Tema 5. PSIHODIAGNOZA PERSONALITĂŢII: CHESTIONARELE

ArgumentPsihodiagnoza personalităţii presupune o analiză complexă a domeniului vizat. Capitolul dat prezintă o asemenea analiză a uneia din cele mai utilizate categorii de metode psihodiagnostice de evaluare a personalităţii – chestionarele de personalitate. Conţinutul prezentat este ilustrat prin exemple reprezentative şi completat cu diverse probe de evaluare şi autoevaluare, aplicarea cărora în practica educativă va contribui la cunoaşterea personalităţii umane.

Obiective

La încheierea studiului acestui subiect, masterandul va trebui să poată să facă

următoarele: • Să descrie şi să caracterizeze chestionarele de

personalitate.• Să selecteze, să analizeze şi să administreze

chestionarele de personalitate. • Să prelucreze şi să interpreteze rezultatele

obţinute. • Să evidenţieze valoarea şi limitele

chestionarelor de personalitate.

Unităţi de conţinut

• 5.1. Noţiuni generale.

• 5.2. Chestionare de personalitate.

• 5.3. Scale de interese

• 5.4. Scale de valori.

• 5.5. Scale de atitudini.

• 5.6. Probe în psihologia sănătăţii.

5.1. Noţiuni generale

• Psihodiagnoza personalităţii se referă la măsurarea aspectelor nonintelectuale ale personalităţii: afective, conative, volitive şi la deviaţiile acestora.

• Metodele create în scopul cunoaşterii personalităţii sînt numeroase şi diferă sub aspectul modului de elaborare şi al domeniilor de aplicare, iar clasificările propuse nu sînt stricte şi, în majoritate, se suprapun.

• O dihotomie clasică opune testele psihometrice de personalitate şi tehnicile proiective.

5.1. Noţiuni generale• Majoritatea testelor psihometrice de personalitate sînt scale

constituite din întrebări la care subiectul trebuie să răspundă în funcţie de ceea ce gîndeşte, consideră, simte, apreciază, doreşte etc. Ele sînt numite chestionare, inventare sau scale de autoevaluare.

• Altele sînt constituite din scale ale căror itemi descriu elemente ale comportamentului subiectului, prezenţa, intensitatea sau frecvenţă fiind evaluate de observator. Ele se numesc scale de heteroevaluare.

• O a treia varietate utilizează stimuli identici cu cei ai testelor de eficienţă, însă în cotare se ţine cont nu de contribuţia factorilor intelectuali, ci de cei nonintelectuali. Ele sînt numite teste obiective de personalitate. O versiune a testelor obiective de personalitate sînt testele situaţionale.

5.1. Noțiuni generale

Calitatea testelor de personalitate:

• Fidelitatea

• Validitatea

• Sensibilitatea

5.1. Noţiuni generale

• Numărul testelor psihometrice de personalitate este considerabil, cea mai mare parte revenind chestionarelor. Multitudinea lor se datorează uşurinţei aplicării, cotării, interpretării.

• Unele măsoară doar o trăsătură, altele sînt baterii care permit evaluarea simultană a mai multor trăsături.

• Unele se adresează examinării personalităţii normale, altele – celei patologice.

• Unele derivă din teorii psihologice explicite, altele sînt elaborate în baza criteriilor empirice sau statistice (analiza factorială).

• Unele măsoară trăsături de personalitate propriu-zise, altele identifică interese, valori, atitudini.

5.2. Chestionare de personalitate propriu-zise

• Chestionare derivate dintr-o teorie psihologică explicită (Chestionarul Yung)

• Chestionare derivate din criterii empirice (MMPI)

• Chestionare derivate din analiza factorială (Chestionarul Eysenck – EPI)

5.3. Scale de intereseInteresele - preferinţe pentru obiecte sau activităţi

Teoria Holland • Orientarea realistă (R) – se caracterizează prin atracţia faţă de activităţile

fizice, viaţă la aer liber, sarcini concrete şi reflectă interesul pentru profesiile tehnico-practice;

• Orientarea investigaţională (I) – se caracterizează prin atracţia faţă de raţionamente şi descoperiri, prin tendinţa spre comprehensiune şi introversie, prin interesul pentru cercetare şi profesiile investigaţionale;

• Orientarea artistică (A) – vizează, mai întîi de toate, expresia artistică a eului şi a relaţiilor cu alţii, reflectă spontaneitatea şi un interes malor pentru profesiile artistice şi literare;

• Orientarea socială (S) – corespunde necesităţilor de a învăţa, a povăţui, a îngriji, a analiza situaţii unde relaţiile interpersonale joacă un rol important şi reflectă interesul pentru profesiile sociale şi pentru învăţămînt;

• Orientarea antreprenorială (E) – corespunde necesităţilor de a domina, de a dirija, de a manipula oamenii şi reflectă interesul pentru putere în diverse domenii (antreprenoriat, politică etc.).

• Orientarea convenţională (C) – corespunde necesităţilor de autocontrol, ordine, organizare, identificare cu puterea statului şi relevă interesul pentru profesiile administrative.

5.4. Scale de valori Valorile - credinţe stabile, care determină un stil de viaţă

Teoria Rokeach

• Valorile „terminale”- denumesc obiective personale şi sociale majore (de exemplu: egalitate, libertate, dragoste, respect, fericire, securitate etc.).

• Valori „instrumentale” - denumesc competenţe sau comportamente cu o conotaţie morală pozitivă (de exemplu: capabil, ambiţios, curajos, indulgent, politicos, responsabil, inteligent etc.).

