Sensurile notiunii de “crima”

sensul comun – desemneaza de regula o infractiune impotriva vietii persoanei, fie ca este vorba de omor (art 174 C. Pen.), de omor calificat (art 175 C. Pen.), omor deosebit de grav sau pruncucidere

- prin extensie, regasim aceeasi denumire utilizata de mai multe ori in cazul unor infractiuni care au un obiect juridic principal, dar care au ca rezultat moartea unei persoane – talharie/vatamare urmate de moartea victimei(b) sensul penal – desemneaza o infractiune grava pt care legiuitorul stabileste pedepse diferite si proceduri speciale, in raport de celelalte infractiuni- acest sens este dat de impartirea tripartita – crime, delicte, contraventii- trebuie remarcat faptul ca notiunea de crima folosita in limbajul comun nu acopera categoriile crimelor din impartirea tripartita- astfel, pe lg infractiuni contra vietii ori cele care au avut drept urmare moartea victimei, se adauga si faptele penale grave – infractiuni contra sigurantei statului, unele fapte de coruptie, talhariile, violurile, actele de terorism, traficul organizat de stupefiante- in doctrina penala, notiunea de crima este utilizata in sensul general de infractiune, fapta penala(c) sensul criminologic – notiunea de crima porneste de la conceptul de infractiune din dreptul penal si trebuie sa mearga dincolo de acesta- art 17 alin (1) C. Pen. – cele 3 conditii pt existenta unei infractiuni♦ fapta sa fie prevaz de legea penala – dpdv criminologic, se au in vedere faptele

incriminate cu zeci de ani inainte sau cele recent dezincriminate, studierea, examinarea infractorului, a traseului ereditar al acestuia♦ fapta sa fie savarsita cu V – dpdv criminologic, se studiaza si faptele care nu au

fost savarsite cu vinovatie, dar care au insa un caracter de infractiune deoarece rezultatul socialmente se produce, fiind un motiv de studiu al faptelor

criminalitatea aparenta = toate faptele comise fara Vinovatie♦ fapta sa prezinte un pericol social – dpdv criminologic, sunt analizate si faptele ce

intra sub incidenta art 181 C. Pen.pe langa sensul de crima, sunt analizate si comportamentele deviante – alcoolismul, prostitutia, consumul de substante stupefiantepericol social abstract – apreciat de legiuitorpericol social concret – apreciat de judecatorsociologia criminala = analiza comportamentelor deviantecercetarea criminologica = analizarea comportamentelor deviante in raport de fenomenul criminal

2) Notiunea de Criminalitate. Clasificarea Obiectiva

Criminalitatea = ansamblul faptelor penale comise intr-un spatiu si intr-o perioada determinate

criminalitatea reala = ansamblul faptelor penale comise efectiv, indiferent daca ele sunt cunoscute sau nu de organele justitiei penalecifra neagra a criminalitatii = ansamblul faptelor penale comise efectiv, dar care nu ajung la cunostinta organelor justitiei penale

- factorii ce o genereaza sunt:♦ abilitatea infractorului♦ ineficienta organelor de cercetare penala♦ pasivitatea victimelor

criminalitatea aparenta = totalitatea faptelor cu aparenta penala ajunse la cunostinta organelor de justitie penalacriminalitatea legala = faptele penale pt care s-a pronuntat o hotarare de condamnare definitiva

- se face distinctie fata de hotararile de achitare aferente criminalitatii aparente - in criminalitatea legala sunt incluse in mod artificial si condamnarile definitive nejustificate in urma unor erori judiciare

3) Cifra Neagra a Criminalitatii. Factorii ce o Genereaza. Posibilitati de Evaluare

Cifra neagra a criminalitatii = ansamblul faptelor penale care se comit efectiv, dar care nu ajung la cunostinta organelor de justitie penalaCN = CR – CA CR – criminalitatea realaCA – criminalitatea aparentaFactorii ce o genereaza:abilitatea infractorului = comiterea unei fapte a. î. urmele materiale si rezultatul produs socialmente periculos sa nu fie sesizat de organele penaleineficienta organelor de cercetare penala – include si organele care au drept atributii controlul in diferitele domenii si care au obligatia de a sesiza organele de urmarire penala in cazul constatatii unor infractiuni

-ineficienta decurge din:♦ organizarea deficitara a organelor prin lipsa unor mijloace tehnice sau

alegerea gresita a unor obiective/prioritati in activitate♦ incompetenta profesionala – incapacitatea functionarilor cu atributii in

cercetarea penala de a depista unele fapte penale comise♦ incorectitudinea unor functionari – aspecte de comoditate/coruptie

pasivitatea victimelor – persoane care au suferit direct/indirect o vatamare produsa in urma savarsirii unor fapte penale

- ele nu sesizeaza organele de urmarire penala si acestea din urma nu ajung la cunoasterea autorului faptei- situatii des intalnite:

♦ infractiuni contra patrimoniului - victimele nu sesizeaza organul pt ca acest lucru ar duce si la raspunderea penala a lor (detinere ilegala de substante toxice, stupefiante, materiale nucleare )

♦ infractiuni contra vietii sexuale – in particular viol, in urma carora persoanele nu dezvaluie faptele de teama produsa de publicitatea procesului penal, reactia sotului, a prietenilor, rudelor indepartate

Posibilitatile de evaluare a cifrei negre:♦ anchetele de auto-confesiune – se realizeaza anumite chestionare personale

pt stabilirea faptelor comise si ramase nedescoperite (prin ancheta trebuie sa se asigure secretul informatiilor deoarece, practic, persoanele isi marturisesc propriile infractiuni)

♦ anchetele de victimizare – desfasurarea in randul potentialelor victime pe baza chestionarelor, fara ca faptele sa fie reclamate sau sa ajunga la cunostinta organelor penale- ambele tehnici aparute in SUA (bninteles ) pot oferi o imagine cantitativa a criminalitatii nedepistate si indicatii calitative referitoare la sursele cifrei negre

4) Practica Anticriminala

Practica anticriminala = sistemul mijloacelor aplicate de catre stat in scopul stapanirii fenomenului criminalpractica anticriminala = al 2lea obiect al cercetarii criminologice, dupa fenomenul criminaltrebuie facuta distinctia intre studiul stiintelor teoretice si cel al stiintelor practicestudiul lui Giacomo Canepa presupune:

♦ cercetarea cauzelor comportamentului antisocial (independent de utilizarea in practica)♦ programarea metodelor adecvate pt prevenirea si tratamentul comportamentului antisocial (studiul problemei urmarite in scopul utilizarii practice a rezultatelor)

Continutul practicii anticriminaleexista 2 mijloace de lupta contra criminalitatii:

♦ mijloacele juridice – totalitatea normelor de drept ce contribuie direct/indirect la combaterea si prevenirea fenomenului criminal♦ mijloacele empirice – practicile institutionale (politie, parchet, instante de judecata, penitenciar)

- prin combinarea celor 2 categ de mijloace rezulta 3 categ de domenii principale de lupta:♦ domeniul dreptului penal si al aplicarilor lui concrete♦ domeniul tratamentului delincventilor♦ domeniul prevenirii criminalitatii

decizia de a stapani fenomenul criminal apartine statului prin intermediul unei decizii politice

anticriminale

5) Modalitati de cunoastere in cercetarea criminological

cunoasterea descriptiva – urmareste stabilirea caracteristicilor exterioare (aparente) ale fenomenului criminal

