Subiectul 4.Formularea dogmei Sf. Treimi, la sin 1 și 2 ecumenic.

Știm că la Sinodul I Ecumenic s-a alcătuit o primă variantă a Crezului, variantă ce s-a desăvârșit la Sinodul II Ecumenic.

La sin 1 ec după cum bine știm s-a combătut erezia lui Arie; sinodalii, combătând ereziile docmatice ale acestuia, și mărturisind dumnezeirea Fiului și egalitatea și consubstanțialitatea Lui cu Tatăl și cu Duhul Sf.

Argumente scripturistice aduse de către sinodali: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era Dumnezeu, și Dumnezeu era cuvântul.” „Unul născut care este în sânul tatălui.” „Eu și Tatăl una sântem.” „Nimeni nu-l cunoaște pe Fil decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-l cunoaște nimeni,

decât numai Fiul.” „Tatăl nu șjudecă pe nimeni, citoată judecata a dat-o Fiului.”

Deci Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu-Tatăl, este Dumnezeu adevărat și consubstanțial, sau deoființă cu Tatăl.”

Tot la primul sin ec, simbolul de credință urmărea pe lângă aceste aspecte, și scopul întrupării Fiului lui Dumnezeu, și semnificația jertfei Lui pentru răscumpărarea tuturor.

Unii sinodali au avut însă rețineri la folosirea în Crez a termenului „deoființă-omousis”, întrucât nu există în Sf. Scriptură, și că ar activa antitrinitarismul lui Pavel de Samosata.

Părinții au precizat apoi că „din substanța Tatălui” nu înseamnă că Fiul este parte dinTatăl, ci au aceeași ființă dumnezeiască.

Deci mărturisirea de credință Niceeană conține doar 7 articole de credință.Fiul lui Dumnezeu este din ființă(ousia) Tatălui, Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din

lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, deoființă cu Tatăl(omecusious). Simbolulm se termină cu a treia persoană a Treimii: „credem și în Duhul Sf.”

Sinodul 2 ec. s-a ținut la Constantinopol în 381, și acombătut lupta împotriva pnevmatomahismului: pnevma= suflet cu sensul de Duhul Sf., mahia= lupta contra lupta împotriva Duhului Sfânt.

Pnevmatomahii negau dumnezeirea, egalitatea, și consubstanțialitatea Duhuluin Sfânt cu Tatăl și cu Fiul.

Pentru ei, Duhul Sfânt era doar un duh slujitor, superior îngerilor, o creatură a Tatălui.Inițiatorul acestei erezii era episcopul arian Macedonie al Constantinopolului, și

Maratoniu, episcop de Cizic.. împotriva aceste erezii au luptat în scris : Sf. Atanasie, Sf. Vasile cel Mare, Brigorie de Nazians, Grigorie de Nyssa.

Iată ceea ce susținea sin II ec: Reia hotărârea sin 1 ec, prin care Tatăl și Fiul și Duhul Sf, sunt o deumnezeire și o putere, și o ființă a Tatălui, a Fiului si a Sf. Duh, de o cinstire egală, și de o împărăție veșnică în trei ipostasuri desăvârșite sau trei persoane complete.

Tatăl, Fiul și Duhul Sf, au aceeași maiestate, putere, mărire și strălucire. Orice împărțire ce nu respectă ordinea unitatea sf. Treimi, este nelegiuită.

În combaterea acestor hotărâri, ereticii au adus ca argument, ca nicăieri în Sf. Scriptură nu scrie că Dumnezeu este Duhul, ba dimpotrivă, scrie că Duh este Dumnezeu; prin aceasta înșțelegând ei că Dumnezeu are natura spiritelor, dar nu ca orice duh este Dumnezeu.

Obsevăm aici o învățătură foarte bine conturată, care au fost combătută și anatemizată de 150 de Sfinți Părinți ai Sinodului II, desăvârșind Crezul cu cele 12 articole de credință.