși individuală n-a constituit un ipostas propriu ci s-a format sub conducerea ipostasului dumnezeiesc.

Mântuitorul a luat firea noastră omenească care nu e a unuia sau a altuia, firea Lui fiind a întregii omeniri. Este Fiul Omului prin excelență

Învățăturile lui ioan Damaschin, Fotie al Consttantinopolului, Leonțiu de Bizanț.