♦ volumul criminalitatii = o evaluare cantitativa, nr-ul total de fapte penale comise♦ structura criminalitatii = presupune o delimitare a acestuia in functie de diversele categ de fapte penale ori alte criterii (este vorba de o cercetare cantitativa deoarece are la baza comparatii numerice)♦ dinamica privitoare la criminalitate = evolutia & variatia acestuia in timp si spatiu

evolutia in timp – pe termen lung, variatiile sezoniere, miscarile accidentalevariatia in spatiu – poate fi estimata in functie de diferitele teritorii luate ca termeni de comparatie, fie in sens pur geografic, statal sau administrativcunoasterea cauzala (etiologia criminala) – vizeaza aflarea cauzelor, conditiile & factorii ce determina sau favorizeaza fenomenul criminalsuntem in prezenta, de aceasta data, a unei cunoasteri calitative, metodele utilizate fiind pe masura scopului urmaritexplicatiile de natura cauzala (conditii, factori, cauze) pleaca de la premisa ca liberul arbitru nu exista sau ca el are un rol limitat => comportamentul criminal este determinat total sau partialcunoasterea dinamica – prin ea se urmareste intelegerea proceselor ce insotesc “trecerea la actul criminal”, mecanismele interne ale acestuia

- este vorba de o cunoastere calitativa, ce tinde la explicarea conduitei criminale printr-o succesiune de etape, avand o logica proprie- conduita criminala este considerata a fi independenta de trecutul infractorului, de factorii endogeni sau exogeni care ar fi putut actiona asupra acestuia, inainte de momentul trecerii la act- se considera ca omul are liber arbitru, capacitatea de a opta intre o conduita sau alta(d) cunoasterea axiologica – presupune stabilirea dupa criterii stiintifice a valorii mijloacelor aplicate in lupta impotriva fenomenului criminal (evaluarea stiintifica a practicii criminale)- cunoasterea axiologica urmareste stabilirea gradului de eficacitate al mijloacelor legale utilizate in practica anticriminala

6) Metoda Empirica si Particularitatile ei in cercetarea criminological

se regaseste n cadrul teoriei generale a cunoasterii fizice elaborate de J. Stuart Mill, cel ce a abordat in mod sistematic problematica epistemologiei

Etapele ei – observarea faptelor (a)

- inductia ipotezei (b) - verificarea experimentala (c)- metoda empirica include si metodele generale:

♦ inductia apartinand (b) si avand la baza observatia, permitand enuntarea unei ipoteze

♦ deductia – aferenta categ (c) – verificarea ipotezei pe baza unor faote noi sau a unui nr sporit de observatii particulareobservarea faptelor consta in faptul ca - perceptia directa a fenomenului criminal este foarte rara si cu totul intamplatoaredpdv al “observatorului”, acesta “departe de a fi neutru, tinde sa se asocieze cu realitatea pe care o observa” (orice criminolog este un delincvent potential...daca nu a comis deja o infractiune)verificarea experimentala – dupa cum remarca Enrico Ferri, “experimentul este foarte dificil si adesea imposibil”

- in cercetarea criminologica exista si posibilitatea efectuarii unor experimente indirecte prin stimularea unor situatii reale, spre ex, in cazul testelor efectuate in leg cu evaluarea agresivitatii- in ipoteza cercetarii, deseori se poate intampla, spre ex, ca formularea ipotezei sa preceada unei observatii sistematice sau sa apara concomitent cu aceasta, dupa cum la fel de bine se poate intampla ca prima etapa (observarea faptelor) sa fie si ultima, in acest caz urmarindu-se doar simpla descriere a fenomenului, fara a se tinde la explicarea lui

7) Tehnicile macro-criminologice

= procedeele care permit obtinerea de date cu privire la criminalitate, masurarea acesteiain principal sunt tehnici cantitative si ele servesc cunoasterii descriptive, dar sunt in acelasi timp utile si cunoasterii etiologicein tehnicile macro-criminologice se includ urm procedee:statisticile criminale = tehnici prin care se evalueaza si se exprima numeric diferite categorii de criminalitate (tehnici cantitative)statisticile criminale pot fi impartite in:

♦ statistici oficiale – realizate de politie, parchete, instantele de judecata, adm penitenciarelor, etc.♦ statistici private – realizate de cercetatori individuali, fie de grupuri de asociatii nonguv cu preocupari in acest sens

dintre tehnicile de cercetare criminologica, statisticile criminale sunt cele mai frecvent

utilizate, avand o importanta deosebita in cercetarea criminologica, dar si in politica anticriminalase impune semnalarea caracterului relativ al acestor tehnici, care doar in aparenta sunt foarte exactedintre factorii obiectivi (involuntari) care produc efecte asupra datelor statistice amintim – modificarile intervenite in legislatie, in sistemele de inregistrare si prelucrare a datelor si eventualele erori de inregistrare, precum si fluctuatiile intervenite in activitatea organelor represive in functie de care diversele fapte pot ramane in zona cifrei negre sau pot migra spre una din celelalte 2 categ de criminalitatedintre factorii subiectivi (intentionati) amintim – falsificarea datelor, prezentarea trunchiata a datelor si punerea in lumina cu precadere a anumitor cifre, campaniile anti-x intractiune ce conduce la cresterea criminalitatii aparente relative la acele infractiunitehnicile de evaluare a cifrei negre – anchetele de auto-confesiune si anchetele de victimizare, cu ajutorul carora se pot avansa unele estimari probabile cu privire la volumul criminalitatii realeestimarile privind costul criminalitatii – tehnici constand in evaluarea prejudiciilor materiale cauzate prin comiterea diverselor infractiuni, la care se adauga si evaluarea cheltuielilor necesare intretinerii si functionarii aparatului represivo-preventiv

8) Tehnicile micro-criminologice

= procedeele ce permit obtinerea unor date cu privire la aspectul individual al fenomenului criminal (crima si criminalul)ele sunt tehnici cantitative si servesc atat cunoasterii etiologice, cat si celei dinamiceincludem in aceste tehnici urm procedee:examenul clinic – observarea delincventului condamnat aflat la locul de detentieconsta in controlul medical (general patologic, psihiatric si eventual psihanalitic), studierea dosarului de personalitate intocmit in cursul procesului penal si poate si succedat de o ancheta sociala completabiografiile criminale = procedee de investigare a trecutului delincventului realizate prin interviuri cu acesta si prin exploatarea oricaror alte surse cu caracter biologic (fise medicale, cazier juridic, acte civile, etc)cateodata sunt folosite si marturisirile condamnatilor prin care acestia descriu propriul trecut dintr-o pornire sincera si dezinteresataaceste autobiografii au prezentat interes pt primii criminologi (Lombroso, Lacassagne)studiile de urmarire = procedee destinate a observa devenirea criminalului, evolutia acestuia pe o perioada lunga de timp (5-15 ani) dupa efectuarea pedepseistudii de acest gen au fost cele ale sotilor Sheldon si Eleonor Glueck in SUAstudiile de cohorte = procedee destinate a sesiza devenirea colectiva a unui ansamblu de subiecti, apartinand unor categorii diferite, respectiv “cohorte”sunt inspirate de studiile de urmarire, cu care se aseamana intr-o oarecare masurain criminologie, termenul de cohorte se refera mai dea la alte genuri de evenimente, precum