5.4. Scale de valoriSpranger

• Teoretice (ştiinţă);

• Economice (utilitate);

• Estetice (frumuseţe, armonie);

• Sociale (relaţii umane);

• Politice (putere, dominare);

• Religioase (unitate, comunitate).

5.4. Scale de valori Elizur

• Cognitive (interesul pentru muncă, responsabilitatea, reuşita în muncă etc.)

• Afective (stimă, recunoaşterea calităţii muncii efectuate etc.)

• Instrumentale (salariu, avantaje materiale, orar satisfăcător etc.)

5.5. Scale de atitudiniAtitudine – dispoziție internă durabilă care susține răspunsurile

favorabile ori nefavorabile ale individului la un obiect sau clasă de obiecte din lumea socială

• Limitele dintre probele de atitudini şi de personalitate sînt fluide. De exemplu, conservatismul-radicalismul, una din dimensiunile bine stabilite în domeniul atitudinilor, este deseori considerat o trăsătură de personalitate.

• Probele de atitudini se aseamănă mult cu anchetele de opinie publică.

• Itemii acestor instrumente sînt, de regulă, enunţuri/întrebări, subiectul urmînd să indice acordul sau dezacordul său cu acestea privind obiectul atitudinii.

• Măsurarea atitudinilor au multiple sfere de aplicare: politică, socială, publicitate etc.

5.6. Probe în psihologia sănătăţii

• Inventarul Woodworth

• Inventarul Cornell Index

• Scala Spielberger

• Inventarul Beck

Rezumat

1. Psihodiagnoza personalităţii, unul dintre cele mai importante domenii ale psihodiagnosticului, se referă la măsurarea aspectelor nonintelectuale ale personalităţii: afective, conative, volitive şi la deviaţiile acestora.

2. Metodele elaborate în scopul cunoaşterii personalităţii sînt numeroase şi diferă sub aspectul modului de elaborare şi al domeniilor de aplicare, iar clasificările propuse nu sînt stricte şi, în majoritate, se suprapun.

3. O dihotomie clasică opune testele care se supun metodologiei psihometrice, dezvoltate pentru testele de eficienţă, probelor proiective bazate pe principii, în mare parte, originale.

Rezumat4. Majoritatea testelor psihometrice de personalitate sînt

scale constituite din întrebări, la care subiectul trebuie să răspundă în funcţie de ceea ce gîndeşte, consideră, simte, apreciază, doreşte etc. Ele sînt numite chestionare, inventare sau scale de autoevaluare.

5. Altele sînt constituite din scale ale căror itemi descriu elemente ale comportamentului subiectului, prezenţa, intensitatea sau frecvenţă fiind evaluate de observator. Ele se numesc scale de heteroevaluare.

6. O a treia varietate utilizează stimuli identici cu cei ai testelor de eficienţă, însă în cotare se ţine cont nu de contribuţia factorilor intelectuali, ci de cele a factorilor nonintelectuali. Ele sînt numite teste obiective de personalitate.

7. O versiune a testelor obiective de personalitate sînt testele situaţionale.

Rezumat8. Numărul testelor psihometrice de personalitate este

considerabil, cea mai mare parte revenind chestionarelor. Multitudinea lor se datorează uşurinţei aplicării, cotării, interpretării.

9. Unele măsoară doar o trăsătură, altele sînt baterii care permit evaluarea simultană a mai multor trăsături. Unele se adresează examinării personalităţii normale altele – celei patologice. Unele derivă din teorii psihologice explicite, altele sînt elaborate în baza criteriilor empirice sau statistice (analiza factorială). Unele măsoară trăsături de personalitate propriu-zise, altele identifică interese, valori, atidudini.

10. Actualmente, testele psihometrice de personalitate au devenit una dintre cele mai utilizate metode psihodiagnostice.

Concepte-cheie

analiza factorială,

chestionare,

criterii empirice,

extraversiune,

introversiune,

inventar,

neurotism,

scale de atitudini,

scale de autoevaluare,

scale de interese,

scale de valori,

teste psihometrice.

ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

I. Mai jos sînt prezentate cîteva activităţi pe care le puteţi iniţia în sprijinul obiectivelor de învăţare la această temă.

• 1. Intraţi pe Internet şi citiţi mai multe despre chestionarele de personalitate. Veţi găsi informaţii în publicaţiile cu privire la testarea personalităţii. Elaboraţi, în baza informaţiei obţinute, un referat (4-5 pagini).

• 2. Comparaţi chestionarele derivate din analiza factorială şi cele derivate din criterii empirice. Care consideraţi că sînt avantajele şi dezavantajele fiecăruia dintre ele? Comparaţi-vă răspunsul cu cel al colegilor.

• 3. Analizaţi scalele de interese, valori şi atitudini. Faceţi o listă a punctelor tari şi a punctelor slabe ale acestora. Comparaţi-vă răspunsul cu cel al colegilor.

ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

II. Proiect diagnostic.• 1. Selectaţi, analizaţi şi aplicaţi un chestionar de

personalitate (3 persoane). Prelucraţi şi interpretaţi rezultatele obţinute. Evidenţiaţi valoarea şi limitele testului aplicat.

• 2. Elaboraţi un proiect de examinare a intereselor elevilor unei clase terminale din liceu, utilizînd un chestionar de interese. Prelucraţi şi interpretaţi rezultatele obţinute. Elaboraţi un set de recomandări practice.

• 3. Elaboraţi un chestionar de examinare a atitudinii faţă de situaţia politică din ţară. Aplicaţi chestionarul în grupa academică. Prelucraţi şi interpretaţi rezultatele obţinute. Elaboraţi un set de recomandări practice.