– anul de condamnare, anul de eliberare din penitenciar, etcstudiile prin cohorte reprezinta in opinia unor autori - mai mult decat o tehnica, o noua metodologie, avand in vedere ca opereaza cu o categorie analitica ce permite, prin studiul succesiunuii de evenimente traite in cursul timpului de fiecare membru al cohortei, caracterizarea devenirii “colective” a ansamblului de subiecti ce formeaza aceasta cohorta

9) Scopul si Functiile Cercetarii Criminologice

(a) scopul imediat = cunoasterea fenimenului criminal in toata complexitatea lui, prin stabiliarea cauzelor si a conditiilor care il determina si respective il favorizeaza, precum si a proceselor care il caracterizeaza

(b) scopul mediat = optimizarea practicii anticriminale prin stabilirea celor mai eficiente mijloace, juridice sau empirice utilizate in lupta impotriva fenomenului criminal- cercetarea criminologica poate sa conduca sper umanizarea reactiei sociale fata de fenomenul criminal, aceasta tendinta reprezentand, de altfel, aspectul cel mai important legat de finalitatea cercetarii criminologice, un supra-scop al acesteia

– intr-o delimitare cu caracter general, cercetarea criminologica indeplineste 2 functii, una teoretica si una practica, in consonanta cu delimitare intre cercetarea fundamentala si cea aplicativa si cu delimitarea intre scop imediat, mediat, pe care le urmaresteintr-o clasificare s-a retinut functia teoretico-explicativa si functiile aplicativa si prospectivaintr-o alta clasificare s-a retinut:functia descriptiva – ce corespunde stabilirii caracteristicilor generale ale fenomenului criminalfunctia explicativa – descifrarea naturii, a cauzelor si a conditiilor care determina si favorizeaza comportamentul criminalfunctia predictiva – ce presupune anticiparea evolutiei fenomenului criminal in timp si spatiufunctia profilactica – raspunde necesitatii gasirii celor mai eficiente remedii in leg cu fenomenul criminal

10) Controlul Fenomenului Criminal

control = cunoasterea fenomenului criminal + stapanirea acestuiacriminologia, alaturi de dr penal si politica anticriminala, ocupa un loc aparte in cadrul stiintelor criminale, prin contributia lor esentiala la asigurarea controlului asupra

fenomenului criminalraporturile stranse existente intre cele 3 categ de preocupari duc la formarea unui veritabil sistem de controlstructura sistemului este redat la pag 61 din carte printr-o reprezentare graficain acesta sunt analizate 2 circuite:I1 – criminologia teoretica analizeaza fenomenul criminal, date ce sunt trimise stiintei

politicii anticriminale, pe baza carora se realizeaza proiecte de strategie transmise ulterior factorilor de decizieproiectele se transforma in decizii de politica anticriminala si sunt aplicate prin intermediul unor mijloace grupate in 3 domenii din care rezulta anumite raspunsuri specifice, care vor actiona pozitiv/negativ asupra fenomenului criminalI2 – denumit si circuit de corectie, in care intervine criminologia aplicativa

- cele 2 circuite presupun un flux continuu si o portiune de traseu comun, in sensul ca datele cu privire la fenomenul criminal si cele privind evaluarea practicii anticriminale trebuie sa fie in permanenta reinnoite si reunite intre ele pt gasirea celor mai bune strategii, care vor fi la randul lor reevaluate si asa mai departe- in realitate, apar o serie de disfunctionalitati – precaritatea ori chiar lipsa rezultatelor in cercetarea criminologica, indiferenta factorilor de decizie fata de rezultatele pertinente ale cercetarii criminologice

11) Principalele idei din opera lui Beccaria

♦ codificarea riguroasa a delictelor si a pedepselor, necesitatea elaborarii unui corp de legi scrise, clare si accesibileaceasta idee sustine pr legalitatii delictelor si pedepselor “nullum crimen, nulla poena sine lege”Beccaria enunta cele 3 garantii majore pe care pr legalitatii le presupune:cetateanul nu poate fi limitat in dr sale individuale decat prin vointa legiuitoruluicetateanul trebuie sa fie protejat impotriva abuzurilor puteriicetateanul trebuie sa cunoasca ce este permis/interzis♦ justificarea pedepsei prin caracterul ei retributiv, descurajant si prin urmare util pt consevarea ordinii socialeconsecvent ideii de liber arbitru, Beccaria sustine necesitatea existentei unor pedepse proportionale cu delictul, sanctiunea sa apara ca o justa rasplata pt fapta comisa si sa nu urmareasca o chinuire a vinovatului♦ necesitatea aplicarii unor pedepse moderate, dar sigure (certe) si prompte – Beccaria atrage atentia ca violenta pedepselor este contagioasa si determina cresterea violentei in comportamentele individuale, considerand ca salbaticia pedepselor este inumana si inutila♦ desfiintarea pedepsei cu moartea – Beccaria publica o lucrare in care solicita abolirea acesteiael admite 2 situatii in care moartea ar fi necesara – in perioada de anarhie si dezordine, cand

o persoana prin reputatia ei ar putea reprezenta un pericol pt stat si cazul in care comiterea de noi crime nu ar putea fi impiedicata♦ introducerea sistemului acuzatorial in procedura penala, necesitatea la judecata si probele sa fie publice – Beccaria critica ierarhia probelor si sugereaza ca la baza aprecierii judecatorului nu poate sta decat intima sa convingere; critica de asemenea depunerea juramantului de catre inculpat, considerand ca acesta este contradictoriu in cazul in care exista vinovatie♦ desfiintarea torturii ca procedeu de ancheta, ca mijloc de obtinere a probelor, considerand ca tortura este inumana, inutila, ineficienta juridic♦ necesitatea prevenirii delictelor – Beccaria trateaza un paragraf separat la finalul cartii sale – “mijloace de prevenire a crimelor”, ajungand la concluzia ca “merita mai mult a preveni crimele, decat a le pedepsi”

12) Actualitatea ideilor lui Beccaria

- multe din ideile exprimate de Beccaria au ramas, cel putin partial, simple deziderate, de unde si caracterul lor mereu actual♦ referitor la pr legalitatii, constatam ca acesta se afla inscris in codurile penale, chiar si in constitutiile majoritatii statelornecunoasterea dispozitiilor legale este insa si in prezent o realitate ce are 2 surse majore:lipsa de claritate a unor incriminari al caror sens este de multe ori inaccesibil specialistilor, nu numai destinatarilor comuniinflatia legislativa in materie penala care duce la o imposibilitate practica a cunoasterii unor dispozitii legale♦ punerea accentului pe caracterul retributiv si descurajant al pedepsei a reprezentat o constanta a politicii represive, in pofida unor modificari intervenite in legislatiile penale, ca urmare a scolii pozitiviste♦ ineficienta sporirii pedepselor si eficienta certitudinii aplicarii lor au fost demonstrate de cercetari criminologice recente, confirmand intuitile lui Beccaria♦ in ciuda faptului ca la nivel national pedeapsa cu moartea a fost abrogata, la nivel mondial dezbaterea cu privire la acest subiect ramane deschisa si astazi♦ dpdv procedural, persista sciziunea intre sistemul acuzatorial si cel inchizitorial sau mixt, specific Europei Continentaleacesta din urma contine inca faza urmaririi penale, care pastreaza intr-o anumita masura un caracter secret♦ tortura ca mijloc de ancheta, desi ilegala, continua sa fie practicata in proportii ingrijoratoare, fapt ce a determinat incheierea unor conventii europene si internationale♦ prevenirea criminalitatii reprezinta si astazi o componenta esentiala in cadrul politicilor anticriminale, fiind elaborate diverse tactici si strategii

13) Principalele Scoli Criminologice

scoala geografica (cartografica) – reprez – belgianul Quetelet si francezul GuerryQuetelet, pe langa matematica, fizica, astronomie si meteorologie, este preocupat de problemele de ordin social si implicit de cele legate de fenomenul criminalGuerry - jurist in formatie – director al departamentului de statistica penala de la Min Justitiei in Frantaaman2, constata ca nici saracia, nici instructia scolara nu au o influenta directa asupra dinamicii criminalitatiicei 2 cercetatori ajung la concluzia ca – infractiunule impotriva persoanelor predomina in regiunile sudice si in timpul sezonului cald, iar infractiunile patrimoniale predomina in regiunile nordice si in timpul sezonului rece (aceasta constatare a fost denumita “Legea termica a criminalitatii”)scoala lyoneza – reprez – Alexandre Lacassagne – prof de medicina legala la Universitatea din Lyonacesta pune accentul pe factorii sociali in stabilirea etiologiei criminale, fiind totusi un admirator secret al lui Lombroso pt criticarea caruia si-a consacrat aproape intreaga energie scoala socialista – reprez Marx si Engelsconform conceptiei marxiste, inegalitatea economica genereaza criminalitatea si cum inegalitatea economica este considerata o insusire proprie a regimului capitalist, rezulta ca insusi capitalismul naste criminalitateacriminologia marxista considera ca inaintarea pe calea comunismului va duce in mod inevitabil la disparitia fenomenului criminalscoala interpsihologica – reprez – francezul Gabriel Tarde ce pune bazele psihosociologiei si ale criminologiei francezein construirea propriilor explicatii, acesta porneste de la o critica obiectiva a teoriei lombrosiene, precum si de la o analiza pertinenta a datelor statisticeteoria lui Tarde se fondeaza pe constatarea potrivit careia raporturile interumane sunt guvernate de un fapt social fundamental – imitatia, fiecare individ dobandind un comportament potrivit cutumelor acceptate de mediul sauscoala sociologica – reprez – sociologul francez Emile Durkheimacesta considera crima un fenomen de normalitate sociala, chiar un “factor de sanatate publica”, plecand de la ipoteza ca nu a existat si nu exista societate care sa nu cunoasca fenomenul criminalimposibilitatea realizarii pe cale legala a idealurilor propuse de individ (si unanim acceptate in societatile industrializate) poate duce la incalcarea normei

14) Premisele Pozitivismului Italian

- imprejurarile ce au favorizat aparitia pozitivismului sunt:♦ semiesecul scolii clasice, respectiv neputinta acesteia de a propune solutii valabile

pt limitarea fenomenlui criminalin acest context, scoala pozitivista apare ca o continuare a scolii clasice, dar si o replica la

aceastaraporturile dintre cele 2 orientari sunt foarte sintetizate de Enrico Ferri in parte introductiva a Sociologiei Criminale

♦ dezvoltarea cercetarii stiintifice in general si, in particular, aplicarea metodei inductiei pozitive, o caracteristica a sec al 19-lea

de asemenea doctrina evolutionista a exercitat o influenta considerabila asupra ideilor pozitivistilor italienialaturi de aceasta, studiile realizate de Gall si Morel au influentat direct si decisiv cercetarile lui Lombroso, dar si pe ceilalti reprez ai pozitivismuluipotrivit afirmatiilor lui Gall, exista 3 zone care ar putea interesa fenomenul criminal:

♠ prima se situeaza in spatele canalului auditiv extern si corespunde instinctului de aparare♠ a 2a se plaseaza deasupra canalului auditiv si ar corespune unor tendinte spre omor♠ a 3a se situeaza in partea mijlocie a arcului frontal, la nivelul arcadei sprancenoase si corespunde instinctului de proprietate si tendintei de furt

Morel, medic psihiatru, realizeaza un tratat despre degenerescentele fizice, intelectuale, moraleacesta considera degenerescentele o maladie ereditara, ce are drept efect o deviere a individului de la tipul normalel trateaza pe larg problema nebuniei morale

♦ explicatiile anterioare ori contemporane cu privire la fenomenul criminal, grupate in Scolile Criminologice, explicatii ce au constituit puncte de reper importante pt cercetatorii italieni

15) Etapele Teoriei Anormalitatii Biologice

prima etapa - se pune accentual pe natura atavica a criminalului – ipoteza se bazeaza pe existenta fosetei occipitale si a unor stigmate, ceea ce a creat doctrina criminalului nascuta 2a etapa - se studiaza raportul intre degenerscenta si criminalitate – constatarea acestei legaturi ia in calcul numeroasele anomalii morfologice si functionale de natura degenerative, ce au fost sesizate in cursul cercetarilor efectuate pe criminali (se pune accentual pe nebunia morala)a treia etapa corespunde cu explicatiile in care criminalitatea este inteleasa ca forma a epilepsiei – ipoteza se intemeiaza pe supozitia ca, in cazul anumitor persoane, impulsurile violente si irezistibile spre crima sunt echivanetul convulsiilor epileptice

in teoria lombrosiana, fenomenul criminal este determinat de o anormalitate biologica bazata pe atavism organic si psihic si pe o patologie epileptica

16) Importanta Operei lui Lombroso

♦ el a fost primul care a facut ca studiul criminalului sa treaca de la faza metafizica la studiul stiintific♦ cercetarile lombrosiene au constituit punctul de plecare al unor numeroase investigatii stiintifice cu privire la fenomenul criminal ♦ analiza minutioasa a trasaturilor criminalului a facut ca Lombroso sa fie considerat un precursor al biotipologiei♦ opera lombrosiana contine constatari deosebit de utile si inca actuale, cum ar fi de exemplu cele referitoare la infractorii bolnavi mintal, la alcoolism, la structura organizatiilor criminale♦ contributia fundamentala a lui Cesare Lombroso la dezvoltarea gandirii criminologice consta in negarea ideii de liber arbitru si implicit a celei de raspundere morala, ca temei al represiunii (creatorul omului criminal a fost in realitate creatorul criminalului OM, o fiinta neputincioasa in fata unui destin biologic ostil)- in pofida criticilor numeroase ce i-au fost aduse, Lombroso reprezinta o figura marcanta a gandirii criminologice

17) Teoria Anormalitatii Morale

intreaga constructie elaborata de Garofalo porneste de la conceptul de delict natural, care la randul lui sta la baza intelegerii notiunii de crimadesi magistrat, Garofalo porneste de la premisa ca notiunea de crima trebuie privita dpdv sociologic si nu juridic si pt acest lucru este necesara distinctia intre delicte naturale si delicte contraventionaledelictele contraventionale sunt creatii ale legiuitorului, au un caracter conjunctural si sunt variabile in timp si spatiu, ceea ce genereaza relativitatea legii penaledelictele naturale se caracterizeaza prin invariabilitate in timp si spatiucrima = o actiune daunatoare care raneste acele sentimente pe care le numim simtul moral al unei colectivitati umane Garofalo considera ca singurele sentimente care au importanta pt morala sociala sunt cele altruiste, categorii in care intra 2 sentimente constante – mila si probitatea (cinstea)elementul de imoralitate necesar pt ca un act daunator sa fie considerat drept criminal de catre opinia publica este vatamarea acelei parti a simtului moral care consta in sentimentele altruiste fundamentale – mila si probitateaaceasta vatamare nu trebuie sa atinga partea superioara a acestor sentimente, ci masura medie in care acestea sunt posedate de o colectivitate si care este indispensabila pt adaptarea individului la societetate (crima = delict natural)crima = specie determinata de imoralitateGarofalo considera ca anormalitatea criminalului trebuie cautata in zona simtului moralcriminalul este anormal si se diferentiaza fata de concetatenii sai prin lipsa anumitor

sentimente si a anumitor dezgustari, aceasta lipsa fiind asociata unui temperament special sau unei absente a energiei moraleadmitem o zona intermediara intre delincventi si oamenii normali si introducem aici ofensele mai putin grave aduse sentimentului de mila, toate acelea care nu pot fi atribuie unei cruzimi instinctive, ci mai curand duritatii, care deriva in principal din lipsa de educatie sau de retinere conventionalain cadrul tipului criminal conceput, Garofalo stabileste 4 categ – asasinii, violentii, necinstitii, cinicii

18) Importanta Operei lui Garofalo

♦ opera lui Garofalo reprezinta punctul de plecare al teoriilor psiho-moralein tipologiile criminale contemporane, indiferenta afectiva pe care Garofalo a pus accent deosebit, este o trasatura a personalitatii criminale retinuta frecventde asenenea, in opera acestuia se regasesc aspecte interesante in leg cu influentele socio-economice asupra criminalitatii♦ Garofalo constata ca instructia scolara nu are efect direct benefic asupra fenomenului criminal, considerandu-se ca scaderea nr-ului de analfabeti nu duce, asa cum se credea la acea vreme, la scaderea nr-ului de infractiuni, ci la cresterea nr-ului de infractori alfabetizati ♦ acesta mai considera ca religia poate avea efecte benefice, numai in cazul in care perceptele morale sunt receptate in copilarie♦ contributia cea mai importanta a lui Garofalo la dezvoltarea gandirii criminologoce consta in introducerea notiunii de “temibilita” sau periculozitate a infractorului

acesta a enuntat principiul inca din 1877 conform caruia pedeapsa trebuie sa fie proportionala cu periculozitatea criminala, aceasta din urma reprezentand reperul principal la stabilirea felului si cuantumului pedepseipe langa crearea notiunii de periculozitate, Garofalo detine prioritatea si in sublinierea necesitatii efectuarii de anchete sociale cu privire la infractor

19) Tipurile de Criminal. Factorii Criminogeni

criminalii nebuni – intra in aceasta categ toate cazurile patologice, respectiv diversele maladii (idiotism, diferite manii, epilepsia)criminalii nascuti – sunt cei la care se regasesc, de o maniera transanta, caracteristicile speciale (stigmatele) relevate de antropologia criminala (marea majoritatea este alcatuita din criminali nascuti sau criminali din obisnuinta)criminalii obisnuiti – se caracterizeaza prin slabiciune morala, la care se adauga si stimuli ai circumstantelor si mediului corupt (cel mai adesea incep cariera la o varsta frageda si comit infractiuni contra proprietatii; de asemenea, detentia nu ii amelioreaza, ci ii degradeaza

psihic)criminalii de ocazie – cei care nu au primit de la natura o tendinta spre delict, dar care sunt impinsi sa comita fapte penale de unele conditii legate de mediul fizic si socialcriminalii din pasiune – reprezinta o varietate a criminalilor de ocazie, sunt foarte rari in comparatie cu celelalte categ si comit de regula atentate contra persoanei, au un temperament sangvin sau nervos si o sensibiliatte exagerata

Factorii Criminogeni:factorii antropologici sau individuali ai delictului divizati in:

♦ constitutia organica a individului (unde intra toate anomaliile organice ale craniului, creierului, etc.)♦ constitutia psihica a criminalului (unde sunt incluse anomaliile inteligentei si sentimentelor, mai ales ale simtului social-moral)♦ caracteristicile personale ale criminalului (varsta, sex, starea civila, profesie, domiciliu, etc.)

factorii fizici (cosmo-telurici) – ce cuprind cauzele apartinand mediului fizic – climat, natura sol, anotimpuri, temperatura anuala, conditii atmosfericefactorii sociali – rezulta din mediul social in care traieste delincventul – nivelul opiniei publice si al religiei, structura familiei si a sistemului educational, alcoolismul, organizarea economica si politica, a administratiei publice, a justitiei etc.

20) Importanta Operei lui Enrico Ferri

Ferri este primul om de stiinta care a exprimat intr-un mod foarte clar o viziune complexa asupra etiologiei crimei, elaborand o teorie multifactoriala, contributia sa la dezvoltarea gandirii criminologice trecand insa dincolo de aceasta teorieulterior analizarii crimei, acesta trece la analiza criminalitatiiEnrico Ferri a elaborat un adevarat program de reforma socialauna din cele mai importante contributii in dezvoltarea gandirii criminologice este adusa de formularea teoriei pozitiviste a raspunderii penaleFerri neaga ideea de liber arbitru, pe care o considera o pura iluzie, critica ideea de liber arbitru absolut si teoriile neo-clasice prin care se sustine existenta unui liber arbitru limitat relativtoate argumentele utilizate converg spre constatarea ca omul actioneaza cum simte si nu cum gandeste (‘eu vreau” constata o situatie, dar nu o creeaza)negand liberul arbitru, acesta neaga implict raspunderea morala, punandu-se in discutie temeiul raspunderii penaleFerri inlocuieste raspunderea morala cu cea sociala, prin care se intelege o obligatie a individului fata de societatea in care traieste (actele ii sunt imputabile intrucat traieste in societate)opiniile lui Ferri au readus in discutie problema prevenirii delincventei si au antrenat o serie

de modificari legislative in domeniul penalin acelasi timp, teoria etiologica multifactoriala elaborata de acesta a dat o noua orientare cercetarii criminologice, teoriile etiologice moderne nefacand abstractie de explicatiile savantului italian

21) Cele 5 Caracteristici ale Pozitivismului Italian

♦ studiul complet al fenomenului criminal ca realitate umana si sociala si, in mod corelativ, contestarea viziunii abstracte asupra crimei♦ formularea unor concluzii bazate pe observarea fenomenului criminal, pe metoda inductiei pozitive, si renuntarea la deductia apriorica, speculativa♦ negarea liberului arbitru si inlocuirea acestei idei cu cea a determinismului bio-psiho-social♦ inlocuirea ideii de raspundere morala cu cea de raspundere sociala♦ justificarea activitatii juridico-penale prin ratiuni de aparare sociala, ceea ce presupune masuri de protectie (reparatorii, eliminatorii) si masuri de prevenire (educative, curative)

22) Caracteristicile Teoriilor Etiologice Moderne

♦ admit in unanimitate ideea ca fenomenul criminal are o cauzalitate multipla, astfel spus ca reprezinta un fenomen multifactorial♦ diversele teorii etiologice s-au ocupat fiecare in mod prioritar de o anumita categ de factori care au fost considerati preponderenti – biologici, morali, sociali (fara ca prin aceasta sa se nege caracterul multifactorial)♦ toate aceste teorii pleaca de la premisa ca si comportamentul criminal, ca si celelalte conduite umane, prezinta o componenta psihologica importanta si, de aceea, teoriile etiologice moderne au un element comun – factorul psihologic

23) Teoria Bio – Tipologica

aceasta terorie cuprinde mai multe variante ce au ca element comun sustinerea ideii potrivit careia exista o corelatie intre activitatea criminala si biotip (tipul biologic)Ernest Kretschmer, psihiatru german, observa existenta unei relatii precise intre unele tipuri morfologice si anumite tulburari pshice

Categorii:tipul picnicomorf (sau picnic) – indivizii corpolenti, scunzi, cu extremitatile scurte, fata rotunda, calvitie, adeseori inteligenti si expansivi (ei se caracterizeaza printr-o criminalitate tardiva si vicleana – inselaciune, frauda)tipul leptomorf (sau astenic) – indivizii inalti, slabi, cu chipul prelung, dotati divers dpdv intelectual, interiorizati (se caracterizeaza printr-o criminalitate precoce si o tendinta spre recidiva – infractiunile comise fiind de obicei patrimoniale – furt, abuz de incredere)

tipul atletomorf (sau altetic) – cu un sistem osteo-muscular puternic, oscileaza intre sentimentalism si brutalitate, se caracterizeaza printr-o criminalitate brutala (omoruri, talharii) si o tendinta spre recidiva indiferent de varstatipul displastic – indivizi inapoiati in plan psihic si morfologic, cel mai adesea foarte slabi, cu deficiente ale caracterelor sexuale ori cu malformatii corporale (debili mintali, schizofreni) si comit de regula, delicte sexuale, incepandu-si cariera criminala de obicei dupa 18 ani si fiind expusi recidivei

24) Teoria Genetica

teoria generica mai este numita si teoria aberatiilor cromozomialecariotipul uman presupune 46 de cromozomi dispusi in 23 de perechi din care 22 reprezinta “soma” (partea neproductiva) si o pereche reprezinta “goma” (partea care asigura reproducerea), alcatuita din cromozomi sexualisexul genetic este dat de prezenta sau absenta unui cromozom particular, notat in mod conventional ku Y, a. î. formula genetica femeiasca este 46 XX, iar cea barbateasca 46 XYanomaliile cromozomiale depistate cel mai frecvent la delincventi sunt in legatura cu cromozomii sexuali (germenul)

Categorii de anomalii:♦ o prima anomalie esta aparitia suplimentara a unui cromozom de tip X, care conduce la formula XXY, anomalie denumita “Sindromul Klinefelter”

subiectii au o aparenta masculina, sunt inalti si slabi, prezinta o pilozitate pubiana de tip feminin, au barba rara sau absentadpdv psihic, se caracterizeaza prin pasivitate, timiditate, tendinte spre ipohondrie si depresie, deseori prezinta diferite tulburari mentaleprezinta o tendinta usor accentuata spre infractiuni de natura sexuala, pedofilie, exhibitionism, furt din considerente fetisiste♦ o a 2a anomalie – aparitia unui Y suplimentar care duce la formula 47 XYY (“cromozomul crimei”)

sunt inidvizi cu o aparenta masculina, deseori foarte inalti (peste 1,80 m), uneori prezinta anomalii in configuratia urechilor, miopie, calvitie avansatapredispozitia spre crima este mai accentuata decat in cazul Sindromului Klinefelteraparitia lor se asociaza in mod frecvent cu fapte violente, chiar omucideri

25) Teoria Constitutiei Criminale

reprezentantul acestei teorii este criminologul italian Benigno, profesor la Universitatea din Roma, realizator al lucrarii “Teoria de antropologie criminala” constitutie criminala = o stare de predispozitie specifica spre crima, altfel spus, capacitatea care exista in anumiti indivizi de a comite acte criminale, de regula grave, in urma unor instigari exterioare

pentru di Tullio, studiul crimei este intotdeauna biosociologic

Factorii care duc la formarea personalitatii criminale:♦ ereditatea, cu toata influenta sa puternica (aceasta trebuie considerata ca o posibilitate sporita, iar nu ca o determinare absoluta)♦ unele disfunctionalitati cerebrale, hormonale♦ varsta si crizele biologice pe care le antreneaza – pubertatea, procesele involuntare ale imbatranirii

dupa analiza de factori, di Tullio conchide – se poate afirma ca predispozitia spre crima este expresia unui ansamblu de conditii organice si psihice, ereditare, congenitale sau dobandite care, diminuand rezistenta individuala la instigari criminogene, permite individului sa devina criminal

26) Teoria Asociatiilor Diferentiate (cele 9 coordonate)

- explicatia actului criminal presupune in viziunea criminologului american Sutherland urm coordonate:(a) comportamentul criminal este invatat, el nu este ereditar, iar cel care nu a primit o pregatire criminala nu inventeaza crima(b) invatarea se realizeaza in contact cu alte persoane, printr-un proces complex de comunicare(c) invatarea are loc mai ales in interiorul unui grup restrans de persoane(d) procesul de invatare presupune asimilarea tehnicilor de comitere a infractiunilor, orientare mobilurilor, a tendintelor impulsive, a rationamentelor si atitudinilor(e) orientarea mobilurilor si a tendintelor impulsive este in functie de interpretarea favorabila sau defavorabila a dispozitiilor legale(f) un individ devine criminal daca interpretarile defavorabile respectului legii domina interpretarile favorabile(g) asociatiile diferentiate pot varia in privinta duratei, frecventei, intensitatii(h) formatia criminala prin asociatie nu se dobandeste doar prin imitatie(i) comportamentul criminal este expresia unui ansamblu de nevoi si valori, dar nu se explica prin aceasta

27) Teoria Anomiei

sociologul american Robert K. Merton formuleaza o teorie bazata pe conceptul de anomie in lucrarea “Teoria sociala si structura sociala”Merton isi insuseste conceptia lui Durkheim potrivit careia criminalitatea este o problema intim legata de structura sociala si variaza in functie de eaanomia este conceputa ca o stare sociala de absenta ori de slabire a normei, ceea ce duce la o lipsa de coeziune intre membrii comunitatii

pt explicarea conceptului de anomie se au in vedere 2 termeni:♦ cultura – ansamblul valorilor ce guverneaza conduita indivizilor in societate si desemneaza sopurile spre care acestia trebuie sa tinda♦ organizarea sociala – ansamblul de norme si institutii care reglementeaza accesul la cultura si indica mijloacele autorizate pt atingerea scopurilor

starea de anomie se instaleaza atunci cand exista un decalaj prea mare intre scopurile propuse si mijloacele legitime, accesibile pt anumite categ socialeaceste categ defavorizate recurg la mijloace ilegale, la criminalitate pt satisfacerea scopurilor propuse de cultura ambiantase intalneste cu precadere in cazul infractiunilor patrimoniale comise cu intentiese constata de asemenea existenta unei leg directe intre tendinta spre delincventa la unii minori si anomia familiala, fiind desemnata starea de confuzie sau absenta consensului cu privire la normele de conduitaalte cercetari scot la iveala faptul ca delincventa din obisnuinta este legata mai mult de slabirea normelor decat de conflictul de norme, in timp ce delincventa ocazionala si cea a adolescentilor este favorizata mai mult de conflicte de norme, decat de slabirea acestora

28) Contributia lui FREUD la Dezvoltarea Gandirii Criminologice

♦ in ceea ce priveste explicatiile privind structura si functionarea aparatului psihic in gandirea freudiana, acestea parcurg 2 faze:initial, Freud a considerat ca cele 3 instante ale vietii psihice sunt – inconstientul, preconstientul si constientul (acesta explicand si teoria actelor ratate si etiologia nevrozelor, a viselor)ulterior, elementele structurate ale psihicului devin – sinele, eul si supraeul♦ explicatiile privind etiologia nevrozelor admit existenta a 3 factori a caror actiune intervine la persoanele bolnave:predispozitiile ereditareinfluenta unor evenimente din prima copilarie – a caror influenta este socotita hotaratoare in conceptia lui Freud (in aceasta perioada instinctul sexual parcurge mai multe faze)renuntarea reala (diferite frustrari provocate individului de mediul social si mai ales de cel moral)♦ referirile directe la fenomenul criminal nu abunda in opera freudiana, deoarece el nu a fost preocupat in mod nemijlocit cu acest subiectFreud analizeaza unele tabuuri, dintre care unele cu relevanta criminologica (uciderea, incestul), considerand ca transgresarea acestora reprezinta satisfacerea unor dorinte refulateel proiecteaza “complexul oedipian” la scara umanitatii – pacatul originar consta in uciderea tatalui si posedarea mamei, crime ce au dat omenirii o perpetua constiinta a vinovatieicrima apare ca expresie a instinctului sexual gresit canalizat, a complexului oedipianinstinctul = o tendinta inerenta a organismului viu de a reproduce o stare din trecut la care el a fost obligat sa renunte, sub influenta fortelor exterioare perturbatoare

erosul = categ instinctelor vietii care tind la complicarea si mentinerea acesteiathanatos = categ instinctelor mortii avand functia de a readuce organismul la starea anorganica

29) Teoria Criminalului Nevrotic

- apartine criminologilor Fr. Alexander si H. Staub, criminologia fiind clasif in urm categ:♦ criminalitate imaginara – care transpare in vise, fantezii sau acte ratate♦ criminalitate ocazionala – specifica persoanelor si situatiilor in care Supraeul suspenda instanta sa morala, in urma unei vatamari sau a unei amenintari iminente pt Eu (santaj, amenintari, etc.)♦ criminalitate obisnuita – categ ce cuprinde 3 tipuri de criminali:criminalii organici – a caror personalitate tine de pshiatria clasica (bolnavii mintali ce prezinta alterari ale capacitatii de discernamant ori lipsa acestuia)criminalii normali – sanatosi dpdv psihic, dar socialmente anormali (fac parte de obicei dintr-o colectivitate criminala si se comporta confrom moralei acesteia; nu prezinta conflict intre EU si SUPRAEU)criminalii nevrotici – actioneaza in functie de mobiluri inconstiente (Eu-ul este invins de Sine, care scapa determinarii Supraeului (se constata un sentiment de vinovatie, insotit de angoasa pedepsei; criminalul nevrotic resimte pedeapsa ca pe o justificare morala, ca o autorizare a recidivei)

30) Trasaturile Nucleului Personalitatii Criminale

egocentrismul – tendinta subiectului de a raporta totul la sine insusilabilitatea – o lipsa de prevedere, o deficienta in timp, o instabilitateagresivitatea – o paleta foarte larga de tendinte, mergand de la simpla afirmare a eului, pana la ostilitate (ea se manifeste printr-un dinamism combativ, care are ca functie invingerea si eliminarea obstacolelor si dificultatilor care bareaza drumul actiunilor umane)indiferenta afectiva (sau insensibilitatea morala) reprezinta acea trasatura negativa prin care individul este impiedicat de a incerca emotii si inclinatii altruiste si simpatice (el este dominat de un egoism si raceala fata de aproapele lui)

cele 4 componente nu trebuie analizate in mod individualreunirea tuturor componentelor, precum si legaturile dintre acestea, dau un caracter particular personalitatii in ansamblul ei

31) Traseul Criminal – Modelul Arborelui

printre modelele cu caracter general, cel mai cunoscut este cel elaborat de sociologul american Albert Cohenacesta utilizeaza termenul “devianţă” intr-un sens larg, ce include si comportamentul

criminal, punand accent pe factorii sociali asupra devianţeiCohen considera ca nici factorii sociali si nici cei legati de personalitatea individului nu au o actiune directa, cauza-efectacesta realizeaza o analiza a explicatiilor la nivel psihologic, constatand ca mecanismele motivationale concepute de diversi autori au pus accent – fie pe actor, fie pe situatie, fie pe conjunctia dintre variabilele actorului si cele ale situatieia neglija actorul in dauna situatiei ori invers reprezinta o eroare in opinia lui CohenCohen concepe actul deviant ca pe o succesiune de etape, in interiorul carora actorul are oricand posibilitatea de a alege “directia” intre 2 sau mai multe directii posibileceea ce va fi alegerea sa va depinde de actor si de situatie la acel moment precis – cu timpul, actorul, situatia sau aman2 pot sa fi cunoscut schimbaritranspunand aceste idei in mod sintetic, intr-o schema grafica, rezulta un traseu principal, cel spre devianta, din care se desprind ca ramurile unui arbore, celelalte trasee, non-deviante, spre care la orice moment, din considerente diverse, individul poate sa schimbe directiarespectiva reprezentare grafica poarta denumirea in doctrina de arbore

32) Teoria Strategica

autorul acestei teorii, Maurice Cusson, in explicatiile sale din - biografiile criminale, din care autorul retine discursul delincventilor despre propriile decizii si din gandirea unor sociologi, care, in opinia autorului, utilizeaza un discurs fara corespondenta in criminologiepe baza acestor surse autorul efectueaza o analiza strategica a delincventei, concepand delictul ca pe un comportament orientat spre rezultate, avand rationalitatea sa proprie, tinand cont de oportunitatile care se ofera actorului si de conduita adversarilor saicomportamentul = o secventa (succesiune) de acte observabile in mod direct si interpretabile in functie de aceasta observatieactiunea strategica este interesata de ceea ce fac oamenii mai degraba decat de ceea ce sunt (actiunea umana conteaza mai mult decat personalitatea)strategiile sunt actiuni ale omului asupra mediului sau si mai ales asupra celuilalt, de a-l influenta, a-l domina, a-l constrange, a-l suprima pe celalaltCusson face distinctie intre rezultatul (in sensul de consecinta a actului) si scopul – rezultatul pe care actorul stabileste sa-l atinga si care este vizat anterior actuluiin ceea ce priveste rationalitatea, analiza strategica prezuma capacitatea delincventului de a lua, pana la un punct, decizii rationale, acesta putand opta pt solutia cea mai eficace, tinand cont de ce-l intereseaza si de constrangerile ce i se impunin privinta conflictelor, analiza strategica, il considera pe delincvent un actor care decide, tinand cont de actiunea adversarilor saianaliza strategica refuza orice asadar orice explicatie de tip cauzal si afirma a nu fi interesata de trecutul si personalitatea infractorului, ci doar de actul criminal in sineacest act se desfasoara in secvente ordonate, pe parcursul carora delincventul isi pastreaza luciditatea si se livreaza unor calcule, care-i permit sa opereze o alegere rationala din punctul

lui de vedere

33) Stadiul actual al cunostiintelor criminologicein ultimii douazeci de ani nicio teorie etiologica nu a mai reusit sa se impuna in doctrina“puterea” in criminologie a fost preluata in ultimele doua decenii de teoreticienii teoriei dinamice; a avut loc o reintoarcere in forta a ideilor utilitariste;“liberul- arbitru” reapare in discursul criminologiei si al filosofiei penale;represiunea penala si-a reintrat in drepturile firesti, justificarea pedepsei nemaifiind pusa sub semnul intrebarii;este promovata “criminologia actului”;terminologia utilizata permite a se identifica:obiectivul: a cunoaste aspectele legate de criminalitate existente in societatea actuala, pt a furniza explicatiile utile pt ameliorarea anumitor orientari in lupta anticriminala;obiectul: actul situate in actual. - in conceptia d-nei Negrier- Dumont: comportamentul criminal este o consecinta a “alegerii” pe care delincventul o face, o manifestare a “liberului-arbitru” cu care acesta este inzestrat; - metoda empirica este sacrificata in favoarea rationamentelor filosofice; - Paul Valery: 1. notiunea de libertate are mai multa valoare decat sens. 2. pe teren metafizico-literar nimic nu poate fi afirmat cu certitudine, nimic nu poate fi demonstrat; - M. Cusson - oamenii care comit crime pot fi impartiti in 3 categorii:

Iresponsabilii – persoane care, afectate de o tulburare psihica, ar avea discernamantul abolit si nu raspund penal pentru ca liberul-arbitru nu functioneaza in acest caz;Indivizii in intregime raspunzatori – cei care actioneaza deliberat si care pastreaza controlul total asupra propriilor acte;delincventii partial raspunzatori – indivizii care nu actioneaza in totala cunostiinta de cauza ori nu au controlul total al actelor lor;- exista cel putin doua lucruri care nu pot fi obtinute printr-o activitate delictuoasa: securitatea si afectiunea- ca si comportamentul uman, comportamentul criminal este de o mare diversitate si complexitate. De aceea, si cu privire la comportamentul criminal, o teorie superior generala este imposibila din punct de vedere logicnu exista o conduita criminala in abstract, exista diverse conduite criminale concrete- diversitatea comportamentelor criminale face ca nicio explicatie sa nu fie universal valabila;- solutia de principiu consta in utilizarea teoriilor criminologice ca un fel de instrumente de interpretare a realitatii criminale;- teoriile etiologice si cele dinamice nu au nimic antagonic, ele se refera la doua faze distincte ale fenomenului criminal; sunt doua viziuni care se completeaza reciproc;

- diferitele teorii trebuie sa concure la explicarea fenomenului criminal, nu sa se nege reciproc;- valoarea unei teorii nu este asigurata prin desfiintarea alteia;Conjugarea eforturilor explicative pare singura varianta viabila in stadiul actual al criminologiei

34) Ideea de Liber Arbitru in Teoriile Criminologice Studiate

Cezare Beccaria – sustine ideea de liber arbitru, considerand necesitatea existentei unor pedepse proportionale cu delictulContributia fundamentala a lui C. Lombroso la dezvoltarea gandirii criminologice a constat in negarea ideii de liber arbitru si implicit pe cea de raspundere morala, , considerand ca fenomenul criminal este determinat de o anormalitate biologica bazata pe atavism organic si psihic si pe o patologie epilepticaEnrico Ferri neaga si el ideea de liber arbitru, pe care o considera o “pura iluzie”. El critica atat conceptia claisca a liberului arbitru absolut, cat si teoriile neo-clasice prin care se sustinea existenta unui liber arbitru limitat relativ. Pentru combaterea ideii de liber arbitru, Ferri recurge la o demonstratie in cel mai pur stil pozitivist, apeland la argumente psihofiziologice, la rezultatele unor cercetari din domeniul biologiei, al antropologiei si al psihiatriei. Toate argumentele utilizate converg spre constatarea ca “omul actioneaza cum simte si nu cum gandeste” (“eu vreau” constata o situatie, dar nu o creeaza). Negand ideea de liber arbitru, se neaga implicit si raspunderea morala, fiind inlocuita de acesta cu cea sociala.in conceptia d-nei Negrier- Dumont - comportamentul criminal este o consecinta a “alegerii” pe care delincventul o face, o manifestare a “liberului-arbitru” cu care acesta este inzestratsi in studiul realizat de Maurice Cusson, autorul teoriei strategice, apare ideea de liber arbitru, acesta sintetizand principiul rationalizarii limitate – delincventul poate opta pt solutia cea mai eficace, tinand cont de ce-l intereseaza si de contrangerile care i se impun. Cusson afirma cu privire la liberul arbitru, ca in general, existenta acestuia nu poate fi ignorata

35) Aratati diferentele intre criminologia etiologica si cea dinamica

♦ etiologia criminala = o modalitate specifica de cunoastere in cadrul cercetarii criminologice, prin care se vizeaza aflarea cauzelor, a conditiilor ori a factorilor ce determina sau favorizeaza fenomenul criminal♦ criminologia dinamica = acea subramura a criminologueu teoretice, care se ocupa cu studierea fenomenului criminal, dpdv al mecanismelor si al procedelor care insotesc trecerea la act♦ criminologia etiologica presupune trecerea in revista a contributiilor aduse dezvoltarii gandirii criminologice pt fiecare etapa in parte♦ teoreticienii criminologiei dinamice neaga valoarea stiintifica si utilitatea explicatiilor de tip

cauzal, concentrandu-si atentia asupra actului criminal in sine, incercand sa faca abstractie de istoria infractorului, de factorii endogeni sau exogeni ce ar fi putut actiona asupra acestuia anterior comiterii faptei♦ teoriile etiologice si cele dinamice nu au nimic antagonic, ele se refera la 2 faze distincte ale fenomenului criminal. Primele se refera, in special la ce se intampla cu o persoana pana la momentul “trecerii la act” (cauzele ce-l determina sa adopte conduita criminala), iar celelelte se refera la ce se intampla cu criminalul in momentul faptei, descriu “trecerea la act” in sine. Sunt, de fapt, 2 viziuni care se completeaza reciproc. Pastrandu-si fiecare identitatea, diferitele teorii trebuie sa concureze la explicarea fenomenului criminal, nu sa se nege reciproc.